curs psihopedagogia familiei-1.doc

8/11/2019 Curs Psihopedagogia familiei-1.doc

http://slidepdf.com/reader/full/curs-psihopedagogia-familiei-1doc 1/63

PSIHOPEDAGOGIA FAMILIEIID

I. Informaţii generale

•

Date de identificare a cursului Cursul îsi propune să genereze o dezbatere conceptulă asupra noţiunii de familie încontemporaneitate, să marcheze tipologia, funcţiile şi teoriile asupra familiei, rolurile parentale, să evidenţieze relaţia copil-familie-societate din perspectiva parteneriatuluieducaţional şi a problematicii socioeducaţionale a copiilor aflaţi în situaţii de risc.

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori: Nume: ect.univ.dr. !enisa "anea #sihosociologia familiei$nformaţii de contact: #% &'()Clu*-Napoca, str. +indicatelor, nr. nul $, sem. $$/tensia Năsăud, str. #rincipală, nr.0 !isciplină opţională

1elefon: (2''3('23 1utori:-mail: adriana.manea45ahoo.com - sist.univ. dr. Claudia Cuc claudia6cuc45ahoo.com

- sist.univ. drd. Constantina Catalanoconstantina6catalano45ahoo.com

- sist.univ. drd. le/andra 7olboacă ioana 6bolboaca 45ahoo.com

• Condiţionări i cunotinţe !rerec"i#ite+tudenţii vor utiliza concepte din domeniul psihologiei educaţionale şi

sociologiei educaţiei acumulate în anii precedenţi. !e asemenea, pentru unele achiziţii

specifice, studenţilor li se vor recomanda urmatoarele surse bibliografice:3. !ruţă, "., ., 8((2, Cunoaşterea elevului, d. ramis, 7ucureşti.8. năchescu, C., 8((&, Tratat de psihosexologie , d. #olirom, $aşi&. "itrofan, $., Ciupercă , C., 8((8, Psihologia vieţii de cuplu – între iluzie şi realitate,

d. +per, 7ucureşti2. "itrofan, $., 9asile, !., 8((3, Terapii de familie, d. +per, 7ucureşti'. %otaru, 1., $luţ., #., 300, Sociologie, d. "esagerul, Clu*-Napoca. ;oitu, ., 9ră*maş, ., #ăun, ., 8((3, Consiliere familială, $nstitutul uropean, $aşi.. 9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d.

ramis, 7ucureşti.). 9asile, !., ., 8((, ntroducere în psihologia familiei şi psihosexologie, d. <undaţiei

%om=nia de "=ine, 7ucureşti.

• Descrierea cursului Cursul este structurat la nivelul a două concepte de bază: familia şi se/ualitateaumană, cu accent pe rolul familiei în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului.Cursul urmăreşte atingerea următoarelor obiective:

3



> ?tilizarea corectă a termenilor din sfera sociopedagogică şi sociopsihologică privind problematica familiei@> $dentificarea componen elor specifice relaţiilor interumane în cadrul unei familii@ț

> viden ierea importanţei dimensiunilor socio-culturale şi politico-legislative privindț

familia@

> $dentificarea unor p=rghii congruente inter şi intra umane de reglare a vieţii de cuplu@> videnţierea dimensiunilor dinamicii relaţiilor intra şi inter familiale

• Organi#area temelor $n cadrul cursului+tructura cursului este una de tip concentric gradual, de la simpu la comple/, de la

elemente teoretico-e/plicative la demersuri practic-aplicative.Modulul $ evidenţiază o serie de consideraţii teoretice privind psihosociologia

în general şi psihosociologia familiei în special. Modulul $$ îşi propune analiza comple/ă şi multidimensională a conceptelor defamilie şi cuplu, cu implicaţii asupra sistemului familial şi a funcţiilor acestora.

Modulul $$$ prezintă o serie de particularităţi ale diferitelor teorii şi tipuri defamilii.Modulul $9 reliefează relaţiile interpersonale în cadrul unei familii, cu accent pe

relaţia copil-familie-societate din perspectiva legislaţiei romîneşti pe de o parte şi aimportanţei rolurilor parentale, pe de altă parte. Modulul 9 prezintă şi invită în acelaşi timp la reflecţie asupra elementelor desănătate a vieţii de cuplu. Modulul 9$ descrie parteneriatul şcoală A familie din perspectiva rolului familieica factor educogen în educarea şi formarea copilului. Modulul 9$$ prezintă problematica copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate şimodele de intervenţie educaţională la nivelul familiei pentru cazurile copiilor cu C+.

• Formatul şi ti!ul acti%it&'ilor im!licate de curs

Cursul este elaborat şi structurat conform normelor metodologice şi e/igenţelor impuse de pedagogia interactivă şi pedagogia anga*amentului. /pectanţele noastre seîndreaptă spre dezvoltarea de capacităţi de analiză critică ale studenţilor privindtematica propusă, încura*area e/primării libere şi neîncorsetate a opiniilor privind problematica adusă în discuţie prin susţineri pertinente, argumentative. !e asemenea,studenţii vor fi susţinuţi şi mobilizaţi în a identifica probleme şi soluţiile aferenteacestora, în a propune teme de dezbatere şi discuţii online, pe grup, e/prim=ndu-şi astfel

opiniile, ideile sau eventualele neînţelegeri.

• Materiale (i(liografice o(ligatorii3. 7ăban, ., 8((3, Consiliere educaţională, $mprimeria rdealul, Clu*-Napoca8. Chelcea, +., 8((), Psihosociologie, d. #olirom, $aşi.&. Negovan, 9., 8((0, ntroducere în psihologia educaţiei, d. ?niversitară,

7ucureşti.

8



2. #escaru, .,7., 8((2, "amilia azi, o perspectivă sociopedagogică, d. ramis,7ucureşti

'. 9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d.ramis, 7ucureşti.

•

Materiale şi instrumente necesare !entru curs "aterialele utilizate în cadrul activităţilor vor fi: retroproiectorB videoproiector precum şi computer, at=t pentru accesarea cursurilor online c=t şi pentru participarea ladiscuţiile pe forumul dedicat acestora.

• Calendar al cursului#e parcursul semestrului, vor fi organizate două înt=lniri cu studenţii, în cadrul

<acultăţii de #sihologie şi ;tiinţe ale ducaţiei, clădirea #edagogica din Clu*-Napoca,str. +indicatelor, la nr. şi locaţiile /tensiilor !+.

#odulea$ordate

%ctivităţi premergătoare %şteptări faţă de studenţi

Sarcini de lucru

)nt*lnirea I $, $$, $$$, $9 fectuarea următoarelee/erciţii:3. Completaţi o fişă deautoobservaţie şi reflecţieasupra comportamentuluidvs. în cadrul familiei.8. +urprindereaelementelor analoge şidiferenţiatoare şianalizarea diferitelor teoriiasupra familiei.

&. $dentificarea decaracteristici ale tipului defamilie din care faceţi parte.2. %eflectaţi lacaracteristicile propriuluicomportament social.

#arcurgerea prealabilă asuportului decurs şi a bibliografieirecomandate, precum şidisponibilitate pentru participareactivă şi

interactivă ladezbaterileiniţiate.

3. ferireaunei posibilereprezentăria familiei ideleîn societateacontemporană./ersareascrieriiargumentative.

)nt*lnirea II

9, 9$, 9$$. fectuarea următoarelee/erciţii:3. %edaţi schematic c=teva proceduri de menţinere şi

schimbare a culturiifamiliale.8. videnţierea în paralel aavanta*elor, dezavanta*elordiferitelor tipuri de relaţiiinterpersonale la nivelfamilial.

!isponibilitate pentru iniţiereadialoguluiinteractiv,

identificare de probleme şisoluţii.

3. %ealizareaunei strategii demenţinere sauschimbare a

comportamentului profamilial./ersareautilizăriiorganizatorilor grafici.

&



• Politica de e%aluare şi notare #e parcursul semestrului, în cadrul celor două înt=lniri organizate, se va realiza oevaluare formativa continuă, bazată pe observarea comportamentului studenţilor, pecalitatea intervenţiilor lor în cadrul discuţiilor, pe consistenţa reflecţiilor personale, pe pertinenţa problemelor puse în discuţie, pe modalităţile de rezolvare a problemelor,

pertinenţa soluţiile propuse. +tudenţii vor primi feed-bacD la sarcinile realizate prin e-mail de la tutori, prin comunicare directă pentru cei care solicită acest feed-bacD, precumşi pe forumul de discuţii. +arcinile de lucru condiţionează prezentarea la evaluarea finalăşi fac parte în acelaşi timp din portofoliul de evaluare finală. !e aceea, ele vor fi predateînainte de data la care este fi/ată aceasta. valuarea finală va consta în prezentarea, susţinerea şi analiza produselor de portofoliu menţionate mai sus. Criteriile şi descriptorii de performanţă utilizaţi înevaluarea portofoliilor vor fi:C3. +arcina de lucru de tip eseu: calitatea reflecţiilor psihosociale şi pedagogice,consistenţa reflecţiilor, autenticitatea acestora, caracterul aplicat, specific al lor,acurateţea limba*ului de specialitate.

C8. +arcina de prezentare a strategiei comportamentale: logica internă a strategiei propuse, centrarea pe identificarea soluţiilor pentru problemele identificate, oferirea unuitablou sintetic şi consistent al informaţiilor, ineditul teoretico-aplicativ.C&. ista bibliografică: respectarea criteriilor # în redactarea listei bibliografice,respectarea cerinţelor specifice cuprinse în formularea sarcinii de lucru, adecvareasurselor bibliografice pentru subiectul ales.

+tudenţii se pot prezenta la e/amen de mărire a notei, în conformitate%egulamentele <acultăţii de #sihologie şi ;tiinţe ale ducaţiei, !epartamentul de ;tiinţeale ducaţiei.

• Elemente de deontologie academică

Cursul şi activităţile aferente lui Eînt=lnirile, e/amenul, discuţiile organizate directsau pe forumF încura*ează interacţiunile umane şi comportamentele colegiale, corecte, bazate pe respect reciproc şi decenţă.

%elaţiile dintre cadrul didactic şi studenţi vor fi de tip democratic, astfel înc=t elesă favorizeze implicarea activă şi interactivă a studenţilor în activităţile de predare-învăţare-evaluare şi să asigure premisele unei instruiri şi autoinstruiri eficiente.

• Studenţi cu di#a(ilit&'i+tudenţii cu dizabilităţi pot urma cursul în modalităţi c=t mai apropriate de

nevoile lor, identificate împreună cu cadrul didactic, căruia i se pot trimite mesa*e e-mail.

• Strategii de studiu recomandate#entru studierea acestui curs sunt necesare apro/imativ ore de studiu pentru

fiecare modul şi 2 ore destinate realizării produselor finale.

II. Su!ortul de curs !ro!riu+#isCursul este structurat pe module care, la r=ndul lor, vor fi organizate după cum

urmează:

2



Modulul I. Considera'ii teoreticeSco!: punctarea elementelor specifice domeniului psihosociologiei@O(iecti%e:

să diferenţieze elementele specifice psihosociologiei concomitent cudelimitările evoluţiei acesteia @

să realizeze inferenţe la nivelul psihosociologiei în lume şi în ţara noastră @Sc"ema logic& a modulului- #sihosociologia-un domeniu interdisciplinar - +pecificităţi ale psihosociologiei în lume şi în %om=nia- #sihosociologia familiei azi

Con'inutul informa'ional detaliat:

Psihosociologia - un domeniu interdisciplinar 1eoreticienii, în definirea psihosociologiei evidenţiază o anumită abordare atermenului de GsocialH. stfel, în domeniul psihosociologiei se pot distinge şase c=mpuride interes pentru cercetarea psihosociologică, conform Chelcea, +.:

,. #rocesele intrapsihice, cogniţia, izolarea, singurătatea. I 66666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666 -. $mpactul unui individ asupra comportamentului şi credinţelor altui individ

Eimitaţia, învăţarea observaţională, diadele, prietenia, iubirea, comunicareainterpersonalăF.

I I

. $mpactul grupului asupra comportamentului membrilor grupului Econformarea,g=ndirea de grup, coeziunea, sentimentul de GnoiH, schimbarea atitudinalăF.

66666666666666666666666666666

/. $mpactul unui membru al grupului asupra structurii şi activităţii grupuluiEleadershipul, inovaţiaF.

66666666666666666666666666666 0. $mpactul unui grup asupra structurii şi activităţii altui grup Econflictul

intergrupuri, stereotipurile sociale, pre*udecăţile, discriminarea, rasismul, /enofobia,se/ismulF.

6666666666666666666666666666666666666666666666

'

//

/ /

/

/

//

//

///

/

/ ///

/

/



1. $mpactul societăţii şi culturii asupra structurii şi activităţii grupurilor şi persoanelor Eselful social, personalitatea de bază, iluziile socialeF.

"igura &' (omeniul de studiu al psihologiei sociale, Chelcea, S', )**+

!upă +eptimiu Chelcea, înţelegerea domeniului de studiu al psihosociologieiimpune Gtrasarea graniţelorH, operaţie care poate fi realizată pe baza mai multor modele:

• "odelul GgraniţeiH, sugerează că psihologia socială este o ştiinţă de graniţă între psihologie şi sociologie.

• "odelul Gsimplei intersectăriH ia în considerare suprapunerea parţială a

domeniilor de studiu ale celor două ştiinţe, sociologia şi psihologia, c=mpulcunoaşterii psihosociologice fiind interdisciplinar.• "odelul Gintersectărilor multipleH e/primă caracterul transdisciplinar al

domeniului. a conturarea c=mpului de studiu al psihosociologiei îşi aduccontribuţia ştiinţe precum psihologia, sociologia, lingvistica, istoria, etologiaumană, biologia, economia politică, politologia.

• "odelul GconfluenţeiH presupune inter- şi transdisciplinaritatea, ca şi permeabilitatea şi caracterul flu al graniţelor.

Cultura

/

//

//



"igura )' #odelele domeniului psihosociologiei, Chelcea, S', )**+

Specificităţi ale psihosociologiei în lume şi în România #sihosociologia contemporană este caracterizată prin fle/ibilitate, diversitate şiunicitate, definită de elementele de specificitate presupuse de dinamica fenomenului psihosocial. naliz=nd evoluţia şi diferenţele presupuse de psihosociologie, Jillem !oiseE30)F apreciază că psihosociologia europeană se distinge de psihosociologia nord-americană prin Gnivelul de analizăH a fenomenelor. Kn cercetarea psihosociologică pot fiidentificate patru nivele de analiză:

• GintraindividualH, centrat pe studiul mecanismelor psihice de organizare a percepţiilor şi atitudinilor@

• GinterindividualH, care urmăreşte influenţele reciproce ale indivizilor în funcţie deconte/t@

3. "odelul GgraniţeiH#sihosociologie

6666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666 8. "odelul Gsimplei intersectăriH

#sihosociologie

6666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666 &. "odelul Gintersectărilor multipleH

#sihosociologie

6666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666 2. "odelul GconfluenţeiH

#sihosociologie

conomie

+ociologie

ntropologie

#s o og e

#sihologie +ociologie



ntropologie

7iologie



• Gsocio-poziţionalH, în care se analizează diferenţele e/trasituaţionale dintregrupuri sau persoane@

• GideologicH, care se referă la sistemul de credinţe, reprezentări, norme socialeinternalizate de către subiecţii umani.

?nii dintre specialişti, cum este Lose, consideră că la nivelul psihologiei sociale

se poate realiza o privire trifaţetară: psihologia socială psihologică, psihologia socialăsociologică şi sociologia psihologică EsociopsihologiaF. Kn acest caz, sociopsihologia s-ar distinge prin specificul analizei cantitative în cadrul anchetelor psihosociologice cu a/are pe evidenţierea legăturii dintre individ şi societate. !upă +eptimiu Chelcea GpsihosociologiaH şi Gpsihologia socialăH sunt douădenumiri ale aceluiaşi domeniu interdisciplinar de cercetare ştiinţifică şi de aplicare acunoştinţelor în viaţa socială, chiar dacă în ceea ce priveşte nuanţele au unele înţelesuridiferite EChelcea , 8((), p. 80F.

#sihosociologia are o istorie foarte scurtă. Kn *urul anilor 3)&( e/perimentele dinindustria americană au generat orientarea înspre interacţiunile dintre indivizi în c=mpulmuncii. Kn evoluţia psihosociologiei, coordonatorii vocabularului 9ocabulaire de

#s5ohosociologie, disting patru etape:• anii crizei economice şi sociale care au precedat cel de-al !oilea %ăzboi "ondial@• perioada reconstrucţiei economice, sociale şi politice de după încheierea

războiului@• anii M(, ai contestărilor sociale din ţările uropei de 9est şi din +?@• deceniile care au urmat, marcate de crizele economice, sociale şi morale din ţările

capitaliste dezvoltate E7arus."ichel, nriuez şi Ov5, 8((8, p. 3(F.#sihosociologia se afirmă azi ca orientare teoretică şi aplicativă în ţări ca: <ranţa,

prin activitatea desfăşurată de Centre $nternational de %echerche, <ormation et$ntervention #s5chosociologius EC$%<$#F, înfiinţat în 300&@ în PuObec, ECanadaF@ înmerica atină, rgentina, 7razilia, "e/ic şi ?rugua5. u fost create o serie de asociaţii

naţionale sau internaţionale de psihosociologie Essociation por la recherche etlM$ntervention #s5chosociologiues, fondată în 308 în <ranţa de către ". #ages şi Q.#almade, sau ssociation Nationale por le !Oveloppement des sciences LumainesppliuOes de R. rdoinoF.

#entru o mai bună înţelegere a fenomenului apariţiei şi dezvoltării psihosociologiei vom trece în revistă un scurt istoric: - în ntichitate, prin opera lui #laton E28-&2 î.e.n.F şi ristotel E&)2-&88 î.e.n.Fse pun bazele g=ndirii filosofice şi ştiinţifice europene. Kn %epublica lui #laton suntanalizate relaţiile dintre individ şi societate@ în dialogurile 7anchetul, <edon, +tatul,+ofistul e/istă numeroase observaţii fundamentale despre om şi lumea omului. uiristotel îi aparţine definirea omului ca Gfiinţă socialăH Ezoon politiDonF. Kn #olitica, în

cele trei tici Enichomahică, cea mare şi eudemicăF şi în alte scrieri ale lui ristotel îşi aurădăcina multe dintre temele psihsociologiei contemporane Erelaţiile interpersonale,atracţia interpersonală, afiliereaF. ui ristotel i se datorează A după cum apreciau "ihai%alea şi 1raian Lerseni, cea mai potrivită definiţie a psihologiei sociale: G trăi înseamnăa simţi şi a cunoaşte@ în consecinţă, a trăi laolaltă înseamnă a simţi împreună şi a cunoaşteîmpreunăH. E%alea şi Lerseni,30, p. 30F - în secolele I9$-I9$$$, filosofii, moraliştii, oamenii politici şi scriitorii aucontribuit la constituirea unui corpus de cunoştinţe cu caracter psihosociologic. NiccolS

)



"achiavelli E320-3'8F introduce tema manipulării comportamentale. <ilosoful englez1homas Lobbes E3'))-30F, analiz=nd conflictele, relaţiile de dominaţie şi de supunere,este considerat de către unii specialişti Gprimul psiholog socialH. "oralistul francez<ranTois de la %ochefoucauld E33&-3)(F a intuit cum nu se poate mai sugestivGsistemul rol-statusurilor socialeH şi a realizat o tipologie psihosociologică a personalităţii

acelor vremuri. Rean de a 7ru5Ure E32'-30F a făcut observaţii fine asupraGcomportamentului socialH Ees CaractUres ou les moeurs de ce siUcle, 3))F. Kn fine,"ontesuieu E3)0-3''F, prin observaţiile sale privind Gcaracterele naţiunilorH, a prefigurat problematica modernă a Gidentităţii socialeH Ees ettres persanes, 383F. a *umătatea secolului I9$$$-lea, reflecţia psihosociologică dob=ndeşte o puternică e/presieteoretică prin lucrarea (iscours sur lorigine et les fondements de lin-galit- E3''F a luiRean-Racues %ousseau E338-3)F. - în secolul I$I-lea, Gsocialiştii utopiciH, prin interesul lor pentru descifrareasistemului social şi a dinamicii acestuia, continu=nd un filon mai vechi de g=ndireE<ourier, Ven, #roudhon, +aint-+imonF, au prefigurat orientarea cercetare-acţiune în psihologie. ;i în g=ndirea mar/istă, mai ales în scrierile din tinereţe ale lui Warl "ar/,

precum deologia germană Escrisă împreună cu <riedrich ngels în E3)2'-3)2F sau.ptsprezece /rumar al lui 0udovic /onaparte E3)'8F, sunt elemente de teorie psihosociologică: relaţia dintre individ şi societate, influenţa societăţii asupra g=ndiriiindivizilor, sistemul rol-statusurilor sociale. #entru contribuţia lui Warl "ar/ E3)3)-3))&Fşi <riedrich ngels E3)8(-3)0'F la apariţia psihosociologiei, a se vedea lucrarea$ntroducere în psihologia socială E30F de "ihai %alea şi 1raian Lerseni. !iscursulactual despre Gcapitalul socialH porneşte de la lucrarea lui Warl "ar/ Capitalul E3)F,aşa cum remarcă psihosociologul american Nan in E8((3, p. 2F. ucrările lui Xmile!urDheim (e la division du travail social E3)0&F, 0es 1-gles de la m-thode sociologi2ueE3)0'F, 0e Suicide E3)0F, 0es formes -l-mentaires de la vie religieuse E3038F aucontribuit substanţial la apariţia psihosociologiei. Kn aceste lucrări clasice, ca şi în

articolul G%eprOsenttion individuelles et reprOsentations collectivesH E3)0)F, îşi auoriginea teoriile despre relaţia dintre psihismul individual şi cel colectiv, despre om şisocietate, despre rolul societăţii în stabilirea nivelului de aspiraţii, despre conştiinţacolectivă şi reprezentările sociale. ?nii specialişti, precum %obert ". <arr E300F,consideră că rădăcinile psihologiei sociale moderne se află în lucrarea lui Charles !arVinThe 3xpression of the 3motions in #an and %nimal E3)8F.

