Dan ApostolMonstrii AdncurilorCUPRINS:EVADAtI DIN MEZOZOIC 3Misterul crocodililor oceanici 3 Nasterea si deriva continentelor 7 Mezozoicul: lumea dinosaurilor 9O ISTORIE TUMULTUOAS 15 nceputul: "legende" si "erezii" 15 "Teroarea celor sapte mri" 20 "Foca-sarpe" si "devoratorul de balene" 23 "Dragonii" din Golful Along 28Racovita si Oudemans: recunoasterea stiintific 34 Din nou n Golful Along 39Confirmri din Atlantic 46O avalans de ntlniri stranii 50 Monstrii lacurilor nord-americane, 58Kronosauri n Cambia, elasmosauri n Comwall 66 CARUSELUL IPOTEZELOR 70 i "Complexul strutului" 70 Basilosaur sau Megophias? 73Anghile-gigant 75 Supravietuitori din Cretacic 78 Un final deschis 81 BIBLIOGRAFIE SELECTIV 85

EVADAtI DIN MEZOZOICMisterul crocodililor oceanici n vara anului 1849, cpitanul Hope, din marina comercial britanic, a vzut ntr-o zi cu cer senin, cnd oceanul era deosebit de limpede, un animal urias trndu-se pe fundul nisipos al Golfului Californiei. Ciudata creatur semna cu un crocodil, dar avea un gt mai lung si patru nottoare laterale n form de lopat n locul labelor obisnuite la reptile. Capul i era triunghiular, cu flci lungi si puternice, labele anterioare mai lungi dect cele posterioare, iar coada foarte lung si groas. Dup un timp, animalul a pornit spre larg, notnd n stilul broastei testoase, adic loptnd pe lateral. Relatarea cpitanului Hope (publicat de ziarul Times" n iunie 1850) este extrem de interesant, el fiind primul marinar care a mentionat un crocodil de mare". Zoologii au afirmat c era vorba probabil de o broasc testoas urias, a crei siluet s-a vzut deformat (alungit) sub ap. Dar este posibil ca un marinar experimentat s nu poat deosebi o

carapace osoas de pielea obisnuit? Ce broasc testoas cunoscut pe Terra are flci lungi si coad de crocodil?!Un animal asemntor a fost vnat" din ntmplare de submarinul german U-28 n Primul Rzboi Mondial. Iat ce consemna cpitanul Forstner n jurnalul de bord: La 30 iulie 1915, submarinul nostru U-28 a torpilat n Atlanticul de Nord vaporul britanic Iberia. Vasul, lung de circa 180 m, s-a dus repede la fund, cu pupa nainte. Adncimea atinge n acele locuri (largul coastei irlandeze n.a.) cteva mii de metri. La 25 de secunde dup scufundare, nava a explodat laSubmarinul U-28 si Tylosaurus, dinosaurian marin identic fpturii torpilate de nav (arhivele Comisiei Humboldt).o adncime pe care am apreciat-o ca fiind de 1.000 m. Putin dup aceea, din valuri a tsnit o coloan de ap continnd sfrm-turile vaporului si, printre ele, un animal marin urias.U-28 stationa la suprafat si pe puntea de comand eram sase oameni: eu, doi dintre ofiterii de gard, seful mecanicilor, secundul si timonierul. Am privit uluiti ciudtenia, dar n-am avut timp s o fotografiem, cci dup 10-l5 secunde a czut napoi, fcndu-se nevzut sub ap. Animalul, lung de peste 20 m, semna cu un crocodil gigantic, avnd patru labe nottoare puternice si un cap lung, ascutit" (Der Krieg zur See 1914-l918: Kriegsmarine Archiv." Rzboiul pe Mare 1914-l918: Arhivele Marinei de Rzboi Germane").Un crocodil n Atlanticul de Nord? Avnd asemenea dimensiuni? Un astfel de animal nu exist", a fost verdictul zoologilor. Fusese desigur un rechin-balena, un peste-spad sau poate o orca (balena ucigas n.a.) ", au explicat binevoitori natura-listii germani, mbtat de victorie, echipajul a avut halucinatii" au adugat acid oamenii de stiinta americani.Niciuna dintre ipoteze nu rezist ns logicii:Despre un rechin-balena, un peste-spad sau o orca se pot spune multe, dar n nici un caz c seamn cu un crocodil!O halucinatie colectiv este ultimul lucru de care pot fi suspectati membrii echipajului unui submarin. Aceste nave sunt pretentioase si sensibile: orice manevr gresit le poate distruge cu o iuteal fatal pentru cei de la bord si nici un om serios nu poate admite viziunea unui submarin condus de niste ofiteri crora li se nzare mereu cte un crocodil sau un sarpe marin.n sfrsit, este extrem de putin probabil ca un cpitan din Kriegsmarine s fi scris o minciun sfruntat n jurnalul de bord al navei sale, dac nu voia s ajung ntr-un batalion de mars" pe Frontul de Vest, unde avea toate sansele s piar dup o sptmn. De altfel, fr pedanta minutiozitate german, mai mult ca sigur ca incidentul ar fi fost trecut sub tcere.Dar atunci CE erau oare cei doi monstri, zriti n 1849 si 1915?Acum aproape 160 milioane de ani triau n Oceanul Planetar uriasii tylosauri, al cror aspect corespunde ntru totul descrierilor lsate de Hope si Forstner. Ar fi ns posibil ca aceast specie sau una asemntoare s

supravietuiasc pn n zilele noastre? Desigur, faptul este neobisnuit, dar nu improbabil.Povestea faimosilor coelacanti (Latimeria chalumnae), considerati dispruti acum 70 milioane de ani si redescoperiti" n 1938 este prea cunoscut pentru a mai insista asupra ei. Pn astzi au fost pescuiti sau capturati vii peste 100 de coelacanti, dup ce ntre 1938 si 1954 majoritatea oamenilor de stiinta refuzaser s accepte descoperirea ihtiologului J. L. B. Smith si a naturalistei Courtenay-Latimer. Au existat zoologi care nu auLatimeria chalumnae dup Brehm 7 fost dispusi s se deplaseze nici mcar pentru a vedea primele exemplare de coelacanti prinsi n 1954, afirmnd c, n mod sigur, era vorba de o farsa.Dar zecile de mii de observatii descriind (de-a lungul a peste patru milenii si n toate continentele si oceanele Terrei) fpturi cu aspect dinosaurian nu sunt farse. Dup cum si descoperirea, n anii '80, a fosilelor de dinosauri terestri si amfibieni din Alaska este ct se poate de real si a produs un soc formidabil. Cci dinosaurienii alaskani au trit acum 35-45 milioane de ani, deci cu 20-30 milioane de ani dup ce, teoretic, pieriser TOtI dinosaurienii!Exist putine incursiuni mai fascinante dect aceea n lumea disprut a fpturilor pe care memoria colectiv a tuturor vechilor popoare de pe Pmnt le-a pstrat si perpetuat cu grij, numindu-le, sugestiv, dragoni".Dar, pentru a ntelege istoria aparitiei, a evolutiei si extinctiei lor, cltoria trebuie s porneasc de la nceputuri.I Nasterea si deriva continentelorTerra s-a nscut" acum peste 5 miliarde de ani, ns primele forme de viat (bacterii, alge marine etc.) au aprut un miliard de ani mai trziu, nc 4 miliarde de ani, n etapele pe care geologia le numeste Arhaic (era strveche") si Proterozoic (era primei vieti"), pe Pmnt nu au existat dect organisme inferioare, cele mai evoluate dintre ele fiind nevertebratele marine. Apoi, brusc, n Paleozoic (era vietii vechi", nceput acum 590 milioane de ani si ntinzndu-se pe o perioad de 342 milioane de ani) au aprut primele plante de uscat si animalele relativ evoluate: insectele, molustele, pestii (nti cei primitivi, placodermi, apoi cei cu scheletul cartilaginos, osos si cei pulmonati) si stego-cefalii, ce au dat nastere batracienilor si reptilelor primitive.Nu se cunosc ndeajuns cauzele pentru care aceast explozie a vietii" a avut loc n acel moment si nu mai devreme sau mai tr-ziu. Pmntul trecuse prin mai multe etape de orogenez (ansamblu de fenomene geologice datorit crora se formeaz suprafata uscatului) si aceasta avusese ca urmare dezvoltarea unor noi conditii de mediu. Odat formate/ continentele au rmas, n ciuda marilor transgresiuni si regresiuni marine de- a lungul timpului, zone terestre unde au aprut si au evoluat plante si animale diferite de cele acvatice. Poate c acest lucru a dus, mai mult dect orice, la constituirea sistemului ecologic specific planetei noastre.n etapa urmtoare, Mezozoicul (era vietii de mijloc", care a durat 183 milioane de ani), au aprut fpturi mai bine adaptate, att fizic ct si psihic,

luptei pentru existent: dinosaurii, psrile, mamiferele primitive, cu cloac (ce depun ou), cele aplacentare (mamifere cu pung sau marsupiale) si cele placentare (mamifere superioare, care dispun de placent, membrana ce nveleste, protejeaz si hrneste fetusul nainte de nastere).n sfrsit, n Neozoic (era vietii noi", nceput acum 65 milioane de ani) au cptat contur att continentele, ct si speciile de plante si animale actuale.Continentele de astzi (Europa, Asia, America de Nord, America de Sud, Africa, Australia si Oceania si, respectiv, Antarctida) au mpreun o suprafat de 147.770.000 kilometri ptrati. Dup cum a demonstrat savantul german Alfred Wegener, ele erau unite n timpul erelor Arhaic si Proterozoica ntr-o singur mas de uscat (numit de Wegener, Pangaea). La nceputul Paleozoicului, aceast urias mas continental s-a fragmentat n patru prti: trei situate n emisfera nordic (Scuturile" canadian, baltic si siberian) si una aat n emisfera sudic (Gondwana sau Continentul Ecuatorial"). La jumtateaPaleozoicului existau alte patru continente: Nord-Atlantic (format prin unirea scuturilor canadian si baltic), Angara (scutul siberian mrit datorit regresiunilor marine), Sinic (abia ridicat dintre ape) si Gondwana. La sfrsitul Paleozoicului, mai rmseser trei: Nord-Atlantic, Sino-Siberian si Gondwana. In cursul Mezozoicului, Gondwana s-a fragmentat n patru zone continentale: America de Sud, Africa, Lemuria (care unea Madagascarul cu Peninsula Indian) si Australia. In sfrsit, n Neozoic, marele continent nordic (care se formase n Mezozoic prin unirea continentului Nord-Atlantic cu cel Sino- Siberian) s-a fragmentat si el, dnd nastere Eurasiei si Americii de Nord.Istoria schimbrii necontenite a formei uscatului a putut fi clarificat numai datorit lui Wegener, care a formulat si demonstrat, nc din 1912,teoria derivei continentelor", dup care fragmentele ce constituie ptura superioar a scoartei terestre, Sialul, plutesc pe cea de dedesubt, Sima, aidoma unor iceberguri pe apele oceanului dar au trebuit s treac mai bine de cinci decenii pentru ca teoria savantului german s fie unanim acceptat, n urma acumulrii unei imense cantitti de date stiintifice, care veneau s o confirme ntru totul.* Mezozoicul: lumea dinosaurilor sPe cele sapte continente si n Oceanul Planetar triesc astzi milioane de specii de plante si animale, dintre care o mare parte sunt aprute n Neozoic ns ele datoreaz enorm etapei anterioare: Mezozoicul.Era vietii de mijloc" a fost veriga de trecere ntre fpturile primitive ale Paleozoicului si cele superioare, ce vor aprea n Neozoic. O punte temporal ntinzndu-se de-a lungul a 183 milioane de ani si avnd trei diviziuni: Triasicul (35 milioane de ani), Jurasicul (69 milioane de ani) si Cretacicul (79 milioane de ani).Monstrii adncunlor n aceast perioad au avut loc cele mai extinse transgresiuni marine din istoria Terrei, dar spre sfrsitul ei au nceput sa se contureze att o parte din actualele continente (Africa, America de Sud, Australia), ct si marele sistem muntos alpino-carpato-himalaian, coloana

