curs8

URGENȚE RESPIRATORII – ASTMUL BRONȘIC

Astmul bronșic

• Boală cronică inflamatorie a căilor aeriene distale definită prin prezenţa simptomelor astmatice (dispnee, weezing, tuse) şi a unei obstrucţii variabile a căilor aeriene distale

• Hiperreactivitatea bronşică şi inflamaţia - componente ale bolii

• Diagnosticul şi tratamentul astmului se bazează în continuare cu unele excepţii pe manifestările clinice şi funcţionale respiratorii

• Diagnosticul corect de astm: necesar datorită consecinţelor sociale cât şi datorită necesităţii unui tratament cronic

• Diagnosticul : dificil datorită faptului că manifestările astmatice sunt intermitente şi relativ nespecifice

Componentele FIZIOPATOLOGICE majore ale AB sunt:

• bronhospasmul• inflamația • hipersecreția bronșică

Fenomenele PATOGENICE majore ale AB sunt:1) Hiperreactivitatea m. netede bronșice <= stimuli

• mecanici • chimici

Bronhospasm • alergeni

• efort • frig

2) Autacoizi – formati si eliberati in CRa) Histamina (mastocite) cu act.:

• bronhoconstrictoare;• congestiva;• secretie de mucus.

COXb) Prostanoizii acid arahidonic

• Tromboxan agregant plachetar (plachete) bronhoconstrictor• Prostaciclina → vasodilatator (endot. vasc.)• Prostaglandina E → vasodilatator (celule)

c) Leucotrienele • LTB (L si epit. Traheal) → agreg.

plachetara• LTC• LTD L si mastocite → relax. br.

• LTE

d) Factorul de agregare plachetara (PAF)→ bronhospasm vasodilatatie inflamatie

3. SNV → dezechilibru la nivelul influentelor adrenergice si colinergicea) ADR. → recept. Β2 → relax. br. micib) ACH. → recept. muscarinici → contr. br. mari

↑ secretiileIn AB sunt implicate urmatoarele defecte:

• hiperexcitabilitate vagala;• defect de eliberare a ADR.• deficit al recept. 2

Medicamentele utilizate in tratamentul AB sunt:

– ANTIINFLAMATOARE– BRONHODILATATOARE

ANTIINFLAMATOARECORTICOTERAPIA INHALATORIE

• medicatie de electie in AB persistent, toate formele• permite ↓ semnificativa a dozelor=> ↓ efectelor adverse

BECLOMETAZONA – BECOTIDEFLUTICAZONA – FLIXOTIDEFLUNISOLIDE – BRONILIDEBUDESONIDE – PULMICORTTRIAMCINOLONE - AZMACORT

Actiunea antiinflamatoare se manifesta:• la nivel celular →

• la nivel histologic: ↓ edemul mucoaseihipersecretia de mucusfibroza subepiteliala

receptori specifici citoplasmatici

complex

nucleu (ADN)

+ Lipocortina

Fosfolipaza A2

↓ leucotrienele↓ prostaglandinele

CORTICOTERAPIA – INHALATORIEIndicatii: - AB persistent (toate formele)

- BPCO - sarcoidoza, mucoviscidoza

Efecte adverse:→ locale: - candidoza orofaringiana

- tuse iritativa - disfonie - bronhospasm paradoxal

→ sistemice: - ↓ rezistentei la infectii - osteoporoza

Corticodependenta si corticorezistenta !

CORTICOTERAPIA SISTEMICA→ doar in AB forma severa, pentru o perioada scurta

Administrare:• oral - PREDNISON (cp. 5 mg) – dozele se ↓treptat !!• i.v. - HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON (f)

- METILPREDNISOLON (SOLU-MEDROL)

INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITARE1. ACID CROMOGLICIC = CROMOGLICAT DISODIC

(INTAL, LOMUDAL)• antiastmatic cu proprietati antialergice si

antiinflamatoareMecanism de actiune: inhiba elib. histaminei

inhiba elib. de leucotriene inhiba PAF

Indicatii: - profilactic in: - AB alergic - rinite, conjunctivite alergice - AB la frig, substante iritante, efort

Administrare: - aerosoli - instilatii oculare, nazale

INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITARE2) NEDOCROMIL – TILADE

• derivat al acidului cromoglicic, cu potenta mare3) KETOTIFEN – ZADITENProprietati: - antiastmatice;

- antihistaminice.Mecanism de actiune: inh. elib. histaminei

+ leucotriene; inh. PAF blocarea recept. H1

Indicatii: profilaxia: - AB alergic - rinite, conjunctivite alergice

! NU in criza AB

ANTILEUCOTRIENE: • MONTELUKAST SODIC – SINGULAIR• ZAFIRLUKAST – ACCOLATE• PRANLUKAST • ZILEUTON

MONTELUKAST SODIC – SINGULAIR• antagonist selectiv al receptorului CYSLT1

Indicatii: - AB alergic - AB la Aspirina - profilaxia bronhoconstrictiei indusa de efort ! NU in criza AB

Terapie asociata: - corticoterapiei → permit ↓ dozelor - β2 adrenergicelor

BRONHODILATATOARE• Agonistii β2 adrenergici;• Antagonistii colinergici;• Musculotrope

AGONISTII β2 (SIMPATICOMIMETICE β2)= bronhodilatatoare de I alegere in toate treptele ABMecanism de actiune:Stimuleaza receptorii

β2

Activarea adenilatciclazei

↑ AMPc

Activarea proteinkinazei

Inhibitia fosforilarii miozinei ↓ Ca i-cel

relax. musc. bronsice

AGONISTI β2 ADRENERGICI

De scurta durata:• TERBUTALINA - BRICANYL • SALBUTAMOL - VENTOLIN• FENOTEROL - BEROTEC• CLENBUTEROL – SPIROPENT• METAPROTERENOL – ALUPENT• BITOLTEROL – TOMALATE• REPROTEROL

AGONISTI β2 ADRENERGICI

Act. f-dinamica → bronhodilatatoare puternica → NU act. antiinflamatoare

Indicatii: - AB intermitent (I alegere) - AB persistent (treapta II-III-IV) – in crize sau

profilacticAdministrare: - orala

- injectabila - inhalatorie

AGONISTI β2 ADRENERGICIDe lunga durata:

• SALMETEROL – SEREVENT

• FORMOTEROL - PNEUMERA

AGONISTI Β2 ADRENERGICIActiune f-dinamica → bronhodilatatie lunga (~ 12ore)