Kn evoluţia psihosociologiei pe plan mondial, conform +.,Chelcea, s-ar puteaidentifica cinci etape:

- preistoria, cuprinsă între începutul secolului al 9$-lea î.e.n. şi sf=rşitul secoluluial I$I-lea@- perioada fondării ei ca disciplină ştiinţifică E3))(-30&2F@- perioada clasică E30&'-30(F@- perioada modernă E303-30)0F@- perioada contemporană Ede după 300(F.E Chelcea, +., 8(()F

lţi autori, precum +haron +. şi +aul Wassin stabilesc o altă periodicitate aevoluţiei domeniului psihosociologiei:

- etapa de reunire a forţelor E3))(-30&'F@- marele salt înainte E30&-302'F@- perioada clasică E302-30(F@

0



- etapa Gîncredere şi crizeH E303-30'F@- era pluralismului Edupă 30'F E+h. +. 7rehm şi +aul ". Wassin,300(, p. -32F

Kn ţara noastră, dezvoltarea psihosociologiei cunoaşte o îndelungată perioadă decăutări şi identificări. stfel, înt=lnim în 4nvăţăturile lui 5eagoe /asara$ către fiul săuTeodosie E3'38-3'83F, lucrare rom=nească scrisă în limba slavonă, Gaproape toate temele

psihosociologiei moderne, e/primate într-un limba* adecvat şi tratate cu competenţă şiconvingereH ENeculau, 30)2, p. 8F. +faturile Gvoievodului culturii rom=neştiH vizeazăceea ce astăzi apare ca leadership, Grelaţii ierarhiceH, Gsupunerea faţă de autoritateH,GnegociereaH. ucrarea voievodului muntean a apărut aproape concomitent cu PrincipeleE3'3F a lui "achiavelli. Kn secolele I9$-I9$$$, în scrierile marilor cronicari Qrigore?reche, "iron Costin şi $on Neculce apar analize psihosociologice asupra personalităţii,învăţării sociale, conformării, statusului social, relaţiilor interpersonale. Nicolae "ilescuE3&-3()F, cu ale sale 6urnal de călătorie în China şi (escrierea Chinei E3)F,!imitrie Cantemir E3&-38&F, cu (escriptio #oldaviae E332-33F şi (ivanul sau78lceava înţeleptului cu lumea E30)F, introduc în literatura de la noi tema Gpsihologiei popoarelorH şi ceea ce apoi va deveni Gpsihologia poporului rom=nH, respectiv tema

Gidentităţii naţionaleH. Kn secolul al I$I-lea, în 4nsemnare a călătoriei mele, Constantin 1adovici din 7oleşti, făcută în anul &+)9, &+):, &+); de (inicu 7olescu E3-3)&(F,găsim reflecţii pătrunzătoare despre Gschimbarea socialăH. Kn 0e peuple roumain dapr<s ses chants nationaux Eteză de doctorat, 3)2F, a lui $on Crăciunescu este reluată, la nivelacademic, tema privind Gpsihologia poporului rom=nH.EChelcea, 8(()F

#sihosociologia contemporană se caracterizează prin efortul de sincronizare cuevoluţia psihosociologiei pe plan european şi mondial. ;i-au continuat activitateadidactică şi de cercetare unii dintre psihosociologii consacraţi şi au început să se afirmemulţi psihosociologi tineri. +-au restructurat programele şi s-au publicat tratate, manuale,monografii şi studii de psihologie socială Eoriginale şi traduceriF. Kn 8((& a apărut prima 3nciclopedie de psihosociologie din %om=nia Ecoordonată de +eptimiu Chelcea şi #etru

$luţF.

Psihosociologia familiei azi 1oţi autorii converg azi în a evidenţia rolul important al familiei în conte/tulsociocultural şi economic contemporan. Kn gri*a pe care o manifestă societateamulticulturală pentru păstrarea şi îmbogăţirea identităţii umane şi pentru promovareadiversităţii ca resursă a grupului, familia se înscrie cu identităţile sale naţionale, locale şiumane E9ră*maş, 8(()F. <amilia reprezintă fără îndoială un mediu prioritar pentru creşterea şi educareacopiilor. #rin caracterul său stabil şi coerent familia este mediul educogen primar, cuvalenţe formative esenţiale pentru dezvoltarea normală a copilului. partenenţa copiluluila familie este condiţionată de siguranţa afectiv materială i afectiv esenţială pentruș

dezvoltarea psihică, îndeosebi în etapele timpurii ale evoluţiei acestuia. !in această cauzăsepararea copilului de familie poate determina perturbări grave ale echilibrul lui biopsihic. <amilia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuală, afectivă iș

volitivă a personalităţii copiilor, climatul şi atmosfera familială devenind cadrul deambianţă materială, spirituală i afectivă în care se vor forma copii. !e aceea, eventualeleș

3(



carenţe materiale ale mediului i climatului familial, influenţează în mod negativș

dezvoltarea psihocomportamentală a copiilor. Kn prezent, familia ca unitate socială s-amodificat foarte mult at=t la nivel structural, c=t şi la nivel atitudinal în sensul cre teriiș

ratei divorţurilor şi a tensiunilor şi conflictelor intrafamiliale. +ituaţia e/istentă pe planfamilial se poate răsfr=nge negativ asupra maturizării fizio-psihice, fiziologice şi sociale a

copiilor lăs=nd sechele în structura psihică şi de personalitate a acestora.Kn familiile de astăzi, legăturile sunt mai puţin durabile pe considerentul căoamenii nu mai acceptă să convieţuiască împreună dacă nu se înţeleg bine, nici măcar dedragul unui copil, faţă de care au anumite responsabilităţi. +e vorbeşte tot mai multdespre e/istenţa unei adevărate ,,crizeH a familiei moderne. ceastă stare critică poate fideterminată de inversarea rolurilor soţ-soţie, de dispariţia unor roluri tradiţionale, de problemele materiale, sau de absenţa părinţilor din cadrul căminului pentru îndeplinireasarcinilor socio-profesionale, ceea ce determină o mai slabă preocupare a lor, pentrueducaţia copiilor

Cunoscut fiind faptul că la forumul psihosociologilor de la 7udapesta E3003F s-avorbit pentru prima dată despre apariţia unui nou tip uman, =omo europaeus, apreciem că

vom asista la crearea acestuia la nivel european, dimensiunea transfrontalieră fiind atinsă,iar cultura inter şi multiculturală e/prim=ndu-se în acelaşi spaţiu geocultural.

E2erciţii a!licati%e3. +ă evidenţieze notele de interferenţă la nivel interdisciplinar ale psihosociologiei cualte domenii.8. +ă analizeze comparativ evoluţia domeniului psihosociologiei în ţara noastră şi înlume.

Sumar

+erge "oscovici la cea de-a 9$$$-a Conferinţă generală a sociaţiei uropene de#sihologie +ocială /perimentală E7udapesta, iulie 300(F a evidenţiat ideea cum că, psihosociologia îşi e/trage substanţa ei identică din conte/tul social contemporan.Kn ceea ce priveşte dezvoltarea şi afirmarea psihosociologiei rom=neşti în noul conte/teuropean apreciem că aceasta va fi recunoscută intern şi internaţional doar în condiţiileîn care cercetarea psihosociologică va fi una suficient de relevantă pentru specificulnostru naţional, aduc=nd în atenţie probleme şi soluţii de mare actualitate şi în acord cu progresele ştiinţelor psihologice şi socioumane din uropa şi din lume.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>3.Chelcea, +., 8((), Psihosociologie' Teorii, cercetări , aplicaţii, d. #olirom, $aşi8.9asile, !., ., 8((, ntroducere în psihologia familiei şi psihosexologie, d. <undaţiei%om=nia de "=ine, 7ucureşti /i$liografie opţională>3. %otaru, 1., $luţ., #., 300, Sociologie, d. "esagerul, Clu*-NapocaModulul II. Clarific&ri terminologice i conce!tuale: cu!lu4 familie4 c&s&torieSco!: definirea noţiunilor de cuplu şi familie în conte/tul sistemului familialcontemporan@

33



O(iecti%e: să enumere principalele caracteristici ale unei familii@ să realizeze diferenţierea dintre noţiunile de cuplu şi familie@ să descrie natura căsătoriei în raport cu necesităţile societăţii contemporane.

Sc"ema logic& a modulului

- !elimitări terminologice: cuplu, familie, căsătorie- <amilia ca sistem- +tructura familiei


Delimitări terminologice: cuplu, familie, căsătorie Cuplu Cuplul este definit de $olanda "itrofan ca fiind Go structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual Epartenerii se satisfac, se stimulează,se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prinintermediul celuilaltF E"itrofan,300), p.32F.

Kn dicţionarul e/plicativ al limbii rom=ne cuv=ntul cuplu semnifică o perecheformată din persoane Ede se/ opusF. !e precizat că această reunire a două persoane poatefi bazată pe o apropiere înt=mplătore, accidentală sau pe o legătură constantă. Cuv=ntul provine din francezul couple.

!in punct de vedere fizic, cuplul reprezintă un sistem compus din două forţeantiparalele. nalizat din perspectivă psihologică cuplul reprezintă o structură bipolară detip biopsihosocial, care se fondează pe un interdeterminism mutual, partenerii se satisfac,se stimulează, se dezvoltă i se realizează ca individualită i biologice, afective i sociale,ș ț ș

unul prin intermediul celuilalt. "amilie !in punct de vedere etimologic cuv=ntul familie provine din latinescul familia.

+e regăseşte apro/imativ în aceeaşi formă şi în limbile italiană EfamigliaF, francezăEfamilleF, germană E<amilieF. Conform !I familia poate fi definită ca fiind formasocială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţiiacestora. Kn sens larg, familia reprezintă totalitatea persoanelor care sunt înrudite princăsătorie sau s=nge, respectiv fac parte din acelaşi neam, ceea ce înseamnă că familia poate fi definită ca semnific=nd o succesiune de generaţii care au un strămoş comun,neam, seminţie. #utem afirma că din punct de vedere istoric, familia semnifică o formăistorică de comunitate umană, grup de persoane legate prin consangvinitate şi înrudire.Kn sens figurativ, familia poate semnifica un grup de oameni str=ns unit, legat prininterese şi idealuri comune.

<amilia reprezintă Go formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai

mulţi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şiBsau paterne, realiz=nd, mai mult sau mai puţin latura biologică şiB sau cea psihosocială H. E$. "itrofan, C. Ciupercă , 300), p.3F Carlfred 7rodericD statuează faptul că familia este structura umană evolutivă cea

mai puternică. a va persista mai mult dec=t orice alt sistem. !ovada este clară, în sensulcă poartă cu sine urme de cultură şi civilizaţie trecute şi transmite la r=ndul său, în mare parte din caracteristicile acestora EC. 7rodericD 30)&F. Lrana, îmbrăcămintea, adăpostulşi serviciile de tip personal A toate se regăsesc în familie, aceasta deţin=nd de asemenea şiresponsabilitatea copleşitoare faţă de toţi membrii societăţii: copii, bătr=ni, handicapaţi,

38

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Interdeterminism_mutual&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Interdeterminism_mutual&action=edit&redlink=1



bolnavi, şomeri. !incolo de cele prezentate se poate afirma că familia este locul în carese însuşesc deprinderile de bază Eregulile de interacţiune socială şi comunicare, igienă personală, responsabilităţileF şi reprezintă un spri*in crucial în asigurarea succesuluiinstituţiilor de tip secundar, cum sunt şcolile, de pildă. +tephens defineşte maria*ul ca Go uniune se/uală legitimată social, începută

printr-un anunţ public şi care implică ideea de permanenţă@ presupune un contract decăsătorie, mai mult sau mai puţin e/plicit, care specifică drepturi şi obligaţii reciproceîntre soţi şi viitorii lor copii.H +tephens continuă definiţia familiei, văzută ca: Gunaran*ament social, bazat pe căsătorie şi contract de căsătorie, care include recunoaştereadrepturilor şi obligaţiilor părinteşti, reşedinţă comună pentru soţ, soţie şi copii, precum şiobligaţii economice reciproce între soţ şi soţie. H E+tephens, J., N., 30&, p. 'FCăsătorie !in perspectivă psihologică, căsătoria înseamnă o Yrelaţie psihologicăY între doioameni conştienţi, ea fiind Yo construcţie complicat alcătuită dintr-o serie întreagă de datesubiective şi obiective, av=nd indiscutabil o natură foarte eterogenă EC.Q. Rung, 3002, p.&F. a este Gun proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi, de

conştientizare, redirecţionare şi fructificare a tendinţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de autocunoaştere prin intercunoaştere. +copul ei este creşterea personală prin e/perienţa con*ugalităţii şi parentalităţii H E$. "itrofan, 300), p.3F. Cercetările susţin că alegerea partenerului se bazează pe o operaţie de filtrare,adică pe o selecţie la nivelul mai multor paliere, în care c=mpul alegerilor estesuccesiv îngustat p=nă c=nd are loc alegerea finală. u fost propuse ' paliere: filtrul pro/imităţii, filtrul similaritate-complementaritate, filtrul atracţiei personale şi filtrulcompatibilităţii. > <iltrul pro/imită ii este prezent cu preponderenţă la nivelul famililor e/tinse,ț

considerate a fi şi tradiţionale. stăzi , în medii rura le, în unele dintre locali tăţ ileizola te, partenerii se aleg şi se căsătore sc pe temeiul vecinătăţii, apropierii. Kn

spri*inul acestor afirmaţii, #etru $luţ arată ca pro/imitatea spaţială a re o mar e va lo a reî n î n c h e i e r e a u n e i c ă s ă t o r i i , d e o a r e c e e a c u m u l e a z ă ş i a l t e c r i t e r i ih o m o g a mi c e E e t n ie , s t a tu t s o c io p r o fe s i o n al , r e l ig i e , v = r s tă F . a e s t ei n t i m a soc i a tă cu pro/imitatea şi similaritatea culturală E $luţ, #, 8((', pp. 3(0-33(F.

> <iltrul similaritate-complementaritate A C=nd vorbim de similaritatesub=nţelegem o serie de factori, precum: factori de v=rstă, religie, clasă socială, nevoi şiinterese comune, valoriF, iar complementaritatea, presupune forţa atracţiilor a douăentităţi opuse. Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influenţeazăstabilitatea căsătoriei. Căsătoriile bazate pe similaritate psihologică, marcatede tendinţa identificării sunt supuse d e v i t a l i z ă r i i , u n i f o r m i z ă r i iv i e ţ i i s t a ţ i o n a r e E $ . " i t r o f a n , 3 0 ) 0 F . C e l e b a z a t e p e complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dacă viaţa lor este maitumultoasă. ic i r apo r t u l d in t re a r i a cogno sc i b i l ă ş i a r i ain co gn os ci bi lă , a su rp ri ze i, a mi st er ul ui , a imprevizibilului, este mult maimare dec=t în căsătoriile fondate pe similaritate. . WercDoff E302F a p r o p u s ointegrarea similaritatii şi complementarităţii în descrierea şi e/plicarea alegerii partenerului, în sensul că, într-o primă etapă, similaritatea de valori şi atitudini acţioneazăca un filtru pentru a continua sau nu relaţia de prietenie Edacă se constată o disimilaritatecu privire, de e/emplu, la valori şi atitudini faţă de familie, sunt foarte mari şanse ca

3&



drumul spre căsnicie să se întrerupăF, iar mai tarziu complementaritateanevoilo r devine mai importantă. > <iltrul atracţiei personale şi al compatibilităţii Esau al afinităţilor electiveF poate fi generat de mecanisme biochimice, armonie bioenergetică. C . Q . R u n g ,influenţat de cultura orientală, e/plică atracţia se/elor prin satisfacerea

mutuală a proiecţ ii lor complementare de rol-se/ în cadrul s imilari tăţ iiEanimusul femeii se regăseşte în bărbat, iar anima bărbatului se recunoaşteş i s e i den t i f i că î n f eme i e F . $ ub i r ea r eun i f i că ce l e 8 a r he t i pu r i . n i maş i n i mus , transcend dualitatea, întorc=ndu-se la marele +ine care este unic, acesta îiconţine pe am=ndoi Eanima şi animusF inseparabili. t rac ţ i a pen t ru ce lă l a l t poa t ef i prov oca tă ş i de moda l i tă ţ i ero t ice de e/p res i e comportamentală şi decomunicare nonverbală: -e/presivitate senzitivă Ecoloratuloch ilor, priv ir e, contu ru l buze lo rF, - c o mu n i c a r e no nv e r b a l ă E p r i v i r e ,g e s t i c ă F , - c a p a c i t ă ţ i e m p a t i c e - i n t u i r e a d o r i n ţ e l o r , a ş t e p t ă r i l o rc e l u i l a l t s u n t c = t e v a d i n mecanismele psihologice şi se/uale care *ustificăafinităţile elective. +e e/plică astfel de ce atractivitatea fizică continuă să

reprezinte un determinativ important în selecţ ii le noastre de iubire ş icăsătorie. K n p l a n s e c u n d, d i n c o lo d e f r u mu s e ţ e a f i z ic ă , f a c t or id ec is iv i î n a le ge ri le n oa st re p ot f i: i nt el ig en ţa , c ar ac te ru l,comp or ta men tul . ?n rol important în alegerea par tenerului c o n * u g a l estedeţinut de compatibilitatea emotională. Kn ge ne ra l, dr ag os te a ro ma nt ic ă es teas oc ia tă cu dr ag os tea la pr ima ve de re @ far ă dr ag os te EromanticăF, casatoriaeste goala, uscată E#. $luţ, 8((', p. 3((F. Kn multe culturi, căsătoriile sunt înca aran*ate şiîn rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti.$nclusiv în uropa, multă vreme casatoria din dragoste era o e/ceptieE.Qiddens, 8(((F.

amilia ca sistem+istemul în general este un ansamblu de elemente aflate într-o ordine

nonînt=mplătoare care func ionează pe baza unor reguli i dispune de echilibru. #rinț ș

sistem în elegem nu numai o sumă a păr ilor lui ci i rela iile dintre acestea. %aportat laț ț ș ț

familie aceasta este văzută ca o sumă a membrilor ei componen i i interac iunea dintreț ș ț

ace tia, aceasta realiz=ndu-se după anumite reguli, av=nd anumite func ii i e/ist=ndș ț ș

permanent tendin a men inerii unui echilibru în interiorul acestuia. Ca i sistemele înț ț ș

general, familile pot fi închise Enu rela ionează aproape deloc cu mediul încon*urătorF sauț

deschise Erela ionează şi interferează cu mediul încon*urătorF. <amiliile închiseț

func ionează după regulile i principiile proprii, fiind foarte rezistente la schimbare.ț ș

/emple în acest sens ne sunt oferite de familiile nonsociale, cu foarte pu ini prieteni,ț

care nu sunt vizitate de rude sau vecini, care î i educă copii doar după propriile norme şiș

principii, fiind în acelaşi timp reticente la orice idei noi sau aspecte funcţionale ale vieţiicotidiene. <amiliile deschise sunt reprezentate de familii prosociale, încon*urate de mulţi prieteni şi căutate de cunoscuţi, cele care construiesc şi întreţin rela ii de prietenie,ț

cordialitate, bună vecinătate, care practică vizite reciproce cu ceilalţi, care manifestăfle/ibilitate şi acceptanţă comportamentală faţă de modificarea regulilor i concep iilor ș ț

de şi despre viaţă.

32



#entru a- i men ine stabilitatea i echilibru dinamic, familia folose te mecanismeș ț ș ș

de feedbacD acestea fiind pozitive sau negative. %aportat la familie, feedbacD-ul pozitiveste reprezentat de ac iuni întreprinse, de e/emplu atunci c=nd în func ie de reac iileț ț ț

copilului care merge la grădini ă sau la coală, părin ii î i organizează stilul de via ăț ș ț ș ț

Eprogramul zilei de lucru, timpul liber, timpul dedicat lec iilor sau activită i e/tra colareț ț ș

etc.F. <eedbacD-ul negativ reprezintă mecanisme cum sunt pedepsirea, învinovă irea,țumilirea, cearta, bătaia, folosite pentru corectarea comportamentelor gre ite aleș

membrilor familiei. !e-a lungul timpului familia şi-a conservat şi dezvoltat rolul de celulă asocietăţii. !in această perspectivă familia îndeplineşte mai multe funcţii cum sunt: ceaeconomică, de socializare, de solidaritate şi se/ual-reproductivă.

> "unc ia economicăț *oacă un rol important prin asigurarea resurselor materiale,financiare, necesare e/isten ei familiei. dată îndeplinită corespunzător, func iaț ț

economică dă libertatea familiei de a se concentra i a îndeplini i celelalte func ii.ș ș ț

ceastă func ie este realizată de cei doi so i prin aducerea veniturilor în urma e/ercităriiț ț

unor profesii, prin procurarea i producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminte prinș

transmiterea profesiei iBsau sus inerea copiilor în alegerea profesiei.ș ț > "unc ia de socializareț este tradusă ca fiind func ia de educare în scopulț

asimilării de către copii, dar i de ceilal i membri ai familiei, a atitudinilor, valorilor,ș ț

principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. %olulfunc iei de socializare este de a integra în societate persoanaEcopilulF, prin educa ia făcutăț ț

la toate nivelele cum ar fi: material, fizic, psihologic, moral i spiritual. ceastă func ieș ț

are grade diferite de manifestare, de la o familie la alta în func ie de preocuparea într-oț

mare sau mai mică măsură privind educarea membrilor săi.> "unc ia deț solidaritate constă în asigurarea unită ii i stabilită ii familiei,ț ș ț

implic=nd manifestarea sentimentelor de afec iune, de respect, de apartenen ă la grupulț ț

familial, a încrederii membrilor unii în al ii, a dezvoltării intimită ii, a a*utorării iț ț ș

sus inerii reciproce de-a lungul timpului. ceastă func ie are un grad din ce în ce mai slabț ț

de manifestare în zilele noastre, fapt dovedit prin cre terea rateiș divor urilor ț , a înmul iriiț

rela iilor deț concubina*, a celibatarilor i a familiilor monoparentale.ș

> "unc ia sexual?reproductivăț are în vedere satisfacerea se/uală reciprocă a celor doi so i i aducerea pe lume a copiilor. Cele două componente ale acestei func ii suntț ș ț

tratate diferit în funcţie de familie pun=ndu-se accentul fie pe împlinirea se/uală în unelefamilii, în timp ce în alte familii se acordă o importanţă deosebită aducerii pe lume acopiilor. %ealizarea acestei funcţii depinde şi de factori cum ar fi gradul de cultură, avutde cei doi parteneri, gradul şi tipul de educaţie primit de influenţele religioase, de dorinţaşi caracteristicile fizice şi psihologice ale celor doi soţi. +-a constatat că în zilele noastre,în societăţile mai avansate economic, cuplurile şi familiile tind să pună accent din ce în cemai mult pe împlinirea afectiv-se/uală în detrimentul celei reproductive. Cercetătorul +hirle5 Zimmerman E300)F a elaborat o listă ce cuprinde funcţiide bază ale familiei:

• Susţinerea fizică şi gri!a faţă de mem$rii familiei' Kntr-o familie sănătoasă, copiii,adulţii şi cei în v=rstă primesc cu toţii îngri*irea şi spri*inul de care au nevoie:m=ncare, adăpost, îmbrăcăminte, protecţie. colo unde familiile sunt incapabilesă furnizeze aceste servicii, membrii lor suferă şi-şi găsesc substitute în realitateaimediată, refugii care nu de puţine ori sunt periculoase.

3'

http://ro.wikipedia.org/wiki/Solidaritate


http://ro.wikipedia.org/wiki/Divor%C8%9B


http://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Celibatar&action=edit&redlink=1




http://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Celibatar&action=edit&redlink=1



• Creşterea numărului de mem$ri prin naştere sau adopţie' +ocietatea renaşte prinfamilii. #entru această funcţie nu e/istă nici un substitut.

• Socializarea copiilor pentru rolurile de adulţi' <amiliile îşi pregătesc copiii pentruviaţă. "ulte dintre ele reuşesc foarte bine să le insufle deprinderi, valori şiatitudini, care să le fie utile pentru a-şi întemeia prietenii, pentru a obţine o slu*bă

mai bună, pentru a contribui la progresul social.• Controlul social al mem$rilor A menţinerea ordinii în cadrul familiei şi în

grupurile e/terioare acesteia. Kn familii indivizii îşi însuşesc valori şicomportamente pozitive şi sunt criticaţi pentru cele negative.

• Păstrarea moralităţii familiei şi a motivaţiei de a face performanţă în familie şi înalte grupuri. !in acest punct de vedere, familiile sunt cele ce menţin indiviziiîmpreună şi îi permit societăţii să funcţioneze.

• Producerea şi consumul de $unuri şi servicii. <amiliile se pot întreţine singure, prin producerea de hrană, asigurarea sănătăţii membrilor ei. le *oacă un rol vitalîn economia naţională, prin faptul că se străduiesc să răspundă nevoilor membrilor lor.

preciem că funcţiile familiei sunt astăzi la fel de actuale ca în trecut, fără a seface trimitere spre un conservatorism e/acerbat, ci fiind vorba de un aspect tradiţional şicultural: asigurarea ordinii sociale între generaţii, transmiterea valorilor şi normelor morale, solidaritatea şi susţinerea între membrii ei.

