David Ebershoff

Daneza

I

tfreditura rao

Panrre I

CopnNsRGA, Lg25

;\g-@Z=.

Ceprtorur r

4s_.44.Solia lui fu prima care gtiu.

- imi faci un mic serviciu? strigi Greta din dormitor, inacea dintAi dupi-amiazd. M[ ajufi putin la ceva?

- Bineinleles, rosti Einar, cu ochii a{inti}i asupra pAnzei.

La orice.Era o zi rece; un vAnt tiios bitea dinspre Marea BalticS.

Se aflau in apartamentul lor din Widow House, iar Einar, unblrbat mirunlel care nu implinise inci treizeci gi cinci de

ani, picta din memorie o sceni de iarnl de pe malul miriiKattegatl. Apa intunecat| erabrdzdati de o spuml albi qi

plinl de zbucium - cimitir al sutelor de pescari care se

intorceau la Copenhaga cu pegtii in saramuri. Vecinul de

dedesubt era marinar, un birbat cu capul pguiat care-gi injuraintruna nevasta. in timp ce picta increliturile cenugii ale

valurilor, Einar gi-l imagina pe marinar.pe punctul de-a se

ineca, proferAnd insulte vulgare la adresa nevesti-sii, cuvocea-i rlgugiti de Ia atAta votci qi agitindu-gi disperatmAinile deasupra capului. Einar se pricepea de minune sIcombine culorile: griul era indeajuns de sumbru incAtsi inghitl un astfel de om, sd-i inlbuge gemetele pe misurice pierea in valuri.

l Kattegat - impropriu denumiti ,,mare", este o str6rntoarelocalizatd intre coasta sud-vesticd a Suediei qi peninsula Iutlandadin Danemarca, care face legitura intre Marea Baltici qi MareaNordului (n.tr.).

14 DAVID EBERSHOFF

- Vin intr-un minut, spuse Greta, o femeie frumoas[, cu

fatalald gi turtiti, mai tdniri decAt soful ei. $i putem s[ne-apucim de treab6.

$i in privinla asta Einar era diferit de solia lui. El picta

p6mAntul gi marea - mici dreptunghiuri luminate de tazel'e

piezige ale soarelui de iunie sau inviluite in lumina obscuria unui soare nevolnic de ianuarie. Greta, in schimb, prefera

portretele, adesea in mirime naturali, ale unor personaje

cvasiimportante, cu buzele roz gi pirul strilucitor. Herr I.

Gliickstadt, magnatul care finanfa portul din Copenhaga'

Christian Dahlgaard, blinarul regelui. Ivar Knudsen,

membru in conducerea companiei de construclii navale

Burmeister & Wain. Azi era rAndul Annei Fonsmark,

mezzosoprani la Opera Regali Danez'a. Directori generali

de firm[ gi titani din lumea industriei ii incredin{au Gretei

sarcina de-a le picta portretele, care mai apoi atALrnau pe

perefi, in birouri, deasupra dulapurilor clasoare sau de-a

lungul coridoarelor cu perelii zgdria\i de cirucioarelemuncitorilor.

Greta igi llcu aparilia in pragul ugii.

- Eqti sigur ci nu te deranjeazd si te intrerupi ca s[ miajufi? intrebi ea, dAndu-gi pirul pe spate. Nu !i-a; cere asta,

daci n-ar fi important. Dar Anna a contramandat din nou

intilnirea. Ai avea ceva impotrivl sd-!i pui ciorapii ei? iliscodi ea. $i pantofii?

Soarele de aprilie pitrundea pe f'ereastra din spatele

Gretei, strecurAndu-gi razele prin fAgiile subliri de mdtase

ce-i atArnau inerte intr-o mAn[. Pe geam se vedea TurnulRotundl, ca un horn imens de cirimidi, iar deasupra lui,

1 Turnul Rotund din Copenhaga sau Rundetaarn * cel mai vechiobservator astronomic in funcfiune din intreaga Europi, stelele

fiind urmirite de aici inci din 1642. Turnul, construit de regele

Christian al IV-lea, este celebru datoritd scirii sale in spirald,lungi de 268 de metri la peretele exterior gi de doar 85,5 metrispre interior (n.tr.).