→ NU act. antiinflamatoare

Indicatii: - AB persistent toate formele - NU in criza de AB

Efecte adverse: - toleranta ← ↓ sensibilitatii recept.Β2

← ↓ nr. recept. Β2

- interferenta eficacitatii steroizilor

ANTAGONISTII COLINERGICI• ATROPINA• BROMURA DE IPRATROPIU• OXITROPIUM• TIOTROPIUM

Caracteristici: • mai slabe decat agonistii β2 adrenergici• efectul → instalat lent (~ 30 min)

→ dureaza 8 – 12 ore; 72 ore pentru Tiotropium

ANTAGONISTII COLINERGICIMec. de actiune: → blocheaza recept. colinergici

→ blocheaza contractia vagala a musculaturii si secretia bronsica

Indicatii: - alternativa terapeutica a β2 adrenergicelor la bolnavii coronarieni

- intoleranta la β2 adrenergice sau TeofilinaPrezentare:

ATROVENT (bromura de ipratropiu)BERODUAL (fenoterol + bromura de ipratropiu)COMBIVENT (salbutamol + bromura de ipratropiu)SPIRIVA (tiotropium)

MUSCULOTROPETEOFILINA – MIOFILIN, THEO SRAct. f-dinamica:• bronhodilatatoare – mai slaba decat β2

adrenergicele• antiinflamatoare si imunomodulatoare• + SNC → insomnie, nervozitate, tremor• cardiostimulanta → palpitatii, dureri precordiale• diuretica - slaba

MUSCULOTROPEMec. de actiune: inhiba fosfodiesteraza →↑AMPc

=> relaxeaza musc. bronsicaIndicatii: - criza de AB – i.v. lent sau PEV

- de electie in AB nocturn - AB tratament de fond + corticoterapie

inhalatorie - bronsita cronica spastica

! Teofilina = M. cu IT mic → monitorizarea tratamentului

MANAGEMENTUL EXACERBĂRII ASTMATICE (EXA)

Exacerbarea astmatică (sinonime: atac de astm, astmul acut) este un episod de intensificare a simptomelor astmatice (dispnee, tuse, wheezing, constricţie toracică) dincolo de nivelul obişnuit , asociată cu ↓debitului aerian expirator ce poate fi cuantificată prin măsurarea funcţiei pulmonare (VEMS sau PEF).

● poate fi prima manifestare a bolii astmatice● se instalează de cele mai multe ori progresiv, pe parcursul a mai

multor zile; la o minoritate din pacienţi se instalează rapid în câteva ore

● intensificarea simptomelor şi ↑ consumului de medicaţie simptomatică apar de obicei înaintea alterării funcţiei pulmonare (scăderea PEF)

● alterarea funcţiei pulmonare (scăderea PEF) este un indicator mai precis al severităţii exacerbării decât intensitatea simptomelor

Managementul ExA în ambulatoriu Algoritmul pentru managementul ExA în ambulatoriu este prezentat în

paginile următoare. O parte din pacienţii evaluaţi în ambulatoriu vor fi trimişi imediat sau

ulterior la spital pentru evaluare şi tratament intensiv, sau spitalizare. Vor fi trimişi la spital pacienţii cu: ● ExA severă sau ameninţătoare de viaţă ● ExA non-severă care nu răspunde la tratamentul iniţial Va fi luată în considerare trimiterea la spital în următoarele situaţii: ● prezentare la medic după-amiaza sau seara ● simptome nocturne recente ● antecedente de ExA severe şi/sau spitalizări pentru astm ● condiţii socio-economice precare Trimiterea la spital a pacientului cu ExA este rezultatul judecăţii medicului

curant!

Managementul ExA în UPUCriterii de internare:● ExA ameninţătoare de viaţă sau aproape fatală ● ExA severă care nu a răspuns la tratamentul iniţial în UPU ● ExA severă în condiţiile în care nu există condiţii pentru supraveghere şi tratament

în UPU Se ia în considerare internarea în spital la pacienţii cu ExA severă care a răspuns la

tratamentul iniţial în UPU (PEF > 75% din valoarea cea mai bună sau prezisă după o oră de tratament intensiv) dar care prezintă una din următoarele caracteristici:

● simptome astmatice semnificative restante ● non-complianţă, probleme psihologice, lipsa suport la domiciliu, dificultăţi de

învăţare, dizabilităţi fizice ● antecedente de ExA aproape fatală sau de astm "fragil" ● prezentare la UPU în timpul nopţii ● tratament cronic cu corticosteroid oral ● sarcina

┌────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────┐┬

│Astm aproape fatal│ PaCO(2) > 45 mmHg sau necesitatea ventilaţiei mecanice ────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────├ ┼ ┤

│ExA ameninţătoare │Oricare din următoarele la un pacient cu ExA severă: │de viaţă │PEF < 33% din valoarea cea mai bună sau prezisă │ │SaO(2) < 92% │ │PaO(2) < 60 mmHg │ │PaCO(2) = 35-45 mmHg │ │silenţium respirator la auscultaţia toracică │ │cianoză │ │bradicardie │ │hipotensiune arterială (TAs < 90 mmHg sau TAd < 60 mmHg)│ │epuizare cu efort respirator slab, stare confuzională sau comă

────────────────────────────────────────────├

│ExA severă │Oricare din următoarele: │ │PEF 33-50% din valoarea cea mai bună sau prezisă │ │frecvenţa respiratorie ≥ 25/min │ │alura ventriculară ≥ 110/min │ │incapacitatea de a termina o propoziţie într-o singură │ │respiraţie

─────────────────────────────────────────────────────────────────────────├ ┤

│ExA non-severă │Intensificarea simptomelor astmatice │ │PEF > 50% din valoarea cea mai bună sau prezisă │ │absenţa manifestărilor de ExA severă sau ameninţătoare │ │de viaţă

Diagnosticul diferențial• Insuficienţa ventriculară stîngă (“astm cardiac”)• BPOC• Corpi străini bronşici• Fibroza chistică• Obstrucţia de căi respiratorii superioare• Vasculitele sistemice• Tromboembolismul pulmonar• Carcinoidul pulmonar• Bronşiolita acută• Dispneea psihogenă

PREVENIREA DECESELOR PRIN ASTMCaracteristicile pacienţilor cu risc de astm fatal sau potenţial fatal au fost identificate prin anchete confidenţiale asupra deceselor prin astm şi prin studii observaţionale sau caz-control:

