Portofoliu la disciplinaPsihologia educatiei

I. Obiectul si problematica psihologiei educatieiII. Invatarea din perspectiva teoriilor clasice si moderne

III. Invatarea scolara – forma particulara de invatare si activitateIV. Trasaturile psihice de personalitate si comportamentale specifice elevuluiV. Mecanismele si conditiile psihologice si psiho-sociale de invatari scolare

I. Obiectul si problematica psihologiei educatiei- Sinonime: psihologia educationala, psihologia scolara, psihologia pedagogica, psihologia instruirii,

psiho-pedagogie scolara

Definitie:Psihologia educatiei – domeniu de studiu interdisciplinar structurat pe interrelationarea unor discipline socio-umane: psihologie, pedagogie, sociologie, didactica, psihologia copilului, etc.

Psihologia educatiei este diferita de pedagogie prin obiectul de studiu deoarece nu studiaza procesul de invatamant nici fenomenele de psihism colectiv, ci studiza aspectele psihologice ale profesorului, elevului, ale relatiei educationale in procesul de invatare.Este un domeniu specific si aplicativ al psihologiei generale care are un obiect de studiu propriu centrat pe aspectele semnificative de ordine psihologic ocazionate de invatare de tip scolarPsihologia educatiei este:

1. O stiinta aplicativa deoarece studiaza fenomenele particulare reale, concrete ale agentiilor educationale elev-profesor, analizeaza si interpreteaza atitudinile si conduitele elevilor oferind modalitati eficiente pentru influentarea pozitiva a instructiei, educatiei si dezvoltarea personalitatii;

2. Particularitatile proceselor functiilor si insusirilor psihice corespunzatoare varstei si necesare invatarii scolare pe diferite trepte de scolarizare

3. Studiaza trasaturile de personalitate care pot contribui la eficientizarea invatarii4. Studiaza fenomenul supradotarii, iar pe de alta parte studiaza problematica ridicata de

elevii cu probleme (deficiente, dificultati de invatare, indiscplina scoalra, etiologie (cauzalitate) sociala

5. Studiaza abaterile in dezvoltare (fizica/psihica) care pot impieta asupra reusitei in invatareStudiaza procesul de invatare sub toate aspectele lui: - mecanismele invatarii

- legatura dintre continutul disciplinei de studiu si procesele psihice implicate

- dificultatile tipice in insusirea diferitelor dicipline stiintifice si impliciti strategiile eficiente pentru depasirea acestora

6. psihologia educatiei studiaza grupul scolar, relatia educatioala profesor-elev si procesele de grup

7. orientarea scolara si profesionala a elevilor si consilierea acestora fie pentru o buna adoptare, fie pentru cunoasterea disciplinei scolare si profesionale, fie pentru dezvoltarea motivatiei pentru invatare si pentru profesiile viitoare

Relatiile interdisciplinare ale psihologiei educatiei

Psihologia educatiei are relatii interdisciplinare cu urmatoarele stiinte:

1. psihologia generala – ofera sistemul conceptual, baza informationala, legitatiile generale, si rolul proceselor psihice si al personalitatii pe care psihologia educatiei le studiaza in contextul situatiei speciale de invatare educationala/scolara

2. psihologia dezvoltarii si a varstelor – ofera legitatile psihologice generale ale procesului dezvoltarii in diferite etape de varsta

3. psihologia sociala – ofera reperele particularitatilor proceselor si fenomenelor de grup si baza pentru studiul relatiei educationale care este o relatie interpresonala, sociala. Invatarea scoalara se desfasoara in grupul educational in orice etapa de scolaritate; de asemenea ofera informatii privind grupul social, procesele de grup, despre relatiile interpersonale. Psihologia educatiei poate studia grupul educational (clasa scolara, prescolara) si relatia profesor-elev si elev-elev. In plus, informatiile de psihologie scolara permit studierea comunicarii didactice ca fenomen psiho-social

4. psihologia organizationala si ergonomica – ofera informatii despre managamentul educational, igiena scolara si conditiile ergonomice pentru studiu

