1

2. FORMAREA ORAŞELOR MILENIILE 7 – 3 IEN

Formarea primelor oraşe

2

= prin transformarea treptată, timp de milenii, a unora dintre localităţile

rurale preistorice într-o categorie diferită de aşezări umane.

Încheierea acestui îndelungat proces este atestată arheologic de

satisfacerea simultană a următoarelor trei criterii care permit identificarea

unei situaţii urbane, diferită de cea rurală, criterii care au rămas în linii mari

neschimbate până în prezent, şi anume:

1. criteriul economic - existenţa unor activităţi permanente neagricole;

2. criteriul social – demografic - mărimea numărului de locuitori;

3. criteriul spaţial - modul de ocupare şi utilizare a terenului în limitele

localităţii.

două principale căi de

formare a primelor oraşe

3

Prima = preponderentă = transformarea unor aşezări rurale

A doua = prin ataşarea la o asezare rurală

Prima=transformarea unor

aşezări rurale preexistente

4

• ca urmare a progreselor agriculturii - excedent de produse - apariţia şi

dezvoltarea unor noi activităţi detaşate de nevoia asigurării subzistenţei

celor care la practicau.

• între mileniile 7-3 îen. în văile marilor fluvii - Nil, Tigru, Eufrat, Indus -

condiţiile mediului natural - dezvoltarea irigaţiilor - detaşarea unor

comunităţi mai mari şi mai bine organizate

• diferenţiere - prin care un anumit sat a câştigat un rol predominant faţă de

cele din jur în crearea, utilizarea şi întreţinerea unor sisteme de irigaţii =

dezvoltarea funcţiilor de depozitare a recoltei, de pază şi de administrare a

modului de redistribuire a surplusului de produse agricole.

.

Prima=transformarea unor

aşezări rurale preexistente

5

• noi funcţiuni - concretizate fizic într-un templu-grânar care a grupat iniţial

activităţi religioase, administrative şi militare.

• Treptat, la noile funcţiuni menţionate s-au adăugat cele de rezidenţă

privilegiată şi anumite activităţi foarte specializate, ocupând şi utilizând

în mod distinct terenul localităţii, formând astfel un nucleu central sau

o citadelă fortificată, semn al unei situaţii urbane şi al unei diferenţieri

sociale.

a doua cale de formare a

primelor oraşe

6

= prin ataşarea la o asezare rurală,

• în scop de apărare, a unui grup de păstori / vânători – deci oameni ai

armelor

• cu timpul, vor obţine supremaţia în conducerea comunităţii şi îşi vor crea

propria citadelă.

apariţia aşezărilor - se va

diversifica astfel:

7

a) localităţi urbane provenite prin transformarea localităţilor rurale (proces

care continuă până în prezent). Deşi se aseamănă cu procesul de formare a

primelor oraşe, fiecare epocă istorică îşi va impune caracteristicile proprii în

acest proces de transformare;

apariţia aşezărilor - se va

diversifica astfel:

8

b) localităţi urbane noi, create “spontan” pe teren liber (proces care a continuat până

în secolul XIX, cedând apoi locul următoarei categorii).

Odată conturate caracteristicile urbane, au început să apară spontan localităţi noi cu

atribute urbane bine definite. Această “apariţie spontană” presupune totuşi un act

deliberat de

Întemeiere

alegere a amplasamentulul,

delimitare a aşezării

atribuire a terenului,

ca răpuns direct dat cerinţelor sit-ului şi nevoilor spirituale şi materiale ale comunităţii.

apariţia aşezărilor - se va

diversifica astfel:

9

Dezvoltarea oraşelor astfel create b)localităţi urbane noi, create “spontan”

pe teren liber se va face ulterior

• în mod organic,

• prin acumularea treptată a modificărilor şi adaptărilor succesive apărute pe

măsura creşterii, schimbării şi diversificării nevoilor.

• peste planurile oraşelor dezvoltate organic se pot suprapune, în timp,

diferite intervenţii pe plan pretabilit.

• păstrarea suprapunerii de amprente lăsate de diferitele faze de evoluţie a

unui oraş constituie astăzi atât una dintre principalele componente ale

identităţii şi prestigiului local, cât şi una dintre cele mai actuale probleme

de protecţie a patrimoniului cultural.

apariţia aşezărilor - se va

diversifica astfel:

10

c) localităţi urbane noi, create pe baza unor planuri prestabilite (proces

care continuă din antichitate până în prezent).

• întemeierea se asociază cu existenţa unei voinţe autoritare sau comunitare

• implică faze premergătoare de concepere a aşezării, exprimată grafic în

forme geometrice precise şi trasată apoi pe teren.

• exprimă concepţiile de locuire şi de configurare spaţial-volumetrică ale

unui anumit moment istoric,

• sunt gândite ca localităţi "finite" pentru un număr precis de locuitori şi

• se disting prin geometrismul lor.

c) localităţi urbane noi, create pe

baza unor planuri prestabilite

11

• dezvoltarea în timp s-a făcut prin

• reconstrucţii care menţin în general planul iniţial,

• şi prin extinderi care se vor deosebi însă în mod clar, indiferent au loc în mod organic sau

pe baza unui plan prestabilt inevitabil diferit.