vertebral a Europei si a Asiei. Dac n Triasic, clima a continuat s fie cald si umed pe aproape ntreaga suprafat a uscatului, n Jurasic si Cretacic s-au diferentiat clar trei zone climatice, una cald, ecuatorial, si dou reci, cea boreal si cea austral. Ca rezultat, n Mezozoic s-a produs disparitia aproape complet a criptogamelor vasculare (plante fr ori), perioada fiind dominat de gimnosperme (plante cu ori si smnta descoperit), prezente att sub forma unor uriase pduri de conifere, ct si a nesfrsitelor stepe care furnizau hran din belsug tuturor vietuitoarelor erbivore.Practic, Mezozoicul (anii 248-65.000,000 Le. N.) a reprezentat o epoc extrem de favorabil pentru aparitia, dezvoltarea si mai ales diversificarea speciilor de animale. Astfel, alturi de nevertebrate, pesti, batracieni si reptile, apar ultimele doua trepte ale evolutiei: psrile si mamiferele, factor determinant n definirea unui ecosistem superior pe Terra. Dar Mezozoicul a rmas si va rmne, pentru oamenii de stiint si pentru profani deopotriv, era reptilelor gigante si lumea celor mai enigmatice fpturi care au existat vreodat pe Planeta Albastr: dinosaurii.Primele reptile {ordinul Cotylosauria) au aprut n Paleozoic, mai precis n Carboniferul superior. Erau animale de talie redus, rareori atingnd 1,50 m lungime, dar s-au dovedit mai bine nzestrate pentru supravietuire dect treapta evolutiv anterioar lor, sregocefalii. Dup o diversificare si o evolutie corporal destul de lent (peste 40 milioane de ani), la nceputul Mezozoicului s-a produs una dintre marile explozii din lumea vie: n mai putin de un milion de ani au aprut mii de specii terestre, acvatice sau 11 aeriene, majoritatea atingnd dimensiuni iesite din comun. Astzi sunt catalogate 300 de genuri de Dinosaurieni, cuprinznd peste 5.000 de specii si apar mereu alte fosile n toate continentele, inclusiv ntarctida! Qt despre talie, reptilele si dinosaurienii din Mezozoic depseau sensibil orice mamifer care a trit vreodat pe Terra, cu exceptia balenelor. Un astfel de salt calitativ si cantitativ poate prea curios la prima vedere, dar n realitate este foarte firesc: temperatura ridicat si, mai ales, excedentul de hran, lipsa unox fiinte situate pe trepte evolutive superioare, sau mcar egale, care s-i concureze n lupta pentru existent au oferit dmosaurienilor o sans aproape unic n istoria ecosistemului planetei noastre.Oceanele din epoca mezozoic, poate cele mai ntinse din istoria Pmntului, erau n majoritate calde si deschise (deci bogat oxigenate). Vietuitoarele, nu prea diversificate (se remarc pestii cu schelet osos, amonitii si belemnitii, alturi de trematosauri, singurii amfibieni de ap srat), erau n schimb foarte numeroase, ceea ce a dus la aparitia unui mare numr de reptile marine carnivore. Interesant este varietatea de forme si specializri a acestor fpturi care, spre deosebire de reptilele zburtoare, au gsit un mediu mai propice conformatiei lor anatomice (desi, avnd plmni si nu branhii, erau obligate s ias la suprafat pentru a respira). Cele mai cunoscute dintre ele sunt: Ichthyosaurus, Plesiosaums, Elasmosaurus si Tylosaurus.Ichthyosaurus a fost singura reptil marin asemntoare pestilor, deci mai bine adaptat dect celelalte la viata acvatic. Arta oarecum similar

pestilor-evantai sau pestilor-spad, avnd un corp lung de 2-6 m, suplu si puternic, si un craniu terminat cu niste flci n form de cioc, atingnd uneori 1,50 m lungime. Dintii si conici si drepti erau dispusi n santuri care mrgineau maxilarele, ca la crocodilii actuali. Avea numeroase nottoare dorsale si ventrale asemntoare cu ale rechinului, iar coada n form de semilun (de fapt, o prelungire a coloanei vertebrale) l ajuta s noate cu mare vitez. Ichthyosaurii nsteau pui vii (oule fiind clocite n uter) si, spre deosebire de celelalte reptile acvatice, nu prseau niciodat largul mrii. Cel mai mare ichthyo-saurian rmne Shonisaurus, care a trit n Triasicul superior n mrile ce se ntindeau n locul a ceea ce astzi este statul american Nevada. Dimensiunile iesite din comun (15 m lungime, dintre care 3,8 m craniul), nottoarele egale, foarte dezvoltate, coada extrem de puternic (permitndu-i, prin miscri laterale viguroase s ating o vitez de 40 km/h sub ap!) l deosebeau de celelalte familii al Ordinului Ichthyosauria, fcndu-l un vntor de temut, care nu putea concura ns cu rechinii contemporani lui, giganti de pn la 20 m lungime.Plesiosaurus era, se pare, cea mai mare reptil marina din Mezozoic. Atingea adesea 30 m lungime, dintre care doar o treime revenea corpului foarte hidrodinamic (silueta nu era fusiform, ci ngrosat n partea anterioar, asemeni unei picturi de ap), prevzut cu patru nottoare laterale scurte, ca ale delfinului. Coada (8 m), gtul si capul (10-l2 m mpreun) artau aidoma celor de sarpe-boa, fiind deosebit de mobile.Elasmosaurus constituia o specie nrudit cu plesiosaurii, dar anatomia sa era destul de diferita. Corpul, fusiform, ngrosat la mijloc, se termina printr- o coad scurt, ascutit, care nu mai putea folosi la notat, ci avea probabil rolul de crm. Cele patru nottoare laterale se lungiser mult, ca la broastele testoase marine actuale, trebuind nu numai s propulseze animalul, dar si s-i asigure stabilitatea. Cci elasmosaurii aveau o siluet curioas si disproportionat, gtul serpentiform fiind aproape de dou ori mai lung dect corpul si coada mpreun (8-9 m dintr-o lungime total de 14 m, la o specie descoperit n statulIchthyosaurieni (dup Cox si Kirk). De sus n jos: Cymbospondylus, Shonisaurus, Ichthyosaurus.Monstrii adncuriloi american Kansas si n Japonia acum cteva decenii). Flcile, m mari dect ale plesiosaurului, si conformatia general, mai vigu roas, caracterizeaz prdtorul feroce, neobosit.Tylosaums, fcnd parte din Superfamilia Pliosauroide, fost unul din cei mai puternici carnivori marini. Avea o lungimi de 10-l2 m si asemnarea sa cu crocodilul actual este remarca bil. Labele nottoare n form de lopata si coada groas, puter nic i permiteau s noate cu miscri ondulatorii, mai iuti dec ale elasmosaurilor si plesiosaurilor, desi neputnd concur; viteza ichthyosaurilor. Flcile triunghiulare posedau o impresio nant colectie de colti, fiind cea mai teribil arma de atac pe car natura a druit-o vreunei fpturi marine din Mezozoic. De-lungul sirei spinrii, de la ceafa pn n vrful cozii, i se ntinde o creast zimtat, ca a tritonului, avnd rolul de a ngreuna u atac pe la spate. O specie care a trit n Cretacicul inferior marile ce

inundaser aproape complet continentul australiar rmne cel mai mare pliosauroid cunoscut: Kronosaurus Dimensiunile sale impresioneaz: 13-l4 m lungime (dintre cari 3 m craniul cu flci de 2,20 m) si 10-l2 tone greutate.Animalu. Era similar ca siluet crocodilului cu creste" actual, ns aveai coada relativ scurt, fusiform si nottoarele mult mai lungi decti tylosaurii. Alturi de acestia si de rudele lor Lopleurodoniil (12 m lungime, baleniformi dar foarte hidrodinamici), krono-saurii rmn stpnii de necontestat ai oceanelor mezozoice, rt-fruntnd cu succes rechinii giganti, elasmosaurii si plesiosaurii.O ISTORIE TUMULTUOASnceputul: "legende" si "erezii"Vechii navigatori, fie ei fenicieni, greci, vikingi, arabi, geno-vezi, venetieni, portughezi, spanioli, olandezi, francezi ori englezi, credeau cu trie c vinovati de naufragiile sau disparitiile corbiilor ce traversau oceanele lumii erau uriasii monstri din adncuri: calmarul gigant (Krakenul), rechinul- vultur, rechi-nul-balen, casalotul si, desigur, sarpele de Mare. Primii s-au dovedit a fi ct se poate de reali. In privinta ultimului, dup cum scria Richard Hennig: Fr ndoial c nu toate relatrile despre serpii de Mare trebuie acceptate orbeste. Cu cea mai sincer buna-credint, faimosul sarpe a fost confundat, n destule cazuri, cu anghile mai mari, cu delfini Orcinus orca sau cu rechini Great White. Dar pn la urm, aceste confuzii nu sunt chiar att de numeroase. Ele nu sunt n msur a ne face s uitam aparitiile confirmate ale monstrilor necunoscuti care-si ridica gturile interminabile deasupra valurilor si nici observatiile stiintifice, lucide, ale savantilor" (Les Grandes Enigmes de l'Univers" Marile Enigme ale Universului"}.De fapt, exist o cunoscut familie de serpi veninosi pro-teroglifi (Hydrophiidae), care triesc aproape exclusiv n Lumea Tcerii. Structura corpului lor este perfect adaptat acestui mod de viat, coada fiind turtit lateral, plcile ventrale lipsind de obicei, iar deplasarea asigurndu-se prin ondulare lateral sau vertical, cu capul afar din ap ori n imersiune total, cu botul n permanent nchis. Aria de rspndire a acestor reptile o reprezint regiunea mrilor tropicale, mai precis OceanulO istorie tumultuoasIndian si Pacificul de Vest (ntre 30 longitudine estic si 150 longitudine vestic). Cele mai cunoscute genuri sunt Hydrophis, Laticauda si Pelamydrus, toti serpi veninosi cu lungimi de 30-l50 cm (atingnd foarte rar 200 cm), care se hrnesc cu cefalopode sau pesti mici.Gigantul serpilor de ap rmne faimosul anaconda (Eunectes murinus), ce poate fi ntlnit ns numai n America Central si regiunea tropical a Americii de Sud, n albiile marilor uvii din zon. Alturi de unii serpi de uscat din familia Pythonidae (Python bivittatus sau Python reticulatus), ce ating uneori 10-l2 m lungime, anaconda, ajungnd n mod exceptional la 14 m si avnd o grosime neobisnuit n raport cu lungimea, este considerat cel mai mare sarpe cunoscut pe Terra.Dar, nc din timpuri strvechi, marinarii, exploratorii, versi cltori au afirmat c n imensitatea Continentului Albastru ar tri serpi de asemenea

dimensiuni nct depsesc orice specie stiut, martorii oculari atribuindu-le lungimi de 20-200 m (mai des 20-60 m). Lata cteva mrturii consemnate n termeni ce nu pot fi pusi pe seama unor eventuale confuzii: jPe un zid din sala de primire a palatului regal din Dar-l Sharrukin (astzi Khorsabad) este reprodus silueta unui sarpe; de Mare pe care regele Sargon al H-lea (722-705 .e.n.), ntemeietorul ultimei dinastii asiriene, l-a vzut de pe nava sa n Mediterana Oriental. Regele, puternic impresionat, a poruncit ca episodul s fie imortalizat att n piatr, ct si n arhiva palatului (compus din peste 5.000 de tblite cu scriere cuneiform).n lucrarea Historia de gentibus septentrionalibus" (Istoria popoarelor nordice", aprut n 1555 la Roma si tradus n limba; italian la Venetia n 1565), cronicarul suedez Olaiis Magnus, ' episcop de Uppsala, consemna: Toti cei care navigheaz de-a1 lungul trmurilor Norvegiei, pescuiesc sau fac negot n fiorduri se ntrec a povesti despre un sarpe Marin monstruos, lung de 60 m si gros de 6 m, ce trieste printre stncile si n grotele din apropiere de Bergen. El se iveste la suprafat doar n noptile clduroase de var si numai pe vreme bun; se hrneste cu vite, oi si capre (rpiti de pe mal n.a.) sau se afund n valuri ca s vneze caracatite si pesti mari de toate felurile. Coama lui msoar 0,60 m si atrn n jos de pe grumaz; solzii i sunt ascutiti, cornosi, de culoare ntunecat, iar ochii enormi, scprtori. Ii nfricoseaz pe marinari deoarece atac brcile de pescuit si navele, apucndu-i pe oamenii dinuntru sau ridicndu-se mult deasupra apei si ncolcind vasele".Asemenea descrieri lsaser si vikingii, marinarii arabi, hanseatici, portughezi ori spanioli, iar naintea lor, grecii, fenicienii sau romanii. Despre serpii de Mare uriasi au scris poetul latin Virgiliu, povestitorul arab Buzurg ibn-Sahriar si abatele-cronicar englez Ralph de Coggeshall.n secolul al XV-lea, medicul elvetian Conrad Gesner aminteste n lucrarea Historia animalium" (Istoria animalelor", n cinci volume, aprut ntre 1551 si 1558 la Ziirich si interzis imediat n Italia ca suspect de erezie"), despre numeroasele mrturii referitoare la serpii de Mare, iar ulterior a ilustrat relatrile lui Olaiis Magnus, desennd un fantezist sarpe cu cap de stiuc si corpul de zece ori mai lung dect corabia n jurul creia se ncolcise.Mentionrile provenind din antichitate si din evul mediu sunt, n general, categorice: fpturile vzute erau animale ser-pentiforme, rareori avnd corpul ngrosat la mijloc sau nottoare. Ele nu pot fi puse pe seama confuziei cu balenele ori cu krakenii si cu att mai putin nu erau alge uriase, asa cum au afirmat unii biologi. Caracterul reptilian, n primul rnd dentitia uniform si agresivitatea, se remarc n aproape toate cazurile;