5. genetica – invatarea scolara si integrarea in grupul educational sunt influentate de unele insusiri si trasaturi genetice transmise ereditar pe care mediul si educatia le valorizeaza

6. antropologia si filosofia – stiinte de la care imprumuta informatii despre aspectele generale ale urmasului, cat si despre modul in care societatea si cultura pot influenta invatarea si educatia

7. pedagogia – studiaza aspectele psihologice ale procesului instructiv educativ (obiectul dde studiu al pedagogiei)

Obiectivele psihologiei educatiei:

Obiectul fundamental al psihologiei educatiei consta in analiza, interpretarea si explicarea proceselor psihologice implicate in invatarea scolara precum si studierea tuturor factorilor care pot avea influenta pozitiva asupra activitatii didactice si asupra relatiei educationale.

I. Obiective generale

1. Facilitarea intelegerii stiintifice, a dezvoltarii psihice a elevilor, sub influenta activitatilor instructiv – educative

2. Asigurarea cunoasterii psihologice si interpretarea multi-laterala a personalitatii elevilor in perspective modelarii ei complexe de-a lungul varstelor si a etapelor de scolarizare

3. Sprijinirea profesorilor in cunoasterea conditiilor psihologice ale invatarii desfasurate in scoala4. Analiza in context psihologic si psiho-social a relatiei profesor – elev in limitele careia se

desfasoara activitatea didactica si extra-didactica5. Abordarea studiului psihologic al grupului de elevi si al modulului in care fiecare si toti laolalta

se integreaza in activitatea scolara si in normativitatea de grup

II. Obiective specifice

1. Organizarea procesului de predare – invatare in functie de obiectul de studiu (continutul si obiectivele operationale)

2. organizarea si fundamentarea procesului de evaluare3. realizarea diagnosticului formativ care sa fundamenteze actul educational prin

a. activizarea tuturor potentialitatilor elevilorb. dirijarea invatarii pe baza programelor individualizate/personalizatec. desfasurarea predarii/invatarii/evaluarii in-trun cadru afectiv empatic

4. pregatirea de specialitate a profesorilor, dar mai ales la pregatirea psiho-pedagogica5. sudierea impactului psihologic pe care structura organizatorica si ambientala il are asupra

activitatii de invatare6. studierea si proiectarea strategiilor didactice in scopul formarii culturii generale a culturii de

specialitate si a personalitatii armonioase si creatore7. cunoasterea, studierea si explicarea tuturor mecanismelor psihice, a legitatilor si a

particularitatilor psihice ale elevilor si ale profesorului implicate in activitatea didactica

Factorii dezvoltarii si rolul lor in invatare

Dezvoltarea este procesul care se produce pe tot parcursul vietii individului constand in transformari, schimbari de ordin cantitativ si calitativ produse la trei nivele:

1. la nivel biologic constand in schimbari fizice, morfologice si biochimice ale organismului2. la nivel psihic care consta in aparitia, instalarea, dezvoltarea, transformarea si optimizarea

proceselor, functiilor, fenomenelor si insusirilor psihice3. la nivel social constand in reglarea conduitei individului in conformitate cu normele si

cerintele impuse de grupul social si de societate in ansamblul sau.Dat fiind faptul ca dezvoltarea se produce la toate aceste nivele, reiese faptul ca dezvoltarea umanan este o dezvoltare bio-psiho-socio-culturala. Tinand cont ca faqptul ca dezvoltarea la nivelulncelor 3 planuri se produce cu usoare decalaje in mod simultan in diferite etape de varsta exista intre acese planuri o interdependenta si o interconditionare reciproca.Dezvoltarea psihica este procesul continuu in sens ascendent de transformari cantitative si calitative care conduc la trecerea de la structuri psihice, primare si putin specializate spre