Structura familiei Kn concep ia psihiatrului argentinianț +alvador "inuchin, structura familială esteun set invizibil de cerin e func ionaleț ț ce organizează modurile în care membrii familieiinterac ionează. #entru men inerea integrită ii i men inerea func ionalită ii unei familiiț ț ț ș ț ț ț

este nevoie ca structura acesteia să fie fle/ibilă, să reziste la schimbare p=nă la un anumit

punct dar în acela i timp să se adapteze atunci c=nd circumstan ele o cer. cest lucru seș ț poate realiza prin intermediul subsistemelor familiale, acestea fiind fie indivizi singuri,fie diade Ee/emplu mamă-copil, so -so ieF. Cele mai importante subsisteme familialeț ț

sunt: subsistemul adul ilor, subsistemul paternal i subsistemul fraţiilor.ț ș

Su$sistemul adul ilor ț numit i marital sau al so ilor, include cei doi so i. cestș ț ț

sistem are rolul principal de a modela intimitatea i anga*amentul. #entru aceasta esteș

nevoie de abilită i cum sunt complementaritatea i acomodarea reciprocă, cu alte cuvinteț ș

aceasta însemn=nd că ambii so i simt că pot fi independen i dar în acela i timp i că suntț ț ș ș

împreună. cest subsistem poate stimula învă area, creativitatea i cre terea duc=nd astfelț ș ș

la acomodarea reciprocă, mai precis la sus inerea aspectelor pozitive ale partenerului i laț ș

actualizarea aspectelor creative ale acestora, aspecte inactive p=nă atunci. +ubsistemul

marital are nevoie de protec ie fa ă de cerin ele i nevoile altor sisteme cum ar fi deț ț ț șe/emplu situa ia cuplurilor cu copii pentru a- i oferi unul altuia suport emo ional. #otț ș ț

apărea dificultă i de rela ionare între so i de e/emplu, atunci c=nd unul dintre ace tiaț ț ț ș

insistă în urmărirea propriilor scopuri, lăs=nd în urmă scopurile diadei ca întreg. Su$sistemul paternal se formează atunci c=nd se na te primul copil i cuprindeș ș

părin ii, dar i membrii familiei e/tinse Ede e/emplu bunicaF. %esponsabilitatea acestuiț ș

subsistem este mare i constă în a cre te copii, a-i ghida, a stabili limite i a-i disciplina.ș ș ș

cum apar dificultă i, pentru că adultul este în acela i timp partener pentru celălaltț ș

3

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Salvador_Minuchin&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cerin%C8%9Be_func%C8%9Bionale&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Subsisteme_familiale&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Diad%C4%83&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Subsisteme_familiale&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Diad%C4%83&action=edit&redlink=1



membru al diadei maritale, dar i părinte pentru copil, însă nu întotdeauna aceste douăș

tipuri de func ii sunt eficient îmbinate. !ificultă ile apărute în subsistem, duc laț ț

destabilizarea cuplului marital prin atragerea unui copil în interiorul acestuia sau laizolarea copilului de către cuplul marital. c iunile e/terioare asupra copilului sauț

modificările în evolu ia acestuia duc la efecte i asupra subsistemului paternal chiar iț ș ș

asupra celui marital. Su$sistemul fraţiilor este format din copiii din familie oferindu-le acestora primul grup social în care cu to ii sunt egali. +istemul fraţiilor înva ă copiii să negocieze,ț ț

să coopereze, să cunoască competi ia iț ș submisivtatea, suportul reciproc i ata amentulș ș

fa ă de prieteni. Copiii preiau astfel diferite roluri i pozi ii în familie, fiindu-le necesareț ș ț

în evolu ia lor ulterioară în via ă.ț ț

Sugestii !entru studenţi- #arcurgerea atentă a suportului teoretic aferent acestei teme@- %eflectare asupra conceptelor de cuplu, familie şi căsătorie din perspectiva societăţilorcontemporane la scară mondială.

E2erciţii a!licati%e3. +ă evidenţieze importanţa familiei pentru societatea contemporană rom=nească.8. +ă analizeze comparativ specificul familiei şi al vieţii de cuplu raportate la două etapeistorice distincte din evoluţia umană.

Sumar !e-a lungul istoriei constatăm că societăţile au avut drept celulă centralăfamilia. stăzi, asistăm la un proces de dezintegrare a modelelor tradiţionale ale familieiconsonant cu o proiecţie atipică a instituţiei familiei, datorită schimbărilor în avalanşăcare se produc.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>3. #escaru, ., 7., 8((2, "amilia azi, o perspectivă sociopedagogică, d. ramis,7ucureşti@8. 9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d. ramis,7ucureşti. /i$liografie opţională>3. +tephens, J, N., The "amil@ in Cross Cultural Perspective, NeV [orD: Lolt, %inehart\ Jinston, 30&)' "itrofan, $.4 30)0, Cuplul con!ugal' %rmonie şi dizarmonie, d. ;tiinţifică şi.nciclopedică, 7ucureşti&.$luţ, #.,8(('4 Sociopsihologia şi antropologia familiei, d. #olirom, $aşiModulul III. Familia + teorii i ti!uriSco!: definirea noţiunilor de cuplu şi familie în conte/tul sistemului familialcontemporan@O(iecti%e:

să enumere teoriile despre familii preciz=nd elementele lor definitorii@

3

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Submisivitate&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Submisivitate&action=edit&redlink=1



să realizeze diferenţierea dintre diferitele teorii despre familie argument=ndconţinutul acestora@

să descrie fiecare tip de familie indic=nd toate caracteristicile lui definitorii.Sc"ema logic& a modulului

- 1eorii despre familie

- 1ipuri de familii + tapele vie ii de familieț

Con'inutul informa'ional detaliat: !eorii despre familie 1eoreticienii pot descrie multe teorii generale despre societăţi şi indivizi, dar nimeni nu poate afirma că ele se aplică în mod automat familiilor. le pot uza de aspecteale familiei care e/plică lucruri din afara acesteia şiBsau pot uza de lucruri din afarafamiliilor pentru a e/plica ce se înt=mplă în interiorul acestora. &' Teoria schim$ului ? îşi are originile în utilitarismul filosofic şi psihologic, care

pune accentul pe interesul propriu. amenii formează grupuri sociale doar pentru că esteîn interesul lor să procedeze astfel. sumpţiile acestei teorii rezidă în faptul că grupurilereprezintă doar adunări de indivizi@ predicţia şi e/plicarea depind de studierea motivaţieiindividuale@ indivizii sunt motivaţi de propriul interes, iar oamenii sunt calculatoareraţionale ale recompenselor şi costurilor. Conceptele cheie ale teoriei pot fi considerate afi: răsplata-costul, profitul Eraportul dintre răsplată şi costF, nivele de comparaţieEevaluarea profitului raportat la alţii într-o poziţie similară sau raportat la poziţiialternativeF, raţionalitate, schimb Eo tranzacţie reuşită- renunţarea la ceva pentru a obţinealtceva mai bine valorizatF, echitate Eun schimb onest şi corectF, surse general valabile derăsplată Elucruri valorizate social, în general, cum ar fi aprobarea socialăF. senţa acesteiteorii este evidenţiată de comportamentul care asigură ma/imizarea profitului.

"odelul schimbului a fost criticat pentru tratarea familiei ca pe o colecţie deindivizi, precum şi pentru că a pus prea mult accent pe raţionalitate, e/cluz=nd emoţiile. )' #odelul dezvoltării familiei ? este singurul creat special pentru studiul familiei,şi nu neapărat pentru scopuri sociologice e/tinse. $deea că familia are un ciclu de viaţăanalog cu cel al individului este destul de veche, dar a fost prezentă în sociologie de-abiaîn 30&(. $poteza centrală a teoriei este că familiile într-adevăr se dezvoltă, traverseazăstagii distincte, evidenţiate de variaţiile din structura familiei şi funcţionarea acesteia.1eoreticienii modelului consideră că e/istă diferite nivele de analiză legate de indivizi,relaţii, grupuri, asocierea de grupuri şi instituţii. i afirmă că familia este un grupsemipermeabil, deschis la influenţe din afară. +usţin că e/istă nu doar un timp oficial, cişi timpul social, marcat de evenimente familiale semnificative. Conceptele cheie includ

schimbarea şi dezvoltarea familiei, elemente de structură socială Epoziţii, norme, roluriF,strategii, tranziţii, sarcini de dezvoltare Eîn formulările unora, dar nu la toţiF, secvenţetipice ale stadiilor şi evenimentelor, precum şi variaţii înt=mplătoare şi devieri sistematicede la normele sociale. utorii modelului au afirmat că normele sociale guvernează timpul şi organizarea pe secvenţe a evenimentelor familiale şi că devierile de la astfel de norme duc la separărimai t=rziu, în viaţă. deviere e/tinsă poate aduce noi norme. $ndivizii şi familiile potdevia de la norme, pentru că încearcă să se conformeze normelor altor instituţii şi

3)



asemenea conflicte instituţionale constituie sursa schimbării sociale. Concentrarea pediferite nivele de analiză a dus la apariţia unor variante de teorii de dezvoltare.Centr=ndu-se pe nivelul instituţional, teoreticienii dezvoltării structurale au încercat săcontureze o teorie formală, aplicabilă cross-cultural despre modurile în care normeleinstituţionale limitează timpul şi segmentarea evenimentelor familiale. depţii dezvoltării

interacţionale se aseamănă cu mulţi dintre cei ai interacţionismului simbolic, prin aceeacă pun accent pe modul în care membrii familiei creează roluri în cursul interacţiunii. atreia variantă este analiza cursului vieţii individului, pe care unii sociologi o consideră prea centrată pe individ, pentru a mai fi în vreun fel o teorie de dezvoltare a familiei.

1eoreticienii modelului şi-au folosit ceea ce au descoperit pentru a înţelege şidiminua stresul familiei, evidenţiind faptul că un eveniment poate fi stresant funcţie decum se raportează el la celelalte evenimente, în timp. Kn acest sens, o atenţie specială afost acordată tranziţiei către calitatea de părinte. 1eoria dezvoltării nu are doar aplicaţiiterapeutice, ci îi poate chiar sensibiliza mai mult pe creatorii de politici la nevoilefamiliilor, în diferite etape de dezvoltare Efamiliile cu copii mici sau cuplurile în v=rstăF. A' #odelul sistemelor ? este cel mai recent dintre cele de p=nă acum. Kşi are

originile în organicismul lui Lerbert +pencer, care căuta principiile generale şi proceselecare guvernează toate fiinţele vii, precum şi în teoria modernă a informaţiei.1eoreticienii sistemelor consideră că un sistem de părţi interconectate este un

model util pentru înţelegerea oricărui obiect. !atorită intercone/iunilor, întregulînseamnă mai mult dec=t suma părţilor. +istemele se află în relaţii dinamice cu mediul lor prin feedbacD, care transformă unele ieşiri ale sistemului în intrări. Concepte cheie includsistemul, legăturile Eîn grade variate de permeabilitateF, regulile de transformare Ecareguvernează modul în care acţiunile unei părţi afectează acţiunile altei părţiF, feedbacD-ul,varietatea Efle/ibilitateaF, echilibrul Eîntre intrări şi ieşiriF şi subsistemele.

1eoreticienii sistemului îşi prezintă ideile mai mult sub formă de modele şischeme, dec=t de afirmaţii verificabile. +e au în vedere în acest caz două mari arii

specifice din studiul familiei. şa cum teoria comunicaţiilor studiază codarea şidecodarea mesa*elor între membrii familiei, observ=nd, de pildă, anumite diferenţe întremodul în care femeile şi bărbaţii decodează mesa*ele nonverbale, teoria despre familii afolosit conceptele sistemelor pentru a evalua şi trata familiile cu probleme, abord=ndsubiecte de tipul: cum relaţionează indivizii între ei.

Criticii acestei teorii au afirmat că autorii săi furnizează mai degrabă un modeldec=t o teorie ştiinţifică predictivă, că sunt prea abstracte conceptele sale, pentru a fiaplicate unor situaţii concrete şi că foloseşte conceptele sistemelor într-o viziunemoralistă, pentru a descrie cum ar trebui să se poarte familiile, chiar dacă ele nu facaceasta.

9' Teoria conflictului ? pornesc de la premisa că acesta este normal în cadrulgrupului, dar şi între grupurile sociale, pentru că lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui grup să se ciocnească cu al altora. C=t conflict este depinde destructura grupului Emărime şi compoziţieF, precum şi de resurse, care încura*ează fiecompetiţia, fie cooperarea. lături de structură, conceptele cheie sunt: GconflictH,GresurseH Ecare oferă o bază potenţială pentru putereF, GnegociereH şi GconsensH.

1eoreticienii conflictului consideră că grupurile cu structuri de autoritate apropiaterezolvă mai bine un conflict prin negociere, dar chiar şi în acest conte/t rezultatele tind

30



să-i favorizeze pe cei cu cele mai multe resurse. Ceilalţi cu mai puţine resurse, cum suntcopiii, îşi pot spori influenţa prin formarea de coaliţii.

+e iau în discuţie patru variante ale teoriei conflictului: - teoriile structurale ale conflictului, în tradiţia lui +immel, se centrează pe modulîn care conflictul este afectat de mărimea şi compoziţia grupului@

- diadele, în cazul maria*ului, sunt diferite de grupurile mai mari din cauză cae/clud coaliţiile@- teoria microresurselor a lui +canzoni e/plică cum poate apărea conflictul marital

dintr-un schimb de resurse iniţial echitabil, pentru că partenerii îşi reduc sau sporesccontribuţiile nonreciproc Esoţul care nu mai contribuie cu bani sau soţia care oferă maimulţi bani, dar nu-l poate determina pe soţ să participe mai mult în gospodărieF@ - teoriile macroresurselor conflictului, cum este feminism-mar/ismul atribuieconflictele familiale unei scale e/tinse de inechităţi, cum sunt cele de clasă sau gen. E#escaru, ., 8((2F.

:' Teoria ecologică ? pleacă de la ipoteza că indivizii şi grupurile sunt în acelaşitimp şi fiinţe biologice dependente de mediile lor fizice, dar şi fiinţe sociale care

interacţionează unele cu celelalte. Conceptele cheie ale teoriei surprind termeni ca:ecosistem, nişă Epoziţia în cadrul unui ecosistemF, şir adaptativ Eîn sensul de secvenţerepetate de comportamente de care e capabilă o fiinţăF, unităţi Efamilile se disting prinorganizarea internă proprieF, dezvoltare ontogenetică Eschimbările survenite la nivelulstructurii interneF, adaptare, selecţie naturală Esursa schimbării evolutiveF.

1eoreticienii acestui model afirmă că cei mai mici, copiii, se dezvoltă în conte/tulecosistemului familial, care este la r=ndul său inclus într-un ecosistem mai e/tins. #emăsură ce se dezvoltă, ea îşi asumă roluri din ce în ce mai specializate în cadrul familiei.%olurile specializate ale adulţilor se schimbă at=t ca răspuns la schimbările din mediulfamilial, c=t şi ca răspuns la funcţiile schimbătoare ale dezvoltării copilului. Copiii autendinţa de a reproduce organizarea familială a familiei lor de bază, constr=nşi de noile

restricţii ale ecosistemului, care se schimbă odată cu trecerea timpului E#escaru, .,8((2F.Criticii acestei teorii susţin că autorii săi nu au specificat momentul în care

intervin cele două nivele: biologic şi social Ec=nd anume devine mai importantă pentrudezvoltarea copilului influenţa socială şi c=nd cea biologicăF. i consideră că s-au făcutaserţiuni prea ample referitoare la schimbare, fără a preciza mecanismele specificeE7rofenbrenner a afirmat că, în fapt, comportamentul este o funcţie a interacţiunii dintre persoană şi mediu, fără a da e/plicaţii suplimentareF.

1eoriile referitoare la familie variază funcţie de c=teva dimensiuni. le secentrează pe diferite nivele de analiză, încorporează dimensiunea timp în grade diverse şilocalizează sursele schimbării în locuri diferite Efie interne, fie e/terne grupului familialF.1eoriile schimbării se centrează pe indivizi, tratează schimbarea ca fiind internă şi discută puţin despre timp. 1eoriile interacţionismului simbolic se referă mai ales la relaţii, dar sunt interesate şi de procesele interne. 1eoriile ecologice se ocupă de întregul grupfamilial şi caută surse e/terne schimbării. 1eoriile sistemelor şi cele de dezvoltare secentrează pe aceleaşi lucruri, dar acordă mai multă atenţie schimbării în timp. 1eoriileconflictului şi c=teva dintre cele de dezvoltare au în vedere familia ca instituţie însocietate şi încorporează cel mai e/tins cadru în timp A schimbarea istorică. 1eoriile trec printr-un stadiu formativ în care Gmetafora de bază a teoriei se află sub o foarte atentă

8(



analizăH. ?rmează un stagiu de rafinament, de testare, aplicare şi revizuire a acesteia.1eoriile descrise aici se află în cea de-a doua etapă. utorii lor nu sunt de acord cuaproape nici unul dintre criteriile importante de evaluare a teoriilor familiei, dar consistenţa internă, claritatea şi puterea e/plicativă se află printre standardele cel mai bine valorizate. +unt posibile multe strategii diferite de construire a unei teorii, cum ar fi:

deducerea teoriilor specifice din cele generale, combinarea celor parţiale pentru a obţineunele mai cuprinzătoare, constituirea teoriilor din cercetări empirice, în mod inductiv şiîmprumutarea de teorii din alte domenii de studiu E#escaru, ., 8((2F.

?n fapt este cert, şi anume că, teoriile legate de familie constituie astăzi o provocare permanentă pentru oamenii de ştiinţă, dat fiind dinamismul schimbărilor socio-cullturle şi geo-fizice pe care le traversăm.

!ipuri de familii $nstitutul pentru familie, 9anier, a descris următoarele tipuri de familie:

• "amiliile Bnucleare, compuse din doi părinţi şi unul sau mai mulţi copii

biologici sau adoptaţi, care locuiesc împreună@ c=nd familia nucleară a fost condusă de un bărbat, ca unică persoană cu venit în casă, în anii M'( A a fost considerată o familieconvenţională@ acum este doar una dintre tipurile principale e/istente@

• "amiliile Bextinse, compuse din părinţi, copii, unchi, bunici şi alte rude des=nge, care locuiesc împreună sau nu@

• "amiliile Bamestecate sau Brecom$inate sau Breconstituite, compuse din părinţi care au divorţat, s-au recăsătorit şi au format o nouă familie, care include copiiidin prima căsătorie a unuia sau a ambilor parteneri şiBsau din această căsătorie@

• "amilii Bfără copii, reprezentate de un cuplu@• "amilii Bcu un singur părinte, compuse dintr-un părinte A adesea o mamă A cu

un copil sau mai mulţi@• BCupluri care coa$itează şi Bcăsătorii convenţionale A aran*amente familiale,

care se aseamănă altor forme, dar nu legalizează maria*ul. E$nstitutul pentru familie,9anier, 3002, p. 0F

!e precizat că încep=nd cu anul 308 acest institut recunoaşte cuplurile cu parteneri de acelaşi se/, ca familii. !e aceea poate ar fi corect a adăuga un alt grup defamilii şi anume, părinţii homesexuali şi les$iene. Cele mai importante criterii pentru identificarea şi înţelegerea tipurilor de familii

sunt: criteriul numărului de parteneri, criteriul numărului de părinţi, criteriulnumărului de copii, criteriul orientării se/uale ale celor doi parteneri şi criteriulapartenenţei culturale a partenerilor .

3.Criteriul numărului de parteneri care formează familia ? aduce în discu ieț

familiile poligame i monogame. <amiliile poligame sunt de două tipuri:ș

familii poliandrice i familii poliginice. <amiliile poliandrice sunt acele familiiș

unde femeia are dreptul să se căsătorească cu mai mul i bărba i sau unde e/istăț ț

mai mul i parteneri bărba i. <amiliile poliginice sunt cele unde e/istă maiț ț

multe partenere femei, bărba ii av=nd dreptul de a alege mai multeț so ii.ț

Caracteristic acestor familii poligame este numărul mare de copii. #oligamiaeste înt=lnită la unele popoare ce promovează după caz se/ul masculin saufeminin pentru a prote*a societatea. <amiliile monogame sunt acele familii în

83



care un bărbat sau o femeie au dreptul să se căsătorească doar cu un singur partener. "onogamia poate fi serială, adică în cazul decesului partenerului saual divor ului, partenerul rămas se poate recăsători. +au poate fi monogamieț

strictă atunci c=nd partenerul nu mai are dreptul de a se recăsători. +ocietateaare un rol important în ceea ce prive te stabilirea dreptului de căsătorie cu unulș

sau mai mul i parteneri, astfel societatea rom=nească promovează monogamiațserială. 1ot în cadrul monogamiei, distingem alte tipuri de familii: familiinucleare i familii e/tinse i familii de origine. <amiliile nucleare sunt formateș ș

din cei doi so i i copii lor necăsător i. cest tip de familie cel mai înt=lnit iț ș ț ș

mai dorit în toate societă ile pentru că e/istă un grad mai mare de intimitate, deț

satisfacere a nevoilor se/ual-afective, de siguran ă i stabilitate i unde rela iileț ș ș ț

democrate i stabilirea propriilor reguli de func ionare familială sunt realizateș ț

mai u or. <amiliile e/tinse sunt formate din mai mul i membri ai familiei careș ț

locuiesc în acela i spa iu i care reprezintă două sau trei genera ii:ș ț ș ț fra i ț , părin i,ț

"unici , copii i nepo i. cest tip de familie este format în cele mai multe cazuriș ț

din două familii nucleare de e/emplu doi so i cu unul sau doi copii careț

locuiesc împreună cu părin ii unuia dintre so i sau doar cu un părinte sau un altț țe/emplu poate fi o familie nucleară care locuie te cu o soră sau un frateș

căsătorit sau nu, cu sau fără copii. <amilia e/tinsă se înt=lne te cel mai mult înș

societă ile tradi ionale caracterizate prin conservatorism, al regulilor iț ț ș

tradi iilor familiale. cest tip de familie impune reguli de organizare iț ș

func ionare stricte, astfel familia cea mai în v=rstă va fi cea care stabile teț ș

aceste reguli, iar cel mai în v=rstă bărbat va fi considerat capul familiei, lu=nddeciziile importante în familie.