"Marele sarpe de Mare" (dup Gesner), dar si prezenta unui detaliu mai rar ntlnit n rapoartele uite rioare, solzii cornosi (tipici reptilelor si deosebiti ca forma s textur de ai pestilor).Una dintre primele mentionri despre monstrii reptilien americani, consemnat si bine documentat de englezul John Josselyn, dateaz din 1638. Vizitnd Golful Nahant (Nous Anglie), Josselyn a strns cteva zeci de

mrturii ale marinarilor colonistilor si chiar ale unor ofiteri ai Coroanei, care vzuser un sarpe lung de 20-30 m, de culoare neagra sau brun, ce nota ondulndu-si trupul enorm n largul Capului Ann".O mrturie interesant si demn de ncredere este aceea a misionarului scandinav Egede, cunoscut pentru abnegatia cuO istorie tumultuoas rfe mare giganti" (dup Coupin).Care i-a ngrijit pe eschimosii groenlandezi n timpul marii epidemii de variola ce a depopulat insula la nceputul secolului al XVIII-lea. La 6 iulie 1734, Egede naviga n largul Groelandei, cnd a observat un animal pe care-l descrie astfel: Am vzut atunci un monstru ngrozitor, cum nu mai ntlnisem vreodat. Fptura s-a ridicat deasupra valurilor si capul lui prea s fie mai sus dect gabia navei noastre. Respiratia nu i era la fel de zgomotoas ca a balenei (ceea ce pare s demonstreze c animalul nu era mamifer n.a.), avea gtul foarte lung si capul mai mic dect trupul, care prea moale si zbrcit, cu nottoare late atrnnd sub pntece. Putin dup aceea am zrit coada monstrului, a crei lungime o depsea pe a navei". O imagine extrem de asemntoare cu cea a unui Plesiosaur.Monstrii adncurilo\parDou decenii mai trziu, cunoscutul istoric si naturalist nor vegian Erik Pontoppidan (episcop, dar si membru al Academie Regale de stiinte din Copenhaga) scria n Historia naturalii Norvegiae" (Istoria natural a Norvegiei", publicat n 1753) A le pune pescarilor si corbierilor norvegieni ntrebarea dati exist serpi de Mare gigantici ar fi cam acelasi lucru cu a-i ntre ba dac n ocean triesc tipri sau scrumbii". Pontoppidan con sacra un capitol ntreg acestor serpi de Mare, considerndu-i to att de reali ca si calmarii uriasi si consemnnd diverse mrturii dintre care se remarc cele din localitatea Molda (Norvegia)."Teroarea celor sapte mri"Intre secolele al VHI-lea si al XVIII-lea, teama de Marele sarpe era general si nu rareori justificat, cci unele animale acvatice (cum ar fi casalotii si calmarii) prezentau un pericol rea pentru corbiile cu pnze, ce aveau deplasamente de 100-800 de tone. Corsarii din St. Malo (Normandia Franta) l cunosteau pe "sarpe" sub numele de "Teroarea celor sapte mri" si au lsa numeroase descrieri ale unor asemenea monstri. Msurile de precautie mpotriva lor mergeau de la dotarea navelor franceze cu tunuri purtnd nume adecvate (Omortorul de serpi Spaima dragonilor"), pn la ncrcarea unor mari provizii de zeam de castor" pe vasele canadiene. (Fiertura de grsime s alte componente ale castorului trebuia s aib probabil un efec magic asupra monstrilor marini. In realitate, mirosul ei era ati de cumplit, nct fr ndoial c ndeprta orice agresor de nav; respectiv.Pescarii din Terra Nova sunt si astzi convinsi de efi cienta acestei licori si pe bun dreptate; din nefericire pentru ei numrul castorilor a sczut drastic,)Intre 1750 si 1800, mai mult de saptezeci de rapoarte semna leaz aparitia sarpelui de Mare n apele vestice ale AtlanticuluO istorie tumultuoas 21 de Nord, ntre Capul Hatteras (statul North Carolina S. U. A.) si Insula Terra Nova (Newfoundland Canada).

n 1808, un animal care (dup descrierea celor peste 50 de martori oculari) semna izbitor cu un plesiosaur a fost aruncat de valuri pe trmul Insulei Orkney (Marea Britanie). Avea 17 m lungime si nu amintea de nici o fptur cunoscut de pescarii localnici. O bucat de tesut si cteva vertebre au fost trimise de un zoolog amator Muzeului de stiinte Naturale din Londra, unde se a si astzi. Compararea vertebrelor cu cele ale fosilelor de plesiosauri a relevat o identitate care ar fi trebuit s-i pun pe gnduri pe zoologii si paleontologii zilelor noastre, ceea ce nu s-a ntmplat.n august 1817, un sarpe de Mare a fost vzut de cteva sute de persoane (marinari, pescari, negustori, paznici de coast, ba chiar si ofiteri de artilerie) deplasndu-se de-a lungul litoralului atlantic american si canadian, de la Capul Hatteras pn la Insula Terra Nova. Cele mai numeroase observatii proveneau din zona Golfului Massachussets (Cape Ann), mprejurimile orasului Gloucester si din Terra Nova. Potrivit afirmatiilor martorilor, animalul msura 27-30 m lungime, l m diametru, nota ondulndu- se vertical, cci deasupra apei se zreau un sir de ciudate cocoase misctoare" (probabil inelele corpului su ndoit), era acoperit cu solzi negriciosi" si avea un cap ca al serpilor cu clopotei, dar de mrimea unui craniu de cal", iar viteza sa a fost estimat la 30 noduri (datele fiind consemnate de Linne Boston Society of Naturalists, dup cum scria cercettorul american Charles Berlitz n The Bermuda Triangle" Triunghiul Bermudelor").Societatea Linne din Boston (S. U. A.) a desemnat un comitet stiintific special pentru a se ocupa de aceast problem si se poate spune c investigatiile au fost amnuntite si serioase. Erau rMonstrii adncurilono istorie tumultuoas consemnate doar relatrile martorilor oculari, iar declaratiile s fceau la tribunal sub prestare de jurmnt si numai n scris. I plus, martorii rspundeau obligatoriu, tot n scris, unui ches tionar de 25 de ntrebri alese pentru a se preciza clar mpre jurrile n care fusese observat animalul, dar si pentru a verific credibilitatea celor ce fceau depozitiile.ntre 1818 si 1848, nu mai putin de 82 nave au ntlnit serp gigantici pe diverse mri si oceane ale globului, evenimente fiind consemnate n jurnalele de bord ale vaselor respective (cum a fost cazul goaletei americane Sally, incidentul petrecn du-se n Atlantic, la 17 decembrie 1819) si chiar confirmate d oameni de stiint, ca observatia din Golful St. Lawrence (Canada) la care a participat si sir John William Dawson, geolog canadia de prestigiu, aat la bordul vasului urmrit" scurt timp de creatur serpentiform necunoscut. (Detaliile raportului lui Dawson au strnit interesul unui alt om de stiint, sir Charles, Lyell, geolog, naturalist si arheolog englez, care a sprijinit concluziile canadianului: animalul era foarte asemntor cu o reptil, neputnd fi confundat cu un peste sau un cetaceu.)Un raport deosebit de interesant a fost si cel din mai 1833, cnd niste ofiteri de marin canadieni au iesit la pescuit pe un mic iaht n largul portului Halifax (Nova Scotia provincia Quebec Canada). Deodat, atentia le-a fost atras de un grup de delfini care sreau n toate prtile, de parc ar fi fost

ame-; nintati de vreo primejdie. Urmarea este consemnat de biologul rus Igor Akimuskn, ce reproduce, n cartea sa Pe urmele unor* animale rare si nemaintlnite", fragmente din raportul canadie-j nilor: Atunci, la o distant cuprins ntre 137 si 183 m de iahtj am vzut capul si gtul unui animal marin ce semna cu un1 sarpe. Capul, nltat deasupra undelor, se avnta mult nainte, retrgndu-se apoi, n timp ce corpul se ridica si se scufunda alternativ deasupra si sub ap. Ciudata creatur a trecut repede pe lng noi (iahtul naviga cu o vitez de cinci noduri), lsnd n urm valuri. De la locul unde ncepeau acestea pn la capul animalului erau aproape 24 m. Am privit creatura n tcere timp de o jumtate de minut. Nu exista nici o ndoial: aveam n fata noastr un sarpe marin autentic, de obicei considerat o plsmuire a nchipuirii marinarilor. Capul animalului msura circa 1,8 m; aceeasi lungime o avea si partea vizibil a gtului, gros ct un trunchi de copac. sarpele era de culoare cafenie nchis, aproape neagr, cu dungi albe. Nu am observat nici un fel de alte amnunte." Este demn de remarcat faptul c raportul canadienilor rmne unul dintre primele care descriu amnuntit nu doar o reptil marin urias, ci si (dup aspect si miscri), n mod indiscutabil, un sarpe."foca-sarpe" si "devoratorul de balene"n august 1848 a avut loc un alt faimos incident din istoria sarpelui de mare", ntorcndu-se din India, fregata britanic HM. S. Daedalus a ntlnit, dup ce dublase Capul Bunei Sperante (Africa de Sud), ndreptndu-se spre Insula St. Helen, un animal acvatic serpentiform lung de peste 18 m si avnd culoarea cafenie nchis. ntmplarea a fost consemnat n jurnalul de bord al navei, apoi n raportul trimis de cpitanul M'Quhae Amiralittii Britanice.sir, ca rspuns la ordinul cuprins n scrisoarea dvs. de astzi, v comunic. (urmeaz indicarea pozitiei exacte a vasului n timpul incidentului si o list cu numele si gradul ofiterilor si marinarilor care zriser strania creatur n.a.).Animalul amintea de un sarpe urias, capul si spinarea (de fapt gtul n. a,} ridicndu-se deasupra apei la o nltime de 1,2 m (.). Lungimea prtii vizibile a corpului msura cel putinO istorie tumultuoas 18 m; nu exista nici un indiciu ca animalul s-ar misca n a ondulndu-se vertical sau orizontal.Fiinta aceea a trecut not att de aproape de bordul aat sut vnt al vasului nostru, nct am putut s-o examinm cu ochiu liber (.,). Se deplasa foarte repede, naintnd spre nord-vest cu c vitez de 12-l5 noduri (este de remarcat c navele rapide cti pnze, clipperele si fregatele, atingeau viteza maxim de 20-22 noduri si numai n cazul unor vnturi favorabile n.a.}.Diametrul animalului era de 4,2-4,5 m n regiunea spinrii iar capul apartinea fr ndoial unui sarpe, n decursul celor 2C de minute ct l-am observat cu lunetele, n-am vzut celelalte prti ale corpului, rmase sub ap. Creatura era de culoare cafe> nie nchis, cu o dung alb-glbuie pe gt. Nu avea nottoare dar pe spinare i se vedea ceva asemntor unei coame de cal".