structuri complexe, bine diferentiate si bine specializate. Acestea contribuie la optimizarea functionala a proceselor psihice, a personalitatii si a comportamentului individual.Dezvoltarea psihica reprezinta un proces continuu de la simplu la complex, de la dezvoltarea unor structuri primare, spre dezvoltarea unor structuri hipercomplexe si functionale, de la structuri nespecializate sau slab specializate spre structuri inalt fucntionale si foarte specializate si diferentiate.Dezvoltarea psihica desi este un proces dominant ascendent poate conduce si spre anumite decalaje in plus sau in minus, pe unul sau mai multe planuri raportate la reprerele normale ale etapei de varsta.Planurile penduleaza in fucntie de etapa de varsta. Dezvoltarea psihica conduce si semnifica in egala masura devenirea sau emergenta structurilor psihocomportamentale si a personalitatii.

Caracteristicile dezvoltarii psihice:

- caracterul complex- caracterul plurideterminat si multifactorial- caracterul stadial- caracterul polivalent al achizitiilor dezvoltarii

Dezvoltarea ia nastere prin actiunea unitara si interdependenta a factorilor dezvoltarii (ereditate, mediu, educatie)

Factorii dezvoltarii:

1. Ereditatea – transmite predispozitii ereditare (se transmit mai ales trasaturi fizice – culoare ochi, talie, inaltime, par, forma unghiilor; fiziologice – forta, echilibrul, intensitatea proceselor corticale – excitatia si inhibitia) precum si tipul de activitate nervoasa superioara. Pe plan psihic, componente genetice transmise ereditar se intalnesc in structura temperamentala. Se transmit o serie de predispozitii spre boli psihice.

2. Mediul – contribuie la actualizarea predispozitiilor genetice, persoana umana fiind influentata atat de mediul fizic, conditii climatice, relief, arie geografica, mai ales de mediul social – grup de prieteni, familie.

3. Educatia joaca rol in dezvoltare prin faptul ca face legatura intre ceilalalti doi factori ai dezvoltarii. Prin educatie, se valorifica predispozitiile genetice. Se organizaeaza conditiile de mediu, ea contribuind atat la achizitii de ordin informational prin instructie, cat mai ales la unele de ordin formativ care contribuie la structurarea si consolidarea personalitatii. Treptat pe axa varstelor, invatarea devine autoinvatare si educatia – autoeducatie

Conceptul de invatare si paradigmele definitorii

Activitati umane:

- Jocul - Invatarea - Munca - Creativitatea - Intelepciunea-

Invatarea ca activitate fundamental umana desfasurata pe tot parcursul vietii si devenind in fiecare etapa tot mai complexa. Este obiectul de studiu al multor stiinte socio-umane, inclusiv a psihologiei educatiei care studiaza prioritar mecanismele psihologice prin care se realizeaza invatarea.Invatarea serveste unor scopuri adaptative ale fiintei umane, contribuind la:

- Asimilarea informatiei- Optimizarea vietii- Utilizarea informatiilor in orice situatie existentiala- La desfasurarea cu succes a activitatii in orice domeniu

Invatarea include atat latura instructiei (informationala), cat si latura formativa (educationala). De-a lungul istoriei stiintelor, invatarea a fost definita in foarte multe moduri.

- SOCRATE - A invata = a stii sa raspunzi la o serie de intrebari euristice prin care poti sa cunosti mai bine mediul in care traiesti

- PLATON – supraevalua capacitatile innascute ale omului pentru invatare- ARISOTEL – sugera organizarea logica a informatiilor care trebuie invatate- JOHN LOCKE – la nastere mintea copilului este o „tabula rasa” care se umple de continut

informational prin invatare- JEAN JACQUES ROUSSEAU – mintea copilului la nastere – mugure care se dezvolta in

functie de ingrijire si cultivare rationala- HERBART – invatarea = un camp de lupta al ideilor care devin tot mai complexe prin 2

metode de invatare – intuitie si conversatie euristica

Printre primii psihologii care au studiat invatarea:Stern, Jean Piaget, Charlotte, Muller si o serie de psihologi din vestita scoala rusa (Gotski) care au facut descoperiri foarte importante

