Curs 7 si 8 (15.11.13):Desi sunt forme de competenta diferite si nefiind o notiune abstracta pentru ca priveste o activitate concreta (procesul penal) se analizeaza doar prin prisma formelor de competenta si inafara lor. Instantele judecatoresti au dupa caz, fie o competenta numai dupa materie, fie numai o competenta dupa calitatea personei, fie atat o competenta dupa materie, cat si dupa calitatea persoanei. Schimbarie in aceasta meterie nu sunt fundamentale. Legat de calitatile care atrag competnta dupa calitatea persoanei, care au fost transferate inca sub imperiul actualului cod, prin lega nr 202/2010, din comeptenta sectiei penale a ICCJ cu scopul de a descarca rolul instantei supreme in competenta dupa calitatea persoanei a Curtilor de Apel, cat si a Curtilor militare de apel care are o competenta similara, deosebirea fiind ca in cazul curtii militare de apel criteriul de determinare a competentei este calitatea de miltar care treubie sa existe la momentul savarsirii infractiunii. Spre exemplu, este cazul generalilor, amirailor, maresalilor si chestorilor care initial in CPP actual au fost in competenta, in prima instanta, a sectiei penale a ICCJ. Legea 202/2010 a realizat doar tranferul chestorilor in competenta dupa calitatea persoanei a Curtilor de Apel, in privinta generalilor, maresalilor si amiralilor au ramas in competenta ICJJ, insa in NCPP s-a realizeat o reasezare a competentei dupa calitatea personei pt toate calitatile care atrag o asemenea forma de competenta, astfel incat aceasta categorie a determinat impartirea domeniului de competenta intre: Curtile de Apel chestorii pt ca portivit legei 360/2002 politisti au fost demilitarilizati; Curtii militare de apel generalii, maresalii si amiralii ; Sectia penala a ICCJ judeca potrivit competentei persoenale doar restul persoanelor, care sunt considerate de inalt rang, de nivelul instantei supreme.Prine legea 202/2010 au fost introdusi in mod expres membri Parlamentului European in competenta ICCJ. Normele ce privesc competenta sunt imperative, de ordine publica, sunt obligatorii si nu pot fi incalcate. Ambele coduri reglemeneteaza si un al 4-lea tip de comeptenta, competenta teritoriala, fiind prevazuta atat pentru organele de uramarire penala cat si pt instantele judecatoresti. Sunt reglementari comune. Dreptul comun il reprezinta competenta instantelor judecatoresti. In privinta competentei teritoariale (adica a formei de competenta care se determina dupa cirtierii teritoriale) ambele coduri fac diferenta intre competenta pentru teritoriu pentru infractiuni savarsite in tara si competenta pentru teritoriu pentru infractiuni savarsite in strainatate. Competenta teritoriala pentru infractiuni savarsite in tara are la baza 4 crieterii, care sunt identice in ambelel coduri. Ele sunt prevazute in cele 2 coduri intr-o anumita ordine, de aceea se vorbeste despre o ordine prevazuta de lege, ea nefiind una arbitrala, ci reflecta vointa legiuitorului si indica o asa numita preferinta legala. Cirteriile:1. Locul unde s-a savarsit infractiunea locul unde s-a savarsit infractiunea in total sau doar in parte, precum si locul unde s-a produs rezultatul infracitunii. Daca o infractiune se considera savarsita in 2 sau mai multe locuri, oricare dintre organele judiciare are competenta teritoriala dupa acest criteriu. Acest criteriu are prioritate atunci cand este cunoscut fata de toate celelate criterii.2. Locul unde a fost prins fatptuitorul (CPP)/ suspectul sau inculpatul (NCPP). Locul prinderii este mai favorabil administrarii probelor.3. Locul unde isi are domiciliul sau dupa caz in situaita personei juridice sediul faptuitorul / suspectul sau acuzatul.4. Locul unde isi are domiciliul sau dupa caz sediul persoana vatamata.Ordinea de aplicare a acestor criterii este de 2 feluri: legala si cronologica. Cea legala, in ambele coduri, se aplica doar in caz de sesizari simultane, respectiv au prioritate criteriile legale (in ordinea de mai sus). Ordinea cronologica se aplica in doua situatii, atunci cand nu este cunoscut niciunul din locurile care sunt amintite in criteriile de determinare a competentei potrivit legi sau in caz de sesizari succesive, in acest caz competenta judiciara revine organului judiciar penal mai intai sesizat. Spre deosebire de CPP actul, NCPP stabileste in mod expres si competenta pt infracitunile savarsite pe nave afalte sub pavilion romanesc si dupa caz a aeronavelor care sunt inmatriculate in Romania, care se determina dupa aceleasi criterii teritoraile pt infractiuni savarsite in tara atunci cand ele ancoreaza sau stationeaza pe teritoriul romanesc. Aceasta noua regelemnetare ar putea crea confuzii si dificultati de intrerpretare pt ca intra in contradictie cu normele referitoare la competenta teritoriala pentru infracituni savarsite in strainatate care instituie o regelemantare speciala. Astfel, competenta teritoriala pentru infractiuni savarsite in strainatate care este reglemenata identic in ambele coduri se determina dupa alte criterii. Astfel, mai intai daca faptuitorul/suspectul sau inculpatul are domiciliul sau sediul in tara, competenta revine instantelor corespunzatoare in a caror circumscriptie teritoriala se gaseste domiciliul sau dupa caz sediul faptuitorului/suspectului sau inculpatului. Daca faptuitorul/suspectul sau incaulpatul nu isi are domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei competenta teritoriala pentru infracituni care se judeca de Judecatorie revine Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti (legiuitorul a facut aceasta alegere). Pentru infracitunile care sunt de competenta celorlalte instante, respectiv Tribunale si Curti de apel, competenta teritoriala revine instantelor corespunzatoare din municipiul Bucuresti. In cazul infractiunilor comise pe o nava sau aeronava (situatie prevazuta in NCPP si pt competenta teritoariala pentru infractiuni savarsite in tara) daca infractiunile au fost savarsite inafara porturilor sau aeroporturilor, competenta revine instantelor corespunzatoare din Romania daca acestea se opresc/stationeaza/ancoreaza/aterizeaza pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, in ambele coduri, se prevede ca sunt competente dupa caz instantele corespunzatoare in a caror circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau sediul suspectul sau inculpatul ori daca acesta nu are domiciuiul sau sediul in Romania, Judecatoria Sectorului 2 bucuresti sau celelalte instante din