curs lentile de contact
TRANSCRIPT
LENTILE DE CONTACT
INTRODUCERE
Lentilele de contact reprezinta un grup heterogen de instrumente oftalmologico protolice ce
se deosebesc prin scopul lor: diagnostic, corector optic, terapeutic corector, astatic si protector.
Pentru a ramane in cadrul prezentului raport, in cele ce urmeaza vom aborda numai rolul
corector optic al lentilelor de contact, care repezinta principala utilizare in perioada actuala.
CLASIFICARE
1. Dupa rolul lor :
a.optic:
corectia viciilor de refractie: -statica: miopie, hipermetropie, astigmatism;
-dinamice: presbiopte
-asociate: afakie, anizometropie
b.estetic
de necesitate(avand si rol functional) oniridie, policorie, pseudopolicolire (congenitala sau
castigata)
de circumstanta
c. tectonic
keratocon sau alte octazii corneene sau sclerale porilimbice (stafilom intercalar);
d.terapeutic
e. adjuvant optico-muscular: in cazul nistagmusului
2. Dupa pozitia pe polul anterior
a. corneene cu diametrul mai mic decat cel al corneei, cuprins intre 8,2-10,7 mm, cel mai
frecvent avand 8,8: 9,2 si 9,5 mm; sunt lentile dure, permeabile sau nu la oxigen
b. corneosclerale sau semisclerale, cu diametrul de 12,5-13,5 mm. Se sprijina limb sau/si pe
sclera adiacenta limbului; pot fi dure sau moi.
c. sclerale. Sunt lentile ce acopera corneea complet si se sprijina pe sclera la distanta de
limbul sclerocornean au diametru intre 14-25 mm, mai frecvente intre 14-16 mm.
3. Dupa materialul din care sunt construite:
a. dure:
a. impermeabile la oxigen;
b. permeabile la oxigen
b. moi:
slab hidrofile 35%HEMA(hidroxiotilmotacrilat)
cu hidrofilie mare 75%HEMA
PVP(polivinilpirolidon)
cu hidrofilie foarte mare 85% SAUFLON 85
c. combinate sau hibride (“piggy-back”) – lentila moale ca suport cornean, asociata cu
optica dura, plasata central peste lentila moale.
4. Dupa caracteristicile optice:
-sferice
-sferocilindrice torice
-bifocale
5. Dupa modelul de folosire:
a. pentru port discontinuu (zilnic sau intermitent): lentilele sunt purtate in fiecare zi maxim
8-12 ore. Nu se pastreaza pe ochi in timpul somnului.
b. pentru port prelungit: lentilele sunt purtate continuu, 3-6 zile (inclusiv noaptea) cu pauza
de ½ - 1 zi la saptamana, cand se face si toaleta lentilei.
c. pentru port permanent: lentilele sunt purtate continuu, zi si noapte, mai multe saptamani
sau luni de zile (4-6 luni cele mai performante), Aceste lentile sunt aproape toate in sistem
“disposable”, ceea ce ridica costul purtarii lentilelor de contact. Indiferent de clasa din care fac
parte exista o variabiltate foarte larga interindividuala a duratei portului lor care depinde de
toleranta individuala.
CARACTERISTICILE MATERIALELOR FOLOSITE
Materialele utilizate pentru confectionarea lentilelor de contact s-au diversificat foarte mult
in ultimii 15-20 de ani, cercetatorii cautand sa amelioreze cateva proprietati:
- permeabilitatea la gaze, in special la oxigen;
- ridicarea gradului de hidratare pentru cele moi;
- crestera gradului de umezire a suprafetelor;
- obtinerea unor lentile cat mai subtiri, cu stabilitate chimica crescuta;
- obtinerea unor materiale cu o toleranta corneana ridicata
Permeabilitatea la oxigen este unul din parametrii cei mai importanti. Definirea acestei
calitati necesita cunoasterea unor parametri:
1. coeficientul de difuziune a oxigenului in material: D;
2. coeficientul de solubilitate a oxigenului in material: K
3. coeficientul de permeabilitate a materialului: DK, care este proportional cu coeficientul
de hidratare, avand o crestere exponentiala. Acest coeficient variaza in functie de:
-temperatura: crestere proportionala;
-grosime (L): crestere invers proportionala
Cu cat lentila este mai subtire, cu atat permeabilitatea este mai buna.
4. coeficientul de transmisibilitate a oxigenului DK/L;
Lentilele cu DK intre 15-30 sunt pentru portul zilnic, cele cu valori de 50-80 pentru portul
prelungit, iar cele cu valori in jur de 100 sunt pentru portul permanent.
5. fluxul de oxigen ce traverseaza lentila depinde si de diferenta de presiune partiala a
acestui gaz, pe cele doua fete ale lentilei de contact: atmosferica si corneana:
p patm-pc
Astfel, formula care arata penetranta gazului prin lentila de contact este:
DK/L x p
Din acest punct de vedere materialele din care sunt confectionate lentilele de contact
pot fi:
- cu flux scazut : PMMA; HEMA; CAB.
- cu flux mediu: silicon brut; hidrogel cu hidratare inalta; copolimeri siliconati;
- cu flux ridicat: silicon pur si elastomeri, hidrogel cu hidratare foarte mare.
Asa cum am aratat mai sus, un parametru important este presiunea partiala a oxigenului
in aer. In laborator se foloseste presiunea partiala a oxigenului de 160mmHg, dar in realitate
aceasta concentratie depinde de presiunea atmosferica. La presiune atmosferica mai mica,
presiunea partiala a oxigenului scade proportional. Astfel si Dpt scade.
Acelasi fenomen se petrece atunci cand suntem cu pleoapele inchise. In astfel de situatii,
presiunea partiala a oxigenului este de numai 55 de mmHg, deci si fluxul prin lentila va scadea
de 3 ori (160/55).
Cum valorile presiunii partiale a oxigenului nu le putem modifica in vivo, rezulta ca
imbunatatirea oxigenarii corneei de sub lentila de contact se poate face numai pe seama
ameliorarii coeficientului de transmisibilitate.
Un alt parametru important este comportarea lentilei fata de filmul lacrimal. Umezirea
suprafetei lentilei de contact permite preluarea si transmiterea gazelor. Aceasta se poate studia
prin unghiul pe care-l face picatura de lacrima pe lentila. Cu cat unghiul este mai mic, cu atat
inmuierea lentilei este mai buna si transmisibilitatea oxigenului mai ridicata.
Gradul de umezire al lentilei de contact depinde nu numai de materialul folosit, dar si de
metoda de fabricare a ei, de hidrofilia si intretinerea lentilei.
Substantele chimice folosite astazi pentru obtinerea lentilelor de contact sunt pentru:
1. Lentile dure
Impermeabile la gaz a. polimetilmetacrilatul (PMMA); au cost mic, sunt durabile, usor de confectionat si
de manevrat.
Dezavantajele: Impermeabile la oxigen, confort scazut. Astazi doar 5-10% din purtatorii de
lentile de contact utilizeaza astfel de lentile.
b. polimetilmetacrilat reticulat: sunt lentile flexibile, rapid acceptate, cu toleranta
buna in timp si confort.
Permeabile la gaz
a. celuloza acetat butirat (CAB) are ca avantaje o buna penetrabilitate la gaz, dar o
durabilitate foarte scazuta.
b. siliconul 100% are o permeabilitate foarte mare, dar monomerul este hidrofob.
Materialul poate fi totusi folosit sub forma de rasina (rigida) sau elastomer (flexibil), care sunt
tratate prin bombardarea ionica pe suprafata pentru a deveni hidrofile. Aceasta hidrofilie scade
insa in timp;
c. silicon acrilat; se obtine prin combinarea siliconului cu PMMA. Copolimetrul
obtinut syloxanil metacrilat are un DK ridicat si o hidrofilie relativ buna;
d. T butil stirenul (sau simplu stirenul) este usor, dand un confort excelent, dar are
durabilitate mica si creeaza ebluisare;
e. fluoropolimerii: fluoropolimer pur, fluorosiloxanil metacrilat, perfluoroalkil
itaconatsiloxan.
