Datorit oralitii folosite n crearea scrierii, opera lui Ion Creang reprezint un izvor nesectuit de elemente populare, proverbe, interjecii, dar i de ilustrri ale mediului rural cu tot ceea ce implic el tradiii, obiceiuri, viaa la sat. Un prim element important n realizarea oralitii, sunt interjeciile. Acestea marcheaz spontaneitatea i nu sunt cu mult diferite de construciile exclamative. La Creang, interjeciile apar cu rol predicativ i de cele mai multe ori, fac parte din construcii eliptice:fac uti, Asemene celui mijlociu, uti, Nici una, nici dou, ha, Pupza zbrrr, i cnd rcnete o dat ct se poate, eu zbrr!.n structurile interjeciilor apar i repetiiile, care nu fac altceva dect s accentueze ideea transmis de anumite structuri sau cuvinte. De exemplu: Na, na, na! d-apoi pentru vrednicia lui mi la dat tata [], i o dat pornesc ei teleap, teleap, teleap!.Repetiiile nu apar numai n cazul interjeciilor, ci i la verbe; de exemplu: i bocete el i bocete, pn l apuc lein..Elipsa este un alt procedeu stilistic des ntlnit n opera lui Creang. Structurile cele mai afectate de elips sunt cele fixe care sunt formate cu adverbe demonstrative:cnd colo, cnd colea, ici colo, cnd iaca. Proverbele, zictorile sau citatele din ctecele populare reprezint o alt modalitate de exprimare a oralitii; de fapt ele sunt catalogate ca fiind expresii populare. Avnd n vedere folosirea limbii populare, Ion Creang recurge, destul de des, la utilizarea acestor procedee n opera sa. Indiferent de situaia n care sunt utilizate, aceste structuri au rolul de a crea o imagine, un film n mintea cititorului. n opera sa, Creang utilizeaz urmtoarele proverbe: Pentru c tii vorba ceea: Omul sfinete locul., Vorba ceea: Prinii mnnc agurid i fiilor li se strepezesc dinii., Au tunat i i-au adunat., Mil mi-e de tine, dar de mine mi serupe inima.,La plcinte / Inainte, /La rzboi/ napoi.. Un alt aspect care marcheaz oralitatea este aglomerarea verbelor. Autorul folosete ct mai multe verbe ntr-o singur fraz pentru a exprima ct mai multe aciuni. De exemplu:i cum ajung n dreptul teiului, pun demancarea jos, m sui ncetior n tei, bag mna n scorbur, gbuiesc pupza.., i ne coborm noi i ne tot coborm cu mare greutate () i caii lunecau i se duceau de-a rostogolul. n opera sa, Amintiri din copilrie, Ion Creang mai folosete un alt procedeu care marcheaz stilul specific lui. n exemple de tipul : i dup cum am cinstea de a v spune., V putei nchipui.Dialogicul: el ncearc sa-i implice cititorul n poveste prin adresare direct, iar prin utilizarea dialogului, se ncearc evitarea monotoniei i totodat, implicarea a ct mai multor personaje (- Aa a fi, n-a fi aa zise mama- vreu sa-mi fac bietul pop, ce ai tu? / Numaidect pop, zise tata. Auzi, mi! [].;Deasemenea, pe lng faptul c este povestitor, Creang se implic n poveste chiar ca personaj folosind persoana I: Stau cteodat i-mi aduc aminte ce vremi i ce oameni mai erau n prile noastre, pe cnd ncepusem i eu, drgli- doamne, a m ridia biea la casa prinilor mei, []. Tot n Amintiri din copilrie, Ion Creang folosete aa numitul dialog fictiv care implic un interlocutor; nterlcutor care, de fapt, este chiar asculttorul povetii ([] se strnse lumea ca la comedie mprejurul nostru d, iarmaroc nu era? sau Eu atunci, s nu-mi caut de drum tot nainte?). Dialog viu aici nu v par ag / Structurile i strategiile codului : anacronia (sub forma analepsei), elipsa, interjeciile, repetiiile, comparaiile, construciile paremiologice, topica invers, prezentul narativ, anacolutulLudic: Nica traieste intr-o libertate ludica, iar nazbatiile se tin lant, singurul nor pe cerul pururea senin al copilariei fiind obligatia de a merge la scoala. Umorul

Amintiri din cop:4 sensuri: sat-mitic, sacri(explic orig, timpul primordial)religios-purttorul de religios e mama lui Nic/ tata religie subiectivmodernitatea- concepia ds lume la sat, nvtura(se adopt nv laic, c pt fete i biei)peripeiile lui Nic-iniierea, mod de formareLumea ca teatru: citind simti ca faci parte dintr-un spectacol de teatru. adica autorul are grija sa contureze bine spatiul, carcterul personajelor care participa astfel incit se poate pune usor in scena dar si cititorul parca ar vedea aevea toate scenele.Basm:Religios: Sf. Vinere etc, trmul zeilormitul: a foist odat(timpul)ntemeiere (Harap Alb , castel, spaiu)Sens natural: e aprape de natur, medicina natural, , triete cum ghideaz natura Social: satul, oamenii colab ntre eiRealism magic: gsim n trei povestiri (Ivan Turbinc, Dnil Prepeleac, Povestea lui Stan Pitul) ale nemuritorului Ion Creang (1837-1889). n fiecare din cele trei poveti, personajele principale sunt oameni absolut obinuii, a cror existen se desfoar n lumea real imediat. Apoi, pe msur ce naintm n fiecare dintre ele, constatm c n existena acestora ncep s apar elemente (personaje, ntmplri, obiecte) care exced registrul dramaturgic perceput ca realist, toate fiind derivate din iconografia religioas a satului romnesc (Dumnezeu, Sfntul Petru, dracii, Moartea, obiecte miraculoase precum turbinca blagoslovit de Dumnezeu sau icoana prin a crei srutare Ivan reuete s ajung direct la Porile Raiului).Realism popular: Textul este construit prin montajul mai multor motive populare, chiar daca multe dintre ele cunosc interpretari si nuantari diferite de modelul folcloric: imparatul fara urmasi, superioritatea mezinului, cifra trei, probele, calatoria, drumul cu obstacole, incercarea puterii, impostorul, viclesugul, uzurparea identitatii, petirea, tovarasii devotati, animalele recunoscatoare, apa vie si apa moarta, nunta, ajutorul dat de divinitate etcMotive , teme: cstoria, familia, drumul: destin- fiecare cu drumul suEec-a-i tia drumulRealizare-a-i cuta de drumul suMoarte-a-i scurta drumulOMUL ARE STATUL DE DRUME, unde drumul e ritual de iniiere3 probe: testarea, de formare, mplinirea destinuluiComicul:Comicul este o alta trasatura care diferentiaza basmul lui Creanga de cel popular, realizat nu numai la nivelul limbajului, ci si la acela al continutului. Observam exprimarea mucalita, poznasa, care starneste rasul pastrand un aer de seriozitate (sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri"), ironia (Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui nemaipomenita"), zeflemisirea (Tare-mi esti drag ! Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi!"), poreclele si apelativele caricaturale (Buzila", mangositi"), diminutivele cu valoare augmentativa (buzisoare", bauturica"), expresiile si vorbele de duh (Da-i cu cinstea, sa peara rusinea."), caracterizarile pitoresti (caracterizarea lui Gerila: O dihanie de om, care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci striga, cat il lua gura, ca moare de frig [] omul acela era ceva de spariet: avea niste urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabalazate."), scenele comice (cearta dintre Gerila si ceilalti din casa de arama inrosita in foC).