Definitii:- invatarea este insusirea de catre organism a unor raspunsuri la situatii pentru care nu

detine posibilitati ontogenetice (istoria dezvoltarii personale)- invatarea este efectuarea unor activitati in scopul de a insusi ceva

- invatarea este explorarea vie si activa a situatiilor cu posibilitatea de a sparge titparele comportamentale existente si a elabora forme noi de comportare si solutii creatoare

- in sensul cel mai larg, invatarea umana reprezinta insusirea experientei sociale in forme generalizate (achizitii informationale, forme noi comportamentale, situatii, conduite, etc)

- in sens restrans, invatarea reprezinta un proces evolutiv, informativ . Formativ constand in dobandirea, atocarea procesarea si valorizarea interna de catre fiinta vie in mod activ, eexplorativ a experientei de viata, aceasta soldandu-se cu efecte adaptative si cu schimbari de comportament

Invatarea se deosebeste de- componentele native (genetice). Exemplu: instincul elementar- anumite comportamente circumstantiale realizate prin obisnuinta- efectele de crestere si de maturizare biologica (care devin conditii ale invatarii)- efectele adaptative la diferite situatii existentiale- schimbarile de comportament provocate de unele fenomenene (oboseala, consumul de

droguri, consumul de medicamente) – produc schimbari de comportament, dar nu din cauza invatarii

Teorii ale invatarii

Exista o serie de teorii bine structurate si bine sistematizate asupra invatarii care in ordine istorica se clasifica astfel:

I. Teorii prestiintifice care deschid drumul unor studii experimtanle asupra invatarii si, implicit unor teorii mult mai elaborate (vezi cursul anterior)

II. Teoriile bazate pe actiunea factorilor dezvoltarii1. Teoriile ereditariste – cele care accentueaza rolul predominant al ereditatii – arl Lorenz2. Teoriile ambientaliste – cele care accentueaza rolul mediului3. Teoriile interactioniste – care releva si accentueaza rolul interactiunii si interconditionarii

dintre factorii dezvoltarii. Suprasolicita in mod corect relatia de interactiune si interconditionare ditnre toti cei trei factori ai invatarii

4. Teoriile care au accentuat rolul educatiei – fara anumite predispozitiIII. Teoriile stiintifice

1. Teorii clasice ale invatariia. Teoria conexionista – exista o relatie intre stimuli si reactia comportamentala care trebuie

intarita sau slabitab. Teoria conditionarii clasice – asocierea unui stimul conditionat cu cel neconditionat care a

produs o anumita reactie care ulterior, dupa un anumit numar de repetari reuseste sa produca singur o reactie comportamentala - Pavlov

c. Teoria conditionarii operante – asocierea dintre un stimul si o reactie dar implica si o variabila intermediara, adica un comportament pe care trebuie sa-l defineasca cobaiul spre a putea dezvolta reactie (fiziologica sau instinctuala de placere)

d. Teoria behaviorista – considera ca se pot forma cunostinte prin invatare daca exista intentionalitate prin comportament. Organizarea invatarii, intentionalitatea comportamentului de invatare pentru obtinerea unor rezultate favorabile si intarirea experientei anterioare care s-a dovedit utila reprezinta conditiile unei invatari eficiente. - Tollman

e. Teoria Gestaltista (gestalt) – sustine ca pentru atingerea scopurilor in invatare sunt necesare si utilizate gestalturile (bunele forme) – cuvintele acora sau mnemotehnice - Wertheimer

f. Teoria psihodinamica - invatarea se produce cu mult mai multa usurinta daca exista placerea de a invata si daca se invata ceea ce corespunde realitatii, adica se poate verifica. Cu referire la invatare, Freud releva importanta celor doua principii cu rol in atingerea scopurilor in invatare. Principiul placerii/legea efectului care faciliteaza invatarea si reduce tensiunea provocata de efortul de invatare mult mai usor ceea ce este concordant cu realitatea/ce este cu adevarat real

g. Teoriiile neurofiziologice asupra invatarii conform carora invatarea ca activitate psihica complexa are la baza o serie de mecanisme neurodinamice, neurofiziologice si psihice complexe