Aceste materiale au un DK foarte mare, umezirea suprafetei este foarte buna, iar
durabilitatea materialului este relativ buna. Sunt folosite pentru lentilele cu port prelungit.
f. Alte substante folosite: PMMA modificat, PMMA + PVP, PMMA + CAB + silicon.
Recent au fost folosite lentile de colagen cu scop de pansament cornean.
2. Lentile moi :
a. hidroxietilmetacrilat (HEMA). Hidratarea lor variaza intre 25 - 85%. Sunt
confortabile si rapid acceptate de pacient.
Dezavantajele: mai scumpe, durabilitatate scazuta, manevrabilitate mai dificila;
b. alte materiale folosite pentru lentilele moi sunt: N vinil pirolidon (NVP), polivinil,
pirolidon(PVP), metil metacrilat (MMA), glicerol metil metacrilat (GMA). Aceste materiale
simple sau combinate in diferite proportii cu HEMA sau intre ele au dat posibilitatea obtinerii
unor lentile suple cu hidrofilie foarte ridicata, necesara lentilelor cu port permanent.
3. Lentile hibride: combina un centru optic rigid din t-butil stiren cu o periferie
haptica din hidrogel. Aceasta lentila de contact este confectionata printr-un proces numit
polimelizare diferentiala, ce permite obtinerea unei lentile dintr-o singura plasa cu proprietati
diferite central si periferic.
O alta problema de discutat este coloratia lentilelor, introducerea lentilelor de contact
colorate s-a facut in 1980, initial cu scop estetic, apoi destinatia lor s-a diversificat:
-estetic( ex. Schimbarea culorii Irisului, mascarea unei opacitati corneene, coloboarne Iriene)
-protectiv( ex. Albinism, aniridie midriaza fixa post- traumatica)
-indicator (pentru a fi gasite si vazute mai usor de catre unele persoane cu vicii mari de
refractie).
Cele mai utilizate culori sunt albastru si verdele.
CARACTERISTICILE OPTICE ALE LENTILELOR DE CONTACT
A. Parametrii definitori ai unei lentile de contact se refera la:
a. indicile de refractie al materialului din care este confectionata lentila de contact.
b.razele de curbura ale suprafetelor: anterioara si posterioara, centrala si periferica.
c. diametrul suprafetelor cu o anume raza de curbura.
d. grosimea lentilei
a. Indicele de refractie:
In general materialele plastice folosite au un indice de refractie de 1,42- 1,52, deci
mai mare decat al corneei, care este estimat intre 1,33 si 1,375. Acest indice de refractie crescut
confera posibilitatea crearii unor lentile de contact cu atat mai subtiri cu cat indicele de refractie
este mai mare.
b. Razele de curbura ale lentilelor de contact confera forma mai plata sau mai
convexa a suprafetei respective. Cu cat raza de curbura va fi mai mare, cu atat suprafata
respectiva va fi mai plata si invers. Raza de curbura se exprima in cifre cu doua zecimale, ex:
8,00 mm; 7,50 mm. Aceste raze de curbura se mai pot exprima si in dioptrii: de ex. O lentila cu
7,50 mm raza de curbura se poate scrie ca o surafata de 45,00 Dpt. Formula de transformare a
razei de curbura (R) in dioptrii (D) este: D:337,5/R
c. Diametrul lentilei de contact cu o anume raza de curbura este determinat de
lungimea corzii segmentului de cerc cu raza data. Aceasta marime se exprima in cifre cu o
zecimala, ex: 9,0 mm, 12,5 mm etc.
In concluzie, daca pe o lentila este scris 7,50/ 10,5 aceasta codifica o lentila de
contact cu raza de curbura de 7,50 mm cu diametrul de 10,5 mm.
Fig.3-2: Raza de curbura determina curbura suprafetei lentilei de contact.
Fig3-3 : diametrul lentilei de contact este egal cu lungimea corzii segmentului de cerc cu raza LC
d. Grosimea lentilei: se exprima in trepte de precizie de 0,01mm
Grosimea lentilei central si la periferie afecteaza pozitionarea, miscarile si
stabilitatea lentilei de contact pe ochi. Cu cat lentila de contact va fi mai subtire, cu atat va fi
mai bine centrata si se va misca mai putin. In acelasi timp, cu cat lentila va fi mai subtire, cu
atat si filmul lacrimal va fi mai putin gros.
Pe de alta parte, aceasta aderenta crescuta a lentilelor subtiri la cornee scade gradul
de oxigenare a suprafetei corneene si in acelasi timp face dificila manevrabilitatea lentilei, care
fiind foarte fina se va deteriora mult mai usor. Cele mai subtiri lentile construite au central 0,02
mm, ceea ce confera conform formulei DK/L o foarte buna oxigenare a corneei.
Lentilele de contact au o parte central optica si una periferica (haptica) care ajuta la
fixarea lentilei pe globul ocular. Fiecare din aceste suprafete are parametrii specifici, care le
definesc.
Fig.3-4 : Sectiune sagitala si frontala a lentilei de contact pentru definirea parametrilor
1. P.O.Z.( Posterior Opitical Zone). Se refera la suprafata posterioara centrala cu P.C.C. Se
exprima prin lungimea corzii in fractiuni de 0,1 mm precizie. Optic, P.O.Z. influenteaza
vederea in performantele ei, prin marimea diametrului sau, cu cat diametrul zonei optice
este mai mic, cu atat vor fi mai mari distorsiunile periferice.
2. P.P.C. (Posterior Peripheral Curve ). Arata curbura suprafetei haptice a lentilei de contact.
Se exprima in fractiuni de 0,10 mm precizie pentru raze de curbura mai mici ca 10,00 mm
si 0,5 mm pentru raze de curbura mai mari ca 10,00 mm. P.P.C. trebuie sa fie intotdeauna
mai mare.
3. P. P. C./W ( Posterior Peripheral Curve Widh) defineste largimea suprafetei haptice care
se realizeaza in trepte de 0,01 mm precizie.
4. P. I. C. (Posterior Intermediar Curve)
5. A.C.C. (Anterior Central Curve) se refera la curbura suprafetei anterioare centrale a
lentilei. Medicul practician nu va specifica acontinuitatea curburala pe rotula decat in
cazul lentilelor lonticulare sau torice anterioare.
6. A.O.Z. (Anterior Optical Zone) definiste cu precizie de 0,1 mm coarda suprafetei
anterioare optice in conditiile unei lentile care are mai multe curburi anterioare, asa cum
sunt lentilele lenticulare sau pentru cele care au un guler periferic tesit A.O.Z. devine
practic suprafata anterioara a sistemului optic (dioptru ocular + lentila de contact ) si
determina performantele vederii. Diametrul sau trebuie sa fie suficient de mare pentru a
acoperi pupila. Daca diametrul este prea mic poate provoca scaderea acuitatii vizuale,
neclaritate periferica, stralucire prin deschiderea corneana periferica pe care o lasa lentila
si alte anomalii.
Fig. 3-5: Zona optica anterioara trebuie sa fie suficient de larga pentru a acoperi intrarea
pupilara proiectata. Descentrarea unei lentile creeaza in periferie o pelicula de lacrimi
deformata ce induce tulburari de vedere .
7. A.P.C. (Anerior Peripheral Curve). Unele lentile au la nivelul hapticii o curbura diferita
fata de optica pe fata anterioara .Nu va fi specificata de medic. Ea este necesara numai
constructorului lentilei de contact pentru situatii deosebite ( ex: lentilele pentru miopia
forte).
