36 1

De atunci, drapelul European a devenit sinonim cu un proiect politic comun, care îi uneşte pe toţi europenii, trecând dincolo de marea lor diversitate.

Ce reprezintă drapelul ?

Pe fondul unui cer al-bastru, stelele formează un cerc simbolizând uniunea. Numărul de stele este in-variabil, doisprezece sim-bol al perfecţiunii şi al plenitudinii care aminteşte de apostoli, de fiii luiIacob, de muncile lui Her-

cule, de lunile anului etc

Imnul european

În 1971, Adunarea Parlamentară a hotărât să propună ca imn eu-ropean preludiul la Oda Bucuriei din Simfonia a-IX-a de Beethoven. Comitetul de Miniştri şi-a dat acordul câteva luni mai târziu. Aran-jamentul musical al imnului a fost scris de Herbert von Karajan. Tot el l-a adaptat pentru orchestră şi a dirijat interpretarea pentru înregistrarea oficială. Imnul a fost lansat printr-o vastă campaniede informare, cu ocazia Zilei Europei, în 1972. A fost de asemenea adoptat de Comunitatea Europeană, în 1986, devenind astfel un nou simbol comun pentru toţi europenii.

UNIVERSITATEA „PERSPECTIVA - INT”Valeriu Efremov

CATEDRA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ŞTIINŢE SOCIOUMANE

Seria “CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ”

UNIUNEA EUROPEANĂ. CONSILIUL EUROPEI:

PAS CU PAS(JALOANE ESENŢIALE. CRONOLOGIE)

CHIŞINĂU 2011

2 35

Spre deosebire de drapel şi de imn, care au devenit simboluri europene comune, sigla este semnul distinctiv propriu al Consiliului Europei. Organizaţia a adoptat această siglă la a 50-a aniversare a sa, în mai 1999. Folosirea sa permanentă a fost aprobată printr-o rezoluţie a Comitetului de Miniştri din anul 2000. Folosirea sa este permisă numai cu autorizaţie.

Drapelul european şi imnul european au fost alese şi adoptate de Consiliul Europei înainte de a deveni şi simboluri ale Uniunii Europene. Ele reprezintă acum emblemele unei identităţi europene comune.

Drapelul European

De la înfiinţarea sa în 1949, Consiliul Europei a fost conştientde necesitatea de a oferi Europei un simbol cu care locuitorii ei să se poată identifica. Pe 25 octombrie 1955, Adunarea Parlamentară aaprobat în unanimitate emblema reprezentând un cerc de stele aurii pe fond albastru. Pe 9 decembrie 1955, Comitetul de Miniştri al organizaţiei a adoptat anul 2000. Folosirea sa este permisă numai cu autorizaţie.

Drapelul european şi imnul european au fost alese şi adoptate de Consiliul Europei înainte de a deveni şi simboluri ale Uniunii Europene. Ele reprezintă acum emblemele unei identităţi europene comune.

Un simbol pentru întreaga Europă În 1983, Parlamentul European a adoptat la rândul său drapelul

conceput de Consiliul Europei şi a propus ca el să devină emblema Comunităţii Europene. Consiliul Europei şi-a dat acordul în iunie 1985. În urma acestui accord, instituţiile comunitare au început să folosească drapelul la începutul lui 1986.

34 3

legea în interpretarea şi aplicarea Tratatelor europene ale Uniunii Europene.

Curtea Internaţională de Justiţie:

Organism judecătoresc al Naţiunilor Unite care se întruneşte la Haga.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Tratatul prin care statele membre ale Consiliului Euro-pei se angajează să respecte libertăţile şi drepturile funda-mentale.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

Adoptată de Naţiunile Unite în 1948 pentru a întări protecţia drepturilor omului la nivel internaţional.

