Acatist și Sf. Liturghie, miercur i 14 septembrie, h 9:00 (Înălțarea

Sfintei Cruci).

Colectă financiară pentru victimile cutremurului din Centrul Italiei.

Vă îndemn părintește pe toți să contribuim la colecta financiară, ce se

organizează în toate parohiile ortodoxe române din Italia, pentru cei care au

avut de suferit de pe urma cutremurului. Dumnezeu să primească darul

fiecăruia!

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Săptămâna a XIII-a după Rusalii:

Duminică: Ga 6, 11-18; In 3, 13-17 - Sf. Cuvioasă Teodora din Alexandria.

Luni: II Co 8, 7-15; Mc 3, 6-12 - Sf. Sf. Mucenic Autonom din Bitinia.

Marţi: Evr 10, 19-31; In 12, 25-36 - Sf. Sf. Mucenic Corneliu Sutașul.

Miercuri: I Co 1, 18-24; In 19, 6-11, 13-20, 25-28, 31-35 - Înălțarea Sf. Cruci.

Joi: II Co 10, 7-18; Mc 3, 28-35 - Sf. Mare Mucenic Nichita Romanul.

Vineri: II Co 11, 5-21; Mc 4, 1-9 - Sf. Mare Mc. Eufimia, din Calcedonia.

Sâmbătă: I Co 1, 26-31; 2, 1-2; In 8, 21-30 - Sf. Mc. Sofia și fiicele sale.

Înălțarea Sfintei Cruci Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii

lemnului sfânt. În această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 1) Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335; 2) Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica

Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 35 (11 septembrie 2016)

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) Ioan 3, 13-17

is-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine

crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.

Cuvinte de întâmpinare

La început de an bisericesc și cu prilejul reîntâlnirii noastre, vă

doresc la fiecare credincios al parohiei noastre, mult spor duhovnicesc și

material, binecuvântare și ajutor de la Bunul Dumnezeu în viața de

credință și viața de zi cu zi, pe care o trăiți (și o trăim) cu toții aici, în Italia.

La început de an școlar, îmi îndrept gândul și rugăciunea către

Dumnezeu pentru toți școlarii, elevii și studenții parohiei noastre. Bunul

Dumnezeu ”să le dăruiască, în inimi, în minte și în grai, duhul

înțelepciunii, al științei, al evlaviei și al fricii Sale, să-i lumineze cu lumina

Evangheliei Sale”, spre toată învățătura cea bună și folositoare. Astfel, să

ne fie copiii lumină, bucurie și binecuvântare.

Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru

mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

Apostol: Galateni 6, 11-18

Textul Evangheliei Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci conține doar cinci versete. Este unul dintre textele cele mai scurte care se citesc, ca Evanghelie, în cadrul Sfintei Liturghii din duminicile de peste an. Este scurt, dar pe cât este de scurt, pe atât este de bogat în învățături de credință: prefigurarea puterii Crucii, despre Întrupare, mântuirea lumii prin venirea Fiului, despre Judecată. Toate aceste învățături au fost expuse de către Mântuitorul Hristos într-un dialog pe care l-a avut cu un fruntaș al iudeilor, cu un fariseu, cu un cărturar, cu un învăţător de Lege, pe nume Nicodim. Dar să vedem mai în amănunt textul Evangheliei.

Într-o noapte, Nicodim vine pe ascuns la Iisus. O vizită surpriză pentru Mântuitorul Hristos. Nicodim s-a temut să vină în mod făţiş, pentru că tocmai se hotărâse în Israel ca să fie dat afară din sinagogă oricine va crede în Iisus şi-L va mărturisi. Așa că Nicodim, învăţător de Lege care predica în sinagogă, nu putea să riște a f i d a t a f a r ă d i n e a . Era un om de cinste în Israel, membru și al Sanhedrinului, de aceea, teama de a nu se compromite îl determină să vină noaptea, în taină, la Iisus. Dar vine cu gând bun, nu cu viclenie. Este bine intenţionat în demersul lui. Nu a venit să-L prindă pe Iisus în cuvânt, ca apoi să-L demaşte în faţa autorităţilor religioase ale poporului, ci sincer, cu bune intenţii, cu siguranță având multe întrebări pentru Iisus. Nu știm dacă a reușit să i le mai și pună. Evanghelistul Ioan, singurul care redă acest episod, nu consemnează nimic în acest sens. A reuşit doar atât, să facă o afirmaţie, să expună un crez de-al lui, referitor la Persoana lui Iisus, și nimic mai mult. Și iată ce-I zice: „Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător, fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el…” (In. 3, 2). Observăm în exprimarea lui că vorbește la plural: „știm”. Nu spune „ştiu” că de la Dumnezeu ai venit

Învăţător, ci „ştim”. Aşa este în textul original, şi s-ar putea ca Nicodim să fi exprimat nu numai crezul său, ci şi al altora din Israel, dintre fruntaşii iudeilor care vedeau în Iisus un adevărat rabi.

Se pare că Nicodim n-a reuşit să-L întrebe nimic pe Iisus, pentru că Acesta i-o ia înainte şi-i expune câteva adevăruri. Din acest dialog s-a născut o adevărată teologie. Iată care sunt elementele fundamentale ale acestei „teologii a dialogului de taină”: răscumpărarea, Întruparea lui Iisus, iubirea lui Dumnezeu ca motivaţie a Întrupării şi a trimiterii Fiului, posibilitatea salvării omului care crede în Iisus. Prima problemă pe care o abordează Mântuitorul Hristos, în dialog cu Nicodim, este naşterea de Sus. Fariseului și cărturarului Nicodim, Iisus îi spune: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu” (In. 3, 3). Profund adevăr de credință! Dar se pare că Nicodim n-a înţeles prea mult din el, pentru că imediat î i pune o înt rebare copilărească lui Iisus: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?…” (In. 3, 4).