!atorită celor relatate mai sus, a conservatorismului, t=nărul cuplu a*unge demulte ori să intre în conflict cu cuplul parental cu care convie uie te duc=nd astfel laț ș

scăderea intimită ii i satisfacerii maritale. ?neori se poate a*unge chiar la disolu iaț ș ț

cuplului nou constituit, datorită neîn elegerilor apărute în rela ia cu părin ii, uneoriț ț ț

aceasta fiind prea rigidă privind păstrarea vechilor obiceiuri. Kn alte cazuri se poatea*unge la disolu ia cuplului parental datorită perturbării rela iilor e/istente i producereaț ț ș

de tensiuni, conflicte provenite din partea cuplului t=năr. lteori rela iile dintre familiileț

nucleare se deteriorează după apari ia copiilor Enepo ilorF deoarece bunicii preiau un rolț ț

conducător al familiei av=nd tendin a de a deveni părin i at=t pentru nepo i c=t i pentruț ț ț ș

părin ii acestora, duc=nd astfel la neclarită i i confuzii de rol at=t pentru părin i c=t iț ț ș ț ș

pentru copii, ace tia nemai tiind pe cine i c=nd să mai asculte. <amilia e/tinsă prezintă iș ș ș ș

avanta*e semnificative. stfel fiind mai mul i membrii în familie e/istă o mai mareț

varietate de modele de comportament ce pot fi adoptate de copii. !e asemenea, o familiee/tinsă poate asigura sentimente mai trainice de apartenen ă i siguran ă, contribuind la oț ș ț

dezvoltare psihică bună a copiilor. "ai multe persoane într-o familie permit un mai bunata ament al copiilor, fapt deosebit de important în dezvoltarea lor emo ională av=nd unș ț

nivel crescut de încredere în sine i abilită i de rela ionare cu ceilal i. <amilia e/tinsă,ș ț ț ț

av=nd un număr mai mare de membrii, poate face mai u or fa ă la sarcinile gospodăre ti,ș ț ș

dar i la crizele familiale apărute. vanta*ele se măresc cu c=t fiecare membru al familieiș

î i cunoa te i î i duce la bun sf=r it rolul pe care îl are i respectă nevoile i rela iileș ș ș ș ș ș ș ț

celorlal i, mai ales intimitatea. <amilia de origine este un alt tip de familie fiindț

reprezentată de familia în care s-a născut persoana, adică părin ii i fra ii acesteia.ț ș ț

88

http://ro.wikipedia.org/wiki/Frate


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bunici&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bunici&action=edit&redlink=1



#$ %riteriul numărului de părin i -ț prezintă două tipuri de familii, biparentale iș

monoparentale. <amiliile biparentale sunt cele în care e/istă ambii părin i,ț

acestea fiind formate din părin ii naturali ai copiluluiBcopiilor sau din familiiț

mi/te sau reconstituite în cazul în care părin ii au mai fost căsători i i auț ț ș

divor at sau i-au pierdut partenerul. ceste familii mi/te, pot con ine propriiț ș ț

copii în noua căsătorie, dar pot avea i copiii comuni ai partenerilor. #entru a fișo familie în adevăratul sens al cuv=ntului, familiile reconstituite trebuie sădepă ească o serie de dificultă i. stfel, neacceptarea părintelui vitreg de cătreș ț

copil din simplul motiv că îl percepe ca un înlocuitor al celui natural duce laapari ia sentimentelor de respingere, furie, ură i gelozie. ceste sentimente potț ș

să se diminueze în timp, dar aceasta depinde de contribu ia i atitudinile sauț ș

gre elile de comportament ale părin ilor. ?nele dintre gre elile părin ilor suntș ț ș ț

devalorizarea părintelui vitreg în fa a copiilor, retragerea dreptului de a educaț

sau a admonesta copilul, tehnicile educative dure sau pur i simplu diferite peș

care părintele vitreg le folose te i altele. altă situa ie în care familiaș ș ț

reconstituită poate înt=mpina dificultă i este atunci c=nd copilul poateț

considera că părintele său natural îi acordă mai pu ină aten ie i iubire dupăț ț șrecăsătorie, acesta nee/plic=nd copilului diferen a dintre iubirea parentală iț ș

cea con*ugală. ?neori, problema dificilă apare pentru părintele vitreg, deoarecenu poate accepta copilul partenerului de via ă. cesta nu î i poate manifestaț ș

afec iunea pentru copilul partenerului mai ales c=nd acesta îl respinge sau chiar ț

se revoltă i luptă împotriva sa. Kn aceste situa ii este nevoie de calm i deș ț ș

a*ustarea comportamentului părintelui în cauză astfel înc=t să poată să facă fa ăț problemei. dificultate în constituirea unei familii reconstituite o prezintă iș

conflictele fraterne dintre copii celor doi parteneri iBsau copii proveni i dinș ț

căsniciile lor anterioare. stfel, copii din căsătoriile anterioare pot prezentasentimente de inferioritate, se pot sim i mai pu in iubi i i doriţi dec=t noulț ț ț ș

copil al cuplului. <amiliile monoparentale sunt acele familii în care unul dintre părinţi nu e/istă, copiii fiind crescu i doar de un singur părinte. ipsa unuiț

părinte se datorează fie decesului acestuia, fie divor ului. familieț

monoparentală se poate constitui i în cazul în care o persoană poate deveniș

părinte unic prin conceperea unui copil prin fertilizare in vitro, prin adop iaț

unui copil sau atunci c=nd celălalt partener nu ia parte la cre terea copilului.ș

Cele mai multe familii monoparentale sunt cele care provin din divor ulț

părin ilor sau decesul unui partener i sunt formate cel mai adesea din mamă iț ș ș

copil Esau copiiF. Nu în ultimul r=nd, e/istă din ce în ce mai multe persoanecare î i asumă postura de părinte, mamă singură prin na terea unui copil sauș ș

prin adop ie. familie monoparentală prezintă dezavanta*ul că părintele înț

cauză înt=mpină multe dificultă i în îndeplinirea rolului său de a se realizaț

financiar i de a reu i să asigure confortul i educa ia necesară copilului său. Knș ș ș ț

cazul în care părin ii singuri nu pot face fa ă dificultă ilor apărute, ei apeleazăț ț ț

la persoane din familia e/tinsă cum ar fi bunici, alte rude, bone, etc. diferen ă e/istă în ceea ce prive te constituirea familiei monoparentale, maiț ș

precis atunci c=nd familia este compusă din mamă i copil fa ă de tată i copil.ș ț ș

stfel mamele singure au tendin a de a nu apela la alte persoane pentru a*utor ț

i a*ung la un moment dat la o suprasolicitare i la apari ia tensiunilor ș ș ț

8&



interioare care mai t=rziu se pot transforma în simptome, at=t la ele c=t i laș

copii lor. 1ot la mamele singure se înt=lneşte preluarea rolului de tată faptconstatat a fi foarte rar, în cazul bărbaţilor părinţi singuri. !atorită acestor schimbări în interiorul familiei, apar modificări ale regulilor, ale graniţelor dintre membrii familiei i subsisteme sau modificări ale întregii structuriș

familiale. !e e/emplu, mamele singure tind să fie mai autoritare, mai rigide înaplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui iar taţii singuri devin în acestesituaţii mai delicaţi, mai afectuoşi, dar sunt mai restrictivi în unele reguli. Kntr-o familie monoparentală pot apărea modificări la nivelul subsistemuluiadulţilor, astfel el fiind redus la un singur adult, fapt ce va duce în timp ladificultăţi în modelarea intimităţii erotico-se/uale a copiilor. i au o confuzieîn ceea ce priveşte modelul feminin i cel masculin, deoarece av=nd un singur ș

părinte, acesta *oacă rolul şi de mamă şi de tată. &$ %riteriul numărului de copii - ne dă un număr de patru tipuri de familii:

familia fără copii, cu un singur copil, cu doi copii i cu trei sau mai mul i copii.ș ț

<amilia fără copii este un cuplu căsătorit care nu are încă sau nu va avea

niciodată copii. cest tip de familie este în număr din ce în ce mai mare înzilele noastre, deoarece apare fenomenul de înt=rziere a momentului na teriiș

unui copil în cuplu. "otivele ar fi: partenerii doresc să se bucure de intimitatealor o perioadă mai lungă de timp, să testeze stabilitatea rela iei lor pentru a nuț

avea e ecuri printr-un divor , doresc să se realizeze economic, financiar ș ț

Eob inerea unui serviciu, cumpărarea unei locuin e etc.F. lte motive ca familiaț ț

să nu aibă copii ar fi i folosirea din ce în ce mai frecventă a metodelor ș

contraceptive, con tientizarea gre elilor educative făcute de părin iiș ș ț

partenerilor ce formează cuplul actual, cre terea ratei divor urilor, mutareaș ț

aten iei mai mult pe împlinirea profesională a celor doi parteneri, stresul ridicatț

datorită cre terii timpului petrecut la serviciu duc=nd astfel la scădereaș

capacită ii reproductive i a intimită ii în cuplu, reorientarea femeilor către oț ș ț

via ă personală i profesională duc=nd astfel la am=narea rolului matern.ț ș

<amiliile fără copii, în ma*oritatea cazurilor se caracterizează printr-ointimitate foarte mare, av=nd o legătură emo ională foarte str=nsă întreț

parteneri. A'&' "amilia cu un singur copil - este foarte des înt=lnită fiind tipul de familiecare împline te nevoia de paternitate a partenerilor, dar face ca să nu fie suprasolicitatăș

economic i psihologic. Kn cazul în care familia este func ională, echilibrată, copilul seș ț

dezvoltă normal el sim ind nevoia unui frate sau a unei surori. Kn cazul în care copilul nuț

va avea un văr Everi oarăF pentru a ine loc de frate sau soră el î i va dori prieteni,ș ț ș

devenind în func ie de caracteristicile sale personale timid, izolat sau, dimpotrivă,ț

sociabil. Kn func ie de aten ia acordată de ambii părin i copilului, acesta are anse de a fiț ț ț ș

răsfă at sau nu. !atorită părin ilor ce investesc emo ional mai mult dec=t trebuie înț ț ț

copilul lor acesta, poate să răm=nă în starea de copil pentru mai multă vreme, de i fizicș

devine adult. Kn cazul în care copilul trăie te mai mult între adul i, acesta interiorizeazăș ț

u or trăirile lor duc=nd astfel la conflicte interioare i la înt=rzierea sau accelerareaș ș

maturizării. C=nd beneficiază de toate resursele familiei, copilul se va dezvolta armoniosat=t fizic c=t i psihologic, iar în cazul în care acestea sunt diminuate, de e/emplu dacăș

intimitatea între parteneri are de suferit Erela iile de afec iune s-au răcit, e/istă conflicteț ț

82



sau boli etc.F, copilul unic va fi u or atras în coali ii cu unul dintre părin i împotrivaș ț ț

celuilalt. /istă în număr mare familii în care mama se coalizează cu copilul împotrivatatălui, datorită rolului timpuriu ce îl are mama în rela ia cu copilul, dar e/istă i familii înț ș

care tata coalizează cu copilul împotriva mamei, în acest caz mama av=nd perturbărima*ore de comportament datorate de e/emplu unor boli fizice sau psihice. Kn aceste

cazuri copilul poate substitui rolul de partener sau de confident în func ie de se/ulțcopilului i de nevoile neîmplinite ale părintelui. stfel, copii dezvoltă un ata amentș ș

e/agerat fa ă de părinte Esau părin iF, fapt ce va determina dificultă i în asumarea roluluiț ț ț

de parteneri în viitoarele lor rela ii.ț

&.8. "amilia cu doi copii - este un tip de familie apreciată i foarte înt=lnităș

pentru că prezintă marele avanta* că fra ii înva ă să se accepte, să se iubească, săț ț

colaboreze i să negocieze. stfel rolurile în casă sunt împăr ite pe se/e sau ordineaș ț

na terii. Kntre cei doi fra i apare fenomenul de competi ie, aceasta fiind mai ales pentruș ț ț

dragostea părin ilor i pentru resursele materiale. tunci c=nd fra ii sunt apropia i caț ș ț ț

v=rstă competi ia este mult mai evidentă dar, ea nu este o competi ie negativă ciț ț

stimulează abilită ile de negociere i de a face fa ă societă ii unde copilul va înt=lniț ș ț ț

diverse situa ii. /istă o importan ă în ceea ce prive te i se/ul copiilor în manifestareaț ț ș șafec iunilor, dar i a conflictelor@ în cazul în care copii sunt de acela i se/ afec iuneaț ș ș ț

înclină mai degrabă către prietenie contribuind la formarea unor tendin e homose/uale,ț

iar dacă ace tia sunt de se/e diferite uneori afec iunea este amestecată cu sentimenteș ț

erotice, reprimate de tabu-ul incestului sau nu aceasta depinz=nd de atitudinea părin ilor.ț

i în acest tip de familie pot apărea coali ii, cele mai frecvente fiind între mamă i copiiȘ ț ș

sau mamă cu un copil i tatăl cu celălalt.ș

A'A' "amilia cu trei sau mai mul i copiiț - are o caracteristică importantă, aceastafiind că fra ii au mari anse să se formeze unul după celălalt, i să se crească unul peț ș ș

celălalt. Kn cazul în care resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, primul copil vaavea sarcini asemănătoare cu cele ale părin ilor îngri*indu-se de gospodărie d=nd a*utor laț

cre terea celorlal i copii i lucr=nd atunci c=nd devine adult acesta numindu-se i copilș ț ș ș

parental. ricare dintre copii din fratriile numeroase poate deveni parental, dar anseleș

cele mai mari le are primul. %olul de copil parental poate fi adaptativ în cazul familiilor ce au o bună func ionare sau neadaptativ, în cazul familiilor cu probleme, c=nd părinteleț

renun ă la rolul său i copilul va fi nevoit să îl preia. Copiii parentali se pot sim iț ș ț

supraîncărca i, pot sim i că sunt depă i i de sarcini, fiind încerca i de sentimenteț ț ș ț ț

cople itoare de vinovă ie i neputin ă, care pot duce la tulburări afective sau boliș ț ș ț

psihogene. Copii parentali î i continuă acest rol de îngri*ire c=nd devin adul i, inclusivș ț

fa ă de proprii parteneri inclusiv în familile pe care le vor constitui. ?n alt fenomen peț

care îl înt=lnim în familile cu trei sau mai mul i copii este acela al copilului mi*lociu ce seț

simte ignorat emo ional, negli*at dezvolt=nd sentimente de fustrare, neîncredere în sine,ț

furie, acestea duc=nd la apari ia unor tulburări de comportament i alte simptome cum ar ț ș

fi dificultă i în rela ionare, insuccese colare i profesionale, inclusiv boli. Copilul cel micț ț ș ș

poate fi apăsat de nevoile familiei, pe care mai mult le simte, dec=t le în elege, aceastaț

duc=nd la refularea trăirilor în timpul somnului, av=nd co maruri, vorbind în somn.ș

'$ %riteriul orientării se(uale a celor doi parteneri - cuprinde două tipuri defamilii, familiile heterose/uale şi familiile homose/uale. <amiliileheterose/uale sunt acele familii în care ambii parteneri sunt heterose(uali ,acestea fiind înt=lnite cel mai des în lume. <amiliile homose/uale sunt acele

8'

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heterosexual

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heterosexual



familii în care cei doi parteneri sunt homose(uali sau les"iene. ceste familii pot avea sau nu copii, aceştia fiind proveniţi din căsătorii anterioare cu parteneri heterose/uali, prin adopţie sau prin fertilizare in vitro. cest tip defamilie se înt=lneşte mai rar i a apărut mai recent în tipologia familială. Knș

uropa e/istă c=teva state care au acceptat căsătoriile dintre parteneri

homose/uali, dar în cele mai multe cazuri cuplurile homose/uale suntacceptate mai bine fără a fi legalizate într-o căsătorie. Lomose/uali iș

lesbienele preferă în cele mai multe cazuri să răm=nă în cupluri, fără a maiîntemeia familii pun=nd accent mare pe libertatea personală i a e/primăriiș

se/ualităţii. )$ %riteriul apartenenţei culturale a partenerilor - sunt două tipuri de familii

în func ie de acest criteriu, astfel înt=lnim familii în care partenerii apar inț ț

aceleia i culturi, fiind tipul cel mai frecvent înt=lnit i familii mi/te în careș ș

partenerii apar in unor culturi diferite. cest tip de familie capătă din ce în ceț

mai mult teren datorită dezvoltării tehnicii de comunicare prin telefon, fa/ iș

$nternet. Kntr-o familie mi/tă apar numeroase provocări, în special acelea de a

armoniza diferen ele de cultură, tradi iile, alături de cele personale ce e/istă înț țorice familie. Kn %om=nia înt=lnim cele mai frecvente cazuri de familii mi/teca fiind realizate între rom=ni i unguri, rom=ni i nem i, între rom=ni i rromiș ș ț ș

sau alte tipuri de combina ie. #artenerii acestor familii au o deschidere mentalăț

i spirituală mai mare, fiind mai pu in afecta i de pre*udecă i, mai fle/ibili înș ț ț ț

g=ndire i comportament.ș

*tapele +ie ii de familieț

<iind un sistem deschis, av=nd numeroase influenţe din partea mediului iș

interacţion=nd cu acesta, familia se schimbă de la un moment la altul în func ie deț

evenimentele ce apar în interiorul sau e/teriorul acesteia. cest sistem trebuie permanentsă se restructureze i să seș reorganizeze în func ie de: apari ia sau dispari ia unora dintreț ț ț

membrii ei Ena terea copiilor, a nepo ilor, căsătoria copiilor, etc.F, cre terea i dezvoltareaș ț ș ș

membrilor Ecopilul mic, adolescentul, constientizarea rolului parental de către părinte,înaintarea în v=rsta etc.F sau aparitia unor evenimente asteptate sau nesteptate Eintrareacopilului la gradinita sau coala, pensionarea părin ilor, divor ul, o boală, ob inerea sauș ț ț ț

pierderea unui loc de muncă, etc.F. dată apărută o schimbare într-o genera ieț , ea determină schimbări i în celelalteș

genera ii, astfel transformările ce au loc într-un subsistem familial produc influen e i înț ț ș

celelalte subsisteme. concluzie importantă este aceea că, într-o familie schimbările se produc în salturi, asemenea unor furtuni prevestite doar cu foarte puţin timp înainte, plăcute sau nu, dar totdeauna generatoare de stres. !e e/emplu, în cazul în care copilulmerge la grădini ă sau coală, to i ceilal i membri ai familiei î i vor schimba programul,ț ș ț ț ș

atitudinile şi comportamentele unul fa ă de celălalt@ în cazul plecării copiilor de acasă,ț

apare nevoia de restabilire a vie ii în doi a părin ilor.ț ț

+-au identificat diferite etapizări ale ciclului de via ă familială de diver i oameniț ș

de tiin ă, psihologi. stfelș ț +alvador "inuchin identifică patru stadii de dezvoltare, ceapar în ma*oritatea familiilor:

8

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homosexuali&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lesbian

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Influen%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Organizare&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Genera%C8%9Bie&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Identificare&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homosexuali&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lesbian

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Influen%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Organizare&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Identificare&action=edit&redlink=1



Sugestii !entru studenţi- #arcurgerea notelor de curs şi a bibliografiei indicate.- %eflectare asupra etapelor din viaţa de familie e/perienţiate p=nă în prezent.

E2erciţii a!licati%e3. +ă analizeze fiecare din tipurile de familii prezentate şi să argumenteze care dintreta/onomii ar fi preferată.8. +ă identifice elementele de congruenţă dintre etapele unui ciclu de familie-principiiledirectoare şi liniile de dezvoltare pe care fiecare dintre acestea le presupune.

Sumar teorie referitoare la familie trebuie să includă cel puţin un concept desprefamilie, iar aceasta implică o definire a termenului. <amilia este, de asemenea, o instituţiesocială, astfel înc=t teoriile legate de ea se pot centra pe cone/iunile sociale şi peobiceiurile multor familii din aceeaşi societate.

?nele dintre caracteristicile distincte ale familiilor ca grupuri sociale sunt aceleacă durează mai mult dec=t orice alt grup social@ sunt intergeneraţionale şi conţin at=trelaţii biologice, c=t şi de rudenie, care le leagă de organizaţii familiale mai e/tinse.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>3. #escaru, .,7., 8((2, "amilia azi, o perspectivă sociopedagogică, d. ramis,7ucureşti /i$liografie opţională>3. icheler, "., 30)3, The nade2uac@ of the #onolithic #odel of the "amil@, în:

GCanadian Rournal of +ociolog5H, 9ol. , No. &

Modulul I5. 6ela'ii inter!ersonale la ni%el familialSco!: identificarea elementelor de specificitate ale relaţiilor intrafamiliale@O(iecti%e:

să analizeze tipurile de relaţii şi dimensiunile acestora la nivelul unei familii@ să identifice rolurile ce se stabilesc la nivelul unei familii analiz=nd

caracteristicile acestora.Sc"ema logic& a modulului- %elaţii şi interrelaţii intra şi inter familiale- %olurile în cadrul unei familii- +tilurile parentale


Relaţii şi interrelaţii intra şi inter familiale.

8)



Kn interiorul familiei se înt=lnesc numeroase procese şi fenomene familiale ca dee/emplu: intercunoaşterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competi ia, negocierea,ț

formarea unor coali ii, manipularea, etc. Cele mai importante sunt intercuno terea iț ș ș

comunicarea, ele st=nd la baza formării i evolu iei cuplului i familiei.ș ț ș

ntercomunicarea

$ntercunoa terea începe între cei doi parteneri atunci c=nd se întalnesc, se plac, seșîndragostesc Ede cele mai multe oriF i hotărăsc să se cunoască. C=nd a*ung la concluziaș

că se cunosc suficient si dacă doresc formarea unui cuplu stabil ei se vor căsători.#rocesul intercunoasterii nu este finalizat, el continua si după căsătorie, atunci c=nd partenerii locuiesc împreună, realizează împreună sarcinile gospodaresti, fac fa ăținfluen elor e/terne, cunosc=ndu-se din ce în ce mai mult din punct de vedere alț

personalitătii fiecăruia. $ntercunoasterea este un proces at=t voluntar, conştient, dar şiinvoluntar, automat, acţiunile directe de autodezvăluire şi dezvăluire reciprocă se succedşi se interpătrund, iar partea involuntară constă în comportamentele obişnuite şi automate pe care fiecare partener le realizează d=ndu-i informaţii celuilalt despre el.utodezvăluirea şi dezvăluirea reciprocă au o mare importanţă în stabilirea intimitatii în

cuplu şi familie, astfel realiz=ndu-se stabilirea unor relaţii mai bune, mai calde, maideschise între parteneri, c=t şi între părinţi şi copii, dar şi facilitarea stimulării dragosteierotice, mai ales a dragostei profunde, mature. #entru a se dezvălui sau a ascultadezvăluirea partenerului trebuie ca partenerii să depăşească o serie bloca*e aleintercunoaşterii precum: teama de a nu lăsa pe celalalt să afle presupusele defecte proprii@teama de respingere sau pierdere, care ar putea urma dacă celalalt cunoaşte ceea ce tuapreciezi ca fiind un dezavanta* pentru tine, etc@ tendinţa de a *udeca propria dezvăluiresau ceea ce dezvăluie partenerulEaF@ tendinţa de a te manifesta ca fiind superior partenerului, falsific=nd astfel intercunoasterea@ mitul conform căruia partenerul trebuiesă intuiască adevărata ta structură bio-psiho-socială şi culturală, dacă te iubeşte cuadevărat@ deprinderi gresite de comunicare. %ealizarea procesului de intercunoaştere nu

se poate produce în afara celui de autocunoastere şi dezvoltare a încrederii în sine şi în partener.%omunicarea /istă o stransă legătură între intercunoastere şi comunicare, de aceea ocomunicare bună va duce la o intercunoaştere bună asigur=nd împlinirea şi satisfacţiacuplului. +unt două forme fundamentale de comunicare, cea verbală şi cea nonverbală,ambele foarte utile în cuplu şi familie, reuşind reglarea relaţiilor familiale şireechilibrarea sistemului familial. !intre numeroasele clasificări ale tipurilor decomunicare, cea mai utilă s-a dovedit a fi cea a lui Qregor5 7ateson: &' Comunicare digitală A unde mesa*ul are doar un referent, apartin=nd unui tiplogic, de e/emplu cuv=ntul GmasăH reprezintă doar o piesă de mobilier, sau un alte/emplu, o durere de cap nu înseamnă dec=t o durere de cap în adevaratul sens alcuv=ntului. Kn comunicarea analogică, mesa*ul are mai mult dec=t un referent, astfel une/emplu ar fi strîngerea unui pumn, put=nd fi un semn pentru un anumit tip decomportament Eameninţare, opoziţie, frustrare, agresivitate, etcF, sau put=nd fi chiar o parte a acestui comportament. )' Comunicare analogică . A unde mesa*ul analogic al comunicării poate fidecodificat lu=nd în considerare alte mesa*e, astfel de e/emplu Gdurerea de stomacH nu edoar o durere de stomac, ci ea poate e/prima dezgustul, sustragerea de la o activitate sau

80



o solicitare indirectă de afecţiune. +tilul de comunicare este şi el important, acesta fiind preluat din familie şi folosit în viitoarele relaţii de cuplu. ste confirmat de practicaeducaţională puterea e/emplului în formarea de comportamente. stfel că, bloca*ele decomunicare în familie, vor fi preluate de către copii şi pe care le vor transfera în viitorulcuplu pe care îl vor forma. Cele mai frecvente bloca*e ale comunicarii în cuplu şi familie

sunt datorate deprinderilor greşite de comunicare: lipsa ascultării, întreruperea discursuluiceluilalt, realizarea unor alte activităţi în timpul discuţiei cu partenerul, aşezarea pe o poziţie superioară folosind e/presii ca: Gştiam astaH, Geu ştiu mai bine, nu trebuie să îmispui tuH, Ge/act asta voiam să spun si euH, Geu ştiu cel mai bine ce este bine pentru tineH,etc@ timiditatea, *ena de a-ţi e/pune propriile opinii@ reţinerile sau chiar teama îne/primare datorată reacţiilor colerice ale partenerului, părintelui sau ale copilului@dominanţa unor mituri ca: Gnu e frumos să vorbeşti despre se/, despre defecteleceluilaltH, Gnu trebuie să iţi spun eu asta@ ar trebui să îţi dai seama singurEăF dacă stai cumine şi pretinzi că mă iubestiH,etc.

comunicare bună presupune respectarea unor norme şi reguli ce implică:- sentimentele de afecţiune autentică ale membrilor familiei@

- abilităţi de gestionare ale unei comunicării asertive@ - onestitate şi diplomaţie în a afirma şi accepta adevărul@ - înţelegerea corectă şi acceptarea necondiţionată a mesa*elor verbale şi nonverbale primite de la ceilalţi membri@ - disponibilitate afectivă şi temporară în a asculta ce spun şi ceilalţi@

- acceptarea dialogului atunci c=nd problemele celuilalt o reclamă@- utilizarea unui limba*, ton şi tonalitate adecvate situaţiei comunicaţionale."argrit icheler a realizat o clasificare a principalelor tipuri de Gdimensiuni ale

interacţiunilor familialeH. Cele mai importante dimensiuni, din perspectiva sa, sunt: procreativă, de socializare, se/uală, rezidenţială, economică şi emoţională. ceasta însănu este o listă e/haustivă. altă dimensiune, care nu a fost inclusă, deşi era nevoie de ea,

este cea legală. "otivul neîncorporării ei aici, este că aceasta traversează toate celelaltedimensiuni. "ai mult dec=t at=t, reprezintă un factor e/tern, faţă de celelalte care sunt, înmare măsură, interne sistemului familial. Kn cadrul fiecăreia pot fi identificate gradevariate de interacţiune.

