de administrare

Anexa I

Lista cu denumirile comerciale, forma(ele) farmaceutică(e), concentraţia (iile), calea(căile) de administrare (ale) medicamentului (elor),

solicitantul (ţii), deţinătorul(ii) autorizaţiei de punere pe piaţă în statele membre

1

Statul Membru UE/SEE

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică

Calea de administrare

Conţinutul (concentraţia)

Belgia

N.V. Roche S.A. Rue Dante 75 1070 Bruxelles Belgium

Rocephine 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Administrare intravenoasă

2 g

Belgia


Rocephine 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie pentru administrare IM

Administrare intramusculară

1 g

Belgia


Rocephine 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie pentru administrare IV


1 g

Danemarca Roche a/s Industriholmen 59, DK-2650 Hvidovre, Danmark

Rocephalin 2 g Concentrat pentru soluţie perfuzabilă


2 g


Rocephalin 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intramusculară sau intravenoasă

1 g


Rocephalin 500 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


500mg

Finlanda

Roche Oy Klovinpellontie 3 PL 12 02181 Espoo Finland

Rocephalin cum lidocain

1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intramusculară sau administrare intravenoasă

1 g

Finlanda

Roche Oy Klovinpellontie 3 PL 12 02181 Espoo Finland

Rocephalin cum lidocain

500 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intramusculară sau administrare intravenoasă

500mg

2



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



Franţa

Roche 52 Boulevard du Parc 92521 NEUILLY SUR SEINE cedex France

Rocephine 1g/10 ml, powder and solvent for solution for injection (IV, SC)

1 g/10 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intravenoasă sau administrare subcutanată

1 g

Franţa


Rocephine 1 g/3.5 ml, powder and solvent for solution for injection (IM, SC)

1 g/3,5 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intramusculară sau administrare subcutanată

1 g

Franţa


Rocephine 500 mg/2ml, powder and solvent for solution for injection (IM, SC)

500 mg/2 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intramusculară sau administrare subcutanată

500 mg

Franţa


Rocephine 500 mg/5ml, powder and solvent for solution for injection (IV, SC)

500 mg/5 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Administrare intravenoasă sau administrare subcutanată

500 mg

Germania

Roche Pharma AG Emil-Barell-Str. 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germany

Rocephin zur Infusion 2 g

2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Germania


Rocephin i.v. 1g 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Germania


Rocephin 500 mg 500 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


500 mg

Grecia

Roche (Hellas) SA 4, Alamanas & Delfon Str., Maroussi 15125, Attiki Greece

Rocephin 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

3



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



Grecia


Rocephin 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Grecia




1 g

Ungaria

Roche (Hungary) Ltd. Edison utca 1 Budaörs H-2040 Hungary



1000 mg

Ungaria


Rocephin 500 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


500 mg

Ungaria


Rocephin 250 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


250 mg

Islanda

Roche a/s Industriholmen 59, DK-2650 Hvidovre, Danmark

Rocephalin 2 g Concentrat pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Islanda

Roche a/s Industriholmen 59, DK-2650 Hvidovre, Danmark



1 g

4



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



Irlanda

Roche Products Limited, 6 Falcon Way, Shire Park, Welwyn Garden City, AL7 1TW, United Kingdom

Rocephin 1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă


1 g

Irlanda


Rocephin 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă IM


1 g

Italia

Roche S.p.A. Piazza Durante 11 20131 Milano Italy

Rocefin 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Italia


Rocefin 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Italia


Rocefin 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Italia


Rocefin 500 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


500 mg

Italia


Rocefin 250 mg Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


250 mg

Letonia

Roche Latvija SIA 8b G.Astras Street, Riga, LV1082, Latvia

Rocephin 1 g pulveris injekciju šķīduma pagatavošanai

1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă


1 g

5



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



Luxemburg


Rocephine 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Luxemburg


Rocephine 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă IV


1 g

Luxemburg


Rocephine 1 g Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă IM


1 g

Malta




2 g

Malta


Rocephin 1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă


1 g

Malta


Rocephin 250 mg Pulbere pentru soluţie injectabilă


250mg

Olanda

Roche Nederland B.V. Beneluxlaan 2a, 3446 GR Woerden Netherlands

Rocephin 2 i.v. 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Olanda


Rocephin 1 i.m. 1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă


1 g

6



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



Olanda


Rocephin 1 i.v. 1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă


1 g

Olanda


Rocephin 0,5 i.v. 500 mg Pulbere pentru soluţie injectabilă


500 mg

Olanda


Rocephin 0,25 i.m.

250 mg Pulbere pentru soluţie injectabilă


250 mg

Portugalia

Roche Farmacêutica Química, Lda., Estrada Nacional 249-1, 2720-413 Amadora, Portugal



2 g

Portugalia


Rocephin 1000 mg/10 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Portugalia


Rocephin 1000 mg/3,5 ml Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă


1 g

Portugalia




500 mg

Portugalia




250 mg

7



Numele (inventat)

Concentraţia

Forma farmaceutică



România

Roche România SRL Piaţa Presei Libere, Nr. 3-5, Clădirea City Gate–Turnul de Sud, Etajele 4A, 5 şi 6, Sector 1, Bucureşti, România.

Rocephin 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Suedia

Roche AB Box 47327 100 74 Stockholm Sweden

Rocephalin 2 g Pulbere pentru soluţie perfuzabilă


2 g

Suedia




1 g

Suedia




1 g

Marea Britanie


Rocephin 2 g Pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă


2 g

Marea Britanie


Rocephin 1 g Pulbere pentru soluţie injectabilă


1 g

Marea Britanie


Rocephin 250 mg Pulbere pentru soluţie injectabilă


250 mg

8

Anexa II

Concluzii ştiinţifice şi motivele modificării condiţiilor autorizaţiei de introducere pe piaţă

9

Concluzii ştiinţifice Rezumat general al evaluării ştiinţifice pentru Rocephin şi denumirile asociate (vezi anexa I) Rocephin conţine ceftriaxonă, un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor cu acţiune in-vitro împotriva unei game de bacterii gram-pozitive şi gram-negative. Rocephin inhibă enzimele bacteriene necesare pentru sinteza peretelui celular (sinteza peptidoglicanului), cauzând moartea celulei.

Rocephin este aprobat în 19 state membre ale Uniunii Europene, având Rezumate ale caracteristicilor produsului (RCP) diferite, aprobate pe plan naţional. Rocephin se administrează parenteral prin injecţie intramusculară, injecţie intravenoasă sau perfuzie. Medicamentul este disponibil în flacoane, sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă sau pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Concentraţiile disponibile sunt 250 mg, 500 mg, 1 g şi 2 g. Nu toate concentraţiile sunt comercializate în toate statele membre ale Uniunii Europene. Flacoanele cu solvent conţin apă sterilă pentru preparate injectabile sau soluţie de clorhidrat de lidocaină 1%.

Datorită deciziilor divergente luate la nivel naţional de către statele membre în legătură cu autorizarea Rocephin şi denumirile asociate, Comisia Europeană a notificat Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA) în legătură cu sesizarea oficială în temeiul articolului 30 din Directiva 2001/83/CE în vederea soluţionării divergenţelor dintre informaţiile referitoare la produs autorizate pe plan naţional pentru produsele menţionate mai sus şi, prin urmare, a armonizării lor pe teritoriul Uniunii Europene.

Pentru pregătirea informaţiilor armonizate referitoare la produs, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a analizat RCP-urile înregistrate în prezent în toate statele membre ale Uniunii Europene a căror înregistrare era activă, literatura de specialitate publicată şi experienţa cumulată privind siguranţa în utilizarea Rocephin, astfel cum este raportată în baza de date a companiei privind siguranţa medicamentelor şi reflectată în secţiunile corespunzătoare ale fişei tehnice de bază a companiei (CDS).

Concluziile armonizării diferitelor puncte din RCP sunt prezentate rezumativ în continuare. Punctul 4.1 – Indicaţii terapeutice

Meningită bacteriană

Având în vedere datele obţinute din studiile clinice şi experienţa clinică considerabilă de utilizare a ceftriaxonei în tratamentul meningitei la adulţi, adolescenţi şi copii, CHMP a fost de acord cu indicaţia armonizată „meningită bacteriană”.

