2

Isaac Asimov

Soarele gol

Traducere de Florin Ionescu

3

Cuprins

4

1. Se pune o întrebare

Cu înd r tnicie, Elijah Baley rezista panicii.ă ăSe acumulase în el de dou s pt mâni. Mai de multă ă ă

chiar, se acumulase înc de când îl chemaser laă ă Washington, unde i se spusese calm c va primi o nouă ă misiune.

Chemarea la Washington fusese ea îns şi destul deă neliniştitoare. Venise f r preciz ri, era o simpl convocare,ă ă ă ă ceea ce o f cea de-a dreptul alarmant . Cuprindea şi oă ă foaie de drum dus-întors cu avionul, iar acest lucru o f ceaă înc şi mai alarmant .ă ă

În parte, panica se n ştea din sentimentul de urgenă ţă legat de ordinele de deplasare cu avionul. În parte, din gândul c trebuia s zboare pur şi simplu. Şi totuşi, acestaă ă era doar un început de nelinişte şi, deocamdat , uşor deă în buşit.ă

La urma urmelor, Lije Baley mai zburase de patru ori cu avionul pân atunci. Odat chiar traversase continentul.ă ă Astfel c , deşi o c l torie cu avionul nu e niciodat pl cut ,ă ă ă ă ă ă cel pu in nu este un pas total în necunoscut.ţ

Şi apoi, zborul de la New York la Washington durează numai o or . Avionul va decola de la pista nr. 2 care, caă toate pistele rezervate traficului oficial, este destul de bine protejat , cu o trap care se deschide spre atmosfera dină ă afar numai dup ce aeronava atinge viteza de decolare.ă ă Iar aterizarea se va face la pista nr. 5 din Washington, protejat în mod asem n tor.ă ă ă

Mai mult, aşa cum Baley ştia foarte bine, avionul nu are hublouri. Va fi pl cut luminat, se va servi o masă ă mul umitoare şi pasagerii vor avea tot confortul necesar.ţ Zborul, dirijat prin radio, va fi lin, iar odat ce nava se vaă afla în aer va disp rea aproape orice senza ie de mişcare.ă ţ

Baley îşi spusese toate astea sieşi şi Jessiei, so ia sa,ţ care nu mai zburase niciodat şi, ca atare, se îngrozea doară gândindu-se la asemenea lucruri.

5

– Dar nu vreau s te duci cu avionul, Lije. Nu e cevaă firesc. De ce nu te duci pe şoseaua rulant ?ă

– Pentru c mi-ar lua zece ore – fa a prelung a lui Baleyă ţ ă se în spri – şi pentru c fac parte din Poli ia Municipal şiă ă ţ ă trebuie s m supun ordinelor date de superiori. Cel pu in,ă ă ţ dac vreau s r mân în categoria a 6-a.ă ă ă

Iar la aceasta Jessie nu mai avea ce riposta.

Baley se urc în avion şi îşi fix privirea pe banda-ziar ceă ă se desf şura lin şi necontenit din distribuitorul situat în fa aă ţ ochilor s i. Municipalitatea se mândrea cu acest serviciu deă informa ii: ştiri, articole, note umoristice, materialeţ educative, ba, uneori, şi pu in literatur . Cândva acesteţ ă ă benzi vor fi transformate în film, se spunea, c ciă concentrarea privirii asupra unui ecran ar fi un mijloc şi mai eficient de a distrage aten ia pasagerilor de la mediulţ înconjur tor.ă

Baley continua s priveasc banda ce se desf şura înă ă ă fa a ochilor s i nu numai pentru a încerca s uite unde seţ ă ă afl , dar şi din motive de etichet . În avion se mai g seauă ă ă înc cinci pasageri (nu putuse s nu observe asta) şi fiecareă ă avea dreptul la teama şi neliniştea fireasc pe care firea şiă educa ia sa îl f ceau s le simt .ţ ă ă ă

Baley însuşi ar fi fost scos din fire de orice intrus care ar fi observat propria sa stinghereal . Nu dorea niciun ochiă str in fixat asupra propriilor sale falange golite de sânge,ă acolo unde mâinile i se încleştaser pe rezem toarea deă ă bra , sau asupra petelor de sudoare pe care le vor l saţ ă acolo.

Îşi spunea: Dar sunt la ad post. Avionul este un mică oraş.

Nu reuşea îns s se am geasc . Avea la stânga doi-treiă ă ă ă centimetri de o el; îi putea sim i cu cotul. Dar dincolo,ţ ţ nimic…

Ei da, aer! Dar asta nu înseamn , de fapt, nimic. Seă întinde pe o mie de mile într-o direc ie. O mil , poate dou ,ţ ă ă pe vertical .ă

6

Aproape c dorea s poat privi în jos, s vad caloteleă ă ă ă ă Oraşelor ascunse peste care trecea: New York, Philadelphia, Washington. Îşi imagina, departe jos, complexele ondulate de cupole pe care nu le v zuse niciodat , deşi ştia c suntă ă ă acolo. Iar sub ele, pe o mil în adâncime şi pe zeci de mileă în toate direc iile, se întindeau Oraşele.ţ

Se gândea la nesfârşitele coridoare pline de anima ie aleţ Oraşelor, în esate de lume; apartamente, buc t rii deţ ă ă cartier, uzine, şosele rulante, toate confortabile şi înc lziteă de prezen a omului.ţ

Iar el se afla aici, izolat în aerul rece şi amorf, închis într-un mic proiectil de metal care se mişca în spa iul gol.ţ

Îi tremurau mâinile şi îşi silea ochii s se concentreze peă banda de hârtie, încercând s citeasc ceva.ă ă

Era o povestire despre explor rile galactice şi, evident,ă eroul era un p mântean.ă

Baley morm i ceva, exasperat, apoi îşi inu o clipă ţ ă r suflarea, c ci îşi d duse seama, cu oroare, de mojicia peă ă ă care o comisese sco ând un sunet.ţ

Era, totuşi, un lucru absolut ridicol. Ce copil rie: să ă pretinzi c p mântenii ar putea invada spa iul! Explor riă ă ţ ă galactice! Galaxia era interzis p mântenilor. O luaser înă ă ă st pânire spa ienii, ai c ror str moşi, cu secole înainte,ă ţ ă ă fuseser tot p mânteni. Aceşti str moşi ajunseser primii înă ă ă ă Lumile exterioare, le g siser pe plac, iar urmaşii loră ă puseser oprelişti în calea imigr rii. În rcuiser astfelă ă ţă ă P mântul şi pe verii lor p mânteni. Iar civiliza ia urban aă ă ţ ă P mântului des vârşise treaba, închizându-i pe p mânteniă ă ă în Oraşele lor cu ajutorul unui zid de team fa de spa iileă ţă ţ libere ce îi inea departe chiar şi de regiunile agricole şiţ miniere ale propriei lor planete, care erau lucrate de robo i.ţ

– Dumnezeule! exclam Baley cu ciud în sinea sa. Dacă ă ă nu ne place situa ia, m car s întreprindem ceva. S nu neţ ă ă ă pierdem vremea cu basme.

Dar nu era nimic de f cut, şi el ştia asta.ăApoi avionul ateriz , iar Baley şi ceilal i pasageriă ţ

coborâr din nav şi se împr ştiar care încotro, f r s seă ă ă ă ă ă ă

7

priveasc .ăBaley se uit la ceas şi îşi d du seama c are timp să ă ă ă

fac o baie înainte de a lua şoseaua rulant pentru a seă ă duce la Ministerul Justi iei. Se bucur de aceastţ ă ă constatare. Larma vie ii, sala enorm şi boltit aţ ă ă aeroportului din care porneau coridoare la numeroase niveluri, tot ceea ce vedea sau auzea îi d dea sentimentulă c se g sea închis la ad post şi c ldur , în m runtaiele şiă ă ă ă ă ă pântecul Oraşului. Neliniştea i se risipise şi numai un duş mai trebuia pentru ca totul s fie în ordine.ă

Pentru a putea folosi una dintre b ile municipale aveaă nevoie de un permis de flotant, dar, prezentând ordinul de deplasare, nu întâmpin nicio dificultate. Urmar doară ă formalit ile de rutin şi primi o cabin de clasa I (data fiindăţ ă ă marcat cu grij , pentru a se evita eventualele abuzuri) şiă ă un cartonaş cu instruc iuni pentru a ajunge la loculţ respectiv.

Baley reg si cu recunoştin senza ia benzilor rulanteă ţă ţ sub picioarele sale. Cu un fel de desf tare sim eaă ţ accelera ia pe m sur ce p şea de pe o band pe alta spreţ ă ă ă ă fâşia central , de mare vitez , a şoselei rulante. Cu un saltă ă uşor ajunse pe fâşia central şi se instal pe locul la care îiă ă d dea dreptul gradul s u.ă ă

Nu era o or de vârf şi se g seau destule locuri libere.ă ă Nici baia, când ajunse acolo, nu era prea aglomerat .ă Cabina ce-i fusese repartizat era în bun rânduial , cu oă ă ă sp l torie automat ce func iona bine.ă ă ă ţ

Dup ce îşi consum cu folos ra ia de ap şi îşiă ă ţ ă împrosp t îmbr c mintea, se sim i gata s dea ochii cu ceiă ă ă ă ţ ă de la Ministerul Justi iei. Mai mult, era chiar voios.ţ

Subsecretarul Albert Minnim era un om m runt şiă îndesat, roşcovan la fa şi destul de c runt, cu un trup ceţă ă c p tase anumite rotunjimi. Degaja un aer de cur enie şiă ă ăţ mirosea vag a tonice. Totul tr da acele avantaje ale vie iiă ţ care vin odat cu ra iile generoase primite de cei situa i susă ţ ţ pe scara administrativ .ă

Comparându-se cu el, Baley se sim i palid, boln vicios şiţ ă

8

costeliv. Era conştient de faptul c are mâini mari, ochiiă înfunda i în orbite şi un aspect general lipsit de fine e.ţ ţ

Minnim i se adres amabil:ă– Ia loc, Baley. Fumezi?– Numai pip , domnule, r spunse Baley.ă ăSpunând acestea îşi scoase pipa, iar Minnim vârî la loc

trabucul pe care începuse s -l trag afar .ă ă ăBaley îşi regret imediat gestul. Un trabuc era mai bună

decât nimic şi darul i-ar fi prins bine. Chiar şi cu ra ia maiţ mare de tutun ce-i revenea în urma promov rii sale dină categoria a 5-a într-a 6-a, nu putea spune c înota în tutună de pip .ă

– Aprinde-o, te rog, dac doreşti, spuse Minnim şiă aştept cu un fel de r bdare p rinteasc pân ce Baleyă ă ă ă ă m sur cu grij tutunul necesar şi fix apoi capacul.ă ă ă ă

Cu ochii asupra pipei, Baley spuse:– Domnule subsecretar, nu mi s-a comunicat motivul

chem rii mele la Washington.ă– Ştiu asta, r spunse Minnim zâmbind. Te pot l muri peă ă

loc. Eşti detaşat temporar.– În afara New York-ului?– Chiar destul de departe.Baley îşi ridic sprâncenele a mirare, cu un aeră

preocupat:– Pe ce perioad , domnule subsecretar?ă– Nu ştiu exact.Baley îşi d dea seama de avantajele şi dezavantajeleă

unei detaş ri. Ca flotant într-un Oraş unde nu locuiaă permanent, o va duce, desigur, mai bine decât îl îndrept ea rangul s u ierarhic oficial. Pe de alt parte, eraăţ ă ă foarte improbabil s i se permit s -şi ia cu el so ia şi fiul,ă ă ă ţ pe Bentley. Evident, li se vor asigura condi ii de trai acas ,ţ ă la New York, dar Baley era un om ataşat de c minul s u şiă ă nu-l încânta gândul unei desp r iri. Şi apoi, o detaşareă ţ însemna o sarcin precis , ceea ce era bine, dar şi oă ă r spundere mai mare decât cea obişnuit pentru ună ă detectiv, ceea ce putea fi nepl cut. Cu nu prea multe luniă

9

înainte Baley f cuse fa cu succes r spunderii legate deă ţă ă cercetarea împrejur rilor în care un spa ian fusese ucisă ţ chiar lâng New York şi nu era prea bucuros de perspectivaă unei alte misiuni de acest fel.

– Nu mi-a i putea spune unde sunt detaşat? Naturaţ detaş rii? Despre ce e vorba?ă

Încerca s evalueze cuvintele subsecretarului („Chiară destul de departe”) şi s fac mici pariuri cu sine însuşi înă ă privin a noii sale baze de opera ii. R spunsul lui Minnimţ ţ ă sunase ap sat şi Baley se gândea: Calcutta? Sydney?ă

Apoi observ c , în cele din urm , subsecretarul îşiă ă ă scosese un trabuc şi îl aprindea cu aten ie.ţ

Dumnezeule! se gândi Baley, nu ştie ce s -mi spun , sauă ă nu vrea s -mi spun .ă ă

Minnim îşi lu trabucul dintre buze, privi fumul şiă r spunse:ă

– Ministerul Justi iei te detaşeaz temporar în Solaria.ţ ăO clip , Baley îşi fr mânt mintea încercând oă ă ă

identificare: Solaria! În Asia, în Australia…?Apoi se ridic de pe scaun şi rosti încordat:ă– Vre i s spune i, într-una dintre Lumile exterioare?ţ ă ţMinnim se feri s -l priveasc în ochi:ă ă– Exact!– Dar e imposibil! Nu vor admite un p mântean într-oă

Lume exterioar !ă– Împrejur rile pot schimba situa ia, detectiv Baley. S-aă ţ

comis o crim în Solaria.ăGura lui Baley se crisp într-un fel de zâmbet reflex.ă– Dar e cam în afara jurisdic iei noastre, nu-i aşa?ţ– Ne-au solicitat sprijinul.– Nou ? P mântului?ă ăBaley se sim ea împ r it între tulburare şi neîncredere.ţ ă ţ

Era de necrezut ca o Lume exterioar s aib fa deă ă ă ţă planeta-mam alt atitudine decât dispre sau, în cel maiă ă ţ bun caz, o bun voin plin de superioritate. S ceară ţă ă ă ă sprijin?

– De la P mânt? repet el.ă ă

10

– E ceva neobişnuit, admise Minnim, dar aşa stau lucrurile. Vor un detectiv p mântean care s se ocupe deă ă acest caz. Treaba s-a aranjat pe c i diplomatice, la cel maiă înalt nivel.

Baley se aşez din nou.ă– Dar de ce eu? Nu mai sunt tân r, am patruzeci şi treiă

de ani, am so ie şi copil. N-aş putea pleca de pe P mânt.ţ ă– Nu te-am ales noi, detectiv Baley. Ai fost cerut

nominal.– Tocmai eu?– Detectivul Elijah Baley, categoria a 6-a, din corpul de

poli ie al Oraşului New York. Ştiau ei de ce, şi desigur cţ ă în elegi şi dumneata.ţ

Baley se înc p ân :ă ăţ ă– Dar nu sunt competent pentru un asemenea lucru!– Ei consider c eşti. Probabil c au aflat în ce fel aiă ă ă

rezolvat cazul spa ianului ucis.ţ– Trebuie s fie vreo încurc tur . Le-a p rut o treab maiă ă ă ă ă

bun decât a fost realmente.ăMinnim ridic din umeri.ă– Oricum, te-au cerut pe dumneata, iar noi am fost de

acord s te trimitem. Deci eşti detaşat. i s-au preg tită Ţ ă toate documentele şi trebuie s pleci. În lipsa dumitaleă so ia şi copilul vor avea condi ii de categoria a 7-a, c ciţ ţ ă acesta va fi şi rangul dumitale pe durata execut rii misiunii.ă

F cu apoi o pauz semnificativ .ă ă ă– Îndeplinirea cu succes a misiunii î i poate asiguraţ

aceast categorie în mod permanent.ăToate se petreceau prea repede pentru Baley. Era

absolut imposibil. Nu putea s plece de pe P mânt! Nuă ă în elegeau asta?ţ

Se auzi întrebând cu o voce calm , care-i p rea lui însuşiă ă nefireasc :ă

– Ce fel de crim ? În ce împrejur ri? De ce n-o potă ă rezolva singuri?

Minnim aranj cu mult aten ie nişte m run işuri peă ă ţ ă ţ birou. Apoi cl tin din cap.ă ă

11

– Nu ştiu nimic despre crim . Nu cunosc împrejur rile.ă ă– Atunci cine le cunoaşte, domnule subsecretar? Doar nu

vre i s m duc acolo nepreg tit, nu-i aşa?ţ ă ă ăŞi din nou acea voce interioar , disperat : Dar nu potă ă

pleca de pe P mânt!ă– Nu le cunoaşte nimeni. Nimeni de pe P mânt. Solarieniiă

nu ne-au spus nimic. Asta va fi treaba dumitale: s afli ceă aspecte atât de importante are aceast crim încât leă ă trebuie un p mântean ca s-o rezolve. Sau, mai bine zis,ă asta va fi o parte din treaba dumitale.

Baley se sim ea atât de disperat încât întreb :ţ ă– Şi dac refuz?ăŞtia, fireşte r spunsul. Ştia cu precizie c asta ară ă

însemna o retrogradare pentru el însuşi şi, mai ales, pentru familia sa.

Minnim nu spuse nimic despre retrogradare. Se mul umiţ s murmure:ă

– Nu po i refuza, detectiv Baley. Ai o misiune deţ îndeplinit.

– Pentru solarieni? S -i ia naiba pe to i!ă ţ– Pentru noi, Baley, pentru noi. Minnim f cu o pauz apoiă ă

continu : Cunoşti pozi ia P mântului fa de spa ieni. Doară ţ ă ţă ţ nu mai trebuie s - i vorbesc despre asta.ă ţ

O cunoştea, aşa cum o cunoştea fiecare p mântean.ă Cele cincizeci de Lumi exterioare, cu o popula ie total multţ ă mai mic decât cea a P mântului, aveau totuşi un poten ială ă ţ militar de vreo sut de ori mai mare. În acele lumiă subpopulate, a c ror economie se baza pe robo iă ţ pozitronici, produc ia de energie pe cap de locuitor era de oţ mie de ori mai mare decât pe P mânt. Iar cantitatea deă energie pe care o putea produce un singur locuitor determina poten ialul militar, nivelul de trai, fericirea şiţ toate celelalte.

Minnim ad ug :ă ă– Unul dintre factorii care contribuie la men inereaţ

noastr în aceast pozi ie este ignoran a! Chiar aşa!ă ă ţ ţ Ignoran a! Spa ienii ştiu totul despre noi. Doar trimitţ ţ

12

destule misiuni pe P mânt. Iar noi nu ştim despre ei decâtă ceea ce vor ei s ne spun . Niciun p mântean n-a pus încă ă ă ă piciorul în vreo Lume exterioar . Dumneata, totuşi, o veiă face.

Baley începu s spun :ă ă– Dar nu pot…Minnim îns repet :ă ă– Ba da! Situa ia dumitale va fi unic . Te vei afla peţ ă

Solaria la invita ia lor, îndeplinind o misiune pe care i-o vorţ ţ da ei. La întoarcere, vei avea informa ii utile pentruţ P mânt.ă

Baley se uita posomorât la subsecretar.– Vre i s spune i c voi face spionaj pentru P mânt.ţ ă ţ ă ă– Nu e vorba de spionaj. Nu trebuie s faci decât ce î iă ţ

cer ei. E de-ajuns s - i ii ochii deschişi şi mintea treaz .ă ţ ţ ă Observ ! La întoarcere vom g si aici specialişti care să ă ă analizeze şi s interpreteze cele observate de dumneata.ă

– B nuiesc c exist o criz , domnule subsecretar, spuseă ă ă ă Baley.