8. Diametrul lentilei de contact exprima lungimea corzii totale a lentilei de contact dintr-o
margine in alta.
9. Zonele de amoritizare (blends) sunt destinate sa elime discret diferentele dintre optica si
haptica, creand o jonctiune , cat mai perfecta intre P.C.C si P.I.C.; precum si intre P.I.C
si P.P.C. Rezulta astfel o suprafata asferica; ea confera un confort deosebit de bun.
10. Puterea lentilei precizeaza in dioptrii puterea vertexului posterior si lentilei de contact in
trepte de 0,12 Dpt.. Suprafata critica a lentilei este A.O.Z. care devenind interfata
sistemului optica ochi-lentila, are cea mai mare vergenta. O suprafata optica apare la
lentilele pentru corectia afakiei.
11. P.A.R. (Posterior Apex Radius) se noteaza pentru lentilele asferice in sensul definirii
curburii apexului lenticular posterior.
Contactologul va nota in reteta acesti parametri, alaturi de culoarea dorita a lentilei de
contact. Ex:
PCC/POZ Putere Diametru PPC/W PIC/W Zona de
jonctiune
Grosime A.O.Z. Culoare
7,5/1,5 +14,5 0,5 0,5/0,5 0,5/0,4 12,5 0,40 7,7
B. Lentilele torice: pot fi dure sau moi. Ele sunt folosite in astigmatismele corneene
mari care nu pot fi rezolvate prin lentile dure asferice sau atunci cand lentilele dure nu sunt
tolerate. De asemeni, se folosesc atunci cand corneea este sferica dar apare un astigmatism
lenticular. Lentila de contact torica are una sau ambele suprafete cu raza de curbura diferite in
meridianele principale. Dupa cum este construita, poate fi torica anterioara, torica posterioara,
sau bitorica atunci cand ambele suprafete ale lentilei de contact sau torice.
Fortele care influenteaza mentinerea si pozitia pe glob a lentilei de contact sunt:
-forte hidrostatice care tin lentila de contact lipita de cornee;
-forte gravitationale care directioneaza partea mai grea a lentilei spre in jos;
-forta de impingere a pleoaplor asupra lentilei de contact in timpul clipitului si in timpul
miscarilor globului oculalar.
Lentilele torice au datorita formei lor o greutate ilegal repartizata pe lentila, ceea ce
poate duce la descentrarea axului activ al torei.
In acest sens s-au conceput o serie de metode de stabilizare a acestui tip de lentila.
1. Balast prismatic prin subtierea lentilei in partea superioara, prin ingrosarea ei in partea
inferioara sau ambele. Lentila apare pe sectiune sagitala de forma unei prisme. Acest
procedeu realizeaza o directionare gravitationala a lentilei.
2. Trunchierea inferioara: se face prin taierea lentilei de contact pe o coarda orizontala. In
acest fel pleoapa inferioara stabilizeaza lentila, nepermitand rotirea ei. Pentru lentilele cu
diametrul sub 9 mm, se taie 0,5 mm inferior; pentru lentilele cu diametrul mai mare de 9
mm se scoate 1mm.
Fig: 3-6
A. Lentila cu balast prismatic B. Lentila cu trunchiere inferioara
3. Combinare a primelor doua procedee
4. Stabilizare dinamica: realizata prin subtierea lentilei superior si inferior, lasand o zona
centrala de grosime maxima. Miscarile pleoapelor determina intrarea partilor subtiale sub
pleoapa superioara si inferioara, pastrand zona centrala in aceasi pozitie. Orientarea axei torei
lentilei de contact poate fi distorsionata totusi dupa fitarea finala, datorita tuturor fortelor ( greu
de calculat perfect) ce apar asupra ei, in acest caz restul se face astfel:
-rotirea axei torei in sensul acelor ceasornicului necesita o adaugare la axul initial al torei
a unghiului de descentrare si invers.
Ex:
-axul initial 80° - 20° = 60°
C. Lentile lenticulare sunt introduse de Welsh in 1960. Aceste lentile se adreseaza in
special pacientului afak care are nevoie de o putere dioptrica mare, ceea ce face sa creasca
grosimea centrala a lentilei, implicit si greutata ei, iar rezultanta este o slaba aderanta la cornee,
cu descentrarea lentilei inferior: Lentilele lenticulare au o periferie mai larga subtiata,
transformata astfel in haptica si numai centrul este gros cu rol optic. In acest fel se reduce
greutatea lentilei, facand-o mai putin descentrabila. In acelasi timp aceasta lentila este mai usor
de manevrat pentru persoanele in varsta.
D. Lentilele conoide: aceste lentile doresc sa elimine fenomenele de intoleranta la
lentile de contact datorate zonelor periferice de tranzitie. Thomas construieste o lentila cu fata
posterioara periferica in forma de con etalat pe o zona mai intinsa. Cum circulatia lacrimilor sub
aceasta lentila se face mai greu, au fost realizate gauri in periferia lentilei pentru a mari fluxul
de lacrimi retrolenticualar.
Numerosi autori au observat o deformare a corneei de maniera ortokeralogica in sensul
unei transformari conoide: centrul corneei bomba sub lentila, capatand o raza de curbura mai
mica, iar periferia corneei este aplatizata. Aceste inconveniente au dus la eliminarea lor din
practica.
E. Lentilele asferice: sunt lentile de contact la care fata posterioara nu are nici una,
doua sau trei cuburi, ci isi modifica raza de curbura continuu din centru spre periferie, capatand
un aspect de parabola. Aceste lentile se fiteaza mult mai bine pe fata anterioara a corneei, care
este asferica. Uneori insa aceasta fitare “prea perfecta” induce o hipoxie a epiteliului prin
minimalizarea meniscului de lacrimi.
F. Lentile multifocale: sunt destinate celor cu tulburari de vedere asociate: statice si
dinamice (afakul, presbiopul).
Lentilele de contact multifcale pot fi cu vedere (departe - aproape) alterna sau
simultana.
a. Lentile cu vedere alterna au un design asemanator cu cel al ochelarilor bifocali.
Lentila de contact are modelata in partea sa inferioara o zona cu putere focala mai mare
pentru vederea de aproape.
Fig3-7: Mecanismul vederii alterne intr-o lentila bifocala cu optica pentru aproape inserata
inferior.
Pentru stabilizarea ei se subtiaza lentila superior si se ingreuneaza inferior stil balast
prismatic; se poate folosi si sistemul taierii inferioare trunchiate sau combinarea ambelor
sisteme. In timpul lucrului de aproape, globul ocular si pleoapa superioara coboara mai mult
decat pleoapa inferioara, ceea ce face ca lentila sa fie descentrata in sus. Astfel zona deschiderii
pupilare se proiecteaza pe fragmentul inferior al lentilei de contact destinat vederii de aproape.
Un alt sistem de vedere alterna este asa numitul sistem monocular modificat. Aici un
ochi primeste corectia pentru departe. Desigur sistemul reduce foarte mult posibilitatea unei
vederi binoculare, mai ales daca diferenta dioptrica dintre lentile este mare.
b. Lentile pentru vederea simultana
1. Sistemul concentric: are doua zone concentrice, centrala si periferica, care sunt de
puteri diferite. Esista doua variante:
- centrul pentru departe si periferia pentru apoape. Vederea de departe este oarecum limitata ,
existand o zona de incetosare periferica spre zona optica pentru aproape. Vederea de departe
este oarecum limitata, existand o zona de incetosare periferica spre zona optica pentru aproape.
- centrul pentru aproape si periferia pentru distanta. Marimea si localizarea obiectelor sunt
deficitare, totusi unii purtatori sunt foarte multumiti chiar la sofat.