Infecţii ale tractului respirator inferior (ITRI)

Ghidurile actuale prevăd ca, dacă este posibil, indicaţiile să fie specifice, deoarece este recunoscut faptul că diferitele afecţiuni clinice încadrate la ITRI au etiologii diferite şi, prin urmare, pot necesita tratamente diferite. De exemplu, faptul că pneumonia a fost contractată în mediul spitalicesc sau nu furnizează indicaţii suplimentare cu privire la agenţii patogeni implicaţi şi a condus la definiţiile pneumoniei nosocomiale şi pneumoniei comunitare.

• Pneumonia comunitară

Ceftriaxona a fost utilizată ca produs comparator în mai multe studii clinice realizate recent cu medicamente antibacteriene mai noi, care au inclus ceftarolina şi ceftobiprolul. Studiile indică rate de succes la fel de mari atât pentru ceftriaxonă, cât şi pentru schemele de tratament comparatoare. De asemenea, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a prezentat un studiu efectuat la copii, în care au fost înrolaţi 48 de pacienţi cu vârste de la 2 luni la 5 ani.

10

În general, CHMP a considerat că ceftriaxona, utilizată ca medicament comparator în studiile de autorizare din Uniunea Europeană, este un medicament adecvat pentru tratamentul pneumoniei comunitare la adulţi, adolescenţi şi copii.

• Pneumonia nosocomială

În general, CHMP a considerat că dovezile privind utilizarea ceftriaxonei în tratamentul pneumoniei nosocomiale au fost suficiente pentru acceptarea indicaţiei armonizate, având în vedere că pneumonia nosocomială este inclusă în indicaţiile ITRI sau „pneumonie”, care sunt autorizate în prezent în majoritatea statelor membre.

• Exacerbări acute ale bronşitei cronice

Ceftriaxona este utilă în cazurile de exacerbări acute ale bronşitei cronice, deşi studiul de susţinere a avut dimensiuni reduse. Totuşi, ceftriaxona are un rol în cazul în care este necesar tratamentul intravenos. În cele din urmă, CHMP a considerat că indicaţia „exacerbări acute ale bronşitei cronice” poate fi aprobată.

Infecţii intraabdominale

CHMP a remarcat faptul că majoritatea datelor clinice provin din studii de caracterizare a infecţiilor intraabdominale complicate, deşi aceste studii au inclus o gamă largă de afecţiuni. Totuşi, infecţiile intraabdominale au fost acceptate ca indicaţie pentru ceftriaxonă deoarece există divergenţe importante în definirea infecţiilor intraabdominale complicate, iar termenul nu este acceptat printre clinicieni. În plus, proiectul de addendum la Note for guidance on evaluation of medicinal products indicated for treatment of bacterial infections (Nota privind ghidul CHMP pentru evaluarea medicamentelor indicate în tratamentul infecţiilor bacteriene) (CPMP/EWP/558/95 rev 2) face trimitere numai la infecţiile intraabdominale. Prin urmare, CHMP a considerat că formularea indicaţiei infecţii intraabdominale este acceptabilă.

Infecţiile tractului urinar (ITU), inclusiv pielonefrita

CHMP a considerat că, în general, există suficiente date obţinute din studiile clinice randomizate controlate în susţinerea unei indicaţii în tratamentul ITU (inclusiv al pielonefritei). Nu se preconizează ca un medicament antibacterian cu administrare parenterală să fie prescris sau să fie adecvat în ITU cu adevărat necomplicate (infecţii necomplicate ale tractului urinar). Prin urmare, CHMP a limitat indicaţia la ITU complicate (infecţii complicate ale tractului urinar), inclusiv pielonefrită.

Infecţii osoase şi articulare

Există o serie de dovezi obţinute din studiile clinice care susţin indicaţia infecţii osoase şi articulare. Prin urmare, ţinând cont de datele disponibile şi de faptul că ceftriaxona a fost aprobată de majoritatea statelor membre pentru tratamentul infecţiilor osoase şi articulare, CHMP a fost de acord cu indicaţia armonizată pentru: infecţii osoase şi articulare.

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (IPTM)

Având în vedere datele disponibile, acţiunea antimicrobiană a ceftriaxonei în indicaţia IPTM necomplicate nu se consideră a fi adecvată pentru acest medicament. Există date suficiente pentru armonizarea indicaţiei pentru ceftriaxonă în IPTM complicate, întrucât datele clinice prezentate provin, în mare parte, din ceea ce a fost etichetat ca fiind infecţie complicată a pielii şi ţesuturilor moi. Prin urmare, CHMP a fost de acord cu formularea propusă de „infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi”.

11

Endocardita bacteriană

Toate datele obţinute din studiile clinice ale deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă provin din studii deschise, retrospective sau observaţionale necontrolate care au înrolat un număr mic de pacienţi. Penetraţia tisulară în general bună, acţiunea antibacteriană, farmacocinetica şi consideraţiile farmacocinetice/farmacodinamice furnizează o justificare ştiinţifică pentru utilizarea ceftriaxonei în tratamentul endocarditei bacteriene.

Bacteriemie

Din datele prezentate pentru diferitele indicaţii, se pare că în studiile clinice au fost incluşi suficienţi pacienţi cu bacteriemie, ceea ce permite formularea concluziei că ceftriaxona poate fi utilizată în indicaţiile autorizate atunci când bacteriemia este prezentă. S-a remarcat faptul că propunerea pentru indicaţie este aliniată la formularea convenită anterior pentru antibiotice similare.

Infecţii asociate cu afectarea mecanismelor de apărare

Propunerea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă „Infecţii asociate cu afectarea mecanismelor de apărare” nu a fost considerată ca fiind susţinută de suficiente date. Prin urmare, a fost propusă indicaţia revizuită „Ceftriaxona poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspectată a se datora unei infecţii bacteriene”, iar CHMP a considerat că poate fi acceptată.

Otită medie acută (OMA)

În general, există dovezi obţinute din studiile clinice controlate cu privire la faptul că ceftriaxona este eficace în tratamentul OMA.

Profilaxia infecţiilor perioperatorii

Există dovezi privind eficacitatea ceftriaxonei în profilaxia perioperatorie a infecţiilor în mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale, cum ar fi chirurgia cardiacă, chirurgia ortopedică, chirurgia genitourinară şi rezecţia transuretrală a prostatei (RTU-P).

Gonoree, artrită gonococică, infecţie gonococică oculară

S-a demonstrat că ceftriaxona prezintă o eficacitate clinică bună în tratamentul gonoreei atunci când este utilizată ca tratament în doză unică. CHMP a considerat că datele existente au fost insuficiente pentru a justifica subgrupele de afecţiuni artrită gonococică şi infecţie gonococică oculară ca indicaţii separate şi, prin urmare, acestea au fost eliminate din RCP ca indicaţii specifice.

Sifilis, inclusiv neurosifilis

Datele clinice disponibile în susţinerea eficacităţii ceftriaxonei în tratamentul sifilisului sunt limitate. Datele de la pacienţii cu neurosifilis sunt şi mai limitate. Având în vedere datele prezentate, CHMP a considerat că ceftriaxona este utilă în tratamentul sifilisului.

Borelioza Lyme

S-a demonstrat că ceftriaxona este benefică atât în stadiul incipient (stadiul II), cât şi în stadiul târziu (stadiul III) al boreliozei Lyme diseminate şi este recomandată în ghidurile clinice actuale. Prin urmare, CHMP a considerat că propunerea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă de adăugare a nomenclaturii stadiului II şi stadiului III la această indicaţie este acceptabilă.

Alte indicaţii

CHMP a fost de acord cu propunerea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă de a elimina indicaţia pentru sinuzită, faringită şi prostatită, din cauza insuficienţei studiilor clinice solide pentru aceste afecţiuni. A fost eliminată indicaţia „purpură fulminantă” deoarece s-a convenit că această

12

afecţiune este o manifestare a unor infecţii specifice, toate acestea fiind incluse deja în lista indicaţiilor.

Punctul 4.2 - Doze şi mod de administrare

Doze

Dozele recomandate au fost enumerate în format tabelar în funcţie de schemele de dozare pentru fiecare indicaţie: la adulţi şi adolescenţi sau copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg), nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile şi 12 ani (< 50 kg) şi nou-născuţi cu vârsta între 0-14 zile.

Rocephin poate fi administrat prin perfuzare intravenoasă timp de cel puţin 30 de minute (calea de administrare preferată) sau prin injectare intravenoasă lentă timp de mai mult de 5 minute sau prin injectare intramusculară profundă. Conform înţelegerii cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, CHMP a considerat că datele existente sunt insuficiente pentru a susţine recomandarea pentru administrarea subcutanată a ceftriaxonei.