– Ce te face s crezi aşa ceva?ă– Este riscant s trimite i un p mântean într-o Lumeă ţ ă

exterioar . Spa ienii ne ur sc. Cu toat bun voin a mea, şiă ţ ă ă ă ţ chiar aflându-m acolo invitat de ei, aş putea provocaă vreun incident interstelar. Guvernul P mântului putea g siă ă uşor un pretext pentru a nu m trimite. Se putea spune că ă sunt bolnav. Spa ienii au o team patologic de boal . Nuţ ă ă ă m-ar primi acolo pentru nimic în lume dac ar crede c suntă ă bolnav.

– Ne sugerezi cumva s încerc m asta?ă ă– Nu. Dac guvernul n-ar avea alte motive pentru a mă ă

trimite, ar fi g sit un pretext, ba chiar unul mai bun, şi f ră ă ă ajutorul meu. Rezult deci c problema spionajului eă ă adev ratul motiv. Şi dac este aşa, atunci lucrurile trebuieă ă s fie ceva mai serioase pentru a justifica riscul.ă

Baley se aştepta la o explozie din partea subsecretarului, şi aproape c ar fi primit-o cu bucurie, ca pe o destindere,ă dar Minnim se mul umi s zâmbeasc glacial şi s spun :ţ ă ă ă ă

13

– Constat c po i vedea dincolo de am nunte. Dar nici nuă ţ ă m aşteptam la mai pu in din partea dumitale.ă ţ

Subsecretarul se aplec spre Baley, peste birou.ă– Iat unele informa ii pe care nu le vei discuta cuă ţ

nimeni, nici m car cu al i func ionari guvernamentali.ă ţ ţ Sociologii noştri au ajuns la anumite concluzii privind situa ia actual din Galaxie. Exist cincizeci de Lumiţ ă ă exterioare, subpopulate, robotizate, puternice, locuite de oameni s n toşi şi care tr iesc mult. Exist apoi P mântulă ă ă ă ă nostru, subdezvoltat din punct de vedere tehnologic, suprapopulat cu oameni care nu tr iesc mult, şi dominat deă spa ieni. Situa ia este instabil .ţ ţ ă

– Totul e instabil, pe termen lung.– Aceast situa ie este instabil pe termen scurt. Ne maiă ţ ă

r mân cel mult o sut de ani. Lucrurile se vor men ine aşaă ă ţ pe durata vie ii noastre, dar avem şi copii. Pân la urmţ ă ă vom deveni un pericol prea mare pentru Lumile exterioare pentru a ni se permite s supravie uim. Pe P mânt tr iescă ţ ă ă opt miliarde de oameni care-i ur sc pe spa ieni.ă ţ

– Spa ienii ne exclud din Galaxie, adaug Baley, conducţ ă comer ul nostru în folosul lor, dau ordine guvernului nostruţ şi ne trateaz cu dispre . Ce aşteapt atunci de la noi?ă ţ ă Recunoştin ?ţă

– Aşa este, şi totuşi planul e stabilit: r scoal -represiune,ă ă r scoal -represiune, şi, într-un secol, P mântul practic nuă ă ă va mai conta ca lume populat . Aşa afirm sociologii.ă ă

Baley se mişc pe scaun neliniştit. Nu te po i îndoi deă ţ sociologi şi de calculatoarele lor.

– Şi ce aştepta i de la mine dac aşa stau lucrurile?ţ ă– S ne aduci informa ii. Marele defect al prognozeiă ţ

sociologilor const în lipsa noastr de date despre spa ieni.ă ă ţ A trebuit s construim ipoteze pornind de la spa ienii careă ţ au fost trimişi la noi. A trebuit s ne baz m pe ceea ce auă ă binevoit s ne spun despre ei, aşa c le cunoaştem numaiă ă ă punctele tari. La naiba, au robo i, sunt pu ini şi tr iesc mult.ţ ţ ă Dar n-au oare şi puncte slabe? Nu exist vreun factor sauă mai mul i, care, dac i-am cunoaşte, ar schimbaţ ă

14

inevitabilitatea sociologic a distrugerii? Ceva care s poată ă ă ghida ac iunile noastre şi s m reasc şansele deţ ă ă ă supravie uire ale P mântului?ţ ă

– N-ar fi mai bine s trimite i un sociolog?ă ţMinnim d du din cap negativ.ă– Dac am putea trimite pe cine vrem noi, am fi f cut-oă ă

înc de acum zece ani, când s-a ajuns prima dat la acesteă ă concluzii. Acesta este primul nostru prilej de a trimite pe cineva; ei ne-au cerut un detectiv, şi asta ne convine. Iar detectivul este un fel de sociolog: un sociolog practicant, care lucreaz empiric, c ci altfel n-ar mai fi un bun detectiv.ă ă Dosarul dumitale arat c eşti un bun sociolog.ă ă

– V mul umesc, domnule subsecretar, r spunse Baleyă ţ ă mecanic. Şi dac intru în vreun bucluc?ă

Minnim ridic din umeri.ă– sta este riscul meseriei de poli ist. Alung ideea cu oĂ ţ ă

mişcare a mâinii şi ad ug : În orice caz, trebuie s te duci.ă ă ă S-a şi fixat data plec rii. Nava care te va transportaă aşteapt .ă

Baley se încord .ă– Aşteapt ? Când urmeaz s plec?ă ă ă– Peste dou zile.ă– Atunci, trebuie s m întorc la New York. So ia mea…ă ă ţ– Vom avea noi grij de ea. Ştii doar c n-are voie s afleă ă ă

nimic despre natura misiunii dumitale. I se va transmite să nu aştepte veşti de la dumneata.

– Dar e inuman. Trebuie s-o v d. S-ar putea s n-o maiă ă v d niciodat .ă ă

– Ce- i voi spune acum poate p rea şi mai inuman, însţ ă ă nu e oare adev rat c nu exist zi în care, plecând s - i faciă ă ă ă ţ datoria, nu i-ai putea spune c n-o s te mai revadţ ă ă ă niciodat ? Detectiv Baley, to i trebuie s ne facem datoria.ă ţ ă

Pipa se stinsese de vreo cincisprezece minute, dar Baley nici nu observase.

Nimeni nu mai putea s -i spun nimic. Nimeni nu ştiaă ă nimic despre crim . Func ionar dup func ionar, îlă ţ ă ţ

15

împingeau pur şi simplu spre momentul când se g si laă baza unei nave spa iale, înc necrezând tot ce i seţ ă întâmpla.

Era ca un tun gigantic îndreptat spre cer. Baley tremura spasmodic în aerul liber şi aspru. Se l sa noaptea. Baley oă primi cu recunoştin : parc nişte pere i negri, întunecoşi,ţă ă ţ se uneau cu plafonul negru de deasupra. Cerul era înnourat şi, deşi detectivul fusese la Planetariu, o stea luminoas , peă care o z ri printr-o sp rtur a norilor, tot îl f cu s tresar .ă ă ă ă ă ă

O scânteie mic , departe, tare departe. O privi curios,ă aproape f r team . P rea foarte apropiat , foarteă ă ă ă ă neînsemnat , şi totuşi, în jurul unor asemenea stele seă rotesc planete ai c ror locuitori sunt st pânii Galaxiei. Şiă ă Soarele este o astfel de stea, se gândi Baley, numai c eă mult mai aproape, luminând acum cealalt fa aă ţă P mântului.ă

Îşi imagin deodat P mântul ca pe un glob de piatră ă ă ă învelit într-o pelicul sub ire de umezeal şi gaze, expusă ţ ă vidului ce îl înconjura, cu Oraşele sale adâncite pu in înţ stratul superficial, situate precar între roc şi aer. I se f cuă ă piele de g in !ă ă

Nava era, desigur, a spa ienilor. Traficul interstelar seţ afla cu totul în mâinile acestora. Baley era singur acum, imediat în afara limitei Oraşului. Fusese îmb iat, frecat şiă dezinfectat pân ce l-au socotit suficient de nepericulos,ă dup criteriile spa iene, pentru a p trunde în nav . Chiar şiă ţ ă ă aşa, au trimis doar un robot s -l întâmpine, infestat cumă era cu zeci de specii de bacterii patogene aduse din acel Oraş aglomerat, c rora el le putea rezista, spre deosebireă de spa ienii crescu i eugenic în medii aseptice.ţ ţ

Robotul se ivi, masiv, din întunericul nop ii, cu ochiţ având o lucire roşie mat .ă

– Detectivul Elijah Baley?– Exact, r spunse Baley t ios, sim ind cum i se zbârleşteă ă ţ

pu in p rul de la ceaf .ţ ă ăEra destul de p mântean pentru a-şi da seama c i seă ă

încre ise carnea pe el la vederea unui robot îndeplinind oţ

16

munc omeneasc . Îşi aminti de R. Daneel Olivaw, cu careă ă colaborase în cazul spa ianului ucis, dar acela ar ta cu totulţ ă altfel. Daneel era…

– Urma i-m , v rog, spuse robotul, şi un far aşternu oţ ă ă fâşie alb de lumin pân la nav .ă ă ă ă

Baley se execut . Urc scara, intr în nav , trecu prină ă ă ă mai multe coridoare şi ajunse într-o înc pere.ă

– Aceasta va fi cabina dumneavoastr , detectiv Baley.ă Sunte i rugat s n-o p r si i pe toat durata c l toriei.ţ ă ă ă ţ ă ă ă

Sigur, m sechestra i aici, se gândi Baley. M ine iă ţ ă ţ ţ izolat, în siguran .ţă

Coridoarele prin care trecuse erau goale. Probabil că acum le dezinfectau robo ii. Şi probabil c robotul din fa aţ ă ţ lui va trece printr-o baie antiseptic la ieşire.ă

– Ave i la dispozi ie ap curent şi toalet . Ve i primiţ ţ ă ă ă ţ hran . Ve i avea material de vizionat. Hublourile suntă ţ comandate de la acest panou. Acum sunt închise, dar dacă vre i s privi i spa iul…ţ ă ţ ţ

– E-n ordine, b iete, r spunse Baley cu o uşoară ă ă tulburare în glas. Las -le închise.ă

Folosise apelativul „b iete”, cu care p mântenii seă ă adresau totdeauna robo ilor, dar robotul nu p ru ofensat deţ ă aceasta. R spunsurile lui erau limitate şi dirijate de Legileă roboticii.

Robotul îşi încovoie corpul masiv de metal în chip de plec ciune respectuoas şi ieşi.ă ă

Baley se afla acum singur în cabin şi o putea cerceta. Înă orice caz, era mai bine decât în avion. Pe acesta îl putea vedea în întregime, de la un cap t la altul. Putea s -i vadă ă ă limitele. Nava spa ial era îns mare. Avea coridoare, etaje,ţ ă ă cabine. Era un fel de mic oraş. Baley putea respira aproape în voie.

Apoi se aprinser nişte lumini şi vocea metalic a unuiă ă robot r sun prin interfon, dându-i detectivului îndrum riă ă ă precise despre felul cum s se protejeze contra accelera ieiă ţ la decolare.

Se sim i împins înapoi în nişte chingi, într-un sistemţ

17

hidraulic elastic, şi auzi huruitul îndep rtat al reactoareloră de mare putere, înc lzite la maximum de o micropilă ă protonic . Urm şuieratul atmosferei despicat de nav , dină ă ă ă ce în ce mai slab şi mai ascu it, care se stinse cu totul dupţ ă o or .ă

Se aflau în spa iul cosmic.ţ

Parc îi amor iser toate sim urile, parc nimic nu maiă ţ ă ţ ă era real. Îşi spunea c fiecare clip îl poart cu mii de mileă ă ă mai departe de Oraşe, de Jessie, dar acest lucru nu-l impresiona.

A doua zi (ori a treia, poate? – nu-şi d dea seama deă scurgerea timpului decât dup intervalele la care mânca şiă dormea) sim i o stranie senza ie trec toare de întoarcereţ ţ ă pe dos. Nu dur decât o clip şi Baley în elese c era ună ă ţ ă Salt, acea trecere momentan , stranie, de neîn eles,ă ţ aproape mistic , prin hiperspa iu, care duce naveleă ţ cosmice şi tot ce se afl în ele dintr-un punct în spa iu înă ţ altul, situat la o distan de câ iva ani-lumin . Alt intervalţă ţ ă de timp şi alt Salt, înc un interval, înc un Salt.ă ă

Baley îşi spuse c zeci, sute sau mii de ani-lumin îlă ă despart acum de cas .ă

Nu ştia îns cu precizie câ i. Niciun p mântean nuă ţ ă cunoştea amplasarea Solariei în spa iu. Era sigur de asta.ţ N-o cunoştea nimeni, absolut nimeni.

Se sim i nespus de singur.ţ

Veni apoi senza ia de decelera ie şi din nou intr înţ ţ ă cabin robotul. Ochii lui sumbri şi roşietici verificară ă am nuntele echipamentului lui Baley. Strânse cuă competen un şurub şi examin piesele sistemuluiţă ă hidraulic.

– Sosirea peste trei ore. V rog s r mâne i în această ă ă ţ ă cabin . Va veni un om s v ia de aici şi s v conduc laă ă ă ă ă ă reşedin a dumneavoastr .ţ ă

– Stai, spuse Baley încordat. Strâns în chingile echipamentului se sim ea neajutorat. Ce or va fi la sosire?ţ ă

18

Robotul r spunse prompt:ă– Dup timpul Oficial Galactic va fi…ă– Dup timpul local, b iete, dup timpul local!ă ă ă

Dumnezeule!Robotul continu cu voce egal :ă ă– Ziua solarian dureaz 28,35 ore oficiale. Ora solariană ă ă

se divide în zece decade, iar fiecare decad în o sut deă ă centade. Urmeaz s sosim pe un aeroport la care timpulă ă oficial va fi de cinci decade şi dou zeci de centade.ă

Baley îl detesta pe robot. Îl detesta pentru incapacitatea lui de a în elege, pentru felul în care îl obliga s -l întrebeţ ă direct şi astfel s -şi dezv luie propria sl biciune.ă ă ă

N-avea încotro. Spuse deschis:– Va fi în timpul zilei?Iar dup toate astea robotul r spunse „Da, domnule” şiă ă

ieşi.Va fi deci zi! Va trebui s ias pe suprafa a neprotejat aă ă ţ ă

unei planete în timpul zilei!Nu prea ştia ce înseamn asta. Întrez rise, în câtevaă ă

rânduri, suprafa a P mântului din anumite puncte dinţ ă interiorul Oraşului, ba chiar ieşise pe ea pentru câteva clipe. Dar totdeauna fusese înconjurat de ziduri sau se aflase în apropierea lor. Totdeauna fusese aproape de un loc sigur.

Dar unde va mai g si aceast siguran acum? Niciă ă ţă m car între zidurile iluzorii ale întunericului.ă

Şi cum nu-şi putea tr da sl biciunea în fa a spa ienilor –ă ă ţ ţ la naiba, nici gând de aşa ceva! –, îşi încord trupul înă chingile care îl ap rau de forja decelera iei, închise ochii şiă ţ lupt cu înverşunare împotriva panicii.ă

19

2. Se iveşte un prieten

Baley pierdea lupta. Ra iunea nu mai era suficient .ţ ăÎşi repeta mereu: sunt oameni care tr iesc sub cerul liberă

toat via a, spa ienii de pild , chiar şi str moşii noştri de peă ţ ţ ă ă P mânt. Nu exist nicio primejdie în lipsa unor ziduriă ă protectoare. Numai mintea mea neag acest lucru şiă greşeşte.

Dar tot acest ra ionament nu ajuta la nimic. Ceva dincoloţ de ra iune, mai presus de ea, reclama prezen a zidurilor şiţ ţ nu voia s accepte spa iul.ă ţ

Pe m sur ce se scurgea timpul Baley îşi d dea seamaă ă ă c nu va face fa . Pân la urm spa ianul trimis s -lă ţă ă ă ţ ă conduc (cu filtre în n ri pentru a re ine microbii şi cuă ă ţ mâinile înm nuşate pentru a evita contactul!) îl va g siă ă chircit de fric , tremurând jalnic, şi nici m car nu-l vaă ă dispre ui. Spa ianul nu va sim i decât dezgust.ţ ţ ţ

Baley încerc îndârjit s se in tare.ă ă ţ ăCând nava se opri şi chingile anti-decelera ie seţ

desf cur automat, iar sistemul hidraulic se retrase înă ă perete, Baley continu s r mân aşezat. Se temea, dar eraă ă ă ă hot rât s nu lase s se vad aceasta.ă ă ă ă

Auzi zgomotul uşor pe care îl f cu uşa cabinei începândă s se deschid şi privi în alt parte. Apuc doar s prind cuă ă ă ă ă ă coada ochiului silueta înalt , cu p r de culoarea bronzului, aă ă celui care intra: un spa ian, unul dintre acei trufaşiţ descenden i ai P mântului, care îşi renegaser trecutul.ţ ă ă

Spa ianul i se adres :ţ ă– Colege Elijah!Cu o mişcare brusc Baley îşi întoarse capul spreă

spa ian. F cu ochii mari şi se ridic aproape f r voie.ţ ă ă ă ăSe uit fix la fa a noului venit, la pome ii înal i şiă ţ ţ ţ

dep rta i, la liniile perfect destinse ale fe ei, la corpul luiă ţ ţ simetric şi, mai ales, la acea privire calm izvorând dină nişte ochi albaştri imperturbabili.

– D-daneel!

20

– E pl cut s v d c - i aminteşti de mine, colege Elijah.ă ă ă ă ţ– C -mi amintesc de tine! exclam Baley n p dit de ună ă ă ă

sentiment de uşurare.Daneel era o buc ic de P mânt, un prieten, un sprijin,ăţ ă ă

un salvator. Avu o pornire aproape irezistibil de a seă arunca spre spa ian ca s -l îmbr işeze, s -l strângţ ă ăţ ă ă nebuneşte, s râd , s -l bat pe spate şi s fac toateă ă ă ă ă ă celelalte lucruri prosteşti pe care le fac nişte prieteni vechi ce se rev d dup o lung desp r ire.ă ă ă ă ţ

Dar se ab inu. Nu putea face aşa ceva. Nu putea decâtţ s se apropie de el, s -i întind mâna şi s spun :ă ă ă ă ă

– Nu v d cum te-aş fi putut uita, Daneel!ă– Tocmai asta e pl cut, r spunse Daneel, dând din capă ă

cu gravitate. Dup cum foarte bine ştii, mie mi-e imposibilă s te uit cât timp func ionez. E pl cut s te v d din nou.ă ţ ă ă ă

Daneel lu mâna lui Baley şi i-o strânse cu degete calme,ă dar ferme – o strângere reconfortant şi nedureroas –,ă ă dându-i apoi drumul.

Baley spera din toat inima c privirea de nep truns a luiă ă ă Daneel nu-i va putea citi în suflet, sesizând acel moment teribil, de-abia trecut şi înc r sunând în el, când detectivulă ă îşi concentrase toat f ptura într-un sentiment intens deă ă prietenie, foarte aproape de afec iune.ţ

La urma urmelor, nu-i puteai nutri o afec iuneţ prieteneasc acestui Daneel Olivaw, care nu era nicidecumă om, ci pur şi simplu un robot.

Robotul care sem na atât de mult cu un om spuse:ă– Am cerut ca un vehicul de suprafa s fie conectat laţă ă

nav printr-un tub pneumatic…ăBaley se încrunt :ă– Un tub pneumatic?– Da. E o tehnic obişnuit , frecvent utilizat în spa iu,ă ă ă ţ

pentru a se putea transfera oameni şi materiale dintr-o nav în alta f r a mai fi nevoie de echipament specială ă ă antivid. Se pare îns c n-o cunoşti.ă ă

– Nu, n-o cunosc, r spunse Baley, dar încep s -miă ă imaginez.

