Curs 8 si 9 (28.11.13):Avocatul este un subiect procesul distinct, in lumina ambelor coduri. In pofida faptului ca spre deosebire de NCPP, CPP actul nu confera avocatului decat doua articole (reglementarea privind avocatul si dreptul avocatului in CPP actual este extrem de vaga). Practic actualul cod face trimitere la legea nr 51/1995 cu modificarile si completarile ulterioare privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat. CPP actual reglementeaza doar asistenta juridica in procesul penal, iar drepturile avocatului, a aparatorului in terminologia CPP sunt reglementate in doua articole, respectiv art. 172 si 173 CPP. NCPP realizeaza un progres in aceasta materie. Pentru prima data avocatul este mentionat ca participant distinct la procesul penal alturi de organele judiciare penale. Sub aspectul importantei, NCPP il asimileaza organelor procesului penal, de aceea se poate vorbi in lumina NCPP de exercitarea de catre avocat a unor atributii distincte, prevazute de lege si care au rolul de a asigura exercitarea in procesul penal a functiei de aparare. Aceasta este una din functiile procesuale fundamentale, alaturi de functia de acuzare(exercitata de ministerul public prin procurori), functia de jurisdictie (exercitata de organele jurisdictionale prevazute de lege- in CPP doar instantele de judecata, in NCPP judecatorul de camera preliminara, judecatorul de drepturi si libertati alaturi de instanta de judecata). Avocatul in procesul penal asigura, in ambele coduri, asistenta juridica si reprezentarea, in actuala reglementare, in privinta invinuitului sau a inculpatului si a celorlalte parti, respectiv partii vatamate, civilie, responsabile civilmente, in NCCP a suspectului, inculpatului, a persoanei vatamate, a partii civile, partii responsabile civilmente (partilor si subiectilor procesuali principali). Din pacate nici NCPP nu reglementeaza asistenta juridica a martorului cu privire la care exista riscul de autoacuzare. O asemenea reglementare se cu atata mai mult cu cat si astazi exista cazuri in care o persoana dobaneste calitate procesuala in urma declaratiei pe care o da in calitate de martori. Si astazi se semnaleaza cazuri in practica in care o persoana este chemata de organul de urmarie penala pt a fi audiata inainte de inceperea urmaririi penale in calitate de martor, dobandind cu aceasi ocazie, in mod succesiv, atat calitate de invinuit, cat ulteror si calitate de inculpat, fiind posibila inclusiv retinerea si prezentarea in fata judecatorului cu propunere de arestare preventiva. NCPP prevede, in privinta martorului, privilegiul acestuia de neincriminare in situatia in care acesta a avut inainte de a da declaratie, calitatea de suspect sau inculpat, precum si in situatia in care dupa ce a dat declaratia a dobandit calitate de suspect sau inculpat. In aceasta situatie NCPP prevede ca declaratia martorului nu poate fi folosita in proces impotriva sa. Nu prevde insa si dreptul martorului de a fi asistat de un aparator (astazi, marea majoritate a legilatiilor cunosc asistenta juridica a martorilor, in marea majoritate a stetelor UE si in toate legislatiile anglo-saxone).Avocatul, in lumina ambelor coduri, are obligatia de a recurge doar la mijloacele legale in vederea efectuarii asistentei juridice si a reprezentarii. De asemenea, in lumina ambelor coduri avocatul are obligatia de a apara doar interesele legitime, nu si cele nelegitime ale partilor si a celorlati subiecti procesuali (si astazi in practica, organele de urmarire penala accepta ca martorul sa se prezinte insotit de un avocat mai ales in cazurile in care martorul este o persoana ce este implicata in savarsirea faptei pentru care se efectueaza acte de urmarire penala.). Cu privire la pozitia procesuala a avocatului CPP actul nu contine nicio prevedere. Datorita absentei unei prevedri exprese, doctrina a considerat ca avocatul in procesul penal se situeaza pe pozitia procesuala a parti pe care o asista sau o reprezinta., avocatul se identifica cu aceasta. NCPP promoveaza insa o viziune noua cu privire la pozita avocatului. In viziunea NCPP avocatul are o pozitie procesuala distincta in procesul penal, avocaul exercita o functie procesuala si anume functia de aparare care este o functie cu continut complex si care se intemeiaza pe profesionalismul avocatului, avocatul fiind in conceptia NCPP un specialist la care recurge o parte sau un subiect procesual principal in vedere asigurarii exercitarii efective a dreptului la aparare in cadrul procesului penal. In acest fel, in noua viziune prin organizarea procesului penal nu se urmareste doar aflarea adevarului, ci se urmareste rezolvarea unei dispute intre acuzare si aparare, caracterizata prin contadictorialitate, in scopul stabiliri adevarului, insa numai daca acesata este necesara in scopul solutionarii justei a cauzei penale si cu respectarea principiului egalitatii de sanse a procurorului si a partilor, precum si a subiectilor procesuali principali. ( in NCPP conceptul de faptuitor este mentinut doar in caz de infracitune flagranta,cand o persoana este surprinsa de organul de urmarire penala chiar in momentul savarsirii faptei sau imediat dupa savarsirea faptei, iar faptuitorul nu are dreptul de a fi asitat pentru ca nu are nicio calitate procesuala. Procesul verbal de constatare a infractiuni flagrante act de sesizare a organului penal, iar in baza lui organul de cercetare penala dispune inceperea urmaririi penale daca nu avem nicio cauza legale de impiedicare. Daca este identificat faptuitorul, procurorul in NCPP incepe urmarirea penala, in personam ). In CPP actual se prevde notiunea de faptuitor ca o prima