● astm sever (una sau mai multe): ● antecedente de astm aproape fatal (ventilaţie mecanică sau acidoză respiratorie)spitalizare pentru ExA severă în

ultimul an; vizite repetate la UPU pentru ExA în ultimul an ● tratament cronic cu sau sevraj recent de corticosteroid oral ● consum mare de β(2)-agonist cu acţiune rapidă (> 2 flacoane salbutamol inhalator pe lună) ● astm "fragil" ("brittle" asthma) ● management medical deficitar (una sau mai multe): ● tratament inadecvat cu corticosteroid (inhalator sau oral) ● consum excesiv de β(2)-agonist ● absenţa monitorizării obiective a bolii astmatice (prin măsurarea funcţiei pulmonare) ● absenţa planurilor scrise de management ● caracteristici comportamentale sau psihosociale adverse (una sau mai multe): ● non-complianţă la tratament sau monitorizare ● neprezentare la control medical ● externare din spital la cerere ● psihoză, depresie sau altă tulburare psihiatrică, consum major de tranchilizante sau sedative, abuz de alcool sau

droguri ● dificultăţi de învăţare ● obezitate ● şomaj, venituri reduse, izolare socială, stres sever domestic, marital sau legal

a. Oxigenoterapia• Exacerbarea astmatică severă se însoţeşte frecvent de hipoxemie arterială• O2100% poate avea drept consecinţă creşterea PaCO(2) şi de aceea se

administrează oxigen pe canulă nazală sau la nevoie pe mască în concentraţia necesară pentru a menţine SaO(2) > 92%.

• Administrarea de β(2)-agonişti pe cale inhalatorie se însoţeşte de un risc teoretic de agravare temporară a hipoxemiei arteriale, deşi acest lucru nu a fost demonstrată la adult.Pentru a preveni acest lucru se administrează β(2)-agonişti prin nebulizare generată de oxigen, fiind necesar un debit de minim 6 l/min

• Absenţa oxigenului nu trebuie să amâne sau împiedice administrarea de β(2)-agonişti pe cale inhalatorie prin nebulizare sau pMDI cu cameră de inhalare (vezi mai jos).

b. Bronhodilatator β(2)-agonist cu acţiune rapidă

• Administrarea de doze mari de β(2)-agonişti cu acţiune rapidă este eficientă şi sigură în reversia bronhospasmului din ExA la majoritatea pacienţilor. Nu există diferenţe semnificative între salbutamol şi terbutalină.

• Administrarea pe cale inhalatorie este cel puţin la fel de eficientă şi preferabilă faţă de administrarea pe cale intravenoasă, cu mai puţine efecte secundare.

• Administrarea prin pMDI cu cameră de inhalare este echivalentă cu administrarea prin nebulizare în ExA non-ameninţătoare de viaţă.

• La pacienţi cu ExA se administrează cât mai devreme cu putinţă doze mari de β(2)-agonişti cu acţiune rapidă pe cale inhalatorie prin pMDI + cameră de inhalare sau prin nebulizare.

• În cazul unui răspuns inadecvat după doza iniţială de β(2)-agonist rapid, administrarea repetată la intervale de 15-30 de minute aduce beneficii asupra bronhospasmului

c. Corticosteroizi• Administrarea CS pe cale sistemică în ExA severă rezultă în prevenirea deceselor, a

recidivelor şi a spitalizărilor ulterioare, precum şi în reducerea nevoii de β(2)-agonist; efectul este cu atât mai bun cu cât este administrat mai devreme.

• Administrarea pe cale orală este la fel de eficientă ca şi administrarea pe cale injectabilă la pacienţii cu toleranţă digestivă bună.

• Dozele de 0,5-1 mg prednison/kg corp sau echivalent în priză unică sunt la fel de eficiente ca şi dozele mai mari.

• Administrarea CSO pe o durată de 7 zile este echivalentă cu cea de 14 zile; o durată de minim 5 zile şi până la rezoluţia ExA este considerată suficientă.

• Oprirea CSO se poate face brusc întrucât scăderea progresivă a dozelor nu aduce beneficii suplimentare la pacienţii care sunt sub tratament cu CSI cu excepţia celor care au urmat un tratament cu CSO cu durată de peste 3-4 săptămâni.

• Corticosteroidul sistemic va fi administrat la toţi pacienţii cu:– ExA severă sau ameninţătoare de viaţă– ExA non-severă care nu răspunde după administrarea repetată de β(2)-agonist cu acţiune rapidă

timp de 1 oră

• Glucocorticoizii administraţi oral se absorb rapid, unele preparate ca prednisonul şi cortizonul necesitând activare hepatică. în plasmă circulă legaţi de proteinele plasmatice în procent de 90%, iar 10% rămân liberi şi sunt responsabili de efectele biologice. Nivelul plasmatic este menţinut la o concentraţie de 25 |ig/ml printr-un control exercitat de axul hipotalamo-hipofizar.Analogii de sinteză ai cortizolului (hidrocortizon) diferă între ei prin Tl/2 plasmatic, puterea antiinflamatoare şi retenţia hidrosalină (tabelul 5.1). In funcţie de Tl/2 biologic (scăderea la jumătate a cantităţii totale de steroid din organism) glucocorticoizii pot fi:- cu durată de acţiune scurtă (Tl/2 = 8-12 h): cortizonul şi hidrocortizonul;- cu durată de acţiune medie (Tl/2 = 12-36 h): prednison, prednisolon, metil prednisolon, triamcinolon;- cu durată de acţiune lungă (Tl/2=36-72 ore): dexametazona, beta-metazona, parametazona.

Tl/2 mai lung se corelează cu putere antiinflamtoare mai mare, dar şi cu riscul unei deprimări marcate a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian şi insuficienţă corticosuprarenaliană consecutivă. Astfel dexametazona are Tl/2 cel mai lung şi capacitatea antiinflamatoare cea mai mare în comparaţie cu cortizonul care are Tl/2 cel mai scurt, dar şi un efect antiinflamator slab. Datorită inhibiţiei puternice a axului hipofizo-suprarenalian dexametazona nu se foloseşte în terapii de lungă durată, ci se foloseşte în cazurile care necesită nivele crescute de steroid pentru perioade scurte.Cortizonul şi hidrocortizonul au cea mai mare capacitate de retenţie hidrosalină.

d. Alte medicamente

• Asocierea la β(2)-agonist a bromurii de ipratropium administrată prin nebulizare sau prin pMDI cu cameră de inhalare produce un grad semnificativ mai mare de bronhodilataţie şi scade riscul de spitalizare ulterioară. Efectul este mai evident la cei cu obstrucţie severă (PEF/VEMS < 30%) şi este mai puţin evident la cei cu exacerbare non-severă sau după stabilizare.

Se sociază bromura de ipratropium (nebulizare 0,5 mg sau pMDI cu cameră de inhalare 8 puff a 20 μg la fiecare 4-6 ore) la β(2)-agonist la cei cu ExA severă sau ameninţătoare de viaţă sau la cei cu răspuns insuficient iniţial la β(2)-agonist.