21

– E destul de complicat, fireşte, s folosim un astfel deă tub între o nav spa ial şi un vehicul de suprafa , dar amă ţ ă ţă cerut s se fac aceasta. Din fericire, misiunea ce ne revineă ă e de mare prioritate, aşa c dificult ile sunt învinse rapid.ă ăţ

– Lucrezi şi tu la acest caz?– Nu i s-a comunicat asta? Îmi pare r u c nu i-amţ ă ă ţ

spus-o de la început. (Desigur, pe fa a perfect a robotuluiţ ă nu se putea citi nicio urm de regret.) Doctorul Hană Fastolfe, pe care l-ai cunoscut pe P mânt în timpulă colabor rii noastre şi de care sper c - i aminteşti, te-aă ă ţ propus ca anchetator în acest caz şi a cerut ca eu s fiuă repartizat pentru a lucra din nou cu tine.

Baley îşi st pâni un zâmbet. Doctorul Fastolfe eraă originar din Aurora, iar Aurora era cea mai puternic dintreă Lumile exterioare. Se pare c propunerea unui aurorană avea o anumit greutate.ă

– Un cuplu care d rezultate nu trebuie separat, nu-iă aşa? coment Baley.ă

(Pornirea de entuziasm prilejuit de apari ia lui Daneelă ţ începea s se sting şi detectivul sim ea cum îi revine aceaă ă ţ strângere de inim .)ă

– Nu ştiu dac s-a gândit neap rat la asta, colege Elijah.ă ă Judecând dup ordinele pe care mi le-a dat, aş crede că ă voia s i se repartizeze un colaborator care s - i cunoască ţ ă ţ ă lumea, şi, implicit, particularit ile.ăţ

– Particularit ile! se încrunt Baley, sim indu-se ofensat.ăţ ă ţÎi displ cea cuvântul, folosit cu referire la el.ă– Aşa c , de exemplu, am putut aranja chestia cu tubulă

pneumatic. Î i cunosc bine aversiunea fa de spa iileţ ţă ţ deschise – urmare a faptului c te-ai n scut şi ai crescut înă ă Oraşele de pe P mânt.ă

Poate c tocmai efectul acestui cuvânt, „particularit i”,ă ăţ şi sentimentul c trebuia s riposteze sau, dac nu o vaă ă ă face, s piard în fa a unei maşini, îl împinser pe Baley să ă ţ ă ă schimbe brusc subiectul. Poate era doar faptul că experien a vie ii îl înv ase s nu lase nerezolvat nicioţ ţ ăţ ă ă contradic ie logic . Spuse deci:ţ ă

22

– Era un robot care se ocupa de mine în nav : un robotă (cu o urm de mali ie în glas) care arat ca un robot. Îl ştii?ă ţ ă

– Am vorbit cu el înainte de a urca aici.– Care este indicativul lui? Cum îl pot chema?– RX-2475. Pe Solaria de regul se folosesc numaiă

indicative numerice pentru robo i.ţOchii calmi ai lui Daneel se îndreptar spre panoul deă

comand de lâng uş :ă ă ă– Ca s -l chemi, apas pe butonul de colo.ă ăBaley se uit şi el la panou şi, întrucât butonul indicat deă

Daneel era marcat RX, identificarea lui nu era deloc complicat .ă

Detectivul ap s pe buton şi în mai pu in de un minută ă ţ robotul – cel care ar ta ca un robot – intr în cabin .ă ă ă

– Tu eşti RX-2475, spuse Baley.– Da, domnule.– Mi-ai spus mai înainte c va veni cineva ca s mă ă ă

scoat din nav . Era vorba de el? şi ar t spre Daneel.ă ă ă ăPrivirile celor doi robo i se întâlnir . RX-2475 spuse:ţ ă– Documentele pe care le are îl identific drept cel ceă

urma s vin s v ia.ă ă ă ă– i s-a mai comunicat şi altceva despre el în afar deŢ ă

existen a acestor documente? i-a fost descris cumva?ţ Ţ– Nu, domnule. Mi s-a comunicat, totuşi, numele lui.– Cine i l-a comunicat?ţ– C pitanul navei.ă– Care este solarian?– Da, domnule.Baley îşi trecu limba peste buze. Întrebarea urm toareă

avea s fie decisiv .ă ă– Ce nume i s-a spus c va avea persoana aşteptat ?ţ ă ă– Daneel Olivaw, domnule, r spunse RX-2475.ă– Bine, b iete! Po i pleca acum.ă ţUrm o plec ciune în stil robotic şi o întoarcere bruscă ă ă

de 180°, dup care RX-2475 ieşi.ăBaley se întoarse spre colaboratorul s u şi remarcă ă

gânditor:

23

– Nu mi-ai spus tot adev rul, Daneel.ă– Cum adic , colege Elijah?ă– Stând de vorb adineauri mi-am amintit ceva ciudat:ă

când m-a informat c va veni cineva s m ia de aici, RX-ă ă ă2475 a spus c voi fi condus de un om. Îmi amintescă aceasta perfect.

Daneel ascult atent, dar nu r spunse. Baley continu :ă ă ă– Am crezut c , poate, robotul greşise. Am crezut deă

asemenea c , poate, la început trebuia s vin s m ia ună ă ă ă ă om, şi c ulterior a fost înlocuit cu tine, f r ca RX-2475 să ă ă ă fie informat de schimbare. Ai v zut îns c am verificată ă ă asta. I s-au comunicat datele din documentele tale, ca şi numele t u. Dar nu chiar întregul nume, nu-i aşa, Daneel?ă

– Într-adev r, nu i s-a spus tot numele meu, confirmă ă Daneel.

– Numele t u nu este Daneel Olivaw, ci R. Daneelă Olivaw, nu-i aşa? Sau, mai precis, Robot Daneel Olivaw.

– Perfect adev rat, colege Elijah.ă– De unde rezult c RX-2475 n-a fost informat c tu eştiă ă ă

tot un robot. A fost l sat s cread c eşti om. Aspectul t uă ă ă ă ă omenesc a permis un asemenea truc.

– Ra ionamentul t u e f r cusur.ţ ă ă ă– S mergem mai departe, deci.ăBaley începea s simt o bucurie s lbatic . Prinsese oă ă ă ă

urm . Putea s nu fie mare lucru, dar acesta era soiul deă ă investiga ie la care se pricepea el bine. Atât de bine, încâtţ fusese chemat la asemenea distan prin spa iu tocmai caţă ţ s-o întreprind . Continu :ă ă

– Şi oare de ce este nevoie s fie înşelat un biet robot?ă Ce-i pas lui dac tu eşti om sau robot? În orice caz trebuieă ă s execute ordinele primite. Concluzia logic ar fi c niciă ă ă c pitanul solarian care l-a informat pe robot şi niciă autorit ile solariene care l-au informat pe c pitan nu ştiauăţ ă c eşti robot. Aşadar, iat o concluzie logic , dar poate nuă ă ă singura. E corect ?ă

– Cred c da.ă– Bun! Am nimerit-o. De ce îns aşa? Propunându-leă

24

solarienilor s lucrezi cu mine, doctorul Han Fastolfe i-aă l sat s cread c eşti om. Nu e acesta un lucru periculos?ă ă ă ă Dac afl adev rul, solarienii s-ar putea sup ra r u. Atunci,ă ă ă ă ă de ce?

– Iat ce explica ii mi s-au dat mie, colege Elijah,ă ţ r spunse robotul umanoid. Colaborând cu un om din Lumileă exterioare, te-ai ridica în ochii solarienilor, pe când o colaborare cu un robot ar avea rezultate contrare. Cum eu te cunoşteam bine şi puteam deci lucra împreun în buneă condi iuni, s-a socotit convenabil ca solarienii s mţ ă ă accepte drept om f r a fi efectiv înşela i printr-o afirma ieă ă ţ ţ direct în acest sens.ă

Baley nu credea. Era un gen de solicitudine pentru sentimentele p mântenilor care nu i se potrivea unuiă spa ian, nici chiar unuia atât de luminat cum era doctorulţ Fastolfe.

Se gândi atunci la o alt solu ie şi spuse:ă ţ– Nu sunt oare solarienii renumi i, printre Lumileţ

exterioare, pentru produc ia de robo i?ţ ţ– M bucur, r spunse Daneel, c ai fost informat despreă ă ă

economia Solariei.– Nu mi s-a spus o vorb . Cred c ştiu doar cum se scrieă ă

numele „Solaria” şi atât.– Nu în eleg atunci, colege Elijah, ce te-a f cut s puiţ ă ă

aceast întrebare, dar, oricum, este foarte oportun . Aiă ă ghicit. Stocul meu de informa ii con ine faptul c , dintreţ ţ ă cele cincizeci de Lumi exterioare, Solaria este într-adev ră cea mai renumit pentru varietatea şi buna calitate aă modelelor de robo i pe care le produce. Export robo iţ ă ţ specializa i în toate celelalte Lumi exterioare.ţ

Baley d du din cap cu o satisfac ie neîndur toare.ă ţ ă Fireşte, Daneel nu putea urm ri un salt mintal intuitiv careă pornea de la o sl biciune omeneasc . Şi nici Baley nu seă ă sim ea obligat s -i explice ra ionamentul. Dac Solaria eraţ ă ţ ă o asemenea for în produc ia de robo i, doctorul Hanţă ţ ţ Fastolfe şi colegii s i puteau avea motive pur personale şiă umane de a-şi prezenta propria lor realizare în materie de

25

robo i. Ceea ce n-avea nimic de-a face cu sentimentele sauţ securitatea unui p mântean. Astfel, şi-ar demonstra propriaă superioritate, l sându-i pe specialiştii solarieni s se înşeleă ă luând drept om un robot produs în Aurora.

Baley se sim ea mult mai bine acum. Curios lucru, toateţ ra ionamentele, toat for a intelectual de care dispunea,ţ ă ţ ă nu reuşiser s -i îndep rteze sentimentul de panic , dar oă ă ă ă neînsemnat m gulire a propriei vanit i f cuse imediată ă ăţ ă aceasta.

Şi, în plus, îl satisf cea faptul c şi spa ienii erauă ă ţ vanitoşi. Dumnezeule, îşi spuse detectivul, to i suntemţ oameni, chiar şi spa ienii. Apoi zise cu voce tare, aproapeţ glume :ţ

– Dar cât trebuie s mai aştept m acel vehicul? Eu suntă ă gata.

Se p rea c tubul pneumatic nu era chiar potrivit pentruă ă utilizarea ce i se d dea acum. Omul şi umanoidul ieşir dină ă nav p şind drept pe o plas flexibil care se l sa subă ă ă ă ă greutatea lor.

(În spa iu, îşi imagina vag Baley, oamenii care trec,ţ imponderabili, dintr-o nav în alta, pot pluti uşor pe toată ă lungimea tubului, împinşi de un salt ini ial.)ţ

La cel lalt cap t tubul se strâmta, diform, de parcă ă ă fusese comprimat de o mân uriaş . Daneel, care avea oă ă lantern , se l s pe brânci, iar Baley îi urm exemplul.ă ă ă ă Parcurser astfel ultimii câ iva metri, ajungând în sfârşit înă ţ ceea ce, evident, era un vehicul de suprafa .ţă

Daneel închise cu grij uşa prin care intraser . Se auziă ă un pocnet puternic, probabil desprinderea tubului pneumatic.

Baley privi curios în jur. Vehiculul nu con inea nimic preaţ neobişnuit. Avea dou banchete în tandem, fiecare de treiă locuri. La capetele banchetelor existau nişte uşi. Panourile lucioase, care ar fi putut fi ferestre, erau negre şi opace, f r îndoial în urma unei polariz ri adecvate. Aceasta nuă ă ă ă constituia un lucru nou pentru Baley.

Interiorul era luminat de dou l mpi rotunde situate înă ă

26

plafon şi, pe scurt, singurul lucru ce-i p ru ciudat lui Baleyă era emi torul plasat în peretele desp r itor din fa a primeiţă ă ţ ţ banchete şi, desigur, faptul c nu se vedea niciun panou deă comand .ă

– Presupun c cel care conduce vehiculul se afl dincoloă ă de acest perete, observ Baley.ă

– Exact, colege Elijah, r spunse Daneel. Şi iat cum îiă ă putem da dispozi ii.ţ

Se aplec pu in şi ap s pe un comutator basculant,ă ţ ă ă f când astfel s se aprind o lumin roşie intermitent .ă ă ă ă ă Dup care spuse cu voce domoal :ă ă

– Po i porni acum. Suntem gata.ţUn uşor huruit, care încet aproape imediat, o uşoar şiă ă

scurt ap sare pe speteaza banchetei, şi apoi nimic.ă ă– Am şi pornit? întreb detectivul, surprins.ă– Da. Vehiculul nu se deplaseaz pe ro i, ci alunec peă ţ ă

un câmp de for diamagnetic, aşa c nu sim i decâtţă ă ţ accelera ia şi decelera ia.ţ ţ

– Dar la curbe?– Vehiculul se înclin automat pentru compensare. Îşiă

men ine, de asemenea, echilibrul când urc sau coboar oţ ă ă pant .ă

– Trebuie s aib nişte comenzi complicate, comentă ă ă Baley sec.

– Complet automatizate. Conduc torul e un robot.ă– Hm! Baley aflase cam tot ce-l interesa despre vehicul.

Ad ug : Şi cât va ine drumul?ă ă ţ– Aproximativ o or . Am fi ajuns mai repede cu oă

aeronav , dar doream s - i pun la dispozi ie un interioră ă ţ ţ închis, iar aeronavele de pe Solaria nu se pot închide atât de complet ca un asemenea vehicul de suprafa .ţă

Baley se sim i agasat de „solicitudinea” robotului. Parcţ ă ar fi fost un copilaş dat în grija unei bone. Şi, ciudat lucru, îl mai iritau şi frazele folosite de Daneel. Avea impresia că asemenea fraze inutil de formale îl puteau uşor da de gol ca fiind robot.

O clip detectivul, îl fix curios pe R. Daneel Olivaw.ă ă

27

Robotul, uitându-se drept înainte, st tea nemişcat şiă indiferent sub privirea omului. Pielea lui avea o textură perfect , firele de p r din cap şi de pe corp fuseser lucrateă ă ă şi implantate cu dragoste şi migal . Mişc rile muşchilor subă ă piele erau foarte realiste. În construc ia lui nu seţ precupe ise niciun efort, oricât de costisitor. Şi totuşi Baleyţ ştia, din experien a personal , c membrele şi pieptulţ ă ă robotului se puteau desface de-a lungul unor lipituri invizibile, pentru efectuarea repara iilor. Ştia c sub aceaţ ă piele realist executat ar fi g sit metal şi siliciu. Ştia c înă ă ă cutia cranian se afl un creier pozitronic, foarteă ă perfec ionat, dar, totuşi, pozitronic. Ştia c „gândurile” luiţ ă Daneel erau doar nişte curen i pozitronici de scurt duratţ ă ă trecând prin circuite strict proiectate şi predeterminate de fabricant.

Dar oare ce indicii ar fi putut tr da toate acestea ochiuluiă unui expert neavizat? Uşoara artificialitate a vorbirii lui Daneel? Lipsa de emotivitate ce îl caracteriza permanent? Îns şi perfec iunea „umanit ii” sale?ă ţ ăţ

Îşi pierdea îns timpul cu asemenea gânduri.ă– S continu m, Daneel. Presupun c înainte de a veniă ă ă

aici i s-au dat informa ii despre Solaria.ţ ţ– Mi s-au dat, colege Elijah.– Buun! Ai fost mai norocos decât mine. Cât de mare e

aceast lume?ă– Are 9500 mile în diametru. Este cea mai în afară

situat dintr-o serie de trei planele şi e singura populat .ă ă Sub raportul climei şi atmosferei se aseam n cu P mântul.ă ă ă Are o propor ie mai mare de terenuri fertile; resurseleţ minerale utile sunt mai mici, dar, fireşte, mai pu inţ exploatate. Solaria este o lume autarhic şi poate men ine,ă ţ cu ajutorul exportului de robo i, un înalt nivel de trai.ţ

– Ce popula ie are?ţ– Dou zeci de mii, colege Elijah.ăBaley înregistr mintal cifra, apoi întreb cu îng duin :ă ă ă ţă– Adic dou zeci de milioane, nu?ă ăVagile sale cunoştin e despre Lumile exterioare îiţ

28

permiteau s cread c , deşi acestea erau sub-populate înă ă ă compara ie cu P mântul, totuşi locuitorii lor se num rau cuţ ă ă milioanele.

– Dou zeci de mii, colege Elijah, repet robotul.ă ă– Vrei s spui c aceast planet este de curândă ă ă ă

colonizat ?ă– Nicidecum. Este independent de aproape dou secole,ă ă

iar colonizarea a început cu peste un secol mai înainte. Popula ia este inten ionat men inut la dou zeci de mii,ţ ţ ţ ă ă num r socotit optim chiar de solarieni.ă

– Ce suprafa din planet ocup ?ţă ă ă– Toate regiunile fertile.– Adic , în mile p trate?ă ă– Treizeci de milioane, inclusiv zonele marginale.– Pentru numai dou zeci de mii de oameni?ă– Mai sunt şi vreo dou sute de milioane de robo iă ţ

pozitronici pentru diverse munci, colege Elijah.– Dumnezeule! Asta înseamn … Înseamn zece mii deă ă

robo i pentru un om.ţ– În acest sens au pe departe cea mai ridicat propor ieă ţ

dintre toate Lumile exterioare. Urm toarea, Aurora, areă numai cincizeci de robo i pe cap de locuitor.ţ

– Dar la ce le trebuie atâ ia robo i? Ce fac cu toateţ ţ aceste alimente?

– Alimentele ocup un loc destul de neînsemnat. Maiă importante sunt minele, iar şi mai important e produc iaă ţ de energie.

Gândindu-se la to i aceşti robo i Baley sim i o uşoarţ ţ ţ ă ame eal . Dou sute de milioane! Iar, printre ei, atât deţ ă ă pu ini oameni! Toate locurile trebuie s fie în esate cuţ ă ţ robo i. Un observator din afar ar crede c Solaria e o lumeţ ă ă a robo ilor, sc pând din vedere rara popula ie omeneasc .ţ ă ţ ă

Sim i deodat nevoia s vad . Îşi amintea de conversa iaţ ă ă ă ţ cu Minnim şi de prognoza sociologilor cu privire la primejdia în care s-ar afla P mântul. P rea un lucru îndep rtat, camă ă ă ireal, dar şi-l amintea. Pericolele şi greut ile pe care leăţ înfruntase de la plecare estompaser amintirea vocii luiă

29

Minnim, care emitea enormit i folosind cuvinte calme şiăţ precise, dar n-o şterseser cu totul.ă

Baley era prea obişnuit cu datoria ca s -şi permit s fieă ă ă împiedicat, în exerci iul ei, chiar şi de efectul covârşitor alţ spa iului deschis. Date extrase din cuvintele vreunuiţ spa ian, sau chiar ale vreunui robot spa ian, erau dejaţ ţ disponibile pentru sociologii de pe P mânt. Ceea ce leă lipsea era observa ia direct , iar aceast treab , oricât deţ ă ă ă nepl cut ar fi fost, îi revenea lui s-o fac .ă ă ă

Detectivul examin por iunea superioar a vehiculului.ă ţ ă– E decapotabil, Daneel?– Iart -m , colege Elijah, dar nu în eleg ce vrei s spui.ă ă ţ ă– Se poate da deoparte plafonul? Vehiculul se poate

deschide spre… cer?(Era cât pe ce s spun „cupol ”, din obişnuin .)ă ă ă ţă– Da, se poate!– Atunci s facem treaba asta, Daneel. Aş vrea s m uită ă ă

pu in.ţRobotul r spunse grav:ă– Regret, dar nu pot permite aşa ceva.Baley r mase uimit. Apoi exclam :ă ă– Uite ce e, R. Daneel (subliniind acel R.). S m exprimă ă

altfel, î i ordon s deschizi plafonul.ţ ăCreatura era un robot, fie chiar umanoid, astfel că

trebuia s execute ordinele.ăDaneel nu se clinti. Spuse îns :ă– Trebuie s - i explic c prima mea grij este s te ferescă ţ ă ă ă

de pericole. Îmi este perfect clar, pe baza instruc iunilorţ primite şi pe baza propriei mele experien e, c i-ar faceţ ă ţ r u s te afli într-un spa iu liber şi gol. Aşadar nu- i potă ă ţ ţ permite s te expui la asemenea efecte.ă

Detectivul îşi sim i obrajii îmbujorându-se şi, în acelaşiţ timp, îşi d du seama de totala inutilitate a mâniei. Creaturaă era un robot, iar Baley cunoştea bine Prima lege a roboticii: „Un robot nu poate s fac vreun r u unei fiin e umane sau,ă ă ă ţ prin inac iune, s permit s se fac vreun r u unei fiin eţ ă ă ă ă ă ţ umane.”