treapta inspre dobanditrea calitatii de invinuit, o persoana care este intermediara intre martor si invinuit, o persoana care are doar vocatia de a deveni invinuit sau un suspect virtual. El nu are dreptul la un avocat decat din momentul in care dobandeste o calitate procesuala si anume cea de invinuit.NCPP spre deosebire de CPP reglementeaza si situatiile de incompatibilitate ale avocatului, pe care le preia din legea speciala. Astfel se prevede ca avocatul nu poate acodra asistenta juridica si nici reprezentarea atunci cand are calitate de martor in aceeasi cauza penala sau calitate de expert. De asemenea, nici atunci cand este judecator sau procuror, ori este sot sau ruda pana in gradul 4 inclusiv cu procurorul sau judecatorul. De asemena, NCPP spre deosebire de CPP mai prevede ca avocatul nu poate exercita apararea partilor sau a subiectilor procesuali principali care au interese contrare sau altfel spus, in termeni legii speciale, nu poate asigura asiatarea sau reprezentarea clientilor cu interese contrare. Atat in NCPP, cat si a CPP nu exista o limitare a numarului avocatilor care asigura asistenta juridica sau reprezentarea in prvinta unei parti, subiect principal procesual, in sensul ca asistenta juridica sau reprezntarea poate fi asigurata de un avocat sau de mai multi fara nicio limitare. In ceea ce priveste modalitatea de participare in procesul penal, in lumina ambelor coduri, asitenta juridica trebuie asigurata de un avocat care trebuie sa faca parte dintr-un barou de avocati si care isi exercita profesia in fromele de exercitare a profesiei autorizate de legilea speciala. In lumina ambelor coduri asitenta juridica este de 2 feluri: Facultativa ObligatorieIn lumina ambelor coduri are prioritate asitenta juridica facultativa care are la baza dreptul oricarei parti, persoana interesata, subiect procesual principal de a-si alege avocatul. In situatia in care la dosarul cauzei exista imputernicire avocatiala de avocat din oficiu, ea inceteaza de drept prin prezentarea avocatului ales. Alegerea avocatului se materializeaza in incheierea unui contract de asitenta juridica intre avocat si clientul sau, repectiv partea sau subiectul procesual principal, in termenii NCPP, aistat sau reprezentat. Prin intermediul acestui contract se fixeaxa mandatul pe care partle si subiectii procesuali principali il acorda avocatului si de asemenea si onorariul avocatial care este convenit de ambele parti pentru ca in virtuitea contractului de asitenta juridica avocatul indeplineste un serviciu/presteaza un serivciu profesional avocatial. Asitenta juridica obligatorie este subsidiara. Ea intervine doar in cazurile in care partile, si in NCPP, si subiectii procesuali principali nu si-au ales avocatul si numai daca este prezent unul din cazurile prevazute de lege in care asitenta juridica este obligatorie, fiind obligatorie desemnarea unui avocat din ofociu. Avocatul din oficiu se intalneste in toate sistemele. Sub aspectul cazurilor de asitenta juridica obligatorie nu exista desebiri intre NCPP si CPP, in sensul ca asistenta este obligatorie in cazul in care invinuitul sau inculpatul (CPP) suspectul sau inculpatul (NCPP) este minor, precum si in cazul in care acesta este internat intr-un centru de reeducare sau insitut medical educativ ( in CPP), intr-un centru de detentie sau centru medical educativ (in NCPP). De asemenea, mai este obligatorie asitenta juridica a inculpat/invinuit cand acesta este retinut sau arestat in alta cauza, precum si atunci cand asupra acestuia s-a luat masua internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza,precum si in toate cazurile in care organul judiciar apreciaza ca invinuitul sau inculpatul are nevoie de aparare. Aceste prevderi sunt reluate de NCPP cu o singura exceptie, a obligarii la tratament medical care nu este caz de asitenta juridica obligatorie. De asemenea, in CPP asitenta juridica a inculpatului in faza de judecata este obligatorie daca pedeasa inchisorii prevazuta pentru presupusa infractiune este de 5 ani sau mai mare. In NCPP asitenta juridica a inculpatului incursul judecati este obligatorie daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiune savarsita este mai mare de 5 ani. In situatia in care, suspectul sau inculpatul este retinut sau arestat preventiv, NCPP prevede un drept special al acestuia si anume dreptul acestuia de a lua contact cu avocatul sau ales sau desemnat din oficiu, cu asigurarea tutror masurilor necesare de supraveghere video (nu si audio) si de securitate si cu asigurarea respectarii confidentialitatii raporturilor dintre suspect sau inculpat si avocat. In situatia in care se constata ca nu a fost respectata confidentialitatea convorbirilor suspectuui/inculpatului cu avocatul sau, proba obtinuta in acest fel, este exclusa din proces, fiind o proba obtinuta nelegal. Atat, CPP actual, cat si NCPP prevad obligatia avocatului ales si a avocatului desemnat din oficiu de asigurare a asitentei juridice si de asigurare a reprezentarii in toate cazurile, atat a partilor cat si a subiectilor procesuali principali. In situatia in care in cursul urmaririi penale avocatul lipseste in mod nejustificat sau nu se prezinta la chemarea organului de urmaririe penala fara a asigura substituirea ori refuza sa acorde asitenta juridica in mod nejustificat, organul de urmarirre penala va lua masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu, in lumina ambelor coduri, caruia ii acodra timpul necesar pentru pregatirea apararii. Durata acordata trebuie sa fie rezonabila si ea se apreciaza de organul de urmarire panla de la caz la caz. Ambelel coduri nu stabilesc o durata determinata. In