Efectele contractului

Prin efectele actului juridic se inteleg drepturile subiective si

obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un

asemenea act

Spre deosebire de reglementarea anterioara cand efectelor

contractelor si principiilor care le guverneaza le erau consacrate doar 2

texte (art.969 su art.973), in Noul Cod Civil este consacrata o

reglementare mult mai larga, atat pentru efectele contractului in relatia

dintre parti (art.1270-1279) cat si pentru efectele contractului fata de

terti (art.1280-1294)

Sunt considerate principii ale efectelor contractului intre parti

si ele rezulta din textele mentioante anterior (art.1270-1279)

urmatoarele:

- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda)

- principiul irevocabilitatii

- principiul relativitatii

Principiul fortei obligatorii este reglementat ca atare prin

dispozitiile art.1270 din Noul Cod Civil potrivit carora contractul

valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante cea ce

inseamna ca efectele actului se impun partilor cu valoare obligatorie

intocmai ca legea

Ca o consecinta a acestei obligativitati contractul se poate

modifica sau poate inceta doar prin acordul partilor orin din cauze

autorizate de lege iar executarea acestuia trebuie sa se faca cu buna

credinta

De asemenea obligativitatea efectelor presupune executarea

intocmai sau conforma a contractului pentru ca astefel ambele parti sa

isi poata realiza interesul contractual

Fudamentul principiului fortei obligatorii este dat de

necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice

generate de actele juridice civile precum si de imperativul moral al

respectarii cuvantului dat

Ca o exceptie de la principiul fortei obligatorii dispozitiile

Noului Cod Civil reglementeaza in art.1271 teoria impreviziunii care

presupune posibilitatea pentru parti de a revizui clauzele initiale ale

contractului atunci cand s-au schimbat imprejurarile avute in vedere

initial, de asa maniera incat s-a ajuns la ruperea echilibrului

contractual

Astfel o simpla modificare a imprejurarilor care a avut drept

consecinta doar caracterul mai oneros al executarii nu va exonera

partile de indeplinirea obligatiilor asumate (art.1271 alin 1)

In schimb partilor vor fi obligate sa negocieze pentru adaptarea

contractului, daca executarea devine excesiv de oneroasa pentru una

dintre ele din cauza unei schimbari a imprejurarilor (rebus sic non

stanbitus) care sa aiba una din urmatoarele caracteristici:

- a survenit dupa incheirea contractului

- nu putea fi avuta in vedere, in mod rezonabil la data incheierii

contractului

- partea lezata nu trebuie sa suporte riscul producerii unor

asemenea modificari

Pentru ipoteza in care partile nu ajung la un acord de

renegociere a contractului intr-un termen rezonabil, instanta de

judecata este cea care poate sa dispuna la cererea acestora adaptarea

contractului in asa fel incat sa fie distribuite in mod echitabil intre

parti pierderile si beneficiile care rezulta in schimbarea imprejurarilor

initiale

Daca nu este posibila o asemenea adaptare a contractului

instanta va putea sa dispuna incetarea contractului la momentul si in

conditiile pe care le va stabili (art.1271 alin 3)

Ca o consecinta a principiului fortei obligatorii a contractului

principiul irevocabilitatii efectelor acestuia presupune ca actului

bilateral sa nu i se poata pune capat prin manifestarea de vointa in sens

contrar din partea autorului actului

O consacrare a acestui principiu al irevocabilitatii o regasim in

materia actelor bilaterale in dispozitiile art.1270 alin 2 din Noul Cod

Civil (contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor

ori din cauze autorizate de lege)

Desi in privinta actului unilateral nu exista un text asemanator

cu caracter de principiu care sa stipuleze regula irevocabilitatii trebuie

avute in vedere dispozitiile art.1325 potrivit carora daca prin lege nu

se prevede altfel dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in

mod corespunzator actelor unilaterale

Prin exceptie de la principiul irevocabilitatii exista in materia

actelor bilaterale reglementata posibilitatea denuntarii unilaterale in

sensul ca atunci cand acest drept a fost recunoscut uneia dintre parti el

poate fi exercitat atat timp cat executarea contractului nu a inceput

(art.1276 alin 1)