2. Lentile asferice: realizeaza prin raza lor de curbura modificata progresiv de la centru
la periferie un efect optic ca cel al ochelarilor cu focar continuu. Aceasta permite purtatorului
sa selecteze preferential raze luminoase reflectate de obiectele de departe sau de aproape.
Imaginea retiniana ce se formeaza provine de la zone diferite ale refractiei de la zone diferite ale
refractiei lentilei de contact. Sunt lentile foarte usor acceptatate si bine tolerate; totusi
modificarea diametrului pupilar consecutiv reflexului fotomotor in mediul ambiant induce
uneori incetosarea vederii sau aparitia unor, umbre fantomatice. Sunt realizate prin modificarea
continua a razelor de curbura a ambelor fete ale lentilei de contact prin tehnologii moderne de
strujinire cu program asistat de calculator. Zona optica centrala este de 2,12mm – 2,55 mm. Se
prefera lentilele de contact cu zona optica centrala mai mare pentru a reduce efectele nedorite
date de modificarea doiametrului pupilar in timpul reflexului fotomotor.
Harold A. Stein si colab. (1985) raporteaza o rata de succese de 64% - 74% (purtare 6 re/zi
cel putin 6 sap[tati ) cu lentile asferice multifocale.
Fig 3-8 Lentila bifocala cu difractie sau holografica
3. Lentile bifocale cu difractie sau holografice: realizeaza o difractie a luminii aducand
simultan pe retina razele luminoase de la distanta si de aproape. Aceste lentile de contact sunt
realizate prin incorporarea in grosimea polimetrului a unor inele de difractie foarte precis
plasate. Aceasta fracturare a razelor luminoase pe intreaga zona optica duce insa la o scadere a
acultatii vizuale cu 20% cel putin, restul eficientei fiind distribuit egal pentru vederea de departe
si cea de aproape. Pacientii accepta greu, acest gen de lentile, plangandu-se de proasta
focalizare a imaginilor. Lentilele bifocale pot da distorsiuni ale vederii la miscarile globului
ocular, scaderea acuitatii vizuale, halouri, imagini fantomatice, diplopie.
G. Lentilele dure sclerale pot fi confectionate dupa modelul unei amprente
oculare.
1.cu solutie tampon: sunt lentile din PMMA, care folosesc o solutie tampon cu care se
insera pe globul ocular si au o distanta de 0,5 mm volta in vertex. Pot fi purtatate 4-5 ore sau
chiar mai mult, in cazul cand dorim un anume efect terapeutic: keratocon, keratoglobus,
xeroftalmie. Aceste lentile de contact au efectul estetic cel mai bun dintre toate lentilele dure
sclerale.
2.cu solutie tampon putina: au caracteristic o fitare pe cornee (0,1 mm volting).
Compensator sunt dotate cu gauri de 1 mm; diametru in partea haptica (unele au gauri in partea
optica) inferior pentru a putea permite lacrimilor sa intre sublenticular. Astfel, portul acestor
lentile se poate prelungi la 8-10 ore /zi. Lentila are din cauza gaurilor din haptica o bula de aer
sublenticulara permanenta, care insa nu deterioreaza calitatea vederii. Aceste lentile sunt
indicate la:
- persoane cu activitati deosebite : mediu cu praf, mediu uscat, mediu cu iritanti chimici;
-pacientii cu deformari corneene: keratoconus, keratoglobus, plagi corneene penetrante,
transplante corneene;
-bolnavi cu keratila sicca, lagoftamie, entropion, ectoprion, trichiazis, keratila
neuroparalitica;
Principalele dezavantaje sunt fitarea greoaie si necesitatea unei indemanari deosebite in
manevrarea lor.
3. lentile de contact egalizat fitate cu scop terapeutic. Au fata posterioara facuta exact dupa
toate denivelarile cornee-scalare, permitand prin fenestratii centrale schimbarea peliculei
lacrimale sublenticulare. Aceste caractere le fac utilizabile cateva zile continuuu in caz de ulcer
corean, arsuri chimice, simblefaron, ce ar fi avut altfel nevoie de tarsorafie.
4.lentilele de contact perfomate. Spre deosebire de primele trei tipuri care se fac dupa
amprenta, caracteristicile personale ale acestor lentile sunt cautate cu ajutorul unor lentile de
proba. Ele sunt indicate pe ochii sanatosi, cand amprentele nu se pot lua si cand pacientul este
multumit cu un port limitat la cateva ore.
MORFOLOGIE CORNEANA, PALPEDRALA SI A FILMULUI LACRIMAL
A. Corneea reprezinta 1/6 anterioara a tunicii externe, este transparenta si compusa din
5 straturi: epiteliul, membrana Bowman, stroma, membrana Descomet si endoteliu. In suprafata
masurata la nivelul de sulcus (mic sant de frontiera intre cornee si sclera) are diametrul de 13,5
– 12,6 mm orizontal si 12-11,7 mm vertical, dand o forma ovoidala sau elipsoidala corneei.
Suprafata anterioara are aproximativ 48 DpL, este asferica; raza de curbura modificandu-se pe
acelasi meridian de la centru la periferie, iar uneori pe acelasi meridian diferit in sectorul nazal
si cel temporal (unde este mai plata ). De asemenea, este frecvent “astigmatismul fiziologic”
datorita scaderii razei de curbura pe meridianul vertical cu o diferenta de refractie de 0, 25- 0,75
Dpt.
Topografie corneana:
1. Centrul vizual: prin care trece azul optic .
2. Apexul: aria corneana centrala cu curbura cea mai mica (7,50-7,90) si cu un
diametru de 4 mm. Centrul apexului poate sau nu sa coincida cu centrul vizual. Pentru aria si
curbura apexului se prescrie PCC.
3. Centrul geometric: este punctul in care se intalnesc meridianul orizontal si cel
vertical; de obicei nu coincide cu primele doua.
4. Intrarea pupilara: este aria de pe fata anterioara a corneei unde se proiecteaza
deschiderea pupilara, care in mod normal este descentrata usor nazal si inferior si nu coincide
uneori cu apexul cornean. Aceasta poate influenta diametrul necesar pentru aria optica si
implicit al intregii lentile de contact.
Fig3-9: Tipografie corneana : 1-centrul vizual
2-centrul apexului
3- centrul geometric
4- intrarea pupilara
Epiteliul cornean este nekeratinizat, format din trei tipuri de celule suprapuse: strat
bazat cu rol mitotic intens, cu atat mai evident cu cat se siteaza mai la periferia corneei
(reanoirea epiteliului cornean se face in 7 zile); 4-6 strate de celule intermediare cu atat mai
plate cu cat sunt mai la suprafata, si 2-4 straturi de celule superficiale aplatizate cu caractere de
degenerare din ce in ce mai evidente la suprafata, unde celule moarte sunt spalate de fluxul
lacrimal prin miscarea pleoapelor, realizand o suprafata neregulata. Lentilele de contact
impiedica aceasta spalare a celulelor moarte. Celule epiteliale sunt legate intre ele prin
desmozoni si zonula aderens. Portul prelungit al lentilelor de contact reduce numarul straturilor
epiteliale (datorita scaderiii metabolismului ), micsorand consecutiv grosimea corneei. In plus
reduce numarul de desmozomi, favorizand aparitia leziunilor corneene.
La microscopul electronic suprafata acestor celule este acoperita cu o retea densa de
microvili la care adera o matrice de glicocalix ce interactioneaza cu patura de mucina a filmului
lacrimal. Prin aceasta, suprafata corneei este, regularizata perfect, iar filmul lacrimal adera intim
la cornee. La nivelul microviilor se realizeaza schimbul cu filmul lacrimal. Lentilele de contact
duc la scaderea numarului de microvii, micsorand schimburilor metabolice. Dupa 8 ore o
lentila de contact dura nepermeabila reduce practic la zero numarul microviilor iar o lentila de
silicon nu da modificari semnificative.
