TULBURĂRI STATICE ALE PICIORULUI

CURS RECUPERAREA IN AFECTIUNI

ORTOPEDICE

1. Piciorul plat• Este cea mai frecventă formă a tulburărilor de statică

incidenţa ei crescândcu vârsta. • Piciorul plat apare pe existenţa unei insuficienţe musculare

ligamentare. Există 3 stadii (grade) ale piciorului plat. Picior plat flasc (reductibil, grad 1) – bolta este prăbuşită

doar când piciorul se sprijină pe sol. • Fără încărcare, arcul longitudinal estenormal. • În ortostatism calcaneul este deviat în valg, tendonul

ahilean“fuge” în afară iar antepiciorul este în abducţie. Plantigrame arată o bandă externă de sprijin mărită, cu o concavitate internă mult redusă.

• Piciorul poate fi dureros.

Picior plat contractat (spastic, grad 2) - prăbuşirea bolţii seaccentuează, iar plantigrama arată o ştergere completă a concavităţiiinterne.

Gamba este şi ea dureroasă prin contractura spastică amuşchilor care încearcă să refacă bolta.

Piciorul plat fixat (ireductibil, rigid, grad 3) – deformaţia s-a accentuatşi mai mult, amprenta plantară arătând o margine internă convexă (înloc de concavă).

• Rigiditatea este dată de procesul artrozic al picioruluişi nu de contractură.

• Apar deformări plantare şi bursite foarte dureroase.

• Prăbuşirea bolţii anterioare este regulată.

Complicaţiile piciorului plat sunt: • hallux valgus, • hallux rigidus, • degetele în ciocan etc.

Tratamentul piciorului plat este ortopedic, fizical şi chirurgical.

Tratamentul ortopedic

• constă în confecţionarea şi purtarea susţinătoarelor plantare bine adaptate piciorului. Datorită faptului că acestea remodelează planta, pot apărea dureri la mers şi în ortostatism.

• De aceea se face o adaptare treptată a piciorului timp de 10-12 zile.

• Încălţămintea trebuie să fie comodă, să aibă un toc de 2-4 cm.

• Pantofii fără toc sunt obositori pentru piciorul plat, deoarece cresc tensiunea în tendonul ahilean.

• Acest tratament este eficient în gradul 1 şi 2.

Tratament chirurgical

• este indicat în gradul 3. • Există intervenţii pe părţi moi, oase şi

articulaţii. • Postoperator – un program susţinut de

kinetoterapie indicându-se şi purtarea susţinătorilor plantari.

Tratamentul fizical • se recomandă în toate gradele. • La bază este kinetoterapia, completată cu masaj,

termo şi hidroterapia, electroterapie, US etc. • Kinetoterapia urmăreşte tonifierea musculaturii

extrinseci şi intrinsec, remobilizarea articulaţiilor piciorului.

Exerciţiile se fac cu piciorul gol:• flexia – extensia degetelor;• stând pe vârfuri, se răsuceşte în adducţie –

abducţie, apoi se rulează pesprijin intern şi extern;

• se culeg diverse obiecte mici cu degetele de la picioare şi se aruncă câtmai departe;

• stând pe vârfuri, orientate în interior, se încearcă rotarea în afară agenunchilor fără să se mişte halucele de pe sol;

• mers pe marginea externă a piciorului, de-a lungul unei linii pe podea(degetele flectate puternic);

• mers cu adducţia maximă a antepicioarelor;• rularea sub picior a unui baston;• se prinde o minge între 2 tălpi şi se aruncă;• întinderea tendonului ahilean la perete;

• piciorul pe sol, cu o carte sub degete. Apăsând cu pulpele degetelor pe carte, sunt împinse în sus capetele metatarsienelor, ridicându-se de pesol;

• mers cu piciorul gol pe nisip, iarbă, pietre de râu.

Toate exerciţiile se execută de 5-6 ori, repetându-se de 1-2 ori/zi.