Pe baza datelor prezentate, au fost recomandate aceleaşi doze pentru ambele populaţii - adulţi mai tineri sau mai în vârstă, cu condiţia ca funcţiile renală şi hepatică să nu fie afectate într-o măsură relevantă.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a pus la dispoziţie studii care au indicat că farmacocinetica ceftriaxonei nu este afectată în mod semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, ambele putând complica infecţiile acute. Totuşi, în cazurile de insuficienţă renală sau hepatică severă, a fost recomandată monitorizarea clinică atentă a eficacităţii şi siguranţei.

Punctul 4.3 – Contraindicaţii

Incidenţa alergiei încrucişate între peniciline şi cefalosporinele de generaţia a 2-a sau a 3-a este redusă. Totuşi, utilizarea ceftriaxonei a fost interzisă dacă pacientul a avut antecedente de reacţii de hipersensibilitate imediate grave la oricare dintre celelalte medicamente betalactamice sau la oricare dintre celelalte cefalosporine.

Acest punct prevede, de asemenea, că soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos.

Punctul 4.4 - Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Informaţiile privind C. difficile şi colitele asociate cu antibioticele au fost reformulate în conformitate cu procedurile de armonizare ale articolului 30 anterior pentru betalactami şi pentru a include reacţiile de hipersensibilitate şi interacţiunile cu produsele care conţin calciu. Rocephin este contraindicat la nou-născuţii prematur şi la termen care prezintă riscul de a dezvolta encefalopatie bilirubinică sau la cei cărora li se administrează perfuzii intravenoase care conţin calciu.

În cazul în care se utilizează drept solvent o soluţie cu lidocaină, soluţiile de ceftriaxonă trebuie utilizate numai pentru injectare intramusculară.

De asemenea, au fost incluse evenimentele adverse, cum sunt litiaza biliară, staza biliară şi litiaza renală, împreună cu o trimitere la punctul 4.8 (reacţii adverse).

Punctul 4.5 - Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pentru a se conforma Ghidului privind rezumatul caracteristicilor produsului, formularea care menţiona incompatibilităţile cu amsacrina, vancomicina, fluconazolul şi aminoglicozidele (care este inclusă în PMP al UE) a fost mutată la punctul 6.2 (Incompatibilităţi).

A fost eliminată formularea privind lipsa unei interacţiuni cu alcoolul asemănătoare celei a disulfiramului, deoarece dovezile pentru excluderea unei astfel de interacţiuni sunt insuficiente.

13

La solicitarea CHMP, au fost incluse informaţii privind interacţiunile dintre medicamente şi anticoagulante, împreună cu recomandarea ca INR (raportul normalizat internaţional) să fie monitorizat frecvent.

Punctul 4.6 - Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Formulările privind sarcina sugerează că există experienţă limitată la om, că studiile la animale nu indică efecte embriotoxice sau teratogene şi că se recomandă precauţie dacă medicamentul este utilizat în timpul sarcinii.

Au fost modificate formulările aferente perioadei de alăptare, menţionându-se faptul că nu poate fi exclus riscul de diaree şi infecţii micotice ale mucoaselor şi că este posibil să fie necesar ca alăptarea să fie întreruptă din cauza acestor efecte.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a prezentat date pentru a demonstra că dozele de până la 700 mg/kg ceftriaxonă nu au avut efecte semnificative asupra fertilităţii şi a dezvoltării embriofetale, iar studiile realizate sunt considerate corespunzătoare. Pe baza acestor fapte, nu au fost necesare revizuiri suplimentare.

CHMP a considerat că formularea modificată este acceptabilă.

Punctul 4.7 - Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Textul propus de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a fost acceptat cu o serie de reformulări minore.

Punctul 4.8 - Reacţii adverse

Datele pentru determinarea frecvenţei reacţiilor adverse la medicament asociate cu Rocephin au fost obţinute din studii clinice.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a redistribuit evenimentele adverse care nu au fost observate în studii în categoria suplimentară „Cu frecvenţă necunoscută”, cu adăugarea unei note de subsol explicative.

Termenul „convulsii” a fost adăugat la rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar de la punctul 4.8 al RCP-ului propus, ca urmare a unei evaluări cumulative a evenimentelor asociate convulsiilor, în cursul unei proceduri de repartizare a sarcinilor pentru Raportul periodic actualizat privind siguranţa (RPAS) pentru Rocephin.

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse pentru Rocephin sunt eozinofilia, leucopenia, trombocitopenia, diareea, erupţia cutanată şi creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice.

Punctul 4.9 - Supradozaj

CHMP a considerat că textul propus de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, conform căruia simptomele de supradozaj – greaţă, vărsături şi diaree – nu pot fi reduse prin hemodializă sau dializă peritoneală şi că nu există un antidot specific, este acceptabil. S-a enunţat faptul că tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic.

Punctul 5.2 - Proprietăţi farmacocinetice

Au fost prezentate informaţii privind absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea. Ceftriaxona se distribuie în principal în spaţiul extracelular. Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, însă este transformată în metaboliţi inactivi de către flora intestinală. Ceftriaxona este eliminată nemodificată pe cale renală (prin filtrare glomerulară) şi prin secreţie biliară. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ceftriaxonei în totalitate la adulţi este de aproximativ 8 ore. Clearance-ul plasmatic total şi renal al ceftriaxonei (din total, adică liberă şi legată de proteine)

14

este dependent de doză, în timp ce clearance-ul renal al ceftriaxonei libere nu este dependent de doză.

De asemenea, au fost incluse grupele speciale de pacienţi, cum sunt pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică şi copiii şi adolescenţii. Timpul de înjumătăţire plasmatică creşte la vârstnici, iar la vârstnicii cu vârsta mai mare de 75 de ani timpul de înjumătăţire prin eliminare este de obicei de două sau trei ori mai mare decât la adulţii tineri. Totuşi, modificările sunt în general mici şi nu este necesară reducerea dozei în cazul în care funcţia renală şi cea hepatică sunt satisfăcătoare.

Punctul 5.3 - Date preclinice de siguranţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a propus o formulare pentru punctul 5.3 din RCP, care reflectă datele non-clinice relevante asociate cu Rocephin ce pot avea un caracter informativ pentru siguranţa utilizării clinice. Ţinând cont de modificările suplimentare pentru aducerea formulării în concordanţă cu recomandările Ghidului privind rezumatul caracteristicilor produsului (2009), CHMP a considerat că acest punct este acceptabil.

Prospectul (P)

Modificările aduse RCP, atunci când au fost relevante pentru utilizator, au fost reflectate şi în prospect, iar CHMP a fost de acord cu ele. S-a efectuat un test de lizibilitate la nivel naţional.

Motive pentru modificarea condiţiilor autorizaţiei (autorizaţiilor) de introducere pe piaţă

Pe baza celor de mai sus, CHMP consideră că raportul beneficiu/risc pentru Rocephin şi denumirile asociate este favorabil şi că documentele armonizate privind informaţiile referitoare la produs pot fi aprobate.

Întrucât:

• Comitetul a analizat sesizarea în temeiul articolului 30 al Directivei 2001/83/CE.

• Comitetul a analizat divergenţele identificate pentru Rocephin şi denumirile asociate în privinţa punctelor referitoare la indicaţii terapeutice, doze şi mod de administrare, precum şi în privinţa celorlalte puncte din RCP.

• Comitetul a evaluat datele prezentate de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă obţinute din studiile clinice existente, literatura de specialitate publicată şi experienţa cumulată privind siguranţa în utilizarea Rocephin, astfel cum este raportată în baza de date a companiei privind siguranţa medicamentelor, justificând armonizarea propusă a informaţiilor referitoare la produs.

• Comitetul a fost de acord cu armonizarea rezumatului caracteristicilor produsului, etichetării şi prospectului propusă de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă,

CHMP a recomandat modificarea condiţiilor autorizaţiilor de introducere pe piaţă pentru care Rezumatul caracteristicilor produsului, etichetarea şi prospectul sunt stabilite în anexa III pentru Rocephin şi denumirile asociate (vezi anexa I).

15

Anexa III

Rezumatul caracteristicilor produsului, etichetarea şi prospectul

Notă: Aceste anexe, rezumatul caracteristicilor produsului, etichetarea şi prospectul, sunt rezultatul procedurii de arbitraj la care face referire această decizie a Comisiei. Informaţiile despre medicament pot fi actualizate ulterior de către autorităţile competente din Statele Membre, în colaborare cu Statul Membru de Referinţă, după caz, conform procedurilor prevăzute în Capitolul 4 al Titlului III din Directiva 2001/83/CE.