30

Orice alt program inclus în creierul pozitronic al robotului – al tuturor robo ilor din Galaxie – trebuie s acordeţ ă întâietate acestui principiu fundamental. Desigur, robo iiţ trebuie s execute ordinele, dar cu o singur rezerv ,ă ă ă extrem de important . Executarea ordinelor era a Douaă lege a roboticii: „Un robot trebuie s execute ordineleă primite de la o fiin uman , afar de cazul în care acesteţă ă ă ordine ar contraveni Primei legi.”

Baley se str dui s vorbeasc liniştit şi conving tor:ă ă ă ă– Cred c pot face fa câteva clipe, Daneel.ă ţă– Nu sunt de aceeaşi p rere, colege Elijah.ă– Las -m s apreciez eu asta, Daneel.ă ă ă– Dac e un ordin, colege Elijah, nu-l pot executa.ăBaley se l s din nou pe tapi eria moale a banchetei.ă ă ţ

Fireşte, nu putea uza de for împotriva robotului. Putereaţă lui Daneel, exercitat din plin, era însutit mai mare decât aă unui om. Robotul s-ar dovedi perfect capabil s -l re in peă ţ ă Baley f r s -i fac niciun r u.ă ă ă ă ă

Detectivul era înarmat. Putea s -l amenin e pe Daneelă ţ cu dezagregatorul, dar, dup un sentiment efemer deă autoritate, acest gest n-ar putea duce decât la o şi mai mare dezam gire. N-are rost s amenin i un robot cuă ă ţ distrugerea. Autoconservarea era de-abia a Treia lege a roboticii: Un robot trebuie s -şi conserve propria existen ,ă ţă în m sura în care aceast conservare nu contravine Primeiă ă sau celei de-a Doua legi.

Pe Daneel nu l-ar intimida perspectiva distrugerii dacă alternativa ar fi înc lcarea Primei legi. Iar Baley nu doreaă s -l distrug pe Daneel. Categoric, nu.ă ă

Şi totuşi voia s se uite afar . Gândul începea s -lă ă ă obsedeze. Nu putea permite s continue aceast rela ieă ă ţ bon –copilaş. O clip se gândi s -şi îndrepte dezagregatorulă ă ă spre propria-i tâmpl . Decapoteaz autovehiculul sau mă ă ă omor! S contracteze o aplicare a Primei legi printr-o alta,ă mai urgent – şi mai important .ă ă

Ştia îns c n-o va face. Ar fi fost un gest cu totul lipsită ă de demnitate. Îi displ cea chiar şi imaginea evocat deă ă

31

acest gând.Spuse cu oboseal în glas:ă– Vrei s -l întrebi pe şofer câte mile mai avem pân laă ă

destina ie?ţ– Desigur, colege Elijah.Daneel se aplec şi ap s comutatorul basculant.ă ă ă

Imediat îns Baley se aplec şi el, strigând:ă ă– Şofer! Decapoteaz vehiculul!ăŞi mâna omului se întinse repede spre comutator şi îl

închise, r mânând apoi strâns lipit deasupra lui.ă ăGâfâind uşor, Baley îl fix pe Daneel.ăO clip robotul r mase nemişcat, de parc circuitele saleă ă ă

pozitronice ar fi fost temporar scoase din func iune deţ efortul de a se adapta la noua situa ie. Aceast clip trecuţ ă ă îns repede şi mâna lui Daneel începu s se mişte.ă ă

Baley anticipase gestul. Daneel va lua mâna omului de pe comutator (uşor, f r s -l r neasc ), va deschideă ă ă ă ă comutatorul şi va contramanda ordinul dat.

– Nu-mi po i lua mâna de-acolo, f r s mi-o r neşti. Teţ ă ă ă ă previn. Va trebui probabil s -mi fracturezi degetele.ă

Nu era adev rat. Baley ştia asta. Dar mişcarea lui Daneelă încet . V t mare contra v t mare. Creierul pozitronică ă ă ă ă trebuia s cânt reasc probabilit ile şi s traduc înă ă ă ăţ ă ă poten iale contrare. Ceea ce însemna pu in ezitare.ţ ţ ă

– E prea târziu! exclam Baley.ăCâştigase. Capota se retr gea, iar în vehicul, deschisă

acum, p trundea lumina alb , orbitoare, a soarelui solarian.ă ăSub impulsul ini ial al terorii, Baley vru s -şi închidţ ă ă

ochii, dar se împotrivi acestei porniri. Înfrunt enormaă întindere de verde şi albastru ce acoperea suprafe eţ incredibil de mari. Sim ea n vala nedomolit a aeruluiţ ă ă lovindu-i fa a, dar nu reuşea s prind niciun fel de detaliu.ţ ă ă Dep şir în goan ceva mişc tor. Putea fi un robot sau ună ă ă ă animal, sau un obiect înv luit într-o tromb de aer. Nu-şiă ă d dea seama. Vehiculul trecuse pe lâng el prea repede.ă ă

Albastru, verde, aer, zgomot, mişcare şi ab tându-seă asupra tuturor cu furie, implacabil , însp imânt toare,ă ă ă

32

lumina alb emis de un glob de pe cer.ă ăO frac iune de secund Baley, cu capul dat pe spate,ţ ă

privi direct la soarele solarian. Se uit la el, neprotejat deă sticla difuzant a cupolelor înalte ce împiedicau luminaă solar s cad direct asupra Oraşelor. Se uit la soarele gol.ă ă ă ă

Deodat sim i mâinile lui Daneel l sându-i-se pe umeri.ă ţ ă În acea clip ireal , ame itoare, mintea îi fu n p dit deă ă ţ ă ă ă gânduri. Trebuia s vad ! Trebuia s vad tot ce se putea!ă ă ă ă Iar Daneel era probabil acolo pentru a-l împiedica.

Neîndoielnic, îns , robotul nu va îndr zni s uzeze deă ă ă violen contra unui om. Acest gând era predominant.ţă Daneel nu putea s -l împiedice cu for a, şi totuşi Baley sim iă ţ ţ mâinile robotului ap sându-i umerii. Ridic bra ele pentru aă ă ţ da deoparte acele mâini f r carne şi îşi pierdu cunoştin a.ă ă ţ

33

3. Se afl numele victimeiă

Baley se g sea din nou în siguran sub capotaă ţă vehiculului. Fa a lui Daneel îi juca în fa a ochilor,ţ ţ împestri at cu pete negre care deveneau roşii când clipea.ţ ă

– Ce s-a întâmplat? întreb detectivul.ă– Îmi pare r u, r spunse Daneel, c ai suferit o v t mareă ă ă ă ă

în ciuda prezen ei mele. Razele directe ale soarelui suntţ d un toare pentru ochiul omenesc, dar cred c leziuneaă ă ă rezultat din aceast scurt expunere nu va fi permanent .ă ă ă ă Când te-ai uitat la soare am fost nevoit s te împing în jos şiă i-ai pierdut cunoştin a.ţ ţ

Baley f cu o grimas . Nu se l murise înc dac leşinaseă ă ă ă ă din cauza fricii sau din cauza unei lovituri. Îşi pip i falca şiă capul, dar nu sim i nicio durere. Se re inu s pun oţ ţ ă ă întrebare direct . Într-un fel nici nu dorea s afle.ă ă

– N-a fost prea r u, observ el.ă ă– Dup reac iile pe care le-ai avut, colege Elijah, aşă ţ

spune c fost o experien nepl cut .ă ţă ă ă– Ba deloc, ripost Baley cu înc p ânare. Petele din fa aă ă ăţ ţ

ochilor începeau s se ştearg şi nu mai dansau atât deă ă violent. Regret doar c n-am putut vedea mai mult.ă Vehiculul mergea prea repede. Am trecut oare pe lâng ună robot?

– Pe lâng mai mul i. Travers m domeniul Kinbald, peă ţ ă care se cultiv pomi fructiferi.ă

– Va trebui s mai încerc o dat .ă ă– Nu se poate, în prezen a mea, r spunse Daneel. Întreţ ă

timp am f cut ceea ce mi-ai cerut.ă– Ceea ce i-am cerut?ţ– Î i aminteşti, colege Elijah, c înainte de a ordonaţ ă

şoferului s retrag capota îmi spuseseşi s -l întreb câteă ă ă mile mai avem pân la destina ie. Mai avem zece mile şiă ţ vom ajunge în circa şase minute.

Baley se sim i îndemnat s -l întrebe pe Daneel dac îlţ ă ă sup r faptul c fusese p c lit, chiar şi numai pentru a-iă ă ă ă ă

34

vedea fa a perfect strâmbându-se, dar se ab inu. Fireşte,ţ ă ţ Daneel ar r spunde pur şi simplu negativ, f r ranchiună ă ă ă sau sup rare. Ar r mâne aşezat la fel de calm şi serios,ă ă netulburat şi impasibil.

Se mul umi s spun liniţ ă ă știt:– Şi totuşi, Daneel, ştii prea bine c va trebui s mă ă ă

obişnuiesc.Robotul îşi privi colaboratorul uman.– La ce te referi?– Dumnezeule! La… exterior. C ci doar aşa e pe toată ă

planeta asta.– Nu va fi nevoie s înfrun i exteriorul, r spunse Daneel.ă ţ ă

Şi apoi, ca şi cum ar fi socotit subiectul închis, ad ug :ă ă Încetinim, colege Elijah. Cred c am ajuns… acum va trebuiă s aştept m conectarea unui alt tub pneumatic pân laă ă ă locuin a ce ne va servi drept baz de opera ii.ţ ă ţ

– Nu e nevoie de niciun tub pneumatic, Daneel. Dacă trebuie s lucrez în exterior, n-are rost s mai prelungimă ă treaba asta.

– Dar nu va fi nevoie s lucrezi în exterior, colege Elijah.ăRobotul d du s mai spun ceva, dar Baley îi impuseă ă ă

t cerea cu o mişcare energic a mâinii. În clipa aceea n-ă ăavea chef de încuraj rile amabile ale lui Daneel, de remarciă liniştitoare, de asigur ri c totul va fi în ordine şi c el,ă ă ă Baley, se afl pe mâini bune.ă

Ceea ce dorea într-adev r era convingerea sa personală ă c se putea descurca singur şi c îşi va îndeplini misiunea.ă ă Senza iile prilejuite de exterior fuseser greu de suportat.ţ ă Se prea putea ca, atunci când va fi nevoie, s -i lipsească ă t ria de a îndr zni s le înfrunte iar, cu riscul de a-şi pierdeă ă ă respectul de sine şi, probabil, de a periclita situa iaţ P mântului. Şi toate astea din cauza unui pic de aer liber!ă

Fa a i se îndârji la acest gând fugar. Ba va înfrunta şiţ aerul, şi soarele, şi spa iile libere!ţ

Elijah Baley se sim ea ca un locuitor al unuia dintreţ Oraşele mai mici, Helsinki de pild , aflat în vizit la Newă ă

35

York şi num rând, copleşit, Nivelurile, îşi imaginaseă „locuin a” ca un fel de apartament, dar era ceva cu totulţ diferit. Trecea dintr-o camer în alta, şi nu se mai sfârşeau.ă Ferestrele panoramice erau acoperite cu grij , nel sândă ă în untru nicio raz incomod de soare. Luminile seă ă ă aprindeau f r zgomot, din surse nev zute, la intrarea loră ă ă într-o camer şi se stingeau la fel de discret la ieşire.ă

– Ce multe camere! exclam Baley uimit. Ce multe! E caă un mic oraş, Daneel.

– Aşa s-ar p rea, colege Elijah, conveni Daneel cuă indiferen .ţă

Era un lucru ciudat pentru un p mântean. De ce trebuiaă s se înghesuie cu atâ ia spa ieni în aceiaşi locuin ?ă ţ ţ ţă

– Câte persoane vor locui aici cu mine?– Eu, fireşte, r spunse Daneel, şi un num r de robo i.ă ă ţUn num r de al i robo i, ar fi trebuit s spun , se gândiă ţ ţ ă ă

Baley. Şi din nou îi p ru evident c Daneel avea inten ia deă ă ţ a juca rolul unui om chiar şi fa de Baley, care cunoţă ștea atât de bine adev rul.ă

Dar imediat acest gând se şterse, izgonit din mintea lui de altul, mai imperios.

– Robo i? exclam detectivul. Dar câ i oameni?ţ ă ţ– Niciunul, colege Elijah.Tocmai intraser într-o camer în esat pân la plafonă ă ţ ă ă

cu role de film. În trei col uri ale camerei se aflau ecraneţ verticale cu diagonala de 60 de centimetri; în al patrulea era un ecran pentru filme de anima ie.ţ

Baley privi în jur stingherit.– I-au dat pe to i afar de aici ca s m lase pe mine sţ ă ă ă ă

m l f iesc în mausoleul sta?ă ă ă ă– Dar cl direa i-e rezervat numai ie. O locuin caă ţ ă ţ ţă

aceasta pentru o singur persoan este un lucru obişnuit înă ă Solaria.

– Toat lumea locuieşte astfel?ă– Toat lumea.ă– Pentru ce au nevoie de atâtea camere?– De regul fiecare camer este destinat pentru ună ă ă

36

anumit scop. Aceasta este biblioteca. Mai exist o cameră ă de muzic , o sal de gimnastic , o buc t rie, o sufragerie,ă ă ă ă ă un atelier mecanic, diverse înc peri pentru repararea şiă testarea robo ilor, dou dormitoare…ţ ă

– Stop! De unde ştii toate astea?– Fac parte din bagajul de informa ii ce mi s-a pus laţ

dispozi ie înainte de a pleca din Aurora, r spunse Daneelţ ă liniştit.

– Dumnezeule! Şi cine are grij de aceste camere?ă întreb detectivul, f când un gest larg cu mâna.ă ă

– Exist mai mul i robo i menajeri, care i-au fostă ţ ţ ţ repartiza i şi se vor îngriji s ai tot confortul necesar.ţ ă

– Dar n-am nevoie de toate astea! exclam Baley.ăSim ea nevoia s se aşeze şi s nu mai fac nicioţ ă ă ă

mişcare. Nu mai voia s vad nicio alt înc pere.ă ă ă ă– Putem r mâne într-o singur camer dac doreşti,ă ă ă ă

colege Elijah. Înc de la început s-a luat în considerare şi oă asemenea eventualitate. Totuşi, avându-se în vedere obiceiurile solariene, s-a considerat preferabil s seă construiasc aceast cas …ă ă ă

– S se construiasc ? exclam Baley, f când ochii mari.ă ă ă ă Vrei s spui c au construit-o pentru mine? Toate astea?ă ă Special pentru mine?

– O economie complet robotizat …ă– Da, ştiu ce ai de gând s -mi r spunzi. Şi ce vor face cuă ă

ea la sfârşit?– Cred c o vor demola.ăBaley îşi strânse buzele. Desigur! O vor demola!

Construiesc o cl dire impun toare pentru uzul personal ală ă unui singur p mântean, şi apoi distrug tot ce a atins acesta.ă Sterilizeaz solul pe care s-a aflat cl direa! Dezinfectează ă ă aerul respirat de p mântean! Oricât de puternici ar p reaă ă spa ienii, au şi ei temerile lor ridicole.ţ

Daneel p rea c -i citeşte gândurile, sau, cel pu in, c -iă ă ţ ă interpreteaz expresia fe ei.ă ţ

– Am impresia c î i închipui, colege Elijah, c voră ţ ă distruge cl direa pentru a se feri de contagiune. Dac aşaă ă

37

stau lucrurile, te sf tuiesc s nu- i faci griji din cauza asta.ă ă ţ Teama de boal a spa ienilor nu este nicidecum atât deă ţ exagerat . Pur şi simplu, efortul cerut de construc ia caseiă ţ le pare foarte mic. Dup cum nici demolarea ei nuă înseamn cine ştie ce în ochii lor. Iar dup lege, colegeă ă Elijah, casa nu poate r mâne aici. Se afl pe domeniul luiă ă Hannis Gruer şi pe fiecare domeniu nu poate exista legal decât o singur locuin , cea a proprietarului. Aceasta aă ţă fost construit în baza unei dispense speciale, pentru ună scop bine precizat, şi anume ca s ne ad posteasc pe noiă ă ă o anumit perioad de timp, pân la încheierea misiuniiă ă ă noastre.

– Şi cine e acest Hannis Gruer? întreb Baley.ă– Şeful serviciului de securitate solarian. Urmeaz s -lă ă

întâlnim dup sosire.ă– Urmeaz ? Dumnezeule! Daneel, când voi începe şi euă

s aflu unele lucruri? M simt ca într-un vid şi nu-mi place.ă ă Mai c m-aş întoarce pe P mânt. Mai c …ă ă ă

Sim i c se enerveaz şi se opri brusc.ţ ă ăDaneel nici nu se clintise. Aştepta doar prilejul ca să

vorbeasc .ă– Îmi pare r u c eşti iritat. Cunoştin ele mele generaleă ă ţ

despre Solaria par s le dep şeasc pe ale tale. Dar despreă ă ă crim ştiu tot atât cât ştii şi tu. Agentul Gruer ne va daă informa iile necesare. Aşa a decis guvernul solarian.ţ

– Ei bine, atunci s mergem la Gruer. E mult de mersă pân acolo?ă

Baley se crisp la gândul altor deplas ri şi începu dină ă nou s simt acea strângere de inim .ă ă ă

– Nu e nevoie s mergem, colege Elijah. Agentul Grueră ne aşteapt în camera de convorbiri.ă

– Exist deci o camer de convorbiri? murmur Baley cuă ă ă o strâmb tur . Apoi, mai tare: Ne aşteapt acum?ă ă ă

– Cred c da.ă– Hai la el atunci, Daneel.

Hannis Gruer era pleşuv de-a binelea. N-avea nici m cară

38

o coroni de p r pe laturile capului. Era complet chel.ţă ăBaley înghi i în sec şi încerc , politicos, s nu se uite laţ ă ă

capul lui Gruer, dar nu reuşi. Pe P mânt spa ienii erauă ţ accepta i aşa cum ei înşişi în elegeau s se prezinte.ţ ţ ă Spa ienii erau st pânii necontesta i ai Galaxiei; erau înal i,ţ ă ţ ţ cu pielea şi p rul având reflexe de bronz, frumoşi, masivi,ă imperturbabili, aristocratici.

Pe scurt, ar tau exact ca R. Daneel Olivaw, posedând înă plus şi elementul uman.

Iar cei trimişi pe P mânt adesea chiar aşa se şi înf işau;ă ăţ poate c erau special aleşi în acest scop.ă

Dar iat aici un spa ian care, dup aspect, putea fiă ţ ă socotit p mântean. Era chel, şi mai avea şi nasul strâmb.ă Nu prea mult desigur, dar la un spa ian orice asimetrie eraţ demn de remarcat.ă

– Bun ziua, spuse Baley. Îmi pare r u dac v-am f cută ă ă ă s ne aştepta i.ă ţ

Polite ea nu stric niciodat . Doar va trebui s lucreze cuţ ă ă ă aceşti oameni.