• (imensiunea procreativă - se referă la interacţiuni de tipul cupluri care au copiiîmpreună, cupluri care au un copil sau mai mulţi împreună plus alţii cu alţi parteneri, cupluri care au copii doar cu alţii sau care nu au copii deloc.

• (imensiunea de socializare - se referă la cazul în care ambii soţi sunt implicaţi însocializarea copiilor@ doar unul dintre ei se implică în acest proces Eîn cazurile dedivorţ, în care numai unul dintre părinţi obţine custodia, iar celălalt nu are nicimăcar drept de vizitareF@ nici unul nu este implicat Ec=nd copilul a fost dat spre

adopţie sau în situaţia în care nu au copiiF.• (imensiunea sexuală - se referă la interacţiuni de tipul un cuplu căsătorit, în care

soţii fac dragoste numai între ei@ un cuplu căsătorit, în care partenerii fac dragosteşi cu alţii@ un cuplu în care partenerii fac dragoste numai cu alţii sau celibatari.

• (imensiunea rezidenţială A este reprezentată de două situaţii:a' toţi membrii familiei locuiesc în aceeaşi casă$' toţi sau o parte din ei locuiesc în cămine complet separate sau au o

multitudine de alte aran*amente.

&(



• Cum familiile uropei se caracterizează toate prin fluiditate şi vulnerabilitate,diferenţele e/istente între modelele diferite sunt premiza bogăţiei soluţiilor la problemele lumii de m=ine şi la reanalizarea funcţiilor familiei, în generalE#escaru, ., 8((2F.

Rolurile în cadrul unei familii #rin rol familial în elegem setul coerent de comportamente pe care membriiț

familiei îl a teaptă de la fiecare membru al acesteia, în func ie de pozi ia pe care o ocupăș ț ț

în sistemul familial. /istă trei roluri familiale: rolul con*ugal Ede partener, de so Bso ieFț ț

viz=nd rela ionarea cu so ul, so ia, rolul parental Ede părinteF viz=nd rela ionarea i rolulț ț ț ț ș

fratern Ede frateF viz=nd rela ionarea cu fra ii.ț ț

!ipul de rol %aracteristici ale rolului

%ol con*ugal - Cunoa tere a partenerului şi autocunoaştere@ș

- +atisfacerea reciprocă a nevoilor afectiv-se/uale, a intereselor iș

aspira iilor referitoare la via a de cuplu@ț ț

- !istribuirea *ustă şi asumarea de sarcini specifice@- "odelarea intimită ii i a vie ii de cuplu pentru copii@ț ș ț

- !islocarea de resurse din potenţialul propriu pentru stimularea şiasigurarea func ionării cupluluiț

%ol parental - sumarea rolului de părinte- sigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi educareacopiilor@- +upravegerea şi coordonarea formării identită ii se/uale a copiilor@ț

- +timularea evoluţiei şi dezvoltării personalităţii la copii%ol fratern - Knvă area comportamentului altruist şi empaticț

- Completarea identităţii de sine i a celei se/ualeș

- +us inerea afectivă i cognitiv-raţională în situa ii diferite.ț ș ț Ta$elul )' 1oluri şi caracteristicile lor în cadrul unei familii

#ot apărea caren e în ceea ce prive te îndeplinirea rolurilor familiale cum ar fiț ș

e/acerbarea sau minimalizarea rolurilor familiale. stfel în e/acerbarea rolului, dee/emplu so ul sau so ia se implică e/clusiv în rolul con*ugal, gener=nd sentimente deț ț

sufocare, de culpă i control pentru partener i ignorarea copiilor. Cel mai desș ș

e/acerbarea rolului se înt=lne te la mame, a*ung=nd să facă din rolul matern un scop înș

sine pun=nd totul, chiar i pe ele pe planul doi întotdeauna. altă e/acerbare este cea aș

rolului fratern apăr=nd în situa iile în care un frate î i îndreaptă toată aten ia, gri*a i via aț ș ț ș ț

spre fra ii săi, ignor=nd propriile nevoi i scopuri, un e/emplu fiind copii parentali.ț ș

"inimalizarea rolului familial conduce, de e/emplu la minimalizarea roluluicon*ugal i îndreptarea spre rela ii e/tra con*ugale, activită i profesionale. "inimalizareaș ț ț

rolului parental are consecin e negative asupra copiilor, deoarece apare negli*areaț

acestora sau privarea acestora de gri*ă, aten ia i satisfacerea nevoilor pe care singuri nuț ș

le pot îndeplini av=nd consecin e negative în dezvoltarea personalită ii lor. Negli*areaț ț

rolului patern apare la părin ii imaturi, la cei cu boli fizice i psihice grave, la cei care î iț ș ș

resping propia se/ualitate Emame care î i resping feminitatea i ta i care nu manifestăș ș ț

masculinitateF, părin i dependen i de alte persoane cum ar fi părin i, parteneri sauț ț ț

&8



substan e etc., părin i dominatori, agresivi, instabili. "inimalizarea rolului fratern esteț ț

înt=lnită atunci c=nd fra ii se ignoră unii pe al ii sau atunci c=nd apar multiple conflicte iț ț ș

tensiuni între ei.

Stilurile parentale +e vorbeşte şi se acţionează tot mai mult în organizarea unor programe ţintite deeducare şi formare a atitudinilor şi competenţelor parentale la nivelul familiei moderne."otivaţia de a deveni părinţi apare la un moment dat în evoluţia cuplurilor stabile. #entrua duce la îndeplinire aceasta sunt necesare însă a*ustări economice, sociale şi psihologiceale familiei. "otivaţia variază considerabil de la o cultură la alta. ?neori copilul esteinvestit cu rolul de a menţine coeziunea familiei. lteori este privit ca o HdatorieH afamiliei. /istă trei forme ale dorintei unui cuplu de a avea copii şi anume: - motivaţia $iologică - sentimentul matern are la bază instinctul de reproducereEperpetuarea specieiF. "otivaţia biologică este stimulată neurofiziologic şi de aceea, semanifestă identic la toţi indivizii, fiind puţin influenţată de factorii de mediu.

- motivaţia socială - dragostea de mamă reprezintă pentru copil o sursănecondiţionată de securitate socială, o condiţie care prefigurează transformarea copilulîntr-o fiinţă socială. $nteracţiunea mamă-copil începe din faza intrauterină şi esteconsiderată un e/emplu de interacţiune socială. Natalitatea unei societăţi este influenţatămultifactorial, dar ţine şi de cultivarea sentimentelor de afecţiune faţă de copii. "otivaţiasocială a dragostei de mamă e/primă dragostea faţă de copii ca un produs al culturii şinu al naturii, pentru că acest sentiment se spiritualizează prin educaţie. 7ucuria de a-ţivedea prelungită viaţa într-o fiinţă nouă, bucuria de a asista la achiziţiile surprinzătoareale copilului, satisfacţia de a fi contribuit la naşterea unui om care să devină util societăţiisunt e/presii ale motivaţiei de ordin social.

- motivaţia personală A este e/presia dragostei pentru copii ca o constantă a

vieţii psihice feminine, în timp ce afecţiunea faţă de copii este un proces dominant în psihicul femeii. Copilul reprezintă e/presia supremă a autorealizării unei femei,concretizarea ideii de permanenţă, dincolo de hotarele e/istenţei personale. Copilulschimbă complet rolul şi statutul de p=nă atunci al femeii, o transformă în mamă. Nunumai statutul social al mamei se modifică, ci i autoevaluarea, conform mitului Gaș

devenit o fiinţă împlinită şi realizată, care şi-a îndeplinit menirea pentru care a fostcreatăH. !upă naşterea copilului, femeia capătă un ţel precis şi anume acela de a creşte şi prote*a noua fiinţă, şi întreaga ei viaţă personală va fi marcată, p=nă la sf=rşit, de acesteveniment. Naşterea unui copil este un element psihofiziologic de echilibrare şi implinirea personalităţii femeii. !in cele mai vechi timpuri se cunosc efectele corectoare alematernităţii asupra temperamentului femeilor. Naşterea presupune un stres biologicEschimbări fiziologice dramaticeF şi uneori, un stres psihosocial, fiind necesare noiresponsabilităţi şi readaptări emoţionale. %esponsabilitatea deosebită a femeii faţă desarcina şi destinul viitorului copil fac din naştere o problemă de psihologie socială. Naşterea trebuie să devină un act responsabil, care să decurgă într-un climat psihic decalm şi încredere. <emeia va trebui să ştie că la naştere e/istă durere, dar că aceasta estesuportabilă şi acceptabilă. Numai an/ietatea o amplifică, d=ndu-i o coloratură patologică. !acă un cuplu parental pierde unicul copil din cauza unui accident sau a unei boliincurabile, evenimentul este interpretat invariabil ca o dramă, iar foştii părinţi fac mari

&&



eforturi pentru redob=ndirea unui copil ]înlocuitorH. %iscul este ma/im pentru familiilecu copil unic. !eşi nu este demonstrată e/istenţa unei ]bazeH biologice a dragostei tatăluifaţa de copil, aceasta e/istă şi derivă mai ales din calitatea relaţiei cu mama copilului.$ntervin însă şi alţi factori cum ar fi gradul lui de cultură şi educaţie, compararea socială,e/perienţa personală de viaţă, sentimentul de m=ndrie masculină Ecopilul se constituie ca

o dovadă indubitabilă a virilităţiiF. bligaţiile pe care şi le-a asumat la întemeiereafamiliei fac ca tatăl să se implice imediat după naştere în îngri*irea lui cu dragoste, iar societatea modernă promovează modelul parental de creştere a copilului. !oar în culturilecu model tradiţional aceste sarcini revin în e/clusivitate compartimentului feminin alfamiliei, înţeleasă într-un sens larg.

Conceptul de stil parental se referă la variaţiile normale în încercările de controlşi socializare ale copiilor de către părinţi E7aumrind, 3003F. !ouă aspecte sunt importanteîn această definiţie. Kn primul r=nd faptul că stilurile parentale descriu variaţii normale în practicile parentale, astfel ele nu ar trebui înţelese ca stiluri deviante de practici parentalecum ar fi cazurile de abuz sau negli*are. Kn al doilea r=nd 7aumrind a pornit de la ideea că

practicile parentale normale se înv=rt în *urul noţiunii de control' Controlul comportamental se referă la aşteptările părinţilor ca regulile lor să fierespectate de copii şi ca aceştia să se comporte adecvat.

+tilurile parentale reprezintă modalităţile de educare a copiilor prin intermediulinteracţiunii părinte-copil. <iecare părinte are propriul său stil de educare a copiilor, propriul său stil parental. +tilurile parentale nu sunt la fel pentru toată lumea, nu toţi părinţii educă copiii în acelaşi fel. !e asemenea, nici stilurile parentale pure nu e/istă în practică. Nu se poate spune că unul dintre părinţi are unul din stilurile parental în proporţie de sută la sută. /istă de obicei stiluri parentale predominante, care punamprenta asupra dezvoltării ulterioare a copilului.

iteratura de specialitate propune o clasificare în ' stiluri parentale, părintele

indulgent, autoritar, indiferent, protector şi democratic. ceste stiluri parentale rareorisunt independente, uneori ele funcţionează combinat Ede e/emplu, deşi un părinte are unstil parental indulgent, uneori acesta poate fi şi autoritarF. <iecare din cele cinci stiluri parentale are propriile lui avanta*e şi dezavanta*e.

+tilurile parentale depind nu numai de personalitatea părintelui, de modelul săueducativ, ci şi de o serie de alţi factori precum mediul general, modele culturale şieducative generale, tradiţiile, gradul de cultură, condiţiile sociale, structura familiei, profesiile părinţilor, etc.

!iana 7aumrind realiza un studiu pe 3(( de copii preşcolari E7aumrind, 30F,utiliz=nd ca metode observaţia naturalistă şi interviul cu părinţii. stfel a identificat 2dimensiuni importante ale comportamentului părinţilor:

• strategiile de disciplinare• căldura şi apropierea• stilul de comunicare• e/pectanţele cu privire la maturitate şi control

#e baza acestor dimensiuni 7aumrind a sugerat că ma*oritatea părinţilor prezintăunul din următoarele & tipuri de stiluri parentale: părintele autoritar, părintele democraticşi părintele permisiv. Cercetările ulterioare E"accob5 \ "artin, 30)&F au sugerat

&2



adăugarea încă a unui stil pe l=ngă cele trei propuse iniţial, nominaliz=nd astfel 9 stiluri parentale

&' Părintele autoritar ? care aşteaptă de la copil să urmeze reguli strict stabilite de părinţi. Kn caz contrar copilul este pedepsit. ceşti părinţi nu e/plică copilului raţiunea pecare se bazează regulile, singura Ge/plicaţieH pe care o oferă fiind G#entru că aşa am spus

eu^H. ceşti părinţi au aşteptări mari, dar nu sunt foarte atenţi la nevoile copilului. !upă7aumrind E3003F aceşti părinţi sunt orientaţi spre supunere şi statut şi se aşteaptă caordinele lor să fie e/ecutate fără e/plicaţii.

)' Părintele democratic? Kn mod similar cu părinţii autoritari părinţii democraticistabilesc reguli şi se aşteaptă ca copiii să le respecte, însă o fac într-o manierădemocratică. ceşti părinţi sunt sensibili la nevoile copiilor şi le ascultă întrebările.tunci c=nd copiii nu se comportă aşa cum se aşteaptă ei, sunt mai iertători şi nu sunt at=tde orientaţi spre pedeapsă ca şi părinţii autoritari. 7aumrind considera că aceşti părinţi austandarde clare pentru comportamentul copiilor şi urmăresc măsura în care copiii le ating.+unt asertivi, dar nu sunt intruzivi sau restrictivi. "etodele lor de disciplinare suntsuportive, mai degrabă dec=t punitive. i doresc ca copiii lor să fie asertivi şi

responsabili, disciplinaţi, dar şi cooperanţi.A' Părintele permisiv ? numit şi indulgent , are foarte puţine aşteptări de la copii.Kşi disciplinează foarte rar copiii pentru că are e/pectanţe foarte scăzute cu privire lamaturitate şi auto-control. !upă 7aumrind E3003F părinţii indulgenţi sunt atenţi la nevoilecopiilor, dar nu au aşteptări clare de la ei. +unt non-conformişti şi bl=nzi, nu impuncopiilor un comportament matur, lasă la latitudinea copiilor procesul de auto-reglare,evită confruntările. +unt în general apropiaţi de copii şi comunicativi adopt=nd de multeori mai degrabă statutul de prieten al copilului dec=t cel de părinte.

9' Părintele neimplicat ? nu are prea multe aşteptări de la copil, nu este atent lanevoile acestuia şi comunică destul de puţin. !eşi satisfac nevoile fundamentale alecopiilor, ei sunt în general detaşaţi de viaţa copilului. Kn cazuri e/treme aceşti părinţi pot

a*unge chiar să respingă sau să negli*eze nevoile copiilor. Coordonatele definitorii ale stilurilor parentale şi implicaţiile acestora asupravieţii şi dezvoltării copiilor sunt e/puse în tabelul de mai *os.

Stil parental mpact produs

+tiluldemocratic

Copiii şi adolescenţii ai căror părinţi adoptă acest stil se auto-evaluează şi au scoruri la evaluări obiective care indică o mai bunăcompetenţă socială şi instrumentală dec=t copiii ai căror părinţi adoptăalte stiluri. E7aumrind, 3003@ Jeiss \ +chVartz, 300@ "iller et al.,300&F.

+tilul neimplicat Copiii ai căror părinţi adoptă acest stil au cele mai slabe performanţe

în toate domeniile.+tilul autoritar ceşti copii au performanţe bune la şcoală şi nu au de obicei problemecomportamentale, dar nu prea demonstrează abilităţi sociale, au stimăde sine inferioară şi înregistrează nivele crescute de depresie.

+tilul indulgent ceşti copii au o mai mare probabilitate de a avea problemecomportamentale şi de a avea performanţe mai scăzute la şcoală, dar au stimă de sine ridicată, abilităţi sociale mai bune şi nivele maiscăzute de depresie.

&'



/i$liografie opţională>3. #escaru, .,7., 8((2, "amilia azi, o perspectivă sociopedagogică, d. ramis,7ucureşti8. +tan, C., 8((3, Teoria educaţiei' %ctulitate şi perspective d. #resa ?niversitarăClu*ană, Clu*-Napoca

&. +tan, N.,C., "anea, .,!., 8((0, 1olul educaţiei în dezvoltarea personalităţii, în vol.ducaţie şi formare, d. Waruna, 7istriţa, pp.83-&2. %otaru, 1., $luţ., #., 300, Sociologie, d. "esagerul, Clu*-NapocaModulul 5. S&n&tatea %ie'ii de cu!luSco!: însuşirea prin educaţie a unui comportmentului sanogen ca o alternativă validăasupra vieţii dezorganizate şi a e/punerii inconştiente în situaţii de risc@O(iecti%e:

să diferenţieze compotamentele dezirabile de cele indezirabile la nivelul vieţiide cuplu@

să analizeze pe baza te/tului prezentat şi a e/perienţelor proprii coordonatelecomportamentului sanogen familial@

Sc"ema logic& a modului- ducaţia pentru sănătatea vieţii de cuplu- Comportamentul sanogen familial


*ducaţia pentru sănătatea +ieţii de cuplu #lec=nd de la premisa că educaţia reprezintă un sistem comprehensiv deinformaţii şi influenţe socio-culturale provenite din interferenţa planurilor formale,nonformale şi informale, apreciem că sensul educaţiei reprezintă un proces deintroducere a formabilului în sfera modelelor şi acţiunilor ce-i oferă o perspectivae/istenţială acceptabilă, confortabilă şi demnă.

ducaţia pentru familie, redescoperirea şi redefinirea rolului familiei în viaţafiecăruia dintre noi, a calităţii de familist şi părinte competent şi eficient presupune otratare responsabilă şi personală a subiectuluiBtemei propuse de aceasta. Comportamentul profamilist, rolul de părinte, comportamentul convieţuirii în doi se învaţă la fel ca oricealt comportament, iar asumarea responsabilă a diferitelor roluri merită a fi tratată ca oadevărată profesie.

#entru ca o familie să-şi e/ercite eficient funcţia educativă ea trebuie să dispunăde o anumită cultură, de un nivel intelectual adecvat, valori morale, etice şi un cadrueconomic decent de viaţă. Calităţile de familist şi părinte solicită efort şi pregătire despecialitate, perfecţionare şi autoperfecţionare continuă şi se bazează pe ştiinţă-competenţă-măiestrie, presupun=nd o anumită vocaţie, şi orientare socială, umanistă.

Conceptul de educaţie pentru familie constituie o etapă calitativ nouă în evoluţiaconceptelor din domeniul ştiinţelor educaţiei, a reprezentărilor şi *udecăţilor cu privire lademersul educaţional ce vizează formarea şi dezvoltarea personalităţii în vederearealizării rolurilor familiale şi deschiderea acestuia spre imperativele lumii contemporane.

+-a stabilit că geneza conceptului a pornit de la următoarele constatări:- în ultimele decenii ale secolului II savanţii şi politicienii au identificat noi

tipuri de probleme sociale, printre care şi problema deteriorării familiei, care se impunat=t prin caracterul lor comple/ şi grav c=t şi printr-un proces rapid de globalizare@

&



- imperativul vizat se regăseşte în programele şi recomandările ?N+C, definiteîn anul 30) şi tendinţa promovată de această organizaţie internaţională după 300(,formulată în sintagma educaţia pentru valori, abordată cu referire la om şi problematicalumii contemporane privind domeniul moral şi civic, natura şi mediul încon*urător cultural şi tehnologic. Kn această categorie sunt incluse: educaţia pentru cetăţenia

democratică, educaţia pentru munca de calitate, educaţia pentru viaţa privată@- în cercetările şi preocupările sale, cercetătorul 9ăideanu Q. desemnează undomeniu separat al educaţiei, educaţia pentru viaţa de familie şi economia modernă, pecare îl consideră prioritar pentru deceniile 8((3-8(8(@

- revoluţia se/uală n-a soluţionat problema fericirii umane şi n-a contribuit laconsolidarea familiei, iar abundenţa de informaţii privind relaţiile şi viaţa se/ualăreprezintă o condiţie importantă şi necesară, dar nu şi una suficientă pentru crearea uneifamilii armonioase@

- lumea în perpetuă schimbare cere o adaptare rapidă şi responsabilă a personalităţii umane la condiţiile inovaţiilor şi ale reformelor sociale, însă necesită şi oancorare echilibrată în astfel de valori eterne ca familia.

+-a analizat sintagma Gducaţia pentru familieH din perspectiva filosofiei analiticeşi s-a demonstrat că aceasta are o reală semnificaţie, iar analiza conceptuală a arătat cătermenii aplicaţi reprezintă o idee clară, formulată precis şi concis. naliza ipostazelor deaplicare a acesteia în filosofia educaţiei scoate în evidenţă trei perspective de aplicare atermenului de educaţie> sociologică, instituţională şi de iluminare generală.

#erspectiva pedagogiei postmoderniste fi/ează cadrul epistemic, metodologic şisocial, raport=nd acţiunile educative la obiective, conţinuturi, tehnologii finalităţi şirelaţia educator-educat, ceea ce asigură funcţionalitatea conceptului educaţia pentrufamilie.

+-a stabilit că perspectiva instituţională, la fel, are caracter pedagogic şi social,deoarece se referă la dezvoltarea persoanei ca rezultat al influenţelor şi acţiunilor din

partea familiei, şcolii sau a altor instituţii formale din cadrul societăţii, iar perspectivailuminării generale este definită prin termenul de achiziţie, ceea ce denotă un succes, oeficienţă a rezultatelor şi se poate conştientiza prin afirmaţia distinctă Gfă asta c=t mai bineH, care orientează procesul educaţiei pentru familie spre aspectul calitativ.

spectul filosofic al fenomenului educaţia pentru familie a fost abordat prin prisma concepţiei lui Rohn !eVe5, care considera procesul educaţiei ca mi*loc remarcabil prin care este realizată unirea dintre cunoaştere şi valorile ce acţionează realmente înconduita concretă.