Membrana Bowman: are aproximativ 12 mm grosime si este formata ca si
membrana bazala ce o acopera din colagen VII, laminina, fibronectina, suflat proteinoglican,
heparan, fibrina.
Stroma: reprezinta aproximativ 90% din grosimea corneei. Este formata dintr-o
matrice de proteinoglicani care contine lamale de colagen (predominant izotip I dar si III, V si
VI) aproximativ 300 (din limb in limb perfect paralele) si keratocili cu rol in sinteza primelor
doua. Imbibilia hidrica conduce la dispozitia paralelismului lamelor de colagen si instalarea
edemului.
Membrana Descemet reprezinta membrana bezala a endoteliului . Descemelul este
gros de 10-15 mm, compus din colagen IV si secretat de celule endoteliale. Reprezinta o
structura de rezistenta.
Endoteliul are un singur strat de celule poligonale (haxagonale) aranjate regulat,
aproximativ 3500/mm 2 .
Legaturile intercelulare sunt de tipul macula ocludens, formand o bariera imperfecta
intre UA si stroma. Endoteliul are un metambolism intens, realizand schimburi intre UA si
stroma, in special glucoza. Cu ajutorul microscopului specular se poate studia forma si
aranjamentul celulelor endoteliale, precum si numarul lor.
Astfel se poate calcula coeficientul de viprilatie (CV) a marimii calculelor
endoliale , care normal este 0,25. Orice crestere a accestui raport arata un procent mai mare de
celule cu talie mare si se numeste polimegotism. Procentul de celule hezagonale este de 70-
80% in mod normal, iar scaderea numarului poarta denumirea de polimorfism.
Densitatea celulara este de 4000 celule/mm2 la nastere si scade la 2000 celule/mm2
la 90 de ani. Daca densitatea celulara scade sub 500 celule/mm2 endotelielul devine
incompetent ca bariera metabolica intre UA si cornee. Varsta sau orice stres (boli generale si
locale, chirurgie) maresc gradul de polimegetism, polimorfism si scad numarul de celule.
Portul de celule al lentilelor de contact determina hipoxie si implicit maresc gradul de
polimegatism si polimorfism, dar fara scadere a densitatiii celulare. Fenomenul este mai evident
la cei care au purtat timp indelungat (4-6 ani) lentile de contact dure, impermeabile la gaz.
Refacerea in timp a endoteliului in aceste cazuri este mult mai indelungata (4-6 ani) decat in
cazul altor statusuri stresante corneene.
Corneea contine terminatii nervoase trigeminale, care se dispun in strona si intr-un
plex subepitelial din care pleaca terminatii libere intre celule epiteliale. Testarea sensibilitatii
corneene se face cu esteziometrul si este de 15 mg la centru si 20 mg la periferie.
In cazul portului lentilelor de contact (mai ales cele dure sau cele cu port prelungit)
esteziometria arata o scadere a sensibilitatii corneene, ceea ce face ca unele tulburari epiteliale
induse de lentila de contact sa treaca neobservate pana cand apar leziuni majore. La aceasta se
adauga si caracterul de bandaj ocuziv al lentilelor de contact. De aceea este nevoie de o
supraveghere atenta in timp.
B. Metabolismul cornean: este in mod esential bazat pe aportul de oxigen si
glucoza. Tulburarea metabolismul conduce la modificarea hidratarii corneene si aparitia
edemului, preecum si modificari ale structurii celulare .
Corneea este o structura avasculara. Practic reteaua vasculara limbica realizeaza
schimburi cu corneea numai pe 1-2 mm in periferie. Oxigenul necesar arderilor este preluat
din aer via filmul lacrimal pentru epiteliu si 4/5 anterioare din stroma. Pentru endoteliu si 1/ 5
posterioara a stromei oxigenul este furnizat de umoarea apoasa. Cand ochii sunt inchisi
capilarele conjunctivei palpebrale superioare furnizeaza corneei o redusa cantitate de oxigen.
Presiunea partial a oxigenului in aer de 160mmHg, in filmul lacrimal 155mmHg, iar
in UA 40mmHg. Atunci cand pleoapele sunt inchise, presiunea scade la 55 mm Hg. Corneea
consuma 5-7 μl/cm2/ora ziua si 2-4 μl/cm2/ora noaptea, cu pleoapele inchise (Refajo, 1972).
Studiile lui White si Milller (1981 arata ca la o presiune partiala a oxigenului de 27
mmHg nu apar modificari pahimetrice, iar o presiune de 40 mmHg previne acumularea de acid
lactic in cornee.
Metabolismul cornean are ca sursa de energie glucoza preluata in principal din
umoarea apoasa prin mecanism activ si mult mai putin (1%) din lacrimi ssau din vasele
conjuctivei limbice. Glucoza este stocata sub forma de granule de glicocen in epiteliu.
Degradarea glucozei se face in special prin glicoliza aeroba si mai putin prin
glicoliza anaeroba. Pe calea suntului pentozelor se utilizeaza aproximativ 35% din glucoza.
Prin glicoza aeroba se furnizeaza o cantitate mare de energie 38 moli ATP, via
glucozo-G-fosfat, acidul piruvic rezultat fiind descompus in ciclul Krobs pana la CO2 .
Daca aportul de oxigen scade, intra in functiune glicoza anaeroba;
Acidul piruvic se transforma in acidul lactic, care se acumuleaza si rezulta numai 2
moli de ATP.
Portul lentilelor de contact induce hipoxie corneana, iar consecintele sunt:
-diminuarea glicocenului epitelial;
-edem cornean urmat de aparitia de bule subepitelare si epiteliale, deterioare celulara si
ulceratie;
-edem stromal cu balonizarea keratoccitilor, pierderea paralelismului lamelelor de colagen ce
se evidentiaza prin incetosarea corneei;
-edem endotelial, polimegatism si polimorfism;
Cu ajutorul pahimetrului se apreciaza:
-la o ingrosare edematoasa de 5% apar striuri in stroma posterioara;
-la 7-10% edem ce incetoseaza discret corneea;
-la 20 % edem ce duce la scaderea vederii
C. Modificari corneene globale
In mod fiziologic corneea are variatii de grosime nictemerale, fiind mai groasa cu
0,01 -0,047 mm dupa trezirea din somn dimineata datorita hipoxiei induse de inchiderea
pleoapelor in cursul noptii. Ingrosarea se face mai mult central deoarece periferia si endoteliul
sunt mai bine alimentate din vasele de sange limbice si respectiv umoarea apoasa.
a. variatii in grosimea corneei
In timpul portului lentilelor de contact, grosimea corneei, masurata cu ajutorul
pahimetrului, arata ca dimensiunile cresc odata cu gradul de anoxie, dar si in functie de noutatea
evenimentului. Gradul de anoxie variaza functie de tipul de lentila si perioada de purtare.
Astfel:
– lentilele dure impermeabile la gaz induc la 3 ore o ingrosare a corneei cu 10%.
– lentile suple cu 30% hidratare determina dupa 8 ore o ingrosare a corneei cu 5%
– lentilele de contact cu hidratare ridicata (peste 70 %) purtate 8 ore antreneaza o
ingrosare cu 1%;
– lentilele de contact de silicon induc in timp ingrosari de sub 0,6 %;
– lentilele de contact dure permeabile la gaz produc o ingrosare de 6% intr-o
perioada lunga .
Studii clasice arata ca dupa scoaterea lentilei de pe ochi grosimea revine la normal
intre 30-60 minunte daca edemul a fost intre 5-10% . De asemeni, exista o adaptabilitate
corneana la hipoxia indusa de lentilele de contact.
