curs vibratii neliniare si aleatoare 1+2_2014-2015

9
1.1 Introducere În anul întâi, la cursul de Master “Controlul zgomotelor şi VibraŃiilor” s-a predat cursul de “VibraŃiile sistemelor”. La această disciplină s-au studiat în special vibraŃiile liniare ale sistemelor cu un grad de libertate, cu un număr finit de grade de libertate şi respectiv pentru sisteme continue. În general un sistem fizic, în speŃă un sistem mecanic, pentru care se constată că apar mişcări oscilatorii (vibraŃii), presupune ca primul studiu să se facă pentru sistemul liniar, prin eliminarea termenilor neliniari, dacă apar astfel de termeni. În multe cazuri nu este suficient numai studiul sistemului liniar. Studiul sistemului neliniar este necesar nu numai pentru a înbunătăŃi precizia mărimilor caracteristice vibraŃiilor, spre exemplu perioada T a vibraŃiilor (respectiv pulsaŃia T π ω 2 = ), cât mai ales pentru că apar şi fenomene noi, care nu sunt observate în cazul vibraŃiilor liniare (spre exemplu dependenŃa lui T de condiŃiile iniŃiale; saltul amplitudinilor; antrenarea pulsaŃiilor; apariŃia vibraŃiilor subarmonice sau supraarmonice etc. Toate aceste aspecte vor fi evidenŃioate în cazul studiului nostru). 1.2 Scurt istoric Studiul vibraŃiilor a început cu mult timp în urmă. Istoricii ştiinŃei consideră ca o primă perioadă sec. VII înainte de Christos până în secolul XVI după Christos. În această perioadă cunoştinŃele în domeniu sunt legate de instrumentele muzicale cu coarde ( poducerea sunetelor) şi respectiv de transmiterea sunetului (acustică). În această perioada se stabilesc noŃiuni ca : - frecvenŃe naturale (proprii); - izolarea vibraŃiilor; - măsurarea vibraŃiilor; - rezonanŃă; - vibraŃii “simpatice” (armonioase). Chiar termenul “vibraŃie” a fost utilizat în timpul lui Eschyle (sec. VI-V) înainte de Christos. În anul 1584 Galileo Galilei (1564-1612) observă oscilaŃiile pendulului simplu şi stabileşte izocronismul lor (pentru mici oscilaŃii). Nu insistăm asupra evoluŃiei studiului vibraŃiilor, însă menŃionăm că a urmat perioada modernă (1600-1850), caracterizată de revoluŃia industrială cu o dezvoltare rapidă a teoriei vibraŃiilor, perioada 1850-1920, cu progrese rapide în construcŃia de maşini şi în final, perioada după 1920, în care au avut loc dezvoltări rapide ale teoriei vibraŃiilor cu aplicaŃii în Dinamica rotorilor, Analiza vibraŃiilor, Măsurarea vibraŃiilor, Izolarea vibraŃiilor etc. Dacă revenim la studiul vibraŃiilor neliniare trebuie să menŃionăm că acestea s-au dezvoltat în cadrul Dinamicii neliniare. Fondatorul denamicii geometrice este considerat Henri Poincaré (1854-1912) care a utilizat primul studiul structurii topologice în spaŃiul fazelor a traiectoriilor dinamice. Studiile au fost continuate de matematicianul american George David Birkhoff (1884- 1944). Cei doi au aplicat rezultatele cercetărilor la probleme de mecanică cerească. Liapunov Aleksandr Mihailovici (1857-1918) a utilizat metodele geometrice la studiul “Analizei stabilităŃii”. Din ce în ce mai multe observaŃii experimentale au condus la necesitatea studiului sistemelor neliniare. Apar studii ample privind diferite tipuri de ecuaŃii diferenŃiale neliniare: Duffing (1918), Rayleigh- Van der Pol, Cartwright, Littlewood (1945), Levinson (1949), Smale (1963), Lorenz (1963), Hayashi (1964; 1975), Ueda (1980) etc. Să începem studiul vibraŃiilor neliniare cu un exemplu ilustartiv: oscilaŃiile (liniare şi neliniare) ale pendulului simplu).