O clip avu impulsul de a traversa camera (ce caraghiosă de mare!) ca s -i întind mâna lui Gruer. Se re inu însă ă ţ ă imediat. Unui spa ian nu i-ar face pl cere un asemeneaţ ă salut: o mân plin de microbi de pe P mânt.ă ă ă

Gruer şedea cu o min grav , cât mai departe cu putină ă ţă de Baley, cu mâinile în nişte mâneci lungi şi, probabil, cu filtre în n ri, deşi Baley nu le putea vedea.ă

Detectivului i se p ru chiar c Gruer se uit dezaprobatoră ă ă la Daneel, de parc ar spune: Ce spa ian ciudat, s steaă ţ ă atât de aproape de un p mântean!ă

Ceea ce ar însemna c Gruer nu cunoştea adev rul. Apoiă ă Baley observ deodat c Daneel st tea la o oarecareă ă ă ă distan , mai departe decât de obicei.ţă

Fireşte! Dac s-ar apropia prea mult, Gruer ar puteaă b nui ceva. Daneel era hot rât s treac drept om.ă ă ă ă

Gruer începu s vorbeasc pe un ton pl cut, prietenos,ă ă ă dar privirile i se tot ab teau spre Daneel:ă

– Nu aştept de mult. Bun venit pe Solaria, domnilor. V-a iţ

39

instalat confortabil?– Da, r spunse Baley. Foarte confortabil.ăSe întreb dac nu cumva protocolul cerea ca Daneel, caă ă

„spa ian”, s vorbeasc în numele amândurora, darţ ă ă respinse aceast idee cu indignare. Dumnezeule! Doar peă el, Baley, îl ceruser pentru anchet , iar Daneel fuseseă ă cooptat pe urm . În aceste împrejur ri detectivul n-ar fiă ă admis s fie vioara a doua nici m car pe lâng un spa iană ă ă ţ autentic; cu un robot, chiar şi unul ca Daneel, problema nici nu se mai punea.

Dar Daneel nu încerc s treac înaintea lui Baley şi niciă ă ă Gruer nu p rea surprins sau nemul umit de aceasta. Baă ţ chiar îşi concentr imediat aten ia asupra p mânteanului,ă ţ ă p rând c uit de Daneel.ă ă ă

– Nu i s-a comunicat nimic, detectiv Baley, în leg turţ ă ă cu crima pentru care au fost solicitate serviciile dumitale. Îmi închipui c eşti foarte curios s afli despre ce esteă ă vorba.

Gruer îşi mişc bra ele, astfel încât îşi scoase mâinile dină ţ mâneci şi şi le încruciş în poal .ă ă

– Dar lua i loc, domnilor.ţCei doi se aşezar , iar Baley spuse:ă– Da, suntem curioşi.Detectivul observ c Gruer n-avea mâinile protejate deă ă

m nuşi.ă– Inten ionat am procedat astfel, detectiv Baley,ţ

continu acesta. Voiam s ajungi aici preg tit pentru aă ă ă aborda problema cu o minte neinfluen at . N-avem nevoieţ ă de idei preconcepute. Vei primi în curând un raport complet asupra am nuntelor crimei şi asupra cercet rilor pe care le-ă ăam putut întreprinde. M tem, detectiv Baley, c acesteă ă cercet ri î i vor p rea ridicol de incomplete în raport cuă ţ ă experien a dumitale. N-avem poli ie pe Solaria.ţ ţ

– Deloc? întreb Baley.ăGruer surâse şi ridic din umeri:ă– N-avem delicte, în elegi? Popula ia noastr este pu inţ ţ ă ţ

numeroas şi foarte rar . Nu se ivesc ocazii pentruă ă

40

delincven şi, ca atare, n-avem nevoie nici de poli ie.ţă ţ– În eleg. Şi totuşi, acum ave i un delict.ţ ţ– Adev rat, dar e primul act de violen comis în două ţă ă

secole.– Din p cate, îns , v d c începe i chiar cu un omor.ă ă ă ă ţ– Din p cate aşa e. Şi mai regretabil înc este faptul că ă ă

victima era un om a c rui moarte constituie o mareă pierdere. O victim foarte nepotrivit . Iar împrejur rile înă ă ă care a fost comis crima sunt deosebit de brutale.ă

– Presupun c ucigaşul este total necunoscut, observă ă Baley.

(Altfel de ce ar mai fi adus un detectiv de pe P mânt?)ăGruer p ru foarte stingherit. Se uit pieziş la Daneel,ă ă

care şedea nemişcat – o maşin rie t cut , avid deă ă ă ă informa ii. Baley ştia c robotul putea reproduce, integral,ţ ă oricând în viitor, orice conversa ie auzit . Era unţ ă magnetofon care umbla şi vorbea ca un om.

Oare şi Gruer ştia aceasta? Oricum, se uitase la Daneel cu un fel de privire furiş .ă

– Nu, n-aş putea spune c e total necunoscut. De fapt,ă exist o singur persoan care ar fi putut comite omorul.ă ă ă

– Nu cumva vre i s spune i c exist o singur persoanţ ă ţ ă ă ă ă care ar fi putut probabil comite omorul?

Lui Baley nu-i pl ceau afirma iile categorice, dup cumă ţ ă nu-i pl ceau nici detectivii de fotoliu care, folosind logica,ă ajungeau prea repede la certitudini.

Gruer îns cl tin din capu-i pleşuv.ă ă ă– Nu. O singur persoan . Nu poate fi altcineva. Absolută ă

imposibil.– Absolut?– Te asigur.– Atunci lucrurile sunt clare.– Dimpotriv . Exist o problem . Nici persoana în cauză ă ă ă

nu putea comite crima.– Atunci n-a comis-o nimeni, conchise Baley calm.– Şi totuşi a fost comis . Rikaine Delmarre e mort.ăAsta e ceva, se gândi Baley. Dumnezeule, asta e ceva.

41

Am numele victimei.Îşi scoase carne elul şi not numele cu solemnitate,ţ ă

parte din dorin a mali ioas de a ar ta c , în fine, ob inuseţ ţ ă ă ă ţ un element faptic şi parte pentru a nu l sa s se vad preaă ă ă clar c avea lâng el o maşin de înregistrat care f ceaă ă ă ă inutile orice însemn ri.ă

– Cum se scrie numele victimei?Gruer îi spuse.– Ce profesie avea?– Fetolog.Baley not cuvântul aşa cum îl auzise, f r a insista.ă ă ă– Şi cine ar putea s -mi fac o relatare personal asupraă ă ă

împrejur rilor în care a fost comis crima? F r intermediar,ă ă ă ă dac se poate.ă

Gruer surâse sardonic şi din nou arunc o privire spreă Daneel.

– So ia lui, detectiv Baley.ţ– So ia lui?ţ– Da. Se numeşte Gladia.Gruer îi pronun numele în trei silabe, cu accentul peţă

cea din mijloc.– Copii? întreb Baley cu ochii a inti i asupraă ţ ţ

carne elului. Neprimind niciun r spuns îşi ridic privirea şiţ ă ă repet : Copii au?ă

Gruer îns îşi pungise gura de parc ar fi gustat cevaă ă acru. P rea scârbit. În cele din urm r spunse:ă ă ă

– Habar n-am.– Poftim? întreb Baley.ăGruer se gr bi s adauge:ă ă– Oricum, cred c e mai bine s amân m începereaă ă ă

cercet rilor pe mâine. Ştiu c ai avut o c l torie dificil ,ă ă ă ă ă domnule Baley, c eşti obosit şi c , probabil, i-e foame.ă ă ţ

Baley, gata s r spund negativ, constat brusc că ă ă ă ă gândul mânc rii îi era deosebit de pl cut în acel moment.ă ă Întreb :ă

– N-a i vrea s lua i masa cu noi?ţ ă ţDe altfel nu-şi închipuia c Gruer va accepta o asemeneaă

42

invita ie.ţ(Şi totuşi ajunsese s -i spun „domnule Baley” în loc deă ă

„detectiv Baley”, ceea ce era, desigur, ceva.)Aşa cum se aşteptase, Gruer refuz :ă– Îmi este imposibil din cauza unei întâlniri de serviciu.

Va trebui s plec. Regret.ăBaley se ridic . Polite ea ar fi cerut s -l conduc peă ţ ă ă

Gruer pân la uş , dar, pe de o parte, n-avea niciun chef să ă ă se apropie de uş şi de exteriorul neprotejat, iar pe de alta,ă nu prea ştia unde se afl uşa.ă

R mase, şov ind, în picioare. Gruer zâmbi şi d du dină ă ă cap.

– Ne vom revedea. Robo ii dumitale cunosc combina ia,ţ ţ dac vrei s vorbeşti cu mine.ă ă

Şi disp ru.ăBaley scoase un strig t de surpriz .ă ăGruer şi scaunul pe care şezuse nu se mai aflau acolo!

Peretele din spatele lui Gruer şi podeaua de sub picioarele lui îşi schimbaser brusc înf işarea.ă ăţ

Daneel observ calm:ă– Nu se g sea fizic în aceast camer . Era doar oă ă ă

imagine tridimensional . Credeam c ştii. Doar ave i aşaă ă ţ ceva şi pe P mânt.ă

– Nu chiar aşa, murmur Baley.ăPe P mânt o imagine tridimensional era încadrat într-ă ă ă

un câmp de for cubic care str lucea pe fundal. Iarţă ă imaginea îns şi nu era decât o lic rire slab . Pe P mânt n-ă ă ă ăai putea confunda o imagine cu realitatea. Pe când aici…

Iat de ce n-avea Gruer m nuşi. Şi nu-i trebuiau niciă ă filtre nazale.

– N-ai vrea s mânc m acum, colege Elijah? întrebă ă ă Daneel.

Cina se dovedi un calvar neb nuit. Ap rur mai mul iă ă ă ţ robo i. Unul puse masa. Altul aduse mâncarea.ţ

– Câ i sunt în toat casa, Daneel? întreb Baley.ţ ă ă– Vreo cincizeci, colege Elijah.

43

– Vor r mâne aici în timp ce mânc m?ă ă(Unul se retr sese într-un col , cu fa a, pe care ochiiă ţ ţ

luceau sticlos, întoars spre Baley.)ă– Aşa se obişnuieşte, r spunse Daneel, s r mân unulă ă ă ă

pentru cazul când ar fi nevoie de el. Dac nu vrei, îi po iă ţ ordona s plece.ă

Baley d du din umeri:ă– Las -l s stea.ă ăÎn condi ii normale Baley ar fi g sit, probabil, acea hranţ ă ă

foarte gustoas . Acum îns o mesteca mecanic. Observ înă ă ă treac t c Daneel mânca şi el, cu un fel de eficien calm .ă ă ţă ă Mai târziu, fireşte, va goli punga de plastic în care se depunea acum hrana „mâncat ” de el. Între timp, Daneelă continua s -şi joace rolul.ă

– E noapte afar , Daneel?ă– Da, r spunse robotul.ăBaley se uit sumbru la pat. Era prea mare. Întregulă

dormitor era prea mare. Şi n-avea p turi sub care s teă ă vâri, ci numai cearceafuri. Cam sub ire acoper mânt!ţ ă

Totul se dovedea dificil. Trecuse deja prin greaua încercare de a face duş, într-o box aflat practic lângă ă ă dormitor. Era, într-un fel, o culme a luxului, dar, pe de altă parte, p rea neigienic .ă ă

Spuse deodat :ă– Cum se stinge lumina?T blia patului împr ştia o lumin difuz . Poate pentru aă ă ă ă

înlesni vizionarea unei c r i înainte de culcare, dar Baley n-ă ţavea chef de aşa ceva.

– Se stinge imediat ce te bagi în pat şi te preg teşti deă culcare.

– Au grij robo ii, nu?ă ţ– E sarcina lor.– Dumnezeule! Dar ce fac solarienii cu propriile lor

mâini? morm i Baley. M mir c , sub duş, nu m-a frecat ună ă ă robot pe spate.

F r urm de umor, Daneel r spunse:ă ă ă ă

44

– Te-ar fi frecat, dac ai fi vrut. Cât despre solarieni, facă ceea ce le place. Niciun robot nu-şi execut sarcina dac iă ă se ordon s n-o fac , afar de cazul când, fireşte,ă ă ă ă îndeplinirea ei este necesar pentru bun starea omului.ă ă

– Ei, noapte bun , Daneel.ă– Voi dormi în alt înc pere, colege Elijah. Dac în timpulă ă ă

nop ii ai nevoie de ceva…ţ– Ştiu, au s vin robo ii.ă ă ţ– Pe noptier e un buton de comand . E de ajuns s -lă ă ă

atingi. Voi veni şi eu.Baley nu putea s adoarm . Se gândea mereu la casa înă ă

care se g sea, într-un echilibru precar, la marginea lumii,ă cu spa iul gol pândindu-l afar ca un monstru.ţ ă

Pe P mânt, apartamentul s u – pl cut, confortabil,ă ă ă în esat de lume – se afla la ad post, sub nenum rate alteţ ă ă apartamente. Erau zeci de Niveluri şi mii de oameni între el şi marginea P mântului.ă

Dar chiar şi acolo, încerc s ra ioneze, se g seauă ă ţ ă oameni la ultimul Nivel, adic imediat lâng exterior. Sigură ă c da! Dar tocmai de aceea asemenea apartamente seă închiriau ieftin.

Se gândi apoi la Jessie, aflat acum la mii de ani-lumin .ă ăTare ar mai fi vrut s se dea jos din pat, s se îmbrace şiă ă

s plece la ea. Gândurile începeau s i se înce oşeze. Dacă ă ţ ă ar exista un tunel, un tunel frumos şi sigur care s ajung ,ă ă prin roc şi metal solid, din Solaria pân pe P mânt, s-ară ă ă duce tot prin el…

S-ar duce înapoi pe P mânt, înapoi la Jessie, înapoi laă confort şi securitate…

Securitate!Baley deschise ochii. Cu bra ele în epenite se sprijiniţ ţ

într-un cot, abia dându-şi seama ce face.Securitate! Omul sta, Hannis Gruer, era şeful securit iiă ăţ

solariene. Aşa spusese Daneel. Dar ce însemna „securitate”? Dac însemna acelaşi lucru ca şi pe P mânt,ă ă şi f r îndoial c asta însemna, acest Gruer r spundea deă ă ă ă ă ap rarea Solariei împotriva invaziilor din afar şiă ă

45

subversiunii din untru.ăDe ce îl interesa pe Gruer crima? Oare pentru c peă

Solaria nu exista poli ie şi serviciul de securitate era astfelţ cel mai indicat pentru a se ocupa de un omor?

Gruer p ruse degajat fa de Baley, dar aruncase de maiă ţă multe ori priviri furişe în direc ia lui Daneel.ţ

Oare Gruer îl suspecta pe Daneel? Baley însuşi fusese instruit s in ochii bine deschişi şi se prea putea ca şiă ţ ă Daneel s fi primit ordine asem n toare.ă ă ă

Ar fi fost foarte natural ca Gruer s se gândeasc laă ă unele posibilit i de spionaj. Slujba sa îl obliga s aibăţ ă ă asemenea b nuieli ori de câte ori era cazul. Şi nu de Baleyă s-ar fi temut Gruer prea mult, de un p mântean,ă reprezentantul celei mai pu in puternice lumi din Galaxie.ţ

Daneel îns venea din Aurora, cea mai veche, mai mareă şi mai puternic dintre Lumile exterioare. Era cu totulă altceva.

Gruer, îşi aminti detectivul, nu-i adresase niciun cuvânt lui Daneel.

La urma urmelor, de ce oare trebuia Daneel s joace atâtă de perfect rolul unui om? Explica ia pe care şi-o oferiseţ Baley mai înainte, anume c era o chestiune de vanitate aă proiectan ilor aurorani, îi p ru ridicol . Acum deveneaţ ă ă limpede c în spatele acestui joc se ascundea ceva multă mai serios.

Un om se putea aştepta s se bucure de imunitateă diplomatic , s fie tratat cu o anumit curtoazie şiă ă ă amabilitate. Un robot, nu. Dar atunci de ce n-a trimis Aurora un om adev rat? De ce s rişte atât de mult cu oă ă înşel torie? R spunsul îi veni pe dat lui Baley. Un omă ă ă adev rat de pe Aurora, un spa ian autentic, n-ar fi fostă ţ dispus s colaboreze prea strâns sau prea mult timp cu ună p mântean.ă

Dar dac toate astea erau adev rate, de ce ar fi această ă ă crim atât de important pentru solarieni încât s -iă ă ă determine s permit venirea unui p mântean şi a unuiă ă ă auroran pe planeta lor?

46

Baley se sim ea ca prins într-o curs .ţ ăPrins pe Solaria de obliga iile misiunii sale. Prins deţ

primejdia ce pândea P mântul, prins într-un mediu pe careă de-abia îl putea suporta, prins de o r spundere pe care n-oă putea evita. Şi, peste toate acestea, prins cumva în mijlocul unui conflict spa ian a c rei natur n-o putea în elege.ţ ă ă ţ

47

4. Se vizioneaz o femeieă

Adormi în sfârşit. De fapt nu-şi amintea când trecuse la starea de somn. Urmase un r stimp în care gândurile îiă deveniser mai dezordonate şi apoi deodat v zuse t bliaă ă ă ă patului str lucind, iar plafonul iluminat de o lumină ă r coroas , de zi. Se uit la ceas.ă ă ă

Trecuser câteva ore. Robo ii care se îngrijeau de casă ţ ă hot râser c e timpul ca detectivul s se scoale şiă ă ă ă ac ionaser în consecin .ţ ă ţă

Se întreb dac şi Daneel s-a trezit, dar sesiz îndată ă ă ă lipsa de logic a acestui gând. Daneel nu putea dormi.ă Baley se întreb dac robotul simulase oare c doarme,ă ă ă pentru a intra mai bine în rol. Se dezbr case şi îşi pusese oă pijama?

Ca la comand , Daneel intr în înc pere.ă ă ă– Bun diminea a, colege Elijah.ă ţRobotul era complet îmbr cat şi fa a îi p rea perfectă ţ ă

odihnit . Întreb :ă ă– Ai dormit bine?– Da, r spunse Baley sec. Dar tu?ăSe d du jos din pat şi cu paşi greoi, intr în baie ca s seă ă ă

b rbiereasc şi s -şi fac toaleta de diminea . De acoloă ă ă ă ţă strig :ă

– Dac vine vreun robot s m rad , trimite-l la plimbare.ă ă ă ă M calc pe nervi. Chiar dac nu-i v d, tot m calc peă ă ă ă ă ă nervi.

Îşi privi atent fa a în timp ce se b rbierea, mirat pu in cţ ă ţ ă sem na atât de mult cu cea pe care o vedea în oglinzile deă pe P mânt. A, dac în locul propriei sale mutre ar fi chipulă ă altui p mântean, cu care s se poat consulta! Ar discutaă ă ă cu el tot ce aflase, pu in cât era…ţ

– Prea pu in! Afl mai multe! îşi spuse el în oglind .ţ ă ăIeşi din baie ştergându-şi fa a şi-şi îmbr c pantaloniiţ ă ă

peste nişte indispensabili noi.(Robo ii ştia se îngrijesc de toate, naiba s -i ia!)ţ ă ă

48

– Vrei s -mi r spunzi la câteva întreb ri, Daneel?ă ă ă– Dup cum ştii, colege Elijah, r spund la toateă ă

întreb rile cât m pricep de bine.ă ăSau aşa cum ai fost instruit, îşi spuse Baley. Apoi, cu

vocea tare:– De ce sunt numai dou zeci de mii de locuitori peă

Solaria?– Acesta este un fapt. O informa ie. O cifr rezultatţ ă ă

dintr-un proces de num rare.ă– Da, dar ocoleşti r spunsul. Aceast planet poate hr niă ă ă ă

milioane; atunci, de ce numai dou zeci de mii? Ai spus că ă solarienii consider acest num r optim. De ce?ă ă

– E modul lor de via .ţă– Vrei s spui c restrâng naşterile?ă ă– Da.– Şi las planeta goal ?ă ăBaley nu ştia nici el de ce se ag a de acest lucru, darăţ

popula ia planetei era unul dintre pu inele fapte certe peţ ţ care le aflase şi nu prea mai avea altceva de întrebat.