Daneza

avionul companiei Deutscher Aero-Lloyd, pe traseul siuzilnic spre Berlin.

- Ce vrei s[ spui, Greta? fhcu Einar.Un strop uleios de vopsea picurd de pe pensuli pe gheata

sa. Edvard al IV-lea incepu si latre, rotindu-gi capul acoperitcu blani albi de Ia Einar la Greta gi inapoi.

- Anna a contramandat din nou qedinla, spuse Greta.I-a intervenit o repetilie neprogramatd la Carmen. Amnevoie de o pereche de picioare ca s[-i termin portretul,aitfel n-o s6-l isprdvesc niciodati. Si m-am gindit cd ale tale

ar fi potrivite.Greta se apropie de el cu ciorapii intr-o mAni, iar in

cealalti cu o pereche de pantofi de culoare galben mugtar,

cu catarame argintii de metal. Era imbri'cati cu salopeta ei

de lucru, cu nasturi in fald gi buzunare largi, aplicate, in care

dosea lucrurile pe care nu voia si le vadi Einar.

- I)ar nu pot sd m[ incall cu pantofii Annei, protestlEinar.

Privindu-i cu atenlie, iqi spuse in sinea sa cdL, de fapt,pantofii i-ar fi venit perfect, cici avea picioarele mici, cu

talpa arcuitl gi cilciiele moi. f)egetele ii erau subliri,pres[rate cu cAteva fire negre de plr. iqi imagini ciorapul de

mitase alunecAnd gi mulAndu-se pe glezna-i alb[, de-a

lungul gambei plinule. Apoi igi imagind cum iqi prinde, cu

un clic, incheietoarea jartierei. in punctul acesta, Einarinchise ochii.

Pantofii erau aidoma celor pe care ii vlzuseri slptimAnatrecutS: in vitrina magazinului Fonnesbech, in picioareleunui manechin imbricat cu o rochie de seari albastrd. Einargi Greta se opriseri si admire vitrina cu pricina, impodobitl,de jur imprejur, cu o ghirlandi de narcise. Greta spusese:

,,h'rumos, nu?" El nu-i r6spunsese, fiind total absorbit de

ceea ce vedea, aga ci Greta aproape ci fusese nevoiti si-ltragi cu forla din fafa vitrinei. il luase de bra! gi-gicontinuaseri drumul; prin dreptul magazinului de pipe, ilintrebase: ,,Einar, te sim[i bine?"

t5

16 DAVID EBERSHOFF

Camera de zi a apartamentului le servea drept atelieramAndurora. Plafonul era traversat de grinzi subliri qi

boltit asemenea unei birci rlsturnate. Ceala ce venea

dinspre mare scorojise lucarnele gi podeaua era inclinatlugor - aproape imperceptibil - spre vest. Dupi-amiaza,cdnd razele soarelui inundau Widow House, din pereliiacesteia rdzbdtea un vag miros de heringi. Iarna, pe Iacolprile lucarnelor se prelingea o burnili rece, care lacea

ca vopseaua de pe pereli sd se umfle gi si se umple debds,icu{e. Einar 9i Greta igi puneau gevaletele sub cele douiferestruici invecinate, lAngi bidoanele cu vopsea pebazdde ulei cumpirate tocmai din Miinchen, de la HerrSalathoff, qi ldngi etajera c:'tpdnze goale, nefolosite inci.Cdnd n'u pictau, cei doi acopereau totul cu o prelati verdepe care vecinul lor, marinarul, o aruncase pe casa scirilor.

- De ce vrei si-mi pun pantofii ei? intrebi Einar.Stitea pe scaunul cu qezut de sfoar[ impletiti pe care il

glsise in hambarul de la ferma bunicii sale. Edvard al lV-leaii siri in poal6; cAinele tremura din cauza ricnetelormarinarului din apartamentul de dedesubt.