2. Piciorul scobit (escavat, pes cavus)

• Este inversul piciorului plat. • Bolta longitudinală este accentuată, ceea ce face

ca amprenta piciorului să aibă concavitatea mult mărită, deci cu banda externă de sprijin micşorată transversal (grad 1), aproape întreruptă (grad 2) sau să dispară complet ca şi amprenta degetelor în cazuri avansate (grad 3).

• Pes cavus este mai rar decât pes planus. • El se poate asocia cu equinul sau cutalusul.

• Clinic, pa faţa plantară apare o excavaţie, iar pe faţa dorsală a piciorului o gibozitate formată din scafoid şi capul astragalului, cuneiforme şi baza metatarsienelor, ceea ce ridică ca pe un căluş de vioară, tendoanele extensorilor degetelor, refractând prima falangă şi întrerupând contactul pulpei degetelor cu solul.

• Sprijinul se realizează pe călcâie şi capetele tuturor metatarsienelor, ducând în aceste zone la apariţia deformărilor, de obicei foarte dureroase.

• Mersul este serios perturbat, treptat piciorul devenind rigid prin retracţia tendonului ahilean, a extensorilor, a aponevrozei plantare ca şi a redorilor articulare.

Tratamentul ortopedic:• susţinător transversal retrocapital, iar la toc un

adaos unilateral pentru corecţia varusului calcanean.

• În încălţăminte se va crea un lăcaş special pentru calcaneu. Pantoful să aibă toc.

Tratamentul chirurgical • – singurul indicat în stările avansate, retractate.• El se adresează părţilor moi (apronevroză,

ligamente, transplant de tendon etc.) sau structurilor osoase (trasectomii, osteotomii de calcaneu,artrodeze etc.)

Tratamentul fizical:• are ca obiectiv principal asuplizarea şi întinderea

aponevrozei plantare, întinderea tendonului ahilean, a extensorului comun a degetelor care pronează piciorul, ca şi a peronierilor (mai ales lungul peronier).

• Trebuiesc tonifiaţi flexorii degetelor. • Se folosesc:• termoterapia urmată de masaj al plantei, piciorului şi

gambei;• manipulări şi întinderi pasive;• US;• exerciţii postulate sau active:• urcatul scărilor cu sprijin doar pe degete şi antepicior;

• în genunchi cu şezutul pe călcâie, picioarele în flexiedorsală, degetele flectate (întinde aponevroza); se trece apoila flexie plantară, degetele întinse şi supinaţia piciorului(întinde extensorii degetelor).

• mers pe călcâie• se ridică pe vârfuri şi din această poziţie se fac pronaţii

ale calcaneelor. • În diformităţile grad 3 corecţia trebuie să fie chirurgicală,

urmată de tratament fizical. • Când operaţia nu se poate efectua dintr-un motiv sau

altul, se indică confecţionarea unor pantofi sau ghete ortopedice cu profiluri interioare adoptate piciorului şi cu adaosuri externe corectoare.

• Etapele de recuperare post operatorii pentru tulburările statice ale piciorului, sunt aceleaşi, începând imediat după intervenţiile mai simple, iar după intervenţiile mai complicate, care impun imobilizarea în aparate ghipsate (intervenţii pe oase şi articulaţii), abia după înlăturarea acestora.

• De exemplu, recuperarea postoperatorie în cura chirurgicală a hallux valgului constă în:

• Etapa I (24 ore) şi a II (zilele 2 – 4) – se fac exerciţii de combatere aedemului, trombozei vâscoase şi a altor complicaţii de decubit;

• Etapa a III-a (zilele 5 – 14) – se începe mobilizatrea activă (flexie -extensie) a degetelor – fără sprijin pe antepicior în timpul mersului (merscu sprijin pe marginea externă a picioarelor şi pe călcâi);

• Etapa a IV-a (zilele 15-25) – se încep băi călduţe (37°C) în fiecare seară,timp de 10 minute, încălţămintea trebuie să fie comodă, cu botul lat, cu tocde 3 cm plat şi cu susţinătoare plantare.Se începe mersul cu sprijin progresiv pe toată talpa cu încărcare progresivă a piciorului operat.

• Etapa a V-a (după 25 de zile) – mersul este normal, simultan începându-se programul complex de gimnastică pentru corectarea piciorului plat.