• Administrarea aminofilinei i.v. nu aduce beneficii suplimentare la pacienţii cu ExA severe sau non-severe trataţi cu bronhodilatatoare pe cale inhalatorie (β(2)-agonist + anticolinergic) şi corticosteroizi, şi în plus se însoţeşte de un risc crescut de vărsături şi de aritmii.

Este posibil ca unii pacienţi cu ExA ameninţătoare de viaţă sau aproape fatală şi cu răspuns insuficient la tratamentul iniţial să aibă un beneficiu de la administrarea de aminofilină în perfuzie i.v. continuă 0,5-0,7 mg/kg corp/oră, cu un bolus iniţial de 5 mg/kg corp în 20 minute la cei care nu aveau tratament cronic cu teofilină. Nivelul seric de teofilină trebuie supravegheat periodic la pacienţii trataţi cu aminofilină i.v.

Aminofilina i.v. nu este indicată în primă intenţie la pacienţii cu ExA indiferent de severitate întrucât este mai puţin eficientă şi mai toxică decât (β(2)-agonist inhalator.

Aminofilina i.v. poate fi luată în considerare la pacienţi cu ExA ameninţătoare de viaţă sau aproape fatale cu răspuns iniţial insuficient, în servicii specializate şi cu monitorizarea teofilinemiei serice.

• Administrarea sulfatului de magneziu în doză unică pe cale intravenoasă în ExA severe şi ameninţătoare de viaţă este sigură şi eficientă (ameliorarea funcţiei pulmonare, reducerea spitalizării) deşi. Nu există date privind eficienţa şi siguranţa administrării repetate sau în ExA non-severe. Eficienţa administrării sulfatului de magneziu pe cale inhalatorie este insuficient studiată.

Administrarea sulfatului de magneziu pe cale intravenoasă (1,2-2 g într-o perfuzie de 20 minute) va fi luată în considerare în servicii specializate la pacienţi cu ExA ameninţătoare de viaţă sau aproape fatale, precum şi la pacienţi cu ExA severe care nu au răspuns la tratamentul iniţial.

• Eficienţa antibioticelor în ExA este controversată, amoxicilina fiind ineficientă, în timp ce o macrolidă a arătat unele beneficii asupra simptomelor şi funcţiei pulmonare într-un studiu recent relativ mic.

Prescripţia de rutină a antibioticelor în ExA nu este indicată

Moduri de administrare a medicației inhatorii

SPRAY-UL (AEROSOLII PRESURIZAŢI)

Se prezintă sub forma unei mici butelii metalice, care conţine o anumită cantitate de medicament, dizolvată într-un lichid. Pentru ca medicamentul să fie eliberat din butelie, producătorul a introdus, sub presiune, un gaz propulsor. Butelia este introdusă într-un cilindru de plastic prevăzut cu manşon pentru introdus între buze (piesa bucală).

Atunci cînd apăsaţi pe flacon, o anumită cantitate de medicament, bine dozată, este eliberată împreună cu o anumită cantitate de gaz (aerosoli). Gazul se evaporă instantaneu, lăsînd libere particule foarte fine de medicament, care trebuie corect inhalate pentru a ajunge pe bronhii.


Cum se utilizează corect dispozitivul tip ,,spray”?• staţi într-o poziţie relaxată, pe un scaun (sau în picioare);• scoateti capacul de protectie al spray-ului;• ţineţi spray-ul cu piesa bucală în jos, în ,,pensa’’ formată între degetul mare şi arătător;• agitaţi flaconul de 3 – 4 ori;• daţi aerul afară din plămîni;• puneţi spray-ul între buze, cu buzele bine lipite de flacon;• începeţi un inspir profund; imediat ce aţi început inspirul, apăsaţi o singură dată pe flacon;• continuaţi inspirul pînă la capăt şi blocaţi respiraţia 10 secunde (număraţi pînă la 10);• Rugaţi-l pe medicul/asistenta dvs să vă arate cum se foloseşte corect un dispozitiv tip spray! Care sunt greşelile de utilizare ?• În practică se întîlnesc două mari greşeli care scad mult eficienţa medicamentului:• dacă nu sincronizaţi momentul începerii inspirului cu apăsarea pe flacon, aerosolii se descarcă în gît şi deci nu

ajung în bronhii;• dacă la sfîrşitul inspirului nu blocaţi respiraţia 10 secunde (minim 5), o mare parte din aerosoli (medicament)

vor fi eliminaţi prin expir (se pierd). Ce cantitate de medicament mai există în spray ?• Pentru a verifica ce cantitate de medicament mai există în spray, puneţi flaconul (fără carcasa de plastic) într-

un vas cu apă: dacă este plin, se va scufunda; dacă este gol va pluti; dacă este înclinat, mai are aproximativ un sfert din conţinut .


CAMERA DE INHALAŢIE (SPACER-ul)• A fost special creată pentru pacienţii care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray.• Este singura modalitate de a administra medicaţia sub forma de spray la copiii sub 5 ani.• Camera de inhalaţie este un recipient de plastic care are la un capăt un orificiu la care se

adaptează spray-ul, iar la celălalt capăt un cilindru de care lipiţi buzele. Piesa bucală este prevăzută cu o valvă, care vă permite să inhalaţi aerul din cameră dar vă împiedică să expiraţi prin ea.

Cum se utilizeaza corect o cameră de inhalaţie ?• agitaţi de 2 –3 ori spray-ul si ataşaţi-l la cameră;• descărcaţi 1 puf în cameră:• lipiţi buzele pe piesa bucală şi efectuaţi un prim inspir profund, după care blocati respiraţia

timp de 10 secunde; apoi expirati;• repetaţi inspirul prin cameră încă de două - trei ori, fără să mai apăsaţi pe spray;• daca doza recomandata este de 2 pufuri - repetati pasii de mai sus.

INHALATOARELE CU PULBERE USCATA – nu in urgente


APARATELE DE AEROSOLI (NEBULIZATOARELE)Administrarea medicaţiei sub formă de aerosoli este foarte eficientă,

indiferent de gradul obstrucţiei bronşice, pentru că nu este necesar să faceţi eforturi de sincronizare a respiraţiei şi pentru că nu trebuie să aveţi o anumită forţă inspiratorie.

Aparatele de aerosoli transformă soluţiile medicamentoase în vapori fini care sunt inhalaţi cu ajutorul unei măşti speciale sau printr-o piesă bucală.

Pentru ca vaporii care conţin medicamentele antiastmatice să fie eficiente, particulele care alcătuiesc aceşti vapori trebuie să fie cât mai mici!

Este necesar să ştiţi că există două tipuri de aparate de aerosoli. • Primul tip este pneumatic, adică un mic compresor care suflă aerul într-un

recipient special, transformând soluţia în vapori. Acest tip produce particule mai mari, dintre care o parte nu ajung în alveole.