2. Teorii moderne ale invatarii umaneA. Teoria psiho-genetica – Jean Piaget – din perspectiva acestei teorii, invatarea este un

proces de achizitie de informatii si comportamente care se realizeaza pe baza experientei anterioare si pe baza formarii stadiale a unor structuri operationaleJean Piaget considera ca invatarea se realizeaza prin doua procese fundamentale: – asimilarea – consta in achizitionarea continuturilor informationale deosebit de diverse si de complexitati tot mai crescande- Acomodarea – consta in ajustarea schemelor/structurilor operationale in diferite stadii

de dezvoltare spre a putea procesa informatiiDezvoltarea inteligentei se produce stadial prin jocul dintre cele doua procese fundamnetale: asmiliarea si acomodareaCand se produce echilibrul dintre asimilare si acomodare adica dupa un sir de acumulari cantitative, are loc saltul calitativ si implicit trecerea la un stadiu superior de dezvoltare. Acesta include toate achizitiile stadiilor anterioare astfel incat de la un stadiu la altul pe axa dezvoltarii invatarea devine tot mai complexa si mai nuantata.Stadiile dezvoltarii inteligentei conform acestei teorii:1. Stadiul inteligentei senzorio-motor (0-2 ani)

Achizitiile stadiuluia. Senzatii vizuale, auditive, cutanate mai putin gustative si odorificeb. Exersarea reflexelor neconditionate/innascute care fac parte din zestrea ereditara a

fiecarui copil si care au efecte adaptative: deglutitita, mictiunea si defecatiac. Reactitivate activa primara (plans)d. Reactiile circulare primare (ex: urmarirea cu privirea, prehensiunea=apucarea,

miscari instantanee la sunet, intoarcerea capului)

e. Reactii circulare secundare = inceputul diferentierii intre scop si mijlocf. Coordonarea schemelor de actiune si aplicarea lor la situatii noig. Reactii circulare tertiare – descoperirea unor noi scheme de actiune prin

experimentarea activa h. Trecerea la reprezentari (15-18 luni): copilul poate anticipa unele rezultate ale

actiunilor sale si poate face transferuri simple Se exerseaza comportamentul – imitativ

- Permanenta obiectului2. Stadiul preoperator/preoperational (stadiul gandirii intuitive) (2,5 -3 – 6 ani)

a. Generalizarea timpurie a conceptelor dupa criterii multiple, unele intamplatoare (interpretari animiste (copilul insufleteste obiecte: ursulet de plus , papusa); artificializarea semnificatiilor naturale (copilul incepe sa faca rationamente simpliste – urias-munte), interpretari circulare (reactii prin reciprocitate ex: vantul misca norii)

b. Egocentrismul copilului (sentimentul de posesivitate, egoism) (perceptiv si cognitiv constand in centrarea pe sine excesiva – depasirea egocentrismului infantil se realizeaza prin experienta, prin comunicare si asimilarea informationala

c. Concentrarea pe unul sau pe un numar foarte mic de aspecte alee realitatiid. Inconsecventa unui criteriu de selectaree. Centrarea pe situatie/pe o stare momentara (rupe jucaria, p studiaza fara a reveni la

o situatie anterioara) (plange chiar daca ii dai jucarie)f. Mobilitatea mintala limitata – capacitatea redusa a copilului de a realiza anumite

operatii mentale si de a utiliza mai multe criterii (experienta cu cuburi colorate, diferite forme , marimi, culori)

g. Integrare defectuoasa a claselor (nu se poate integra in clase)3. Stadiul operatiilor concrete (7~8 – 10~11 ani) - Este un stadiu cu achizitii deosebite mai

ales in plan operationala. Compunerea auditiva a claselor – in acest stadiu copilul reuseste sa faca toate

operatiile cu multimi; fara a utiliza insa in mod corect si simbolurile din teoria multimilor

b. Abilitatea de a defini corect notiunilec. Ordonarea elementelor unei multimi dupa mai multe criterii si aplicarea unor

operatii concrete asupra acestorad. Multiplicarea claselor – copilul poate sa inteleaga si s aopereze cu clase multiple