#rocesul de educaţie pentru viaţa de familie include:? educaţia familială ? rezidă în acţiunile şi influenţele din cadrul familiei cu

caracter educativ ce parvin de la adulţi, orientate spre formarea personalităţii copilului ? educaţia prin intermediul familiei - depinde de cultura generală a familiei,

educaţia se desfăşoară prin intermediul modului de viaţă al acesteia, ambele afl=ndu-seîntr-un feed-bacD permanent de consolidare a rolurilor familiale.

? educaţia pentru familie - rezidă în direcţionarea specială a procesuluieducaţional ce presupune pregătirea copiilor pentru realizarea eficientă a rolurilor socialede familist şi părinte.

#erceperea-analiza-interiorizarea-e/teriorizarea fenomenelor vieţii familiale sedesfăşoară în cadrul familiei prin prisma modelelor comportamentale ale membrilor

&)



acesteia. Kn cadrul abordării educaţiei pentru familie ca fenomen social şi proces deformare a competenţelor de realizare eficientă a rolurilor familiale s-a stabilit că teoriagenerală a educaţiei plasează problematica celor trei planuri în centrul atenţiei practicienilor din următoarele considerente:

a. #lanurile formal-nonformal-informal se raportează la ansamblul instituţiilor

sociale, inclusiv familia şi şcoala care sunt antrenate în realizarea funcţiilor educative de bază într-o triplă ipostază de actor, agent şi partener educativ@ b. 9alorizarea eficientă a acestora asigură crearea reţelelor de cunoaştere cu caracter

educativ care corespund nu numai intereselor personale, ci şi necesităţilor comunităţii umane@

c. rticularea resurselor proprii educaţiei formale-nonformale-informale la nivelulunor proiecte de tip curricular@Kn virtutea necesităţii de orientare şi ghidare a procesului educaţiei pentru familie,

tipurile de familii au fost asociate la trei modele educative generale, după cum urmează: &' #odelul educativ tradiţional ? caracterizat printr-o ierarhie clar pronunţată, părinţii deţin=nd o poziţie autoritară în toate aspectele vieţii familialeE

)' #odelul educativ partenerial ? a/at pe principiile colaborării, cooperării,spri*inului şi avanta*ului reciproc îmbinat cu elemente ce ţin spritul de rigurozitateacţionalăE A' #odelul educativ umanist?charismatic ? plasează copiii în centrul atenţiei, părinţii fiind în ipostaza de ghid şi consilier. ?n alt aspect evidenţiat de educaţia pentru viaţa de cuplu îl reprezintă iubire casentimentul puternic de afecţiune, atracţie şi unire a celor doi parteneri, ea fiind şi principala motivaţie de transformare a cuplurilor erotice în cupluri familiale. +pecialistii în domeniu descriu cinci forme de manifestare a iubirii:

- epithumia A e/primă o dorinţa fizică puternică şi reciprocă, întregită de odragoste se/uală plină de satisfactie şi indic=nd un grad ridicat al sănătăţii

familiale- eros A este forma de dragoste ce implică latura romantică a comportamentuluiuman, ideea de contopire, unificare, fuziune cu fiinţa iubită şi dorinta de a o poseda total din toate punctele de vedere: mental, fizic, spiritual.

- storge A este forma de dragoste ce presupune o relaţie ce contopeşte o afecţiunenaturală şi sentimentul de apartenenţă reciprocă, bazandu-se pe loialitate mutualăşi manifestandu-se în relaţiile dintre soţi, părinţi şi copii, fraţi şi surori, gener=ndsentimentul de apartenentă la un anumit grup.

- fileo A este genul de iubire care e/primă preţuirea celui iubit, manifest=ndu-se cugingaşie şi astept=nd totdeauna un feed-bacD. "ileo înseamnă prietenie, intimitatereciprocitate, încredere şi loialitate, ceea ce presupune că într-o casnicie în lipsaacestuia, chiar dacă e/istă pasiune, relatie de cuplu devine fadă, goală de sens,neinteresantă şi neîmplinită.

- agape A este e/presia dragostei complete, lipsite de egoism, care are capacitateade a oferi continuu, fară a aştepta ceva în schimb, fiind modelul iubirii Christice,ste o dragoste a acţiunii, ce presupe spri*in necondiţionat, compasiune pentrucelalalt, şi consum=ndu-se ca o atitudine, un comportament motivat spiritual şilipsit de emoţie.

&0



a funcţionării organismului uman, consecinţă a ac iunii unor agenţi patogeni sauț

traumatici, e/primată prin tulburări a unei stări normale a orgnismului, respectivmodificări organice sau funcţionale ale echilibrului normal intern şi e/tern alorganismului, simptome, disfuncţii, abatere de la normă, manifestarea eşecului înadaptare etc. Kn contrapartida bolii, vom defini stare de bine ca acea starea ce presupune

un echilibru la nivelul intern al organismului cu manifestări în e/terior, operţionalizate în:relaţii pozitive cu ceilalţi, independenţă şi control asupra propriei vieţi, acceptanţă şidecizie asupra sensului şi scopului în viaţa personală. 9om decela în acelaşi timp, lanivelul celor trei ipostaze perceptive ale starii de bine, respectiv o stare de binesubiectivă Ee/. bucurie, satisfacție, fericire, iubireF, o stare de bine psihologică Ee/. sensal vieţii corect şi clar conturat, scop pragmatic, semnificații reliste şi dezirabileF şi o starede bine globală Ee/. reuşita în viaţa profesionalăF. E"anea, ., !., +tan N.,C., 8(3&F ;colii îi revine un rol ma*or în realizarea unor demersuri educative care săurmărească preven ia apari iei bolilor i conservarea stării de sănătate a elevilor, tiutț ț ș ș

fiind faptul că la v=rsta mică imunitatea fa ă de boli este mai redusă. stfel, datorităț

rolului important pe care îl deţine în formarea şi dezvoltarea bio-psiho-socială optimă a

fiecărui individ, în prezent educaţia pentru sănătate s-a conturat ca fiind o necesitate în planul realităţii colare. !orim să subliniem în acest conte/t că reducerea preocupărilor ș

pentru asigurarea sănătă ii popula iei colare la programe nutri ionale de tip ]cornul iț ț ș ț ș

lapteleH nu reprezintă o solu ie, deoarece în absen a în elegerii adecvate a principiilor ceț ț ț

stau la baza asigurării unei vie i sănătoase i a asigurării continuită ii comportamentuluiț ș ț

orientat spre men inerea sănătă ii dincolo de limitele fizice ale colii, orice astfel deț ț ș

măsuri sunt sortite e ecului.ș

+copul educaţiei pentru sanatăte îl reprezintă astfel formarea şi dezvoltarea înr=ndul populatiei, de la cele mai fragede v=rste, a unei concepţii şi comportamentsanogen, ca e/presie a nevoii fireşti de apărare a sănătăţii, a dezvoltării armonioase şifortificării organismului, a adaptării lui at=t la condiţiile mediului ambiental natural şi

social c=t şi al participării active a acesteia la ocrotirea sănătăţii populaţiei. !in acest punct de vedere orientarea tematică a educaţiei pentru sănătate este una e/trem de largă,încep=nd cu elementele de fundamentare ştiinţifică faţă de igiena individuală şi colectivă,faţă de alimentaţie, îmbracăminte, muncă şi odihnă, utilizarea raţională a timpului p=nă lastrategiile educţionale de evitare a factorilor de risc Ecaren e în igienă, alimenta ieț ț

deficitară, consum de alcool, tutun, droguri etc.F şi de formare a comportamentuluisanogen în general.

!ennis 7agarozzi, doctor in psihologie si consilier, considera ca intimitatea esteGun proces interactiv care contine o serie de componente bine structurate siinterrelationateH ce au in centru Gcunoasterea, intelegerea, acceptarea celuilalt siaprecierea modului unic al partenerului de a vedea lumeaH.E7agarozzi, 8((3, p.'F. Nevoia de intimitate difera de la o persoana la alta, de la un cuplu la altul, dar ea estenevoia umana de baza, ce izvoraste din nevoia fundamentala de supravietuire, deatasament. !' /agarozzi sta$ileste noua componente ale intimitatii>

• ntimitatea emoţională A este nevoia de a comunica si impartasii cu partenerultoate sentimentele, atat negative cat si pozitive. ceasta componenta poate filimitata de credinta ca numai sentimentele pozitive trebuie manifestate, saudimpotriva numai cele negative, sau numai anumite sentimente negative sau

23



+tudiile arată că adolescenţii preferă să se informeze despre viaţa intimă - de lase/ualitate la relaţii - de pe internet şi de la cei de-o seamă cu ei. #ărinţii şi şcoala, profesorii, deşi ar trebui să fie, în mod natural, cei de la care învaţă tinerii, nu aucunoştinţele, aptitudinile sau influenţa necesare acestui proces. Kn aceste condiţii, singuracale de a le oferi adolescenţilor informaţii corecte despre sănătatea reproducerii şi

se/ualităţii este prin cei de v=rsta lor - educatorii YpeerY sau Yde la egal la egalY. !incadrul conţinuturilor abordate amintim: informaţiilor de bază în sănătatea reproducerii -anatomia şi fiziologia sistemelor reproducătoare, contracepţie, $1+, L$9B+$!, sarcină, prevenirea abuzului de substanţe.

Kn timp ce politicile de protecţie a familiilor cu copii s-au diversificat, iar efortulfinanciar al statului a crescut semnificativ, sistemul de protecţie socială a familiilor se bazează pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltării serviciilor deîngri*ire şi creştere a copilului, arată raportul G#olitici <amiliale şi de Qen în %om=niaH publicat cu spri*inul ?N<#, <ondul N? pentru #opulaţie.

Kn conte/tul demografic actual A o fertilitate scăzută, emigrarea populaţiei activeimportantă at=t prin potenţialul său în creşterea natalităţii, c=t şi prin cel economic A şi al

unor tendinţe evidente de îmbătr=nire a populaţiei, politicile sociale au un rol ma*or înameliorarea sau accentuarea acestor perspective şi a riscurilor sociale şi economice pecare le presupun.

problemă specială la nivelul familiei o reprezintă fertilitatea deosebit descăzută, în prezent, modelul rom=nesc fiind cel al familiei restr=nse, cu unul, cel mult doicopii. Naşterea unui copil este asociată cu importante costuri materiale, dar şi cu probleme la locul de muncă, în special în r=ndul femeilor, ceea ce denotă nevoiafamiliilor de spri*in la nivelul serviciilor de creştere a copiilor şi de facilitare a accesului pe piaţa muncii, pe l=ngă a*utorul financiar pe care îl aşteaptă din partea statului.

+istemul rom=nesc actual de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familiese bazează pe măsuri de susţinere financiară, care, în comparaţie cu măsurile similare din

spaţiul european, asigură într-o mare proporţie înlocuirea veniturilor anterioare şi seacordă pe o perioadă îndelungată. ceasta asigură o bună acoperire doar pentru copiii p=nă în 8 ani, copiii în v=rstă de 8-& ani răm=n=nd într-o proporţie cov=rşitoare în afarasistemului formal de îngri*ire. Kn plus, încura*ează accesarea concediului parental p=nă lae/pirarea perioadei ma/ime, cre=nd premisele pentru o reintrare greoaie a beneficiarilor pe piaţa muncii. +ănătatea se/uală se referă la manifestarea firească a ciclului răspunsului se/ual,adică parcurgerea completă a tuturor fazelor actului se/ual. !e cele mai multe ori,sănătatea se/uală va fi insoţită şi de sentimentul de implinire relaţională, tocmai datoritălegăturii puternice dintre sfera emoţională şi cea se/uală. !e asemenea, sănătatea se/uală presupune şi o claritate a identităţii se/uale. !upă <. "acnab E300F, însă, actul se/ualare faze:• (orinţa sexuală A poate fi legată de o persoană, de o activitate e/pectată, de fanteziileerotice sau de atingerea orgasmului. $ndicatorii săi sunt senzaţiile corporale şireprezentările mentale. /istă multe elemente care pot influenţa dorinţa se/uală. #rintrecele care o inhibă se numără atmosfera creată in *urul actului se/ual, aluziile fizice personale făcute de partener, stările emoţionale negative Ean/ietate, depresie, tristeţe,vinovăţie etc.F, e/pectaţiile partenerilor, credinţele religioase etc.• Trezirea sexuală A este o stare mental-corporală in care e/perienţa ambilor parteneri

2&



contemporane, trebuie să se elaboreze un sistem ce include fundamentele teoretice şimetodologice ale educaţiei pentru familie, elaborate prin prisma noilor educaţii, ţin=ndu-se cont de e/igenţele pedagogiei postmoderniste de tip integrativ, tendinţele dereconfigurare a modelelor comportamentale familiale şi a stilurilor educative ale acestora. bordarea sistemică educaţii pentru familie din perspectivă filosofică ne

orientează spre refle/ivitate, analiză amplă şi permanentă a realităţii sociale coloborat cuacţiunile ce vor forma şi consolida atitudinile valorice privind cultura relaţiilor familiale pe de o parte şi eficientizarea competenţelor de familist şi părinte, pe de altă parte.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>3. "anea, ., !., +tan N.,C., 8(3&, 3ducaţia pentru sănătate–componentă prioritară a fenomenului educaţional contemporan, vol .$nstrucţie şi educaţie în şcoala contemporană,d. Nico, 1=rgu-"ureş, pp.3')8. "itrofan, $., Ciupercă , C., 8((8, Psihologia vieţii de cuplu – între iluzie şi realitate,

d. +per, 7ucureşti /i$liografie opţională>3. "=nd=canu 9., 3tica comportamentului moral , d. #resa ?niversitară %om=nă,1imişoara, 8((&8. 9asile, !., ., 8((, ntroducere în psihologia familiei şi psihosexologie, d. <undaţiei%om=nia de "=ine, 7ucureşti

Modulul 5I. Parteneriatul coal&+familieSco!: definirea parteneriatului educaţional cu evidenţierea componentelor sale şi a

relaţiilor dintre acestea@O(iecti%e: să identifice corect componentele unui parteneriat educaţional şi interrelaţiile

dintre ele@ să e/erseze identificarea de probleme şi soluţiile aferente acestora în practica

educaţională de familie@Sc"ema logic& a modulului

- Consideraţii teoretice privind parteneriatului educaţional- +pecificităţi ale relaţiei şcoală-familie


%onsideraţii teoretice pri+ind parteneriatul educaţional #arteneriatul educational se constituie, în conte/tul unei societăţi aflată în

continuu proces de schimbare, ca o strategie prioritară orientată către dezvoltatreaeducaţiei rom=neşti şi ca o soluţie reală a marilor probleme cu care se confruntăînvăţăm=ntul în prezent. +e impun astfel a fi respectate o serie de condiţii care să sustinăîn fapt ideea de parteneriat educaţional ca soluţie reală pentru o parte a problemelor învăţătm=ntului contemporan, cum ar fi:

2'



transformarea parteneriatului educaţional într-un principiu fundamental al oricăruidemers reformator în educaţie@

precizarea setului valoric care trebuie să con*uge şi direcţioneze eforturile partenerilor@

elaborarea unor strategii coerente şi pe termen lung în domeniul parteneriatului

educational@

stabilirea prioritatilor care să unească eforturile actorilor parteneriatuluieducational@

precizarea rolului asumat de diferite instituţii şi categorii sociale în cadrul parteneriatului respectiv.

Comple/itatea actului educaţional, a realitaţii umane şi sociale contemporaneconsonante cu sarcinile tot mai dificile cărora trebuie să le facă faţă procesul educaţional potenţează înregistrarea a tot mai multe fisuri ale relaţiei dintre cele două instituţiieducaţionale - şcoala şi familia. Noul concept menit a provocaBgenera schimbări înrelaţiile şcoală - familie este parteneriatul educaţional' l reprezintă deopotrivă unconcept şi o atitudine în c=mpul educaţiei. Ca atitudine, parteneriatul presupune:

- acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite@- egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună@- interacţiuni acceptate de toţi partenerii@- comunicarea eficientă între participanţi@- colaborarea Eacţiune comună Afiecare partener îşi are rolul său diferitF@- cooperare Eacţiune comună - interrelaţii şi roluri comuneF.

Conceptul de parteneriat educaţional are o e/tindere tot mai mare în teorie şi practică, izvor=t fiind din nevoile de colaborare şi cooperare la nivelul actanţilor actuluieducaţional. +-a dezvoltat nevoia de a interveni direct asupra familiilor cu copii pentru ale spri*ini autodeterminarea şi independenţa. Kn baza e/perienţei educaţionale acumulate,afirmăm că parteneriatul educaţional presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi

acţiuni educative la nivelul factorilor educaţionali, unitate ce se manifestă permanent şiîmpreună cu actul educaţional propriu - zis. #arteneri ai programelor de colaboraresusţinute prin proiectele educative şi protocoalele aferente lor pot fi reprezentanţi ai:

- instituţiilor educaţiei: familie, şcoală, comunitate@ - agenţilor educaţionali: copilBelev, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea

unor probleme educaţionale E psihologi, consilieri, psihopedagogi, terapeuţi,etc.F@

- comunitaţi cu influenţă directă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului Emedici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, poliţiei, etc.F.

!in perspectiva dimensiunilor sale, conceptul de parteneriat educaţional arevaloare de principiu în pedagogie şi este o e/tensie de la principiul unităţii cerinţelor în

educaţie. cesta presupune nevoia unui consens în ceea ce priveşte obiectiveleeducaţionale vizate.

Compar=nd perioada incipientă de constituire şi funcţionare a parteneriatelor şcolare cu e/erciţiul realizări parteneriatului educaţional actual constatăm că el se adresaîn primul r=nd părinţilor şi profesorilor şi se referea la o acţiunea consensuală. Ceea cehotărăşte familia trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare şi ceea ce intreprinde un părinte, să nu fie negat de celălalt. ctual, conceptul de parteneriat are în vedere şi o altă

2



relaţie cu copilul, care este parte a deciziilor educative e/ersate asupra sa, e/primate înacord cu posibilităţiile reale şi dimensiunile alegerilor sale. ducaţia are în sarcinile ei şi educarea responsabilizării sociale si luarea rapidă adecizilor. %elaţia educator - copil ne înfăţişează sensuri şi valenţe noi@ este o relaţie de parteneriat, datorită aspectelor ei de conducere democratică şi a fle/ibilităţii e/primate în

luarea deciziilor. Nu numai copilul învaţă sub influenţa educatorului, ci şi acesta seformează, se transformă prin intermediul relaţiei educative promovate. %ezolvareafiecărei probleme educative adaugă competenţe noi educatorului.

Cercetările desfaşurate în +tatele ?nite şi în unele ţări din uropa arată că atuncic=nd şcolile şi familile lucrează împreună ca parteneri, beneficiari sunt elevii.#arteneriatele dintre şcoli şi familie pot:

• a*uta profesorii în munca lor@• perfecţiona abilităţiile şcolare ale elevilor@• îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar@• îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor@• oferi servicii şi suport familiilor@•

crea un mediu mai sigur în şcoli. "otivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a a*utaelevii să aibă succes la şcoală şi, mai t=rziu în viaţă. tunci c=nd părinţii, elevii şi ceilalţimembrii ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în *urulelevilor o comunitate de suport care potenţează performanţa intelectuală. !ată fiind at=t comple/itatea şi gradul de dificultate al problemelor cu care şcoalarom=nească se confruntă c=t şi impactul inerent al educaţiei şcolare asupra întreguluisistem social, soluţionarea dificultăţilor prezente reclamă colaborarea, cooperarea şi parteneriatul unor categorii sociale e/trem de diverse, cum ar fi:

- personalul anga*at în sistemul de învăţăm=nt@- elevii cuprinşi în instituţia şcolară@

- părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor@- organizaţiile cu caracter non-guvernamental, în special asociaţiile profesionaleale personalului din învăţăm=nt, asociaţiile părinţilor şi ale elevilor@

- reprezentaţi ai cultelor religioase@- agenţii economici şi reprezentanţii sferei economico-financiare@- structurile de tip sindical@- autorităţile centrale şi locale.

#entru a realiza de facto un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, însocietatea rom=nească trebuie să se opereze o schimbare de valori, atitudini şicomportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicaţi: decidenţi, oameni ai şcolii,familii, elevi, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale.

Specificităţi ale relaţiei şcoală-familieComple/itatea funcţiilor, a relaţiilor familiale şi a procesului educativ generează o

nouă perspectivă socio-psiho-pedagogică privind abordarea familiei şi unităţiit deînvăţăm=nt într-o tripla ipostază: aceea de actor, agent şi partener educaţional.

"odelele conceptuale care articulează influenţele e/ercitate de diferiţi factoriasupra copilului sunt numeroase, dar mulţi dintre cercetători privesc dezvoltarea

2



personalităţii copilului ca rezultat al intercone/iunii unui ansamblu de factori familiali,şcolari şi comunitari. stfel, familia, colectivitatea de studii, locul de muncă,comunitatea, lumea şi ego-sfera îl formează pe individ ca familist şi părinte, profesionistcetăţean şi orient=ndu-l în acelaşi timp spre cunoaşterea de sine, ghid=ndu-iautoperfecţionarea, autoactualizarea şi autoeducaţia.

Colaborarea instituţiei de învăţăm=nt cu familia se consideră a fi eficientă încondiţiile în care prima o implică pe cea de-a doua în activităţi comune care presupun oiluminare psihopedagogică, o orientare spre eficientizarea abilităţilor şi competenţelor parentale, o mobilizare a resurselor intelectuale şi morale a elevilor şi membrilor ei adulţiîn scopul realizării educaţiei pentru familie în general şi pentru fiecare membru alacesteia în special Considerăm că liniile de forţă, cu caracter principial ce guvernezărelaţia partenerială şcolă - familie sunt:

3. #erspectiva a/iologică ce e/primă necesitatea a/ării întregului proceseducaţional pe valorizarea valorilor şi a potenţialului individul@

8. 9alorificarea ma/imală a e/perienţelor proprii con*ugate cu bunele practice din perspectiva problematicii lumii contemporane şi formarea deprinderilor de viaţă

consonante noilor educaţii@&. bordarea sistemică şi integrativă a cunoştinţelor ce presupune prelucrareainformaţiilor utiliz=nd metode integrative@

2. #erspectiva valorificării cadrului educaţional formal-nonformal-informal înasigurarea confortului socio-psiho-fizic personal şi familial.

+pecificul relaţiei partenerile şcoală-familie din perspectiva pedagogieiintegrative constă în realizarea de acţiuni şi activităţii menite a asigura educaţia permanente şi formarea la nivelul fiecărui individ a unei viziuni globale asupra lumii şivieţii lui.

Conceptele cu care operăm azi în spri*inirea şi educarea familiei se referă la:• echilibru emoţional şi consonanţă familială,•

relaţii interpersonale pozitive şi negocierea conflictelor• eliminarea discriminărilor pozitive sau negative,• responsabilizare şi autoresponsabilizare, asumare şi autoasumare,• participare, implicare şi parteneriat.