cursul judecatii daca se constata ca avocatul ales sau din oficiu in cazurile de asitente juridica obligatorie nu se prezinta ori lipseste in mod nejustificat fara sa asigure substituirea sau refuza in mod nejustificat sa asigure asistenta juridica instanta de judecata va lua masuri de desemnare a unui avocat din oficiu caruia trebuie sa ii acorde un term de cel putin 3 zile pentru pregatirea apararii. CPP actual prevede ca in vederea exercitarii apararii, aparatorului invinuitului sau inculpatului ii sunt recunoscute anumite drepturi particulare si anume: Dreptul aparatorului invinuitului/inculpatului de a participa la toate actele de urmarire penala. Acestui drept ii corespune in CPP obligatia organelor de urmarire panala de a incunostinta aparatorul invinuitului sau inculpatului cu privire la toate actele de urmarire penala care se efectueaza in vederea asigurarii participarii. Omisiunea participarii aparatorului urmaritului sau inculaptului nu impiedica efectuarea actelor de urmaririe penala cu conditia ca acesta sa fi fost in prealabil incuostiintat. Aceasta insemna ca in CPP nu este necesar pe de-o parte, ca aparatorul invinuitului sau inculpatului sa formuleze o cerere prealabila de incunostintare, incunostiintarea fiind obligatia organului de urmarire penala, iar pe de alta parte participarea aparatorului invinuitului sau inculpatului la actelel de urmarire penala care se efetueaza nu este obligatorie, fiind lasata la aprecierea acestuia. (asa cum exista o strategie a urmarii penale importanta pt aplicarea dispozitiilor legale, exista si o strategie a aprarii, el apreciaza daca este necesar sa participe la actele de urmaririe penala la care este incunostiintat). Incunostiintarea aparatorului invinuitului sau inculaptului se poate realiza in orice mod (adresa scrisa/telelfon/mail/fax) intocmindu-se in acest sens un proces verbal. NCPP mentine aceasta reglementare insa cu modificari, astfel, dupa NCPP obligatia organului de urmaririe penala de incunostintare a avoctatului suspectului/inculpatului este conditionata de existnta unei solicitari exprese a acestuia de participare la actele de urmarire penala care se efectueaza intr-o cauza penala. Per a constrario, dupa NCPP organul de urmarire penala nu mai are obligatia de incunostintare din oficiu in absenta unei solicitari din partea avocatului. Solicitarea trebuie sa aiba un caracter general cu privire la toate actele. In actuala reglementare avocatului i se recunoaste si dreptul de a formula cereri, de a depune memorii, de a ridica exceptii si de a depune concluzii I se recunoste si dreptul de a se plange contra actelor si contra masurilor de urmarire penala, dupa caz, la conducatorul parchetului din care face procurorul care efectueaza urmarirea panala sau o suprevegheaza potrivit legii, sau la procurorul ierarhic superior. NCPP prevede drepturi distincte pentru avocatul suspectului/inculpatului, drepturi proprii printre care pe langa cele existente in actuala reglementare si dreptul la consultarea dosarului in tot cursul procesului penal. Introducerea dreptului avocatului suspectului/inculaptului la consultarea dosarului are la baza directiva Consiliului UE din 2012 publicata in Jurnalul Oficial UE la 1 iunie 2012, directiva care este implementata in mod direct in procesul penal intern prin legea de punere in aplicare a NCPP. Se prevede in NCPP ca exercitarea acestui drept, precum si restrangerea exercitiului acestui drept nu pot fi realizate in mod abuziv. In timpul urmaririi penale procurorul are obligatia sa fixeze termenul si locul exercitarii acestui drept. Termenul stabilit de procuror trebuie sa fie unul rezonabil care sa asigure exercitarea efectiva a acestui drept. Consultarea dosarului poate consta in studierea actelor dosarului, efectuarea de notite sau de insemnari in urma studierii dosarului, precum si obtinerea de fotocopii ale actelor dosarului. Restrictionarea acestui drept poate fi realizata de procuror prin ordonanata motivata doar daca aceasta este necesara pentru asigurarea bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea in miscare a actiunii penale se prevede ca restrangerea dreptului de consultare a dosarului poate fi dispusa pe o darata determinata de cel mult 10 zile, intrucat inainte de punerea in miscare a actiunii penale nu este prevazuta o durata determinata pentru care procurorul ar putea dispune restrictionarea exercitiului acestui drept. Suntem de parere ca ea poate avea loc pe intreaga durata, aceasta fiind lasata la apreciearea exclusiva a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala; ceea ce ar putea da nastere in practica la abuzuri greu de controlat din partea organelor de urmarire penala, lipsind de eficienta, eficacitate, aceste prevederi. NCPP prevede ca in urma consultarii dosarului care are la baza un drept dintinct, propriu al avocatului, acesta are obligatia de a pastra confindentialitatea sau secretul informatiilor ori a datelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului. (intrucat textul legal nu prevede nicio exceptie, insemna ca obligatia avocatului de a pastra secretul/confindentialitatea datelor pe care le-a obtinut cu ocazia consultarii exista fata de toate persoanele, inclusiv fata de clientul, partea pe care o reprezinta, ceea ce, dupa parerea noastra, este greu de conceput. Deontologia avocatului este una speciala ce nu permite avocatului sa aiba secrete fata de propriul client, ale carui interese le apara in proces. Aceasta noua prevedere nu tine cont de raporturile de intimitate profesionala dintre avocat si clientul sau.) Functia de aparare este una subiectiva, de aceea avocatului nu ii este