• Apariţia acestui mod de creare a noilor oraşe denotă

• atingerea unui nivel înalt de conceptualizare şi abstractizare în gândirea urbanistică

• ilustrează şi una dintre limitele acestei gândiri, extrem de persistentă pe tot parcursul

evoluţiei oraşelor, şi anume, cea de a de a închide într-o formă rigidă şi cu mărime finită

un "organism viu" în continuă prefacere.

• amprentele lăsate de faza iniţială a planurilor prestabilite constituie, de asemenea, atât o

marcă de prestigiu pentru localitate, cât şi o principală problemă de protecţie a patrimoniului

cultural.

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

12

Dintre procedeele de constituire a elementelor componente ale aşezărilor

care au fost experimentate în perioada preurbană, unele pot fi recunoscute

ulterior, având o remarcabilă persistenţă.

Fără a exista o legătură cauzală directă, se poate schiţa următorul

repertoriu de elemente preluate de primele oraşe din experienţa anterioară

şi apoi constant utilizate cu diferite adaptări:

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

13

1. modul de delimitare a aşezării

2. modul de ocupare a terenului cu locuinţe

3. modul de organizare a tramei de circulaţie

4. modul de exprimare a elementelor singulare

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

14

1. modul de delimitare a aşezării:

- prin lucrări defensive (şanţuri, valuri de pămint, ziduri de fortificaţii cu sau

fără turnuri)

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

15

2. modul de ocupare a terenului cu locuinţe:

- prin aglutinarea clădirilor de locuit (utilizate de familii extinse ca număr de

generaţii şi relaţii de rudenie atât pentru locuit cât şi pentru producerea

obiectelor necesare într-o economie domestică şi rurală)

- prin adiacenţă în jurul unui spaţiu comun – tipul primitiv de megaron

- prin limitarea terenului afectat fiecărei locuinţe din interiorul fortificaţiilor

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

16

3. modul de organizare a tramei de circulaţie:

- tramă liberă cu injecţii în ţesutul locuinţelor

- spaţii cu rol de distribuţie

- apariţia unor segmente geometrizate

Elemente ale oraşelor

preluate din epoca preurbană

17

4. modul de exprimare a elementelor singulare:

- prin localizare privilegiată - de exemplu, pe forme dominante de relief

- prin rezervarea unui spaţiu liber în faţa sau în jurul elementului singular

- prin crearea unui ax spre elementul singular

- prin contrast de mărime şi / sau de formă a elementului singular faţă de

restul clădirilor

18

Exemplele prezentate

• constituie rezultante ale unor determinante foarte diferite, între care:

• condiţiile de mediu natural,

• stadiul de dezvoltare al culturii preistorice,

• mărimea şi structura comunităţilor dar şi

• conflicte ori dezastre.

• Totuşi, aceste exemple ilustrează, aşa cum evoluţia ulterioară a oraşelor o

va demonstra, persistenţa anumitor atitudini generale a locuitorilor faţă

de cadrul lor de viaţă, alături de diversitatea răspunsurilor particulare

date condiţionărilor concrete.

19

FORMAREA PRIMELOR ORAŞE

EVOLUTIA POPULATIEI TOTALE SI A

POPULATIEI URBANE

0

2

4

6

8

10

12

14

20

18

16

14

12

10 8 6 4 2 1 3

TIMP - MILENIIM

ILIO

AN

E L

OC

UIT

OE

I

TOTAL POPULATIE POPULATIE URBANA

PERSOANE OCUPATE PE SECTOARE DE

ACTIVITATE %

80

10

10

40

80

30

3010

100

1020

30

4050

60

7080

90

TI T2 T3

%

SECTOR I - agricultura, silvicultura, pescuit

SECTOR II - industrie, constructii

SECTOR III - servicii

100 %

perioada preurbană -

diferenţierea activităţilor

perioada preurbană -

exprimarea în cuprinsul

localităţii a noilor funcţiuni

Parametrii care definesc calitatea urbană sau rurală a unei localităţi :

- ponderea locuitorilor ocupaţi în activităţi neagricole

- mărimea populaţiei

- modul de ocupare şi utilizare a terenului în limitele localităţii

3

20

FORMAREA PRIMELOR ORAŞE

21

Perioada preurbană - tipuri de locuinţe şi

modalităţi de organizare a ţesutului urban

. Construcţii de tip tolos

Constructii ortogonale

orientare cardinală

Mesopotamia – 5500 îen.

aglutinare

Kirokitia-Cipru

6000 îen

maxim de organizare

Melos – 6000 îen.

aglutinare –

Mesopotamia –

5000 îen.

maxim de organizare –

epoca bronzului -Biskupin

22

Perioada preurbană – tranzitia de la tipul

tolos la cel ortogonal

.

6000 – 3500 îen

Sotira

Mesopotamia

23

Perioada preurbană – construcţii de tip megaron

primitiv – organizare şi diferenţierea spaţiului

.

6000 ien 3500 ien - Hacilar

24

Experimente Çatal Huyuk - Anatolia

25

Fortificaţii. Unele intenţii compoziţionale

.

.

• ax spre megaronul

regal

• spaţiu degajat care

pune în valoare

megaronul

IERIHON

DIMINI

• spaţiu degajat

în jurul

construcţiilor

principale

•diferenţe de

scară

• alinieri de

fronturi

HĂBĂŞEŞTI