municipiul Bucuresti.Prorogarea de competentaProrogarea de competenta in materie penala nu poate fi decat legala in ambelel coduri. Nu este adminisibila prorogarea conventioala. Ea inseamna extinderea competentei firesti/normale, adica aceea care revine potrivit legii instantei sau organului de urmarire penala dupa caz, cu privire la un alt organ judiciar penal. Ea este posibila in ambele coduri in 3 situatii:1. In caz de reunire a cauzelor penale Actualul cod de procedura penala reglementeaza 2 situatii distincte: Situatii de indivizibilitate cand se constata legaturi stranse, indisolubile intre aspecte diferite ale aceleasi cauze penale, situatii care se justifica prin unitatea ilicitului penal fiind vorba de o singura infracitune sau dupa caz de o unitate materiala a infractiunii si situatiile de conexitate care constau in existenta unor legaturi intre 2 sau mai multe infracituni care fac necesara judecarea lor deodata, in acelasi timp, in scopul unei mai bine admnistrari a justitiei. Indivizibilitatea in CPP actual exista in 3 situatii: In cazul participatiei penale, unde la savarsirea unei infracituni participa 2 sau mai multe persoane in calitate de coautori, instigatori sau complici; In cazul infractiuni continuate, continue si de obicei cand 2 sau mai multe acte materiale compun aceeasi infractiune, in caz de pluralitate de acte materiale; In caz de concurs ideal de infractiuni sau concurs formal de infractiuni cand printr-o singura actiune sau inactiune sunt realizate elemetele constitutive a mai multor infractiuni. In situatiile de indivizibilitate reunirea este obligatorie. CPP atual prevede cazuele se reunesc in situatii de indivizibilitate nu ca se reunesc. Situati de conexitate conexitatea exista in siutatiile cand: 2 sau mai multe infracituni se savarsesc in acelasi timp si acelasi loc infracituni simultane, criteriiul de conexitate fiind unitatea de timp si de loc; 2 sau mai multe infractiuni se savarsesc in loc si timp diferit dupa o prealabila intelegere a infractorilor. Criteriul de conexitate il reprezinta intelegerea prealabila; Cand o infractiune a fost comisa in scopul comiterii unei alte infractiuni sau pentru a ascunde savarsirea ueni alte infracituni ori in socpul de a favoriza persoana care a savarsit o alta infractiune, respectiv de a ascunde savarsirea unei alte infractiuni de o persoana sau de a asigura sustragerea ueni alte persoane de la savarsirea unei infractiuni ori in scopul de a asigura obtinerea folosului infractiunii de catre subiectul activ al unei alte infractiunii. Aici criteriul de comexitate este cel al legaturii de dependenta dintre infractiuni sau dintre infractiune si autorul unei alte infractiuni. Este cazul asa numitor infractiuni cu o conexitate etiologica, adica generata de scopul urmarit. Conexarea mai este posibila in toate cazurile in care se constata ca exista orice alta legatura intre infractiuni (ex.: cand se conastat o indetitate de persoana vatamata).NCPP nu mai reglementeaza distinct indivizibilitatea si conexitatea, cele 2 institutii nemaintalnidu-se in NCPP. NCPP reia insa toate cazurile existente in actualul cod pe care le considera cazuri de reunire a cauzelor penale si face distinctie intre reunirea obligatorie si reunirea facultativa. In lumina CPP actual reunirea este obligatorie si in cazurile de conexitate (in toate cazurile de conexitate si indivizibilitate reunirea este obligatorie conform CPP actual). Prin acesta noua reglementare a NCPP se urmareste sa se autorizeze o practica judiciara, care exista sub CPP, in sensul ca, in pofida faptului ca nu se face distinctie intre indivizibilitate si conexitate, practica judiciara penala actuala este constranta, in sesnul ca reunirea este obligatorie doar in situatiile de indivizibilitate (practica cu care Mateut nu este de acord pt ca este contrara dispozitiilor legale). Reunirea este obligatorie In situatia in care avem o infractiune continuata; Cand s-a comis un concurs formal de infractiuni; In toate celelalte situatii in care 2 sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singrua infracitune (infractiunii complexe, continue, de obicei, colective).Reunirea este facutlativa Participatiei penale cand la savarsirea undei infractiuni participa mai multe persoane In caz de concurs real de infractiuni- cand doua sau mai multe infractiuni sunt comise de aceeasi persoana cu conditia ca intre ele sa nu fi intervenit o hotarare definitiva In toate cazurile in care se constata ca exista legatura intre infractiuni si reunirea se impune pentru o mai buna administrare a justitiei.Sub aspectul procesurii de reunire, desi NCPP nu face nicio disinctie, in ambelel coduri, competenta de reunire revine instantei care are competenta potrivit legi de a judeca infracitunile/cauzele reunite. Sub acest aspect NCPP prevde in plus fara de CPP, ca pot fi reunite si cazuele care au acelasi obiect daca se afla pe rolul aceleasi instante (dupa parerea lui aceasta situatie ar trebui sa duca la reunirea obligatorie, ea nu trebuie lasata la apreciarea organului judciar, pentru a evita pronuntarea unor hotarari care nu se pot concilia). In acest fel, in situatia in care competenta ar reveni in urma reunirii in competenta unor instante de acelasi grad, judecata se va face de instanta mai intai sesizata in ambele coduri. In situatia in care competenta revine unor instante de grad diferit in urma reunirii, judecata se va realiza intotdeuauna de instanta superioara in grad. In situatia in care compentanta in urma reunirii ar reveni unor instante de natura deferita (civila si militara) , atunci competena va reveni instantei penale civile nemilitare corepunzatoare, daca instanta militara este superioara in grad instantei civile, judecata se va realiza de instanta civila corespunzatoare in grad instantei militare. In cazul infracitunilor subsecvente (tainuirea, favorizarea infractorului, omisiunea sesizarii sau denuntarii unor infractiuni) comepetenta de judecata revine instantei care are competenta potrivit legi de e judeca infracitunea la care se refera (infractiunea principala). Aceste dispozitii legale se aplica si organelor de urmarire penala. In situatia in care dupa stabilirea competentei dupa calitatea persoanei care a determinat competenta de judecata a cauzelor reunite se dispune dupa caz incetarea procesului penal ori achitarea pentru infracitunea care a atras reunirea ori instanta a dispus disjungerea cauzei, instanta va ramane competenta sa