permis sa urmareasca in proces stabilirea unor fapte sau a unor imprejurari de fapt care sunt nefavorabile partii sau subiectului pe care il reprezinta, ci doar faptele care ii sunt favorabile. Intr-o viziune noua (NCPP) avocatul nu apara doar interese private si in acest fel se da rezolvare opiniilor divergente care au fost exprimate in doctrina existenta in lumina CPP, in egala mosura avocatul apara si interesele publice ale justiei. De aceea, faptele si imprejurarile favorabile subiectului procesual trebuie sa prezinte 2 caracteristici: Sa se bazeze pe realitate, pe adevaral; Sa se utilizeze doar mijloacele prevazute de lege.Cu precizarea ca adevarul pe care il urmareste avocatul in procesul penal nu este unui inegral ci este unul partial, adevarul partii si al subiectului procesual pe care il asista/reprezinta. Insa, el trebuie sa fie obtinut doa prin mijloace legale, legitime si sa fie in conformitate cu realitatea. In privinta celorlate parti, in actuala reglementare (parti vatamate, civile si responsabile civilmente) se prevede ca aparatorul acestora poate participa doar la actele de urmaririe penala la care este prezenta partea pe care o asista. De asemenea, in privinta celorlate parti CPP prevede un singur caz de asitenta juridica obligatorie, atunci cand organul judiciar pareciaza ca partea nu si-ar putea face singura apararea. NCPP mentine aceasta reglementare cu o completare in ceea ce priveste asitenta juridica obligatorie. Astfel, se prevede in NCPP ca este obligatorie asistenta juridica a personei vatamate sau a partii civile atunci cand persoana vatamatat este o persoana fara capacitate de exercitiu sau capacitate de exercitiu restransa. Totodata, NCPP mai prevde si dreptul avocatului, suspectului sau inculpatului, precum si a persoanei vatamate de a lua cunoastina de materialul de urmarire penala in integralitatea sa, cel mai tarziu pana in etapa camerei preliminare. Sub acest aspect legea de punere in aplicare a NCPP corecteaza reglementarea initiala din NCPP in sensul ca toate prevederile referitoare la drepturile avocatului sunt aplicabile si in privinta partilor si a subiectilor procesuali pe care ii asita sau ii reprezinta, inclusiv in privinta drepturilor suspectului sau inculpatului (prin aceasta modificare se clarifica pozitia procesuala a avocatului in procesul penal pentru ca desi i se recunoaste un statut propriu si drepturi proprii ele nu pot fi diferite de cele ale partilor si ale subiectilor procesuali principali pe care ii asista si pe care ii reprezinta). In privinta desemnarii avocatului din oficiu, CPP actual nu contine nicio prevedere facand trimitere la legea speciala. NCPP contine insa unele prevederi pe care le preia din legea speciala. Astfel, desemnarea avocatului din oficiu se realizeaza atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata, de un serviciu de asitenta judiciara care functioneaza in cadrul baroului aflat in curcumscriptia teritoriala unde isi are sediul organul judiciar, la solicitarea expresa a organelor judiciare penale (a orga de urmarire penala sau a instantei penale, ori sub NCPP a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara). In toate cazurile, avocatul se legitimeaza in fata organului judiciar penal printr-o imputernicire avocatiala scrisa care se emite de barul din care face parte avocatul, fie in baza unui contract de asistenta juridica in cazul alegerii avocatului, fie in baza desemnarii avocatului din oficiu, care se realizeaza de serviciul de asitenta judiciara care se realizeaza in baza solicitarii exprese a organului judiciar care se materializeaza intr-o adresa, iar baroul are obligatia si nu facultatea de a desemna un avocat. Avocatul are obligatia legala de a exercita atributiile sale, indiferent daca este ales sau din oficiu.Judecatorul de drepturi si libertati face parte din instanta de judecata care are competenta de judecata a cauzei potrivit legii. Apartenenta la instanta a judecatorlui de drpeturi si libertati rezulta in mod expres din cuprinsul NCPP care prevede ca este judecatorul din carul instantei. Este vroba de instantele judecatoresti care exista si astazi si care sunt reglementate de legea nr. 304/2004 cu modificarile si completarile ulterioare privind organizarea judiciara. Exista judecatori de drepturi si libertatii in cadrul jduecatoriei, tribunalului, curtilor de apel, si in cadrul ICCJ in cazul sectiei penale si a completului de 5 judecatori, tribunalele miliar si curtea militara de apel. Acest judecator nu are in competenta judecata pentru ca intervine doar in faza de urmarire penala. Exercitarea functiei de judecator de drepturi si libertartati este incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii judiciare. De aceea el nu poate exercita nici functia de judecator de camera preliminara, nici functia de judecata. Jud de drepturi si libertati are competenta de solutionare a tutror cererilor/sesizarilor/propuneriilor/contestatiilor privind masurile preventive, masurile asiguratorii, masurile de siguranta, autorizarea perchezitiilor domiciliare, precum si a unor metode speciale de supraveghere si de cercetare a infractiunilor. Efectuarea procedurii audierii anticipate se relizeaza de judecatorul de drepturi si libertati si solutionarea oricaror alte cereri care sunt date anume, potrivit legii, in competenta judecatorului de drpeturi si libertatii.Judecatorul de camera preliminara apartine unei instante. Potrivit NCPP ,, este judecatorul din cadrul instantei, fiind vorba de instatele judecatoresti existente (in cadrul judecatoriei, tribunalului, curtii de apel, ICCJ si curtilor militare). Judecatorul de camera preliminara