Upload: sirbu-liliana

Post on 06-Nov-2015

11 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Curs Vibratii neliniare

TRANSCRIPT

  • 1.1 Introducere n anul nti, la cursul de Master Controlul zgomotelor i Vibraiilor s-a predat cursul de

    Vibraiile sistemelor. La aceast disciplin s-au studiat n special vibraiile liniare ale sistemelor cu un grad de libertate, cu un numr finit de grade de libertate i respectiv pentru sisteme continue.

    n general un sistem fizic, n spe un sistem mecanic, pentru care se constat c apar micri oscilatorii (vibraii), presupune ca primul studiu s se fac pentru sistemul liniar, prin eliminarea termenilor neliniari, dac apar astfel de termeni.

    n multe cazuri nu este suficient numai studiul sistemului liniar. Studiul sistemului neliniar este necesar nu numai pentru a nbunti precizia mrimilor caracteristice vibraiilor, spre exemplu

    perioada T a vibraiilor (respectiv pulsaia T

    2= ), ct mai ales pentru c apar i fenomene noi,

    care nu sunt observate n cazul vibraiilor liniare (spre exemplu dependena lui T de condiiile iniiale; saltul amplitudinilor; antrenarea pulsaiilor; apariia vibraiilor subarmonice sau supraarmonice etc. Toate aceste aspecte vor fi evidenioate n cazul studiului nostru).

    1.2 Scurt istoric Studiul vibraiilor a nceput cu mult timp n urm. Istoricii tiinei consider ca o prim

    perioad sec. VII nainte de Christos pn n secolul XVI dup Christos. n aceast perioad cunotinele n domeniu sunt legate de instrumentele muzicale cu coarde ( poducerea sunetelor) i respectiv de transmiterea sunetului (acustic).

    n aceast perioada se stabilesc noiuni ca : - frecvene naturale (proprii); - izolarea vibraiilor; - msurarea vibraiilor; - rezonan; - vibraii simpatice (armonioase).

    Chiar termenul vibraie a fost utilizat n timpul lui Eschyle (sec. VI-V) nainte de Christos. n anul 1584 Galileo Galilei (1564-1612) observ oscilaiile pendulului simplu i stabilete

    izocronismul lor (pentru mici oscilaii). Nu insistm asupra evoluiei studiului vibraiilor, ns menionm c a urmat perioada

    modern (1600-1850), caracterizat de revoluia industrial cu o dezvoltare rapid a teoriei vibraiilor, perioada 1850-1920, cu progrese rapide n construcia de maini i n final, perioada dup 1920, n care au avut loc dezvoltri rapide ale teoriei vibraiilor cu aplicaii n Dinamica rotorilor, Analiza vibraiilor, Msurarea vibraiilor, Izolarea vibraiilor etc.

    Dac revenim la studiul vibraiilor neliniare trebuie s menionm c acestea s-au dezvoltat n cadrul Dinamicii neliniare. Fondatorul denamicii geometrice este considerat Henri Poincar (1854-1912) care a utilizat primul studiul structurii topologice n spaiul fazelor a traiectoriilor dinamice. Studiile au fost continuate de matematicianul american George David Birkhoff (1884-1944). Cei doi au aplicat rezultatele cercetrilor la probleme de mecanic cereasc. Liapunov Aleksandr Mihailovici (1857-1918) a utilizat metodele geometrice la studiul Analizei stabilitii.

    Din ce n ce mai multe observaii experimentale au condus la necesitatea studiului sistemelor neliniare. Apar studii ample privind diferite tipuri de ecuaii difereniale neliniare: Duffing (1918), Rayleigh- Van der Pol, Cartwright, Littlewood (1945), Levinson (1949), Smale (1963), Lorenz (1963), Hayashi (1964; 1975), Ueda (1980) etc.

    S ncepem studiul vibraiilor neliniare cu un exemplu ilustartiv: oscilaiile (liniare i neliniare) ale pendulului simplu).