Dup ce relatarea cpitanului si schita executat de desenatorul (cartograful) fregatei au fost publicate n 1849 de reputatul ziar britanicTimes" si reluate apoi de presa european si american, paleontologul Richard Owen (acelasi care studiase decenii ntregi dou raritti, psrile neozeelandeze Moa Dinornis si Tahake Notomis mantelli) a trimis ctorva publicatii engleze articole ce au iscat polemici aprinse. Dup opinia lui Owen, echipajul navei HM. S. Daedalus se nselase, lund drept sarpe marin o,., foca urias, elefantul de mare sudic (Mirounga leonina) Aceasta poate atinge o lungime de 6-7 m si greutatea de 3 tone, dar trieste n Antarctica. Foca, sustinea paleontologul, fusese purtata de curenti spre tropice si, nemaisuportnd cldura, se ntorcea not acas atunci cnd s-a ntlnit cu fregata.ns Owen nu tinea seama de declaratiile marinarilor, care mentionau c animalul se ndrepta spre nord-vest, nu spre sud si nota cu o vitez mult mai mare dect orice foc. Iar scenariul conceput de paleontolog era mai putin credibil dect existentaMirounga angustirostris (elefantul de mare nordic dup Brehm).sarpelui de Mare", fiindc niciodat focile din aceast specie nu se aventureaz att de departe spre nord, n apele pline de rechini si balene ucigase. Ct despre ipoteza ca elefantul de mare ar fi dormit linistit luni de zile pn cnd icebergul pe care se aa s-ar fi topit sub el, ideea este prea fantezist pentru a avea nevoie de o contraargumentatie.Cpitanul M'Quhae a trimis ziarului Times" un rspuns sobru, n care demonstra c nu poate fi vorba de o asemenea eroare, att el ct si echipajul fregatei stiind foarte bine cum arat o foc. Animalul vzut de ei prezenta un aspect serpentiform, neavnd acelasi raport ntre grosimea si lungimea corpului ca un elefant de mare si, n orice caz, era de cel putin zece ori mai lung dect orice foc sau mors cunoscut.Monstrii adncurilomo istorie tumultuoasPatru ani mai trziu (n ianuarie 1852), echipajul nave; Monongahela declara c vasul su ucisese accidental un Sarp Marin lung de 33 m, ciocnindu-se de el n Oceanul Pacifi Marinarii au fost ns prea nspimntati Ia vederea fiintei ce s zbtea n agonie pentru a ncerca s o captureze.La 30 martie 1856, cpitanul si echipajul navei Imogen a observat un animal asemntor unui sarpe urias, ce nu putea _ confundat cu o balen sau un calmar gigant, dup cum nic sarpele cu creast pe toat lungimea trupului, similar anghileloi aruncat mort pe trmul Golfului Hungary (Ins.Bermude) r 1860, nu era o fptur cunoscut zoologilor., Iat si o depozitie nregistrat de Consiliul Municipal diij Liverpool (Marea Britanic) sub prestare de jurmnt si publicat^ n 1875 de mai multe ziare britanice, printre care siTimes"'.Subsemnatii (.), ofiteri si membri ai echipajului nave Pauline din orasul Liverpool, Comitatul Lancashire, Regatul Uni al Marii Britanii si Irlandei, declarm n mod solemn si sincer c, i ' i n ziua de 8 iulie 1875, la 5 13' latitudine sudic si 35 longituj dine vestic, am zrit trei casaloti mari, dintre care unul fuses^ ncolcit de dou ori de un sarpe urias. Capul si coada

acestui| (n afara trupului ncolcit n jurul casalotului) erau lungi d^ vreo 9 m fiecare si groase de 2-3 m. sarpele si-a sugrumat vieti' m n decurs de 15 minute, apoi a tras-o la fund cu capul n jos" Este greu de crezut c serpii Marini, dac exist, se hrnesc cu marii casaloti de 50 tone", este de prere Igor Akimuskinj care scria n legtur cu aceast relatare urmtoarele: Mai mul (dect probabil, marinarii de pe 'Pauline s-au nselat, lund drept sarpe un calmar urias. Or, dup cum se stie, ncierrile dintre! Calmari si casaloti constituie un fenomen obisnuit".Dar aceast concluzie contrazice capitolele consacrate de biologul rus calmarului gigant (Architheuthis), n care sunt citatei numeroase relatri ale marinarilor ce au asistat la luptele dintre casaloti si calmari ori se aau la bordul unor nave atacate de acestia din urm. ntr-adevr, calmarul gigant este un agresor periculos, care se npusteste adesea asupra delfinilor, casalotilor sau navelor, fie ele cu pnze sau cu motor, ns ar fi greu de confundat o fptur cu zece tentacule pornind din prelungirea unui corp distinct (mai precis de pe cap), cu un animal serpentiform avnd trupul lung si relativ subtire. Ipoteza potrivit creia un Architheuthis se folosise de un singur tentacul n lupta cu redutabilul su dusman nu poate fi luat n considerare, cci, dup cum constata nsusi cercettorul rus, majoritatea btliilor dintre calmari si casaloti se termin prin victoria cetaceelor. Este foarte posibil ca un calmar lung de 30-40 m s pun n pericol un casalot (un exemplar de Architheuthis dux, msurnd 18 m si pescuit lng Insula Terra Nova, a fost reconstituit si poate fi vzut la Muzeul Oceanografie din Monaco), dar chiar si n acest caz lupta ar fi dificil, iar cefalopodul ar trebui s fac uz de ntrea-ga-i fort pentru a-si nlntui strns adversarul, necndu-l nainte ca acesta s-l poat sfasia sau zdrobi de stncile de pe fundul mrii. Este de asemenea putin probabil ca marinarii de pe Pauline s nu fi remarcat n 15 minute celelalte tentacule sau corpul calmarului, dac agresorul era ntr- adevr un Architheuthis.La 2 iulie 1877, un sarpe marin gigantic, de culoare cafenie-negricioas a fost vzut de cpitanul Pearson si ctiva ofiteri de pe iahtul regal britanic H.M. S. Osbornef iar la 28 ianuarie 1879, un animal asemntor era observat de cpitanul si echipajul vasului american City ofBaltimore, n 1882, un politist din orselul Llandudno, situat pe coasta Golfului Liverpool (Wales Marea Britanie), relata superiorilor si despre o creatur serpentiform urias pe care o zrise nl-tndu-si capul si gtul din apele mrii.Monstrii ancurilormo istorie tumultuoas deplasarea se fcea prin miscri ondulatorii asemntoare cu ale serpilor, dar n plan vertical. Am armat un tun de calibru mic si am tras o lovitur la 600 m distant, care s-a dovedit a fi prea scurta. Imediat, animalele s-au scufundat cu un suierat zgomotos, lsnd la suprafat valuri de tipul brizantilor. N-au mai reaprut, dar am avut impresia c le-am zrit capetele sub apa; ele preau de dimensiuni mici (n raport cu trupul n.a.).Ale unui sarpe. Fptura avea o culoare albicioas, iar capul i.,. Ku , iha v. uj, su4 e 6 m deasuPra 3Pei" Cteva luni

n cunoscuta sa lucrare Le Grand Serpent de Mer" (Marele sarpe de Mare"}, Bernard Heuvelmans, zoolog si explorator belgian de prestigiu international, consemna un fragment din jur-j naiul de bord al corvetei germane Elisabeth, al crei cpitad (viitorul amiral) Hollman, scria: 26 iulie 1883, ora 17. Observai (n Atlantic n.a.) grup de cetacee de mrimi variate si, printre ele, un animal ale crui form si miscri le aminteau pe aceleaAnul acesta, la 15 februarie, traversnd Golful Fa-tsi-long,, . i tfrziujam zrit din nou niste animale asemntoare. Am pornit imediatPanama n nirea cu Same d, 22 meW s! Avea o co io. Iz metri si avea o culoare cafenie fjf C u Ia C1?' CU U" Cap H de cal' tfin urmrirea lor si am ordonat armarea tunurilor de mic calibru. LltP^r' f"! T' 8rS-" 8tul si avnd PatnlAm tras cteva lovituri deasupra unuia dintre animale la dis- tateraie, a rost observata m dreptul coastei statulu|tante de 3.400 m, si cel putin dou proiectile l-au atins, aparent j vedeau nottoare dorsale sau ventrale n decembrie 1896 au fost zrite numeroase creaturi marne gigantice serpentiforme (pe care nici un martor n-a putut s ^ identifice) n largul portului St. Augustine (statul florida totdeauna puteam observa mi^canle ondulatoru S. U. A.).Fr s-i pricinuiasc vreun ru, deoarece ambele au explodat la suprafat. Am ncercat s-l lovim cu prova navei, dar viteza lui era superioar celei pe care o putea obtine L'Avalanche. Totusi, p e negre; nu se| ^e c-te orj fjptura ajungea n ape sczute se ntorcea spre larg, lia reducerea distantei dintre noi si aprecierea ei considerabile. Se ridica adesea Ia suprafat siDmgonii" din Golful Alon?Fiecare scufundare era precedat de un jet sau mai degrab de o vaporizare a apei nsotit de un suierat zgomotos spre deosebire de cetacee, care aspir apa si o arunc la o anumit nltime, dup ce ies la suprafat (locotenentul se refer evident la expiLa 5 martie 1898, ziarul francez Le Courrier d'Hatphong" ratia cetaceelor, care produce binecunoscutul jet n.a.). Publica mrturia locotenentului^ de marin Lagresille, comanAnimalul era de culoare cenusie si avea nottoarele negre, dantul canonierei L'Avalanche', n luna iulie a anului trecut, eu Drumul su putea fi lesne trasat dup urmele lsate de respirasi echipajul navei L'Avalanche am zrit pentru prima oar, n tie, care formau la suprafata mrii, foarte calm n acea zi, cercuri largul Golfului Along (Indochina n.a.), dou animale de form, cu diametre de 4-5 m. La un moment dat am crezut c l- am ajuns bizara si de mari dimensiuni; lungimea fiecruia a fost evaluat sil-am lovit cu prova, dar ne nselasem. Urmrirea, care a durat la aproximativ 20 m, iar diametrul la 2-3 m. Caracteristic acestor o or si jumtate, a fost zadarnic si a trebuit s-o abandonm la fpturi era corpul lipsit de rigiditatea cetaceelor cunoscute lsarea serii".Monstrii adncurilo\parPlesiosaurieni si Pliosaurieni (dup Cox si Kirk): l Plesiosaurus; 2 Kronosaurus; 3 Elasmosaurus; 4 Cryptocleidus; 5 Peloneustes; 6 Liopleurodon; 7 Macroplata; 8 Muraenosaurus, O istorie tumultuoasa 31

Relatarea locotenentului Lagresille, desi confirmat de echipajul su, a fost, initial, primit cu mult scepticism.La 25 februarie 1898, ofiterul fusese invitat la o receptie dat de amiralul Gigault de la Bedolliere si gazda i-a solicitat o descriere detaliat amonstrilor din Golful Along"; n cursul povestirii unii ofiteri schimbau priviri semnificative si chiar ignitoare la adresa naratorului", dup cum scrie Heuvelmans.Dar, a doua zi dup receptie, Lagresille a invitat la bordul navei sale zece ofiteri de pe o alt nav de rzboi (Bayar}, inclusiv) e comandantul acesteia, Jeannot, pentru o croazier n regiunea; a-tsi-long. n timpul prnzului, marinarii de cart au raportat c doi serpi de Mare" apruser n apropierea navei si ofiterii de? E Bayard au avut prilejul s se conving de existenta anima-elor pe care le luaser n rs cu o sear nainte. Iat ce relateaz. Agresille: Am urmrit unul dintre animale vreme de 35 de minute si, la un moment dat, l-am zrit limpede dintr-o parte, la aproximativ 200 m, plutind nemiscat, la orizontal. Apoi a executat trei miscri ondulatorii continue, la captul crora i-a aprut din ap capul, ce semna cu acela al focilor, dar era de dou ori mai mare. N-am deslusit n ce fel i se lega craniul de trup si, eventual, care erau dimensiunile totale, oricum considerabile: este singura dat cnd am vzut ondulatiile producndu-se fr discontinuitate.Pn atunci avusesem motive s credem c ceea ce luam drept ondulatii erau niste umturi care apreau succesiv; dar, dup mrturiile celor de fat, nici o ndoial nu mai este posibil, cci, nainte de a se produce (miscrile de not n.a.) am vzut cu totii animalul aprnd n toat lungimea lui (.) Doi dintre ofiterii de pe punte aveau aparate de fotografiat; ar fi putut s se serveasc de ele n clipa aceea, dar au fost att de surprinsi de ceea ce vedeau, nct atunci cnd le-a venit ideea s-si pregteascMonstrii adncuriloi aparatele, fptura tocmai se scufunda. Ea nu a aprut din no dect mult mai departe, n conditii de vizibilitate neclare, delo favorabile realizrii unei fotografii.n rezumat, animalele zrite de pe UAvalanche nu sn cunoscute. Au lungimea de aproximativ 20 m (cifr minim) culoarea cenusie-neagr, capul le este asemntor celui de foca iar corpul se deplaseaz ondulndu-se, uneori foarte accentuat, n sfrsit, au spatele acoperit cu un soi de zimti ca de ferstru/ceea ce exclude identificarea cu cetaceele clasificate (.) Incontes^ tabil, aceste animale venerate si temute de annamiti (denumirea dat de francezi locuitorilor Vietnamului de Sud n.a.) trebuie s se ae la originea imaginii dragonului care, modificat si amplificat de legend, s-a heraldizat, daca pot spune astfen (Le Courrier d'Hai'phong"). >Att Lagresille, ct si comandantul lui Bayard au naintat cte un raport amiralului de la Bedolliere, descriind amnuntit incidentul. Spre cinstea sa, amiralul i-a rspuns n scris comandantului navei UAvalanche, scuzndu- se pentru c-i pusese la ndoial relatarea de la receptie si schitnd planul unei vntori n care cteva torpiloare rapide s hituiasc unul sau mai multi monstri" ntr-unul din puzderia de mici intrnduri din coastele vietnameze, pentru a-i captura n momentul retragerii apelor, la reux. Din