intervine in procesul penal intr-o faza prealabila care poarta denumirea de camera preliminara. NCPP cunoaste 2 faze cu caracter pregatitor ale procesului penal disctincte: faza de urmaririe penala (unde intervine procurorul si judecatorul de drepturi si libertati) si faza de camera preliminara (intervine judecatorul de carema preliminara, situndu-se intre urmarire si judecata). Judecatorul de camera preliminara este conceput de NCPP ca fiind un magistrat independent, anume creat pentru a exercita controlul jurisdictional prealabil, asupra fazei de urmarire penala. Introducerea judecatorului de camera preliminara s-a realizat in NCPP dupa modelul din common law, adica modelul unui proces penal adversial sau acuzatorial cu scopul de a redefini rolul judecatorului in faza de urmarire penala din perspectiva raporturilor dintre judecator si organul de urmarire penala, precum si in scopul de a replasa procurorul in cadrul fazei de uramrire penala care in acest fel se rezuma la exercitarea controlului asupra activitatilor de cercetare penala care se efectueaza de organele de cercetare penala. Judecatorul de camera preliminara are competenta de verificare a legalitatii trimiterii in judecata. In acest fel, deshiderea fazei de judecata nu se mai realizeaza automat prin intermediul rechizitoriului, ci prin incheierea judecatorului de camera preliminara care dispune inceprea judecatii. In al doilea rand, judecatorul de camera preliminara are competenta de verificare a legalitatii tuturor probelor pe care se intemeiaza rechizitoriul. In acest fel, judecatorul de camera preliminara solutioneaza si cererile de excludere din proces a probelor obtinute in cursul urmarii penale fie in mod neloial, fie in mod nelegal, precum si a probelor derivate din acestea. De asemenea, judecatorul de camera preliminara are in competenta si verificarea solutiilor de trimitere sau de netrimitere in judecata dispuse de procuror in cursul urmaririi penale. In cadrul acestor atributii, judecatorul de camera preliminara are competenta de solutionare a plangerilor impotriva solutiilor procurorului. In fine, judecatorul de camera preliminara are si cometenta de verficare a legalitatii tutror actelor de urmarire penala efectuate in crusul urmaririi penale. In cadrul acestei atributii judecatorul de camera preliminara sulutioneaza toate cazurile de nulitate a fazei de urmarire penala, putand dispune inclusiv restituirea dosarului la procuror in vederea refacerii urmaririi penale in cazurile prevazute de lege. Judecatorul de camrea preliminara insa in reglemenatrea data privind NCPP cu modificarile aduse prin legea 255/2013 de punere in aplicare ramane o simpla iluzie, este o figura nerealista,inexistenta, pentru ca dupa legea de punere in aplicarea exercitarea functie nu este incompatibila cu functia de judecator de fond. Judecatorul de camera preliminara dupa ce a dispus prin incheiere inceperea judecatii, va participa el insusi la judecarea fondului cauzei, ceea ce insemna ca acelasi judecator va fi si judecator de camera preliminara si judecator de fond. Procedura camerei preliminare nu este una caracterizata de contradictorialitate, fiind o faza in care se fac schimb de inscrisuri, intre avocat si procuror in fata judecatorului, fara ca cererile sa fie supune unei dezbateri contradictorii. Probele si mijloacele de probaObiectivul procesului penal este acela de a realiza aflarea adevarului, printr-o succesiune de acte care se realizeaza in cadrul procesului penal. Aflarea adevarului pretinde ca faptele si imprejurarile de fapt a caror stabilire se urmareste prin organizarea intregului proces penal sa fie in coformitate cu ralitatea. Cu toate acestea, adevarul care se stabileste in cadrul unui proces penal este un adevar construit de organele judicare penale cu participare activa a partilor. Adevarul se constuieste in cadrul procesului penal cu ajutorul probelor, a mijloacelor de proba si a procedeelor probatorii care formeaza o faza distincta a procesului penal si anume faza probatorie. In materia probelor, a mijlaocelor de proba si a procedeelor pobatorii NCPP aduce modificari importante generate de introducerea in procesul penal si in tara noastra a unor elemente ale procesului penal adeversial/acuzatorial. Cu toate acestea, principiul ramane acelasi si anume lamurirea cauzei penale sub toate aspectele doar pe baza probelor atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului/inculpatului, raspectiv suspectului/inculpatului in scopul aflarii adevarului. NCPP in raport de CPP actual are meritul de a definii notiunile de proba, mijloc de proba si procedeu probatoriu, prin valorificarea doctrinei de specialitate existente in tara noastra. Astfel, trebuie facuta distinctia intre aceste notiuni asupra carora CPP nu se pronunta in mod expres, prin urmare, distinctia intre cele 3 notiuni a fost facuta in doctrina de specialitate. Noutatea este ca in NCPP se face distinctie ,prin lege in mod expres, intre cele 3 notiuni. In acest fel, la baza probelor stau procedeele probatorii. Procedeul probatoriu este modalitatea de obtinere a mijlocului de proba. (ex.: audiera unei persoane este procedeu probatoriu care consta in supunerea persoanei unui interogatoriu. Cercetarea expertala, constarea stiitifica, identificarea persoanelor procedeu probatoriu). Mijlocul de proba este modalitatea de obtinere a probei (ex.: in cazul audierii este declaratia, in cazul constatarii este raportul de constatare, in cazul identificari unei persoane mijlocul de proba e procesul verbal). Cu privire la notiunea de proba atat actualul CPP, cat si NCPP defineste proba prin raportarea ei la obiect, constand