#rogramele de educare a familiei constituie o prioritate în măsura în care suntdesfăşurate sub forma unor cercetări A acţiune iar rezultatele lor mediatizate.

lături de şcoală, familia are datoria de a se preocupa de formarea membrilor eimai tineri, aşa înc=t aceştia să poată face faţă cu succes provocărilor şi e/igenţelor lumiicontemporane. Kn acelaşi timp este dezirabil ca fiecare familie să susţină curesponsabilitate pregătirea membrilor ei Ecopii, tineri adulţi, senioriF pentru identificareade soluţii pertinente asupra schimbărilorBtransformările paradigmatice survenite. #ărinţii

competenţi, conştienţi de responsabilitatea lor faţă de viitorul propriului lor copilacceptată şi asumă această în integrlitatea sa rolul de părinte. #entru părinţii dezinteresaţişi incompetenţi, rezultatele acţiunilor lor educţionale pot deveni catastrofale. Kn spri*inul părinţilor dornici să asimileze cunoştinţele necesare e/ercitării misiunilor educativeinstituţiile de învăţăm=nt şi cultură, de stat şi private, organizează cursuri de formare pentru părinţi. cţiunile vizează toate formele de educaţie Eformală, nonformală şiinformalăF, cunosc=nd că societatea însăşi trebuie să fie una educativă. !e asemenea, presa de mare tira*, radioul şi televiziunea sunt chemate în a evidenţia aspecte esenţiale

2)



ale educaţiei morale la rom=ni, consonnte cu principiile educaţiei intelectuale, culturale şireligioase.

Ne e/primăm convingerea că educaţia înţeleasă ca o investiţie în oameni petermen lung şi susţinută prin parteneiatele educaţionale, însoţită şi de unele măsuricoercitive, va genera o evoluţie pozitivă a relaţiilor interpersonale intra şi inter familiale ,

ceea ce va conduce la o reinstaurare în societatea rom=nească a unui climat moraladecvat.

Sugestii !entru studenţi- +ă analizeze critic şi autocritic relaţia şcoală -familie din poziţia deţinută.

E2erciţii a!licati%e3. +ă identifice coordonatele unui parteneriat educaţional evidenţiind interrelaţiile lanivelul componentelor acestuia.

8. +ă rgumenteze necesitatea e/istenţei şi funcţionării parteneriatului educaţional din perspectiva realizării educaţiei interactive.&. +ă realizeze o strategie pentru realizarea şi susţinerea unei relaţii şcoală-familieeficiente.

Sumar $ntervenţia socioeducaţională este o acţiune de spri*in social cu scopul întăririi şi

responsabilizării familiilor şi nu pentru a le dezvolta GdependenţaH de specialişti. ?nadintre formele cele mai folosite în ultima vreme este intervenţia socioeducaţională bazată pe şcoală. ste vorba de structuri de spri*in organizate pe l=ngă şcoli şi folosind

profesionişti care să spri*ine at=t activitatea şcolară a copiilor c=t şi dezvoltarea generală a practicilor parentale Econsilierea şcolară@ cadrul didactic de spri*in@ mediatorul socialF.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>3. "anea, .,!., Parteneriatul educaţional' Componentele şi relaţii dintre acestea, vol.ducaţia 83BNr.B8((), Colecţia ;tiinţele ducaţiei , pp.3)-30'.8. 9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d.ramis, 7ucureşti /i$liografie opţională>3. ntonesei, , 8((8, . introducere în pedagogie' (imensiunile axiologice şitransdisciplinare ale educaţiei, ditura #olirom, $aşi,8. !urDheim, ., 30)(, 3ducaţie şi societate, d. !idactică şi #edgogică, 7ucureşti&. "=nd=canu 9., 8((&, 3tica comportamentului moral , d. #resa ?niversitară %om=nă,1imişoara2. "anea, .,!., 8(3&, #anagementul organizaţiei şcolare' mplicaţii alemanagementului democratic?participativ la nivelul unităţii şcolare de tip incluziv, d.iDon, Clu*-Napoca

20



2. +tănciulesu, ., 8((8, Sociologia educaţiei familiale, 9ol. $ şi $$@ Collegium, #olirom,$aşiModulul 5II. Inter%en'ii educa'ionale $n situa'ii de riscSco!: conştientizarea consecinţelor produse de situaţiile de risc la care sunt supuşi uneoricopii şi a nevoii de prevenţie şiBsau intervenţie specializată @

O(iecti%e: să aprecieze corect o situaţie de risc pentru a interveni în cunoştinţă de cauză @ să iniţieze un construct fle/ibil şi transparent al unui program de intervenţie

drept soluţie pentru problema identificată@Sc"ema logic& a modulului

- #roblematica copiilor cu părinţi emigranţi- Conţinutul programelor educaţionale pentru copii aflaţi în dificultate


Pro"lematica copiilor cu părinţi emigranţi ?na din cele mai des întălnite situaţii de risc pentru copii o reprezintă emigrarea

părinţilor acestora. +e consideră, la nivelul aceastei categorii de copii, ca fiind o e/punerea acestora spre o situaţie defavorizantă şi vulnerabilă. +ituaţiile generate de emigrarea părinţilor în care se află copii pot fi grupate astfel:

- grupul de copii care au fost lasaţi în gri*a unor persoane responsabile, conştientede sarcinile asumate@

- copii aproape abandonaţi, lasaţi în gri*a unor persoane incapabile să gestionezesituaţia.

- copii lasaţi acasă în gri*a unor persoane care, fie nu sunt interesate, fie nu auautoritatea necesară, pentru a suplini lipsa parinţilor videnţiem o serie de consecinţe ce derivă din desparţirea temporară a copilului

de un membru sau altul al familiei, ca urmare a fenomenului migraţionist înregistrat:

- copilul se simte abandonat, părasit@- dorul de parinţi îi crează un disconfort afectiv puternic manifestat în atitudine deautoînvinovăţire, însingurare, izolare@

- devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae@- îşi negli*ează pregatirea pentru şcoală@- interacţionează cu diferite grupuri antisociale@- înregistrează o stimă de sine scăzută@- apare dorinţa de a epata şi a se supraestima în relaţiile cu ceilalţi colegi@- abandon total sau parţial al sarcinilor care îi revin, inclusiv al şcolii @- fuga de acasă sau de sub supravegherea celor cărora le-a fost încredinţată

îngri*irea lui @

- lipsa afectivităţii parentale poate avea consecinţe pe termen lung, poate influenţadezvoltarea normală a copilului, at=t în privinţa dezvoltării sale fizice, cît şi acelei psihice@

- pot fi o pradă uşoară în cazul abuzurilor de tot felul@- risc de consum de droguri@- luarea unor decizii importante greşit datorită lipsei consultărilor cu o persoană

avizată în domeniu, inclusiv părinte@- dezvoltarea de comportamente deviante sau neconcordante cu v=rsta de copil@

'(



- însuşirea de comportamente antisociale şi disruptive prin accesarea nelimitată lafonduri bncare@ su lips de control e/tern

- traume şi e/perienţe negative ca urmare a unor evenimente nedorite de viaţăEe/.un accident, moartea unei alte persoane apropiate,etc.F@

Kn ultimul timp, problema copiilor cu parinţii emigranţi Epentru a munci în

străinatate, pentru a profesa la un nivel înalt conform competenţelor deţinute, pentru a-şicompleta şiBsau diversifica studiile,etc.F a intrat în atenţia forurilor responsabile şi aopiniei publice. t=t şcoala c=t şi instituţiile avizate pentru protecţia drepturilor copilui s-au autosesizat şi au inceput să-şi facă simţită prezenţa în a semnala efectele negative alefenomenului înregistrat, pe de o parte, şi a genera soluţii pentru controlul şi rezolvarea problemelor socioeductive, pe de altă parte.

!in seria demersurilor întreprinse pentru a diminua efectele fenomenuluimigraţionist amintim:

- derularea de parteneriate între şcoli şi alte instituţii de profil socioeducaţionalcare au ca drept scop susţinerea din toate punctele de vedere a copiilor cu părinţiemigraţionişti@

.- organizarea la nivelul unor unităţi de învăţăm=nt după terminarea cursurilor, programe de pregatire a lecţiilor pentru copiii aflţi în dificultate@- asigurarea asistenţei psihopedagogice de specialitate, ori de cate ori este

nevoie, l nivelul unităţii şcolare sau a altor instituţii de profil@- realizarea de campanii de conştientizare pentru părinţi a riscurilor la care îşi

e/pun proprii copii@- dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au gri*ă de copii cu

părinţi emigranţi@- e/tinderea reţelei de consilieri şcolari şi a programelor de tip G;coală după

şcoalăH.Conform datelor furnizate de genţia Naţională pentru !repturile Copiilor, în

%om=nia sunt )8.22 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinatate. 82.2( provin din familii în care ambii părinţi sunt emigranţi@ în 2.3'2 de familii doar unmembru este plecat, iar în ).0(2 de cazuri, singurul susţinator legal este plecat. !emenţionat şi faptul că 8.'(( de copii se află în sistemul de protecţie socială. #lecarea părinţilor la muncă în străinătate poate provoca anumite schimbări în psihicul copilului: de la perceperea acestui lucru ca pe un eveniment de viaţă stresant latrăirea unor e/perienţe psihotraumatizante. ceste schimbări au la bază anumiţi factori ceţin de modul în care a funcţionat familia copilului înainte de plecare şi modul în caredinamica relaţiilor intrafamiliale a suferit schimbări după plecarea părinteluiBpărinţilor,factori ce ţin de copil incluz=nd v=rsta copilului şi caracteristicile psihologice ale acestuiaşi factori ce ţin de reţeaua de suport a familiei şi implicit a copilului.

#e l=ngă aceşti factori, un rol important în modul de percepere de către copil a plecării părinţilor îl are nivelul de informare cu privire la plecare: cu c=t copilul esteinformat din timp despre plecare şi cu c=t este anga*at în mod direct în pregătirea plecăriiEpărinţii discută cu copilul despre această plecare şi despre schimbările care vor avea locîn viaţa lui, îi cer părerea, este asigurat de afecţiunea părinţilor şi participă la etapele pregătitoare plecăriiF cu at=t va dob=ndi un anumit control asupra situaţiei care îl va a*utasă facă faţă plecării propriu-zise şi perioadelor ulterioare în care va resimţi nevoiaapropierii fizice a părinteluiBpărinţilor.

'3



?n alt aspect ce poate influenţa starea emoţională a copilului se referă laschimbările care au loc după plecarea părinteluiBpărinţilor la muncă în străinătate. !ee/emplu, modul în care părintele care a rămas acasă înţelege să-şi asume şiresponsabilităţile părintelui lipsă poate constitui un factor favorizant pentru copil sau -dimpotrivă A un factor traumatizant Ecopilul preia toate sau aproape toate

responsabilităţile părintelui lipsă, părintele rămas acasă învinovăţeşte copilul pentru plecarea partenerului, consumă alcool în mod abuziv, foloseşte violenţa verbală şiBsau fizică etc.F. 1otodată schimbarea domiciliului Emutarea în casa unei mătuşiBunchi, altă rudăsau a unui vecinF sau a persoanei de îngri*ire presupune adaptarea la un nou set de reguliGale caseiH, adaptare care poate varia de la înţelegere şi cooperare la inacceptare. !easemenea, trebuinţa de a face faţă unor alte tipuri de relaţionare: cu persoana de îngri*ire,cu copiii acesteia sau relaţiei dintre persoana de îngri*ire şi partenerul său poate constituiun factor de stres pentru copil.

/perienţele trăite de copil înainte, în timpul şi după emigrarea părinteluiB părinţilor pot conduce la dezvoltarea unei palete largi de manifestări psiho-comportamentale în funcţie de v=rsta copilului, caracteristicile sale psiho-sociale, de

modul în care acesta a fost pregătit pentru plecarea părinteluiB părinţilor, spri*inul de carecopilul beneficiază din partea reţelei de suport a familiei. ceste manifestări psiho-comportamentale pot include: trăirea sentimentului de abandon, tristeţe, an/ietate,nesiguranţă, stări despresive, comportament agresiv sau atitudine de indiferenţă,deteriorarea conduitei şcolare, scăderea capacităţii de concentrare, supraBsubapreciere,autoizolare, stări de apatie, lipsă de motivaţie, comportamente EpreFdelincvente etc."area ma*oritate a acestor manifestări sunt GvizibileH şi uneori uşor de atribuit ca şicauză tocmai emigrării părinţilor. !e regulă, psihologul intervine pentru efectuarea uneievaluări la solicitarea asistentului social, responsabil de caz, care a constatat necesitateaacestei măsuri în urma evaluării iniţiale. $ntervenţia psihologului este parte integrantă a procesului de evaluare comple/ă a copilului şi A acolo unde este cazul A din procesul de

asistare ce are drept scop prevenirea separării copilului de părinţi.v=nd în vedere drepturile şi nevoile copilului, în procesul de evaluare estenecesară urmărirea unor aspecte ce pot fi asociate cu absenţa părinţilor:

F negli!area alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor categorii dealimente esenţiale creşterii, mese neregulate etc.

F negli!area vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare

F negli!area igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţiF negli!area medicală - absenţa îngri*irilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a

vizitelor de control, neaplicareaBnerespectarea tratamentelor prescriseF negli!area locuinţei - locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu,

mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe to/ice aflate la îndem=nacopilului etc.

F negli!area educaţiei - sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şirecompense, lipsa modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă, lipsa deurmărire şi supraveghere a situaţiei şcolare.

!e asemenea, trebuie urmărite posibilele riscuri şiBsau forme de abuz care apar înunele cazuri ca urmare a nesupravegherii copiilor perioade mai îndelungate de timp.cestea pot fi :

'8



F supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult: Epregătirehranei, mena*ul, spălatul hainelor, plata facturilor lunare, îngri*irea şi creştereafraţilor mai mici@

F vulnera$ilitate la a$uzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, traficde copii şi prostituţie Eagresorii se/uali, recrutorii sau traficanţii de persoane, persoanele

care e/ploatează copii prin muncă îşi aleg victimele din r=ndul copiilor negli*aţi,nesupravegheaţiFF insuficienta dezvoltare a a$ilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a

face faţă dificultăţilor viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor, încrederea înforţele proprii, abilităţi de management a timpului şi a banilor, controlul şi e/primareaemoţiilor, relaţionare şi comunicare etc.

F însuşirea deficitară a normelor etico?morale: în absenţa unui model familialfuncţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul denegli*are afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la v=rsta adultă

F de$utul precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi adolescenţii vor căutaafecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile

intime. sistenţa psihologică este un proces ce presupune parcurgerea unor etape ce începde la referirea cazului pentru evaluareBconsiliere de către asistentul social sau alt profesionist care lucrează cu copiii, continu=nd cu evaluarea propriu-zisă şi - acolo undese consideră necesar - consilierea şiBsau psihoterapia. biceiurile de familie sunt foarte importante pentru orice grup de v=rstă, şi desigur au sens diferit şi a*ută diferite activităţi psihologice în funcţie de v=rstă şi de nevoilefiecărui membru. scurtă analiză a aspectelor relaţionate cu tradiţiile şi obiceiurilefmiliale, raportate la principalele etape ale vieţii, ne indică că:

- în copilărie, obiceiurile de familie şi ritualurile sunt foarte importante pentru căcontribuie la întărirea senzaţiei de siguranţă, at=t de importantă pentru echilibrul psihic al

unui copil mic. - la adolescenţi, tradiţiile de familie constituie continuarea copilăriei şi aratădrumul spre ma*orat. #rezenţa tradiţiilor de familie îl a*ută pe t=năr să reinvioreze relaţiilecu familia şi cu rudele lui. #e baza acestui proces psihosocial se întemeiază unelee/pectative ale adolescentului în momentul c=nd trece de la copilărie la ma*orat, şisimultan, se creează condiţiile care îi arată ce înseamnă noţiunea de familie şi obligaţiileei.

- pentru adult, e/istenţa ritualurilor şi tradiţiilor care se păstrează într-o familieoferă o dimensiune sentimentală procesului@ păstrează tot ce a învăţat el la casa părintească şi la r=ndul lui le transferă acasă, familiei lui şi grupului pe care îl ghidează.#e de altă parte, adulţii adaptează tradiţiile de familie pe care le-au moştenit de lageneraţia trecută, pun într-o anumită măsură amprenta lor pe care o vor preda generaţieiurmătoare, adică copiilor lor.

v=nd în vedere nevoia implicării statului în monitorizarea şi controlulfenomenului migraţionist politica emigrării poate fi susţinută şi a*utată at=t prinrespectarea normelor societăţii A gazdă a emigranţilor, c=t şi prin susţinerea noilor membri, în sensul respectării tradiţiilor lor, obiceiurilor şi ritualurilor care le conferă oidentitate de membru al unui grup mic EfamiliaF sau mai mare Eun grup din aceeaşi ţară,cu limbă şi tradiţii comuneF.

'&



Conform studiilor intreprinse fenomenul migraţionist nu produce diferenţe m*oreasupra performanţelor şcolare ale elevilor cu părinţi emigranţi. stfel, potrivit anchetelor si interviurilor realizate de <undaţia +oros, în cadrul programului ]"igraţie şidezvoltareH, diferenţa în ceea ce priveste rezultatele şcolare ale copiilor supravegheaţifaţă de cei care au parinţii plecaţi la muncă în străinatate nu este e/trem de mare, dar este

semnificativă statistic. stfel, copiii cu cel putin un parinte plecat în strainatate au avut înmedie note de final de semestru cu apro/imativ 3( sutimi mai mici dec=t ceilalţi copii.Cercetarea mai constată că ]dacă se iau în calcul şi comunicarea copilului cu parinţii săişi importanţa pe care copiii o asociază cu notele bune la şcoală, efectul negativ alemigrării parinţilor dispare în totalitate. #rin urmare, în medie, un copil dintr-o familie cu parinţi emigranţi nu are rezultate şcolare semnificativ statistic diferite de un copil dintr-ofamilie fără părinţi emigranţi dacă ambii copii provin din familii cu acelaţi tip destructură şi acelaşi nivel socioprofesionalH.

Conform datelor studiului dat publicităţii aceeaşi <undaţie +oros, plecarea unuiadintre părinţi, în special a mamei, nu semnifică doar o rupere fizică temporară a relaţieicu copilul, dar conduce şi la o deteriorare a relaţiei dintre cei doi părinţi, ceea ce nu de

puţine ori conduce la divorţ. Cercetarea atrage însa atenţia că ]pentru unele mame, plecarea în strainatate nu este doar o strategie de îmbunătăţire a veniturilor, ci si una desoluţionare a unei vieţi de cuplu conflictualeH, situatie în care copilul ar putea fi e/pus şila ]riscul unor abuzuri din partea taţilor, ale caror comportamente inadecvate audeterminat plecarea mamelorH. ?na dintre concluziile studiului scoate în evidenţa tocmaiacest risc ]confirmat în anumite cazuriH:plecarea temporara în strainatate a mamei ]setransformă într-o abandonare definitivă a familiei si copiilor ramaşi în ţarăH. preciem că indiferent de motivele obiective sau subiective invocate pentru lipsa parinţilor, aceştia nu pot fi înlocuiţiBsupliniţi de nimeni şi nimic. i sunt cei care pot facecu adevarat un copil fericit prin faptul că îi transmit şi îl asigură de faptul că este iubit, îiconferă siguranţa şi afecţiunea de care are nevoie pentru o creştere dezvoltare

armonioasă.

%onţinutul programelor educaţionale pentru copii aflaţi în dificultateducaţia familiei şi a părinţilor au în vedere acele acţiuni îndreptate spre

e/ersarea funcţiei educative, ca atare şi spre formarea şi dezvoltarea unor practicieficiente de comunicare şi de interacţionare la nivel familial. Kn acest sens, ducaţiafamiliei şi a părinţilor poate fi consiferată a fi o parte a consilierii, dar se poate constituişi în disciplină de-sine-stătătoare. Kn literatura de specialitate nu e/isă delimitări clare alecelor două tipuri de acţiuni, consiliere şi educaţie. !acă luăm în considerare specificulintervenţiilor în cazul consilierii putem observa că sfera de acţiune a acesteia este mirestrictivă, întrunc=t vizează situaţiile de risc, de criză, conflictuale. ducaţia familiei şi a părinţilor cuprinde un areal mai e/tins, at=t la nivelul conţinuturilor abordate c=t şi din punct de vedere a temporalităţii şi, în acelaşi timp, are caracter preventiv. !acăactivitatea de consiliere se adresează părinţilor sau familiei, ca instituţie, cu roluri binedefinite, educaţia părinţilor poate începe cu pregătirea copiilor pentru viaţa de familie, prin cultură generală din familie şi din şcoala primară. <iecare individ primeşte elementede educaţie pentru familie şi pentru a deveni părinte. "are parte a acestor influenţe suntdeterminate de tradiţiile familiilor şi de modelele oferite de adulţi.

'2



. 9răsmaş identifică două tipuri de intervenţie asupra părinţilor:3. Prevenire

• #revenţiile în planul intelectual-cognitiv: educaţia familiei şi a părinţilor subforma informării, consilierii, consilierii psihopedagogice şi orientării.

• +pri*in social care este spri*in material în bani, bunuri şi locuri de muncă pentru

situaţiile de şomeri şi reprofesionalizare.• $ntervenţie psihologică4 cu precădere emoţională oferite în rezolvarea problemelor

comportamentale şi emoţionale prin măsuri psihologice şi psihiatrice. leconstituie o necesitate în dezvoltarea şi pregătirea fiecărei familii şi fiecăruiindivid pentru eliminarea riscurilor în dezvoltarea copiilor şi pentru prevenireadefavorizării.)' 1ezolvare a unor situaţiiDcrizeDpro$lemeDconflicte'proape toate familiile înt=mpină o serie de probleme în legătură cu e/ercitarea

funcţiei ei educative. +e fac eforturi în special pentru rezolvarea problemelor în educaţiacopiilor în familie de tipul:

o neintegrarea şcolară şi socială A lipsa de acces la şcoală şi la viaţa socială,

în general Ee/istă copii care nu merg la şcoală sau care răm=n toată viaţaînchişi în casă sau internaţi într-o instituţie pentru care s-au născut cuanumite deficienţe organice sau infirmităţi motoriiF@

o eşecul şcolar@o dificultăţile de adaptare@o riscurile tratamentelor neadecvate sau chiar rele la adresa copiilor Elupta

pentru respectarea drepturilor copiilor şi împotriva abuzului de oricenaturăF.E . 9ră*maş, 8((), pp.'3-''F

!e subliniat este tendinţa generală ca şi în cazul copiilor cu dizabilităţi severe, profunde sau asociate Ementale, senzoriale sau psihofiziceF să se asigure căile prin care săse spri*ine familia pentru a-i menţine c=t mai mult în mediul lor natural, spre deosebire de

trecut, c=nd soluţia era internarea într-o instituţie specializată. pare în acest conte/t ca ocerinţă cu valoare de premisă de lucru, cunoaşterea şi folosirea unor forme adecvate despri*in a părinţilor pentru a-şi îndeplini sarcinile educative care devin mai comple/e şimai dificile.

rice acţiune de prevenire psihosocială presupune e/istenţa a două dimensiunicorelate: - identificarea factorilor de prevenire@

- enumerarea modurilor de acţiune.!acă într-o fază iniţială se vorbea umai de identificarea factorilor şi de

schimbarea lor azi, se identifică nevoia de prevenire planificată şi de cel puţin douădirecţii de intervenţie:

&' Schim$area factorilor de o$strucţie GtradiţionalH

#rofesioniştii pot interveni deci în comportamentele parentale şi încomportamentul copilului pentru a pune la punct deficienţele de sistem. #racticile curentede prevenire a problemelor copiilor sunt direcţionate pe cauzele specifice şi pe proceselecare împiedică dezvoltarea firească. ste vorba de a cunoaşte evalua şi schimba, la părinţica li la ceilalţi membrii ai familiei, aceste idei, practici, concepţii, atitudini care împiedicărealizarea funcţiei educative. cestea se pot obţine prin direcţionarea în două dimensiuniacţionale: - responsabilizarea în interacţiunea copil-părinte@ - stimularea cognitivă.