nefericire, tulburrile izbucnite n acea perioad n Indochina (lupte de guerilla mpotriva francezilor, care au durat pn n 1913) nu ngduiau folosirea navelor de rzboi n scopuri stiintifice.Dar UAvalanche nu a fost singurul vas care a ntlnit dragonul din Golful Along". La 11 iulie 1898, cuirasatul Vauban, comandat de cpitanul Boulet si avndu-l la bord pe viceamiralul de la Bonniniere de Beaumont a trecut pe lng un astfel de animal, dup cum relata ctiva ani mai trziu revistei francezeO istorie tumultuoasCuirasatul Vauban, construit n 1885: 440 de oameni echipaj, 6,112 tone, 81 m lungime, chil de otel cptusit cu lemn si cupru, vitez de 14,5 noduri, dou motoare cu abur, armament: 4 tunuri de 238 mm n turele protejate de barbete, un tun de 190 mm si 6 tunuri de 150 mm plasate n bordaj (arhiva autorului).Ouest-Eclair", un cpitan din marina comercial, care, n 1898, fcea parte din corpul puscasilor marini de la bordul cuirasatului: Priveam marea de pe punte, din dreptul scrii de la babord, cnd am zrit un animal ciudat, care trecea cam la 3 m de captul de jos al scrii de acces, ondulndu-se asemeni unui sarpe, dar n sensul longitudinal al vasului (deci n plan vertical n.a.}.Animalul msura ntre 10 si 12 m lungime si prea s aib o grosime de 40-50 cm la mijlocul corpului. Pe spinare i se desluseau un fel de plci cornoase, de grosimea celor ale testoaselor; gtul era mult mai subtire dect corpul, iar proportia dintre cap si trup era aceeasi ca la sarpe; coada se termina cu un vrf ascutit.Ii erau plasati mai sus dect sunt de obicei la serpi (adic nu chiar lateral n.a.) 'f doua orificii foarte vizibile se gseau deasupra botului.Culoarea fpturii era cenusiu-verzuie, dar ultima nuant trebuie atribuit probabil apei de mare si reectrii cerului. Animalul nota la 1,5-2 m adncime".Aceast mrturie este prima care mentioneaz placi cornoase pe spatele monstrului; altele aminteau de zimti" sau pete gal-l bui, marmorate", dar cele mai multe atribuiau fpturilor serpenti-l forme din regiune o mobilitate care cu greu ar fi putut caracteriza j un animal cu placi cornoase" pe trup. JRacovita si Oudemans: recunoasterea stiintific f/ /m lTrebuie amintit faptul c, doar cu 6 ani nainte de eveni-l mentele din Golful Along, apruse la Londra si Leiden (Olanda) l simultan, cartea The Giant sea Serpent" (sarpele de Mare% Gigant"), apartinnd lui Cornelius A. Oudemans, doctor n J zoologie si botanic, director al Grdinii Zoologice din Haga sil membru al Societtii Imperiale de Zoologie din Germania. J Dup aproape dou decenii de cercetri asidue, naturalistul j olandez adunase o cantitate imens de relatri, legende, j rapoarte si comunicri oficiale n legtur cu serpii de Mare",! Reunindu-le n monumentala sa lucrare, care cuprinde 591 paj gini, 82 ilustratii si 350 surse bibliografice (ncepnd cu

Olau's, Magnus si terminnd cu savantii secolului al XlX-lea) si constituie recunoasterea stiintific a existentei unor animale oceanice necunoscute, ce au dat nastere legendei despre sarpele de Mare". Oudemans ajunge ns la concluzia c aceste fiinte nu sunt reptile, ci mamifere (numite de el Megophias megophias, de la cuvintele grecesti megasr megalos = mare si ophias = sarpe), asemntoare unor foci uriase, cu gt de sarpe si coada lunga. Amintind cazurile n care martorii au semnalat prezenta unei coame pe grumazul creaturilor vzute, naturalistul din Haga IeO istorie tumultuoas 35 consider un argument n plus n sprijinul ipotezei sale, masculii avnd coam, iar femelele nu, ca si la unele specii de mamifere actuale. Cele 187 observatii din cartea sa au fost alese pentru caracterul lor indubitabil, att din punct de vedere al credibilittii martorilor, ct si pentru rapoartele detaliate, care exclud eventualele confuzii. Multe dintre ele mentioneaz o deplasare bazat pe miscri n plan vertical, ca la cetacee si alte mamifere marine si complet diferit de ondulatiile serpilor.Dar, pe vremea lui Oudemans nu se cunostea nici faptul c plesiosaurii notauserpuind" n plan vertical, nici c dinosaurienii terestri nu au fost reptile, ci altceva. Este posibil oare ca ipoteza olandezului s-o fi anticipat ntr-un fel (si, n acelasi timp s-o sustin) pe cea a americanului Robert Bakker, extinznd-o la dinosaurii marini, pe care nici chiar Bakker nu-i aminteste printre ordinelecu snge cald", desi toat lumea este de acord c ar fi trebuit s aib un metabolism de tip activ?!n favoarea ipotezei lui Oudemans s-a pronuntat nc de la nceput biologul romn Emil Racovita, preocupat n ultimul deceniu al secolului al XlX- lea de studiul mamiferelor marine, n particular de cel al marilor cetacee. ntr- o comunicare adresat Societtii Zoologice Franceze nainte de seria rapoartelor fcute n Golful Along, Racovita scria: Zoologii s-au obisnuit s fie att de bnuitori, nct am impresia c depsesc msura (.) Din studiul lui Oudemans rezult c existenta numitului Megophias nu poate fi pus la ndoial (.) Dovezile sunt serioase, iar ostracizarea de pn acum a acestui animal (care merge pn acolo nct nici mcar nu este mentionat n tratatele de zoologie) trebuie s nceteze". Totusi, Racovita avea unele rezerve privind identificarea sarpelui de Mare" cu o foc: Nimic nu ne ngduie s-o afirmm categoric. Mai nti, deoarece existenta labelor posterioare este ndoielnic. Prezenta prului este doar dedus, ca o consecinta a dezvoltrii perilor tactili; ns acestia n-au fost semnalati dect n putine cazuri, n sfrsit, n privinta coamei trej buie s pstrm aceeasi prudent rezerv. Arborele genealogic j stabilit de Oudemans nu se potriveste cu datele despre descenj denta pinipedelor. (.) De altfel, este cu att mai usor s discutm la nesfrsit asupra acestor chestiuni si s construim ipotez dup | ipotez, cu ct, pn n prezent, nu avem ca baz pentru studiu dect niste observatii nu totdeauna exacte, fcute de persoane fr experient zoologic; este deci mai ntelept s ne abtinem (de la clasificri n.a.) si s ne multumim cu un fapt de cel mai mare interes si anume c Megophias exist n realitate".

n 1897, Racovt s-a mbarcat ca naturalist pe nava Belgica ntr-o expeditie de explorare a Antarctidei, care avea s dureze doi ani si s obtin rezultate exceptionale n domeniile geograJ fiei, zoologiei, oceanografiei etc. In jurnalul su, biologul romn nota c nu a ntlnit nici o fptur asemntoare sarpelui de Mare", dar ca la Funta Arenas (Chile n.a.) mai multe persoane mi-au vorbit de un animal gigantic care se ivea din cnd n cnd n regiunea Capului Virgenes, la intrarea n Strmtoarea Magellan; ns cum n-am putut sta de vorb cu vreun martor ocular, nu doresc ctusi de putin s-mi asum rspunderea acestor relatri neverificate".La ntoarcere, n 1900, Racovita a fost numit subdirector al Laboratorului Arago din cadrul Statiunii Zoologice Marine de la Banyuls-sur- Mer. n 1901 avea s aud pentru prima oar de ntm-plrile din Golful Along, iar dup ce a citit ziarul Le Courrier d'Haphong" avea s noteze:Lund cunostinta de continutul Iui, mare mi-a fost surpriza cnd am constatat c autorul articolului descria animale avnd caracterele (fiziologicen.a.) pe care Oudemans le atribuie lui Megophias m concluziile crtii sale. Or, dl. Lagresille, ofiterul care a observat animalul n 1898, nu fBPO istorie tumultuoas cunoaste n mod evident lucrarea lui Oudemans, desi aceasta apruse n 1892. Observatiile sale constituie deci o excelent confirmare a studiului olandezului. In acelasi timp, ele ofer una dintre cele mai precise descrieri pe care le posedm".Un an mai trziu, Racovita i-a scris locotenentului Lagresille cerndu-i detalii; ofiterul francez i-a rspuns la 10 ianuarie 1903, confirmndu-le pe cele publicate n ziar si asigurndu-l c nu a observat alte amnunte.Racovita l-a rugat atunci pe doctorul Neveu-Lemaire s-i fac legtura cu locotenentul de Ligny, de pe Bayard, despre care se zvonea c fotografiase animalul. ntr-o scrisoare trimis la 8 februarie 1903, de Ligny rspundea astfel: Am vzut ntr-adevr ceea ce noi numeam atunci Marele sarpe, dar nu l-am fotografiat. Cliseele pe care a ncercat s le ia un locotenent pe nume Buisson, actualmente demisionat, nu au fost reusite. Aparatul era prea mic, animalul prea deprtat si miscrile lui imprevizibile. (.) Nu l-am vzut dect o singur dat de aproape, dar nu am nici o ndoial (asupra celor observate -n. A.) (.) Avea capul gros, negru, rotund ca la marile cetacee, apoi urma o portiune sinuoas care nu iesea complet din ap si prea s-l lege de trup.Capul, aat n prelungirea gtului, era relativ mare, de o form mai degrab oval si avea dou orificii largi n fat (deasupra botului n.a.). n sfrsit, un soi de creast dorsal i serpuia pe spinare, amintind de dintii unui ferstru".Convins, Racovita a publicat n mai multe ziare franceze si belgiene un articol intitulat Note sur le Grand Serpent du Mer Megophias megophias (Rafinesque) Oudemans" (Not despre Marele sarpe de Mare Megophias megophias Rafinesque-Ouemans"), care a stat la baza memorabilei sale comunicri fcute la sfrsitul anului 1903 n fata membrilor Societtii Zooloi/ igice Franceze (Societe Zoologique de France). Prezentnd att o istorie exhaustiv a cazurilor raportate de-a lungul secolelor, ct si o argumentatie solid privind posibilitatea pur biologic a existentei sarpelui deMare" (considerat n principiu mamifer), naturalistul romn a atacat, pentru

prima oar, problema metodelor de observatie stiintific si de capturare: Ca orice mamifer marin, Megophias nu se poate mentine la suprafat dect notnd; mort, se va scufunda cu rapiditate. De aceea, este inutil s se trag asupra sarpelui de Mare, de vreme ce, chiar dac ar fi ucis instantaneu, vntorii n-ar putea recupera cadavrul!" Metodele recomandate sunt, n consecint, harponarea, hituirea pn la o eventual esuare pe mal a animalului (acolo unde este posibil) sau capturarea cu nvodul, n caz c echipajul navei respective nu poate aplica niciunul dintre aceste mijloace, trebuie s se multumeasc s fotografieze ori s deseneze animalul; de asemenea, s observe forma capului, aspectul si culoarea pielii, prezenta sau absenta coamei, crestei sau nottoarelor, forma si numrul labelor, plasarea lor, raportul dintre lungimea diverselor prti ale corpului, tipul de respiratie, miscrile de not, prezenta sau absenta agresivittii, dentitia etc. Dac animalul este ucis si recuperat, trebuie conservate neaprat capul, o nottoare, cteva vertebre scoase de la distante diferite, fragmente de tegument si o parte din organele interne.Prestigiul si argumentele lui Racovita si Oudemans, ca si rapoartele din Golful Along au avut un rezultat concret si fr precedent: membrii societtii au hotrt tiprirea ctorva mii de exemplare din comunicarea naturalistului romn si distribuirea lor (cu girul S. Z. F.), la toate comandamentele escadrelor militare si la toate societtile de marin comercial din Franta, cu precdere celor ale cror vase navigau n Pacific. O astfel de actiune a dat un avnt remarcabil cercetrilor serioase n domeniu si, dup cum scria Heuvelmans este spre gloria zoologiei franceze (impulsionat de un romn si un olandez n.a.) faptul c a fost primaO istorie tumultuoasa 39 care s recunoasc, printr-un act att de concret, existenta sarpelui de Mare" (Le Grand Serpent de Mer"}.Comunicarea lui Racovita, articolele sale si ale lui Oudemans, un amplu articol al lui Rene Labruyere n Le Journal de debats", girul S. Z. R-ului au avut drept consecinte imediate o serie de mrturii care, probabil, nu ar fi fost nregistrate altfel, din teama de ridicol.Din nou n Golful Along.Printre ele se a si cea a secundului navei franceze Charles-Haudouin, care i scria, n 1904, lui Labruyere c, n decembrie 1903, n timpul unei curse Nantes Hong Kong, vasul (apar-tinnd Compagnie des Messageries Cantonaises") a ntlnit un taifun si s-a adpostit n rada portului Tourane. In momentul intrrii, timonierul i-a atras atentia secundului asupra a ceva ce plutea lng vas: La 15-20 m de nav se ivise din ap o siluet compus din dou prti vizibile, fiecare n lungime de 7-8 m, aate la 3-5 m distant una de alta. Preau dou spirale ale aceluiasi corp, groase cam ct un butoi obisnuit. Pe fiecare se zrea o creast zimtat cu aspect ciudat. (Silueta n.a.) avea n ansamblu o miscare ondulatorie, ca a unui sarpe, dar cu o vitez mult mai mare dect a navei noastre, care, dup cte mi amintesc, era de 9 noduri. Culoarea fpturii prea s fie negru murdar. Dup cteva clipe, animalul s-a scufundat cu tot trupul tinut orizontal, provocnd valuri si vrtejuri pronuntate".