in elemente de fapt care cuprind existenta sau inexistenta infractiunii, identificarea persoanei care a savarsit-o si stabilirea tutror imprejurarilor necesare justei solutionari a cauzei penale, in ambele coduri, identic. NCPP aduce un element in plus in definita legala a probei. Astfel, proba nu insemna orice element de fapt care serveste la constatarea existei infracitunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o ori la stabilirea imprejurarilor necesare solutionarii cauzei penale, ci doar acel element de fapt care contribuie la aflarea adevarului. In acest fel, contributia elementului de fapt la aflarea adevarului face parte din notiunea de proba in procesul penal. Prin aceasta, legiuitorul aduce in definita probei dupa modelul adeversial de procesura penala concludenta acesteia. Daca in CPP actual, concludenta probei este doar o conditie de adminisibilitate, dupa NCPP concludenta face parte din definitia probei, ea refelecta o cerinta fundamentala, obligatorie pentru ca un element de fapt sa constituie proba in procesul penal, si anume potentialul contributiv al acestuia raportat la scopul urmarit care este aflarea adevarului. Prin acest mod de regelemnetare s-a urmarit sa se puna accentul pe unul din princiiple directoare ale procesului penal, acela al aflarii adevarului. In privinta obiectului probei, CPP nu contine nicio prevedere, obiectul probei a fost lasat pe seama doctrinei de specialitate si a jurisprudentei penale. NCPP insa contine prevederi distincte referitoare la obiectul probei. Ele nu reprezinta noutati, ci ele preiau opiniile exprimate in doctrina de specialitate anterioara. Terminologia folosita de legiuitor in NCPP este gresita dupa pararea lui pentru ca legea vorbeste de obiectul probatiunii, corect este obiectul probei. Prin obiectul probei, in absenta unei definitii legale consideram ca prin obiect al probei se intelege ceea ce trebuie dovedit sau ceea ce se dovedeste in cadrul procesului penal, el mai poarta si denumirea de tema probantum. Obiectul probei dupa NCPP il reprezinta urmatoarele categorii de elemente de fapt: Existenta infractiunii si persoana care a savarsit-o; Fapte pe baza carora se determina raspunderea civila in cazurile in care se exercita actiunea civila in cadrul procesului penal; Faptele sau imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii in carul procesului penal Orice imprejurari de fapt a caror stabilire este necesara pentru solutionarea justa a cauzei penale.Din formula folosita de legiuitor in NCPP rezulta ca are in vedere faptele si imprejurarile de fapt care trebuie dovedite in procesul penal. Acest lucru rezulta din modul de redactare a textului. Astfel se prevede in termeni imperativi ca aceste elemente de fapt constituie obiect al probei, ceea ce insemna ca ele sunt obligatorii, adica dovedirea lor nu este facultativa. In acest fel, sunt fapte si imprejurari de fapt care trebuie dovedite in procesul penal: cele care privesc fondul cauzei. Ele sunt de 2 feluri: Faptele principale sau res probanta acestea se identifica cu insusi obiectul procesului penal. Sunt fapte principale cele care privesc chiar savarsirea pretinsei infractiuni, precum si vinovatia persoanei care a savarsit pretinsa infractiune; Faptele indirecte sau res probantes care privesc faptele principale si care contribuie la stabilirea faptelor principale, cum ar fi de pilda cele referitoare la prezenta suspectului/inculpatului intr-un anumit loc, cele referitoare la disparitia unor bunuri, cele referitoare la descoperirea unor lucruri asupra suspectului/inculpatului si care se presupune ca provin din savarsirea infractiunii.Faptele sau imprejurarile de fapt care privesc fondul cauzei se pot referi la latura penala sau la latura civila a procesului penal. Cele referitoare la latura penala privesc savarsirea unei fapte materiale, privesc urmarea produsa prin savarsirea faptei materiale, legatura cauzala, imprejurarirle de timp/loc/mod/mijloc de savarsire, imprejurarile legate de scopul savarsirii faptei, faptele sau imprejurarile de fapt legate de persoana inculpatului/suspectului, cele referitoare la antecendentele penale ale acestuia, la conduita acestuia inainte de savarsirea faptei si dupa savarsirea faptei, faptele si imprejurarile de fapt cu privire la victima infractiunii si cele referitoare la comportamanetul victimei. Pe latura civila ele pot privi existenta prejudiciului, raportul de cauzaltate intre prejudiciu si fapta materiala, cuantumul prejudiciului, modalitatile de reparare ale prejudiciului. Faptele si imprejurarile de fapt care trebuie dovedite pot privi si desfasurarea procesului penal, ele purtand denumirea de fapte procedurale (de pilda cele care privesc motivul absentei suspectului sau inculpatului de la procesul penal in situatia in care acestuia i se imputa o lipsa nejusitificata, o cerere privitoare la boala pe care pretinde ca o sufera suspectul/inculpatul atunci cand se solicita suspendare procesului penal sau a urmaririi penale). Totodata constituie obiect al problei si faptele sau imprejurarile de fapt de care depinde incadrarea juridica a faptei. Dipozitiile legale straine sunt asimilate elementelor de fapt astfel incat ele constituie obiect al probei. Dispozitiile legale interne consituie obiect al probei? Constituie obiect al probei doar dispozitiile legale extrapenale. Cu privire la dispozitiile legale extrapenale, in NCPP, nu opereaza regula nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaste legea), ea opereaza doar cu privire la normele penale. Judecatorul din procesul penal nu are obligatia de a cunoaste dispozitiile legale extrapenale. De aceea, ele