Daca este vorba despre contracte cu executare succesiva sau

continua dreptul de denuntare poate fi exercitat si dupa inceperea

executarii dar denuntarea nu va produce efecte in privinta prestatiilor

executate sau aflate in curs de executare

De asemenea exista posibilitatea denuntarii unilaterale de catre

oricare din parti in situatia contractului incheiat pe perioada

nedeterminata dar cu conditia respectarii unui termen rezonabil de

preaviz

Dispozitiile Noului Cod Civil reglementeaza o serie de aplicatii

ale exceptiei de la principiul irevocabilitatii

Cu titlu de exemplu mentionam:

- in materie de mandat (conform art.2030 alin 1 litera a),

contractul de mandat inceteaza prin revocarea sa de catre mandant)

- in materia contractului de depozit (potrivit art.2115 alin 1

deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat chiar

inauntrul termenului convenit)

- in cazul contractului de locatiune (potrivit art 1816 din Noul

Cod Civil daca locatiunea a fost facuta fara determinare duratei

oricare dintre parti poate denunta contractul prin notificare)

De asemenea exista exceptii de la irevocabilitate si in categoria

actelor unilaterale:

- testamentul (potrivit art.1034 din Noul Cod Civil este un act

revocabil)

- retractarea revocarii testamentului

Principiul relativitatii efectelor contractului intre parti

Principiul relativitatii efectelor contractului trebuie inteles ca

regula de drept conform careia un act produce efecte numai fata de

autorii sau autorul sau, el neputand sa profite ori sa dauneze altor

persoane

Altfel spus actul bilateral da nastere la drepturi si obligatii

numai pentru partile lui iar actul unilateral obliga pe autoru lui (res

inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest)

Consacrarea acestui principiu se regaseste in dipozitiile

art.1280 din Noul Cod Civil si este justificat pe de o parte de natura

volitionista a actului juridic iar pe de alta parte prin necesitatea de a nu

se aduce atingere libertatii persoanei

Aplicarea principiului relativitatii presupune distinctia intre

notiunile de parti, avanzi in cauza si terti

Astel parte este persoana care incheie actul juridic personal sau

prin reprezentant si in patrimoniul ori asupra careia se produc efectele

actului respectiv avand in vedere ca a exprimat un interes personal cu

ocazia incheierii acestuia

Avanzii in cauza (habentes causam) reprezinta o categorie de

persoane intermediara partilor si tertilor propriu-zisi intrucat desi nu

au participat la incheierea actului totusi suporta efectele acestuia

datorita legaturii juridice pe care o au cu partile actului

Sunt considerati ca apartinant acestei categorii:

- succesorii universali si cu titlu universal

- succesorii cu titlu particular

- creditorii chirografari

Este succesor universal persoana care dobandeste un

patrimoniu adica o universalitate de bunuri iar succesor cu titlu

universal cel care dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu

Succesorii cu titlu particular sunt aceia care dobandesc un

anumit drept privit individual astfel cum se intampla in cazul

cumparatorului, donatorului, legatarului cu titlu particular

Creditorii chirografari sunt aceia care nu au o garantie reala

(ipoteca sau gaj) care sa le asigure realizarea creantei ci au drept

garantie doar un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor prezente

si viitoare ale debitorului lor

Calitatea de avanzi in cauza a creditorilor chirografari consta in

aceea ca ei sufera in mod direct influenta actelor juridice incheiate de

debitor cu alte persoane acte prin care patrimoniul acestuia se mateste

sau micsoareaza

Asadar sub rezerva fraudei debitorului creditorul chirografar

este tinut sa respecte actele incheiate de debitor acestea fiind

opozabile

Tertii sunt persoane straine de contract adica aceia care nu si-au

dat consimtamantul (direct sau prin reprezentant) la incheierea unui

anumit act juridic si nici nu au devenit parti in vreun fel pe parcursul

existentei contractului

De aceea straini fiind fata de raportul juridic nascut din

contract tertii nu pot deveni debitori si in principiu nici creditori prin

efectele unui contract la incheierea caruia nu au participat

Sunt considerate exceptii de la relativitatea efectelor

contractului situatiile in care acestea se produc fata de persoane care

nu au participat nici direct si nici prin reprezentant la incheierea

actului

In categoria exceptiilor considerate aparente de la principiul

relativitatii intra:

