Dava dacică de la Popeşti

Cel mai important centru economic, politico-militar şi spiritual al geto-dacilor din

Câmpia Română a fost identificat şi cercetat prin excavaţiile arheologice de la Popeşti,

comuna Mihăileşti, jud. Ilfov. Aşezarea fortificată de tip dava se află pe un promontoriu pe

malul drept al terasei râului Argeş. Aşezarea pre- şi protoistorică de la Popeşti este situată la o

distanţă de cca. 25 km sud-vest de Bucureşti, pe malul drept al Argeşului, pe capătul celui mai

lung promontoriu din Câmpia Română. Vasile Pârvan, în "Getica", nu exclude posibilitatea

identificării Argedavei cu Arcidava. In lucrarea sa "Consideraţiuni asupra unor nume de râuri

daco-scitice", el susţine, pe baza unor bogate comparaţii din domeniul trac, că forma reală a

nume lui ar fi fost în antichitate tot cea de azi: Argeş (sub forma Argesis).

Academicianul Constantin Daicoviciu nu consideră convingătoare părerea lui Vasile

Pârvan. "Numai numele Argedava este atestat într-un izvor antic; denumirea Argesis e pe de-

a-ntregul o reconstituire modernă, iar explicaţia lui Pârvan că Herodot l-a modificat pe

Argesis în Ordessos sub influenţa terminaţiei toponimicelor Cariene egreu de acceptat" şi deci

"legătura necesară dintre Argesis şi Argedava dispare. Argedava, cetatea în care Acornion s-a

dus să-l întâlnească pe tatăl lui Burebista, poate fi căutată, deci, oriunde, pe teritoriul dacic.

Aceasta teoretic, căci practic, împrejurările istorice ne îndeamnă, s-o căutăm în Transilvania".

In urma săpăturilor efectuate în anii 1957-1958, în staţiunea getică de la Popeşti-

Ilfov, pe Argeş, unde s-au descoperit resturile unei locuinţe complete din secolul II-I te.n.,

care, deşi construită primitiv din lemn şi văIătuci, prezintă un plan alcătuit după un model

helenistic, cu camere multe, variate şi mari, cu un cuptor interior cu numeroase veţre de

factură îngrijită, cu o cămară plină de chiupuri mari (dolia, pithoi) şi cu două construcţii

absidiale de caracter sacru ca la Grădiştea Muscelului şi la Piatra Roşie, prof. Radu Vulpe

consideră că această clădire trebuie să fi constituit palatul şefului de trib care locuia în cetăţuia

de la Popeşti.

Acest sit arheologic complex acoperă întreaga suprafaţă a dealului care înconjoară

zona. Este format din trei părţi separate prin trei şanţuri de apărare. Primul sector, cel din

vârful promontorului, a fost un sit rezidenţial - o acropolă, apoi urmează zona destinată

locuinţelor, care în ciuda aspectului modest, atestă dovezi clare că a fost ocupată. Al treilea

sector, care este de asemenea cel mai larg, a fost loc de refugiu pentru populaţia din zonele

înconjurătoare în cazul unui pericol iminent.

Excavaţiile făcute la Popeşti la diferite intervale de timp au dezvăluit o structură mare

a acropolei. Este formată din mai multe camere printre care un dom orientat SE-NV. Acest

edificiu a fost în mod sigur un loc religios deoarece este format din mai multe vetre, dintre

care una era decorată cu simboluri religioase. Alte camere din această construcţie rezidenţială

erau folosite în scopuri domestico-economice (una dintre ele este o debara plină cu vase în

care se păstrau diferite alimente, alta adăposteşte un cuptor imens, iar în alta încă se află un

război de ţesut).

Această structură cu pereţi din teracotă şi suport din împletituri de niuele a fost

acoperită cu ţigle, elemente deseori întâlnite şi în alte construcţii de tip dava (sec. II a.Chr.).

Trăsăturile puţin comune ale acestei construcţii mari au dus la concluzia că a aparţinut unui

conducător geto-dac. În alte părţi ale acropolei săpăturile au scos la lumină locuinţe destul de

modeste caracteristice tipurilor de case ale păturilor joase.