Ajungnd Ia Hong Kong, cpitanul si secundul aveau s ae c animale asemntoare fuseser raportate n Golful Along. Mnat de curiozitate, secundul a fcut o investigatie personal si ceea ce am avut prilejul s au n perioada destul de ndelungat petrecut n regiunea coastelor sudice chineze m tace sa presupun c este vorba de o specie de amfibii (autorul scrisorii se refer probabil la respiratia pulmonar, specific mamiferelor si reptilelor marine, mai curnd dect la faptul c animalul ar fi putut duce si o viat terestr n.a.) care, pe vremuri, puteau fi ntlnite mai des".La 12 februarie 1904, locotenentul de marin Peron, comandantul navei franceze Chteau-Renault, s-a ntlnit cu un animal serpentiform necunoscut pe cnd efectua sondaje si revelemente n Golful Along, pe o salup cu aburi:(.) nu departe, n fata noastr am vzut o mas cenusie, de forma unei carapace de broasc testoas, a crei lungime am apreciat-o la peste 4 m; imediat dup aceea a disprut. Am presupus c era vorba de un casalot.salupa, cu motorul oprit a continuat s nainteze n virtutea inertiei; am ajuns aproape de locul unde animalul iesise din valuri si am gsit la suprafat o pat mare, ca de ulei.Am rmas pe loc (.); la scurt vreme dup aceea am auzit cu totii un fel de bolboroseal a apei si am vzut, foarte aproape de malul lng care ne aam (.) dou inele enorme, ce preau s apartin unei anghile monstruoase, avnd diametrul de cel putin un metru! Spre marea mea surprindere am constatat c pielea fpturii si stncile trmului aveau aceeasi culoare cenusiu nchis, i i i i i ' cu pete de un galben murdar. De la distanta la care m aam, pielea mi s-a prut a fi neted, fr asperitti. Aparitia animalului a fost scurt, cele dou inele scufundndu-se cu zgomotul pe care-l auzisem si mai nainte.Din nou am privit atent n toate prtile: nu se simtea nici o adiere de vnt, suprafata apei era ca o oglind; n sfrsit am zrit cu totii, destul de departe (.) niste valuri mici. Vizibilitatea nu era dintre cele mai bune, cci ne aam prea aproape de nivelul mrii. Totusi am avut impresia c strania fptur se deplasa imediat sub suprafata apei, prin miscri ondulatorii verticale. (.) Am pornit dup ea, dar nu am putut-o ajunge din urm cci aveaO istorie tumultuoas 41 o vitez de vreo 9 noduri (aproape dubl fat de cea a salupei -n. A.). (.) Judecind dup ondulatii, i-am apreciat lungimea la peste 20 m".Dou sptmni mai trziu, ofiterii si ntregul echipaj al canonierei franceze La Decidee au vzut un animal foarte asemntor, tot n Golful Along. Comandantul canonierei, locotenentul L'Eost a consemnat incidentul n jurnalul de bord si a trimis un raport amnuntit contraamiralului de Jonquieres, comandantul escadrei din care fcea parte nava sa.Despre acest caz, Heuvelmans comenta: ce militar de carier ar risca s-si piard pentru totdeauna prestigiul (si perspectivele avansrii n.a.) raportnd ntr-o manier fantezist, deformnd sau pur si simplu inventnd incidente la care au asistat proprii si subordonati?"Raportul locotenentului L'Eost nota urmtoarele: Domnule amiral, n dup-amiaza zilei de 25 februarie a.c., andu-se pe o rut de prsire a

Golfului Along, La Decidee a ntlnit (.) un animal ciudat care prea s fie din aceeasi specie cu cele observate n aceast regiune n 1897 si 1898 de dl. locotenent de marin Lagresille, de pe bordul navei UAvalanche, observatii publicate n Buletinul Societtii Zoologice Franceze (anul 1903).Am zrit mai nti spinarea animalului la circa 300 m de babord, o siluet negricioas, rotunjit, pe care am luat-o la nceput drept o stnc, apoi, cnd s-a miscat, drept o enorma broasc testoas marin, cu diametrul de 4-5 m.La scurt timp dup aceea am vzut silueta alungindu-se; treptat, au aprut la suprafat, printr-o succesiune de miscri ondulatorii verticale si alte prti ale corpului animalului, ce avea nftisarea unui sarpe turtit, a crui lungime am apreciat-o la 30 m, cu un diametru de 4-5 m n partea cea mai lat".Jothosaurieni (dup Cox si Kirk). De sus n jos-: eresiosaurus/ Pistosaurus, Nothosaurus, Placodus.O istorie tumultuoas 43 f ' n continuare, raportul consemneaz observatiile apartinnd j ofiterilor si marinarilor din echipaj, preciznd numele, gradul si pozitia pe punte a fiecruia n momentul incidentului.Animalul a aprut a doua oara la circa 150 m si apoi s-a scu-' fundat sub ap, n dreptul portii scrii de acces. La aceast q aparitie n-am vzut la nceput dect spinarea fpturii, care avea < o form emisferic, deloc asemntoare celei a cetaceelor (Dr. ^ Kowitz)." Pielea era neagr, presrat cu pete de un galben marmorat" (timonierul brevetat Sourimant); dup prerea maistrului timonier secund Leguen, pielea era de culoare galben nchis si l perfect neted0.| j Iat si observatiile contramaistrului mecanic Pinaud, care se Js aa n acea parte a bordului (cei sapte oameni din echipa sa le-au * confirmat fr rezerve): Auzind zvon de voci surescitate pe j n clipa aceea, capul si gtul unui animal au iesit din ap cam la 40 m. Un cap de culoarea stncilor din golf (cenusii, cu pete mai deschise, glbui), asemntor cu al unei broaste testoase; pielea prea zgrunturoasa, aspect datorat mai degrab unor solzi dect perilor (diferentele n perceptia culorii si aspectului pielii se datoreaz probabil unghiului si distantei la care se aau diversi martori n. a,}. Partea cea mai groas a capului avea ltimea de0,4-0,8 m, iar diametrul craniului era mai mare dect acela al gtului."Locotenentul L'Eost continu: Din partea anterioar a capului tsneau cu zgomot dou jeturi de ap vaporizat. Restul corpuluiMonstrii ancurilor plutea aproape de suprafata mrii. Avea miscri ondulatorii n sens orizontal (pentru prima oar cnd se specific asa ceva la un animal de acest gen, vzut n Golful Along n.a.}. Fptura nainta cu o vitez apreciat la 8 noduri. Ajuns aproape de bord, si-a afundat capul, si am putut vedea cu totii n lungul corpului, care abia dac mai aprea la

suprafat, un sir de miscri ondulatorii verticale (se poate trage concluzia c animalul nota onduln-du-se vertical la viteze mari si orizontal la viteze reduse n.a.). Fptura a reaprut spre partea din spate a tribordului navei.Acolo se aau tunarul brevetat Lecoublet si gabierul auxiliar Le Gali. (Dup mrturia lor n. a,} animalul se deplasa cu miscri ondulatorii verticale si trupul su avea 5-6 ondulatii foarte pronuntate. Lungimea i-a fost apreciat de ctre cei doi marinari la mai mult de 10 m (n partea vizibil n.a.}. Ei descriu capul ca fiind mai lat n partea posterioar dect n cea anterioar si mai alungit dect al focilor, asemnndu-l cu cel al unui delfin din speciasoueur (Steno rostratus n.a.). Aceast afirmatie, la care se adaug faptul c, dup prerea mea au apreciat prea modest dimensiunea animalului, m face s presupun c martorii respectivi au vzut doar o parte a corpului.Restul echipajului si cu mine am rmas cu impresia c pielea era neted. Nimeni n-a distins nottoare dorsale sau ventrale. Conform observatiilor martorilor de la babord, creatura respira mai degrab prin nri (plasate deasupra botului n.a.) dect printr-un orificiu situat n crestetul capului (ca la cetacee n.a.) " (Le Grand Serpent de Mer").Cnd a primit raportul si a aat c animalul fusese vzut cu dou sptmni nainte de locotenentul Peron, contraamiralul de Jonquieres i-a cerut si acestuia o relatare detaliat a incidentului respectiv. S-a constatat apoi c, la sfrsitul lunii decembrie 1903, ctiva membri ai echipajului cuirasatului Gueydon zriserO istorie tumultuoas si ei monstrul; iar n martie 1904, cnd nava (comandat de cpitanul de marin Goudeau si avndu-l ca secund pe cpitanul de fregat Fatou, care va ajunge ulterior amiral) a revenit n Golful Along, circa o sut de ofiteri si marinari de la bordul ei au depus mrturie c vzuser animale asemntoare n dou rnduri.Toate aceste observatii au fost publicate si comentate pe larg n presa francez si strin, iar marele cotidian parizian Le Temps" a initiat, n aprilie 1904, o anchet care a dus la ralierea multor oameni de stiint sceptici" la prerile lui Oudemans si Racovita despre certitudinea existentei lui Megophias, Profesorul Leon Vaillant a fcut o comunicare n acest sens, publicat n Buletinul Muzeului de Istorie Natural din Paris, iar la 27 iunie 1904, un biolog de renume mondial, profesorul Alfred Giard, si-a expus n fata Academiei de stiinte Franceze prerea favorabil si argumentele privind posibilitatea existentei Uriasului sarpe de Mare" pe care l considera ns un sauropterigian, urmas al speciilor mezozoice, probabil plesiosaur sau elasmosaur.Profesorul Giard amintea dou cazuri remarcabile, n care aspectul si comportamentul extrem de agresiv al fiintelor vzute se potriveau foarte bine cu imaginea paleontologilor despre ple-siosauri si elasmosauri:Astfel, la 10 august 1902, n largul Insulei City (New York -S. U. A.), nava-pilot comandat de cpitanul Alexander Banta a fost atacat de dou ori de ctre o fptur cu corpul gros ca o balen, cu gt serpentiform si pielea neagr. Animalul avea circa 15 m lungime (dintre care 6-7 m numai gtul) si