judece cauzele reunite in ambele coduri. Aceasta prevedre legala nu se aplica insa si organelor de urmarire penala, in acesta situatie procurorul are obligatia de a dispune prin ordonanta declinarea competentei in favoarea orgenului de urmarire penala a organului competent atat in cazurile in care procurorul efectueaza persoanl urmarirea penala, cat si atunci cand supravegheaza urmarirea penala. Intotdeauna competenta de declinare apartine exclusiv procurorului in faza de urmarire penala.2. In caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificari faptei3. In caz de chestiuni prealabileVerificarea comeptentei se realizeaza in tot cursul defasurarii procesului penal si in tot cursul procedurii. Ea se realizeaza din oficiu sau la cerere. Cand se realizeaza din oficiu, se vorbeste de un auto-control al comeptentei. El se realizeaza in fiecare moment in ambele coduri, atat in momentul intial al sesizarii, cat si in momentele ulterioare, in principiu pana in momentul solutionarii definitive a cauzei penale. Verificarea comeptentei la cerere se realizeaza la cerera procurorului, a partilor si in NCPP si a subiectilor procesuali principali (suspectul si persoana vatamata). Cerea se materializeaza prin asa numtia exceptie de necomepetenta. Ea poate fi formulata in scris sau oral, iar in situatia in care se formuleaza oral se consmenaza de organul judiciar dupa caz in procesul verbal (procuror) sau in incheiere (instanta). Exceptia de necomepetenta materiala sau dupa calitatea persoanei in actuala reglementare poate fi invocata in faza de judecata, cel mai tarziu pana la pronuntarea unei hotarari penale definitive. Ea poate fi invocata si din oficiu de instanta penala in orice stadiu procesual, pe cand exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in faza de judecata cel mai tarziu pana la citirea actului de sesizare a instantei. In NCPP exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare poate fi invocata oricand pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, adica pana in momentul pronuntarii unei hotarari penale definitive. Exeptia de necomeptenta mareiala/dupa calitatea personei/teritoariala a instei superioare pot fi invocate cel mai tarziu pana la inceperea cercetari judecatoresti, care se realizeaza odata cu cititrea actului de sesizare a instantei. Aceasta regelmenetare din materia competentei este corelata cu cea existenta in NCPP in materia nulitatilor unde se prevede ca nulitatea absoluta intervine numai atunci cand nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la competenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare. De aceea, in mod corespunzator dupa NCPP, judecatorul de camera preliminara restituie dosarul procurorului in vederea refacerii urmaririi penale numai in situaita in care neregularitatea actului de sesizare a instantei nu mai poate fi indreptata de procuror, iar procurorul nu raspunde in termenul legal solicitarii judecatorului, precum si atunci cand procurorul este cel care cere judecatorului de camera preliminara sa restituie dosarul. Dupa NCPP nu mai este caz de restituire a dosarului in situatia in care se constata ca nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la comeptenta materiala sau dupa calitatea persoanei a procurorului deoarece nu mai face parte potrivit NCPP dintre cazurile de nulitati absolute. Cu alte cuvinte, nulitatea absoluta in materia competentei dupa materie/calitatea persoanei este limitata la o singura situatie, atunci cand judecata s-a realizat de instanta inferioara care este necomepententa dupa materie/calitatea persoanei protrivit legii.Sub aspectul procedurii in faza de urmarire penala procurorul atunci cand in urma verificarii competentei fie la cerere, fie din oficu constata ca nu este competent sa efectueze urmarirea penala ori dupa caz sa suprevegheze urmarirea penala, precum si atunci cand constata necompetenta organului de cercetare penala a carui activitate o supravegheaza potrivit legii dispune prin ordonanta motivata declinarea competentei de urmarire in favoarea procurorului pe care il considera competent potrivit legii. In faza de judecata, daca instanta se considera necompetenta sa judece cauza, in oricare din fromele de competenta prevazute de lege, dispune prin sentinta declinarea competentei in favoarea instnatei pe care o considera competenta potrivit legii. Sentinta de declinare a competentei este definitiva, nefiind suspusa vreunei cai de atac nici in actuala, nici in viitoare reglementare. Ea trebuie sa cuprinda motivul pentru care se dispune decliarea competentei si trebuie sa arate in mod expres care este instanta la care se trimite cauza in vederea judecarii cauzei. Daca instanta omite sa indice instanta la care sa trimita cauza in vederea judecari, in aceasta situaie ne gasim in prezenta uni caz de intrerupere a cursului normal al justitiei care este de competenta exclusiva a ICCJ. Situatia in care exista dezacorduri intre instante in privinta competentei, in aceasta situatie se creeaza asa numitele conflicte de competenta, care determina o intrerupere a cursului normal a justitiei. Conflictul de competenta poate interveni doar intre instante, nu intre instante si procurori in faza de judecata, in faza de urmarire penala intre procurori. Conflictul de competenta poate interveni fie atunci cand 2 instante se considera deopotriva competente sa judece cauza, in acest caz este un conflict pozitiv de competenta si cand 2 insinate isi declina reciproc competenta una in favoarea celeilate, confilctul fiind in aceasta situatie negativ. Competenta de solutionare a conflictelor de competenta, atat a celor pozitive, cat si a celor negative revine, potrvit ambelor coduri, instantei supariaoare si comune instantelor aflate in conflict. Sesizarea instantei competente sa solutioneaza conflictul de competenta, pozitiv sau negativ, se realizeaza in mod obligatoriu de instanta care s-a considerat cea din urma competenta, in caz de conflict pozitiv, sau de instanta care si-a declinat cea din urma competenta,in caz de conflic negativ. Instanta superioara si comuna celor aflate in confict poate fi sesizata in afara instantei la care se afla cauza (dupa criteriile analizate) si de procuror si de parti in ambele coduri. Ce se intampla in caz de conflict pozitiv de competenta? NCPP spre deosebire de CPP prevede pentru aceasta situatie un caz de suspendare obligatorie, de drept a judecatii pana la solutionarea conflictului de