- Pentru portretul Annei, il llmuri Greta, dupi care

adlugi: Eu a9 face-o pentru tine, daci mi-ai cere-o.Pe unul dintre pomeli avea o cicatrice mic[, de la virsat

de vdnt. Acum gi-o pipiia ugor cu degetul, un gest pe care-lfbcea - Einar o gtia - de cAte ori era incordatl.

Greta ingenunche pentru a-idezlega gireturile ghetelor.

Avea p[rul lung gi blond, mai apropiat decAt al lui de

culoarea tipici danezilor. Avea obiceiul sI gi-l dea dupiurechi ori de cAte ori voia si se concentreze asupra unuilucru nou. Acum ii cddea pe fa{[, in timp ce se chinuia si-idesfaci nodul de la gireturi. Mirosea a ulei de portocale, dincare maicl-sa ii trimitea in fiecare an o cutie intreagl. Pe

sticlulele maronii erau lipite etichete pe care scria Extractnatural din Pasadena. Mama ei credea cI Greta foloseqte

uleiul ca s[ faci prijituri, dar, in realitate, ea se ungea cu el

in spatele urechilor.

Daneza

Greta se apuci si-i spele picioarele lui Einar intr-unlighean. Miscirile ei erau delicate, dar precise, trecAndu-irapid buretele printre degete. Einar iEi suflecI qi mai sus

pantalonii. Gambele sale erau frumos proporlionate - iitrecu lui prin minte in clipa aceea. Schili un gest spre un

picior gi Edvard al IV-lea veni numaidecdt sd-i lingi apa de

pe degetul cel mic, bont gi fbrd unghie din nagtere.

- O si rdm6'ni secretul nostru, Greta, da? qopti Einar.

N-o sd spui niminui, bine?

Era deopotrivi speriat qi emolionat, iar inima ii biteanebunegte, mai-mai si-i sari din piept.

- Cui si-i spun?

- Annei.

- Anna nu trebuie si qtie de treaba asta, il linigti Greta.

$i chiar daci ar fi gtiut, Anna era cdntireali de operi, se

gAndi Einar. Era obignuiti si vadd birba{i imbricali inhaine de femeie. $i invers, cainHosenrolle, rolurile de operlin travesti. Era cel mai vechi giretlic din lume. Pe sceni, asta

nu insemna nimic - era un truc menit sI creeze confuzie,atita tot. O confuzie care se limurea intotdeauna in actul

final.

- Nu trebuie si gtie nimeni nimic, spuse Greta, iar Einar,

simfindu-se ca pe sceni, in lumina reflectoarelor, deveni

mai relaxat gi incepu s6-gi tragi un ciorap de-a lungulgambei.

- Yezi ci !i-1 pui invers, zise Greta indreptAndu-icusltura. Trage ugurel.

La al doilea ciorap se duse firul.

- Mai ai unul? o intrebi Einar.Greta incremeni, de parci abia acum igi diduse seama

de ceva; rimase nemigcatS, pre{ de cAteva clipe, apoi se duse

Ia gifonierul cenugiu, in a cirui ugi era incastrati o oglindioval[. In partea de jos a gifonierului erau trei sertare cu

mdnere de bronz, in formi de cerc, Pe cel de deasupra, Greta

il incuia cu o chei![.

t7

18 DAVID EBERSHOFF

- Agtia sunt mai grogi, spuse ea ddndu-i lui Einar altipereche de ciorapi.

impiturili intr-un pitrat perfect, ciorapii arltau ca o fbgie

de carne - un petic din pielea Gretei, bronzalb. dupl o varipetrecuti la Mentonl.

- Te rog si ai griji, mai zise ea. Aveam de gAnd sd-i portmAine.

Cdrarea din p5rul Gretei dezviluia o fAgie ingusti depiele alb-argintie qi Einar incepu si se intrebe ce gAndea ea

dedesubtul podoabei sale capilare. Cu ochii ei migdalafi gi

buzele luguiate, plrea cL o preocupl ceva. Einar nu se simliin stare s-o iscodeasci; parcd' era legat Ia guri cu o cArpiveche, dintre cele folosite pentru vopsea. Aga ci se resemnis[-qi rumege gindurile in ticere; fala lui, palidi, netedigi catifelatd ca o piersic[, trida un aer ugor indignat la adresa

nevesti-sii.