''



tapele unei asemenea intervenţii se referă la:- analiza problemelor@- desemnarea cauzelor@- proiectarea programului@- evaluarea programului

)' Crearea factorilor de prevenire GmodernH#entru a fi eficient şi a nu crea dependenţă de alţii, spri*inul tinde să fie indirect şisă ofere posibilitatea autoreglării şi găsirii soluţiilor proprii. +e pune accentul pe creareacondiţiilor în care procesele să se autoregleze şi părinţii şi copiii să-şi rezolve singuri propriile probleme. +e porneşte de la a se considera că fiecare familieBfiecare copil esteun sistem cu autoreglare şi că eforturile trebuie ţintite către a da noi posibilităţi şimomente de rezolvare proprie a problemelor. Cele două direcţii menţionate mai sus sunt,de fapt, împletite în acţiunile practice. Kn plan cronologic au fost înt=i situaţiile de tipresponsabilizare şi epoca modernă aduce această nouă orientare spre prevenire şi creareamecanismelor de autoapărare şi autorezolvare.

Kn practică, ambele direcţii se împletesc pentru rezolvarea unor situaţii care apar

în viaţă familiilor cu copii. $ntervenţia socioeducaţională presupune împletirea măsurilor sociale cu cele educaţionale şi are ţintă comportamentele socioeducaţionale din familie.#entru a defini dimensiunile unei intervenţii socioeducaţionale este necesar de specificat:

• legătura între măsurile sociale şi cele educative@• intervenţia asupra relaţiilor sociale din familie şi orientarea lor spre educaţia de

calitate a copiilor@• echipa pluridisciplinară de intervenţie:• responsabilizarea şi implicarea părinţilor în propria formare@• întărirea întregii familii.

ntervenţia socioeducaţională este formată din activităţile orientate asupra părinţilor şi a copiilor lor, activităţi centrate pe dimensiunea educativă. 1rebuie specificat

că demersurile în favoarea familiilor, care au o altă natură dec=t cele socioeducaţionale şicare pot fi de tipul medical, psihomedical sau terapeutic şi care se înscriu în direcţiile propuse de mişcarea de terapie familială.

Termenul de intervenţie evocă utilizarea acestui cuv=nt de către psihosociologisau specialişti ai unor organizaţii pentru a caracteriza acţiunile întreprinse de unconsultant e/terior, la cererea membrilor sau a unor responsabili, pentru a spri*ini grupul,echipa sau o organizaţie de mici dimensiuni, să îşi schimbe un anumit mod de acţiune.bordarea psihosociologică porneşte e la ipoteza că acţiunea de schimbare, la nivelulfamiliei ar trebui să favorizeze anumite dimensiuni care ţin de sistemul de interrelaţii, derolurile sociale, precum şi de conflictele care apar în cadrul grupului sau organizaţieiEQuienne-7ossavit, 9., 3002, şi !ubost, R., 30), apud 7outin şi !urning, 3002, p. 3(F.

(iferenţa dintre terapie şi educaţie este, de asemenea, un punct important îndefinirea intervenţiei. Kn practică cele două tipuri de intervenţie se pot înt=lni de multeori. !ar, dacă terapia are ca plan să atenueze suferinţele resimţite de o persoană sau ungrup de persoane, educaţia promovează un proces de transmitere de cunoştinţe şicompetenţe către părinţi, într-un plan dublu: psihoindividual şi sociocultural. ctivitateaeducaţiei este pe o durată lungă şi cu implicaţii de profunzime, pe c=nd terapia se aplică pentru rezolvarea unei crize. mbele intervenţii sunt normative. ducaţia n impunenorme sociale, ci este deschisă unor soluţii care apar de la normele propuse sau alese de

'



familie, dar terapia chiar dacă este normativă nu pune întotdeauna accentul pe normevalorice.

0a confluenţa c8mpurilor social şi educaţional 4 familia are nevoie de activităţiţintite care să asigure abordarea problemelor care apar în legătură cu copiii. Nu se poatesepara şi nu se poate fragmenta spri*inul necesar atunci c=nd se doreşte eficienţa acestuia.

3ducaţia părinţilor este o formă de educaţie a adulţilor şi în acelaşi timp oeducaţie care se adresează unei instituţii importante pentru formarea tinerei generaţii:familia.

Consilierea părinţilor cere informare şi orientare în domeniul dezvoltării personale dar şi deschiderea către c=mpul social prin implicare, participare, promovare.#e de altă parte devine tot mai evident că nu ne putem adresa numai unor părinţi, citrebuie să intervenim preventiv în favoarea tuturor. ceastă abordare preocupă azi foartemulte din politicile ţărilor avansate şi nu numai. +e evidenţiază tot mai pregnant nevoiade antrenare a părinţilor în deciziile şi acţiunile formaleBprofesionale care îi privesc pecopiilor şi de aceea este firesc să e/iste şi căutarea unor căi de a facilita legăturile dintre părinţi şi şcoală, părinţi şi alte instituţii care intervin în viaţa de familie, dintre comunitate

şi familie, dintre copii şi părinţi. #ractic, se simte nevoia ca părinţii să cunoască, săanalizeze şi să intervină adecvat în politicile educaţionale şi sociale relative la copii. participa activ, a fi responsabil, presupune a cunoaşte, a identifica mecanismele

şi a alege. legerea unor căi, a unor opţiuni presupune a fi informat dar şi a cunoaştereamecanismelor de accesare a informaţiei, ceea ce presupune o formare adecvată.ctivităţile sunt variate şi diversificate în funcţie de mai multe criterii. . 9ră*maş E8(()Frealizează o ta/onomie a tipurilor de activităţi în intervenţia socioeducaţională, dupăcum urmează:

%' 4n funcţie de tipul de acţiuni: informative@ formative Eeducative şide consiliereF, de orientare, terapiile, spri*in material.? activităţile informative ? se referă la pregătirea şi transmiterea în forme variate şi

eficiente a unor informaţii. $nformaţiile sunt legate de: educaţie, în general@ sănătateacopiilor@ activităţile şi rezultatele şcolare ale copiilor@ organizarea timpului pentru pregătirea şcolară@ pedagogie şcolară şi a timpului liber@ gospodărie@ bugetul familiei@c=mpul şi piaţa muncii@ orientarea şcolară şi profesională@ cunoaşterea copilului@ tradiţii,obiceiuri@ religie@ probleme care implică poliţia@ *uridic şi legislaţia familiei@ tehnicile decunoaştere şi autocunoaştere@ parteneriat şi colaborare în grup.? activităţile formative? sunt de două tipuri:

aF 3ducaţia părinţilor - obiective:a. dezvoltarea atitudinilor şi practicilor parentale@ b. autocunoaşterea şi analiza propriilor probleme@c. responsabilitatea parentală@d. comunicarea eficientă@e. negocierea soluţiilor@ luarea deciziilor@f. rezolvarea creativă a conflictelor între generaţii.

bF Consilierea psihopedagogică a părinţilor - care se referă la spri*in educaţionalşi psihologic, la schimbarea ideilor, percepţiilor, atitudinilor, construirea imaginii desine şi formarea unor abilităţi şi deprinderi în practicile parentale pentru rezolvareaunor situaţii problemă care ţin de:

• relaţiile intra- şi e/trafamiliale@

'



• conflicte@• adaptarea şcolară a copiilor@• copiii cu cerinţe educative speciale.

- orientarea părinţilor şi relaţiilor familiale ? care se realizează spre>• decizii şi acţiuni în momente cheie ale formării şi dezvoltării copiilor@•

parteneriat@• şcoli şi instituţii diferite pentru copii@• spre alte servicii Eautoritatea tutelară, cabinete de consiliere

psihopedagogică, cabinete psihologice, dispensare şi policlinici, cabinetelogopedice, cabinete de planing familial, consilierea cupluluiF.

- terapiile - se referă la acţiuni în situaţii de criză şi la intervenţii psihologice sau psihiatrice asupra părinţilor ca persoane sau cuplu.- spri!in social - asigurat prin intermediul asistentului social şi al colaborării acesteia cuinstituţiile apte să rezolve problemele sociale.

/' 4n funcţie de modul de a relaţionare, grupare şi antrenare cu$eneficiarii>

•

activităţi de intervenţie personalizată sau Gfaţă în faţăH. ctivităţi de acesttip pot fi eficiente. le necesită un spaţiu proiectat în aşa fel înc=t săasigure discreţia discuţiilor şi repetarea lor periodică@

• activităţi cu un părinte şi copilul acestuia. Ca şi cele de mai sus suntactivităţi care necesită condiţii de discreţie pentru a facilita grupuluifamilial format din părinte şi copil confidenţialitatea necesară@

• activităţi în grupuri mici de părinţi, uniţi prin interese, opţiuni, probleme.+unt de obicei forme de organizare a activităţilor periodice care se adaugăcelor personalizate@

• activităţi cu grupuri mai mari de părinţi: se referă la înt=lniri pe temeanumite sau pentru rezolvarea unor probleme în grup. +e pot desfăşura

astfel, programe formative pe anumite teme cum ar fi: dificultăţile deînvăţare, practici de spri*in pentru mamele singure. Ca metode de abordarea părinţilor sunt de recomandat discuţiile libere, valorificarea e/perienţelor personale, *ocul de rol, e/erciţiile aplicative.

C' (upă timpul acordat intervenţiilor se pot deosebi:• programele educative sau socioeducaţionale care sunt activităţi de durată@• activităţi periodice A săptăm=nale, zilnice sau de mai multe ori pe

săptăm=nă@• activităţi sporadice, înt=mplătoare sau la cererea unui beneficiar.

(' (upă $eneficiarii implicaţi direct în activitate>•

activităţi cu copiii Epentru cunoaşterea reciprocă, culegerea de informaţii, prin convorbiri şi interviuri, pentru înţelegerea vieţii de familie şi arelaţiilor de familieF@

• activităţi cu membrii unei familii Epentru elucidarea anumitor situaţii sau pentru rezolvarea în familie a unei situaţii problemăF@

• activităţi cu mai multe familii Erezolvarea unor probleme comune,colaborare şi cooperare în sarcini comune sau individuale, întărireacomunităţiiF@

')



• activităţi cu cadrele didactice Epentru a aborda părinţii şi familiile copiilor cu care lucreazăF@

• activităţi cu copiii şi familia Epreventive sau pentru rezolvarea unor problemeF@

• activităţi cu copiii şi cadrele didactice Epentru a aborda viaţa de familie şi

valoarea ei în raport cu şcoalaF@• activităţi cu cadrele didactice, părinţii şi alţi membrii ai comunităţii

Einformative, pentru luarea unor decizii care privesc comunitateaF. 3' (upă modul de personalizare a intervenţiei:

• activităţi individuale de consiliere sau informare@• programe socioeducaţionale de durată mai lungă sau mai scurtă, adresate

grupurilor.preciem că echipa de formatori Eprofesori, consilieri, asistenţi sociali alţi

profesionişti şi părinţiF, activităţile specifice susţinute în cadrul grupului pluridisciplinar al specialiştilor care intervin în intervenţia primară sau secundară la nivelul subiecţilor aflaţi în situaţii de risc, îşi vor articula acele priceperi, deprinderi şi instrumenteconsonante noilor provocări la nivel social.

Sugestii !entru studenţi- +ă reflecteze asupra implicaţiilor reale determinate de fenomenul migraţionist pe carele presupun situţiile de risc în care se află copii@- +ă identifice soluţii reale şi acceptabile din punct de vedere psihosocial şi educaţional privind copii aflaţii în situaţi de risc.

E2erciţii a!licati%e3. +ă analizeze critic o intervenţie socioeducaţională cunoscută.8. +ă propună un proiect de strategie naţională pentru soluţionarea problemelor psihoeducaţionale şi socioemoţionale generate de fenomenul migraţionist.

Sumar !ată fiind problematica multiplă presupusă de viaţa de familie se resimte nevoia

de a transmite tot mai multe informaţii şi competenţe pentru rolul general uman de părinte. Consilierea familiei şi consilierea parentală sunt acţiuni ţintite, profesionale,realizate de specialişti care îşi propun să spri*ine familia Econsilieri psihopedagogici,consilieri educaţionali sau psihologi educaţionaliF şi se derulează ca activităţi formale,organizate şi planificate, în principal, în urma sesizării unor probleme. +ferele celor douătipuri de acţiuni Epentru familie şi pentru părinţiF se înt=lnesc, dar nu se suprapun perfect.

stfel, azi e/istă în plus o preocupare pentru educaţia fraţilor şi bunicilor.ducaţia familiei şi educaţia părinţilor sunt realizate nu numai în cadrul formal, ci

pot să se realizeze şi în conte/tul natural al familiei, au o cuprindere mai largă şi se referăat=t la programele formale Erealizate de profesionişti, de cadre didacticeF, dar şi laeducaţia nonformală şi informală.

3i(liografie modul /i$liografie o$ligatorie>

'0



3.7ăban, ., 8((3, Consiliere educaţională, $mprimeria rdealul, Clu*-Napoca8.9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d.ramis, 7ucureşti&.+tan, N.,C., "anea, .,!., 8(33, #anagementul clasei de elevi' %$ordări metodologice şi praxiologice la nivelul Centrului Icolar pentru 3ducaţie ncluzivă , d. iDon, Clu*-

Napoca /i$liografie opţională>3. Catalano, L., 8((0, (ificultăţile de învăţare transversale,Program de intervenţie pentru elevi cu părinţi emigranţi, d. #aralela 2', Clu*-Napoca8. !ruţă, "., ., 8((2, Cunoaşterea elevului, d. ramis, 7ucureşti.&. uca, C., #ascaru, Qhe., <oca, ., 8((0, #anual pentru profesioniştii care lucrează cucopiii rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate ,d.1erra Nostra, $aşi2. "anea, ., !., 8((0, 1esurse familiale – premisă a adaptării la de$utul şcolarităţii' (ate experimentale în vol. <undamentări teoretice şi abordări pra/iologice în ştiinţeleeducaţiei, d. iDon, Clu* A Napoca, pp. &(-&)

3I3LIOG6AFIE&' gabrian4 "., "illea,9.4 8((', Parteneriate şcoală – familie ? comunitate' Studiu

de caz, ditura $nstitutul uropean, $aşi)' lbulescu, $., 8((0, (octrine fundamentale în ştiinţele educaţiei, Casa Cărţii de ;tiinţă,

Clu*-NapocaA' lbulescu, $., 8((), #orală şi educaţie, ditura iDon, Clu*-Napoca, 8(()9' lbulescu, $, Wilian, C., 8((0, Copilul cu deficit de atenţie şi hiperactivitate – o a$ordare

psihopedagogică, #resa ?niversitară Clu*eană, Clu*-Napoca:' ntonesei, ., 8((8, . introducere în pedagogie' (imensiunile axiologice şi

transdisciplinare ale educaţiei, ditura #olirom, $aşi;' 7arus."., nriuez, ., şi Ov5, ., 8((8, Jocalu$aire de Ps@ohosociologieK' 7ăran-#escaru, .,, 8((2, Parteneriat în educaţie familie – şcoală ? comunitate,

d. ramis, 7ucureşti+' 7ăban, ., 8((3, Consiliere educaţională, $mprimeria rdealul, Clu*-NapocaL' 7ăban, ., 8((8, Psihologia sănătăţii> a$ordare psihosocială a sănătăţii pu$lice,

ditura +C%, Clu*-Napoca.&*' 7aumrind, !.,3003, The influence of parenting st@le on adolescent competence

and su$stance use' 6ournal of 3arl@ %dolescence, 33E3F, '-0'.&&' 7arber, 7. W.,300, Parental ps@chological control> 1evisiting a neglected

construct' Child (evelopment , EF, &80-&&30.&)' 7ecDer, 7., inse5 R., +., 8(33, 3ffectiveness of /rainMriting Techni2ues>

Comparing 5ominal 7roups to 1eal Terms in !esign Creativit5 8(3(. ondon:+pringer ondon.

&A' 7erger, #., ucDmann, 1., 8((), Construirea socială a realităţii, traducerea dele/ 7utucelea,.d. rt, 7ucureşti

&9' 7ateson Q., 8(((, %n ntroduction to a Social Theorist , /ford: 7lacDVell&:' 7onchi , ., 8(33,ș "amilia i rolul ei înș educarea copilului, d. #olirom, $a i.ș

(



&;' Catalano, L., 8((0, (ificultăţile de învăţare transversale, Program de intervenţie pentru elevi cu părinţi emigranţi, d. #aralela 2', Clu*-Napoca

&K' Chi , 9., 8(((,ș Sisteme educa ionale contemporane> structură, conducere iț ș

paradigme ale reformei, Studii de pedagogie aplicată, #resa ?niversitarăClu*eană, Clu*-Napoca

&+' Chi , 9., 8((&,ș Provocările pedagogiei contemporane, #resa ?niversitarăClu*eană, Clu*-Napoca&L' Cristea C.,Q., 8((8, Pedagogie generală, d. !idactică şi pedagogică, 7ucureşti)*' Chelcea, +., 8((), Psihosociologie' Teorii, cercetări, aplicaţii, d. #olirom, $aşi.)&' !oise J. 30)4 0evels of 3xplanation in +ocial #s5cholog5))' !ruţă, "., ., 8((2, Cunoaşterea elevului, d. ramis, 7ucureşti.)A' !urDheim, ., 30)(, 3ducaţie şi societate, d.!idactică şi #edagogică, 7ucureşti,)9' n ăchescu, C., 8((&, Tratat de psihosexologie , d. #olirom, $aşi):' 5sencD, L, 5sencD, ", 8(((, (escifrarea comportamentului uman, d. 1eora,

7ucureşti);' icheler, "., 30)3, The nade2uac@ of the #onolithic #odel of the "amil@ , în:

Canadian Rournal of +ociolog5, 9ol. , No. &,)K' <lorea, N., ., +urlea, <.,C., 8((0, Consiliere şi orientare, d. rves, 7ucureşti)+' <romm, ., 300', rta de a iubi, d. nima, 7ucureşti)L' Qiddens, ., 8(((, The Third Na@ and ts Critics. Cambridge: #olit5A*' $luţ, #.,, 8(('4 Sociopsihologia şi antropologia familiei, d.#olirom, $aşiA&' Ringa, $,8((', 3ducaţia şi viaţa cotidiană@ d. !idactică şi pedagogică, 7ucureştiA)' Rung 4C.Q., 30024 Puterea sufletului, %ntologie, d. nima, 7ucureştiAA' uca, C., #ascaru, Qhe., <oca, ., 8((0, #anual pentru profesioniştii care

lucrează cu copiii rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncăîn străinătate , d.1erra Nostra, $aşi

A9' emeni, Q., "iclea, "., EcoordF 8((2, Consiliere si orientare' 7hid de 3ducaţie pentru carieră,

ditura +C%, Clu*-NapocaA:' "itrofan, $., Ciupercă , C., 8((8, Psihologia vieţii de cuplu – între iluzie şirealitate, d. +per, 7ucureşti

A;' "itrofan, $., 9asile, !., 8((3, Terapii de familie, d. +per, 7ucureştiAK' "itrofan, $.4 30)0, Cuplul con!ugal' %rmonie şi dizarmonie, d. ;tiinţifică şi.

nciclopedică, 7ucureştiA+' "anea, .,!., Parteneriatul educaţional' Componentele şi relaţii dintre acestea,

vol. ducaţia 83BNr.B8((), Colecţia ;tiinţele ducaţiei , pp.3)-30'.AL' "anea, .,!., 8(3&, #anagementul organizaţiei şcolare' mplicaţii ale

managementului democratic?participativ la nivelul unităţii şcolare de tip incluziv ,d. iDon, Clu*-Napoca

9*' "anea, ., !., +tan N.,C., 8(3&, 3ducaţia pentru sănătate–componentă prioritară a fenomenului educaţional contemporan, vol .$nstrucţie şi educaţieîn şcoala contemporană, d. Nico, 1=rgu-"ureş, pp.3')

9&' "anea, ., !., 8((0, 1esurse familiale – premisă a adaptării la de$utul şcolarităţii' (ate experimentale în vol. <undamentări teoretice şi abordări pra/iologice în ştiinţele educaţiei, d. iDon, Clu* A Napoca, pp. &(-&)

9)' "accob5, . ., \ "artin, R. .,30)&, Socialization in the context of the famil@> Parent–child interaction, in #. L. "ussen \ . ". Letherington, LandbooD of

3

http://en.wikipedia.org/wiki/Polity_(publisher)

http://en.wikipedia.org/wiki/Polity_(publisher)



child ps5cholog5: 9ol. 2. +ocialization, personalit5, and social development E2thed.F. NeV [orD: Jile5.

9A' "=nd=canu 9., 8((&, 3tica comportamentului moral , d. #resa ?niversitară%om=nă, 1imişoara

99' "inuchin, +, <ishman, Ch.,30)3, Tehnicas de terapia familiar , Class Lours:

1uesda5s \ 1hursda5s9:' Negovan, 9., 8((0, ntroducere în psihologia educaţiei, d. ?niversitară,7ucureşti

9;' Neculau, 30, Psihologie socială, specte contemporane, d. #olirom, $aşi9K' #etre, ., 300, "ilosofia valorii, d. #olirom, $aşi9+' #escaru, .,7., 8((2, "amilia azi, o perspectivă sociopedagogică, d. ramis,

7ucureşti9L' %alea, ". şi Lerseni 1., E30F $ntroducere în structura socială . , d. ;tiinţifică,

7ucureşti:*' %otaru, 1., $luţ., #., 300, Sociologie, d. "esagerul, Clu*-Napoca:&' +tan, N.,C., Teoria educaţiei' %ctulitate şi perspective, 8((3, d. #resa

?niversitară Clu*ană, Clu*-Napoca:)' +tan, N.,C., "anea, .,!., 8(33, "anagementul clasei de elevi. bordărimetodologice şi pra/iologice la nivelul Centrului ;colar pentru ducaţie$ncluzivă, d. iDon, Clu*-Napoca

:A' +tan, N.,C., "anea, .,!., 8((0, 1olul educaţiei în dezvoltarea personalităţii, învol. ducaţie şi formare, d. Waruna, 7istriţa, pp.83-&

:9' +tephens, J, N., 30&, The "amil@ in Cross Cultural Perspective, NeV [orD:Lolt, %inehart \ Jinston,

::' +tănciulesu, ., 8((8, Sociologia educaţiei familiale, 9ol. $ şi $$@ Collegium, d.a. #olirom, $aşi

:;' ;oitu, ., 9ră*maş, ., #ăun, ., 8((3, Consiliere familială, $nstitutul uropean,

$aşi.:K' 1ieger, #, !., 1ieger, 7.7., 300', (escoperirea propriei personalităţi, d. 1eora,7ucureşti

:+' 9asile, !., ., 8((, ntroducere în psihologia familiei şi psihosexologie, d.<undaţiei %om=nia de "=ine, 7ucureşti

:L' 9ăideanu, Q., 30), 3ducatia permanentă> Conceptul si incidentele educatiei permanente asupra învatam8ntului, în #edagogie EQhid pentru profesoriF,?niversitatea Yl.$.CuzaY, $aşi

;*' 9ulcu, ., 8((', Sănătate Pu$lică – 3ducaţia pentru sănătate, vol. $$$, d.?niversităţii ucian 7laga, +ibiu.

;&' 9răşmaş, ., 8((), ntervenţia socioeducaţională ca spri!in pentru părinţi, d.a. ramis, 7ucureşti.

;)' Jeiss, . L., \ +chVarz, R. C., 300, The relationship $etMeen parenting t@pesand older adolescents personalit@, academic achievement, ad!ustment, and su$stance use' Child (evelopment , E'F, 83(3-8332

;A' Zimmerman, +. ., Ein press, 300)F, StatesO political cultures and their famil@ policies in the 300(s. $n R. "ercier \ +. QarasD5 Eds.F, Polic@ Studies 6ournal /oo S@mposium

;9' http:BBro.ViDipedia.orgBVBinde/.php_title`#sihologia6familiei\oldid`23

8


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Psihologia_familiei&oldid=7664719


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Psihologia_familiei&oldid=7664719

curs psihopedagogia familiei-1.doc

Documents