Haris si colab(1981) demonstreaza ca portul unei lentile suple fine in timpul a 6 ore
de somn induce o ingrosare a corneei cu 9,1-9,8 %, iar revenirea la normal se face in doua ore
dupa deschiderea ochilor si scoaterea lentilelor.
b. Deformarea corneana
Portul lentilelor de contact, in special cele dure, schimba curbura anterioara a
corneei. Modificarea este cu atat mai mare cu cat lentila de contact are raza de curbura mai
mica, deci este mai stransa pe cornee si cu cat diametrul este mai mare. Forest si colab. (1981)
efectueaza un studiu prospectiv pe 300 pacienti de lentile de contact suple 38% hidratare purtate
intre 1 si 7 ani la care a aparut un astigmatism regulat in 25% cazuri. Studii ulterioare au
deschis si lansat o noua stiinta ortokeralogia, care se ocupa cu modificarile induse de portul
unor lentile de contact. S-a incercat deci prin portul unor lentile de contact inductia de
modificari coreene care sa elimine diferite vicii de refractie mici. Practica a aratat ca aceste
modificari sunt temporare. Cele mai bune rezultate au aparut dupa 90 de zile de port al lentilei
de contact orketoratologice, rezultatele mentinandu-se 15-18 luni. Primii ortokeratologi pot fi
considerati vechii japonezi, care puneau in cursul noptii saculeti cu alice pe pleoape pentru ca
dimineata sa vada mai bine.
D. Filmul lacrimal
- serveste ca lubrifiant intre pleoape si cornee;
- reprezinta mediul prin care circula gazele: oxigenul spre cornee si CO2 spre mediul
exterior.
- rol bactericid, datorat la cel putin trei substante: lizozim, botalizin, lactoforin;
- asiguta o aparare imunitara prin imunglobilile prezente in lacrimi;-fluxul de lacrimi spala
globul ocular de detritusuri metabolice, celule moarte, corpi straini.
Filmul lacrimal are 7-10 mm grosime, un volum de 8 ml, este secretat cu un debit
de 1,2 ml/min si este format din trei straturi suprapuse secretate de glande diferite:
a. stratul lipidic superficial: secretat de glandele lui Meibornius si mai putin de cele ale lui
Zeiss si Moll de pe marginea ciliara a pleoapei. Acest strat are 800-2000 A grosime, rolul de
bariera hidrofoba si detine urmatoarele functii:
- impiedica evaporarea lacrimilor ;
- lubrifiaza suprafataa pe care aluneca pleoapele ;
-previne contaminarea filmului lacrimal de alte lipide de pe suprafata pielii pleoapelor.
- ingroasa si stabilizeaza filmul lacrimal;
- reduce deperditia de caldura.
b. stratul central este format din secretie seroasa produsa de glanda lacrimala principala
(95%) si cele conjunctivale secundare Krause si Wolfring. Reprezinta 90 % din grosimea
filmului lacrimal, creand mediul de difuziune si circulatie a substantelor nutritive si
detritusurilor aparute din metabolismul cornean.
c. stratul de mucina este secretat de glandele lui Mantz si Henle si de celulele mucipare
caliciforne ale conjunctivei. Mucina este formata din glicoproteine hidratate care adera intim la
matricea de glicocalix secretata de celulele epiteliale atasata la microvilii celulelor epiteliale
superficiale. Rolul mucinei este de a mentine aderenta filmului la cornee.
Instabilitatea filmului lacrimal este dependenta de evaporarea fazei apoase a
filmului lacrimal. Cand stratul lipidic ajunge in contact cu cel de mucina, se ajunge la ruptura
filmului lacrimal. Conditiile patologice se definesc prin insuficienta unuia din cele trei straturi
ale filmului lacrimal.
Filmul lacrimal si lentila de contact
Atunci cand pe ochi este pusa o lentila de contact, responsabilitatile filmului lacrimal se
maresc.
Straturile uloios si mucoid favorizeaza depunerile detritusurilor pe lentila de contact,
mai ales atunci cand lentila prezinta zone de deteriorare. Aceste depozite scad posibilitatea de
umezire a lentilei.
Lentila se usuca usor, ceea ce conduce la o deteriorare foarte rapida in cazul lentilelor
din hidrogel, cu atat mai mult cu cat acestea este mai hidrofil si lentila de contact mai subtire.
Un alt aspect negativ al portului lentilelor de contact este acela ca in marginea lentilei
corneene, epiteliul ramane fara mucina, iar filmul lacrimal nu mai adera. Aceste zone apar mai
frecvent in dreptul orelor 3 si 9, favorizand aparitia dellen-ului sau subliurilor limbice.
E. Pleoapele: au un rol protector al globului ocular, iar prin clipit inlatura vechiul film
lacrimal, intinzand un strat proaspat de lacrimi.
Clipitul apare la cinci luni, are o frecventa medie de 15-16/min ( limite 3-26/min),
pleoapele inchizandu-se spre marginea inferioara a corneei din unghiul extern spre cel intern.
Efortul, oboseala, factori psihici si iritanti cresc rata clipitului. Atentia si fixatia o
diminua.
La purtatorul de lentile de contact dure filmul lacrimal retrolenticular este reinnoit
prin doua modalitati:
1. mobilizarea lentilei de contact in timpul clipitului, permitand schimbarea peliculei
lacrimale sublenticulare.
2. mecanismul de pompa; in timpul clipitului pleoapele apasa pe fata anterioara a
lentilei de contact, impigand in afara aproximativ 10-20% din filmul lacrimal
sublenticular. La deschiderea pleoapelor lentila isi revine si aspira o cantitate noua
de lacrimi sub ea .
Pentru lentilele hidrofile schimbul se face circa 1% prin primul mecanism si 5% prin
cel de-al doilea.
EXAMENUL PACIENTULUI INAINTEA PRESCRIERII LENTILELOR DE CONTACT
© Evaluarea motivatiei purtarii lentilelor de contact si a statusului psihic al subiectului,
precum si explicarea modalitatii portului lentilelor de contact, a avantajelor si dezavantajelor
fiecarui tip de lentila de contact. Indicatiile portului lentilelor de contact in functie de natura
materialului sunt:
lentile suple;
-cei care nu au suportat lentile de contact dure ;
- pentru sportivi de performanta, actori, politicieni, aupra carora portul ochelarului are un
efect negativ in cariera;
-copii si nou-nascuti;
-persoane la care se doreste o adaptare rapida ;
lentile dure;
-persoana cu o manualitate precara;
-in stop terapeutic, (ex: Keratocon);
lentile dure permeabile la gaz;
- pacientii care nu suporta bine lentilele din PMMA;
- in cazul aparitiei unor complicatii cum ar fi conjunctivita giganta papilara, keratita
limbica superioara, neovascularizatie limbica la purtatorii de lentile de contact moi.
© Informatii asupra mediului de lucru: se contraindica portul lentilelor de contact pentru
cei expusi unor noxe: mediu cu pulberi, produsi chimici iritanti, altitudine mare, mediu cu
tempraturi foarte mari sau scazute.
© Aprecierea starii generale de sanatate
O serie de boli contraindica uneori, formal si temporar, portul lentilelor de contact:
astm, rinite vasomotorii, diferite alte forme de alergie, bolnavi psihici, boli care limiteaza
manualitatea (artroze, Parkison etc). Consumatoarele de contraceptive orale, variatii hormonale
mari (sarcina), diabet prost tratat, dermografismul.