a izbit cu fort micul vas costier, silindu-l s se refugieze ntr-o dan din Long Island.Un an mai trziu, o fiint foarte asemntoare cu cea descris de marinarii americani a atacat un vas pescresc stationat la 7 km de coasta sud-african, n dreptul localittii Hermanus. Cu o lungime estimat la 18 m (dintre care jumtate gtul) si cu un cap serpentiform (dar avnd ochi enormi, strlucitori), animalul a ncercat s muste din copastia navei, apoi a cutat s nsface oamenii dinuntru. Nereusind, s-a scufundat, ntr-un adevrat vrtej strnit de nottoarele-i mari, similare cu cele de foc.Confirmri din AtlanticParc pentru a confirma opiniile lui Giard, doi oameni de stiint britanici, membri ai Societtii de Zoologie din Londra, naturalistii Meade Waldo si Michael John Nicoll au trecut printr-o experient fascinant. In 1905, pe cnd se aau la bordul vasului Walhalla, navignd de-a lungul coastelor Braziliei, Ia 704' latitudine sudic si 3420' longitudine vestic au fost martorii unui incident pe care Meade Waldo l-a relatat n The Papers of the London Society of Zoology 1906" (Lucrrile Societtii Londoneze de Zoologie 1906"), descrierea fiind nsotit de un desen fcut n cursul evenimentului: La 7 decembrie 1905, ora 10,15 a.m., m gseam lng crma iahtului Walhalla, cnd domnul Nicoll mi-a atras atentia asupra unui obiect ciudat, ce plutea la vreo 90 m de vas (.).M-am uitat n directia pe care mi-o arta si am vzut o nottoare dorsal vertical iesind din mare. Avea culoarea cafenie nchis, asemntoare algelor marine, era ncretit pe margini si msura 1,8 m lungime, nltndu-se la 0,60 m deasupra valurilor.ndreptnd binoclul nostru de campanie spre nottoare am rmas surprins s constat c n fata ei se ridicau un cap si un gt urias. Gtul nu se unea cu aripa nottoare, ci o preceda la o distant de 0,46 m sau chiar mai mult. (Gtul n.a.) prea de grosimea corpului unui om si se nlta deasupra apei cu 2,l-2,4 m. Ciudata fptur nainta rapid, lsnd n urm valuri ca un siaj; si agita capul cu atta putere, nct n jur sreau jerbe de ap".O istorie tumultuoasMosasaurieni: Platecarpus (sus); Plotosaurus (jos). soprle-monitor marine dup Cox si Kirk.La mijlocul anilor '70, cercettorii M. A. Persinger si G. E Lafraiere au descoperit c acelasi animal fusese vzut si de alti martori de pe diverse nave, lungimea corpului su fiind estimat la circa 18 m; n plus, dup unele declaratii, fptura avea un gt foarte lung" si ochi de broasc testoas".La 24 mai 1907 o creatur serpentiform urias, de culoare nchis a fost observat de echipajul si pasagerii navei Tampania (apartinnd societtii britanice Cunard Line) care naviga n largul coastelor irlandeze.La 21 iunie 1908, pasagerii si echipajul navei britanice Livingstone, aat pe rut n Golful Mexic au vzut un monstru cu gt serpentiform si coad lung, de culoare brun-marmorat. Lungimea animalului a fost estimat la 50-60 m.A

n timpul Primului Rzboi Mondial, la 22 mai 1917, crucistorul usor englez H. M. S. Hillary se aa ntr-o misiune de patrulare la 130 km sud-est de trmurile Islandei. La ora 9 dimineata, marinarul de veghe de la tribord a detectat un obiect care se ridica din ap la cteva sute de metri de nav.Temndu-se s nu fie vorba de periscopul unui submarin german, comandantul crucistorului, cpitan-comandorul Dean, s-a npustit pe puntea de comand, unde ofiterul de cart l-a linistit explicndu-i c obiec- tul" prea mai curnd o fiint acvatic, desi nu semna cu balenele, casalotii sau delfinii. Intre timp, vasul continua s avanseze spre locul unde se aa ciudtenia. Iat relatarea cpitanului Dean, extras din H. M. S. Hillary: Last Mission at sea and Stnking on the 25-th of Mai/; Report and Synopsis" (Royal Navy Documents and War Archives", London): La prima vedere putea fi luat drept un trunchi mare si noduros. Dar cnd am privit prin binoclu mi-am dat seama c era o fptur vie, iar rdcinile arborelui se dovedeau a fi capul si nottoarea dorsal. Animalul constituia un obiectiv excelent pentru exercitiile de tragere la tint si am dat ordin servantilor armamentului principal (tunurile de calibru mediu n.a.) s se pregteasc (.)Ne apropiasem la 27 m si vedeam creatura foarte bine. Capul semna cu acela al unei vaci, dar nu avea coarne sau urechi si era mult mai mare; animalul prea complet negru, cu exceptia unei dungi albicioase pe frunte. Lungimea gtului atingea cel putin 6 m, iar aripa nottoare se ridica deasupra apei la 1,2 m. Lighioana msura n total mai bine de 18 m (.). Se puteau distinge clar miscrile serpuitoare ale gtului, care se arcuia n semicerc atunci cnd capul se nlta pentru a privi mprejur.O istorie tumultuoasCnd fiinta a rmas n urma noastr am remarcat c nottoarea dorsal ce amintea de un triunghi negru era foarte subtire si moale, dar, cteodat, vrful ei pleostit se ridica asemeni urechilor ciulite ale unui terrier. Animalul nu se alarmase de vecintatea imediat a navei si continua s noate la suprafata mrii, cnd scufundndu-se astfel nct i rmneau afar doar botul si vrful aripei nottoare, cnd scotndu-si din ap capul, gtul, nottoarea dorsal si, uneori, o mic portiune din spinare (.). Aveam viteza de 12 noduri, asa c l-am depsit, ndeprtndu-ne destul de mult. Am dat ordin de virare, crucistorul a descris un arc si ne-am apropiat din nou, pn la 182 m, apoi am deschis focul. Prima salv a fost mai scurt cu 20 m, iar a doua mai lung cu 10 m. l ncadrasem ns ntr-o furcuta ngust (expresie arti-leristic desemnnd o serie de trei salve, primele dou de reglaj, a treia la tint n.a.) si ultima salv a nimerit perfect. Un obuz a explodat chiar lng trupul monstrului, care a nceput s se zbat ca turbat, nrosind valurile; dar, imediat ce coloana de ap ridicat de explozie s-a prbusit n mare, animalul s-a scufundat si el (.). Nu l-am mai reperat, desi nava a trecut chiar pe lng locul unde se aase ultima dat".La trei zile dup ntlnirea cu sarpele de Mare", crucistorul H. M. S. Hillary a fost torpilat de un U-BOOT german si majoritatea echipajului a pierit n apele nghetate, Cpitan-coman-dorul Dean si ctiva oameni au fost salvati de o nav britanic, astfel nct incidentul vntorii" a aprut consemnat n

raportul misiunii, pe care comandantul lui H. M. S. Hillary l-a naintat Amiralittii.ntre 1919 si 1933 s-au nregistrat si alte relatri despre serpi" uriasi vzuti n Oceanul Atlantic, cum a fost cea a echipajului (inclusiv comandantul si un viceamiral aat la bord) cuirasatului britanic H. M. S. Caesarf care era gata s loveasc un astfel de animal n largul Insulei Mn (1920) sau declaratiile despre giganticul monstru serpentiform (lung de 27 m), observat de cteva zeci de martori la 10 iunie 1928, n fata portului Salvador (Brazilia).O avalans de ntlniri straniiDar astfel de fpturi erau vzute cu regularitate si n alte prti ale lumii.n 1920 au fost semnalate numeroase aparitii de monstri acvatici cu aspect dinosaurian n marele ru Orange si pe reteaua auentilor Rului Vaal (Transvaal Africa de Sud).n 1923, o serie de rapoarte fcute de fermieri, turisti si chiar politisti au afirmat existenta n Lacul Echo (din statul Nebraska S. U. A.) a unui animal de 10-l5 m lungime, cu gt serpentiform si cap de reptil, dar avnd un corn" pe frunte. Animalul era carnivor, atacnd oile si vitele care veneau la adpat pe malurile lacului.n 1924, ctiva martori au descris o fptur urias, negru-cafenie, cu aspect serpentiform, care tria n apele Lacului Turtle din Saskatchewan (Canada).La 24 mai 1925, echipajul unui trawler american a vzut un monstru marin asemntor unei anghile, dar avnd 40-45 m lungime. Fptura nota cu mare vitez n largul coastelor statului Massachusetts (S. U. A.); martorii au observat c animalul nu scotea capul din ap ca s respire, deci este posibil s fi fost, ntr-adevr, o anghil gigantic din specia descoperit de Brunn si Beebe.Tot n 1925, trupul partial descompus al unei fpturi cu capul enorm, gtul lung de 10 m si corpul de 15 m a fost aruncat de valuri pe o plaj din Santa Cruz (statul California S. U. A.). Biologii americani care au examinat craniul (singura parte recuperat) au identificat fptura ca fiind o balen cu plisc" caracteristicO istorie tumultuoas 51 v; 1 Pacificului de Nord, desi conformatia craniului diferea de a lui l Berardius bairdi (genul Berardius, familia Ziphiidae, subordinul, ordinul Cetacea), singura specie de balene cu plisc jicare trieste n Pacificul de Nord si Marea Bering. De altfel, j B. bairdi nu depseste 13 m lungime si nu are, practic, gt! L In 1928 au fost semnalate zeci de aparitii ale unor fpturi cu ^ aspect dinosaurian si gtul lung, serpentiform, n lacurile Erie, ' Huron si Superior si n estuarul fluviului St. Lawrence (Ontario j-Canada).S In vara lui 1929, numerosi martori (printre care si militari ^francezi) au raportat animale asemntoare plesiosaurienilor n! Marile ruri din apropierea orasului Vientiane (pe atunci capitala t > Regatului Laos, care fcea parte din Uniunea Indochinez, aat J sub protectoratul Frantei).L La 28 februarie 1932, sute de locuitori din portul Cherbourg |i (Normandia Franta) s-au adunat s contemple carcasa unei f p-i turi lungi

de 10 m, esuat pe plaja de la Querqueville. Animalul J ^avea un gt subtire (msurnd jumtate din lungimea total), un '* cap ciudat, asemntor cu al unei cmile", dar cu colti conici, iireptilieni, si dou nottoare ca de foc", n partea anterioar a corpului. Fptura arta exact ca un elasmosaur, dup cum o descriseser, cu doar 10 zile nainte, marinarii si cpitanul remorcherului Tygboat 117. Desi ziarele au relatat pe larg cazul iar autorittile locale au ntocmit un raport, nici un zoolog francez nu a avut curiozitatea s vin pentru a vedea creatura esuat la Querqueville!La sfrsitul anului 1932, ling orselul Gourock (Estuarul Rului Clyde Marea Britanic), apele au aruncat pe o plaj un animal pe care zeci de martori l-au identificat cu un. Plesiosaur. Fptura era de culoare nchis, avea gt si cap de sarpe, lungimea de 9 m si trupul i se pstrase n stare bun. Dar, spre uluirea localnicilor si a presei, n loc s fie dus la muzeu, reprezentanti ai Royal Navy au ar$-o si au ngropat resturile sub un teren de sport. Ziaristilor scandalizati nu li s-a dat nici o explicatie pentru bizarul comportament al Marinei Regale.La 7 iulie 1933, ctiva martori au semnalat prezenta unui animal serpentiform lung de 27-30 m, cu pielea de culoare nchis si capul asemntor cu al unei anghile. Fptura nota onduln-du-se pe orizontal n apele Lacului St. Lucia (Natal Africa de Sud). In noaptea urmtoare, alti martori au vzut un animal asemntor n mare, la l 600 m distant de trmul Natal-ului.n decembrie 1941, dou carcase aate ntr-o stare avansat de descompunere, si cntrind fiecare cteva tone au fost aduse de valuri pe coasta Scotiei de Nord, Fpturile moarte aveau gturi foarte lungi, trupuri fusiforme, cozi conice, ascutite si capete ca de sarpe. Zoologii britanici au considerat c era vorba de cadavrele unor rechini-balene, roase de pesti pn ajunseser s capete aceast form. Dar zecile de martori care vzuser carcasele declarau c acestea nu preau muscate de pesti si c trupurile erau acoperite cu. Pr des si aspru, n ianuarie 1945, cadavrul unui animal identic a fost gsit pe coasta Golfului Thurso, n apropierea orasului Dounreay (Scotia de Nord). Fptura cu cap de sarpe si gt tronconic avea 7,5 m lungime, cntrea l ton si nu a putut fi identificat de nici un zoolog.n lunile iunie septembrie 1947, un monstru cu aspect de plesiosaur si lungimea de 18 m a fost raportat de zeci de martori (pescari, turisti, paznici de coast) n largul zonei Tiger Rocks -lsipingo (Natal Africa de Sud).n noiembrie 1947, un sarpe de Mare urias a fost vzut notnd la suprafat, n largul orasului Vancouver (provincia British Columbia Canada), de ctre 87 de persoane, printre care chiar cpitanul portului.O istorie tumultuoas 53 n decembrie 1947, cargoul american Santa Clara (8.600 tdw) parcurgea ruta New York (S. U. A.) Cartagena (Columbia), cnd, la 219 km est de Capul Lookout (statul North Carolina S. U. A.), ctiva ofiteri au zrit un animal straniu. Iat ce consemna cpitanul navei n jurnalul de bord: John Axelsohn, cel de-al treilea secund, a vzut deodat un cap de sarpe, care se nalta din ap la o distant de circa 9 m de tribordul vasului, n apropierea provei. Exclamatia sa atrgnd atentia celorlalti doi ofiteri, toti au