Drapelul, imnul şi sigla : simbolurile Consiliului Europei

SIGLA CONSILIULUI EUROPEI

Cuprins

În loc de prolog..........................................................4Uniunea Europeană:pas cu pas (cronologia evenimentelor)........................................5Consiliul Europei/ scurt istoric.................................19Consiliul Europei (cronologia evenimentelor).........26Distincţiile dintre instituţiile Uniunii Europene şe a Consiliului WEuropei........................................32Simbolurile................................................................34

4 33

În loc de prologVictor Hugo:„Va veni o zi în care voi, francezi, ruşi, italieni, germani, voi toate

naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră individualitate, veţi fonda împreună o unitate

superioară şi veţi construi fraternitatea europeană.” 1849

Jean Monnet este considerat părinte fon-dator al Uniunii Europene. Jean Monnet a fost cel care a militat pentru unitatea economică a Europei: „Prosperitatea şi progresul social vi-tal vor rămâne de neatins pînă cînd naţiunile

Europei nu vor forma o federaţie a unei „entităţi europene” care să le sudeze într-o singură unitate economică”.

A încercat încă din timpul celui de-al doilea război mondial crearea unei colaborări de lungă durată între Anglia şi Franţa, însă aceasta a eşuat, francezii răspunzând: „Mai bine să vină Hitler, decât să fim sclavii Angliei”. După ca-pitularea Franţei, a mediat colaborarea anglo-americană.

Printre susţinătorii aceleiaşi idei de unitate europeană merită menţionat italianul Altiero Spinelli , comunist încă de la 17 ani şi întemniţat timp de doisprezece ani, care, în 1941, a compus documentul Spre o Europă liberă şi unită.

„Aştept şi doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibilă orice călătorie fără obstacole.Sper să văd economia Europei studiată într-un tot unitar. Sper să văd un Consiliu care să regrupeze, poate, 10 naţiuni, printre care fostele Mari Pu-teri…”

Winston Churchill 1942

Comisia Europeană a Drepturilor Omului:

Pînă în noiembrie 1998, acest organism internaţional examina admisibilitatea tuturor plângerilor persoanelor sau statelor împotriva unui stat membru, conform Convenţiei europene a drepturilor omului. Comisia îşi exprimă opinia privind presupusa încălcare a drepturilor omului în plânger-ile considerate admisibile, în cazurile în care nu s-a ajuns la o rezolvare amiabilă.

Comisia Europeană:

Organul executiv al Uniunii Europene, cu sediul la Bruxelles, care monitorizează aplicarea corectă a tratatelor Uniunii şi a hotărârilor instituţiilor Uniunii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

Cu sediul la Strasbourg, aceasta este singurul organ ver-itabil judecătoresc înfiinţat de Convenţia europeană a drep-turilor omului. Ea se compune din 46 judecători şi asigură, în ultimă instanţă, ca statele contractante să-şi respecte obligaţiile conform Convenţiei. Din noiembrie 1998, Curtea funcţionează cu program de lucru complet.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene:

Se întruneşte la Luxemburg şi asigură conformitatea cu

32 5

DISTINCŢIILE DINTRE INSTITUŢIILE CONSILIULUI EUROPEI ŞI A UNIUNII EURO-

PENE

Consiliul Europei:

O organizaţie internaţională cu sediul în Strasbourg care cuprinde 47 de ţări democratice din Europa. Misiunea lui este de a promova democraţia şi de a apăra drepturile omului şi Statul de drept în Europa.

Consiliul European:

Reuniune periodică (de cel puţin două ori pe an) a şefilorde stat şi de guvern din cele 27 state membre ale Uniunii Eu-ropene, în scopul planificării politicii Uniunii.

Adunarea Parlamentară:

Organismul deliberativ al Consiliului Europei, alcătuit din 315 reprezentanţi (şi un număr egal de supleanţi) numiţi de parlamentele naţionale ale celor 46 de state.

Parlamentul European:

Organismul parlamentar al Uniunii Europene, care cu-prinde 785 membri europeni ai Parlamentelor celor 27 ţări ale Uniunii Europene, aleşi prin vot universal.

