Notiuni generale de epidemiologie

Surse si moduri de transmitere a infectiei.

Epidemiologie• Epidemiologie: studiaza aparitia, distributia si controlul

bolilor intr-o populatie;• Incidenta unei boli infectioase: numarul de indivizi bolnavi

dintr-o populatie;• Prelevanta unei boli infectioase: procentul de indivizi

bolnavi dintr-o populatie la o anumita data;• Mortalitate: incidenta numarului de decesuri dintr-o

populatie;• Morbiditate: incidenta bolii (bolnavi si cazuri fatale, dar nu

si infectiile subclinice/purtatorii) dintr-o populatie;• In functie de incidenta bolile se clasifica in: Boala endemica: boala prezenta in mod constant intr-o

populatie si care o incidenta redusa; Epidemie: apare ocazional, cand un numar mare de indivizi

dintr-o populatie se imbolnavesc in aceeasi perioada de timp;

Pandemie: o epidemie raspandita pe zone foarte intinse;

Surse de infectiei cu patogeni• Sursele de infectie: locul din natura unde, in conditii uzuale,

agentii infectiosi sunt capabili sa supravietuiasca si sa se inmulteasca pentru a provoca imbolnavirea indivizilor

• Exista trei categorii de surse ale infectiei: Surse umane: pacientii cu boli infectioase acute/cronice si

purtatorii sanatosi/cazuri subclinice acute (indivizi in perioada de incubare a bolii) ori cronice (celebrul caz “Tiphoid Mary”). Autocontaminarea este un fenomen des intalnit;

Surse animale: pasarile de curte (chlamidii, prin oua Salmonella sp.), pisica (Toxoplasma gondii), bovine (E. coli O157:H7 prin carne, prin lapte bacilul tuberculozei, Brucella sp.), sobolanii elimina prin urina si fecale leptospire, cocobacilul ciumei, ricketsia tifosului exantematic, boli transmise prin intermediul vectorilor (tantari, capuse) ori prin contact direct cu animalul (virusul rabic). Zoonozele sunt bolile transmise de la animal la om.

Elemente neanimate ale mediului extern: alimente (E. coli O157:H7, Listeria sp.), surse de apa (Legionella pneumophila, Vibrio sp.), sol (Clostridium tetani), suprafete (Staphylococcus aureus).

Transmiterea infectiei cu patogeni• Cai de transmitere a infectiei: Contact direct: contact tegumentar (stafilococii, streptococi,

dermatofitii, raia), contact sexual (agentul sifilisului si al gonoreei, virusul HIV si hepatic), plagi (agentul tetanosului, virusul rabic, bacterii piogene);

Transmitere aerogena: prin picaturile Flugge (bacterii si virusuri care produc bronsite, pneumonii), prin pulberi inhalate (bacilul tuberculozei si al antaxului pulmonar);

Transmitere prin apa, alimente contaminate, maini contaminate: transmitere fecal-orala de la om sau animale: virusul hepatic A, B, E, vibrionul holerei, Salmonella sp., bacilul tuberculozei, oxiuri, tenioze;

Transmitere prin vectori biologici: de la om la om (Plasmodium sp.), de la animal la om (Rickettsia sp., Borrelia sp., virusul rabiei);

Transmitere congenitala (mama-copil): Toxoplasma sp., Treponema palidum, virusul HIV si herpex simplex 2;

Transmitere prin acte medicale: virusul hepatic, infectii stafilococice; bacilul piocianic, infectii cu Candida sp.

Transmiterea infectiei cu patogeni• Unele infectii cu patogeni

sunt restrictionate intr-o anumita arie geografica, de exemplu malaria;

• Alte infectii cu patogeni sunt sezoniere sau au un pattern ciclic, de exemplu scarlatina (maxim la inceputul anului scolar), encefalita determinata de Bunyavirus (maxim in timpul verii, boala fiind transmisa prin tantari);

• Infectiile nozocomiale/de spital: sunt infectii produse in timpul spitalizarii, de exemplu, infectia cu Staphylococcus aureus, E. coli.