Urmele culturii materiale descoperită la Popeşti caracterizează apogeul civilizaţiei

geto-dace. Printre descoperirile făcute s-au găsit şi un mare număr de căni din lut ars cu

decoraţii în relief, obiecte de lux făcute de meşteşugarii locali după modelul cănilor elenistice.

Modelul este ori o imitaţie a motivelor greceşti ori în mare parte original. Lucrătura acestor

vaze arată detalii de olărie specifice geto-gacilor. Menţionarea trebuie făcută că 80% din

totalul descoperirilor în domeniul olăriei făcute în Dacia aparţin sitului Popeşti. Această

cantitate impresionantă împreună cu mulajele găsite acolo, atestă existenţa unor ateliere

importante în care erau făcute aceste vase. Altă trăsătură a olăriei de Popeşti este imitarea

diferitelor amfore greceşti, în particular de tipul Kos. Artizani locali urmau câteodată obiceiul

grecilor de a grava mânerele, dar marcajul lor era pur ornamental şi este numit astăzi

„încrustari anepigrafice”. Faptul ca aceste obiecte au fost descoperite şi în alte situri ale

bazinului Argeşului, ca de exemplu o mare parte au fost găsite la Cetăţeni, pe râul Damboviţa,

este o dovadă că ele erau destinate schimburilor domestice pe piaţa geto-dacă.

Spre deosebire de bogatele descoperiri în ceea ce priveşte olăria autohtonă, asemenea

obiecte importate nu au fost atestate decât rareori. În schimb atât monezile emise de geto-daci,

cât şi cele străine, sunt destul de numeroase (dinari de argint republicani, monezi din statele-

oraşe greceşti, Mesembria, Apollonia, Amisos, bucăţi de drahme din Dyrrhachium, Tassian în

original şi imitaţii). Toate acestea sunt dovezi asupra vieţii economice intense duse la Popeşti.

Straturile secţiunilor săpate pe acropolă sunt de obicei bine delimitate reprezentând o

pictură vie a dezvoltării acestei aşezări. Alături de sedimentele din epocile de bronz şi fier

(cultura Basarabi) apare un strat subţire de 1,50 m din fortăreaţa geto-dacă cu 3-5 nivele de

aşezare. Cum următoarele straturi arheologice sunt aproape intacte, evidenţa pe care o oferă

este deosebit de valoroasă nu numai pentru datarea propriu-zisă a aşezării dar şi pentru a

aprecia cronologic cultura geto-dacă, în general. S-a presupus, în stadiul actual de investigaţii,

că geto-dacii au început să trăiască pe acropolă în prima jumătate a secolului al II-lea a.Chr.

(în orice caz nu mai târziu de 150 a.Chr.)

Structurile impozante descrise până acum aparţin primelor două nivele şi sunt datate

la 150 a.Chr. şi începutul secolului I a.Chr., care precedă domnia lui Burebista. Nivelul

intermediar poate fi stabilit în timpul domniei acestui rege. Ultimul strat, bine delimitat de

celelalte printr-un strat compact de pietriş la bază, conţine o serie de obiecte printre care şi

agrafe din partea a doua a secolului I a.Chr., ultima monedă descoperită la Popeşti, un dinar

de argint din anul 29 a.Chr. atestă faptul că fortificaţia deja exista la ora aceea.

La aproape 1-1,5 km SV de acropolă, dincolo de ultimul şanţ care înconjoară întreaga

aşezare se află 12 tumuli dintre care numai patru au fost investigaţi până acum. Fiecare din

aceşti patru tumuli conţin câte un mormânt de incinerare, aparţinând unui războinic. Lucrurile

găsite înăuntru ar indica faptul că războinicii incineraţi ar fi fost nişte căpetenii mari.

Incinerarea a fost probabil făcută la baza tumulului, rămăşiţele funerare fiind aşadar

amestecate cu pământul şi depozitate într-un mormânt. Printre armele găsite acolo sunt spade

La Tène, pumnale curbate, vârfuri de lănci, cămăşi de zale şi părţi din scuturi făcute din

bronz. Obiectele de ornament sunt rare, câteva agrafe de metal, inele şi ornamente pentru

hamuri. Olăria prezintă semne caracteristice geto-dacilor (fructiere făcute de mâna, căni

decorate cu reliefuri şi rar câte o amforă de tipul Kos). Până acum nici un mormânt pentru

persoane simple nu a fost identificat ceea ce reprezintă încă o confirmare a absenţei

funeraliilor în Dacia pe toată perioada târzie La Tène.