UNIUNEA EUROPEANĂ: PAS CU PAS(CRONOLOGIA EVENIMENTELOR)

19509 mai

Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, propune, în cadrul unui discurs inspirat de Jean Monnet, ca Franţa şi Republica Federală Germania să îşi gestioneze în comun industriile cărbunelui şi oţelului, sub autoritatea unei instituţii noi care să rămână deschisă şi altor state europene.

Deoarece 9 mai consfinţeşte practic naşterea Uniunii Europene, această dată a fost aleasă pentru a sărbători Ziua Europei.

1951 18 aprilie

Cele şase state, Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos, semnează la Paris Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Acesta intră în vigoare la data de 23 iulie 1952, pentru o perioadă de 50 de ani (2002).

1955 1–2 iunie

La întrunirea de la Messina, miniştrii de externe ai state-lor membre CECO decid extinderea procesului de integrare europeană către întreaga economie.

6 31

1957 25 martie

Cele şase state semnează la Roma Tratatele de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Acestea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1958.

1960 4 ianuarie

La îndemnul Marii Britanii, Convenţia de la Stockholm instituie Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), cuprinz]nd o serie de ţări europene care nu fac parte din CEE.

1963 20 iulie

La Yaoundé, CEE şi 18 state africane semnează un acord de asociere.

1965 8 aprilie

Are loc semnarea Tratatului de fuziune a organelor exec-utive ale celor trei Comunităţi (CEC, CEE şi Euratom), prin care se instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică. Acesta intră în vigoare la data de 1 iulie 1967.

2002 2 mai

Semnarea Protocolului nr.13 la Convenţia Europeană pentru drepturile omului cu privire la abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele. 15 iulie Adoptarea „Lini-ilor directoare privind drepturile omului şi lupta împotriva terorismului”.

200328 ianuarie

Semnarea Protocolului adiţional la Convenţia cu privire la criminalitate în spaţiul cibernetic, relativ la incriminarea actelor cu caracter rasist şi xenofob comise prin sistemele informatice.

15 mai

Semnarea Protocolului de amendare a Convenţiei Euro-pene pentru reprimarea terorismului.

2005 15-16 mai

Cel de al treilea Summit al Şefilor de Stat şi de guvern(Varşovia, Polonia). 13 decembrie cea de a 50 - cea aniver-sare a Drapelului European.

30 7

199710-11 octombrie

Al doilea Summit al Şefilor de Stat şi de guvern alStatelor membre ale Consiliuloui Europei la Srasburg (Franţa) 1998,12 ianuarie Semnarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană a Consiliului Europei privind drep-turile omuloui şi biomedicina,care inerzice clonarea fiinţilorumane. 1 noiembrie înfiinţarea la Srasburg a noii Curţi Eu-ropene a Drepturilor Omului în cadrul Protocolului nr. 11 la Convenţia europeană a drepturilor omului. Această curte unică şi permanentă înlocueşte precedentul sistem de con-trol.

19995 mai

A 50 - cea aniversare a Consiliului Europei.

20004 noiembrie

A 50 -cea aniversare a Convenţiei pentru apărarea drep-turilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

2001 23 noiembrie

Semnarea Convenţiei cu privire la criminalitatea în spaţiul cibernetic.

1966 29 ianuarie

„Compromisul de la Luxemburg”. Ca urmare a unei crize politice, Franţa acceptă să participe din nou la reuniu-nile Consiliului, în schimbul unui acord conform căruia ma-joritatea calificată este permisă doar dacă nu sunt puse în jocinteresele majore ale statelor membre.

1968 1 iulie

Are loc desfiinţarea, cu 18 luni înainte de termen, a tax-elor vamale pentru bunuri industriale existente între statele membre şi introducerea unui tarif extern comun.

196118 octombrie

Semnarea la Torino a Cartei sociale europene a Consiliul Europei, pandant al Convenţiei europene a drepturilor omu-lui în materie de drepturi economice şi sociale.