• Al doilea tip, mai modern, pulverizează soluţia în particule foarte fine, cu ajutorul ultrasunetelor. Este aparatul ideal, dar costă mai mult.

Medicamentele disponibile pentru administrarea sub formă de aerosoli sunt:bronhodilatatoare cu acţiune scurtă pentru tratarea crizelor: Brycanil,

Berotec, Salbutamol, Atrovent; cortizon inhalator pentru combaterea inflamaţiei bronşice: Pulmicort

( Budesonid), Flunisolid, Beclometazona, etc;medicamente pentru prevenirea crizelor : Intal.Trebuie să reţineţi că durata de inhalare pentru o doză trebuie să fie de 10 –

15 minute (în acest scop se adaugă deseori 1 – 2 mililitri de ser fiziologic).Dezavantajele acestor aparate sunt reprezentate de costul lor (100 – 150

euro) şi dificultatea procurării soluţiilor medicamentoase.În ciuda costului ridicat şi a dificultăţii procurării soluţiilor medicamentoase,

pentru pacienţii cu forme severe de astm bronşic, cu dificultate respiratorie permanentă, aparatele de aerosoli reprezintă o soluţie foarte bună pentru administrarea medicaţiei.

AdrenalinaPrezentare farmaceutica:

Fiole a 1 ml solutie apoasa injecila continand epinefrina hcl. 1 mg (cutie cu 100 buc.); solutie pentru uz intern continand epinefrina hcl. 1 mg/ml sau 20 picaturi (flac. cu 20 ml).

Actiune terapeutica:Dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor (prin vasoconstrictie si micsorarea permeabilitatii capilare), stimuleaza inima si cresc usor presiunea sistolica, au actiune bronhodilatatoare; local provoaca vasoconstrictie si poate opri hemoragiile capilare. Efectele se datoresc actiunii simpatomimetice directe (stimulare alfa- si beta-adrenergica).

Indicatii:Urgente alergice - soc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie ventriculara); accesul de astm bronsic; hemoragii capilare la suprafata (in aplicatie locala); se asociaza anestezicelor locale vasodilatatoare (procaina, lidocaina) pentru a le prelungi actiunea si a le diminua toxicitatea generala.

Mod de administrare:In socul anafilactic, intravenos lent si cu multa prudenta 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiola), diluate cu 10 ml solutie salina izotona; daca nu este posibil, se injecteaza intramuscular 0,5-l mg (1/2-l fiola) sau se administreaza perlingual 1 mg (20 picaturi din solutia pentru uz intern sau o fiola). In sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-l mg (1/2-l fiola), eventual repetat dupa 1-l5 minute; daca nu este posibil, se injecteaza in catatea inimii aceeasi doza. In astmul bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze). In aplicatii locale, ca hemostatic, solutie 1/100 000-l/2 000; asociat anestezicelor locale, in solutie 1/200.000-l/20.000.

Reactii adverse:Palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate, neliniste, slabiciune, ameteli, cefalee, parestezii in extremitati, cresterea glicemiei. Injectiile intravenoase sunt periculoase (prudenta multa).

Contraindicatii:Hipertensiune arteriala, boli miocardice, cardiopatie ischemica, tahicardie si aritmii ectopice, ateroscleroza, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi ingust, adenom de prostata cu retentie de urina, insuficienta renala severa; prudenta la diabetici, in starile de hipercalcemie si hipokaliemie. Nu se administreaza in timpul anesteziei cu ciclopropan si halotan (aritmii grave); prudenta cand se asociaza cu atropina, in anestezie; antidepresivele triciclice si guanetidina cresc actiunile simpatomimetice (prudenta in dozarea adrenalinei sau se eta). Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosita numai la indicatia medicului si sub control medical; contraindicatiile sunt relative in conditii de urgenta, care pun ata in pericol. Simpatomimeticele sunt considerate substante dopante (interzise la sporti).

Orciprenalina Compozitie:

Orciprenalinum, 1-(3,5-dihidrofenil)-2 izopropil-aminoetanol sulfat 0,30 g, excipienti pana la 20 mlActiune farmacoterapeutica:

Bronhodilatator cu efecte predominante beta2-adrenergice. Actioneaza si pe receptorii beta1-adrenergici, stimuleaza toate functiile cardiace.

Indicatii:Crize de astm bronsic sau afectiuni respiratorii cu componenta spastica (bronsite, emfizem, neoplasm, bronsiectazie). Inaintea bronhoscopiilor si a brohografiilor; pentru a favoriza patrunderea aerosolilor cu antibiotice, mucolitice, cromoglicat disodic etc.

Contraindicatii:Cardiopatie ischemica, tahiaritmii. De evitat in insuficienta cardiaca, hipertiroidism, diabet, sarcina. Starea de rau astmatic. Acidoza. Copii sub 7 ani.

Precautii:Diabet zaharat, stnici, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, soc hipovolemic.Administrarea repetata poate fi urmata de aparitia tolerantei.

Reactii adverse:Tahicardie, tahiaritmii, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale, tremuraturi, greata, rsaturi, hiperexciilitate, anxietate, insomnie, cefalee.

Mod de administrare:Tratamentul fi silit strict si individualizat de catre medic. Doza unica de aerosol care contine 0,75 mg. Substanta acti este suficienta pentru a stapani criza de astm la adult. La nevoie se poate administra a doua doza dupa 5 min.-l5 min. Urmatoarea administrare nu trebuie sa se efectueze mai repede de 4 ore. Maximum 6-l0 doze in 24 de ore. La copii peste 3 ani se administra o singura doza. Cel mult un flacon la trei luni.

Forma de prezentare:Flacon spray cu 20 ml.

Isoprenalina

• Derivat de adrenalina →ap. cardiovascular, m. netede a arborelui bronsic, tub digestiv.

• Antibradicardizant• Bronhodilatator de 4- 5 X mai activ decit adrenalina.• Denumirea comerciala: Isuprel; Bronhodilatin• Cp 0,010 g, sublingual; solutie 0,5% pentru aerosoli• Indicatii: soc, astm bronsic, bradicardii• La adult: sl, 1 cp la minimum 3 ore (max 5 cp/zi) ; in

aerosoli, doza este 0,5 ml.

TerbutalinaCompozitie

1 ml contine 2,5 mg terbutalina sulfat. Excipienti: Sodium clorid, edetat disodic, acid clorhidric, apa.

IndicatiiAstm bronsic sau alte afectiuni pulmonare in care bronhospasmul constituie un factor agravant.