– Planeta nu este goal , r spunse Daneel. Este parcelată ă ă în domenii, fiecare condus de câte un solarian.

– Adic , fiecare tr ieşte pe domeniul s u? Dou zeci deă ă ă ă mii de domenii, fiecare cu câte un solarian?

– Mai pu ine, colege Elijah. So iile stau pe aceleaşiţ ţ domenii cu so ii.ţ

– Nu au Oraşe? se înfior Baley.ă– Niciunul, colege Elijah. Solarienii tr iesc completă

separa i şi nu se v d unul pe altul decât în împrejur ri cuţ ă ă totul speciale.

– Sihaştri?– Într-un fel, da. Pe de alt parte îns , nu.ă ă– Ce vrei s spui?ă– Agentul Gruer te-a vizitat ieri prin intermediul unei

imagini tridimensionale. Solarienii se viziteaz frecvent înă modul acesta, dar nu altfel.

Baley se uit uimit la Daneel.ă– Asta se refer şi la noi? Şi noi vom tr i astfel?ă ă

49

– E obiceiul acestei lumi.– Atunci cum s cercetez cazul? Dac vreau s v d peă ă ă ă

cineva…– Din aceast cas , colege Elijah, po i ob ine imagineaă ă ţ ţ

tridimensional a oric rui solarian. Nu e nicio problem . Deă ă ă fapt, te va scuti de nepl cerea ieşirii din cas . Iat de ceă ă ă am spus, când am ajuns aici, c nu va trebui s teă ă obişnuieşti cu exteriorul. Şi e foarte bine. Orice alt aranjament i-ar fi dezagreabil.ţ

– Am s judec eu însumi ce-mi este dezagreabil, replică ă Baley. Primul lucru pe care vreau s -l fac ast zi, Daneel,ă ă este s iau leg tura cu femeia aceea, Gladia, so ia celuiă ă ţ ucis. Dac sistemul tridimensional nu e satisf c tor, m voiă ă ă ă duce în persoan la ea acas . Asta o voi decide eu.ă ă

– Vom vedea care este calea cea mai bun şi maiă practic , colege Elijah, spuse Daneel pe un ton neutru. Mă ă duc s dau dispozi ii pentru micul dejun.ă ţ

Şi se întoarse s plece.ăBaley, aproape amuzat, privi int la spatele lat alţ ă

robotului. Daneel Olivaw f cea pe şeful. Dac instruc iunileă ă ţ lui erau s -l împiedice pe Baley s afle mai mult decât eraă ă absolut necesar, atunci detectivul dispunea de un atu puternic. C ci la urma urmelor cel lalt nu era decât R.ă ă Daneel Olivaw. Ar fi de ajuns s -i spun lui Gruer, sauă ă oric rui alt solarian, c Daneel nu e om, ci doar un robot.ă ă

Şi totuşi, pe de alt parte, pseudoumanitatea lui Daneelă putea fi de mare folos. Un atu nu trebuie jucat de la început. Uneori e mai util dac -l ii în rezerv .ă ţ ă

Vom tr i şi vom vedea, îşi spuse detectivul, şi porni după ă Daneel s -şi ia micul dejun.ă

– Ei, şi cum se stabileşte contactul sta tridimensional?ă– Nu trebuie s ne îngrijim noi, colege Elijah, r spunseă ă

Daneel şi atinse cu degetul unul dintre butoanele pentru apelul robo ilor.ţ

Imediat intr un robot.ăDe unde-or fi venind? se întreb Baley. Umblând f ră ă ă

int prin labirintul de înc peri nelocuite ale cl dirii nuţ ă ă ă

50

vedeai niciun robot. Oare se fereau din calea oamenilor? Îşi trimiteau oare mesaje pentru a l sa drumul liber?ă

Şi totuşi, când f ceai apel, un robot se ivea f ră ă ă întârziere.

Baley se uit la noul venit. Învelişul exterior îi era neted,ă dar nu lucios. Avea un finisaj cenuşiu mat, singura por iuneţ colorat g sindu-se pe um rul drept – un desen în carouriă ă ă asem n tor unei table de şah: p tr ele albe şi galbeneă ă ă ăţ (argintii şi aurii, de fapt, din cauza luciului metalic) erau dispuse aparent la întâmplare.

– Condu-ne în camera de convorbiri, ordon Daneel.ăRobotul se înclin şi se întoarse, f r s spun nimic.ă ă ă ă ă– Stai, b iete, interveni Baley. Cum te cheam ?ă ăRobotul se întoarse spre Baley şi r spunse cu voce clară ă

şi f r ezit ri:ă ă ă– N-am niciun nume, st pâne. Indicativul meu este – aiciă

ridic un deget de metal şi-l puse pe p tr elele de la um ră ă ăţ ă – ACX-2745.

Daneel şi Baley îl urmar într-o înc pere spa ioas ,ă ă ţ ă aceeaşi în care, cu o zi înainte, Baley îl v zuse şezând peă Gruer.

Alt robot îi aştepta aici cu acea inepuizabil r bdare aă ă unei maşin rii. Primul se înclin şi ieşi.ă ă

În timp ce primul f cea aceste mişc ri, Baley compară ă ă însemnele de pe um r ale celor doi robo i. Dispunereaă ţ p tr elelor aurii şi argintii era diferit . Tabla de şah seă ăţ ă compunea din 36 de p tr ele, ceea ce f cea posibil ună ăţ ă num r de 236 aranjamente, adic 70 de miliarde. Mai multă ă decât suficient.

– Pe cât v d, exist un robot pentru fiecare treab ,ă ă ă coment Baley. Unul ne-a condus aici, altul manipulează ă aparatul de vizionat.

– Pe Solaria specializarea robotic are un nivel ridicat,ă colege Elijah.

– Te cred şi eu, dac au atâ ia.ă ţBaley se uit la al doilea robot. Cu excep ia „tablei deă ţ

şah” şi, desigur, a circuitelor pozitronice invizibile din

51

„creierul” lui spongios de platin -iridiu, era o copie a celuiă dintâi.

– Ce indicativ ai? întreb detectivul.ă– ACC-1129, st pâne.ă– Am s - i spun pur şi simplu „b iete”. Uite ce e, vreauă ţ ă

s vorbesc cu doamna Gladia Delmarre, so ia defunctuluiă ţ Rikaine Delmarre. Daneel, exist vreo adres , vreun mijlocă ă de a-i indica pozi ia pe planet ?ţ ă

– Nu cred s fie nevoie de alte informa ii, r spunseă ţ ă Daneel amabil. S -l întreb pe robot…ă

– Las -m pe mine s fac asta, spuse Baley. Ascult ,ă ă ă ă b iete, ştii cum o putem g si pe aceast doamn ?ă ă ă ă

– Da, st pâne. Cunosc circuitele de leg tur cu to iă ă ă ţ st pânii, r spunse robotul, f r urm de mândrie. Era ună ă ă ă ă simplu fapt, ca şi cum ar fi spus: St pâne, sunt confec ionată ţ din metal.

Daneel interveni:– Nu e nimic surprinz tor aici, colege Elijah. Memoria luiă

trebuie s re in doar dou zeci de mii de circuite, ceea ce eă ţ ă ă destul de pu in.ţ

Baley d du din cap aprobator.ă– Exist oare mai multe Gladia Delmarre? S-ar puteaă

produce vreo încurc tur .ă ă– Poftim, st pâne? întreb robotul, dup care r maseă ă ă ă

t cut.ă– Cred, interveni Daneel, c robotul nu i-a în elesă ţ ţ

întrebarea. P rerea mea este c pe Solaria nu exist maiă ă ă multe nume la fel. Numele se înregistreaz la naştere şi nuă se poate lua niciun nume dac nu este liber în momentulă respectiv.

– Bravo, exclam Baley, afl m mereu lucruri noi. Acumă ă uite ce e, b iete, spune-mi cum trebuie s ac ionez, d -miă ă ţ ă circuitul de leg tur , sau cum se cheam , şi apoi ia-o dină ă ă loc.

Urm o pauz perceptibil pân la r spunsul robotului.ă ă ă ă ă– Vre i s stabili i singur contactul, domnule?ţ ă ţ– Exact.

52

Daneel atinse uşor mâneca detectivului.– O clip , colege Elijah.ă– Ce mai e?– Dup p rerea mea, robotul poate face acest contact cuă ă

mai mult uşurin . E doar specialitatea lui.ă ţă– Sunt convins c -l poate face mai bine decât mine,ă

r spunse Baley dârz. Ba chiar, f cându-l eu însumi, aşă ă putea încurca r u lucrurile. Totuşi, prefer s -l fac singur.ă ă Sunt eu cel care ordon sau nu?ă

– Eşti, colege Elijah, şi ordinele tale vor fi executate, atunci când Prima lege o permite. Totuşi, cu voia ta, aş dori s - i transmit informaă ţ ţiile pe care le de in cu privire laţ robo ii solarieni. Pe Solaria robo ii sunt mult mai specializa iţ ţ ţ decât în orice alt lume. Deşi fizic aceşti robo i sunt capabiliă ţ de multe activit i, mintal sunt puternic înzestra i numaiăţ ţ pentru o singur activitate. Pentru a îndeplini sarcini înă afara specializ rii lor au nevoie de poten ialele înalteă ţ produse de aplicarea direct a uneia dintre cele trei Legi.ă Iar pentru a nu îndeplini sarcina pentru care sunt înzestra i,ţ este de asemenea necesar aplicarea direct a celor treiă ă Legi.

– P i, atunci, un ordin primit direct de la mine implică ă intrarea în ac iune a legii a Doua, nu-i aşa?ţ

– Aşa e. Totuşi, poten ialul cerut de aceasta esteţ „nepl cut” pentru robot. De obicei o asemenea situa ie nuă ţ s-ar putea produce, c ci solarienii nu intervin niciodat înă ă activitatea zilnic a robo ilor. Pe de o parte, nu in deloc să ţ ţ ă fac ei munca robo ilor, iar pe de alt parte, nici n-auă ţ ă nevoie s-o fac .ă

– Vrei s spui c robotul ar suferi dac aş îndeplini euă ă ă munca lui?

– Dup cum ştii, colege Elijah, durerea, în sensulă omenesc, nu se aplic reac iilor robotice.ă ţ

– Atunci? întreb Baley, dând din umeri.ă– Cu toate acestea, continu Daneel, robotul trece printr-ă

o stare la fel de nepl cut ca şi durerea pentru o fiină ă ţă uman , dup câte îmi dau eu seama.ă ă

53

– Şi totuşi, replic Baley, eu nu sunt solarian. Suntă p mântean şi nu-mi place ca robo ii s fac ceea ce vreauă ţ ă ă s fac eu.ă

– Gândeşte-te apoi, insist Daneel, c a produceă ă nepl ceri unui robot ar putea fi privit de gazdele noastre caă un gest nepoliticos, c ci într-o societate ca aceasta exist ,ă ă probabil, o serie de principii mai mult sau mai pu in rigideţ despre felul cum trebuie tratat un robot. Şi un asemenea gest nu ne-ar uşura deloc sarcina.

– Bine, se învoi Baley. S -şi fac atunci serviciul.ă ăŞi se instal într-un fotoliu.ăIncidentul nu fusese lipsit de unele înv minte. Era unăţă

exemplu instructiv, care dezv luia cât de neîndur toareă ă poate fi o societate robotic . Odat puşi în func iune, robo iiă ă ţ ţ nu puteau fi uşor înl tura i, iar dac omul voia s renun e laă ţ ă ă ţ ei chiar temporar, constata c nu poate.ă

Cu ochii pe jum tate închişi urm rea robotul, care seă ă apropia de perete. S pofteasc sociologii de pe P mânt să ă ă ă studieze cele întâmplate şi s trag concluzii. El începuseă ă deja s aib unele p reri.ă ă ă

O jum tate din perete se trase în l turi dând la iveal ună ă ă panou de comand ce ar fi f cut cinste chiar şi uneiă ă centrale electrice de Oraş.

Baley ducea dorul pipei sale. Fusese informat c fumatulă pe o planet unde nu se fumeaz ar fi o impolite eă ă ţ îngrozitoare, aşa c nici m car nu i se permisese s -şi iaă ă ă cele de trebuin . Oft . Erau clipe când s-ar fi socotitţă ă nespus de încurajat sim ind între din i eava pipei şi înţ ţ ţ mân c ldura tutunului încins.ă ă

Robotul lucra cu rapiditate, reglând diverse rezisten e şiţ intensificând în modul cuvenit câmpurile de for prinţă uşoare ap s ri cu degetele.ă ă

– Mai întâi este necesar, explic Daneel, s se ia leg turaă ă ă cu persoana solicitat . Mesajul este primit, fireşte, de ună robot. Dac persoana este disponibil şi dispus s accepteă ă ă ă vizionarea, se stabileşte contactul.

54

– Şi sunt necesare toate acele butoane? întreb Baley.ă Robotul de-abia atinge cea mai mare parte a panoului.

– Nu dispun de informa ii complete asupra acestuiţ subiect, colege Elijah. Exist îns cazuri când trebuieă ă aranjate vizion ri multiple sau mobile. Acestea din urm ,ă ă mai ales, necesit regl ri complicate şi continue.ă ă

Robotul anun :ţă– Domnilor, contactul este stabilit şi acceptat. Când

sunte i gata va intra în func iune.ţ ţ– Gata, morm i Baley şi, ca şi cum acest cuvânt ar fi fostă

un semnal, cealalt jum tate a camerei se umplu deă ă lumin .ă

Daneel se gr bi s spun :ă ă ă– Am neglijat s indic robotului ca toate deschiderile spreă

exterior s fie acoperite. Îmi pare r u şi trebuie s …ă ă ă– N-are a face, r spunse Baley, crispându-se. Am să ă

suport. Las -le aşa.ăViziona o sal de baie; cel pu in aşa credea, judecândă ţ

dup instala ii. La un cap t al înc perii se g sea, ghici el,ă ţ ă ă ă un fel de salon de cosmetic şi imagina ia lui plas acolo ună ţ ă robot (sau mai mul i?) care puneau la punct, cu o rapiditateţ plin de precizie, am nuntele unei coafuri feminine şiă ă anumite elemente exterioare care alc tuiau imaginea peă care femeia respectiv urma s-o înf işeze lumii.ă ăţ

Cât despre unele aparate şi dispozitive, pur şi simplu nici nu mai încerc s ghiceasc ce erau. Lipsa de experienă ă ă ţă nu-i permitea s -şi dea seama la ce servesc. Pere ii erauă ţ încrusta i cu un model complicat care înşela ochiul,ţ f cându-l s cread c reprezint un obiect natural şi apoiă ă ă ă ă pierzându-se într-o compozi ie abstract . Efectul eraţ ă calmant şi aproape hipnotic prin modul în care solicita aten ia privitorului.ţ

Ceea ce p rea a fi duşul, o instala ie destul de mare, nuă ţ era separat de rest prin nimic material, ci mai degrabă printr-un dispozitiv special de iluminare care crea un zid de opacitate sclipitoare. Nu se vedea nicio fiin omeneasc .ţă ă

Privirile lui Baley se a intir asupra podelei. Unde seţ ă

55

termina camera lui şi unde începea cealalt ? Era uşor deă spus, c ci exista o linie unde calitatea luminii se schimba,ă marcând probabil hotarul.

Baley p şi spre acea linie şi dup un moment de şov ială ă ă ă întinse mâna dincolo de ea.

Nu sim i nimic; era ca şi cum şi-ar fi vârât bra ul într-unulţ ţ dintre primitivele aparate de vizionare tridimensionale de pe P mânt. Acolo, cel pu in, ar fi continuat s -şi vad mâna;ă ţ ă ă slab, poate, şi acoperit de imagini, dar ar fi continuat s-oă vad . Aici îns disp ruse complet. Pentru ochii lui bra ul i seă ă ă ţ termina ca t iat de la încheietur .ă ă

Dar dac ar trece peste linie cu tot corpul? Probabil că ă atunci n-ar mai putea vedea nimic. S-ar afla într-o lume de întuneric total. Gândul unui asemenea înveliş protector îi era aproape pl cut.ă

Fu întrerupt de o voce. Ridic ochii şi p şi înapoi cu oă ă grab aproape ridicol .ă ă

Îi vorbea Gladia Delmarre. Cel pu in aşa presupuneaţ Baley. Partea superioar a perdelei de lumin ce ascundeaă ă cabina duşului disp ruse şi se vedea limpede un cap.ă

Capul îi surâse lui Baley:– Am spus „bun ziua”, şi îmi pare r u c v-am f cut să ă ă ă ă

aştepta i. M voi usca imediat.ţ ăAvea o fa triunghiular , cu pome ii destul deţă ă ţ

proeminen i (lucru şi mai v dit atunci când zâmbea) şi careţ ă se îngusta într-o curb lin , încadrând nişte buze pline şiă ă terminându-se într-o b rbie delicat . Capul nu p rea s seă ă ă ă afle prea sus deasupra pardoselii. Baley aprecie în l imeaă ţ femeii la aproape 1,60 metri. (Nu era un caz tipic. Cel pu inţ dup p rerea lui Baley. Pe P mânt se credea c spa ieneleă ă ă ă ţ sunt de regul înalte şi impun toare.) Şi nici n-avea aceleă ă reflexe spa iene de bronz în p r. Era un p r castaniuţ ă ă deschis, aproape blond, de lungime potrivit . În acele clipeă flutura zbârlit, din cauza a ceea ce detectivul b nuia a fi ună curent de aer cald. Imaginea era de-a dreptul atr g toare.ă ă

Baley r spunse, stânjenit:ă– Dac vre i s întrerupem contactul şi s aştept m până ţ ă ă ă ă

56

ce sunte i gata…ţ– Nu, nu! Sunt aproape gata şi putem sta de vorb întreă

timp. Hannis Gruer mi-a spus c vre i s m viziona i.ă ţ ă ă ţ Sunte i de pe P mânt, dup câte ştiu.ţ ă ă

St tea cu ochii a inti i asupra lui, p rând s -l soarb dină ţ ţ ă ă ă priviri. Baley d du din cap afirmativ şi se aşez .ă ă

– Tovar şul meu este de pe Aurora.ăGladia surâse şi-şi men inu privirile asupra lui Baley, deţ

parc el ar fi fost adev rata curiozitate şi, într-adev r, îşiă ă ă spuse Baley, aşa şi era.

Femeia îşi ridic bra ele deasupra capului, trecându-şiă ţ degetele prin p r şi r sfirându-l ca pentru a-i gr bi uscarea.ă ă ă Avea bra e delicate şi gra ioase.ţ ţ

E foarte atr g toare, se gândi Baley. Apoi îşi spuse jenat:ă ă Jessie n-ar agrea scena asta.

Daneel interveni în conversa ie:ţ– Nu s-ar putea, doamn Delmarre, ca fereastra pe careă

o vedem s fie polarizat sau acoperit ? Pe colegul meu îlă ă ă deranjeaz lumina zilei. Pe P mânt, aşa cum a i auzită ă ţ probabil…

Tân ra femeie (Baley îi d dea dou zeci şi cinci de ani,ă ă ă dar nutrea o b nuial întrist toare c în privin a vârsteiă ă ă ă ţ spa ienilor aparen ele puteau fi foarte înşel toare) îşi puseţ ţ ă mâinile pe obraji şi exclam :ă

– Vai, sigur c ştiu! Ce proast sunt! Ierta i-m , v rog,ă ă ţ ă ă voi face asta imediat. Voi chema un robot…

Şi, continuând s vorbeasc , ieşi din boxa de uscare, cuă ă mâna întins spre butonul de comand .ă ă

– Mereu îmi spun c ar trebui s am mai multe butoaneă ă în camera asta. La ce e bun o cas dac n-ai un buton laă ă ă îndemân oriunde te-ai afla – s zicem, la cel mult un metruă ă distan . Ar fi… Dar ce, ce s-a întâmplat?ţă

Se uit uluit la Baley care, s rind din fotoliu şiă ă ă r sturnându-l, se întorsese cu spatele, roşu pân în vârfulă ă urechilor.