16

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI, ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

17

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

18

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă [Vezi Anexa I – A se completa la nivel naţional] 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ [A se completa la nivel naţional] 3. FORMA FARMACEUTICĂ 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Pulbere pentru soluţie perfuzabilă [A se completa la nivel naţional] 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă [A se completa la nivel naţional] 250 mg, 500 mg, 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă [A se completa la nivel naţional] 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă Pulbere pentru soluţie injectabilă [A se completa la nivel naţional] 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Rocephin este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere), pentru tratamentul următoarelor infecţii:

Meningită bacteriană Pneumonie comunitară dobândită Pneumonie dobândită în spital Otită medie acută Infecţii intraabdominale Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Gonoree Sifilis Endocardită bacteriană

19

Rocephin poate fi utilizat: Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi. Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii

(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile. Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale.

În controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană.

Pentru tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.

Rocephin trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4). Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei hepato-renale ale pacientului. Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării

tratamentului** Indicaţii

1-2 g o dată pe zi Pneumonie comunitară dobândită Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice Infecţii intraabdominale Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)

2 g o dată pe zi Pneumonie dobândită în spital Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor

2-4 g

o dată pe zi

Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană Endocardită bacteriană Meningită bacteriană

* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat.

** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se administrează doze mai mari de 2 g pe zi.

20

Indicaţii pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) pentru care sunt necesare scheme de tratament specifice: Otită medie acută Se administrează intramuscular o doză unică de 1-2 g Rocephin. Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau tratamentul anterior a eşuat, Rocephin poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 1-2 g pe zi, timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 2 g ca doză unică administrată preoperator. Gonoree 500 mg ca doză unică administrată intramuscular. Sifilis În general, dozele recomandate sunt de 500 mg-1 g administrate o dată pe zi şi pot creşte la 2 g pe zi în cazul neurosifilisului, timp de 10-14 zile. Recomandările privind dozele administrate pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III]) 2 g o dată pe zi, timp de 14-21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Copii şi adolescenţi Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta de 15 zile până la 12 ani (< 50 kg) La copiii cu greutatea corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza uzuală pentru adulţi. Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării

tratamentului** Indicaţii

50-80 mg/kg

o dată pe zi

Infecţii intraabdominale Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie comunitară dobândită Pneumonie dobândită în spital

50-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană

80-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi Meningită bacteriană 100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi Endocardită bacteriană * În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la

capătul superior al intervalului de doze recomandat. ** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se

administrează doze mai mari de 2 g pe zi. Indicaţii pentru nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani (< 50 kg) care necesită scheme de tratament specifice:

21

Otită medie acută Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg Rocephin. Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care copilul este grav bolnav sau tratamentul iniţial a eşuat, Rocephin poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg pe zi, timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 50-80 mg/kg ca doză unică administrată preoperator. Sifilis În general, dozele recomandate sunt de 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III]) 50-80 mg/kg o dată pe zi, timp de 14-21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Nou-născuţi cu vârsta între 0-14 zile Rocephin este contraindicat la nou-născuţii prematuri, până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta gestaţională + vârsta cronologică). Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării

tratamentului Indicaţii

20-50 mg/kg o dată pe zi Infecţii intraabdominale Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie comunitară dobândită Pneumonie dobândită în spital

Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană

50 mg/kg o dată pe zi Meningită bacteriană

Endocardită bacteriană * În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Doza zilnică maximă de 50 mg/kg nu trebuie depăşită. Indicaţii pentru nou-născuţii cu vârsta între 0-14 zile care necesită scheme de tratament specifice: Otită medie acută Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză unică de 50 mg/kg Rocephin. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 20-50 mg/kg ca doză unică administrată preoperator.

22

Sifilis În general, doza recomandată este de 50 mg/kg o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Durata tratamentului Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene. Pacienţi vârstnici Dozele recomandate pentru adulţi nu necesită modificări la pacienţii vârstnici dacă funcţia renală şi funcţia hepatică funcţionează satisfăcător. Pacienţi cu insuficienţă hepatică Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, dacă funcţia renală nu este afectată. Nu există date din studiile clinice pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară reducerea dozei de ceftriaxonă dacă funcţia hepatică nu este afectată. Numai în cazurile de insuficienţă renală preterminală (clearance-ul creatininei < 10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi. La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă nu este necesară suplimentarea dozei după efectuarea dializei. Ceftriaxona nu este eliminată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe La pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Mod de administrare Rocephin poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă. Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină. Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin

23

calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3). Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2). Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme). Ceftriaxona este contraindicată la: Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta gestaţională + vârsta cronologică)* Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):

- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*

- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).

*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei bilirubinice la aceşti pacienţi.

Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct. 4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în special contraindicaţiile. Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţii de hipersensibilitate Ca şi în cazul altor medicamente antibacteriene beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale (vezi pct. 4.8). În cazul reacţiilor severe de hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic. Ceftriaxona trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice. Au fost raportate reacţii adverse severe cutanate (sindrom Stevens Johnson sau sindrom Lyell/necroliză epidermică toxică); cu toate acestea, frecvenţa acestor evenimente nu este cunoscută (vezi pct. 4.8).

24

Interacţiuni cu produse care conţin calciu La prematuri şi la nou-născuţii la termen cu vârsta mai mică de 1 lună au fost descrise cazuri de reacţii letale cauzate de apariţia precipitatelor de calciu-ceftriaxonă în plămâni şi rinichi. Cel puţin unuia dintre ei i s-au administrat ceftriaxonă şi calciu la momente diferite şi prin linii de administrare intravenoase diferite. În datele ştiinţifice disponibile, nu sunt raportate cazuri confirmate de precipitări intravasculare la pacienţi, alţii decât nou-născuţii trataţi cu ceftriaxonă şi soluţii care conţin calciu sau orice alte produse care conţin calciu. Studiile in vitro au demonstrat că nou-născuţii prezintă un risc crescut de formare a precipitatelor de calciu-ceftriaxonă, comparativ cu alte categorii de vârstă. La pacienţii de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu nicio soluţie intravenoasă care conţine calciu, chiar dacă se utilizează linii de perfuzare sau locuri de perfuzare diferite. Cu toate acestea, la pacienţii cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi administrate secvenţial una după alta dacă sunt utilizate linii de perfuzare în locuri diferite sau dacă liniile de perfuzare sunt înlocuite sau bine spălate între perfuzii cu soluţie de ser fiziologic, pentru a se evita precipitarea. La pacienţii care necesită perfuzie continuă cu soluţii pentru nutriţie parenterală totală (NPT) care conţin calciu, profesioniştii din domeniul sănătăţii pot lua în considerare utilizarea de tratamente antibacteriene alternative, care nu prezintă un risc similar de precipitare. Dacă utilizarea de ceftriaxonă este considerată necesară la pacienţii care au nevoie de nutriţie continuă, soluţiile NPT şi ceftriaxona pot fi administrate simultan, dar prin linii de perfuzare diferite şi în locuri diferite. Alternativ, administrarea perfuziei de soluţie NPT ar putea fi oprită în perioada de perfuzare a ceftriaxonei, ţinând cont de recomandarea de spălare a liniilor de perfuzare între administrări (vezi pct. 4.3, 4.8, 5.2 şi 6.2). Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Rocephin la nou-născuţi, sugari şi copii a fost stabilită pentru dozele descrise la Doze şi Mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, similar altor cefalosporine, poate deplasa bilirubina de pe albuminele plasmatice. Rocephin este contraindicat la prematuri şi la nou-născuţii la termen care prezintă riscul de a dezvolta encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3). Anemia hemolitică mediată imun O anemie hemolitică mediată imun a fost observată la pacienţii cărora li s-au administrat medicamente antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv Rocephin (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu Rocephin au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv cazuri letale, atât la adulţi cât şi la copii. Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare diagnosticul de anemie asociată administrării de cefalosporine, iar tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt până când factorul etiologic este elucidat. Tratamentul pe termen lung În cazul unui tratament prelungit, hemoleucograma completă trebuie să fie efectuată la intervale regulate. Colită/Dezvoltare excesivă a microorganismelor rezistente Colita asociată medicamentelor antibacteriene şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul ceftriaxonei şi pot varia ca severitate, de la uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urmare, este important să fie luat în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Trebuie avute în vedere întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă şi administrarea