competenta. Instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta se pronunta printr-o hotarare (CPP-decizie, NCP-incheiere), care are caracetr definitiv, fiind obligtorie pentru instanta desemnata sa judece cauza in urma solutionarii conflictului de competenta. Aceasta hotarare se numeste regulator de competenta. Spre deosebire de sentinta de declinare a competentei, in cazul regulatorului de competenta instanta la care se trimite cauza nu mai are posibilitatea de a-si verifica competenta, ci este obligata sa judece cauza. Aceste dispozitii legale se aplica si organelor de urmarire penala, cu precizarea ca protrivit legii, competenta de solutionare a conflictelor de competenta ivite intre organele de urmarire penala (procurori si organele de urmarire penale) este intotdeauna de competenta procurorului ierarhic superior si comun a organelor aflate in conflict de competenta. In situatia in care se constanata necompetenta organului de cercetare penala nu se recurge la procedeul solutionarii conflictului de competenta, pentru ca un conflict de competenta nu poate avea loc decat intre procurori, ci se recurge la procedeul trecerii cauzei de la un organ de cercetare penala la altul pe motiv de necompetnta care este de competenta procurorului care supravegheaza urmarirea penala.Remedii procesuale ale impartialitatii organelor judiciareImpartialitate este un mare principiu care guverneaza intreaga organizare a tutoror organelor judiciare penale. Impartialitatea trebuie asiugrata in cursul desfasurarii unui proces penal si a procedurilor penale pentru ca ea reprezinta o importanta garantie e infaptuirii unei bune justitii in materie penala. In ambele coduri de procedura penala sunt reglementate 2 categorii de remendii procesuale si anume:1. Abtinerea si recuzare in situatiile de incompatibilitate prevazute de lege.2. Stramutarea cauzelor penale.Ele au la baza asa numitele suspiciuni privind lipsa de impartialitate sau subiectivismul membrilor organelor judiciare penale. Suspiciunile sunt de 2 feluri: individuale (care privesc o peroana dintre cele care intervin in procesul penal in calitate se subiecti oficiali si sub acest aspect ele pot exista in prvinta judecatorilor, procurorului, org de cercetare penala, magistrat asitent, grefier, expert, in NCPP pot exista si in privinta interpretului) si suspiciunile colective (cele care privesc toti membrii unei instante de judecata, pot exista numai in privinta instantelor de judecata, iar in mod exceptional ele pot exista si inainte de judecata, suspiciuni care justifica uneori in cazurile prezumate de legiuitor transferarea cauzei, nu de la un juecator la altul ca si in cazul recuzarii, ci de la o intanta la alta.) Incompatibiliatile sunt reglementate in termeni aproape indentici, in ambele coduri, cu unele modificari generate doar de introducerea in mod expres intr-un titlu preliminar a principiului separatiei functilor judiciare si de necesitatea separarii a functiilor judiciare nou introduse (functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor exercitata de judecatorului de dreptul de libertati in faza de urmarire penala si a functiei de verificare a legalitatii trimiterii in judecata, a probelor si a solutiilor procurorului de catre judecatorul de camera preliminara). Conform CPP nu pot face parte din acelasi complet de judecata persone care sunt soti sau rude pana la gradul 4 inclusiv, NCPP il extinde insa si la fosti soti. Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care s-a pronuntat anterior in aceeasi cauza penala acest caz se intalneste in ambele coduri si exista indiferent de gradul de jurisdictie la care a participat judecatorul (prina instanta, cale de atac ordinara/extraordinara sau a rejudecarii cauzei ca urmare a desfintarii unei hotarari in apel sau a casarii unei hotarari in recurs). Nu poate participa la judecarea cauzei judecaoturl care anterior si-a exprimat parerea in legatura cu solutie exista in ambele coduri si se poate realiza in cadrul procesului sau in afara procesului si poate fi explicita sau implicita. Nu mai poate participa la judecarea cauzei si judecatorul care fiind anterior procuror a pus in miscare actiunea penala, a sesizat instanta sau a pus concluzii ca procuror in fata instantei in aceeasi cauza penala, si de asemenea, nici judecatorul care anterior in cursul urmaririi penale a dispus cu privire la luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive. In NCPP judecatorul care anterior a fost procurorul care a efectuau urmarirea sau a supravegheat urmaririea, nu doar cel care a pus in miscare sau a dispus trimiterea in judecata, de asemea, fata de introducerea pincipiului separatiei judiciare, NCPP prevde explicit ce exercitarea functiei de judecator de drepturi si libertati este incompatibila cu functia de judecator de drepturi de camera preliminara si cu functia de judecator de fond sau de scaun. In NCPP functia de judecator de camera preliminara nu este incompatibila cu functia de judecator de fond, insa aceste prevederi sunt in contradictie cu art 23 din Constitutie. NCPP prevede o derogare de la aceasta regula, care spune ca judecatorul care a solutionat palngerea impotriva solutiilor porcurorului, care nu este altul decat judecatorul de camera preliminara, nu mai poate participa la judecata in aceeasi cazua penala si in privinta celeasi persoane. De asemena, nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care a fost anterior reprezentant sau aparator al uneia dintre parti (este nevoie doar sa fi avut aceasta calitate) si nici judecatorul care a fost martor sau expert in aceeasi cauza penala, pentru aceasta insa trebuie macar ca martorul sa fi dat declaratie si expretul sa fi efectut o espertiza (in ambele cazuri). Este imcompatibil si judecatorul care este interesat direct sau indirect, de solutionarea cauzei, el personal, sotul sau o ruda apropiata. Acest caz bazat pe interesul judecatorului care poate fi nemijlocit, personal, indirect, direct, este prevazut in ambele coduri. Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care are si alte legaturi cu partile/avocatul/reprezentatul unei parti (ex.: cel care a primit o liberalitate de la una din parti, judecatorul care este tutore sau curator, mandatar). Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care este in relatii de dusmanie cu partile, reprezentantul acesotra, sotul sau ruda apropiata acestora. Este incompatibil si judecatorul care este sot sau ruda apropiata cu procurorul care a efectuat/supravegheat urmarirea penala. Legea nr 161/2003 prevede aceste situatii.Aceaste situatii sunt aplicabile si procurorului, organului de cercetare penala, grefierului de sentinta, expertului, interpretului si magistratului asistent, iar in NCPP interpretul este exclus. In cazul procurorului, se prevede un caz de incompatibilitate speciala, el nu poate participa la refacerea urmaririi penale in cazul restituirii dosarului la procuror in vederea refacerii urmaririi penale in aceasi cauza si in privinta aceleasi persoane. Se mai prevede ca nu pot depune concluzii in caile de atac procurorul, care fiind anterior judecator a pronuntat hotarearea atacata, a participat la judecarea cauzei in prima instanta. Organul de cercetare penala nu mai poate proceda la efectuarea cercetari penale in cauza cu privire la care instanta a dispus restituirea pentru refacerea urmaririi penale. NCPP nu mai prevede un asemenea caz de incompatibilitate, ce exceptia cazul in care procurorul a participat ca si judecator in aceeasi cauza. Procedura de rezolvare a incompatibilitatilor Rezolvarea situatiilor de incompatibilitate este posibila pe 2 cai. Un principala si anuma abtinerea judecatorul care se afla in una din situatiile prevazute de lege este obligat sa faca declaratie de abtinere, declaratia de abtinere trebuie sa fie data de indata sau imediat cand judecatorul a luat cunostinta despre existenta cazului de imcompatibilitate prevazut de lege. In situatia in care judecaotrul nu face declaratia de abtinere desi are cunostinta despre existenta cazului de imcompatibilitate comite o abatere disciplinara. Ea se realizeaza fie in forma scrisa, fie printr-o declaraltie orala. Competente revine in cazul in care incompatibilitatea priveste judecatorul, magistrat asistent sau grfierul de sedinta, presedintelui instantei, la fel ca si in cazul in care imcompatibilitatea priveste expretul. Cand imcompatibilitatea priveste procurorul sau organul de cercetare penala decalaratia de abtinere se rezolva de procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic, dupa caz. In faza de judecata declaratia de abtinere se rezolva de catre intanta de judecata in aceeasi compunere din care insa nu poate face parte judecatorul care face decalratia de abtinere, instanta pronuntandu-se prin incheiere. In faza de urmarire penala daca abtinerea este intocmita de organul ce cercetare panala, comeptenta de solutinare revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala, iar daca decalratia este data de procuror, competenta revine procurorul ierarhic care se pronunta printr-o ordonanta. Abtinerea poate fi admisa su respinsa, dupa caz. Incheierea instantei este definitiva si ae mai poate fi atacata. Situatia in care judecatorul nu se abtine, desi se stie ca se afla in situatiile de incompatibilitate in aceasta situatie se poate recurge la cea de-a doua cale, recuzarea care este subsidiara. Ea se materializeaza intr-o cerere de recuzare a carui titular este in CPP actual doar partea din proces. In NCPP recuzarea poate fi ceruta de parti, subiecti procesuali dar si de procuror aceasta este o consecinta a reconsiderarii rolului procurorului in faza de judecata a procesului penal si are la baza o noua viziune a CPP. Cererea de recuare poate fi formulata in scris sau oral si este dupa caz de competenta instantei de judecata in aceeasi compunere din care nu poate face parte judecatorul a carui recuzare se cere, sau procurorul ori procurorul ierarihic superior in faza de urmarire penala. In privinta procedurii de recuzare in amblele coduri (CPP dupa modificarile introduse prin legea legea 202/2010 si NCPP) este reglementata o etapa a examniarii in principiu a adminisibilitatii cererii de recuzare care este in competenta instantei in fata careia se formuleaza cererea de recuare. Astfel, pentru a fi adminisibila cerera de recuzare trebuie sa cuprinda indicarea cazului de incompatibilitate prevazut de lege (ambele coduri), temeiurile din care rezulta exista cazului de incompatibilitate/motivele cererii de recuzare. Cerera de recuzare pentru a fi admisibila trebuia formulata in privinta judecatorul care judeca cauza, in NCPP si in privinta judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara. Ea este inadmisibila daca priveste judecatorul din cadrul instantei care este investiti cu solutionarea cererii de recuzare. De asemena, o noua cerere de recuzare este inadmisibila daca este formulata pentru acelasi temeiuri pentru care a fost formulata cererea precedenta care a fost respinsa sau pentru acelasi caz de incompatibilitate. Solutinarea cererii de recuzare se relizaeaza in CPP actual de indata, aceasta este o cerinta a urgentei procedurii, se relizeaza in camera de consiliu fara participarea partilor, in mod exceptional se prevede ca instanta chema partile daca considera ca este necesar pentru a fi ascultate. Ea se realizeaza insa cu participarea procurorului. Din compunrea completului de judecata nu poate face judecatorul fata de care s-a cerut recuzarea, dar instana poate dispune sa fie ascultat cu privire la motivele pt care s-a cerut recuzarea. NCPP prevede in mod expres, spre deosebire de CPP actual, un termen pentru solutionarea cererii de recuzare, ea trebuie solutionata in maxim 24 de ore din momentul formularii. Aceste prevderi se aplica si in cazurile in care se solicita recuzarea organelor de umrarire penala, cu deosebirea ca in NCPP termenele sunt mai scurte raportat la actuala reglementare. Astfel, in situatia in care cererea se formuleaza in fata organelor de cercetare penala, aceasa este obligat sa o intaineze procurorului in vederea solutionarii in termen de 24 de ore, iar procurorul este obligat sa o solutioneze in termen de cel mult 48 de ore. In actuala reglementare termenul de solutionare a cereri de recuzare este de 3 zile. In lumina ambleor coduri, instanta poate dispunde cu privire la masurile preventive/de sigurnata, iar in faza de urmarire penala procurorul efectueaza acte de urmarire penala pana in mom solutionarii cereri de recuzare. Stramutarea insemna transferarea unei cauze penale de la instanta la care se judeca cauza la o alta instanta corespunzatoare in grad aflata intr-o circumscriptie teritoriala invecinata, in cazurile in care exsita o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea tuturor judecatorilor din cadrul instantei la care se judeca cauza. Nu exista deosebiri fundamentale intre cele 2 coduri