Evolutia epidemiei cu sursa comuna de infectie si a epidemiei cu

transmitere de la o gazda la alta (dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J

– Brock Biology of Microorganisms)

Masuri de profilaxie si control a bolilor infectioase• Controlul sursei de infectie: Eliminarea bolnavilor din populatie, de exemplu controlul

encefalitei bovine spongiforme; Eliminarea vectorilor care transmit boala infectioasa: de

exemplu, utilizarea insecticidelor pentru a elimina vectorul malariei;

Imunizarea populatiei, de exemplu imunizarea populatiei umane impotriva poliomelitei, tetanusului (trebuie reinoita la 10 ani), pertussis;

Carantina: izolarea persoanelor infectate pe durata perioadei de incubatie sau pana la incetarea starii de purtator. Prin tratate internationale se institue carantina la aparitia cazurilor de: holera, ciuma, febra galbena, febra tifoida, variola, “relapsing fever” si in cazuri de boli contagioase grave (febra hemoragica Ebola).

Intreruperea cailor de transmitere a bolilor infectioase prin controlul apei, alimentelor, controlul infectiilor cu transmitere fecalo-orala, etc.

Supravegherea si predictie a epidemiilor.• Boli infectioase (aproape) eradicate: lepra, boala Chagas, sifilis,

rabie.

Comparatie intre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare in ce priveste rata decesului

(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J – Brock Biology of Microorganisms)

Studiu epidemiologic: SIDA

• Primele cazuri au fost raportante in anul 1981 in SUA (dar SIDA a fost adaugata in lista bolilor supravegheate in 1984). Explozia de cazuri raportate in anii 1992 – 1993 este consecinta schimbarilor in diagnosticul agentului patogen virusul HIV;

• Trasabilitatea infectiei: Initial s-a remarcat un numar mare de cazuri printre

homosexuali si consumatorii de droguri intravenoase; Virusul HIV a fost detectat la bolnavii de hemofilie si la

pacientii care au facut transfuzii sau transplant inainte de anul 1982;

Studiu epidemiologic: SIDA Aceste date au dus la

concluzi ca boala are transmitere sexuala (homo- sau heterosexuala) si prin sange, ulterior dovedindu-se ca infectia cu HIV se transmite si de la mama la copil;

In prezent transmiterea bolii prin sange a fost aproape eliminata, dar cazurile pediatrice de SIDA reprezinta inca o problema majora;

S-a constatat ca boala este originala din Africa unde s-a transmis prin contact heterosexual (nr. femei infectate = nr. barbati infectati);

Distributia SIDA in anul 1997 pe grupuri de risc, la barbati (a) si femei (b) (dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J – Brock

Biology of Microorganisms)

Studiu epidemiologic la animale si co-evolutia gazdei si a parazitului• Iepurii salbatici, adusi in Australia de catre europeni s-au

raspandit foarte rapid si reprezinta o amenintare pentru echilibrul ecologic al zonei;

• Din acest motiv in 1950 s-a realizat un experiment de control a populatiei de iepuri salbatici austalieni prin introducerea unui virus (Myxoma virus), care a fost descoperit la populatia de iepuri din America de Sud si care este mortal pentru iepurii europeni. Virusul se transmite prin muscatura tantarilor ori a altor insecte. In cateva luni virusul s-a raspandit cu viteza mare si pe o arie foarte intinsa in toata populatia de iepuri australieni. Epidemia a avut un caracter sezonier, cu un varf in timpul verii si declin la inceputul iernii;

• Studiul epidemiologic pe baza acestui model de epidemie virala indusa a dovedit insa ca populatiile de iepuri si populatia virala au evoluat in urmatorii 6 ani de la inceputul experimentului. Astfel, daca in primul an mortalitatea iepurilor generata de Myxoma virus a fost de 90 – 95%, dupa 6 ani a ajuns la 24%, scazand simultan si virulenta virusului;

Co-evolutia gazdei si a parazitului• Rezistenta animalelor a fost

generata de aparitia unor schimbari genetice care le-au facut mai putin susceptibile la actiunea virusului si nu de raspunsul lor imunologic;

• In anul 1980 populatia de iepuri austalieni s-a refacut, astfel ca in 1995 s-a incercat un nou experiment cu virusul RHDH din clasa Calciviridae, care produce boala hemoragica la iepure si distruge animalul in cateva zile;

• Desi s-a crezut ca de data aceasta se va putea atinge un echilibru virus – gazda, totusi dupa cativa ani s-a raportat o noua co-evolutie gazda patogen.

Evolutia virulentei virusului myxoma si a succeptibilitatii gazdei sale (iepurele australian) dupa prima introducere a virusului in Australia, in anul 1950.

(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J – Brock Biology of Microorganisms)