25

tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul. Suprainfecţiile cu microorganisme rezistente pot apărea şi în cazul altor medicamente antibacteriene. Insuficienţă renală şi hepatică severe În cazul insuficienţei renale şi hepatice severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.2). Interferenţa cu testarea serologică Pot apărea interferenţe cu testele Coombs, deoarece Rocephin poate conduce la obţinerea de rezultate fals-pozitive ale testului. De asemenea, administrarea de Rocephin poate conduce la obţinerea de rezultate fals-pozitive ale testului pentru galactozemie (vezi pct. 4.8). Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot conduce la obţinerea de rezultate fals-pozitive. Determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu Rocephin trebuie efectuată prin metode enzimatice (vezi pct. 4.8). Sodiu Fiecare gram de Rocephin conţine 3,6 mmoli sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu aport controlat de sodiu. Spectru antibacterian Ceftriaxona prezintă un spectru limitat al activităţii antibacteriene şi poate să nu fie adecvată pentru utilizarea ca antibiotic unic în tratamentul anumitor tipuri de infecţii, decât după confirmarea patogenului (vezi pct. 4.2). În cazul infecţiilor polimicrobiene, unde patogenii suspectaţi includ microorganisme rezistente la ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar. Utilizarea lidocainei În cazul în care soluţia de lidocaină se utilizează ca solvent, soluţiile de ceftriaxonă trebuie administrate numai sub formă de injecţie intramusculară. Trebuie luate în considerare contraindicaţiile, atenţionările şi alte informaţii relevante, aşa cum sunt prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină înainte de administrare (vezi pct. 4.3). Soluţia de lidocaină nu trebuie niciodată administrată intravenos. Litiază biliară Atunci când la ecografie se observă umbre, trebuie avut în vedere faptul că există posibilitatea ca acestea să reprezinte precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei. La ecografia veziculei biliare, au fost detectate umbre, considerate în mod eronat ca fiind calculi biliari, şi care au fost observate mai frecvent la administrarea unor doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi sau mai mari. Este necesară prudenţă mai ales la copii şi adolescenţi. Aceste precipitate dispar complet după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Aceste precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei au fost asociate rar cu simptome. În cazurile simptomatice se recomandă tratament conservator non-invaziv, iar decizia de întrerupere a tratamentului cu ceftriaxonă aparţine medicului, pe baza evaluării individuale a balanţei beneficiu-risc (vezi pct. 4.8). Stază biliară La pacienţii trataţi cu Rocephin au fost raportate rar cazuri de pancreatită, posibilul factor etiologic fiind obstrucţia biliară (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor au prezentat factori de risc pentru stază şi microlitiază biliară, de exemplu antecedente de intervenţii chirurgicale majore, boli severe şi nutriţie

26

parenterală totală. Nu poate fi exclus rolul declanşator sau de cofactor al Rocephin, în raport cu formarea de precipitate biliare. Litiază renală Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.8). În cazuri simptomatice, trebuie efectuată o ecografie. Decizia de utilizare la pacienţi cu antecedente de litiază renală sau cu hipercalciurie este luată de către medic, pe baza evaluării balanţei beneficiu-risc pentru fiecare pacient. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Soluţiile perfuzabile care conţin calciu, cum sunt soluţia Ringer sau soluţia Hartmann, nu trebuie utilizate pentru a reconstitui conţinutul flacoanelor de Rocephin sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată simultan cu soluţii pentru administrare intravenoasă care conţin calciu, inclusiv cu perfuziile continue care conţin calciu, cum sunt perfuziile pentru nutriţie parenterală prin intermediul unui tub în formă de Y. Cu toate acestea, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi administrate secvenţial una după alta la toate categoriile de pacienţi, cu excepţia nou-născuţilor, dacă liniile de perfuzare sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid compatibil. Studiile in vitro care au utilizat plasmă de la adulţi şi plasmă din sângele cordonului ombilical al nou-născuţilor au demonstrat că nou-născuţii prezintă un risc crescut de formare a precipitatelor de calciu-ceftriaxonă (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 şi 6.2). Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale poate creşte efectul de tip antivitamină K şi riscul de sângerare. Se recomandă ca, atât în timpul cât şi după tratamentul cu ceftriaxonă, valoarea Raportului Internaţional Normalizat (INR) să fie monitorizată frecvent, iar posologia medicamentului cu efect de tip antivitamină K să fie ajustată corespunzător (vezi pct. 4.8). Există dovezi contradictorii privind o potenţială creştere a toxicităţii renale a aminoglicozidelor atunci când se administrează concomitent cu cefalosporinele. În aceste cazuri, practica medicală recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de aminoglicozidă (şi a funcţiei renale). Într-un studiu in vitro, au fost observate efecte antagoniste la administrarea cloramfenicolului în asociere cu ceftriaxona. Relevanţa clinică a acestui aspect nu este cunoscută. Nu au fost raportate interacţiuni între ceftriaxonă şi medicamentele care conţin calciu cu administrare orală sau interacţiuni între ceftriaxona administrată intramuscular şi medicamentele care conţin calciu (administrate pe cale intravenoasă sau orală). Rar, la pacienţii trataţi cu ceftriaxonă, se pot obţine rezultate fals-pozitive ale testului Coombs. Ceftriaxona, ca şi alte antibiotice, poate conduce la rezultate fals-pozitive ale testului pentru galactozemie. De asemenea, metodele neenzimatice de determinare a glucozei în urină pot da rezultate fals-pozitive. De aceea, determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată prin metode enzimatice. Nu a fost observată afectarea funcţiei renale după administrarea concomitentă de doze mari de ceftriaxonă şi medicamente diuretice (de exemplu furosemid). Administrarea simultană de probenecid nu scade eliminarea ceftriaxonei.

27

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Ceftriaxona traversează bariera placentară. Există date limitate privind administrarea ceftriaxonei la femeile gravide. Studiile efectuate pe animale nu au evidenţiat, direct sau indirect, efecte dăunătoare asupra dezvoltării embrionare/fetale, perinatale sau postnatale (vezi pct. 5.3). Ceftriaxona poate fi administrată în timpul sarcinii şi în special în primul trimestru de sarcină numai dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscul acestuia. Alăptarea Ceftriaxona se excretează în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice nu se anticipează niciun efect asupra sugarilor alăptaţi. Cu toate acestea, nu poate fi exclus riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu ceftriaxonă, ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect advers asupra fertilităţii la femei sau bărbaţi. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje În timpul tratamentului cu ceftriaxonă pot apărea reacţii adverse (de exemplu, ameţeli) care pot afecta abilitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să fie atenţi atunci când conduc sau folosesc utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate după administrarea ceftriaxonei sunt eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, diaree, erupţie cutanată tranzitorie şi valori crescute ale enzimelor hepatice. Datele necesare pentru a determina frecvenţa RA pentru ceftriaxonă au fost extrase din studiile clinice. Pentru clasificarea frecvenţei, a fost utilizată următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10) Frecvente (≥ 1/100 - < 1/10) Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 - < 1/100) Rare (≥ 1/10000 - < 1/1000) Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente Mai puţin frecvente

Rare Cu frecvenţă necunoscută

Infecţii şi infestări Infecţii fungice ale aparatului genital

Colită pseudo-membranoasăb

Suprainfecţiib

Tulburări hematologice şi limfatice

Eozinofilie Leucopenie Trombocitopenie

Granulocitopenie Anemie Coagulopatie

Anemie hemoliticăb

Agranulocitoză Tulburări ale sistemului imunitar

Şoc anafilactic Reacţie anafilactică Reacţie

28

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente Mai puţin frecvente

Rare Cu frecvenţă necunoscută

anafilactoidă Hipersensibilitateb

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee Ameţeli

Convulsii

Tulburări acustice şi vestibulare

Vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale

Diareeb

Scaune moi Greaţă Vărsături

Pancreatităb

Stomatită Glosită

Tulburări hepatobiliare

Creştere a valorilor enzimelor hepatice

Precipitare la nivelul vezicii biliareb Kernicter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată tranzitorie

Prurit Urticarie Sindrom Stevens-Johnsonb Necroliză epidermică toxicăb

Eritem polimorf Pustuloză generalizată acută exantematoasă

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Hematurie Glucozurie

Oligurie Precipitare la nivel renal (reversibilă)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Flebită Durere la locul de injectare Pirexie

Edem Frisoane

Investigaţii diagnostice

Creştere a creatinemiei

Test Coombs fals-pozitivb

Test de galactozemie fals-pozitivb Metode neenzimatice pentru determinarea glucozei cu rezultate fals-pozitiveb

a Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută.

b Vezi pct. 4.4 Infecţii şi infestări Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4).