de procedura penala cu unele exceptii. In privinta temeiului stramutarii in CPP stramutarea poate fi dispusa atunci cand se constata ca impartialitatea inastantei ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, calitatii partilor sau dusmaniilor locale, precum si atunci cand exista pericol de tulburare a ordinii publice sau atunci cand una din parti este ruda pana la gradul 4 inclusiv cu vreunul din judecaturii intantei, cu un procuror de la acea instanta, cu un grefier sau asistent judiciar. NCPP modifica temeiul de stramutare in sensul restrangerii cazurilor de stramutare la 2 situatii: cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea judecatorilor datorita imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor si atunci cand exista pericol de tulburare a ordiniii publice. Stramutarea cauzei este posibila de la o judecatorie sau de la un tribunal la o instanta corespunzatoare in grad din circumscriptia aceleiasi curti de apel, sau dupa caz de la o curte de apel la alta curte de apel invecinata, ori in cazul instantelor militare de la un tribunal militar la un alt tribunal militar, atat in CPP actul cat si in NCPP. NCPP prevede insa ca cererea de stramutare nu poate fi introdusa in procedura camerei preliminare (nu exista nicio ratiune care sa stea la baza acestei interdictii-de aceea se lucreaza in prezent la o OUG pentru a modifica aceasta modificare).Comeptenta de solutinare a cererii de stramutare revine dua caz curtilor de apel cand se cere stramutarea unei cauze de la o judecatoire sau de la un tribunal sau ICCJ cand se cere stramutarea cauzei de la o curte de apel ori curtii militare de apel atunci cand se cere stramutarea unei cauze de la tribunalele militare.Suspendarea judecari cauzei la instanta la care se cere stramutarea. In CPP actual poate fi dispusa de instanta competenta sa judece cererea de stramutare. NCPP nu mai prevde posibilitatea suspendarii cauzei pana la solutinarea cereri de stramutare. Sub aspectul procedurii, in ambele codri procedura se realizeaza in etape si anume:1. Introducerera cererii cererea de stramutare in CPP actual trebuie sa imbrace forma scrisa si se introduce direct la instanta competenta sa judece cerere de stramutare. Titularul ei este oricare din parti, procurorul si Ministerul Justitiei. In NCPP Ministerul Justitiei nu mai este titular al cererii de stramutare. Cerera de stramutare trebuie sa cuprinda aratarea temeiului de stramutare dintre cele prevazute de lege si motivele stramutarii, daca exista inculpat/arestat in cazua se face precizare in cuprinsul cerereri. Aceasta reglemenatre se intalneste si in NCPP.2. Infromarea cerera de stramutare se judeca pa baza infromarii care se solicita de la presedintele instantei superioare. Daca instanta superioara este ICCJ in CPP actual infromarea se cere de la minsterul justiei. Informarea priveste motivul stramutarii, pentru a lua cunostinta despre atmosfera care exista la instanta de la care se cere stramutarea cauzei, respectiv daca este o atmosfera corespunzatoare infaptuirii justitiei. In NCPP infromarea se poate cere si direct de la presedintele instanei de la care se cere stramutarea pentru ca in NCPP cererea de stramutare se depune la instanta de la care se cere stramutarea care are obligatia sa o inainteze spre solutinarea instantei care are competenta de solutionare a cererii.3. Judecarea cererii de stramutare se relizeaza in ambele coduri in sedinta publica. Toate partile sunt instiintate cu privire la termenul de judecata la cererii, avand posibilitatea sa se prezinte pentru a pune concluzii, sa formuleze memorii pe care le pot depune la instanta competenta si pot de asemena, sa depuna si inscrisuri in sprijunul sustinerilor lor. Participarea procurorului este obligatorie. Cu ocazia dezbatorilor partea care a formulat cererea de stramutare sustine cererea si solicita stramutarea cauzei, dupa care se acorda cuvantul procurorului. In situatia in care, cererea de stramutare este fromulata de procuror sau ministerul justiei se acorda lor prima data cuvantul si apoi partilor care sunt prezente.4. Solutionarea cererii de stramutare prin sentinta definitva. In cazul adminiterii cererii, instanta se pronunta prin sentinta in mod expres cu privire la actelel de judecata mentiune. In situatia in care pana la solutionarea cererii de stramutare s-a dat hotatare in cazua a carei stramutare s-a cerut, daca se dispune adminitarea cererii hotararea pronuntata se desfiinteaza de drept ca efect al admiterii cererii de stramutare. Repetarea cererii de stramutare nu este posibila pentru aceleasi motive cu exceptia cazului in care se invoca motive noi in aceeasi cauza penala si cu privire la aceeasi persoana. Aceasta regelemnetare este mentinuta in NCPP. Actualul cod nu prevede o durata limita de solutionare a cererii de stramutare in faza de judecata, un asftel de termen fiind prevazut in NCPP, solutionarea cererii de stramutare nu poate avea o duarata mai mare de 30 de zile din momentul inregistrarii cererii.Desemnarea altei instante este prevazuta in termeni indentici in celel 2 coduri. Ea reprezinta o madalitate de stramutare a cauzei penale in faza de urmarire penala. Astefel, procurorul poate solicita instantei competente, dupa caz curtii de apel, curtii militare de apel sau ICCJ desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei, dupa finalizarea urmaririi penale prin prezentarea materialului in CPP, dar inainte de intocmirea rechizitoriulu. In NCPP poate solicita doar inainte de intocmirea rechizitoriului, poate cere desemnarea altei instante atunci cand apreciaza ca este prezent unul din temeiurile de stramutare a cauzei penale existente. Spre deosebire de stramutare, cererea de desemnarea a altei instante se solutioneaza de instanta competenta in camera de consiliu in CPP cu participarea procurorului, la fel si in NCPP, intr-un termen de cel mult 15 zile de la data inregistrarii cererii, fara sa se parcurga insa procedura de informare care este prevazuta de lege pentru solutionarea cererii de stramutare. NCPP nu mai cuprinde procedura de prezentare a continutului urmaririi penale. Spre deosebire de stramutare, solutionarea cererii de desemnare a altei instante se realizaeaza prin incheiere, nu prin sentinta, care la fel este definitva. In rest sunt aplicabile toate celelalte prevederi inclusiv cele referitoare la incunostiintarea partilor. O asemena procedura puna insa in mare dificultate principiul garantarii