4. Stadiul operatiilor formale sau logice a. Copilul nu mai opereaza numai prin gandirea concret operatori ci si prin gandirea

formal-operationala prin care se depaseste campul informational obtinut doar prin perceptie directa concreta. In acest stadiu (corespunzator pubertatii si adolescentei) copilul opereaza cu simboluri pe toate coordonatele temporale, opereaza cu certitudini cu informatii reale,, dar si cu informatii posibile, presupuse

b. In acest stadiu, pot fi formulate ipoteze, rationamente, judecati de valoare, gandirea conform lui Piaget atingand prin inteligenta formal - operatorie limita maxima.

B. Teoria instruirii – Jerome Bruner – sustine ca dezvoltarea este direct dependenta de educatie si de invatare care prin calitatea lor pot determina aparitia capacitatilor si achizitiilor corespunzatoare stadiului de invatare. Invatarea sau asimilarea cunostintelor se pot produce prin prelucrarea informatiilor in 3 feluri:1. Prin manipularea si actiunea cu obiectele (cunoasterea activa)2. Prin organizarea perceptuala si imagistica (cunoasterea iconica sau imagistica)3. Prin mecanismul simbolic (cunoasterea simbolica)

Cele trei modalitati se achizitioneaza treptat astfel incat copilul isi formeaza anumite competente respectiv:

1. A invata sa faca2. A invata sa reprezinte3. A invata sa verbalizeze ( poate denumi)

Bruner este adeptul invatarii structurale care presupune:1. Cunoasterea structurii si relatiilor dintre elemente2. Organizarea si structurarea continutului invatarii in unitati logice si sintetice

C. Teoria invatarii ca proces de formare a actiunilor mintale – Scoala Ruse: A. M. Leontiev, P. Golpenin, VgotkiReprezentantii scolii ruse spun ca operatiile concrete se concentreaza pe plan mentalProcesele si operatiile psihice cu care se opereaza pe plan mental uzand de notiuni nu sunt altceva decat actiunile externe cu obiectele si imaginile din stadiile anterioare stadiului formal sau notional esentializate, sublimate, descarcate de elemente neesentiale . acest proces de esentializare sde produce in etape:1. Familiarizarea cu sarcina de invatare formandu-se baza orientativa a sarcinii2. Actiunea materiala/materializata3. Verbalizarea/transpunerea actiunii in planul limbajului extern4. Transpunerea actiunii de invatare in limbajul extern pentru sine5. Transpunerea actiunii de invatare in planul intern

Din perspectiva stiintelor cognitive, invatarea reprezinta un mod particular de procesare a informatiei realizata datorita mecanismelor cognitive. Activitatea de procesare informationala (de invatare) se produce astfel: - informatiile (intrarile) care contribuie la rezolvarea unei sarcini de invatare sunt procesate initial in memoria de lucru unde se formeaza imaginea operativa a sarcinii in curs de rezolvarea sarcinii.

Pe baza acestor reprezentari se formeaza modelul cognitiv la nivelul careia informatiiile procesate se operationalizeaza si se transforma in cunostinte. Aceste 2 reprezentari se consolideaza lla nivel mental si sunt stocate in memoria de lunga durata in calitate de cunoastine stabilizate care vor permite intelegerea si rezolvarea nu numai a sarcinii actuale, ci si a altor sarcini/actiuni/situatii de rezolvat. Aceste cunostinte constituie iesirile.