29

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou-născuţii prematuri şi la cei la termen (cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos. Precipitatele sare de calciu-ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces. Riscul mare de precipitare la nou-născuţi este determinat de volumul de sânge scăzut şi de timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârsta de peste 3 ani care au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care depăşesc 10 g şi care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat). Riscul de formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau deshidrataţi. Această reacţie poate fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.4). Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o incidenţă variabilă a precipitării după administrarea intravenoasă - peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în cazul administrării lente a perfuziei (20-30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică, precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este reversibilă la întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu poate fi redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD04 Mod de acţiune Ceftriaxona inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Aceasta conduce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglican), ceea ce determină în final liza şi moartea celulei bacteriene. Rezistenţă Rezistenţa bacteriană la ceftriaxonă este determinată de unul sau mai multe dintre mecanismele următoare: • hidroliza de către beta-lactamaze, inclusiv beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE),

carbapenemaze şi enzime de tipul Amp C care pot fi induse sau inhibate constant la anumite specii de bacterii aerobe Gram-negative.

30

http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Template_or_form/2013/03/WC500139752.doc

• scăderea afinităţii ceftriaxonei pentru proteinele de legare a penicilinei. • impermeabilitatea membranei externe a microorganismelor Gram-negative. • prezenţa pompelor de eflux bacteriene. Valori critice pentru testarea sensibilităţii Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European privind Testarea Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele: Patogeni Test de diluţie (CMI, mg/l)

Sensibil Rezistent Enterobacteriaceae ≤ 1 > 2 Staphylococcus sp. a. a. Streptococcus sp. (Grup A, B, C şi G)

b. b.

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5c > 2 Streptococci din grupul Viridans ≤ 0,5 > 0,5 Haemophilus influenzae ≤ 0,12c > 0,12 Moraxella catarrhalis ≤ 1 > 2 Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,12 > 0,12 Neisseria meningitidis ≤ 0,12c > 0,12 Nu este corelat cu nicio specie ≤ 1d > 2 a. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea cefoxitinei. b. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea penicilinei. c. Izolatele cu CMI pentru ceftriaxonă peste valoarea critică de sensibilitate sunt rare şi, dacă sunt

observate, acestea trebuie retestate. Dacă sunt confirmate, ele trebuie să fie trimise la un laborator de referinţă.

d. Valorile critice se aplică în cazul unei doze zilnice de 1 g x 1 şi a unei doze mai mari, de cel puţin 2 g x 1, administrate intravenos.

Eficacitate clinică împotriva patogenilor specifici Pentru anumite specii, prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic şi temporal, fiind de dorit obţinerea de informaţii de la nivel local privind rezistenţa, în special în cazul tratamentului infecţiilor severe. În funcţie de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile în care prevalenţa rezistenţei este de natură să pună sub semnul întrebării eficacitatea medicamentului, cel puţin în unele tipuri de infecţii.

31

Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitive Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)£ Staphylococci coagulazo-negativi (meticilino-sensibili)£ Streptococcus pyogenes (Grup A) Streptococcus agalactiae (Grup B) Streptococcus pneumoniae Streptococci din grupul Viridans Microorganisme aerobe Gram-negative Borrelia burgdorferi Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoea Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Providencia sp. Treponema pallidum Specii la care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă Microorganisme aerobe Gram-pozitive Staphylococcus epidermidis+

Staphylococcus haemolyticus+ Staphylococcus hominis+

Microorganisme aerobe Gram-negative Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli% Klebsiella pneumoniae%

Klebsiella oxytoca%

Morganella morganii Proteus vulgaris Serratia marcescens Microorganisme anaerobe Bacteroides sp. Fusobacterium sp. Peptostreptococcus sp. Clostridium perfringens

32

Microorganisme cu rezistenţă naturală Microorganisme aerobe Gram-pozitive Enterococcus sp. Listeria monocytogenes Microorganisme aerobe Gram-negative Acinetobacter baumannii Pseudomonas aeruginosa Stenotrophomonas maltophilia Microorganisme anaerobe Clostridium difficile Altele: Chlamydia sp. Chlamydophila sp. Mycoplasma sp. Legionella sp. Ureaplasma urealyticum £ Toate speciile de stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistente la ceftriaxonă. + Rate de rezistenţă >50% în cel puţin o regiune % Tulpinile producătoare de beta lactamaze cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea intravenoasă în bolus a unor doze de 500 mg şi 1 g ceftriaxonă, media concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă este de aproximativ 120 şi respectiv, 200 mg/l. După administrarea prin perfuzie intravenoasă a unor doze de 500 mg, 1 g şi 2 g ceftriaxonă, concentraţiile plasmatice de ceftriaxonă sunt de aproximativ 80, 150 şi respectiv, 250 mg/l. După administrarea injectabilă intramusculară, valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă sunt aproximativ jumătate din cele observate după administrarea intravenoasă a unei doze echivalente. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unei singure doze de 1 g este de aproximativ 81 mg/l şi este atinsă la 2-3 ore după administrare. După administrarea intramusculară, aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este echivalentă cu cea corespunzătoare administrării intravenoase a unei doze echivalente. Distribuţie Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este de 7-12 l. Concentraţiile care depăşesc concentraţiile minime inhibitorii ale celor mai relevanţi patogeni sunt detectabile în ţesuturi incluzând plămâni, inimă, tract biliar/ficat, amigdale, ureche medie şi mucoasă nazală şi în lichidul cefalorahidian, pleural, prostatic şi sinovial. Este observată o creştere a valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 8-15% după administrarea repetată; în cele mai multe cazuri, starea de echilibru este atinsă în decurs de 48-72 de ore, în funcţie de calea de administrare. Penetrarea anumitor ţesuturi Ceftriaxona penetrează meningele. Penetrarea atinge punctul maxim atunci când meningele este inflamat. Valorile medii ale concentraţiilor maxime de ceftriaxonă în lichidul cefalorahidian (LCR) la pacienţii cu meningită bacteriană au fost raportate ca fiind de până la 25% din concentraţiile plasmatice, comparativ cu 2% din concentraţiile plasmatice la pacienţii la care meningele nu a fost

33

inflamat. Concentraţiile maxime de ceftriaxonă din LCR sunt atinse în aproximativ 4-6 ore după administrarea intravenoasă a injecţiei. Ceftriaxona traversează bariera placentară şi se excretă în lapte la concentraţii mici (vezi pct. 4.6). Legarea de proteinele plasmatice Ceftriaxona se leagă reversibil de albumină. La concentraţii plasmatice de sub 100 mg/l, procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Legarea este un proces saturabil, iar procentul de legare scade o dată cu creşterea concentraţiei (până la 85% la o concentraţie de 300 mg/l). Metabolizare Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată într-un metabolit inactiv cu ajutorul florei intestinale. Eliminare Clearance-ul plasmatic al ceftriaxonei totale (legate şi nelegate) este de 10-22 ml/minut. Clearance-ul renal este de 5-12 ml/minut. 50-60% din doza de ceftriaxonă este excretată nemodificată prin urină, în primă fază prin filtrare glomerulară, în timp ce 40-50% din doză este excretată nemodificată în bilă. La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftriaxonei totale este de aproximativ 8 ore. Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică La pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei este influenţată doar în proporţie mică, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este uşor crescut (sub dublul valorii sale normale), chiar dacă aceştia au funcţia renală afectată sever. Creşterea relativ modestă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare în cazul insuficienţei renale se explică printr-o creştere compensatorie a clearance-ului non-renal, ceea ce rezultă dintr-o scădere a legării de proteinele plasmatice şi o creştere corespunzătoare a clearance-ului non-renal al ceftriaxonei totale. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este crescut datorită unei creşteri compensatorii a clearance-ului renal. Acest fapt este de asemenea datorat unei creşteri a fracţiunii libere de ceftriaxonă din plasmă, ceea ce contribuie la creşterea paradoxală a clearance-ului total al medicamentului, justificată prin creşterea în paralel a volumului de distribuţie. Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici cu vârsta peste 75 de ani, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de regulă de două sau trei ori mai mare decât cel al adulţilor tineri. Copii şi adolescenţi La nou-născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftriaxonei este prelungit. De la vârsta de 14 zile, concentraţiile de ceftriaxonă liberă pot creşte din cauza unor factori precum scăderea filtrării glomerurale şi afectarea legării de proteinele plasmatice. În timpul copilăriei, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai scăzut decât la nou-născuţi sau adulţi. Clearance-ul plasmatic şi volumul de distribuţie al ceftriaxonei totale sunt mai mari la nou-născuţi, sugari şi copii decât la adulţi. Linearitate/non-linearitate Farmacocinetica ceftriaxonei este non-lineară, iar toţi parametrii farmacocinetici standard, cu excepţia timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, sunt depedenţi de doză, crescând mai puţin decât proporţional cu doza. Non-linearitatea este determinată de saturarea procesului de legare de proteinele