carcterului echitabil al procesului penal in ansamblul sau pentru ca partilor nu li se recunoaste dreptul la fel ca al procurorului, de formulare a unei asemenea cereri inainte de intocmirea rechizitoriului, pt ca procedura este lipsita de contradictorialitae, si pt ca partile se afla in imposibilitate de a se apara in raport de cerera formulata de procuror. Cu totate acestea, este mentinuta si de NCPP.Partile, subiectii procesuali care pot inlocui partile (CPP), subeictii principali procesuali, avocatul.Partile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi si au obligatii in cadrul procesului penal izvorate din actiunile care se execita in cadrul procesului penal (din actiunea penala si civiala cand ea se exercita in cadrul procesului penal). Actiunile judiciare fromeaza cadrul procesual legal care permite localizarea drepturilor si obligatiilor ce revin partilor in procesul penal. In actuala reglemenatre partile sunt enumerate in art 23 si 24 CPP actual, in CPP actul nu poate fi parte orice persoana, ci doar persoanele enumerate in cele 2 texte. Prin aceasta procesul penal se deosebeste de cel civil unde partile nu sunt prevazute limitativ. Partile sunt in CPP actul: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. In NCPP se prevede cu tilu generic ce se intelege prin parti in procesul penal. Partile sunt dupa NCPP persoanele care exercita sau impotriva carora se exercita actiunile judiciare. In acelasi timp si NCPP mentine prevederea limitativa a partilor care sunt aceleasi cu o singura exceptie si anume a partii vamatamate care nu mai exista in NCPP, care este insa prezenta intr-un anumit fel in modalitatea personei vatamate care in termeni NCPP fara a fi parte in proces, participa la procesul penal fiindu-i recunoscute drepturi procesuale aproape egale cu cele prevazute pentru partea civila.Inculpatul este in ambelel coduri persoana impotriva caruia s-a pus in miscare acitunea penala. In ambelel coduri dobandirea calitatii de inculpat nu se realizeaza dintr-o data, ci in urma parcurgerii unor etape. In CPP actual exista urmatoarele etape care sunt prelabile dobandirii calitatii de incupat: Calitatea de faptuitor persoana fara drepturi si obligatii porcesuale, care are o pozitie intermediara intre martor si invinuit. Faptuitorul este o persoana care are vocatia de a deveni subiect procesual, adica persoana implicata intr-un proces penal. Faptuitorul este in actuala regelmentare un suspect virtual. Notiunea de faptuitor este prevazuta in NCPP doar intr-un singur caz si anume in materia constatarii infracitunii flagrante, fiind in viziunea NCPP persoana care are aptitudinea de a deveni suspect. Acest statut al faptuitorului in viziunea NCPP este rezultatul constatarii unei infractiuni flagrante, cand persoana cu privire la care exista suspiciunea ca a comis fapta este surprinsa in momentul comiterii faptei sau imediat dupa savarsirea faptei. Calitatea de invinuit in NCPP se schimba denumirea din invinuit in suspect. In actuala regelmenatre este persoana fata de care s-a inceput urmaririea penala. In NCPP este persoana cu privire la care exista o banuiala rezonabila ca a savarsit fapta care trebuie sa rezulte din datele stranse sau din probele admnistrate. Calitatea de suspect se dobandeste tot prin inceperea urmaririi penale in NCPP. In actualul cod prin rezolutie, iar in NCPP doar de procuror prin ordonanta. Suspectul/invinuitul este o parte virtuala a procesului penal. In ambele coduri este subiect procesual. NCPP il denumeste subiect procesual principal pentru a il deosebi de alt subiecti procesuali care sunt persoane neinteresat, nua u interes in rezolvarea actiunilor in procesul penal. Calitatea de inculpat se dobandeste in ambelel coduri prin ordonanta data de procuror in cursul urmaririi penale. Spre deosebire de CPP actual care nu prevede cand poate fi pusa in mmiscare actiunea penala impotriva ueni persoane NCPP prevede expres ca pt punerea in miscare a actiunii penale ca trebuie sa existe probe, nu simple indicii, din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana a savarsit fapta si sa nu existe nicio cauza legala de impiedicare. Spre deosebire de CPP actual care permite punere in miscare a actiunii penale si prin rechizitoriu la sfarsitul urmaririi penale, in NCPP punerea in msicare a actiunii penale se realizeaza doar prin ordonanta data de procuror. Exceptie face cazul in care pt sanctionarea ministerul public se permite personei vatamate sa faca plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata daca instanta in CPP actual, in NCPP judecatorul de camera preliminara apreciaza ca probelel existente sunt suficiente pentru judecarea cauzei in ambelel coduri. CPP nu contine prevederi referitoare la drepturile inculpatului, singurele fiind cele din art 23 si 24 CPP. Invinuitul are aceleasi drepturi ca ale inculpatului, pe ambele coduri. NCPP reglementeaza in mod expres drepturile pe care le are inculpatul, iar referitor la suspect prevede ca acesta are toate drepturile pe care le are inculpatul ce excetia cazului in care legea prevede altfel. Sub aspectul drepturilor, reglementarile sunt identice. In ambelel coduri, atat suspectul, cat si inculpatul are dreptul de a fi infromat cu privire la invinuire, la fapt materiala si incadrarea juridica pentru care s-a inceput urmaririea penala si s-a pus in miscare procesul penal, are dreptul de a avea un aparator in ambele coduri, in amabelel codrui are drpetul de a nu da nicio declaratie, drept care este insotit de avertismetul dat de organul judiciar cu privire la consecintele care se produc in situatia in care inculpatul sau suspectul fac declaratii (respectiv ca ele pot fi folosite impotriva sa). Suspectului i se aduce la cunostinta ca poate sa nu faca declaratii, si ca acest fapt nu ii poate aduce consecinte defavorabila, aceasta reprezentatnd o garantie suplimentara raportata la actuala reglementare.In ambelel codruri se prevde dreptul suspectului sau inculpatului de a fomrula cereri, de a depune conclucizii. In plus, NCPP prevede dreptul suspectului sau inculpatului de consultare a dosarului de urmarire penala (drept nou). Un asemena drept este prevazut pentru avocat ca un drept distinct. Cu privire la dreptul avocatul sunt prevederi in NCPP cu privire la modalitatea concreta, efectiva de exercitare a acestui drept, in privnta suspectului/inculaptului nu exista nici o prevedere, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ca este un drept