© Examenul la biomicroscop va reprezenta o explorare atenta a tuturor structurilor oculo-
palpebrale:
Boli care contraindica lentilele de contact:
-afectiuni inflamatorii sau alergice ale pleoapelor conjunctivei, corneei, uveite;
-tulburari de statica si dinamica majore ale pleoapelor ;
-glaucomul ;
-opacitati cicatriciale corneene cu neovascularizatie, tulburari trofice, edem,depuneri
endoteliale sau epiteliale ;
-conjunctiva: pinguecula , pterigion, chisturi conjunctivale:
-tulburari ale secretie filmului lacrimal. In acest caz trebuie facute teste ale aprecierii
secretiei lacrimale cantitativ(testul Schirmer I si II) si calitativ (timpul de rupturaa filmului
lacrimal). Se va nota largimea fantei palpebrale, rata clipitului si tipul (complet sau incomplet);
localizarea reflexului cornean si relatia cu pozitonarea pupilei .
© Refractia: pentru fitarea lentilelor de contact dure valoarea ei va fi convertita in forma cu
cilindru negativ.
© Keratometria: va evalua exact raza de curbura a corneei central si eventual periferic (unde
forma asferica a corneei este mai evidenta si induce erori mari in aprecierea curburilor).
Vor fi citite meridianele principale si se vor nota cu K1 si K2 sau K cel cu valoarea cea mai
mare si k cel cu valoarea cea mai mica.
Relatia apex-centru vizual este foarte importanta pentru alegerea diametrului partii optice a
lentilei de contact si implicit a diametrului total. Lentila de contact se aseaza cu partea optica pe
apex; daca centrul vizual nu coincide cu apexul, atunci va trebui o lentila de contact cu
diametrul opticii mai mare.
Curbura periferiei corneene influenteaza fixarea la cornee. Deci curburile hapticii vor trebui
corelate cu forma periferiei corneene. O lentila cu haptica cu curburi prea mici va fixa prea
puternic lentila de contact de cornee. Consecutiv vor apare in periferie zone de abrazie
epiteliala, iar filmul lacrimal se va schimba cu greutate sublenticular, inducand hipoxia corneei
centrale.
O raza de curbura praa mare induce instabilitatea lentilei de contact pe cornee si consecutiv
aparitia de tulburari de vedere.
Complicatiile portului lentilelor de contact
A.Corneo-conjunctivale si palpebrale:
1. eroziuni epiteliale corneene
- liniare
- punctiforme
- punctate periferice
- val ondulat periferic sau central
- abrazia
2. edem corneean
- epitelial (cel mai frecvent)
- stromal
Acesta poate fi pus in evidenta la :
- biomicroscop – retroiluminarea evidentiaza un disc gri central
- pahimetru corneean - detecteaza cresteri de 1% in grosime
- retinoscop - reflexul din centrul pupilei apare fracturat, neregulat
- keratrometru – mirele apar deformate
- discul placido – reflexia discului va fi neregulata
3. Vasodilatatie si neovascularizatie conjunctivala
4. Infiltrate corneene
- marginal
- central
- mixte
5. Modificari ale endoteliului (acute, tranzitorii sau cronice).
6. Modificari ale grosimii si razele de curbura ale corneei (dupa portul mai mult de 10
ani al lentilelor de contact)
7. Hipostezie corneeana
8. Keratite ulcerative
9. Keratoconjunctivita limbica superioara
10. Hiperemie conjuctivala tarsala
11. Conjunctivita cu papile gigante
12. Ulcere pseudo – dendritice
B. Alterarea parametrilor fizico-chimici ai lentilelor de contact
1.Depozite lenticulare
2. Colorarea lentilei
3. Determinarea suprafetelor si rupturi ale L.C.
PROBLEME DEOSEBITE ALE PORTULUI LENTILELOR DE CONTACT
A. Portul prelungit al lentilelor de contact
In timpul ocluziei palpebrale prelungite din timpul noptii apar urmatoarele modificari de
care trebuie sa tinem cont:
1. aportul de oxigen scade cu 2/3
2. cresterea in grosimea corneei, mai ales central (edem fiziologic);
3. temperatura corneei creste cu 3-4°
4. productia de lacrimi diminua
5. pH-ul lacrimal se acidifica, prin cresterea concentratiei de acid lactic
Acesti factori duc la aparitia unui edem cornean ce face impredictibila comportarea unei
lentile de contact pentru portul prelungit.
Marea majoritate a pacientilor reactioneaza bine la un port prelungit, daca au o lentila bine
fitata. Din pacate exista o serie de persoane care nu suporta portul prelungit, hipoxia nocturna
generand: microchisti epiteliali, vasodilatatie si neovascularizatie, eroziuni cu favorizarea
aparitiei infectiilor.
a. Lentilele dure permeabile la gaz pot fi purtate ocazional cateva zile, fara a fi scoase in
timpul noptii, dar nu mai mult de o saptamana. Numai anumite tipuri de lentile de contact dure
permeabile la gaz sunt folosite pentru portul prelungit: cele siliconate (Parapern EW; Boston IV)
si cele din polimeri trifluoranti (3M; Equalens; Floroperm EW).
b. Lentile moi creeaza un confort superior lentilelor de contact dure, facandu-le cele mai
indicate pentru pacientii fara astigmatisme mari. Indicatia lor majora este in miopie si afakie.
Pentru a face o lentila mai permeabila, in conditiile ocluziei palpebrale, se impun doua directii:
1. crestera hidratarii lenticulare. Fiecare hidratare suplimentara cu 10% creste cu 50%
permeabilitatea (fata de pozitia de plecare);
2. scaderea grosimii lentilelor. Pentru fiecare injumatatire a grosimii lentilei de contact,
permeabilitatea la oxigen se dubleaza.
O lentila de -3.00 Dpt. se poate executa cu o grosime de 0,06mm. Cele mai subtiri lentile
realizate au fost de 0,2 mm. Sub aceasta grosime, materialul isi pierde stabilitatea.
Recomandari in fitarea lentilelor propuse portului prelungit: raza de curbura mare pentru ca in
timpul noptii :
- edemul cornean aplatizeaza corneea
- mediul acid nocturn modifica curbura lentilei de contact, facand-o mai stransa pe cornee
si astfel inducand compresiune si edem suplimentar;
- miscarile rapide din timpul viselor nocturne descentreaza lentila de contact si maresc
gradul de oxigenare a corneei.
O alta problema este durata portului prelungit. Toleranta personala este si aici principala
parghie care poate ridica portul unei lentile de contact de la cateva zile la cateva luni, fara a
aparea reactii nedorite. In concluzie, durata portului lentilelor de contact se face prin urmarire
individuala.
In principiu, se recomanda detasarea lentilelor de contact la sfarsitul fiecarei saptamani de
port prelungit, cu igienizarea ei riguroasa si a ochiului, precum si repaus ocular pentru noaptea
respectiva.
Schimbarea lentilelor de contact se face la 4-6-12 luni, functie de rezistenta materialului,
corectitudinea intretinerii si toleranta individuala.
Un concept relativ nou este acela al lentilelor de contact “disposable”. Evident ca
schimbarea lentilelor de contact cat mai frecvent confera un confort sporit, dar in acelasi timp
mareste mult costul acestui gen de corectie optica.
B. Corectia afakiei
Problema portului lentilei de contact la afak, depinde de etiologia cataractei, care este
diferita in functie de varsta:
– la copil, cea mai frecventa este cataracta congenitala;
– la adultul tanar, cataracta traumatica;
– la batran, cataracta senila
Dintre toate acestea, cataracta senila insumeaza cele mai multe cazuri.
1. Catarcta congenitala
Cataracta unilaterala asociata cu alte anomalii oculare si/sau cerebrale se insoteste de
rezultate slabe, cu vedere sub 1/50 si 1/2, daca este corectata precoce (in prima saptamana si se
face ocluzia ochiului bun 5-6 zile/saptamana). Forma bilaterala a cataractei congenitale se
insoteste de rezultate functionale mai bune: acuitati vizuale cuprinse intre 1/50 si 1/3.