Argedava, capitala lui Burebista şi a predecesorilor săi Geţi, neatestată de alte

izvoare se afla, probabil, pe malul râului Argeş, al cărui nume, autentic, getic, trebuie să fi

sunat cam ca azi: Argesis. Fapt este că valea Argeşului, constituind atunci o axă principală a

circulaţiei economice dintre oraşele pontice şi centrul Daciei, se afla tocmai în direcţia cea

mai firească pentru calea unei solii pornite de la Dionysopolis spre regele get. Pe de altă parte,

cercetările arheologice au scos la lumină în bazinul acestei văi, o serie de aşezări getice, care

dovedesc o remarcabilă înflorire în sec II-I î.e.n., corespunzând epocii lui Burebista şi a

înaintaşilor săi ... Ideea identificării cetăţuiei de la Popeşti cu Argedava dinastiei lui Burebista

se impune ca cea mai concordantă dintre ipotezele din stadiul actual al cunoştinţelor.

S-ar putea ca Argedava, reşedinţa lui Burebista tatăl, despre care pomeneşte

inscripţia în cinstea lui Acornion, să fi fost la Popeşti, pe Argeş. Dar atunci când triburi trace

din sudul Dunării, împreună cu Celţii, iar dinspre sud-vest Scordiscii, au început să ameninţe

regatul geto-dac, încercând incur·siuni în stânga Dunării, regele Burebista să fi fost nevoit să-

şi mute strategic capitala pe Argeş în sus, la adăpostul munţilor şi al stâncilor.

Investigaţiile făcute până acum duc la concluzia că la ora aceea fortăreaţa şi aşezările

erau cele mai importante din regiune. În consecinţă s-a avansat ipoteza că aşezarea este

Argedava, centrul rezidenţial menţionat în decretele date în onoarea lui Acornion, marele

locuitor al oraşului grec Dyonissopolis de pe coasta vestică a Mării Negre. Presupunerea

noastră se bazează, în principal, pe interpretarea toponimiei Argedavei, ca dava de pe Argesis,

o ipotetică etimologie a cuvântului getic Argeş, propusă de către arheologul Vasile Pârvan.

Această identificare încă este susţinută deoarece în urma numeroaselor investigaţii făcute în

zonă nu s-au descoperit alte aşezări fortificate pe cursul acestul râu care să fie mai mari decât

cele de la Popeşti, nici în ceea ce priveşte popularea sau sistemul de apărare, datând din epoca

în care Acornion a condus o serie de servicii diplomatice între oraşul său natal şi Burebista.

De asemenea, luând în considerare faptul că cei mai mulţi epigrafi au interpretat inscripţiile de

la Dionysopolis în sensul că Argedava (Argedabon în text) ar fi fost rezidenţa tatălui lui

Burebista, atunci acest loc se poate să fi fost locul de naştere al marelui rege al tuturor dacilor

şi getilor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Daicoviciu, Hadrian, Dacii, 1965, p. 102-103.

2. Gheorghiţă, M., Aşezarea getică de la Popeşti, centru important politic

şi economic în timpul lui Burebista, în Cercetări Arheologice, V, 1981, p.81-84.

3. Miclea, Ion; Florescu, Radu, Strămoşii românilor. Vestigii milenare

de cultură şi artă. Geto-dacii, Bucureşti, 1980;

4. Nicoară, Yolanda Laetiţia, Burebista - 2050, în Noi Tracii, V, nr. 55, 1979, p.

1-8;

5. Vulpe, Radu, Argedava, în Studia Thracologica, 1976, p.69-79;

6. Vulpe, Radu; Vulpe, Ecaterina; Alexandrescu, P., Şantierul

arheologic Popeşti, în SCIV, Tomul VI, nr.1-2, 1955, p.259;

7.instarhparvan.ro/pagini%20secundare/activitati/santiere/preistorie/popesti/

popesti.htm, 21.05.2013.

Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Dava dacică de la Popeşti

Diaconu George-Cătalin

Istorie, anul I

prof. coord: Ştefan Bărbulescu