- situatia avanzilor in cauza

- promisiunea faptei altuia

- simulatia

- reprezentarea

- actiunile directe

Promisiunea faptei altuia nereglementata ca atare in Codul

Civil anterior isi gaseste sediul in Noul Cod Civil in dipozitiile

art.1283 care se ocupa insa doar de efectele unei asemenea promisiuni

Potrivit definitiei date de doctrina promisiunea faptei altuia

reprezinta un contract prin care o persoana se obliga fata de creditorul

beneficiar sa obtina consimtamantul unei terte persoane de a incheia

personal sau prin reprezentant un anumit contract sau sa ratifice actul

incheiat in absenta sa

Simulatia este operatia juridica potrivit careia printr-un act

public dar nereal (denumit simulat) se creeaza o alta situatie decat

acea stabilita printr-un act juridic ascuns, secret dar adevarat

Reprezentarea constituie acel procedeu tehnico-juridic prin care

o persoana numita reprezentant incheie un act juridic in numele si pe

seama altei persoane numita reprezentant in asa fel incat efectele

actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentantului

Asadar contractul incheiat de reprezentant in limitele

imputernicirii in numele reprezentantului produce direct efecte intre

reprezentat si cealalta parte acesta fiind motivul pentru care

reprezentarea este considerata o aparenta exceptie de la principiul

relativitatii

Stipulatia pentru altul este veritabila exceptie de la principiul

relativitatii intrucat constituie actul bilateral prin care o parte numita

stipulant convine cu cealalta parte numita promitent ca aceasta din

urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane (tert

beneficiar)

Potrivit art.1284 din Noul Cod Civil „oricine poate sipula in

numele sau,insa in beneficiul unui tert.Prin efectul stipulatiei,

beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului

executarea prestatiei”

Principiul opozabilitatii efectelor contractului fata de terti

Astfel potrivit art.1281 dn Noul Cod Civil contractul este

opozabil tertilor care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor

nascute din contract

Tertii se pot prevala de efectele contractului insa fara a avea

dreptul de a cere executarea lui cu exceptia cazurilor prevazute de lege

Explicatia acestei opozabilitati a efectelor fata de terti trebuie

gasita in realitatea potrivit careia orice contract genereaza si efecte

juridice externe care nu pot fi ignorate, nesocotite de catre cei care nu

au participat la formarea actului

Desi efectele obligationale se manifesta doar in relatia dintre

partile contractante in acelasi timp ca realitate faptica cea nascuta din

contract este opozabila tuturor

De accea diferenta dintre parti si terti este aceea ca tertii nu

sunt obligati sa execute prestatiile promise prin contract dar ei sunt

tinuti sa se abtina de la orice comportament care ar putea constitui un

obstacol in executarea prestatiilr

Exista situatii cand tertii pot inlauta aceasta opozabilitate in

masura in care le-au fost prejudiciate drepturile

Se intampla astfel de exemplu atunci cand creditorul recurge la

actiunea oblica in virtutea dreptului de gaj general solicitand

inopozabilitatea contractului incheiat de debitorul sau cu un tert pentru

a il pune in imposibilitate de a isi valorifica drepturile

Intr-o asemenea ipoteza desi contractul in cauza nu este

desfiintat el continuand sa produca efecte intre parti fata de tert devine

inopozabil

Tertii vor putea incova si obtine inopozabilitatea convetiei

publice in masura in care aceasta ii prejudiciaza prevalandu-se de

actul secret al partilor