- Chiar ci eqti un birbat frumugel, spusese ea cu ani inurmi, cind erau singuri pentru prima oari.

Greta ii sesizase, probabil, stAnjeneala, pentru ci se

apleci spre el numaidecAt gi, luArrdu-i fala in miini, addugi:,,N-are importanld". $i apoi: ,,CXnd o si incetezi si te maigAndeEti la ce spun allii?"

Lui Einar ii pllcea cAnd Greta {hcea astfel de declaralii -felul vehement in care isi plesnea palmele intre ele, in aer,gi-gi afirma convingerile in fala lumii intregi. I se pirea cea

mai pregnanti trdsiturd datoratl originii ei americane - Iafel ca preferinfa pentru bijuteriile din argint.

- Ce bine ci nu ai prea mult plr pe picioare, spuse Greta,ca gi cAnd ar fi remarcat asta pentru prima dati.

incepu si-gi amestece culorile in micile boluri de

ceramicl Knabstrup. Terminase de pictat jumitateasuperioar5' a trupului Annei, pe care atAlia ani deconsumat somon in sos de unt 1l inveliserd intr-un strat

l Menton - oraE in sud-vestul Frantei, pe litoralul Mirii Meditera-ne, la 40 km est de Nisa, una dintre cele mai cunoscnte statiuni depe Coasta de Azur (n.tr.).

Daneza i9

irnpecabil de grdsime. Einar era impresionat de feiul incare Greta pictase m6inile Annei linAnd un buchet de crini.t)egetele erau desenate cu mare migal5, cu incheieturileuqor increlite, cu unghiile mate, bine conturate. Criniierau de culoare alb-g[lbui, asemenea lunii, pitati cu

1;olen rogiatic. Greta era o pictori!5 inconsecvent[, darllinar nu-i spusese niciodati lucrul acesta. Dimpotriv[, o

liudase cdt putuse de mult, poate prea mult. Pe de altdparte, o ajuta de cdte ori putea gi incerca s-o invete tehnici

l)e care considera el c[ nu le gtie, mai ales in privintaluminii gi a distanlelor. Dacd Greta avea si giseascdvreodati subiectul potrivit, era convins ci va devenio pictorili grozavd,. in clipa aceea, un nor aluneci de peIala soarelui qi lumina pdtrunse in Widow House,inunddnd portretul, doar pe jumitate terminat, al Annei.

Podiumul pentru model folosit de Greta era un cufirnrare, I[cuit, cump[rat de la spdlitoreasa cantoneze carevenea si ia rufele o dati la doui zile gi-qi anunla sosirea nucu un strigit din stradi, ci sunind din chimvalele aurite pe

care qi Ie prindea de degete.

Coco{at pe cufir, Einar fu cuprins de o senzalie de

rrrneleali qi de cildurl. igi privi picioarele invelite in mitaseal'ind, prin carc rdzbdteau cdteva firicele de pdr, asemenea

codiqelor din vdrful pistlilor de fasole. Pantofiorii galbenipireau prea fragili ca si-i suslinl greutatea trupului, dar se

simtea foarte comod pe tocuri, de parci ;i-ar fi incordatnigte mugchi pe care nu-i mai folosise de multd, vreme. inrnintea lui incepuri si se ingrimideasci tot felul de ginduri;iqi imagini o vulpe vdndnd un Eoarece de cimp: botulsublire, rogcat al mlpii scormonea prin iarbi, clutdnd s[ iaturma qoarecelui.

* Nu te miqca, ii ceru Greta.Einar se uitd afari pe fereastrl Ei v[zu domul caneiat al

'l'eatrului Regal, unde era chemat din cAnd in c6nd s[picteze decorurile pentru spectacolele de operi. Chiar inrrrornentul acela, ini.untru, Anna ficea repetiliila Carmen,