Mod de administrar Initial, este de preferat ca bronhodilatatoarele inhalatorii sa fie administrate la nevoie si nu ca terapie cronica. Bricanyl solutia pentru nebulizare se va administra cu nebulizator "cu sau fara respiratie asistata" in afectiunile acute sau subacute cand sistemele inhalatorii conventionale s-au dovedit a fi ineficiente, sau in tratamentul de intretinere a bolilor bronho-obstructive severe. Dozele se vor stabili individual. Greutatea corporala > 20 kg: se vor inhala 5 mg (1 unitate cu doza unica, 2 ml) de 4 ori in 24 ore. Greutate corporala < 20 kg: se vor inhala 2,5 mg (1/2 unitate cu doza unica, 1 ml) de 4 ori in 24 ore.Daca nu s-a inhalat intreaga doza, aceasta poate ramane in nebulizator timp de 24 ore.

Contraindicatiihipersensibilitate la oricare dintre ingrediente

PrecautiiSe va verifica periodic tehnica de inhalare a pacientului si se va ajusta doza optima de Bricanyl pentru fiecare nebulizator Daca dozele recomandate, eficiente anterior, nu mai realizeaza aceeasi ameliorare simptomatica, pacientul se va adresa medicului cat de curand posibil, deoarece acesta poate fi semnul unei agravari a astmului. Inhalarea repetata de beta-2-agonisti nu trebuie sa intarzie reevaluarea tratamentului astmatic. Ca in cazul tuturor beta-2-agonistilor, se recomanda administrarea cu precautie la pacientii cu tireotoxicoza sau cu tulburari cardiovasculare severe, La pacientii astmatici cu diabet concomitent se recomanda teste suplimentare ale glicemiei a inceperea tratamentului cu Bricanyl, datorita riscului de hiperglicemie prin beta-2-agonisti. in cadrul tratamentului cu beta-2-agonisti poate aparea hipokaliemie accentuata. Astfel, se recomanda atentie in cazul astmului acut sever deoarece acest risc poate fi accentuat de hipoxie. Efectul hipokaliemiant poate fi potentat si de administrarea concomitenta a altor medicamente (a se vedea interactiuni medicamentoase). In aceste situatii se vor monitoriza nivelurile de potasiu seric.

Reactii adverseReactiile adverse observate, de exemplu tremor, cefalee, crampe musculo-tonice sau palpitatii - caracteristice tuturor aminelor simpatomimetice. Daca totusi aceste efecte au aparut, majoritatea au fost spontan reversibile in primele 1-2 saptamani de tratament. Pot aparea urticarie si exantem. S-au observat tulburari de somn si tulburari comportamentale- agitatie, hiperactivitate, stare de neliniste.

Salbutamol Solutie pentru aerosoli 5 mg/mlAdministrarea intermitenta:Tratamentul intermitent poate fi repetat de 4 ori pe zi. Adulti: Diluarea Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator:Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator 0,5 ml si 1 ml (2,5 respectiv 5 mg salbutamol) trebuie diluata

cu solutie salina izotona pana la un volum final de 2 ml sau respectiv 2,5 ml. Solutia rezultata se introduce in nebulizator care genereaza aerosoli pentru inhalare. Trebuie sa inhalati pana cand nebulizatorul se goleste, intreaga procedura dureaza aproximativ 10 minute.

Utilizarea nediluata a Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator: Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator - 2 ml solutie (10 mg salbutamol) trebuie introdusa in nebulizator, apoi trebuie sa inhalati solutia nebulizata pana la realizarea bronhodilatatiei. De regula, aceasta se produce dupa aproximativ 3 - 5 minute.

Copii sub 12 ani: Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator 0,5 ml (2,5 mg salbutamol) se dilueaza in 2 – 2,5 ml solutie salina izotona. Unii copii pot necesita doze mai mari de salbutamol, de pana la 1 ml (5 mg salbutamol).

Administrare continua: Doza uzuala este de 1 - 2 mg de Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator pe ora. Aceasta doza se obtine prin diluarea a 1 - 2 mg de Ventolin solutie de inhalat prin nebulizator cu solutie salina izotona pana la 100 ml, pana la obtinerea unei concentratii de 50 - 100 micrograme salbutamol/ml. Solutia diluata este administrata sub forma de aerosol prin inhalare cu ajutorul unui dispozitiv adecvat de nebulizare.

Reactii adverse posibile Majoritatea pacientilor care au luat acest medicament l-au tolerat bine. Ca si in cazul altor medicamente, putini pacienti au prezentat reactii adverse.Desi apar foarte rar (afecteaza mai putin de un pacient din 10 000) urmatoarele reactii pot avea consecinte grave. - respiratie suieratoare brusca sau constrictie toracica;- edem al pleoapelor, fetei sau buzelor;- eruptii trecatoare pe piele sau urticarie oriunde pe corp;- bataile inimii devin neregulate, spuneti medicului dumneavoastra cat mai curand posibil.Alte reactii adverse raportate:Frecvente (afecteaza mai putin de un pacient din 10 dar mai mult de unul din 100)- tremor, cefalee- tahicardieMai putin frecvente (afecteaza mai putin de un pacient din 100 dar mai mult de unul din 1000)- palpitatii- iritatii la nivelul gurii sau gatului- crampe musculare Rare (afecteaza mai putin de un pacient din 1000 dar mai mult de unul din 10000)- scaderea cantitatii de potasiu din sange- vasodilatatie perifericaFoarte rare (afecteaza mai putin de un pacient din 10000)- reactie de hipersensibilitate- hiperactivitate (agitatie)- tulburari de ritm cardiac (aritmii, extrasistole)- acidoza lactica- bronhospasm paradoxalDupa punerea pe piata a medicamentului s-au raportat cazuri izolate de ischemie miocardica.

FenoterolCompozitie

Flacon de 10 ml cu 200 pufuri a 0,10 mg fenoterol bromhidrat/puf. Flacon de 10 ml cu 200 pufuri a 0,20 mg fenoterol bromhidrat/puf.

Actiune terapeuticaBerotec 100/200 este un bronhodilatator -adrenergic cu efect rapid si foarte eficient recomandat pentru bronhospasmul reversibil sau numai partial reversibil in bolile bronhopulmonare obstructive . Efectul terapeutic se instaleaza in 3 - 5 minute de la administrare, atinge nivelul maxim dupa 30 - 60 minute, se mentine la acest nivel 2 - 3 ore, dupa care descreste treptat; durata de actiune a produsului este de 6 - 8 ore.

Indicatii Tratament simptomatic in criza de astm bronsic, profilactic in astmul indus de efort, tratament simptomatic in BPOC, bronsita obstructiva cronica: tratamentul dispneei paroxistice si/sau dispneei continue cu raspuns incomplet la anticolinergice, tratamentul simptomatic in astmul bronsic intermitent, astmul bronsic persistent usor, moderat, sever; in astmul bronsic persistent trebuie avuta in vedere terapia antiinflamatoare (de exemplu, corticoterapia pe cale inhalatorie) concomitent cu terapia bronho-dilatatoare.