1969 1–2 decembrie

Şefii de stat şi de guvern ai CEE reuniţi la Haga iauhotărârea de a merge mai departe pe drumul integrării euro-pene, deschizând astfel calea primului val de extindere.

8 29

1970 22 aprilie

Este semnat la Luxemburg un tratat care permite finanţareatreptată a Comunităţilor printr-un sistem de „resurse proprii” şi totodată extinderea competenţelor în materie de control ale Parlamentului European.

1972 22 ianuarie

La Bruxelles se semnează tratatele de aderare între statele Comunităţilor Europene şi Danemarca, Irlanda, Norvegia şi Marea Britanie.

1973 1 ianuarie

Prima extindere: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie aderă la Comunităţile Europene, care vor cuprinde din acest moment nouă state membre. Norvegia se pronunţă cu o ma-joritate de voturi împotriva aderării, în urma unui referen-dum organizat în acest scop.

1974 9–10 decembrie

Şefii de stat ai celor nouă ţări membre se reunesc la Paris,unde decid să se înt]lnească de trei ori pe an în cadrul unui Con-siliu European. Aceştia îşi exprimă, de asemenea, acordul pentru organizarea de alegeri directe pentru Parlamentul European şi aprobă înfiinţarea Fondului European de Dezvoltare Regională.

10 mai

Crearea Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept („Comisia de la Veneţia”) al cărei cîmp de acţiune este cal al garanţiilor pe care dreptl le poate oferi în vederea susţinerei democraţiei.

6 noiembrie

Aderarea primului stat din fostul bloc sovietic: Ungar-ia.

1991 septembrie

Stabilirea Zilelor europene ale Patrimoniului, cu supor-tul UE.

1993 8-9 octombrie

Primul Sammit de la Viena (Austria) al Şefilor de Statşi guvern ai Statelor membre ale Consiliului Europei. El adoptă o declaraţiei care confirmă vocaţia paneuropeană aOrganizaţiei, defineşte noile priorităţi politice, în specialprotecşţia minorităţilor tuturor formelor de rasism,xneofobie şi intoleranţă.

1994

28 9

27 martie

Crearea de către Consiliul Europei a Grupului Pompi-dou, forum multidisciplinar de cooperare interministerială împotriva abuzului şi traficului de stupefiante.

1987 26 noiembrie

Semnarea Convenţiei europene pentru prevenirea tortur-ii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, elaborată de Consiliul Europei.

1989 8 iunie

Crearea statutului de invitat special de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pentru a stabili relaţii mai strânse cu parlamentele ţărilor din Europa centrală şi de est în curs de democratizare.

1990 30 aprilie

Deschiderea la Lisabona (Portugalia) a Centrului Nord-Sud.

1990

1975 28 februarie

Este semnată, la Lomé, o convenţie (Lomé I), între CEE şi 46 de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP).

22 iulie

Este semnat un tratat bugetar prin care sunt extinse atribuţiile Parlamentului şi este înfiinţată Curtea de Conturia Comunităţilor Europene. Acesta intră în vigoare la data de 1 iunie 1987.

1979 7–10 iunie

Au loc primele alegeri directe pentru cele 410 locuri în Parlamentul European.

1981 1 ianuarie

Extinderea mediterană - Grecia devine membru al CEE. Numărul statelor membre se ridică la zece.

1984 14–17 iunie

A doua rundă de alegeri directe pentru Parlamentul Eu-ropean.

10 27

1985 7 ianuarie

Jacques Delors devine preşedinte al Comisiei (1985-1995).

14 iunie

Este semnat Acordul Schengen în scopul de a elimi-na controalele la frontierele dintre statele membre ale Comunităţilor Europene.

1986 1 ianuarie

Spania şi Portugalia devin membre ale CEE. Numărul statelor membre se ridică la 12.

17 -28 februarie

Se semnează, la Luxemburg şi la Haga, Actul Unic Eu-ropean. Acesta intră în vigoare la data de 1 iulie 1987.

1989 15 - 18 iunie

A treia rundă de alegeri directe pentru Parlamentul Eu-ropean.