  • 1.3 Oscilaiile libere ale pendulului simplu

    Considerm un pendul simplu format dintr-o bil de mas m situat la captul unei bare OA de luingime l , avnd masa neglijabil (n raport cu masa m a bilei) i articulat n captul O (fig.1.1). n momentul iniial pendulul se afl n poziia de echilibru static 0OA , 0=

    i are viteza 0v .

    Ecuaia diferenial a micrii sed poate scrie itiliznd una dintre metodele din Mecanic, spre exemplu ecuaia lui Lagrange. Alegem ca parametru unghiul . Rezult:

    Q

    EE

    dt

    d=

    &

    . (1.1)

    Avnd n vedere c: 2222

    1

    2

    1&mlmvE A == i c

    =U

    Q , unde CmglU += cos , rezult:

    ,0sin2 =+ mglml && (1.2) sau

    .0sin =+ l

    g&& (1.3)

    Dup cum se constat, ecuaia diferenial (1.3) este neliniar din cauza termenului n sin .

    a. Cazul micilor oscilaii

    Dac se consider c unghiul nu este prea mare, se poate dezvolta sin n serie de puteri:

    ..........!7!5!3

    sin753

    ++=

    (1.4)

    i ecuaia diferenial (1.3) devine:

    0..........!7!5!3

    753

    =

    +++

    l

    g&& , (1.5)

    valabil pentru orice unghi . Dac din relaia (1.4) se reine numai primul termen, adic sin , atunci ecuaiile (1.3)

    respectiv (1.5) au forma unei ecuaii difereniale liniare:

    0=+ l

    g&& , (1.6)

    a crei soluie este: ( ) = ta cos , (1.7) unde:

    g

    lT

    l

    g

    22

    ; === , (1.8)

    iar a i rezult din condiiile iniiale. Se poate observa c, perioada micrii T ( respectiv pulsaia i frecvena

    l

    g

    Tf

    211

    == ) nu depinde de condiiile iniiale ( la 00 ;:0 === &t ) ci numai de

    A

    0v

    O

    mg

    m

    0A

    l

    Fig.1.1

  • caracteristicile sistemului, in cazul considerat numai de lungimea l a pendulului simplu. Se spune c micile oscilaii ale pendulului simplu sunt izocrone. O oscilaie complet se face n acelai timp, independent de 0 i 0 i implicit independent i de amplitudinea vibraiilor. Aceast proprietate a fost stabilit de Galileo Galilei.

    Dac din dezvoltarea n serie (1.4) se consider doi termeni, ecuaia diferenial (1.5) devine neliniar i anume:

    06

    3 =+ l

    g

    l

    g&& . (1.5a)

    Ecuaia (1.6) i soluia acesteia (1.7) sunt valabile pentru 00 43 , n timp ce ecuaia (1.5a) i soluia ei vor fi valabile pentru valori ceva mai mari ale unghiului .

    Dac din dezvoltarea n serie (1.4) se consider trei termeni, ecuaia diferenial (1.5) devine:

    01206

    53 =++ l

    g

    l

    g

    l

    g&& , (1.5b)

    valabil pentru unghiuri mai mari.

    b. Studiul analitic al marilor oscilaii ale pendulului (studiul calitativ al micrii)

    Henri Poincar afirma c: Teoria oricrei funcii ncepe n mod natural cu aspectul su

    calitativ i astfel problema care se impune de la nceput este urmtoarea: construii curbele definite

    de ecuaiile difereniale. Acest studiu calitativ odat definitivat, va fi d cea mai mare utilitate pentru

    calculul numeric al funciei. Mai mult, acest studiu calitativ va fi el nsui de mare interes. Multe

    ntrebri importante din Analiza matematic i din Mecanic se reduc de fapt la aceasta. Pornind de la aceast observaie se urmrete in continuare studiul calitativ al micrii

    pendulului simplu i determinarea perioadei in cazul micrii acestuia. Dac se aplic teorema conservrii energiei mecanice a sistemului (sistemul este conservativ

    deoarece singura for dat este greutatea mg ), se scrie:

    00 VEVE +=+ , (1.9)

    n care: E - energia cinetic, 0E - energia cinetic la momentul 0=t , UV = - energia potnial,

    0V - energia potenial la momentul 0=t . Considernd condiiile iniiale:

    =

    ==

    0

    00

    &

    t , (1.10)

    rezult:

    ===

    ==+=+===

    CmglVmlmvE

    CmglUVCmglCmgyUmlmvE A

    0020

    2200

    222

    cos;2

    1

    2

    1

    ;cos;cos;2

    1

    2

    1

    &

    , (1.11)

    ceea ce permite scrierea relaiei (1.9) sub forma:

    Cmglml

    Cmglml

    = 020

    22

    2

    cos2

    cos2

    & , (1.12)

    sau:

    ( )0202 coscos2

    +=l

    g& . (1.13)

    Prin utilizarea formulelor trigonometrice

    2

    sin21cos;2

    sin21cos 0202

    == (1.14)

  • i nlocuirea acestora n relaia (1.13), se obine:

    +=

    2sin

    2sin

    44 202

    202 g

    l

    l

    g& , (1.15)

    sau

    =2

    sin4 222

    Al

    g& , (1.16)

    n care

    2

    sin4

    02202 +=g

    lA (1.17)

    este o constant pozitiv care depinde de condiiile iniiale 0 i 0 . Tipul micrii depinde de valoarea constantei A . Se disting urmtoarele cazuri:

    i. cazul 12 A

    Relaia (1.16) devine:

    02

    sin4 222 >

    =

    Al

    g& , (1.16b)

    din care rezult c crete continu (monoton cresctor), ceea ce semnific c punctul material efectueaz o micare rotatorie.

    iii. cazul 12 =A Relaia (1.16) devine:

    ,2

    cos42

    sin14 222

    l

    g

    l

    g=

    =& (1.16c)

    de unde rezult:

    2

    cos2

    l

    g=& . (1.17)

    Dac, de exemplu, mobilul este lansat din poziia 00 = cu 0 care corespunde lui 12 =A ,

    adic:

    104

    202 =+=g

    lA

    , (1.18)

    atunci aceast pulsaie iniial este

    l

    g20 = . (1.19)

    Pentru 00 > , n relaia (1.17) se consider semnul plus i se poate scrie:

    2

    cos2

    l

    g

    dt

    d= , (1.20)

    sau:

  • 2cos2

    l

    g

    ddt = . (1.21)

    Mobilul se oprete n punctele n care

    02

    cos =

    , (1.22)

    adic pentru: ......3,2,1, == nn (1.23) Dac mobilul pleac din punctul ( )01 =A , timpul n care ajunge n punctul ( ) =1B , rezult din (1.21):

    =

    =

    =

    00

    2cos2

    11

    l

    g

    ddt

    BAt

    , (1.24)

    respectiv:

    =

    0

    11

    2cos2

    1 d

    g

    lt BA . (1.25)

    Se constat c timpul n care mobilul ajunge din punctul 1A n poziia de echilibru

    nestabil ( ) =1B este infinit. Micarea are caracter asimptotic. Reprezentarea n planul fazelor ( ) ,& sau ( )xy, este prezentat n figura 1.2, n care se pot

    observa urmtoarele puncte critice:

    .

    .

    ( )0,0O - centru (simplu stabil); se poate extinde obsevaia i pentru ;....2;...;4;2 n= ( )0,1 B - a (nestabil): se poate extinde observaia i pentru ( ) ;...12;...;5;3; += k

    n funcie de condiiile iniiale, respectiv de parametrul 2A , se disting urmtoarele cazuri: - 12 A - micri rotatorii (neperiodice; curbe deschise); - 12 =A - curb separatoare (separatrice) ntre cele dou domenii; se observ ca aceast curb nu este continu; relaia (1.25) arat c timpul micrii din 1A n 1B este 11BAt .

    O reprezentare interesant a micrilor posibile se poate obine dac se introduce spaiul cilindric al fazelor. Aceste se poate realiza dac din reprezentarea din figura 1.2 se taie fii de

    1A

    1B 2

    &

    O

    3

    Fig. 1.2

  • lime 2 ( de exemplu [ ] 2,0 ) i dac se unesc cele dou limi paralele cu & , obinndu-se astfel un cilindru (fig. 1.3).