34

plasmatice şi de aceea, aceasta este observată pentru ceftriaxona totală din plasmă şi nu pentru ceftriaxona liberă (nelegată). Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie Ca şi în cazul altor antibiotice beta-lactamice, parametrul farmacocinetic-farmacodinamic care demonstrează cel mai bine corelarea cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozare în care concentraţia medicamentului nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) de ceftriaxonă pentru fiecare specie ţintă în parte (adică %T > CMI). 5.3 Date preclinice de siguranţă Există dovezi din studiile efectuate la animale că doze mari de sare de calciu a ceftriaxonei au condus la formarea de calculi şi precipitate la nivelul vezicii biliare a câinilor şi maimuţelor, acestea dovedindu-se a fi reversibile. Studiile efectuate la animale nu au arătat nicio dovadă de toxicitate asupra reproducerii şi de genotoxicitate. Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor [A se completa la nivel naţional] 6.2 Incompatibilităţi Pe baza rapoartelor din literatură, ceftriaxona este incompatibilă cu amsacrina, vancomicina, fluconazolul şi aminoglicozidele. Soluţiile care conţin ceftriaxonă nu trebuie amestecate sau adăugate la soluţii care conţin alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. În mod special, soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer, soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluţiile care conţin calciu, inclusiv cu soluţiile pentru nutriţie parenterală totală (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4 şi 4.8). [A se completa la nivel naţional] 6.3 Perioada de valabilitate [A se completa la nivel naţional] 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare [A se completa la nivel naţional] 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului [A se completa la nivel naţional] 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Concentraţii pentru soluţia injectabilă pentru administrare intravenoasă: 100 mg/ml Concentraţii pentru soluţia perfuzabilă pentru administrare intravenoasă: 50 mg/ml (Pentru alte informaţii, vă rugăm consultaţi pct. 4.2).

35

[A se completa la nivel naţional] 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [Vezi Anexa I - A se completa la nivel naţional] 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [A se completa la nivel naţional] 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI [A se completa la nivel naţional] 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI [A se completa la nivel naţional]

36

ETICHETAREA

37

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR Cutie 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă [Vezi Anexa I – A se completa la nivel naţional] ceftriaxonă (sub formă de sare de sodiu) 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE [A se completa la nivel naţional] 3. LISTA EXCIPIENŢILOR [A se completa la nivel naţional] 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL [A se completa la nivel naţional] 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE A nu se amesteca cu soluţiile care conţin calciu, inclusiv soluţia Hartmann, soluţia Ringer şi soluţiile pentru nutriţie parenterală totală. A se citi prospectul înainte de utilizare. 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Administrare intravenoasă 250 mg, 500 mg, 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Administrare intravenoasă sau intramusculară 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE

PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

38

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) 8. DATA DE EXPIRARE [A se completa la nivel naţional] 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE [A se completa la nivel naţional] 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR

NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [Vezi Anexa I - A se completa la nivel naţional] 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [A se completa la nivel naţional] 13. SERIA DE FABRICAŢIE [A se completa la nivel naţional] 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE [A se completa la nivel naţional] 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE [A se completa la nivel naţional] 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE [A se completa la nivel naţional]

39

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI Flacon 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE

ADMINISTRARE Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă [Vezi Anexa I – A se completa la nivel naţional] ceftriaxonă (sub formă de sare de sodiu) Calea de administrare: [A se completa la nivel naţional] 2. MODUL DE ADMINISTRARE A nu se amesteca cu soluţii care conţin calciu. 3. DATA DE EXPIRARE [A se completa la nivel naţional] 4. SERIA DE FABRICAŢIE [A se completa la nivel naţional] 5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ [A se completa la nivel naţional] 6. ALTE INFORMAŢII

40

PROSPECTUL

41

Prospect: Informaţii pentru pacient

Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau

perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau

perfuzabilă Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Rocephin şi denumirile asociate (vezi Anexa I) 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă

Ceftriaxonă (sub formă de sare de sodiu)

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a vi se administra acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. • Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. • Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau

asistentei medicale. • Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. • Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau

asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Ce găsiţi în acest prospect 1. Ce este Rocephin şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a vi se administra Rocephin 3. Cum vi se va administra Rocephin 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Rocephin 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este Rocephin şi pentru ce se utilizează Rocephin este un antibiotic care se administrează adulţilor şi copiilor (inclusiv nou-născuţilor). Acesta acţionează prin distrugerea bacteriei care determină apariţia infecţiei. Acest medicament aparţine unui grup de medicamente denumite cefalosporine. Rocephin este indicat pentru tratamentul infecţiilor • de la nivelul creierului (meningită). • plămânilor. • urechii medii. • de la nivelul abdomenului sau peretelui abdominal (peritonită). • tractului urinar şi rinichilor. • de la nivelul oaselor şi articulaţiilor. • pielii şi ţesuturilor moi. • din sânge. • de la nivelul inimii.

42

Acesta poate fi administrat: • pentru tratamentul anumitor infecţii cu transmitere sexuală (gonoree şi sifilis). • pentru tratamentul pacienţilor cu un număr scăzut de celule albe ale sângelui (neutropenie) care

au febră din cauza unei infecţii bacteriene. • pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţii la nivelul plămânilor, însoţite de bronşită

cronică. • pentru tratamentul bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii, inclusiv la

nou-născuţi cu vârsta de peste 15 zile. • pentru a preveni infecţiile care pot apărea în timpul intervenţiilor chirurgicale. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a vi se administra Rocephin Nu trebuie să vi se administreze Rocephin dacă: • Sunteţi alergic la ceftriaxonă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament

(enumerate la pct. 6). • Aţi avut o reacţie alergică bruscă sau severă la penicilină sau la antibiotice asemănătoare

(precum cefalosporine, carbapeneme sau monobactami). Semnele includ umflarea bruscă a gâtului sau feţei, care poate determina dificultate la respiraţie sau la înghiţire, umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor şi gleznelor, precum şi o erupţie severă pe piele, care se extinde rapid.

• Sunteţi alergic la lidocaină şi vi se administrează Rocephin sub formă de injecţie la nivelul unui muşchi.

Rocephin nu trebuie administrat la nou-născuţi dacă: • Nou-născutul este prematur. • Nou-născutul (până la vârsta de 28 zile) are anumite tulburări ale sângelui sau icter

(îngălbenirea pielii sau a albului ochilor) sau i s-a administrat într-una din vene un medicament care conţine calciu.