Mod de administrare Se recomanda pacientilor supusi terapiei regulate, zilnice, pe termen lung cu 2-adrenergice, administrarea unor produse care contin doze mai mici, de exemplu Berotec 100, Berodual.

Tratamentul crizei de astm bronsic: 1 puf de Berotec 100 sau Berotec 200 este suficient pentru ameliorarea rapida a simptomatologiei, in multe cazuri. In crize mai severe, daca respiratia nu s-a imbunatatit semnificativ dupa 5 minute, este necesara o a doua doza; daca simptomatologia respiratorie nu s-a ameliorat dupa administrarea a 2 pufuri de Berotec 100 sau Berotec 200, ar putea fi necesare mai multe pufuri; in acest caz, pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta medicului sau sa se prezinte la cel mai apropiat spital.

Profilaxia astmului indus de efort:1-2 pufuri de Berotec 100 sau Berotec 200, inaintea efortului, nu mai mult de 8 pufuri pe zi. Tratamentul simptomatic al astmului bronsic, BPOC, bronsitei obstructive cronice: 1-2 pufuri de Berotec 100 sau Berotec 200, de 3-4 ori pe zi, nu mai mult de 8 pufuri pe zi.

AtroventCompozitie 1 ml (20 picaturi) solutie inhalatorie de 0,025% pentru nebulizator contine 261 g bromura de ipratropium

echivalent a 250 g bromura anhidra de ipratropium. Excipienti: clorura de benzalkonium, edetat disodic,clorura de sodiu.

Actiune terapeuticaAtrovent este un compus cuaternar de amoniu cu proprietati anticolinergice (parasimpaticolitice). Studiile preclinice indica faptul ca acesta inhiba reflexele mediate vagal prin antagonizarea actiunii acetilcolinei, mediator eliberat de nervul vag. Anticolinergicele impiedica cresterea oncentratiei intracelulare a GMP ciclic care apare ca urmare a actiunii acetilcolinei pe receptorii muscarinici de la nivelul musculaturii netede bronsice atrovent produce o bronhodilatatie locala specifica, fara interventie sistemica Studii cu durata de 90 de zile, efectuate pe pacientii cu bronhoconstrictie si BPOC (bronsita cronica si emfizem ) au indicat o ameliorare semnificativa a functiei pulmonare – vems si FEF 25-75 au crescut cu 15% sau mai mult) in interval de 15 minute, atingand un maxim la 1-2 ore si persistand pana la 6 ore la majoritatea pacientilor. Studiile clinice si preclinice nu au decelat nici un efect nefavorabil al atrovent asupra secretiei de mucus clearance-ului mucociliar sau schimburilor de gaze. Studiile la adult au evidentiat efectul bronhodilatator al atrovent n tratamentul bronhoconstrictiei din astm. In majoritatea acestor studii, atrovent a fost administrat in combinatie cu un beta-agonist inhalator. Desi nu exista date suficiente, atrovent a demonstrat un efect terapeutic in tratamentul bronhoconstrictiei din bronsiolitele virale si displazia bronhopulmonara a copil

Indicatii: atrovent este indicat ca bronhodilatator in tratamentul bronhospasmului din BPOC, si indicat in combinatie cu beta-agonisti inhalatori in tratamentul bronhospasmului acut din bronsita cronica exacerbata si astm

Mod de administrare20 picaturi = aproximativ 1 ml; 1 picatura = 0,0125 bromura de ipratropium)Doza va fi adaptata nevoilor individuale ale pacientului; in cursul tratamentului pacientul trebuie tinut sub supraveghere medicala.

Se recomanda urmatoarele doze: a. Tratamentul de intretinere

- adulti (inclusiv varstnici)si adolescenti este 12 ani: 2 ml (20 picaturi = 0,5 mg) de 3-4 ori pe zi;- copii intre 6 si 12 ani: deoarece nu exista suficiente date pentru aceasta grupa de varsta, se vor administra urmatoarele doze sub supraveghere medicala: 1 ml (20 picaturi = 0,25 mg) de 3-4 ori pe zi; - copii sub 6 ani: deoarece nu exista suficiente date pentru aceasta grupa de varsta, se vor administra urmatoarele doze sub supraveghere medicala: 0,4-1 ml (8-20 picaturi = 0,1-0,25 mg) de 3-4 ori pe zi.

b. b.tratamentul in criza- adulti (inclusiv varstnici si adolescenti este12 ani: 2 ml (40 picaturi = 0,5 mg); doza se poate repeta pana la remiterea crizei. Intervalul de timp dintre doze poate fi stabilit de medic. Atrovent poate fi administrat in combinatie cu beta-agonisti inhalatori. - copii intre 6 si 12 ani: deoarece nu exista suficiente date pentru aceasta grupa de varsta se vor administra urmatoarele doze sub supraveghere medicala: 1 ml (20 picaturi = 0,25 mg); doza se poate repeta pana la remiterea crizei. Intervalul de timp dintre doze poate fi stabilit de medic. Atrovent poate fi administrat in combinatie cu beta-agonisti inhalatori. -copii sub 6 ani: deoarece nu exista suficiente date pentru aceasta grupa de varsta se vor administra urmatoarele doze sub supraveghere medicala: 0,4-1 ml (8-20 picaturi = 0,1-0,25 mg); doza se poate repeta pana la remiterea crizei. Intervalul de timp dintre doze poate fi stabilit de medic. Atrovent poate fi administrat in combinatie cu beta-agonisti inhalatori.

Doza recomandata se va dilua cu ser fiziologic pana la un volum final de 3-4 ml si se va inhala toata solutia. Solutia trebuie diluata inainte de fiecare administrare; partea diluata ramasa nefolosita se va arunca. Doza poate depinde de modul de inhalare si de calitatea nebulizarii.

Durata inhalatiei poate fi controlata prin volumul de dilutie. Dozele zilnice mai mari de 2 mg la adulti i copiii peste 12 ani ca si cele peste 1 mg la copiii sub 12 ani se vor administra sub supraveghere medicala. Nu se recomanda depasirea dozei zilnice indicate, atat in tratamentul de intretinere cat si in cel al crizei. Daca tratamentul nu produce o ameliorare semnificativa sau daca starea pacientului se agraveaza, se va apela la medic pentru revizuirea planului terapeutic.