constituie obiect al probei. Aceasta trebuie legata si de NCP care include printre cauzele de neimputabilitate si eroare de drept. Exista si fapte sau imprejurari de fapt a caror dovedire nu este obligatorie, este facultativa, fata de care exista dispensa de proba (adica fapta sau imprejurari de fapt care nu trebuie dovedite in procesul penal). NCPP si nici CPP nu contin prevederi exprese in acest sens. Acestea sunt: Prezumtiile legale realtive ex.: prezumtia lipsei discernamantului a minorului intre 14 si 16 ani. Faptele notorii def.: fapte care sunt cunoscute si sunt unanim acceptate. Dovedirea lor depinde de gradul de notorietate. Faptele care sunt evidente faptele care ajung la cunostinta persoanelor prin intermeidul perceptiilor in mod nemijlocit, prin intermediul simturilor. Faptele neconstestate cu o singura exceptie, si anume cand ele privesc actiunea penala. Faptele care nu sunt constentate trebuie tratate cu mare prudenta, de la caz la caz ele au ca efect scutirea de proba. De aceea este necesar ca organele judiciare sa aprecieze in concret daca pentru aflarea adevarului se impune dovedirea faptelor, chiar si in ipoteza in care ele nu sunt contestate, pentru ca ele ar putea avea la baza o intelegere intre subiectii pocesuali care ar putea aduce prejudicii in aflarea adevarului.Exsita fapte sau imprejurari de fapt care nu pot fi dovedite, a caror dovedire este interzisa de lege: Prezumtiile legale absolute ex.: lipsa raspunderii penale a minorilor sub 14 ani; A caror dovedire este interzisa de lege: dovedirea unor fapte sau imprejurari de fapt care sunt contrare conceptiei de viata (dovedirea comiterii unui omor prin vraji.); Nu pot fi dovedite faptele negative nedeterminate (ex.: imprejurarea ca o persoana nu a fost niciodata intr-un anumit loc, sau ca niciodata nu a consumat bauturi alcoolice sau substante interzise.)Exista si imprejurari care pot fi dovedite in procesul penal, adica a caror probare este facultativa: Faptele similare atunci cand se impune stabilirea unei anumit mod de operare (modus operandi) relevant pentru o persoana care a savarsit infractiunea; Faptele auxiliare cele care privesc doar anumite aspecte ale elemntului de fapt, care ar putea contribui la stabilirea faptei; Faptele negative determinate (alibiului imprejurarea ca la momentul si locul savarsirii infractiunii suspectul sau inculpatul se afla intr-un alt loc la o distanta care poate conduce la concluzia ca nu a participat la savarsirea infractiunii).Sarcina probeiPotrivit CPP sarcina probei revine organelor judiciare penale. In categoria organelor judiciare penale intrand si intantele judecatoresti. NCPP este mai riguros, potrivit acestuia in actiunea penala sarcina probei revine in principal procurorului, care este titularul actiunii penale in principal. De ce procurorului in principal? Legiuitorul a avut in vedere si cazurile in care actiunea penala este declansata de persoana vatamata. Este vorba de situatia in care persoana vatamata se plange impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. In acest caz plangerea persoanei vatamate este actul de sesizare a instantei daca jduecatorul de camera preliminara considera ca probele pe care se intemeiaza sunt suficiente pentru inceperea judecatii. De asemena, legiuitorul are in vedere si cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cand actul de sesizare a instantei este plangerea prealabila. Planagerea prealabila nu este o procedura distincta, este doar un mod de sesizare special al organului de urmarire penala in viziunea NCPP, nedeclasand o procedura speciala.In actiunea civila sarcina probei revine partii civile care este titularul actiunii civile sau procurorului in cazul in care procurorul exercita actiunea civila. Modul de reglemetare al sarcinii probei in procesul penal decurge din principiul prezumtiei de nevinovatie. Astfel, potrivit acestui principiu nici in CPP actual nici in NCPP suspectul/inculpatul nu are obligatia de a-si dovedi nevinovatia, el beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu poate fi obligat sa contribuie prin probe la propria acuzare. Cu toate aceastea, atat in CPP, cat si in NCPP se recunoaste partilor si subiectilor procesuali interesati (suspect, inculpat, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilemente) dreptul de a propune probe in fata organelor judiciare penale. Propunerile de probe nu au semnificatia inversarii sarcinii probei, care revine dupa caz procurorului sau partii civile, ci au la baza un drept procesual fundamantal care este recunoscut partilor si subiectilor procesuali principali, si anume dreptul acestora la contra-probe. ( sarcina probei revine statului prin intermediul procurorului, dar asta nu insemna ca partile trebuie sa ramana pasive pe parcursul desfasurarii procesului penal, ci tebuie sa le fie recunoscut inca de la inceput un drept de a depune probe pentru a putea exercita contra-actiunea care reprezinta materializarea dreptului la aparare care apatine partilor si subiectilor procesuali principali). De aceea, procesul in penal se realizeaza cu participarea activa a partilor care se materizalizeaza in propunerile de probe care sunt formulate in toate fazele procesului penal in fata organelor.Conditiile probeiIn art 67 CPP alin 2 se prevede ca proba trebuie sa indeplineasca 2 conditii: concludenta (ea trebuie sa contribuie la aflarea adevarului, sa aiba forta contributiva, poteantial contributiv) si utilitate (sa fie necesara, proba nu este utila daca ea a fost deja stabilita printr-un alt mijloc de proba care este apreciat ca fiind suficient).NCPP renunta la concludenta ca o conditie a probei pe care o