9 noiembrie

Căderea zidului Berlinului.

12 ianuarie

Crearea Conferinţei Permanente a Autorităţilor Lo-cale şi Regionale din Europa (acum Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei), care reuneşte reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale.

1959 18 septembrie

Crearea la Strasbourg, de către Consiliul Europei, a

Curţii Europene a Drepturilor Omului în cadrul Convenţiei europene a drepturilor omului. Curtea veghează respectarea angajamentelor asumate de Statele părţi la Convenţie.

196118 octombrie

Semnarea la Torino a cartei a Consiliului Europei, pan-dant al Convenţiei europene a drepturillor omului în materie de drepturi economice şi sociale.

1972 1 iunie

Deschiderea la Strasbourg (Franţa) a primului Centru european al tineretului.

1980

26 11

CONSILIUL EUROPEI: PAS CU PAS(CRONOLOGIA EVENIMENTELOR)

1949 5 mai

Tratatul de la Londra care înfiinţează Consiliul Europei,semnat de zece state: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Marea Britanie şi Suedia.

1950 4 noiembrie

Semnarea la Roma a Convenţiei pentru apărarea drep-turilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliul Eu-ropei, primul instrument juridic internaţional care garantează protecţia drepturilor omului.

1954 19 decembrie

Semnarea Convenţiei culturale europene, cadrul cooperării Consiliului Europei în domeniul educaţiei, cul-turii, tineretului şi sportului.

1956 16 aprilie

Crearea Fondului de restabilire (acum Banca de Dez-

voltare a Consiliul Europei), destinat asistării Statelor membre în finanţarea proiectelor cu caracter social.

1957

19993 octombrie

Reunificarea Germaniei.

19919–10 decembrie

Consiliul European de la Maastricht adoptă Tratatul privind Uniunea Europeană, care pune bazele unei politici externe şi de securitate comună, ale cooperării mai strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi ale creării unei un-iuni economice şi monetare care să includă moneda unică..

1992 7 februarie

Se semnează la Maastricht Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta intră în vigoare la data de 1 noiembrie 1993.

1993 1 ianuarie

Are loc crearea pieţei unice.1 noiembrie

Apare numele de Uniunea Europeană1994

9 - 12 iunieA patra rundă de alegeri directe pentru Parlamentul Eu-

ropean.

12 25

1995 1 ianuarie

Austria, Finlanda şi Suedia devin membre ale UE. Numărul statelor membre se ridică la 15. Norvegia amînă din nou aderarea, ca urmare a unui referendum în care se înregistrează o majoritatea de voturi negative.

199523 ianuarie

Începe să funcţioneze o nouă Comisie Europeană prezidată de Jacques Santer (1995-1999).

27–28 noiembrie

Conferinţa Euro-mediteraneeană de la Barcelona lansează un parteneriat între UE şi statele situate pe coasta sudică a Mediteranei.

1997 2 octombrie

Se semnează Tratatul de la Amsterdam. Acesta intră în vigoare la data de 1 mai 1999.

Limbile oficiale

Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt englezaşi franceza. Germana, italiana şi rusa sunt utilizate ca limbi de lucru.

Realizări concrete

- 200 tratate sau convenţii europene cu putere de lege, multe dintre ele fiind deschise statelor nemembre, în do-menii ca: drepturile omului, lupta împotriva crimei organi-zate, prevenirea torturii, protejarea datelor sau cooperarea culturală.

- Recomandări către guvernele statelor membre care sta-bilesc principiile directoare din materie de: drept, sănătate, educaţie, cultură şi sport.

24 13

lui, tineretului etc).Conferinţele analizează problemele majore ale sectoru-

lui în cauză şi facilitează contactele permanente între minis-terele de profil din Statele membre.

Miniştrii elaborează proiecte de cooperare şi propun activităţi pentru programul de lucru al Consiliului Europei.

