FUNCŢIONAREA ECOSISTEMULUI MODIFICAT DE CĂTRE OM ÎN CADRUL ECONOMIEI AGRO-PASTORALE TRADIŢIONALE

Intervenţia omului în cadrul activităţilor agro-pastorale tradiţionale, readucând climaxul forestier la o formaţiune vegetală mai simplă, va modifica profund ciclul biologic şi cel geochimic

În acea perioadă, deşi mijloacele mecanice erau reduse, activitatea umană tradiţională era considerabilă

Ea poate fi calificată drept exploatare intensivă a mediului Păşunatul itinerant, strânsul frunzelor moarte, recoltarea

lemnelor, culturile efemere de pe terenurile incendiate, exploatarea turbei, cositul, piscicultura, sunt activităţi multiple, care se suprapuneau şi se combinau pe o aceeaşi suprafaţă, iar aceasta se realiza fără, sau aproape fără o restituire pe cea mai mare parte a tipurilor de vegetaţie

Nedispunând aproape deloc de mijloace tehnologice, omul nu putea practic să crească randamentul, deci creşterea producţiei se realiza prin mărirea suprafeţelor exploatate

Analizând un ecosistem semi-natural, aşa cum rezultă el din transformarea ecosistemului forestier în stadiul de climax (în urma activităţilor umane tradiţionale) se observă:

1. apariţia puternicelor exploatări de materii organice şi, deci, de energie şi de elemente nutritive, prin recoltarea în acelaşi timp a biomasei supraterane şi a orizonturilor organice superficiale ale solului, necompensate de noi importuri

2. o creştere a pierderilor din ecosistem printr-o levigare accentuată a elementelor nutritive, evaporarea de N amoniacal şi o denitrificare sporită ca urmare a reducerii capacităţii de tamponare a ecosistemului

3. o diminuare considerabilă a transferurilor de materii organice ale biomaselor supraterane către sol

4. o reducere importantă a eliberării de elemente nutritive, prin mineralizarea materiei organice a solului

În ceea ce priveşte compartimentele ecosistemului, se poate observa:

1. o diminuare drastică a biomaselor şi necromaselor supraterane

2. o reducere a litierei 3. o reducere a materiei organice a solului 4. o diminuare a stocului de elemente nutritive disponibile din

sol În ceea ce priveşte structura ecosistemului se constată că ea

este puternic simplificată prin diminuarea numărului de straturi şi mai ales prin diminuarea nivelelor înrădăcinării, deci o reducere volumului solului exploatat şi deci, al elementelor nutritive accesibile plantelor

Este de fapt o diminuare a volumului ocupat de ecosistem, ca urmare a scăderii cantităţii totale, ca urmare a scăderii cantităţii totale de elemente nutritive accesibile fitocenozei

Modificarea structurii are de asemenea un impact asupra ciclului apei şi poate să se manifeste printr-o creştere sensibilă a pânzei freatice, ca o consecinţă a diminuării evapotranspiraţiei estivale

În concluzie, putem considera că intervenţia umană se traduce, în general, prin:

1. modificarea fluxurilor în interiorul ecosistemului şi a fluxurilor ecosistemului către mediul exterior

2. modificarea repartiţiei elementelor nutritive în ecosistem 3. diminuarea cantităţii totale de elemente nutritive disponibile

în ecosistem 4. o deschidere progresivă a ecosistemului pe măsura creşterii

impactului uman; această deschidere este parţială, deoarece priveşte doar creşterea exporturilor şi nu o creştere a importurilor

Se poate afirma că aceste ecosisteme modificate de om funcţionează ca nişte ecosisteme exportatoare de elemente nutritive şi că deschiderea parţială a ecosistemului determină o evoluţie către o nouă stare a regimului trofic mai coborât şi uneori mult mai coborât decât cel al ecosistemului primar

Scăderea nivelului trofic este cu atât mai sensibilă cu cât el este mai coborât în stadiul iniţial

Acest fapt a determinat apariţia şi menţinerea mediilor semi-naturale foarte specializate, care s-au îmbogăţit în specii de-a lungul timpului

Graţie nivelului trofic coborât, cele mai mici variaţii ale factorilor abiotici s-au putut exprima din plin, mai ales natura rocii mamă, proces accentuat

Prin destructurarea ecosistemului, care devine mai puţin tamponat în raport cu mediul

Deschiderea regulată a vegetaţiei şi menţinerea ecosistemului ierbos au permis îmbogăţire spectaculoasă în specii şi o puternică diversificare generată de multiplicarea speciilor cu ciclu scurt de viaţă