include in definitia legala a probei (proba = orice element de fapt care contribuie la aflarea adevarului). NCPP preia (este o noutate) conceptul de releventa din sistemul acuzatorial/adeversial de procedura penala astfel incat proba trebuie sa fie relevanta. Adica proba trebuie sa aiba legatura cu obiectul ei, adica sa aiba legatura cu ceea ce se doveste in procesul penal, faptele si imprejurarile de fapt care constituie obiect al probei. Conceptul de relevanta deriva din cel de libertate a probei care in NCPP se materializeaza prin renuntarea la enumararea limitativa a mijloacelor de proba, adica a mijloacelor de obtinere a probei (reprezinta un alt element de noutate). In acest fel, NCPP a facut marele pas de la legalitate la libertate in administrarea probei sau mai exact in obtinerea probei. In acest fel, proba poate fi obtinuta prin orice mijloc de proba daca nu este interzis de lege. Sub acest aspect se prevde ca proba se poate obtine prin urmatoarele mijloce de proba: declaratiile suspectului/inculpatului, decalratiile partii civile/partii responsabile civilmente, declaratiile pers vatamate si ale martorilor, prin inscrisuri, mijloace materiale de proba, fotografi, constatari sau expertize si prin orice alte mijloace daca ele nu sunt interzise de lege. A doua conditie a probei este aceea ca proba sa nu fie stabilita prin alte mijloace de proba daca organul judiciar apreciaza ca acestea sunt suficiente aceasta conditie priveste utilitatea probei (identica cu cea de pe CPP). A treia conditie este ca proba sa nu fie imposibil de obtinut. Cand o proba este imposibil de obtinut? Atunci cand nu exista mijloace de proba necesare pentru obtinerea probei. Aceasta conditie are la baza libertatea in administrarea probelor, care permite organului judiciar penal sa cerceteze toate mijloacele posibile pentru obtinerea probei, chiar daca ele nu sunt prevazute de lege. Sub acest aspect exista 2 categorii de mijloace de proba in NCPP: Mijloace de proba numite; Mijloace de probe nenumite.Legiutorul s-a inspirat din clasificarea contractelor, fiind numite acele mijloace de proba care sunt prevazute in NCPP. Celalate, care nu sunt prevazute de lege sunt considerante nenumite. Cea de-a patra conditie a probei este ca proba sa fie ceruta de o persoana indreptatita. Aceasta conditie prevazuta in NCPP are caracter pur procedural, priveste titularul cererii de probe sau a propunerii privind administrarea de probe care trebuie sa apartina fie unei parti, fie unui subiect procesual principal. O alta conditie, proba trebuie sa fie obtinuta in mod legal, cu respectarea dispozitiilor legale, adica sa nu fie obtinuta printr-un mijloc de proba interzis de lege. Aceasta conditie decurge din principiul legalitatii care guverneaza administrarea probelor in procesul penal. Cea de-a sasea condite, este aceea ca proba sa fie obtinuta in mod loial decurge din principiul loialitatii care guverneaza procesul penal, adica sa nu fie obtinuta prin procedee care aduc atingere drepturilor si libertatilor persoanei in cadrul procesului penal (care aduc atingere dreptului la un porces echitabil). Prin aceasta s-a urmarit concilierea principiului aflarii adevarului cu cel al garantarii dreptului la un proces echitabil, legiuitorul considerand ca adevarul nu poate fi stabilit prin mijloace neloiale pentru ca adevarul nu poate fi viciat. El trebuie sa fie stabilit cu respectarea tuturor garantiilor porcesuale pentru ca numai in acest fel poate fi apropiat de realitatea faptelor si impejurarilor de fapt care constituie proba in procesul penal. Se considera ca vicierea adevarului prin mijloace neloiale nu poate conduce la o justa solutionare a unei cauze penale.Administrarea probelor reprezinta un proces complex de reunire a acestora in scopul stabilirii adevarului care presupune o cercetare si o obtinere a probelor prin intermediul mijloacelor de proba. Ea se realizeaza in mod diferit in raport de faza procesuala in care are loc, adica in raport de cadrul procesul in care se realizeaza. Astfel, in faza de urmarire penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange probe si apoi de a le administra atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, inviutului/inculpatului din oficiu de catre organele de urmarire penala. In faza de judecata, instanta de judecata, in lumina NCPP administreaza probe in principal la cererea procurorului, a inculpatului, persoanei vatamate, pers civila si partea rasponsabila civilmente. Acest mod de reglementare este consecinta renuntarii la rolul activ al instantei de judecata care se apropie de pozitia procesului penal adeversial, de simplu arbitru. Cu toate acestea, se prevede ca instanta de judecata poate administra probe si din oficiu daca apreciaza ca se impune pentru stabilirea adevarului si pentru solutionarea justa a cauzei penale.Administrarea probelor este guvernata de principii care sunt specifice:1. Principiul legalitatii prevazut implicit fata de prevedera din NCPP potrivit caruia nu pot fi folosite alte mijloce de proba care sunt interzise de lege2. Principiul respectarii dreptului la aprare se deduce din dreptul partilor si a subiectilor procesuali principali de a propune probe.3. Principiul loialitatii prevazut expres de NCPP.4. Principiul respectarii demnitatii umane strans legat de loialitatea in adminstrarea probelor.5. Principiul nedivulgarii sursei jurnalistilor dedus din jurisprudenta CEDO.6. Principiul libertatii in adminstrarea probelor.Dintre toate aceste principii, unul sigur (principiul loialitatii) este prevazut in mod expres in NCPP. CPP nu prevde expres niciunul dar sunt recunoscute de doctrina si jurisprudenta.