Conditiile de validitate a contractului

3) obiectul contractului

Obiectul contractului nu se identifica cu obiectul de activitate al societatii.

Obiectul contractului este constituit din operatiunea juridica avuta in vedere de parti la

momentul incheierii acesteia. El trebuie sa fie determinat si licit, adica sa nu fie prohibit de lege sau sa

contravina bunelor moravuri, sub sancțiunea nulității absolute.

Obiectul contractului de societate trebuie să fie deteminat sau determinabil, să se constituie într-

o prestație a celui care se obligă, să fie real, posibil, moral și să nu contravină regulilor de conviețuire

socială.

Sanctiune

Dacă obiectul contractului lipseste, este ilicit sau imoral sau contravine regulilor de conviețuire

socială, sancțiunea este nulitatea absolută a contractului.

Ca regulă, lipsa unuia duce la nulitatea absolută a contractului.

Daca obiectul contractului nu îndeplinește condițiile cerute de lege și acest lucru este constatat

după ce societatea s-a înființat, pe langă nulitatea contractului, societatea respectivă se va dizolva, iar

patrimoniul acesteia va fi lichidat.

4) cauza contractului

Spre deosebire de reglementarea anterioară, NCC definește cauza contractului ca fiind motivul

care determină fiecare parte să încheie contractul. (1236, 1237).

Pentru a fi valabilă cauza, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

1. să existe. Cauza nu există când lipsește discernamântul sau scopul imediat, la

încheierea contractului.

2. să fie licită. Cauza este licită când ea este conformă cu legea și cu ordinea publică.

3. să fie morală. Adică sa nu fie contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.

Sancțiuni

Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost

greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.

Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului, dacă este comună ori, în caz

contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după imprejurari, trebuia să o cunoască.

Contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută existența unei cauze

valabile se prezumă până la proba contrarie.

Aportul la capitalul social, conditie de fond specială a contractului de societate.

Prin aport înțelegem aport în sensul de aport in obligatia de aportare si aport in sens de bunuri,

care formează obiectul raportului obligațional de aportare.

Aporturile nu sunt tipice numai pentru contractul de societate, ele exista și în cazul unei

structuri economice, lipsite de personalitate juridică, cum ar fi asocierea în participație.

Aporturile sunt deosebit de importante, pentru că ele formează patrimoniul inițial al societății,

adică capitalul social.

Operațiunea juridică de aportare se prezintă sub forma unui contract, cu titlu oneros și translativ

de drepturi.

Aporturile care formează patrimoniul inițial al societății pot fi inegale și de natură diferită.

Oricum ar fi aceste aporturi, cerința este ca ele să fie efective. Absența aportului sau fictivitatea

unui aport poate să antreneze nulitatea absolută a contractului de societate.

Obiectul obligației de aportare

a) aportul in numerar. Aportul în numerar este aportul în bani și cel mai utilizat. Legea

31/1990 prevede că aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei

forme de societate. Conform legii de mai sus, aportul la capitalul social nu este

purtător de dobânzi.

b) Aportul în natură. Poate consta în urmatoarele bunuri:

- bunuri imobile, mobile

- fond de comerț

- brevete de invenție

- în general orice bunuri care sunt în circuitul civil și pot fi transmise în patrimoniul unei

societăți.

Aportul în natură este posibil în orice formă de societate, evaluarea aportului se poate face convențional

sau de catre experți.

Evaluarea trebuie să se facă în mod obligatoriu, de către experți, dacă:

1. forma de societate este srl cu unic asociat, pentru ocrotirea creditorilor întrucât capitalul social

reprezintă gajul creditorilor care ar putea fi defavorizați printr-o evaluare lasată la aprecierea

celui care aportează bunurile.

2. în cazul societății pe acțiuni, care se constituie prin subscripție publică și subscriitorii nu sunt de

acord cu evaluările facute de fondatorii societății pe acțiuni.

3. ori de cate ori instanța de judecată dispune efectuarea unei expertize de evaluare a aportului în

natură.

c) aportul în creanțe. Aportul în creanțe sau în titluri este posibil numai în cazul

societăților de persoane.

Fiind vorba de creante neincasate, se poate pune problema naturii aportului, dacă acesta este în numerar

sau în natură.

Soluția care se impune este de a-l califica ca aport în natură, căci valoarea creanței nu depinde

numai de valoarea nominală, inscrisă în titlu, ci și de solvabilitatea debitorului.

d) aportul in cunostinte sau prestatii. Consta in angajamentul pe care și-l asumă asociatul

de a desfășura o activitate în societate, punând la dispoziția acesteia cunoștințe,

tehnici profesionale, deci prestarea unei munci în fondul societății sau inclusiv

diligențele sau demersurile facute de fondatori în timpul constituirii societății.

Aportul în cunostinte sau in prestatii nu conferă asociatului drepturi la... ci doar dreptul de a participa la

beneficii și la împărțirea activului social, rămânand obligat sa participe la pierderi.

Cuprinsul contractului de societate

Contractul trebuie să cuprindă anumite clauze care să stabilească relațiile dintre asociați.

Acestea sunt prevazuta de legea 31/1990, diferențiat în funcție de forma de societate. Majoritatea

clauzelor sunt comune tuturor formelor juridice ale societăților comerciale.

Pe lângă clauzele comune, contractul poate să mai cuprindă și anumite clauze specifice unei

anumite fome de societate.

Părțile nu pot deroga de la dispozițiile legale prin care se reglementează cuprinsul contractului

de societate, decât in cazurile expres prevăzute de lege.

1. Clauze de identificare a părților. La pers fizică trebuie sa avem nume, prenume, cnp, locul și

data nașterii, domiciliul și cetățenia asociaților. La pers juridică trebuie să avem denumire,

codul unic de înregistrare, sediul și naționalitatea persoanei juridice în cauză.

2. clauze privind identificarea viitoarei societăți:

a) denumirea sau firma societatii.

b) Forma juridică a societății. Este una din cele 5 forme prevăzute de legea 31/1990

c) Sediul societății sau sediul social. Este locul care situează în spațiu societatea comercială ca

subiect de drept.

d) Emblema societății, acest element de identificare are un caracter facultativ.

3. clauze privind caracteristicile societății:

- Obiectul societății. Legea cere să se arate obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului

și a activității principale. Obiectul societății trebuie precizat clar și nu generic.