nceput s examineze uluiti ciudata fiint ce plutea de-a lungul vasului, trecnd apoi pe sub puntea de comand si disprnd la pupa.Capul animalului era lat de 0,75 m, gros de 0,60 m si lung de 1,5 m.Corpul, cilindric, atingea 0,90 m diametru, iar gtul 0,30 m.Cnd monstrul a trecut pe sub puntea de comanda, ofiterii au observat undele din jurul lui colorndu-se n rosu pe o suprafat de 9-l2 m2 (.)Apa devenise uleioas, probabil de la sngele animalului pe care l izbisem cu prova. Martorii nu au putut repera la babord cealalt jumtate a fpturii (de unde au dedus c nava o tiase n doua n.a.) (.).Fiinta aceea rnit s-a zbtut n agonie tot timpul ct a rmas n cmpul lor vizual. Pielea sa era de culoare cafenie nchis, neted si alunecoas, fr aripi nottoare, pr sau vreo proeminent pe cap, gt sau pe partea vizibil a corpului".Relatarea martorilor, confirmat si de ctiva marinari (care estimaser lungimea prtii vizibile a animalului la circa 15 m) a aprut n cteva ziare americane, ntr-o prestigioas publicatie britanic specializat n probleme maritime, The Marine Observer", si a fost reluat att de Heuvelmans n Le Grand Serpent de Mer", ct si de Akimuskin n Pe urmele unor animale rare si nemaintlnite".n luna decembrie 1948, pe malul Insulei Dnuk (statul Queensland Australia) a fost aruncat de furtun carcasa unui animal necunoscut, cntrind cteva tone. Martorii au descris fptura ca fiind asemntoare cu o testoas-pieloas enorm, aplatizat, de forma unui ptrat cu colturile rotunjite, acoperit fde o piele extrem de dur sub care se ascundeau nenumrate plci osoase. Din trupul animalului ieseau cioturile a patru labe groase, precum si rmsitele unui gt cu tendoane puternice si 'ale unei cozi conice, scurte. Capul fusese devorat de rechini. Remarcabil, aceast descriere se potriveste perfect unei placo-donte numite Henodus (familia Henodontide, ordinul Placodontia) care a trit n Triasicul Superior si a disprut, teoretic, acum 200 milioane de ani!Henodus, din familia Placodontelor cu platos (dup Kirk), O istorie tumultuoas 55n ianuarie 1960, presa francez dezbtea n extenso rapoartele marinarilor, turistilor si ale locuitorilor din Bordeaux (Estuarul Gironde Franta), care declarau c au vzut n largul portului un sarpe marin urias. Animalul nu a putut fi identificat, dar seriozitatea martorilor era indiscutabil.n seara de 18 martie 1960, trei preoti din Dublin (Mathew Burk, Daniel Murray si Richard Quigley) pescuiau pe Lacul Ree, n dreptul orselului Holly Point (Irlanda). Brusc, apele au fost despicate cu zgomot tuntor de un animal serpentiform, cu cap de piton lung de peste l metru. Trupul i era fusiform, ngrosat la mijloc si avea patru nottoare ca de foc; gtul, lung de circa 5 metri era foarte mobil, iar coada a rmas sub ap, nefiind vizibil pe ntreg parcursul observatiei. Fptura avea culoarea cafeniu-roscat si se deplasa lent, ondulndu-se n plan vertical, la distant mic de barc, fr s- o ia n seam.

Martorii au relatat cazul unor ziare mai importante, precum -; si autorittilor responsabile de Pescuitul Interior si Fauna Acvatic '< i din Irlanda.Explicatiile zoologilor au atins ns culmea ridicolului: ceea ce vzuser preotii era un sir de vidre, un nod" de tipri excitati sau chiar un.Minisubmarin, spion sovietic!n august 1960, doi pescari profesionisti, Patrick Ganley si Joseph Quingley au prins n nvod un animal urias, ce le-a remorcat barca pe cteva zeci de metri, dup care a rupt plasa groas si a scpat, la 18 m admcime si la 800 m de locul unde vzuser preotii animalul descris n martie. Dup ce cazul a fost relatat de ziare, doi englezi au trimis o scrisoare redactiilor respective, afirmnd c si barca lor de 3 tone fusese remorcat o portiune din Lacul Ree, de o fptur care muscase din momelile aruncate de ei, n vara anului 1958. A urmat scrisoarea proprietarului unui iaht de croazier, ce relata c nava sa izbise n luna iulie 1959 ceva mobil, aat n mijlocul lacului, acolo unde adncimea depsea 40 m.Trebuie spus c folclorul irlandez abund n legende despre piast, peist sau ollpheist, cum sunt numite fpturile acvatice cu aspect dinosaurian care se presupune c ar tri n multitudinea de lough-uri (lacuri) si ruri mari dintara Cmpiilor de Smarald". Astfel, Lough Berg ar fi locul unde eroul popular Fenian a ucis un monstru acvatic enorm, cu gt si cap de sarpe, care i-ar fi devorat nsotitorii. Sfntul Mochua din Balla mentiona ntr-o cronic din secolul al VH-lea c a fost martor la uciderea unui om pe Rul Shannon, de un animal carnivor avnd aspectul asemntor cu al unui plesiosaur (dup cum reiese din descrierea cronicarului). O legend datnd de 12 secole aminteste c Sfntul Cohnan din Dromore a salvat o fat atacat, pe cnd se sclda n Lough Ree, de o fptur care semna cu un balaur", avnd un cap enorm, de sarpe.ncepnd din secolul al IX-lea au existat nenumrate cazuri consemnate n cronici si, mai trziu, n ziare, lucrri de stiintele naturii sau istorice, despre aparitia unor mari fiinte cu aparent reptilian n lacuri ca Mask, Bran, Graney, Ree, Glendarry, etc. Or, dac astzi motivul ar putea fi atragerea turistilor amatori de senzatii tari, este foarte putin plauzibil s se fi ntmplat la fel n secolele XII-XVI, cnd turistii" (trupele engleze invadatoare) erau ntmpinati de localnici cu sabia, n vara anului 1960, ctiva martori au descris o fiint neagr, cu cap de sarpe, gt lung si corp ngrosat la mijloc, care tria n apele marelui lac canadian Manitoba. Animalul a fost fotografiat si filmat; n ciuda numeroaselor contestri ale acestor probe, nici un expert nu a reusit s demonstreze pn astzi c ar fi contrafcute. Monstrul din Lacul Manitoba (sau Manipogo") a fost vzut de circa 150 martori ntre 1908 si 1957, iar n 1962, doiO istorie tumultuoas 57 pescari, John Konefell si Richard Vincent l-au fotografiat, Cliseul a fost analizat si declarat veridic de politia canadian; el a imortalizat o fiint necunoscut, cu vag aspect dinosaurian.n sfrsit, n august 1960, o carcas cntrind circa 9 tone a esuat pe coastele Tasmaniei. Inform, devorat partial si semi-putrezit, carcasa a fost

analizat de zoologii australieni, care nu au putut stabili crei specii apartineau tesuturile, ns au exclus cetaceele, calmarul gigant, pinipedele, rechinii si mantalele uriase (Manta birostris) ceea ce nu las alternative printre animalele marine cunoscute astzi, care s ating asemenea dimensiuni.La 19 august 1963, numerosi martori au vzut n largul coastelor statului New Jersey (S. U. A.) un sarpe de Mare" lung de peste 12 m.n 1964, exploratorul si navigatorul solitar francez Robert le Serrec a naufragiat n zona Marii Bariere de Corali (Australia). Mai nainte ns, reusise s fotografieze si apoi s filmeze un animal serpentiform gigantic (msurnd 22-24 m), n Marea Coralilor. Materialul su documentar, analizat de zoologii francezi este netrucat, dar insuficient pentru a putea clasifica strania fiint.Despre incident au scris att Robert le Serrec (n volumul Autour de Monde" n jurul lumii", jurnalul cltoriei sale de cinci ani pe mare, publicat la Paris n 1967), ct si biologul american Ivan T. Sanderson n revista True" (1965).La 15 aprilie 1969, n dreptul portului Kodiak (Insula Kodiac, Golful Alaska, statul Alaska, S. U. A.) a fost detectat cu ecograful (ASDIC) silueta unei fiinte lungi de 60 m si avnd patru labe nottoare. Monstrul (de dimensiuni duble fat de o balen albastr!) se deplasa destul de rapid, la mare adncime, dup cum scriau M. A. Persinger si G. F. Lafraiere n Space- Time Transients and Unusual Events" (Treceri spatio-temporale si evenimente neobisnuite"}.yn iunie 1973, arhitectul Neil Blyth a vzut o fiint cu git lung si cap de sarpe nltndu-se la 2 m deasupra apelor Rului Airey, chiar n locul unde acestea se vrsau n mare, nu departe de orasul Melbourne (Australia).Animalul avea pielea de culoare nchis (neagr sau cafenie), nottoare lungi, ca de foc si semna izbitor cu un Plesiosaurus, De altfel, plesiosaurii dominau apele putin adnci si calde ale Mrii Cretacce, care tia n dou Australia acum 100 milioane de ani. Centrul acestei foste mri este zona Richmond de astzi, extrem de bogat n fosile de plesiosauri cu gt scurt, elasmosauri cu gt lung si kronosauri.Dr. Mary Wade de la Muzeul Fosilelor Marine din orasul Richmond, a catalogat specii de plesiosauri cu lungimea de 28 m, elasmosauri ca Wooungasaurus (10 m lungime) si kronosauri ce atingeau 20 m (dintre care 2 m numai craniul), avnd dinti-baionet de 20-30 cm. Att ea, ct si un reputat specialist australian n paleontologie si fosile marine, doctorul Arthur Cruickshank, consider c nu este exclus ca zecile de observatii efectuate numai n secolul nostru n Golfurile Carpentaria, Great Australian si Deception s descrie supravietuitori ai ple-siosaurilor si elasmosaurilor cretacici.Monstrii lacurilor nord-americane i n iulie 1974, Barbara Clark, o adolescent venit n vacant, nota n apele lacului canadian Okanagan (provincia Brtish Columbia), n jurul unei platforme construit la cteva sute de metri n larg. Deodat a simtit atingerea unui trup aspru, care i se freca de spinarea goal. A pornit n grab spre platform si, pe cnd i suia scara, s-a ntors la timp ca s vad un animal ser-pentiform, de culoare cenusiu-

albstruie aat la doar 5 m deprtare. Capul i era sub ap, dar spinarea i s-a arcuit deasupra; avea 10 m lungime, 1,2 m ltime si se termina cu o nottoare caudalO istorie tumultuoas 59 asemntoare cu aceea a uneibalene" (OMNI", februarie 1988). Martora nu a vzut sau auzit jetul de la respiratia animalului, care s-a scufundat n cteva secunde.Lacul Okanagan are o suprafat de peste 200 km2. Triburile de indieni din zon (n special Shushwap) cunosteau de secole existenta lui N'ha-a-itk, un monstru acvatic cu trupul lung, nottoare ca de foc si coad de balen. Imagini gravate cu stngcie pe pietre si lemne sau pictate pe piei, ca si legendele despre spiritul lacului", cel care ataca oamenii numai cnd acestia i nclcau teritoriul, aventurndu-se n larg, dateaz din secolele XI-XVI. Odat cu venirea primilor colonisti albi, observatiile s-au nmultit (peste 200 au fost consemnate numai ntre 1801 si 1912), iar n 1926 numele monstrului a fost schimbat n Ogopogo" (dup un foarte popular cntec dintr-un music- hall londonez).Rapoarte cu un nalt grad de credibilitate sunt, de exemplu, cel al cpitanului Thomas Shorts, a crui nav a ntlnit n 1890 o fptur serpentiform lung de circa 5 m, cu cap ca de berbec" si nottoare de foc", si cele cteva zeci de relatri independente din noiembrie 1926, cndOgopogo" a fost deosebit de activ.n 1914, cadavrul intrat n putrefactie al unui animal lung de 15 m a fost gsit pe o plaj a lacului, dar nici un zoolog nu a catadicsit s se deplaseze la fata locului. La 2 iulie 1959, doamna Kray si familia Watson au vzut, n timpul unei plimbri cu barca n rada portului Kelowa un trup sinuos, lung de 10 m, alctuit din cinci unduiri situate la distante de 0,60 m una de alta. Animalul urmrea un banc de pesti si nota cu mare vitez, fcnd ntoarceri bruste si lsnd n urm-i o dung lat de spum".Federatia Naturalistilor din Columbia Britanic a conchis c ar fi vorba de o iluzie optic, produs de miscarea unei unde neobisnuite pe suprafata neted a apei, si aprut n conditii b^wiEvolutia cetaceelor: A Mesonychidae; B Protocetidae; C Dorudontidae (nrudite cu Basilosaurus-Zeuglodon); D Squalodontidae; E Delphinidae (arhiva autorului).O istorie tumultuoas 61 particulare de iiuminare". Ar mai fi de explicat cum putea o und (orict de neobisnuit) s-si schimbe directia prin ntoarceri bruste si s se onduleze deasupra valurilor!La cteva zile dup prima observatie, doamna Campbell a vzut un animal asemntor de pe peluza casei sale din Kelowa. Tot n iulie, editorul ziarului Vemon Advertiser", dl. R. H. Miliar