Pentru corectia copilului afak se prefera lentilele suple cu hidrofilie ridicata (80%), sau
lentilele foarte subtiri, in sistem “disposable”. Unii contactologi recomanda schimbarea lentilelor
de contact suple cu lentile de contact dure permeabile la gaz la varsta de 2-3 ani, daca portul
permanent al lentilellor suple nu este bine suportat.
2. Cataracta traumatica la adultul tanar
In general, cataracta traumatica apare consecutiv penetrarii globului ocular, cu deterioararea
structurilor corneene, iriene si cristalinene, uneori asociata cu tulburari vitreene si retiniene post-
traumatice. Corectia optica la aceste persoane se face de preferat cu lentile dure permeabile la
gaz, care dau un confort bun si in plus reduc astigmatismele si neregularitatile corneene (ce
insotesc plagile penetrante).
3. Cataracta senila
Afakul dupa cataracta senila suporta foarte bine portul lentilelor de contact datorita unor
modificari in metabolismul local ocular care confera o toleranta mai buna. Ochiul batranului are
un metabolism redus, cu consum de oxigen mai scazut. Inca din 1982, numeroase studii arata ca
edemul cornean indus de portul lentilelor de contact la afakul senil este mai scazut decat la
subiectul normal. O lentila de contact supla induce dupa doua ore de purtare, pe ochiul inchis, un
edem de 7,5% la afak si 11 % la ochiul normal.
Aceasta observatie sustine ideea portului prelungit la aceasta categorie de persoane. Problema
manualitatii, deficitare la batrani, este astfel partial rezolvata. Sistemul “disposable” devine, din
aceste puncte de vedere, cel mai indicat portului la afakul batran.
Se recomanda mai ales in afakiile unilaterale, unde implantarea de pseudofak nu a fost
posibila sau a fost contraindicata.
Caracterele fizice ale lentilelor de contact prescrise la afak
Corectia optica cu o lentila convergenta de putere mare inseamna o lentila de contact foarte
groasa central si subtire periferic. Miscarea pleoapelor si greutatea lentilei tinde sa dizloce lentila
de pe cornee. In general, se prescriu lentile tenticulare si reticulate. Lentilele dure se manevreaza
mai usor, deci sunt mai indicate la batrani. Aceste lentile lenticulare vor avea un diametru total de
9,5 mm Cele neleticulare se pot prescrie si cu diametre mai mici: 8,5 mm. Ele sunt indicate
pentru afakul tanar.
Se indica utilizarea unor coloranti pentru a face mai vizibile lentilele si astfel sa favorizeze
o manipulare mai facila.
Operatia de cataracta, in special prin tehnica intracapsulara, este generatoare de
astigmatisme corneene. Din acest punct de vedere sunt de preferat lentilele de contact dure, care
reduc mai bine astigmatismele corneeene.
Lentilele de contact moi se prescriu pentru afak cu 2-4 Dpt. mai plate decat cel mai plat
meridian corneean, dar in prezenta unui estigmatism cornean este indicata folosirea unei raze de
curbura mai mici.
In concluzie,cele mai indicate lentile pentru afakul senil sunt lentilele de contact dure,
permeabile la gaz, cu port prelungit.
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE PORTULUI LENTILELOR DE CONTACT,
COMPARATIV CU ALE CORECTIEI AERIENE
A..Generale
a. Avantaje
1. corectie constanta in toate directiile privirii;
2. camp vizual largit foarte apropiat de cel normal ;
3. corectia mai facila a astigmatismelor ;
4. eliminarea partiala sau totala a aberatiiilor optice ale corectiei aeriene:
- aberatii cromatice;
- aberatii de sfericitate;
- fenomen de cometa; astigmatism marginal oblic;
- curbura campului;
- fenomene de distorsiune.
5. reducerea magnificatiei de la 25-30% la 7-9%;
6. vedere binoculara superioara;
7. aspectul estetic;
8. comoditatea purtarii.
b. Dezavantaje:
1. complicatiile oculare si lenticulare;
2. durata portului este limitata de toleranta individuala si de tipul lentilei;
3. necesitatea intretinerii riguroase care implica o buna manualitate;
4. viata lentilelor de contact este scurta: 1-2 ani;
5. costul lentilelor de contact si al intretinerii lor este ridicat;
6. consultatii relativ frecvente la medciul contactolog .
B .Particularitatile fiecarui tip de lentila de contact
Lentile de contact dure
a. Avantaje :
1. corecteaza astigmatizme mari ;
2. performante vizuale ridicate;
3. manevrabilitate si durabilitate crescuta;
4. pret de cost scazut;
5. posibilitatea folosirii in conditii speciale:
- de mediu: praf, uscaciune (cele suple se deterioreaza mult mai repede)
- oculare: sindrom de ochi uscat;
6. predispun mai putin globul ocular la infectii .
b. Dezavantajele
1. adaptare mai dificila;
2. se descentreaza mai usor;
3. induc fenomene iritative mai frecvent;
4. determina in timp deformari corneene durabile;
5. durata relativ redusa de purtare zilnica.
Lentilele de contact dure permeabile la gaz
a. Avantaje :
1. au toate avantajele lentilelor dure, mai putin pretul de cost.
2. oxigenare mai buna a corneei, ce permite prelungirea portului spre un port continuu.
3. confort sporit si adaptabilitatate relativ rapida.
4. se pot fabrica in diferite culori si cu ecranaj pentru radiatii ultraviolete.
b. Dezavantajele :
1. costul ridicat;
2. cele siliconate creeaza o atractie electrostatica care aduna o cantitate mare de depuneri
pe suprafata;
3. materialele silicontate se deterioreaza spontan in timp;
4. moderata flexibilitate produce instabilitate a vederii.
Lentilele suple
a. Avantaje.
1. oxigenare mai buna a corneei;
2. adaptare rapida si confort superior;
3. induc mai rar complicatii erozive si nu deformeaza corneea in timp ;
4. fiind sclerale sau semisclera, se descentreaza mai greu;
5. pot fi purtate un timp mai indelungat decat cele dure;
b. Dezavantaje:
1. costul mai ridicat;
2. nu reduc spontan astigmatisme mai mari de 1-1;5 Dpt;
3. manevrabilitate mai dificila ;
4. vederea este mai slaba decat la cele dure ;
5. nu sunt indicate in cazul persoanelor expuse la noxe:praf, substante chimice, corozive,
iritante, toxice.
6. durablilitate scazuta.
Bibliografie : Refractia oculara, 1995
D. Chiselita, C.Bogdanici, V.Rusu, D. Branisteanu
CONTACTOLOGIE
TEST 1
1. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) MATERIALE DIN CARE SUNT
CONFECTIONATE LENTILELE DE CONTACT MOI.
2. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) INDICATII PENTRU PORTUL LENTILELOR DE
CONTACT DURE.
3. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) AVANTAJE ALE PORTULUI LENTILELOR DE CONTACT
SUPLE.
4. CATE DIOPTRII ARE O LENTILA DE CONTACT CU RAZA : R=7,50 mm?
5. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) DEZAVANTAJE ALE PORTULUI DE LENTILE DE
CONTACT DURE.
CONTACTOLOGIE
TEST 2
1. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) COMPLICATII CORNEENE ALE PORTULUI DE
LENTILE DE CONTACT.
2. CE VALORI ARE DK LA LENTILELE PENTRU PORT PRELUNGIT ?
3. ENUMERATI MIN. 3(TREI) DEZAVANTAJE ALE PORTULUI LENTILELOR DE
CONTACT SUPLE.
4. ENUMERATI MIN. 3 (TREI) AVANTAJE ALE PORTULUI LENTILELOR DE
CONTACT PERMEABILE LA GAZ.
5. ENUMERATI MIN. 3(TREI) AVANTAJE ALE PORTULUI LENTILELOR DE
CONTACT DURE.