Construcţia europeană zi de zi

Activitatea Consiliului Europei contribuie la elaborarea convenţiilor şi acordurilor europene care constituie mai apoi baza modificărilor şi ajustărilor legislative în Statele mem-bre.

Anumite acorduri pot, de asemenea, fi ratificate şi deState ne¬membre. Studiile şi activităţile din diversele dome-nii de acţiu¬ne sunt transmise guvernelor pentru ca pe baza acestora să se consolideze cooperarea şi progresul social în Europa.

Consiliul Europei adoptă şi acorduri parţiale, o formă de cooperare cu o „geometrie variabilă” , care permite unui anumit număr de State membre să organizăze acvtivităţi specifice, de interes comun, cu acordul celor lalţi membri.

Finanţarea. Bugetul

Consiliul este finanţat de guvernele Statelor membreale căror contribuţii la bigetul Organizaţiei sunt calculate proporţional cu populaţia şi bunăstarea Statelor.

205.002.000 euro pentru 2009.

199830 martie

Începe procesul de aderare pentru noile ţări candidate. Cipru, Malta şi alte 10 ţări din Europa Centrală şi de Est vor fi implicate în acest proces.

1999 1 ianuarie

Începutul celei de-a treia etape a UEM. Unsprezece ţări ale UE adoptă moneda euro, care este lansată pe pieţele fi-nanciare, înlocuind astfel monedele naţionale în desfăşurarea tranzacţiilor de ordin nefinanciar. Banca Centrală Europeanăîşi asumă rolul de a gestiona politica monetară a Uniunii. Grecia se va alătura la rândul său celor 11 ţări membre ale zonei euro în 2001.

10 - 13 iunieA cincea rundă de alegeri directe pentru Parlamentul

European.

15 septembrie

Începe să funcţioneze o nouă Comisie Europeană prezidată de Romano Prodi (1999-2004).

14 23

199915–16 octombrie

Consiliul European de la Tampere decide crearea unui spaţiu european de libertate, securitate şi justiţie.

2000 23–24 martie

Consiliul European de la Lisabona dezvoltă o nouă strat-egie de stimulare a ocupării forţei de muncă în cadrul UE, de modernizare a economiei, precum şi de întărire a coeziunii şi integrării sociale într-o Europă bazată pe cunoaştere.

7–8 decembrie

La Nisa, Consiliul European adoptă o decizie comună cu privire la textul unui nou tratat care schimbă sistemul de lu-are a deciziilor în cadrul UE, în perspectiva pregătirii pentru extindere. Preşedinţii Parlamentului European, ai Consiliu-lui European şi ai Comisiei proclamă solemn Carta Dreptur-ilor Fundamentale a Uniunii Europene.

200126 februarie

Se semnează Tratatul de la Nisa. Acesta intră în vigoare la data de 1 februarie 2003.

Imoprtanţa Sammit-urilor

Pentru consolidarea stabilităţii pe continentul european, in spe cial după dispariţia regimurilor comuniste, Summit-urile şefi¬lor de stat şi de guvern ai ţărilor membre au dat unnou elan organismelor Consiliului Europei. Până în prezent au avut loc trei Summit-uri.

La Viena, în 1993, liderii politici ai celor 32 de State care erau atunci membre ale Organizaţiei au fixat direcţiade acţiune în ve¬derea extinderii relevând, astfel, noile provocări ale momentului.

La Strasbourg, în 1997, şefii de Stat şi de guvern aicelor 40 de State membre au adoptat un plan de acţiune bazat pe patru principii fundamentale: democraţia şi drep-turile omului, coe¬ziunea socială, securitatea cetăţenilor şi educaţia pentru demo¬craţie şi diversitatea culturală.

Cel de-al treilea Summit s-a desfăşurat la 16 şi 17 mai 2005 la Varşovia (Polonia) în vederea stabilirii scopurilor viitoare şi priorităţilor noului mandat politic ale Consiliului Europei, reafirmând valorile şi standardele sale de bază careplică la pro¬vocările noului secol.