Daneel observ calm:ă– Ar fi preferabil, doamn Delmarre, dup ce chema iă ă ţ

57

robotul s v întoarce i în box sau, dac nu, s pune i peă ă ţ ă ă ă ţ dumneavoastr unele articole vestimentare.ă

Gladia îşi privi surprins corpul gol şi r spunse:ă ă– Da, desigur.

58

5. Se discut despre crimă ă

– Era doar o vizionare, în elege i, spuse Gladia plin deţ ţ ă c in .ă ţă

Se înf şurase în ceva ce-i l sa libere bra ele şi umerii. Ună ă ţ picior i se vedea pân la jum tatea coapsei, dar Baley,ă ă care-şi redobândise cump tul şi se sim ea un mare n t r u,ă ţ ă ă ă îl ignora stoic.

– E o chestie de surpriz , şti i, doamn Delmarre…ă ţ ă r spunse el.ă

– O, nu face nimic. Po i s -mi spui Gladia, doar dac nu…ţ ă ă dac nu este împotriva uzan elor.ă ţ

– Gladia, atunci. E-n ordine. Vreau doar s te asigur că ă nu era nimic nepl cut, în elegi, doar o chestie de surpriz .ă ţ ă

Destul c se f cuse de râs, cuget el, f r ca biata fată ă ă ă ă ă s -şi mai şi închipuie c o g sise dezagreabil . De fapt eraă ă ă ă destul de… destul de…

Nu g sea cuvântul potrivit, dar îşi d dea perfect seamaă ă c în niciun caz nu i-ar putea vorbi Jessiei despre asta.ă

– Ştiu c te-am ofensat, spuse Gladia, dar f r s vreau.ă ă ă ă Nici nu mi-am dat seama. Desigur, în eleg foarte bine cţ ă trebuie s respect m obiceiurile de pe alte planete, dară ă unele dintre ele sunt atât de bizare… De fapt, nu bizare, se gr bi ea s adauge, nu vreau s spun bizare, ci neobişnuite,ă ă ă m în elegi, şi e foarte uşor s ui i asta. Aşa cum am uitată ţ ă ţ s in ferestrele acoperite.ă ţ

– Nu face nimic, murmur Baley.ăGladia se afla acum în alt înc pere, cu toate ferestreleă ă

acoperite, iar lumina avea nuan a uşor schimbat şi maiţ ă liniştitoare a artificialit ii.ăţ

– Cât despre treaba cealalt , continu ea cu toată ă ă seriozitatea, ştii, e doar o simpl vizionare. La urmaă urmelor, nu te-ai sfiit s vorbeşti cu mine când m aflamă ă sub usc tor, şi nici atunci nu eram îmbr cat .ă ă ă

– Ei da, r spunse Baley, dorind s încheie cât mai repedeă ă aceast discu ie, s te aud e una, iar s te v d e alta.ă ţ ă ă ă

59

– P i da, chiar aşa! Nu e vorba de v zut. Gladia seă ă îmbujor la fa şi l s privirile în jos. Sper c nu- i închipuiă ţă ă ă ă ţ c aş face aşa ceva, adic s ies din usc tor, dac m-ară ă ă ă ă putea vedea cineva. Era îns o simpl vizionare.ă ă

– Şi nu-i acelaşi lucru? întreb Baley.ă– Nicidecum. Şi în clipa asta m vizionezi. Nu m po iă ă ţ

atinge, nici mirosi, nu-i aşa, nimic de felul sta. Dar ai puteaă dac m-ai vedea. Acum îns m aflu la cel pu in dou suteă ă ă ţ ă de mile distan . Deci cum ar putea fi acelaşi lucru?ţă

Pe Baley lucrul începea s -l intereseze.ă– Dar te v d eu proprii mei ochi.ă– Nu, nu m vezi. Vezi doar imaginea mea. M vizionezi.ă ă– Şi care-i deosebirea?– E o mare deosebire.– În eleg.ţŞi chiar în elegea, într-un fel. Distinc ia nu era prea uşorţ ţ

de sesizat, dar avea o anumit logic .ă ăGladia relu , înclinându-şi uşor capul într-o parte:ă– Într-adev r în elegi?ă ţ– Da.– Adic , nu te-ar deranja dac mi-aş scoate halatul?ă ă

întreb ea zâmbind.ăM tachineaz şi ar trebui s i-o retez scurt, se gândiă ă ă

Baley. Spuse apoi, cu voce tare:– Ba da, mi-ar abate mintea de la treab . Vom discutaă

asta alt dat .ă ă– Dar, serios vorbind, te deranjeaz cumva c stau înă ă

halat în loc s îmbrac ceva mai pu in neprotocolar?ă ţ– Nicidecum.– Î i pot spune pe numele mic?ţ– Dac vei avea prilejul.ă– Şi care i-e numele mic?ţ– Elijah.– E-n ordine.Şi se ghemui într-un fotoliu ce p rea tare, aproape deă

duritatea ceramicii, dar care se l s moale sub greutateaă ă trupului ei, îmbrăţișând-o gingaş.

60

– S începem deci, propuse Baley.ă– S începem.ă

Treaba aceasta îi p rea detectivului extraordinar deă grea. Nici m car nu ştia cum s înceap . Pe P mânt ar fiă ă ă ă întrebat despre nume, func ie, Oraşul şi Sectorul deţ reşedin , o mie de întreb ri tip. Şi chiar dac ar fi cunoscutţă ă ă deja r spunsurile, metoda i-ar fi permis s abordezeă ă chestiunile esen iale. I-ar fi permis s ia contact cuţ ă persoana în cauz , s -şi stabileasc tactica de urmat pe oă ă ă baz mai solid decât nişte simple presupuneri.ă ă

Dar aici? Cum putea fi sigur de ceva? Chiar şi verbul „a vedea” avea sensuri diferite pentru el şi pentru această femeie. Câte alte cuvinte le interpretau oare diferit? Cât de des se vor isca astfel de neîn elegeri între ei f r caţ ă ă detectivul s -şi dea m car seama?ă ă

– De cât timp erai c s torit , Gladia?ă ă ă– De zece ani, Elijah.– Ce vârst ai?ă– Treizeci şi trei.Baley sim i o vag satisfac ie, gândindu-se c ar fi pututţ ă ţ ă

avea, la fel de bine, o sut treizeci şi trei.ă– A i fost ferici i în c snicie?ţ ţ ăGladia p ru descump nit .ă ă ă– Ce vrei s spui cu asta?ă– P i…ăO clip , Baley se sim i încurcat. Cum s defineşti oă ţ ă

c snicie fericit ? Şi apoi, ce înseamn o astfel de c s torieă ă ă ă ă pentru un solarian? Relu :ă

– P i, v vedea i des?ă ă ţ– Cum? Te cred şi eu c nu! Doar nu eram animale.ăBaley şov i.ă– Dar nu locuia i în aceeaşi cl dire? Credeam…ţ ă– Locuiam, fireşte. Doar eram c s tori i. Dar fiecare areă ă ţ

apartamentul s u. El avea o func ie foarte important careă ţ ă îi lua mult timp, iar eu am propria mea munc . Ne vizionamă oricând era necesar.

61

– Dar te şi vedea, nu-i aşa?– Nu se vorbeşte despre asta, dar, dac ii s ştii, m şiă ţ ă ă

vedea.– Ave i copii?ţGladia, v dit agitat , s ri în picioare.ă ă ă– Asta e prea mult! E culmea indecen ei!ţ– Stai, aşteapt pu in! exclam Baley lovind cu pumnulă ţ ă

în bra ul fotoliului. Nu-mi face greut i: Doar anchetez oţ ăţ crim . În elegi? O crim . Iar cel ucis a fost so ul t u. Vrei s -ă ţ ă ţ ă ăl vezi pe ucigaş prins şi pedepsit, sau nu?

– Atunci întreab -m despre crim , nu despre… despre…ă ă ă– Trebuie s aflu o mul ime de lucruri. De pild , vreau să ţ ă ă

ştiu dac regre i moartea so ului t u. Şi ad ug , cu oă ţ ţ ă ă ă brutalitate voit : C ci nu prea se vede.ă ă

Gladia îl fix cu arogan :ă ţă– Regret moartea oricui, mai ales a unui om tân r şiă

folositor.– Dar faptul c i-era so nu adaug nimic la aceasta?ă ţ ţ ă– Îmi fusese repartizat mie şi, ei da, ne vedeam la datele

fixate şi… şi… (adaug în grab ) dac ii neap rat s ştii, n-ă ă ă ţ ă ăavem copii pentru c nu ni s-a repartizat înc niciunul. Dară ă nu v d ce leg tur e între toate astea şi regretul sim ită ă ă ţ pentru moartea cuiva.

Poate c nu e nicio leg tur , se gândi detectivul. Era ună ă ă aspect de via social solarian , iar pe aceasta Baley n-oţă ă ă cunoştea. Schimb deci subiectul.ă

– Mi s-a spus c ai unele date personale despreă împrejur rile în care a fost comis crima.ă ă

O clip Gladia p ru încordat .ă ă ă– Eu… am descoperit corpul. Asta trebuia s spun?ă– Dar n-ai fost de fa la crim ?ţă ă– O, nu, r spunse femeia, cu voce slab .ă ă– Ei bine, n-ai vrea s -mi povesteşti cum s-a întâmplat?ă

Nu te gr bi şi foloseă ște-ţi propriile cuvinte.Spunând acestea, Baley se rezem de speteaz şi seă ă

preg ti s-o asculte.ă– Erau patru decade şi treizeci şi dou de centade…ă

62

– Ce înseamn asta dup ora universal ?ă ă ă– Nu ştiu… Nu, nu ştiu. Dar po i afla, presupun.ţVocea îi tremura pu in şi f cuse ochii mari. Sunt pu inţ ă ţ

prea cenuşii ca s -i po i considera albaştri, observ Baley.ă ţ ăGladia continu :ă– Venise în apartamentul meu. Era tocmai ziua fixat caă

s ne vedem şi ştiam c va veni.ă ă– Venea totdeauna în zilele fixate?– Desigur. Era un om foarte conştiincios, un bun solarian.

Nu s rea niciodat zilele fixate şi totdeauna venea laă ă aceeaşi or . Fireşte, nu r mânea mult. Nu ni s-auă ă repartizat… co… (nu putea termina de pronun at cuvântul,ţ dar Baley d du din cap în semn c a în eles). Oricum,ă ă ţ venea mereu la aceeaşi or , ştii, ca totul s fie comod.ă ă St team de vorb câteva minute; e un calvar s te vezi cuă ă ă cineva, dar el îmi vorbea totdeauna normal. Aşa era felul lui. Apoi se ducea s lucreze la un proiect, nu ştiu exact ce.ă Avea un laborator special în apartamentul meu, în care se putea retrage în zilele când ne vedeam. Dar avea unul mult mai mare la el în apartament, desigur.

Baley se întreb la ce putea lucra so ul ei în aceleă ţ laboratoare. Cercet ri de fetologie, poate, îşi spuse el.ă

– Ai observat atunci ceva nefiresc la el? P reaă preocupat?

– Nu, nu. Nu era niciodat preocupat. (Gladia fu cât peă ce s chicoteasc , dar se re inu în ultimul moment.) Seă ă ţ st pânea întotdeauna perfect, ca prietenul t u.ă ă

Şi cu mâna ei mic ar t spre Daneel, care şedeaă ă ă neclintit.

– În eleg. Continu , te rog.ţ ăGladia îns nu continu , ci spuse în şoapt :ă ă ă– Te deranjeaz dac beau ceva?ă ă– Nicidecum.Mâna femeii alunec pe bra ul fotoliului şi în mai pu ină ţ ţ

de un minut intr t cut un robot, aducându-i o b utură ă ă ă cald (Baley putea z ri aburul). Gladia sorbi pu in, apoiă ă ţ puse b utura pe o m su .ă ă ţă

63

– Aşa, relu ea, acum e mult mai bine. Pot s te-ntrebă ă ceva personal?

– Orice doreşti, r spunse detectivul.ă– S vezi, am citit multe lucruri despre P mânt.ă ă

Totdeauna m-au interesat. E o lume atât de ciudat . Se opriă brusc şi ad ug imediat: N-am vrut s spun asta.ă ă ă

Baley se încrunt pu in.ă ţ– Orice lume le pare ciudat celor care nu tr iesc în ea.ă ă– Vreau s spun c e deosebit , în elegi. Oricum, vreauă ă ă ţ

s te întreb ceva nepoliticos. Cel pu in, sper s nu fieă ţ ă nepoliticos pentru un p mântean. Fireşte, unui solarian nuă i-aş pune o asemenea întrebare pentru nimic în lume.

– Ce vrei s m întrebi, Gladia?ă ă– Ceva în leg tur cu tine şi prietenul t u… domnulă ă ă

Olivaw, nu-i aşa?– Da, aşa îl cheam .ă– Voi doi nu v viziona i, nu?ă ţ– Ce vrei s spui cu asta?ă– Adic , între voi. V vede i, nu-i aşa? Sunte i, adic ,ă ă ţ ţ ă

împreun .ă– Da, el se afl fizic în aceeaşi camer cu mine, confirmă ă ă

Baley.– L-ai putea atinge dac ai vrea, nu?ă– Exact.Gladia se uit la ei pe rând şi exclam :ă ă– O!Aceast interjec ie putea însemna orice. Dezgust?ă ţ

Oroare?O clip detectivul fu tentat s se ridice, s se apropie deă ă ă

Daneel şi s -i pun mâna pe obraz. Ar fi fost interesant deă ă urm rit reac ia Gladiei. Se re inu îns şi relu :ă ţ ţ ă ă

– Voiai s continui cu relatarea faptelor din ziua cândă so ul t u a venit s te vad .ţ ă ă ă

Avea certitudinea moral c digresiunea Gladiei, oricâtă ă de interesant s-ar fi dovedit pentru ea, fusese motivată ă mai ales de dorin a de a evita acest lucru.ţ

Doamna Delmarre mai sorbi o înghi itur şi continu :ţ ă ă

64

– Nu mai am prea multe de spus. Am în eles c va fiţ ă ocupat, şi de altfel ştiam asta, c ci mereu cerceta câteă ceva, aşa c m-am întors şi eu la lucrul meu. Apoi, după ă vreo cincisprezece minute, am auzit un strig t.ă

Urm o pauz , dar Baley o îndemn s continue:ă ă ă ă– Ce fel de strig t?ă– Un strig t al lui Rikaine. Al so ului meu. Un strig t, pură ţ ă

şi simplu, f r niciun cuvânt. P rea provocat de team . Baă ă ă ă nu, de surpriz , de stupoare. Cam aşa ceva. Nu-l maiă auzisem niciodat strigând.ă

Îşi duse mâinile la urechi, de parc ar fi vrut s alungeă ă chiar şi amintirea acelui strig t, şi l s s -i scape capotul înă ă ă ă jurul taliei. Nu-şi d dea seama de asta, iar Baley priveaă int la carnetul de însemn ri.ţ ă ă

– Şi ce-ai f cut atunci? întreb detectivul.ă ă– Am fugit. Am fugit. Nu ştiam unde se afl .ă– Parc ai spus c se dusese în laboratorul pe care-l aveaă ă

în apartamentul t u.ă– Se dusese, Eli… Elijah, dar eu nu ştiam unde e acest

laborator. Nu ştiam sigur, c ci nu fusesem acolo niciodat .ă ă Era al lui. Cunoşteam îns în linii mari locul. Ştiam c eă ă situat undeva spre apus, dar eram atât de tulburat încâtă nici m car nu mi-a venit în gând s chem un robot, care m-ă ăar fi condus imediat acolo. Şi, fireşte, nechemat nu putea veni niciunul. Şi când am ajuns – am g sit pân la urmă ă ă drumul – Rikaine era mort.

Se opri brusc şi, spre marea stinghereal a lui Baley, îşiă înclin capul şi începu s plâng . Nu f cea nicio încercareă ă ă ă s -şi ascund fa a. inea ochii închişi şi pe obraji i seă ă ţ Ţ scurgeau încet şiroaie de lacrimi. Nu scotea niciun sunet. De-abia dac îi tremurau umerii.ă

Deschise apoi ochii şi îl privi înl crimat :ă ă– Nu mai v zusem niciodat un mort. Era tot plin deă ă

sânge şi capul era… ştii… Am reuşit s chem un robot, iară el a chemat pe al ii şi b nuiesc c ei au avut grij de mineţ ă ă ă şi de Rikaine. Nu…

– Ce în elegi prin „au avut grij de Rikaine”? întrebţ ă ă

65

detectivul.– L-au luat de acolo şi au cur at locul.ăţÎn glasul ei ap ruse o uşoar not de indignare: era doară ă ă

st pâna casei, grijulie de felul cum arat aceasta. Ad ug :ă ă ă ă– Toate erau într-un hal f r de hal.ă ă– Şi ce s-a întâmplat cu corpul?Gladia d du negativ din cap:ă– Nu ştiu. L-au incinerat cred, ca pe orice cadavru.– N-ai chemat poli ia?ţFemeia îl privi de parc n-ar fi în eles şi Baley îşi aduseă ţ

aminte: N-au poli ie! Apoi, cu voce tare:ţ– Dar ai anun at, cred, pe cineva. C ci toat treaba astaţ ă ă

s-a aflat.– Robo ii au chemat un doctor. Iar eu a trebuit s anunţ ă ţ

la locul de munc al lui Rikaine. Robo ii de acolo trebuiau să ţ ă afle c nu se va mai întoarce.ă

– Doctorul era pentru tine, b nuiesc.ăGladia confirm dând din cap. Pentru prima dat p ru să ă ă ă

observe capotul drapat în jurul coapselor. Îl trase în sus, murmurând jalnic:

– Scuz -m , scuz -m .ă ă ă ăBaley se sim i stingherit, privind-o cum st tea acoloţ ă

tremurând, neajutorat , cu fa a chinuit de groazaă ţ ă copleşitoare ce i-o treziser aceste amintiri.ă

Nu mai v zuse niciodat un om mort. Nu mai v zuseă ă ă niciodat sânge şi o east zdrobit . Şi deşi pe Solariaă ţ ă ă rela iile so -so ie erau superficiale şi inconsistente, avuseseţ ţ ţ totuşi de-a face cu o fiin uman , moart .ţă ă ă

Baley nu prea mai ştia ce s fac sau s spun . Sim eaă ă ă ă ţ un imbold s se scuze, dar, de fapt, nu era decât un poli istă ţ în exerci iul func iunii.ţ ţ

Pe aceast planet nu exist îns poli ie. Va în elegeă ă ă ă ţ ţ oare Gladia c aceasta era obliga ia lui?ă ţ

Rar şi cât mai blând cu putin o întreb :ţă ă– Spune-mi, Gladia, ai auzit oare şi altceva? Adic , înă

afar de strig tul so ului t u?ă ă ţ ăFemeia îşi ridic privirile. Avea o fa foarte pl cut , înă ţă ă ă

66

ciuda triste ii v dite, sau poate tocmai din pricina ei.ţ ă– N-am auzit nimic.– Poate nişte paşi fugind? Sau vreo alt voce?ăGladia cl tin din cap:ă ă– N-am auzit nimic.– Când i-ai g sit so ul, era singur? Nu era i decât voi doiţ ă ţ ţ

acolo?– Da.– Şi nu era niciun semn c s-ar mai fi aflat şi altcinevaă

acolo?– N-am observat niciunul. De altfel, nici nu ştiu cum s-ar

mai fi putut afla cineva.– De ce spui asta?O clip Gladia p ru surprins . Apoi spuse ab tut :ă ă ă ă ă– Uit mereu c vii de pe P mânt. Ei da, nimeni altul nuă ă

putea fi acolo. Înc din copil rie so ul meu nu vedea peă ă ţ nimeni în afar de mine. Şi nici nu era Rikaine omul care să ă se vad cu al ii. Era foarte riguros în privin a uzan elor.ă ţ ţ ţ

– Dar poate c s-a întâmplat f r voia lui. Dac ar fi venită ă ă ă cineva s -l vad neinvitat, f r ca so ul t u s ştie de asta?ă ă ă ă ţ ă ă Oricât de riguros ar fi fost, nu putea evita s -l vad peă ă intrus.