Văzând că nu înțelege, Iisus încearcă să-i explice despre ce fel de naștere este vorba: „Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (In. 3, 5). Așadar, îi vorbește despre Botezul creștin și despre efectul acestuia asupra celui botezat. Și ca să-l asigure despre adevărul celor mărturisite, Iisus mai adaugă: „Noi ceea ce am văzut mărturisim şi ceea ce am văzut spunem” (In. 3, 11). Cred că din momentul acesta Nicodim a început să fie tulburat şi nedumerit. De aici începe frământarea lui. Şi la toate acestea Iisus mai adaugă un lucru, greu de înţeles pentru partenerul Său de dialog. Iată ce-i spune: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel ce S-a

coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (In. 3, 13).

Iisus Îşi prezintă acum identitatea. El este Cel care a venit din cer şi S-a întrupat şi nimeni, acolo, nu s-a suit vreodată, decât numai El, Care S-a pogorât de la Tatăl. Cu aceste cuvinte credem că pe Nicodim îl va fi uluit total. Îşi va fi zis Nicodim: deci, Tu nu eşti un simplu învăţător? Cu cine stau eu de vorbă? Nu cu un Rabi? Deci, Tu ai venit din cer? Atunci, ce autoritate reclami pentru Tine? Întrucât pentru el autoritatea cea mai mare era Moise. Și Moise a venit de la Dumnezeu şi cuvântul lui a fost de la Dumnezeu, își va fi zis, mai departe, Nicodim. Aşadar, ce autoritate mai mare decât Moise poţ i avea Tu? Iisus îi intuiește nedumerirea. Se vede din felul în care poartă dialogul mai departe. Ce trebuia să facă El acum? Nimic altceva decât să-i dea lui Nicodim o „cheie”, spune fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, care să dezlege problema celor două autorităţi: una a lui Moise, garantată de mult şi pe care el ca învăţător de Lege o ştia foarte bine, şi alta a lui Iisus, care trebuia demonstrată acum. Şi atunci, Iisus îl aduce pe Nicodim în planul său de înţelegere şi face apel la Moise. Iată ce-i spune: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe şi Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In. 3, 14). Ce-şi va fi zis Nicodim acum? De ce face apel la Moise? Ce vrea El să spună, referindu-se la Moise, în încercarea de a-Și argumenta identitatea? Dar nu se poate ca el, Nicodim, învăţător al Legii Vechiului Testament, să nu fi intuit motivul pentru care Iisus a făcut referire la Moise şi la şarpele înălţat de către el. Și-atunci, iată de ce Iisus a făcut referire la prorocul care a primit Legea pe Sinai. El voia să-i transmită ceva lui Nicodim, și prin el, și nouă celor de azi. Ce anume? Adevărul despre Cruce și despre puterea oferită ei de către Cel ce a murit pe ea. În cartea Numeri cap. 21, 1-9 este

relatat un moment în care poporul evreu, în drum spre Ţara Făgăduinţei, cârteşte împotriva lui Dumnezeu, repro­șându-i lui Moise ieșirea din Egipt: „Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori în pustie? Că aici nu este nici pâine, nici apă, şi sufletul ni s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă” (Num. 21, 5). Dumnezeu Se supără pe cârtitori și îi pedepseşte, trimițând şerpi veninoşi care, muşcându-i, î i omorau. Poporul se căieşte înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul săvâr­șit, şi-atunci Moise, la porunca lui Iahve, înalţă, pe un stâlp, un şarpe de aramă.

Și sfătuiește poporul ca tot cel ce va fi muşcat de şerpii veninoşi să privească la șarpele de aramă și astfel va fi salvat. Iată porunca Domnului: „Iar Domnul a zis către Moise: «Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; şi va fi că tot omul atins de muşcătură şerpească, de se va uita la el, va trăi». Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe

un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acela privea la şarpele cel de aramă şi trăia” (Num. 21, 8-9). Și, astfel, poporul scapă de pedeapsă. Relatându-i acest eveniment, Iisus îi descoperă, acum, lui Nicodim că El este Fiul lui Dumnezeu și că, precum şarpele de aramă a fost înălţat pe stâlp, tot aşa şi El va fi înălţat pe stâlpul crucii, iar toți cei mușcați de șarpele-diavol, privind la El, nu vor mai muri. Dar, nu numai că nu vor mai muri, ci vor avea și viața veșnică. Sfântul Chiril al Alexandriei vede șarpele de odinioară personificat în păcate, care au aceeași mușcătură mortală. Iată ce spune el: „Căci şarpele înseamnă păcatul amar şi de oameni ucigător, care chinuie tot neamul omenesc de pe pământ, muşcând în multe moduri sufletul fiecărui om şi vărsându-şi în el veninul de multe feluri al răutăţii”.

Așadar, șarpele de aramă al lui Moise dădea viața pământească; Iisus înălțat pe Cruce oferă viața veșnică. Crucea, cu Cel răstignit pe ea, devine astfel dătătoare de viață lumii. (fragment, preluat din Ziarul Lumina)