Conferinţele miniştrilor specializaţi

Consiliul Europei organizează periodic conferinţe ale miniştrilor specializaţi (ai justiţiei, educaţiei, familiei, sănătăţii, mediului, autorităţilor locale, migraţiei, egalităţii între femei şi bărbaţi, muncii, mass-media, culturii, sportu-

22 15

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE:

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt:

- Comitetul Miniştrilor, alcătuit din cei 47 de miniştri ai afacerilor externe sau delegaţii lor permanenţi la Strasbourg (ambasadori / reprezentanţi permanenţi), este organismul cu putere de decizie al organizaţiei.

- Adunarea Parlamentară, care grupează 636 membri (318 reprezentanţi şi 318 de supleanţi) din cele 47 de parla-mente naţionale.

- Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale, alcătuit din Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor.

- Un secretariat general compus din 1800 de funcţionari şi condus din septembrie 2004 de către Secretarul Gener-al Terry Davis (Regatul Unit al Marii Britanii), fost vice-preşedinte al Adunării parlamentare şi fost preşedinte al gru-pului socialist din cadrul aceleaşi adunări.

Guvernele, parlamentele naţionale şi colectivităţile locale şi regionale sunt reprezentate separat.

Conferinţa ONGI-urilor Consiliului Europei include aproximativ 400 de ONG-uri internaţionale care se bucură de statut participativ al Consiliului Europei.

200114–15 decembrie

Reuniunea Consiliului European de la Laeken. Este adoptată o declaraţie privind viitorul UE. Se deschide ast-fel calea către o nouă reforma instituţională a UE şi către crearea unei Convenţii în vederea elaborării unui proiect de Constituţie Europeană.

2002 1 ianuarie

Intră în circulaţie bancnotele şi monedele euro pe terito-riul celor 12 state ale zonei euro.

13 decembrie

Consiliul European de la Copenhaga aprobă oficial ad-erarea la Uniune a celor 10 ţări candidate (Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia) la 1 mai 2004.

2003 10 iulie

Sunt închise oficiallucrărileConvenţieipentruViitorulEu-ropei prin adoptarea unui proiect de Tratat Constituţional.

16 21

20034 octombrie

Începe Conferinţa Interguvernamentală pentru elabora-rea Tratatului Constituţional.

2004 1 mai

Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Litu-ania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia aderă la Uniunea Europeană.

10 - 13 iunie

Alegeri directe pentru Parlamentul European.29 octombrie

Se adoptă la Roma Constituţia Europeană (sub rezerva ratificării de către statele membre).

22 noiembrie

Îşi începe mandatul o nouă Comisie Europeană, prezidată de José Manuel Barroso.

200529 mai - 1 iunie

Se înregistrează o majoritate de voturi negative din partea Franţei ca rezultat al referendumului aspra Constituţiei, ur-mat la scurt timp şi de votul negativ al Ţărilor de Jos.

Cu ocazia celui de-al doilea Summit, care a avut loc la Strasbourg, în octombrie 1997, şefii de stat şi de guvern auadoptat un plan de acţiune pentru întărirea activităţii Con-siliului Europei în patru domenii: democraţia şi drepturile omului, coeziunea socială, securitatea cetăţenilor, valorile democratice şi diversitatea culturală.

Cea de-a treia întâlnire la vârf a şefilor de stat şi deguvern, desfăşurată la Varşovia, pe 16 şi 17 mai 2005, s-a încheiat prin adoptarea unei declaraţii politice şi a unui plan de acţiune care au stabilit sarcinile principale ale Consiliului Europei pentru anii următori:

- promovarea valorilor fundamentale comune ale drep-turilor omului, statului de drept şi democraţiei;

- întărirea securităţii cetăţenilor Europei, în principal prin combaterea terorismului, a crimei organizate şi a traficuluide fiinţe umane;

- dezvoltarea colaborării cu alte organizaţii europene şi internaţionale.