    Pentru cazul micrilor periodice ( 12

  • ( )

    =2

    022 sin1

    k

    dkK , (1.34)

    unde s-a notat 2

    sin 0

    =k . Funcia ( )kK dat de relaia (1.34) se numete integral eliptic de spea

    I, complet. Ea este calculat i prezentat tabelar n literatura de specialitate (de exmplu, Manualul inginerului, vol.I). Relaia (1.33) devine:

    ( )kKg

    lT 4= . (1.35)

    Se constat c perioada T depinde de condiiile iniiale, n acest caz de 0 , cci s-a considerat 00 = . n cazul micilor oscilaii, cnd se presupune c sin , perioada micrii este:

    g

    lT 20 = . (1.36)

    Comparnd relaia (1.36) cu cea corespunztoare unui unghi 0 oarecare, rezult:

    ( )kKT

    T

    2

    0

    = . (1.37)

    n tabelul 1 sunt prezentate valorile funciei ( )kK i ale raportului 0T

    T pentru diferite valori

    ale lui 0 . Tabelul 1

    0 00 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800

    ( )kK

    2sin 0

    =k

    2

    1.583 1.620 1.686 1.787 1.936 2.157 2.505 3.153

    0T

    T

    1.000 1.008 1.031 1.073 1.137 1.232 1.373 1.594 2.007

    Reprezentarea relaiei (1.37) este realizat cu ajutorul programului de calcul Matlab (fig. 1.4). a. fr calculul valorilor x=0:20:16:0; y=[1.000,1.008,1.031,1.073,1.137,1.232,1.373,1.594,2.007]; plot(x,y) b. cu calculul valorilor >> x=0:20:160 y=[1.000,1.008,1.031,1.073,1.137,1.232,1.373,1.594,2.007] plot(x,y) x = 0 20 40 60 80 100 120 140 160 y = 1.0000 1.0080 1.0310 1.0730 1.1370 1.2320 1.3730 1.5940 2.0070

  • 0 20 40 60 80 100 120 140 1601

    1.2

    1.4

    1.6

    1.8

    2

    2.2

    2.4

    teta 0 [grade]

    T/T0

    Fig.1.4-Variatia perioadei oscilatiilor pendulului in functie de amplitudinea oscilatiei teta 0

    0 20 40 60 80 100 120 140 1601

    1.2

    1.4

    1.6

    1.8

    2

    2.2

    2.4

    teta 0 [grade]

    T/T0

    Fig.1.4-Variatia perioadei oscilatiilor pendulului in functie de amplitudinea oscilatiei teta 0

    1.008 1.0311.073

    1.137

    1.232

    1.373

    1.594

    2.007

  • 1.4 Punctul material acionat de o for neliniar ( )xF Ecuaia diferenial a micrii este: ( )xFxm =&& sau ( ) 0=+ xFxm && . (1.38)

    nmulind ecuaia diferenial a micrii cu x& i integrnd, rezult:

    ( ) ==+ .21

    02 constEdxxFxm& , (1.39)

    unde cu 0E s-a notat constanta de integrare.

    Dac se noteaz:

    ( ) ( )= dxxFxV , (1.40)

    care reprezint energia potenial deoarece ( )xFdx

    dV+= , atunci din relaia (1.39) rezult:

    ( )[ ]xVEm

    x = 02

    & , (1.41)

    ceea ce face posibil calculul timpului t :

    ( )[ ]

    +=x

    x VEm

    dtt

    00

    02

    , (1.42)

    dac integrala se poate calcula analitic. n figura (1.5 a,b,c) sunt reprezentate funciile ( )xF , ( )xV i curbele soluie din planul

    fazelor.

    0E

    ( )xF

    O

    x O

    ( )xV

    0E

    0E

    x

    O

    Separatrice

    x

    x&

    a.

    b.

    c.

    Fig. 1.5