personal al acestuia diferit de cel al avocatului. Este criticabila noua reglementare si pt omisiunea de a prevdea in NCPP dreptul suspectului/inculpatului de a vedea materialul de urmarire panla in integralitatea sa, drept prevazut distinct in cazul avocatului suspcetului/inculpatului in procedura camerei preliminare. NCPP mai prevede pt suspect sau inculpat si dreptul de a fi informat cu privire la drepturile de procedura pe care acesta le are in procesul penal. Nu se prevede insa si obligatia corelativa a organului de urmarire penala de informare a suspectului sau a inculpatului cu privire la cazul urmaririi penale, este necesara o prevedere expresa in acest sens, altfel este impiedicat efectiv accesul la integralitatea materialului de urmarie penala inainte de intocmirea rechizitoriului si de sesizarea instantei. Partea vatamata persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin infracitune si care s-a constituit parte in procesul penal. In CPP actual, org judiciare au obligatia de a chema persoana vatamata si de a o intreba daca vrea sa se constituie partea vatamata, in caz contrar poate participa ca martor. In NCPP persoana vatamata nu mai face parte din cadrul partilor din procesul penal, este un simplu subiect procesual principal. Cu toate acestea se prevede in NCPP ca persoana vatamata poate participa in procesul penal, avand in gereal aceleasi drepturi pe care le are si partea civila. Are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa formuleze concluzii, propuneri de administrare a probleor si orice alte cereri care privesc solutionarea laturii civile a procesului penal. Persoana vatamata are dreptul, in acelasi conditii ca partea civila, de a fi informata cu privire la stadiul urmaririi penale,si la solicitarea expresa a acesteia sa participe la efectuarea actelor de urmarie penala, sa puna intrebari inculpatului, martorilor, ceea ce apropie persoana vatamata de persoanele care au calitate de parti in procesul penal. NCPP prevede in mod expres ca nu exista incompatbilitate intre calitatea de parte civila si cea de persoana vatamata. Mai prevede in mod expres ca partea civila atunci cand exercita acitiunea civila in cadul procesului penal nu determina renuntarea la participarea acelasi persoane in procesul penal in calitate de persoana vatamata. In ralitate NCPP inregistreaza un regres in raport cu actualul cod, in sensul ca realizeaza doar o schimbare de denumire din partea vatamata in persoana vatamata, iar sub aspectul pozitiei procesuale in loc sa realizeze intarirea pozitiei persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune si readucerea victimei infractiunii in procesul penal, ii confera acesteia un statut inferior, de simplu subiect procesual, chiar daca este denumit principal in raport de alti subiecti procesuali. Modelul pe care l-a folosit legiuitorul cand a renuntat la calitatea de parte vatamata a fost aplicat in mod eronat, pentru ca ratiunea renuntarii la calitatea de parte vatamata a fost aceea de a largi continutul notiunii de parte civila, care dupa modelul procesului adversial inglobeaza atat dreptul victimei infracitunii la o reparatie a prejudiciului, cat si dreptul acestia de a contribui, alaturi de Ministerul Pulic la exercitarea acitunii penale. Aceasta insemna ca se prezuma ca odata cu exercitarea actiunii civile partea civila contribuie si la exercitarea actiunii penale in toate cazurile. Partea civila persoana care a suferit o vatamare prin infractiune care pretine ca a suferit un prejudiciu material sau moral si care se constituie parte civila in cadrul procesului penal. Partea civila este titularul act civile. In NCPP succesorii au la fel calitate de parte civila atunci cand exercita actunea civila. Nu este o noutate pt ca si in CPP actual succesori sunt subiecti care pot inlocui partile in procesul penal si se comporta exact ca niste parti in procesul penal pt ca participa in nume si interes propriu care este nascut prin succesiune. Partea responsabila civilemnte persoana care raspunde civil pentru prejudiciul cauzat prin infracitune potrivit legii civie. Are aceleasi drepturi pe care le are si inculpatul si suspectul, acest principiu fiind mentiunut si in NCPP.Subiectii care pot inlocui partile in procesul penal:1. Succesorii2. Reprezentantii3. Subtituitii procesualiIn NCPP subiectii care pot inlocui partile sunt:1. Repezentantii2. Substituitii procesualiSuccesorii in drepturi ai partii civile au aceeasi calitate procesuala in CPP actual, adica sunt parti in proces. Diferenta este ca NCPP ii include in mod expres in categoria partilor civile.Reprezentantii sunt persoane care participa in procesul penal, care indeplinesc acte procesuale si proceduarel in numele si in interesul partilor porcesului penal. Reprezentarea in procesul penal este de 2 feluri: legala si conventioanal. Reprezentarea legala este prevazuta pt persoanele juridice (identica in ambele coduri). Reprezentarea conventioanla este posibila in cazul tutror partilor (in ambele coduri). Ea este posibila in oricare din fazele procesului penal, ce exceptia cazului in care prezenta partilor si subiectilor procesuali este obligatorie potrivit legii si situatia in care organele judicaire penale apreciaza ca este necesara prezenta lor.Substituitii procesuali sunt subiecti procesualui care participa in procesul penal in nume propriu si care justifica un interes procesual care insa apartine partilor. In acest fel, li se recunoaste o capacitate procesuala proprie, distincta de cea a partior, nu insa si una functioanla sau substantiala de forma. Se intalnesc in ambelel codruri, se intalnesc in materia plangerii penale (poate fi facuta pt persoana vatamata si de sot sau de copilul major pt parinti), in materia apelului (apelul poate fi declarat pt inclupat si de sotul acestuia), in ambelel coduri si in materie reviziurii (cererea poate fi fromulata de sot sau ruda apropriata a condamnatului chiar si dupa moartea acestuia). In metria apelului si a plangerii prealabile, efectele juridice ale actului pe care le efectueaza subtititii procesuali se produc doar in situatia in care acetele efectuate sunt insusite de titularul dreptului, adica de partea in favoarea caruia a fost efectuata. Avocatul insa, nu este subtituit procesual, daca o plangere panala este intocmita prin avocat, sau in apel este decalarat prin avocat, titularul dreptului, partea pt care se intocmeste actul, nu mai este intrebata daca isi insuseste cererea.