Astăzi, Organizaţia continuă să se extindă, asigurându-se în acelaşi timp că toţi membrii săi îşi respectă obligaţiile şi angajamentele pe care şi le-au asumat în momentul aderării.

20 17

Scopurile Consiliului Europei

Consiliul a fost înfiinţat pentru a:- apăra drepturile omului, democraţia parlamentară şi

supremaţia legii, - dezvolta acorduri pe întregul continent pentru a stand-

ardiza practicile sociale şi juridice ale ţărilor membre, - promova conştientizarea unei identităţi europene bazate

pe valori împărtăşite şi care străbate peste diferite culturi.

Din 1989, principala sa sarcină a devenit:

- să acţioneze ca ancoră politică şi câine de pază al drep-turilor omului pentru democraţiile post-comuniste din Eu-ropa,

- să asiste ţările Europei Centrale şi de Est în realizarea şi consolidarea reformei politice, juridice şi constituţionale în paralel cu reforma economică,

- să furnizeze expertiză în domenii precum drepturile omului, democraţia locală, învăţământ, cultură şi mediul ambiant.

Scopuri politice a CE

Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Europei de la Vi-ena, din octombrie 1993, a stabilit noi direcţii politice. Şefiide stat şi de guvern au atribuit Consiliului Europei rolul de paznic al securităţii democratice bazate pe drepturile omului, democraţie şi supremaţia legii. Securitatea democratică este un complement esenţial al securităţii militare şi o condiţie necesară pentru stabilitatea şi pacea continentului.

3 octombrie

Deschiderea negocierile de aderare cu Turcia şi Croaţia.

2007 1 ianuarie

Bulgaria şi România aderă la Uniunea Europeană. Slov-enia adoptă moneda unică.

13 decembrie

Se semnează Tratatul de la Lisabona. Acesta va intra în vigoare după ce va fi ratificat de toate statele membre.

2008 1 ianuarie

Cipru şi Malta adoptă moneda euro.

12 decembrie

Elveţia devine membră a zonei Schengen

2009 1 ianuarie

Slovacia adopta moneda euro

18 19

2009iunie

Algeri directe în Parlamen-tul European (a 50 - ea aniversare de la primele alegeri Parlamen-tare).JERZY BUZEK este ales pre;edintele Parlamentului Eu-ropean

19 noienbrieSunt aleşi preşedintele Uniu-

nii Europene, ex-prim- ministrul Belgiei Herman Van Rompuy şi Înaltul Comisar PESC (Ministrul de externe al UE),Baroneasa Ash-ton de Upholland, Catherine Ash-

ton (din 01.12.2009)

1 decembrieTratatul de Lisabona întră în vigoare.

201001 ianuarie

Herman Van Rompuy îşi începe activitatea de preşedinte a UE. UE devine persoană juridică unică.

01 decembrieÎşi începe activitatea diplomaţia UE.

“Scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune

cât mai strânsă între membrii săi...”

(Art.1. Statutul Consiliului Europei)

SCURT ISTORIC

Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie politică a continentului. A fost creat la 5 mai 1949 de către 10 State (Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda Italia, Luxem-burg, Norvegia, Marea Britanie, Olanda şi Suedia) urmate de Grecia şi Turcia (august 1949).

La moment în componenţa sa intră 46 dc ţări: Islanda şi Germania (1950), Austria (1956), Cipru (1961), Elveţia (1963), Malta (1965), Portugalia (1976), Spania (1977), Liechtenstein (1978), San Marino (1988), Finlanda (1989), Un¬garia (1990), Polonia (1991), Bulgaria (1992), Esto-nia, Lituania, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, Româ-nia (1993), Andora (1994), Letonia, Albania, Moldova, Ucraina, “Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (1995), Federaţia Rusă şi Croaţia (1996), Georgia (1999), Armenia şi Azerbaidjan (2001), Bos¬nia şi Herţegovina (2002), Ser-bia (2003), Monaco (2004).

Statut de observator au 5 state :Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia şi Mexic.

Are sediul la Strasbourg (Franţa).