In cazul in care este nevoie de completare, de corectare, de transfer, de particularizare a unor informatii in plus se activeaza legatura inversa – feed-back – scoarta cerebrala primind aceste noi informatii pe care le proceseaza, corectand si completand cunostintele (iesirile)

Cunostintele cognitive sunt

1. Cunostinte declarative2. Cunostinte procedurale (a sti sa faci)3. Cunostinte de control/autocontrol

Informatiile (intrarile) sunt procesate datorita operatiilor mentale (scrierea, selectia si comparatia, analiza, sinteza, generalizare, categorizare, abstractizare, concretizare logica, conceptualizare).Din perspectiva neurofiziologica si psihologica, invatarea este un proces complex la care participa trei blocuri functionale si operationale:

1. Blocul A constituit dintr-o serie de formatiuni nervoase la nivelul carora se produce o prima prelucrare a informatiilor

2. Blocul B la nivelul caruia informatia partial prelucrata si codificata se transmite la nivelul centrilor corticali din scoarta cerebrala in zonele specializate pentru diferite operatii mentale. Aici se produce decodificarea, prelucrarea aprofundata si stocarea continutului informational

3. Blocul C constituit din centrii corticali din lobul frontal care realizeaza prelucrarea de finete a informatiei si transmiterea acesteia in cunostinte prin intelegere logica.

Fiecare emisfera cerebrala este specializata intr-un anumit mod deprelucrare a informatiei (emisfera stanga este predominant analitica, logica, abstracta, controland mai ales procesele gandirii conceptuale, emisfera dreapta este predominant afectiva, intuitiva, sintetica, artistica, muzicala, spatiala)

Invatarea scolara reprezinta activitatea pe care o desfasoara individul uman in diferte etape de varsta in mod sistematic si continuu intr-un cadru socialmente organizat in vederea insusirii cunostintelor, formarii dependentelor, capacitatilor si pentru dezvoltarea progresiva a presonalitatii

Caracteristicile invatarii scolare

Continutul invatarii scolare reprezinta o selectie pertinenta a informatiilor din diferite stiinte, arte, limbi straine, etc ordonate dupa criterii logice si psihologice in concordanta cu cerintele societatii si cu idealul educational. Invatarea scolara se desfoara in mod sistematic organizat pe perioade lungi de timp (semestre, an scolar, an academic) fiind condusa in mod stiintific de catre persoane competente si specializate in domeniul pe care il predau. Invatarea scolara se subordoneaza legile motivatiei, reglariii si autoreglarii. Invatarea scolara reprezinta un act social sau o interactiune care presupune relatia fundamentala profesor-elev, profesor-student, prin intermediul careia se realizaeaza schimbul de mesaje informationale, se formeaza deprinderi, priceperi, capactitati, se modeleaza personalitatea in formare si se obtine feed-back-ul.

Invatarea scolara este o activitate secventiala care implica in fiecare unitate de invatare o relatie judicios organizata si reglata intre predare, invatare, evaluare.. Invatarea scolara implica echilibrul dintre aspectele informative (transmitere directa de informatii) si cele formative (formarea de deprinderi, modelarea trasaturilor de personalitate, structurarea caracterului, formarea unor priceperi practice, structurarea de sentimente si emotii, etc)

Factorii implicati in invatarea scolara

1. Particularitatile elevilor:- Stare de sanatate generala bune, fizica si psihica; - receptivitate, dispozitia si motivatie pentru invatare; - un nivel intelectual cat mai dezvoltat (al proceselor cognitive, nivelul

inteligentei generale)- prezenta unor aptitudini speciale (mai ales pentru studiile de psecializare)- contiincios, motivat pentru invatat;- dezvoltarea si educarea unor factori non-cognitivi cu rol in invatarea

scolara: motivati pentru invatare, trasaturi caracteriale puternice, trasaturi pozitive de personalitate, disciplina mentala si scolara, relatii pozitive cu membrii familiei, profesorii, colegii, spirit de colaborare, dar si de competitie, indice de maturizare afectiva ridicat, nivel ridicat al reglajului voluntar