Atenţionări şi precauţii Înainte de a vi se administra Rocephin, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă: • Vi s-a administrat recent sau urmează să vi se administreze medicamente care conţin calciu. • Aţi avut recent diaree după ce vi s-a administrat un medicament antibiotic. Dacă aţi avut

vreodată afecţiuni ale intestinului, în special colită (inflamaţia intestinului). • Aveţi afecţiuni severe ale ficatului sau rinichilor. • Aveţi calculi la nivelul veziculei biliare sau la nivelul rinichilor. • Aveţi alte afecţiuni, cum este anemia hemolitică (o scădere a numărului de celule roşii ale

sângelui care poate determina paloare a pielii şi slăbiciune sau dificultăţi în respiraţie). • Ţineţi o dietă cu un conţinut scăzut de sodiu. Dacă aveţi nevoie să vi se efectueze teste de sânge sau de urină Dacă vi se administrează Rocephin pentru un timp îndelungat, va fi necesar să efectuaţi regulat analize de sânge. Rocephin poate afecta rezultatele testelor de urină pentru zahăr şi ale testului de sânge numit testul Coombs. Dacă vi se efectuează analize: • Spuneţi persoanei care vă prelevează proba că vi se administrează Rocephin. Copii şi adolescenţi Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte ca Rocephin să fie administrat copilului dumneavoastră dacă: • Lui/ei i s-a administrat recent sau i se va administra într-una din vene un medicament care

conţine calciu. Rocephin împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

43

Spuneţi în mod special medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente: • Un tip de antibiotic numit aminoglicozidă. • Un antibiotic numit cloramfenicol (utilizat pentru tratamentul infecţiilor, în special infecţii ale

ochilor). Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Medicul dumneavoastră va evalua beneficiul tratamentului dumneavoastră cu Rocephin în raport cu riscul la care este expus copilul dumneavoastră. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Rochepin poate provoca ameţeli. Dacă vă simţiţi ameţit, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă manifestaţi aceste simptome. 3. Cum vi se va administra Rocephin Rocephin se administrează de obicei de către un medic sau o asistentă medicală. Acesta poate fi administrat prin picurare (perfuzie intravenoasă) sau ca injecţie direct într-una din vene sau într-un muşchi. Rocephin este reconstituit de către medic, farmacist sau asistenta medicală şi nu va fi amestecat sau administrat în acelaşi timp cu medicamente injectabile care conţin calciu. Doza uzuală Medicul dumneavoastră va decide doza de Rocephin corectă pentru dumneavoastră. Doza va depinde de severitatea şi tipul infecţiei; dacă vi se administrează alte antibiotice; greutatea şi vârsta dumneavoastră; cât de bine funcţionează rinichii şi ficatul dumneavoastră. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra Rocephin depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi. Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate corporală mai mare sau egală cu 50 kilograme (kg): • 1 g până la 2 g, o dată pe zi, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie

severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare (până la 4 g, o dată pe zi). Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.

Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani, cu o greutate corporală mai mică de 50 kg: • 50 - 80 mg Rocephin, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a copilului, în

funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare, de până la 100 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală, până la maximum 4 g o dată pe zi. Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.

• La copiii cu o greutate corporală de 50 kg sau mai mare, trebuie să se administreze doza uzuală pentru adult.

Nou-născuţi (0 - 14 zile) • 20 - 50 mg Rocephin, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a copilului, în

funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. • Doza zilnică maximă nu este mai mare de 50 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală a

copilului.

44

Pacienţi cu afecţiuni ale ficatului şi rinichilor Dumneavoastră vă poate fi administrată o doză diferită faţă de doza uzuală. Medicul dumneavoastră va decide care este doza de Rocephin necesară pentru dumneavoastră şi vă va monitoriza atent, în funcţie de severitatea afecţiunii ficatului sau rinichilor. Dacă vi se administrează mai mult Rocephin decât trebuie Dacă vi se administrează, în mod accidental, mai mult decât doza prescrisă, contactaţi-vă imediat medicul sau cel mai apropiat spital. Dacă uitaţi să utilizaţi Rocephin Dacă omiteţi o injecţie, trebuie să o administraţi cât mai curând posibil. Cu toate acestea, dacă este aproape timpul să vă administraţi următoarea doză, săriţi peste doza omisă. Nu trebuie să vi se administreze o doză dublă (două injecţii în acelaşi timp) pentru a compensa doza omisă. Dacă încetaţi să utilizaţi Rocephin Nu încetaţi să utilizaţi Rocephin decât dacă medicul dumeavoastră vă spune acest lucru. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe asistenta medicală. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Următoarele reacții adverse pot apărea după administrarea acestui medicament: Reacţii alergice severe (cu frecvență necunoscută, care nu poate fi estimată din datele disponibile) Dacă aveţi o reacţie alergică severă, adresaţi-vă imediat unui medic. Semnele pot include: • Umflare bruscă a gâtului, feţei, buzelor sau a gurii. Aceasta poate determina dificultăţi la

înghiţire sau la respiraţie. • Umflare bruscă a mâinilor, picioarelor sau gleznelor. Erupţii severe pe piele (cu frecvență necunoscută, care nu poate fi estimată din datele disponibile) Dacă aveţi o erupţie severă pe piele, adresaţi-vă imediat unui medic. • Semnele pot include o erupţie severă pe piele, care se extinde rapid, cu băşici sau cu exfolierea

pielii şi posibile băşici la nivelul gurii. Alte reacţii adverse posibile: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane) • Modificări ale celulelor albe ale sângelui (cum sunt scăderea numărului de leucocite şi creşterea

numărului de euzinofile) şi ale plachetelor (scădere a numărului de trombocite). • Scaune moi sau diaree. • Modificări ale rezultatelor testelor de sânge pentru funcţiile ficatului. • Erupţie pe piele. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane) • Infecţii cauzate de ciuperci (de exemplu candidoză bucală). • O scădere a numărului de celule albe ale sângelui (granulocitopenie). • Scădere a numărului de celule roşii ale sângelui (anemie). • Probleme de coagulare a sângelui. Semnele pot include apariţia cu uşurinţă a vânătăilor, durere

şi umflare a articulaţiilor.

45

• Durere de cap. • Ameţeli. • Stare sau senzaţie de rău. • Prurit (mâncărime). • Durere sau senzaţie de arsură de-a lungul venei în care a fost administrat Rocephin. Durere la

locul de injectare. • Temperatură mare (febră). • Rezultat anormal al testării funcţiei rinichilor (creştere a creatininei din sânge). Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane) • Inflamaţia intestinului gros (colon). Semnele includ diaree, de obicei însoţită de sângerare şi

mucus, durere de stomac şi febră. • Dificultăţi de respiraţie (bronhospasm). • O erupţie la nivelul pielii (urticarie), în relief, care poate acoperi o mare parte din corpul

dumneavoastră, însoţită de umflături şi senzaţie de mâncărime. • Prezenţa de sânge sau de zahăr în urină. • Edem (acumulare de lichid). • Tremurături. Cu frecvenţă necunoscută (Frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile) • O infecţie secundară care este posibil să nu răspundă la antibioticul prescris anterior. • O formă de anemie în care celulele roşii ale sângelui sunt distruse (anemie hemolitică). • Scădere severă a celulelor albe ale sângelui (agranulocitoză). • Convulsii. • Vertij (senzaţie de învârtire). • Inflamaţie a pancreasului (pancreatită). Semnele includ durere severă de stomac, care se poate

extinde până spre spate. • Inflamaţie a mucoasei bucale (stomatită). • Inflamaţie a limbii (glosită). Semnele includ umflare, roşeaţă şi durere a limbii. • Afecţiune a vezicii biliare, care poate cauza durere, senzaţie sau stare de rău. • O afecţiune neurologică care poate apărea la nou-născuţii cu icter sever (kernicter). • Afecţiuni ale rinichilor determinate de depozitele de sare de calciu a ceftriaxonei. Durere la

urinare sau eliminarea unor cantităţi mici de urină. • Rezultat fals-pozitiv al testului Coombs (un test pentru anumite tulburări ale sângelui). • Rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie (o acumulare anormală a galactozei). • Rocephin poate interfera cu anume tipuri de teste pentru glucoză – vă rugăm verificaţi cu

medicul dumneavoastră. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Rocephin [A se completa la nivel naţional]. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Rocephin [A se completa la nivel naţional].

46

http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Template_or_form/2013/03/WC500139752.doc

Cum arată Rocephin şi conţinutul ambalajului [A se completa la nivel naţional]. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul [Vezi Anexa I - A se completa la nivel naţional]. Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale: 2 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă Belgia, Luxemburg: Rocephine Danemarca, Islanda, Suedia: Rocephalin Germania, Grecia, Malta, Olanda, Portugalia, România: Rocephin Italia: Rocefin 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Marea Britanie: Rocephin 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Irlanda, Letonia, Malta, Marea Britanie: Rocephin 1 g pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Belgia, Franţa, Luxemburg: Rocephine Danemarca, Finlanda, Islanda, Suedia: Rocephalin Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia: Rocephin Italia: Rocefin 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Danemarca, Finlanda: Rocephalin Franţa: Rocephine Germania, Ungaria, Olanda, Portugalia: Rocephin Italia: Rocefin Rocephin 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Ungaria, Portugalia: Rocephin Italia: Rocefin Rocephin 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă Malta, Olanda, Marea Britanie: Rocephin [Vezi Anexa I – A se completa la nivel naţional] Acest prospect a fost revizuit în <{LL/AAAA}><{luna AAAA}>. [A se completa la nivel naţional].

47

de administrare

Documents