Daca apare brusc dispneea (dificultate in respiratie sau daca aceasta se agraveaza, se va consulta imediat medicul. Atrovent solutie pentru inhalatie se poate administra prin intermediul diferitelor tipuri de nebulizatoare disponibile in comert. Acolo unde exista o instalatie de oxigen, solutia este cel mai bine administrata la un debit al oxigenului de 6-8 litri pe minut. Atrovent solutie pentru inhalatie se poate administra concomitent cu alte solutii de inhalatii ca Mucosolvan, Bisolvon si Berotec.

Contraindicatii: atrovent este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la atropina si derivatii ei sau la alte componente ale produsului.

Precautii S-au inregistrat cazuri izolate de complicatii oculare (de exemplu, midriaza , cresterea presiunii intraoculare) atunci cand bromura de ipratropium singura sau in combinatie cu beta-2-agonisti a fost pulverizata accidental in ochi. Durerile sau jena oculara, vederea incetosata, halourile sau imaginile colorate ca si roseata ochilor prin congestie conjunctivala sau corneeana pot sugera instalarea unui glaucom acut cu unghi inchis. Daca apar aceste simptome, trebuie administrat imediat un colir miotic si consultat un specialist. Pacientii trebuie invatati sa-si administreze corect solutia pentru inhalatie cu Atrovent. Se va evita pulverizarea solutiei in ochi. Se recomanda utilizarea unei piese bucale. Daca aceasta nu este disponibila si se foloseste o masca de nebulizare, aceasta trebuie sa se potriveasca fetei pacientului. Pacientii predispusi la glaucom trebuie avertizati in mod special sa-si protejeze ochii in timpul administrarii solutiei. Atrovent trebuie utilizat cu precautie la pacientii predispusi la glaucom cu unghi inchis, adenom de prostata sau obstructie vezicala. Pacientii cu fibroza chistica sunt mai predispusi la tulburari de motilitate gastrointestinala. Rar, atrovent olutie pentru inhalatie poate produce reactii de hipersensibilitate imediata

Reactii adverseCele mai frecvente reactii adverse observate sunt cefaleea, greata si uscaciunea gurii. Datorita absorbtiei sistemice reduse a Atrovent (bromura de ipratropium), efecte anticolinergice nedorite ca tahicardia si palpitatiile, tulburarile de acomodare vizuala, tulburarile de motilitate gastrointestinala si retentia urinara sunt rare si reversibile; desi exista un risc crescut de retentie urinara la pacientii cu obstructie preexistenta de tract urinar. Efectele oculare nedorite sunt descrise la capitolul Complicatii oculare. Ca si in cazul administrarii altor bronhodilatatoare inhalatorii, poate aparea tusea sau, mai rar, bronhoconstrictia paradoxala.

Steroizi inhalatori

• Flixotide Nebules 0,5 mg/2 ml sau 2 mg/2 ml suspensie de inhalat prin nebulizator (Propionat de fluticazona)

• Adulti si adolescenti cu varsta peste 16 ani: 0,5 pana la 2 miligrame propionat de fluticazona, de 2 ori pe zi (500 - 2000 micrograme).

• Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti cu varsta sub 16 ani: 1 miligram propionat de fluticazona, de 2 ori pe zi (1000 micrograme).

Dexametazona

DexametazonaCompozitie Fiecare fiola de 2 ml contine 8 ml fosfat de dexametazona ca sare sodica.Forma de prezentare Cutii cu 5 fiole.Actiune terapeutica Dexametazona este un steroid (derivat corticosteroid) utilizat in cadrul

corticoterapiei tulburarilor acute sau cronice ce raspund la acest tip de tratament antiinflamator si imunosupresor.

Indicatii Administrare sistemica: Insuficienta corticosuprarenala (asociat cu mineralo-corticoizi), boli de colagen, alergie, urticarie, soc anafilactic, soc toxicoseptic, soc cardiogen, traumatisme craniocerebrale, edem cerebral acut, nefropatii autoimune, neoplazii - asociat chimioterapiei. Administrare locala: Inflamatii articulare, abarticulare, ale tesuturilor moi.

Contraindicatii Infectii sistemice cu fungi, boli virale (herpes, varicela, zona, etc).Efecte adverse Creste riscul reactivarii ulcerului gastric si/sau duodenal; hiperglicemie, retentie hidro-

electrolitica, atrofie musculara, cresterea catabolismului proteic, osteoporoza, imunodeficienta, corticodependenta la utilizare indelungata.

Precautii In infectii sistemice (ex: septicemie), tuberculoza; diabet zaharat; ulcer gastric si duodenal; administrarea in cursul sarcinii sau alaptarii se va face numai daca tratamentul este absolut necesar, iar in acest caz se impune stricta supraveghere medicala, intreruperea alaptarii.

Mod de administrare Doza se va individualiza de catre medic. In functie de gravitatea bolii, doza initiala va fi de la 0,5 mg la 20 mg; doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 80 mg/zi chiar si in cazurile cele mai severe.

Acetilcisteina • Medicament pentru tratamentul afecţiunilor

respiratorii caracterizate prin hipersecreţie densă şi vâscoasă: bronşită acută, bronşită cronică şi exacerbările acesteia, emfizem pulmonar, mucoviscidoză şi bronşiectazie.

• Solutie injectabila/pentru inhalat prin nebulizator/pentru instilatie endotraheobronsica

• Concentratia 300mg/3ml Ambalaj Cutie x 5 fiole din sticla x 3 ml sol.inj/sol.pt.inhalat prin nebulizator/sol.pt.instilatie endotraheobronsica

• Poate produce bronhospasm prin iritatia mucoasei (gruparea SH)

Tobramicina Forma de prezentare: Solutie inhalatorie 300 mg/5 ml; ct. 28 f. 5 mlIndicatii: Oftalmic: infectiile externe ale ochiului si anexelor, produse de germeni

sensibili; otita externa provocata de microbi sensibili. Inhalator: infectii cu pseudomonas aeruginosa ale pacientilor cu fibroza chistica

Doze si recomandari: Oftalmic: 1,5 cm ung. sau 1-2 pic. colir in sacul conjunctival inferior al ochiului afectat de 2-3 ori pe zi sau la fiecare 3-4 ore in infectiile severe. Inhalator: 300 mg de 2-4 ori/zi

Contraindicatii Hipersensibilitate la tobramicina si la aminoglicozide; utilizarea auriculara la bolnavii cu timpanul perforat.

Atentionari: Urmarirea atenta a evolutiei afectiunii; risc de rezistenta, prudenta in insuficienta renala ; interactiuni medicamentoase cu alte aminoglicozide, sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie. Nu se amesteca in nebulizator cu dornaza-alfa.

Reactii adverse: Oftalmic: hipersensibilitate, prurit, edem palpebral, eritem conjunctival. Inhalator: disfonie, tinitus.

curs8

Documents