2. Particularitatile profesorilor a. Circumscriu activitatea didactica, o aptitudine generala si complexa care se

structureaza inca din timpul studiilor, consolidandu-se si nuantandu-se pe masura exersarii profesiei, devenind in final maiestrie didactica

b. Componentele aptitudinii didacticei. Competenta in domeniul in care s-a specializat

ii. Competenta psiho-pedagogica care implica o serie de informatii psihologice, pedagogice, de psihologia varstelor, de personologie, de psihopedagogie speciala, dar si aptitudini si atitudini pedagogice (rabdare, empatie, generozitate, toleranta, capacitate de cooperare, obiectivitate, etica profesionala, implicare emotionala si profesionala, simtul umorului)

iii. Competenta psiho-sociala si maganeriala, relatonare interpersonala, capacitate de relationare, capacitatea de a gestiona procesul de predare si timpul afectat

iv. Particularitatile pozitive si favorabile activitatii scolare (dragoste pentru profesie si pentru partenerii implicati, un stil didactic personal, capacitate de utilizare a tuturor formelor de limbaj in activitatea de predare, evaluare, invatare)

3. Factori care se refera la situatia de invatare:- Specificul cognitiv al disciplinei predate

- Natura sarcinilor de invatare- Strategia didactica utilizat (metode, instrumente, material didactic, material

pentru munca independenta a elevului)- Stilul didactic

In invatarea scolara (predare, invatare, evaluare) sunt implicate procesele psihice pentru receptionarea informatiei (senzatii, perceptii, reprezentari) pentru prelucrarea informatiei (gandire/inteligenta, imaginatie/limbaj, creativitate), procese care asigura retentta informatiilor (procese reglatorii – vointa, depridneri, trasaturi caracteriale), procese care asigura sustienrea energetica a invatarii (dinamica temperamentala, motivatia, procesele afective) si trasaturile de personalitate

Tipuri, forme si niveluri ale invatarii

Diversitatea de forme si tipuri de invatare, care se clasifica in functie de observatii empirice, fie in functie de rezultatele cercetarilor experimentale

a. Criteriul 1 – in functie de modul de invatare1. Invatarea din propria experienta2. Invatarea din experienta altora (social – instrumentala)3. Invatarea didactica – vizeaza in primul rand dimensiunile cognitive, formarea

personalitatii si a unor deprinderi 4. Invatarea sociala – vizeaza formarea unor comportamente dezirabile social,

formarea dimensiunii morale a personalitatii, realizandu-se in contexte interpersonale si grupate

b. Criteriul 2 – dupa continut1. Senzorio-motrica – formarea unor deprinderi senzorial perceptibil din motorii2. Invatarea verbala – invatarea unui material verbal prin descoperirea semnificatiilor

si generalizarea emotiilor3. Cognitiv – inteligenta si operationala care consta in insusirea cunostintelor si

operatiilor mentale, ambele utilizate in rezolvarea de probleme4. Invatarea afectiva care consta in modelarea afectiv-emotionala5. Invatarea morala – asimilarea normelor, principiilor si conduitelor morale

c. Criteriul 3 – dupa actiunea cu stimuli1. Asociativa (stimul – reactie, operanta)2. Repetitiva (consta intr-un lant de asociatii repretate pana se formeaza un stereotip

dinamic)3. Prin transfer – transformarea unor cunostinte sau deprinderi dintr-un anumit

domeniu sau context in alt domeniu sau in alt conext nou4. Discriminativa – diferentierea unor elemente care compun sarcina de invatare5. Invatarea prin imitatie – se produce in grup prin reproducerea unor

comportamente, socuri verbale, vestimentare

d. Criteriul 4 – dupa modul de organizare a stimulului1. Algoritmica2. Euristica (creativa) – imaginatia si procedeele imaginative3. Modelare si analogica – modele figurate, scheme, machete, proprie stiintelor

e. Criteriul 5 – dupa gradul de constientizare1. Dintr-o singura incercare – cvasi-inconstienta2. Latenta – are la baza invatarea cu sarcini de invatare3. Spontana, neintentionata si inconstienta4. Prin incercare si eroare5. Subliminala – se produce de la sine fara interventia constiintei datorita impactului

pe care il are stimulul respectiv6. Hipnotica7. Constienta si dirijata – presupune constientizare, intelegere logica, anticipare,

creativitate