– Se poate, dar atunci ar fi chemat imediat robo ii ca s -lţ ă dea afar pe acel om. Aşa ar fi procedat! Şi apoi nimeni n-ăar fi încercat s vin la so ul meu neinvitat. Nici nu potă ă ţ concepe un asemenea lucru. Iar Rikaine, desigur, n-ar fi invitat niciodat pe nimeni. E ridicol s -mi închipui aşaă ă ceva.

Baley întreb cu blânde e:ă ţ– So ul t u a fost ucis cu o lovitur în cap, nu-i aşa?ţ ă ă

Recunoşti asta.– Cred c da. Era tot numai…ă– Deocamdat nu- i cer detalii. Ai v zut cumva în cameră ţ ă ă

vreo urm de dispozitiv mecanic care i-ar fi permis cuivaă s -i zdrobeasc easta de la distan ?ă ă ţ ţă

– Sigur c nu. Sau, cel pu in, eu n-am observat nimic.ă ţ– Dac ar fi fost, cred c l-ai fi v zut. Rezult deci că ă ă ă ă

67

cineva a inut în mân un obiect capabil s zdrobeascţ ă ă ă easta cuiva şi c a folosit acest obiect. Cineva trebuie sţ ă ă

se fi aflat la vreun metru de so ul t u pentru a faceţ ă aceasta. Aşa c cineva l-a v zut.ă ă

– Nu se poate, exclam Gladia cu toat convingerea. Ună ă solarian n-ar accepta s vad pe nimeni.ă ă

– Dar un solarian pornit s ucid nu s-ar sinchisi de pu ină ă ţ „v zut”, nu-i aşa?ă

(Aceast afirma ie îi p rea lui însuşi îndoielnic . Peă ţ ă ă P mânt aflase despre cazul unui asasin total lipsit deă conştiin , care fusese prins numai pentru c nu se putuseţă ă hot rî s încalce obiceiul p str rii unei linişti absolute laă ă ă ă baia de cartier.)

Gladia cl tin din cap:ă ă– Nu în elegi cum e cu v zutul acesta. P mântenii se potţ ă ă

vedea oricând, aşa c nu po i în elege…ă ţ ţP rea cuprins de curiozitate. Ochii i se luminar pu in.ă ă ă ţ– V zutul î i pare o treab perfect normal , nu-i aşa?ă ţ ă ă– L-am considerat întotdeauna ca un lucru de la sine

în eles, r spunse Baley.ţ ă– Nu te deranjeaz ?ă– De ce m-ar deranja?– P i, în filme nu se spune şi am vrut întotdeauna să ă

aflu… Pot s - i pun o întrebare?ă ţ– Te rog, r spunse detectivul cu indiferen .ă ţă– i s-a repartizat o so ie?Ţ ţ– Sunt c s torit. Nu ştiu cum vine treaba cu repartizarea.ă ă– Ştiu c î i vezi so ia oricând doreşti, şi ea te vede peă ţ ţ

tine, şi amândoi considera i acest lucru foarte firesc.ţBaley confirm dând din cap.ă– Ei bine, atunci când o vezi, dac ai dori s … îşi ridică ă ă

mâinile pân în dreptul umerilor şi se opri, de parc ar fiă ă c utat expresia cea mai potrivit . Apoi relu : Pute i… chiară ă ă ţ oricând…

Şi o l s balt . Baley nu încerc s-o ajute.ă ă ă ă– Ei, nu are nicio importan , spuse Gladia. Şi nici nu ştiuţă

de ce trebuie s te plictisesc acum cu asemenea fleacuri.ă

68

Am terminat?P rea c îi vor da din nou lacrimile.ă ă– Înc pu in, Gladia. Uit faptul c nimeni n-ar fi putut s -ă ţ ă ă ă

l vad pe so ul t u. Presupune c cineva l-a v zut. Cine ar fiă ţ ă ă ă putut fi acesta?

– N-are rost s umbl m cu ghicitul. Nu putea fi nimeni.ă ă– Dar trebuie s fi fost cineva. Agentul Gruer spune că ă

exist motive de a b nui pe cineva. Aşa c vezi, trebuie să ă ă ă fi fost cineva.

Pe fa a femeii flutur un zâmbet slab, lipsit de bucurie:ţ ă– Ştiu la cine se gândeşte.– Perfect. La cine?Gladia îşi puse mâna ei mic pe piept:ă– La mine.

69

6. Se respinge o teorie

– Aş spune, colege Elijah, interveni Daneel în discu ie, cţ ă aceasta este o concluzie evident .ă

Baley se uit surprins la colegul s u, robotul.ă ă– De ce evident ?ă– Îns şi doamna Delmarre, explic Daneel, afirm că ă ă ă

este singura persoan care îl putea vedea pe so ul ei.ă ţ Condi iile sociale de pe Solaria nici nu i-ar permite sţ ă prezinte altceva ca fiind adev rul. Desigur c agentul Grueră ă g seşte firesc, ba chiar obligatoriu, s cread c un soă ă ă ă ţ solarian nu poate fi v zut decât de so ia sa. Cum numai oă ţ singur persoan putea deci s -l vad , o singur persoană ă ă ă ă ă putea s -l loveasc şi o singur persoan putea fi ucigaşul.ă ă ă ă Sau, mai degrab , ucigaşa. Dac î i aminteşti, agentulă ă ţ Gruer a spus c o singur persoan putea face asta. N-aă ă ă admis posibilitatea existen ei altcuiva. Aşa e?ţ

– Dar a mai spus, replic Baley, c nici acea persoan n-ă ă ăar fi putut s vârşi crima.ă

– Vrând s spun , probabil, c la locul faptei nu s-a g sită ă ă ă nicio arm . Presupun c doamna Delmarre ne-ar puteaă ă explica aceast anomalie.ă

Şi Daneel ar t cu o polite e rece, de robot, spre loculă ă ţ unde Gladia continua s fie vizibil pe ecran, cu privirileă ă l sate în jos şi strângând din buzele ei mici.ă

Dumnezeule, se gândi Baley, uitam de doamna.Poate c aceasta se întâmpla din cauza irit rii. Îl iritaă ă

Daneel, cu modul lui de abordare rece, neemotiv. Sau poate îl irita propriul s u comportament, abordarea saă emotiv . Dar nu st tu s analizeze problema.ă ă ă

– Cam atât deocamdat , Gladia. Nu ştiu ce se spune înă asemenea situa ii, dar s întrerupem contactul. Laţ ă revedere.

– Uneori se spune „încheiat vizionarea”, dar îmi place mai mult „La revedere”. Pari tulburat, Elijah. Îmi pare r u,ă c ci m-am obişnuit s se cread c am f cut-o eu, aşa c n-ă ă ă ă ă ă

70

ai de ce s fii stânjenit.ă– Dar ai f cut-o într-adev r, Gladia? întreb Baley.ă ă ă– Nu! r spunse ea, mânioas .ă ă– Atunci, la revedere.Şi imaginea Gladiei se şterse, purtând înc o expresie deă

mânie. O clip Baley continu s simt înrâurirea acelor cuă ă ă ă totul extraordinari ochi cenuşii.

Chiar dac afirmase c s-a obişnuit s fie considerată ă ă ă drept ucigaş , acest lucru era f r îndoial o minciun .ă ă ă ă ă Mânia ei vorbea mai clar decât cuvintele. Şi detectivul se întreb de câte alte minciuni ar fi oare capabil .ă ă

Iar acum Baley se g sea singur cu Daneel.ă– Ei bine, Daneel, spuse el, nu sunt chiar un n t r u.ă ă ă– Nici n-am crezut asta vreodat , colege Elijah.ă– Atunci, spune-mi, ce te-a f cut s afirmi c la loculă ă ă

crimei nu s-a g sit nicio arm ? Asta nu rezult din probeleă ă ă existente şi nici din ceea ce mi s-a comunicat.

– Aşa este. Am îns informa ii suplimentare pe care tuă ţ înc nu le-ai aflat.ă

– Eram sigur. Ce informa ii?ţ– Agentul Gruer a spus c va trimite o copie a raportuluiă

privind cercet rile întreprinse de ei. Am aceast copie. Aă ă sosit azi-diminea .ţă

– De ce nu mi-ai ar tat-o?ă– Am considerat c poate ar fi mai avantajos pentru tineă

s - i faci cercet rile, cel pu in în faza ini ial , condus deă ţ ă ţ ţ ă propriile tale idei, f r a fi influen at de concluziile altoraă ă ţ care, aşa cum recunosc ei înşişi, n-au ajuns la nicio concluzie satisf c toare. Şi tocmai pentru c şi eu însumiă ă ă m temeam c procesele mele logice ar putea fi influen ateă ă ţ de aceste concluzii, n-am participat deloc la conversa ie.ţ

Procese logice! Brusc, Baley îşi aminti o f râm dintr-oă ă discu ie purtat pe vremuri cu un robotician. Robo ii, îiţ ă ţ spunea acesta, sunt logici, dar nu ra ionali.ţ

– Ai intervenit, îns , la sfârşitul discu iei.ă ţ

71

– Într-adev r, colege Elijah, dar numai pentru că ă ob inusem dovezi evidente care confirmau b nuielileţ ă agentului Gruer.

– Ce fel de dovezi?– Cele ce puteau fi deduse din comportarea doamnei

Delmarre.– S preciz m, Daneel.ă ă– Gândeşte-te c dac doamna ar fi vinovat şi ară ă ă

încerca s -şi dovedeasc nevinov ia, i-ar fi util s -lă ă ăţ ă conving de acest lucru pe detectivul care anchetează ă crima.

– Ei şi?– Dac i-ar putea deforma ra ionamentul exploatându-i oă ţ

anumit sl biciune, ar face aceasta, nu-i aşa?ă ă– E numai o ipotez .ă– Nicidecum, veni r spunsul calm al robotului. Aiă

observat, cred, c şi-a concentrat toat aten ia asupra ta.ă ă ţ– Pentru c eu îi vorbeam, spuse Baley.ă– Se concentrase asupra ta de la bun început, chiar

înainte de a-şi da seama c tu vei vorbi cu ea. De fapt, esteă de presupus, în mod logic, s se fi aşteptat ca eu, înă calitatea mea de auroran, s conduc cercet rile. Şi totuşi s-ă ăa concentrat asupra ta.

– Şi ce deduci din asta?– C îşi bazeaz speran ele pe tine, colege Elijah. Tu eştiă ă ţ

p mântean.ă– Şi ce e cu asta?– A studiat situa ia de pe P mânt. Acest lucru l-a l sat sţ ă ă ă

se în eleag de câteva ori. Ştia ce vreau s spun atunciţ ă ă când la începutul discu iei am rugat-o s acopere surseleţ ă de lumin natural . N-a p rut surprins sau nedumerit ,ă ă ă ă ă aşa cum ar fi fost desigur cazul dac n-ar fi cunoscută condi iile de pe P mânt.ţ ă

– Ei şi?– Întrucât s-a informat despre P mânt, este normal să ă

presupunem c a descoperit una dintre sl biciunileă ă p mântenilor. Trebuie s fi aflat de complexul nudit ii, caă ă ăţ

72

şi de felul cum reac ioneaz un p mântean la asemeneaţ ă ă spectacole.

– Dar a… a explicat cum stau lucrurile cu vizionarea…– Da, a explicat. Dar i-a p rut perfect conving toare? Deţ ă ă

dou ori s-a l sat v zut în ceea ce tu consideri a fi inută ă ă ă ţ ă indecent …ă

– Concluzia ta este deci c încearc s m seduc . Aşaă ă ă ă ă e?

– S te abat de la obiectivitatea ta profesional . Aşa miă ă ă s-a p rut mie. Şi cu toate c nu pot împ rt şi reac iileă ă ă ă ţ umane la o asemenea inut , aş considera, pe baza datelorţ ă imprimate în circuitele memoriei mele, c aceast doamnă ă ă prezint o anumit atractivitate fizic . Mai mult, dină ă ă comportarea ta am dedus c - i d deai seama de asta şi că ţ ă ă apreciai înf işarea ei. Aş spune chiar c doamna Delmarreăţ ă a procedat corect, gândindu-se c modul ei de ac iune teă ţ va face s fii de partea ei.ă

– Uite ce e, spuse Baley stânjenit, indiferent de impresia pe care mi-ar fi f cut-o, sunt înc un agent de poli ie înă ă ţ deplin posesie a eticii mele profesionale. Şi acum, să ă vedem raportul, nu uita asta.

Baley citi documentul în t cere. Îl termin , dup care seă ă ă întoarse la început şi îl mai citi o dat .ă

– Aici apare un element nou, observ el. Robotul.ăDaneel Olivaw confirm dând din cap.ă– Ea n-a pomenit nimic despre asta, spuse Baley

gânditor.– Ai pus greşit întrebarea. Ai întrebat-o dac era singură ă

când a descoperit cadavrul. Ai întrebat dac mai eraă altcineva prezent la locul crimei. Un robot nu poate fi „altcineva”.

Baley d du din cap a în elegere. Dac el însuşi, caă ţ ă suspect, ar fi fost întrebat cine se mai g sea la locul uneiă crime, desigur c n-ar fi r spuns: Nimeni, afar de această ă ă ă mas .ă

– Cred c ar fi trebuit s întreb dac erau de fa şiă ă ă ţă

73

robo i. (La naiba, ce întreb ri trebuie oare s pui într-o lumeţ ă ă necunoscut ?) Daneel, ce valoare legal are m rturia unuiă ă ă robot?

– La ce te referi?– Un robot poate fi martor pe Solaria? Poate depune

m rturie?ă– De ce te îndoieşti de aceasta?– Un robot nu e un om, Daneel. Pe P mânt nu poate fiă

acceptat ca martor.– Şi totuşi urma unui picior e acceptat , colege Elijah,ă

deşi este mult mai pu in uman , prin natura ei, decât unţ ă robot. În aceast privin pozi ia p mântenilor este lipsită ţă ţ ă ă de logic . Pe Solaria m rturia robo ilor e acceptat , atunciă ă ţ ă când e competent .ă

Baley nu contest afirma ia. Îşi sprijini b rbia în pumn şiă ţ ă începu s examineze mintal acest nou aspect.ă

Îngrozit la culme, Gladia Delmarre, aplecat pesteă ă corpul so ului s u, chemase robo ii. Dar, pân la venireaţ ă ţ ă lor, leşinase.

Robo ii au raportat c o g siser acolo, lâng cadavru. Şiţ ă ă ă ă mai g siser ceva: un robot. Acel robot nu fusese chemat;ă ă era deja acolo. Nu f cea parte din personal. Niciun alt robotă nu-l mai v zuse vreodat şi nu i se cunoşteau func iile şiă ă ţ îndatoririle.

Nici de la robotul cu pricina nu se putuse afla nimic. Era defect. Când a fost g sit, mişc rile lui ca şi, probabil,ă ă creierul pozitronic, erau dezorganizate. Nu putea da niciun r spuns coerent, prin vorbe sau prin gesturi, şi după ă cercet ri am nun ite un expert robotician îl declaraseă ă ţ nerecuperabil.

Singura lui activitate ce mai v dea urme de organizareă era continua repetare a cuvintelor „Ai s m omori… Ai să ă ă m omori… Ai s m omori…”ă ă ă

Nu s-a g sit nicio arm care ar fi putut fi întrebuin ată ă ţ ă pentru a zdrobi easta lui Rikaine Delmarre.ţ

Baley spuse brusc:– M duc s m nânc, Daneel, şi apoi o s -l vedem dină ă ă ă

74

nou pe agentul Gruer… sau o s -l vizion m, mai degrab .ă ă ă

Hannis Gruer era înc la mas în momentul stabiliriiă ă contactului. Mânca încet, alegându-şi cu grij fiecareă îmbuc tur dintr-o larg varietate de feluri, uitându-seă ă ă atent la fiecare dintre ele, de parc ar fi c utat oă ă combina ie necunoscut care s -i dea maximum deţ ă ă satisfac ie.ţ

Ar putea avea vreo dou sute de ani, se gândi Baley, şiă probabil c mâncatul devine monoton pentru ei.ă

– V salut, domnilor, exclam Gruer. A i primit raportulă ă ţ nostru, presupun.

Capul pleşuv îi lucea în timp ce se apleca peste mas caă s ia o buc ic aleas .ă ăţ ă ă

– Da. Şi am avut o discu ie interesant cu doamnaţ ă Delmarre, r spunse Baley.ă

– Bun, bun. A i ajuns oare la vreo concluzie?ţ– C e nevinovat .ă ăGruer îşi ridic brusc privirile.ă– Serios?Baley confirm dând din cap.ă– Şi totuşi, insist Gruer, ea e singura persoan careă ă

putea s -l vad , singura persoan care se putea afla înă ă ă preajm …ă

– Mi s-a explicat acest lucru şi, oricât de categorice ar fi uzan ele sociale pe Solaria, faptul nu este concludent. Potţ s v explic?ă ă

– Desigur, spuse Gruer, şi reveni la dejun.– O crim st pe trei picioare, începu Baley. Fiecareă ă

dintre ele este important: mobilul, mijlocul şi prilejul. Pentru a acuza un suspect este necesar s le cunoaştem pe toateă trei. Sunt de acord c doamna Delmarre avea la îndemână ă prilejul. Dar nu mi s-a spus nimic despre mobil.

Gruer ridic din umeri:ă– Nu cunoaştem niciunul.O clip ochii lui se a intir asupra lui Daneel, care st teaă ţ ă ă

t cut.ă

75

– Perfect. Suspecta nu are niciun mobil cunoscut, dar să spunem c este o criminal patologic . S analiz m pu ină ă ă ă ă ţ lucrurile, sub acest aspect. Doamna Delmarre se afl înă laborator cu so ul ei şi dintr-un motiv oarecare vrea s -lţ ă ucid . Îl amenin cu un ciomag sau cu vreun alt obiectă ţă contondent. Lui Delmarre îi trebuie câtva timp ca s -şi deaă seama c so ia lui vrea într-adev r s -l loveasc . Apoi strigă ţ ă ă ă ă îngrozit: „Ai s m omori”, ceea ce ea şi face. El se întoarceă ă ca s fug , dar lovitura se abate asupra lui şi-i zdrobeşteă ă easta. Apropo, corpul a fost examinat de vreun medic?ţ

– Da şi nu. Robo ii au chemat un doctor ca s-oţ îngrijeasc pe doamna Delmarre şi, fireşte, acesta s-a uitată şi la cadavru.

– Raportul nu men ioneaz aşa ceva.ţ ă– Nici nu prea avea rost. Omul era mort. De fapt în

momentul când doctorul a vizionat corpul, acesta fusese deja dezbr cat, sp lat şi preg tit pentru incinerare, înă ă ă modul obişnuit.

– Cu alte cuvinte, robo ii distruseser probele materiale,ţ ă spuse Baley, iritat. Apoi: A i spus: „a vizionat corpul?” Nu l-ţa v zut?ă

– Pe tot spa iul! exclam Gruer, ce idee tr snit ! L-aţ ă ă ă vizionat, fireşte, din toate unghiurile necesare şi cu mare aten ie, sunt sigur. Sunt cazuri când un medic nu poateţ evita s -şi vad pacien ii, dar nu pot concepe sub niciună ă ţ motiv pentru ce ar trebui s vad cadavre. Medicina este oă ă meserie ingrat , dar exist şi aici limite.ă ă

– M rog, chestiunea se pune astfel: a comunicată doctorul ceva despre natura r nii care a provocat moarteaă lui Delmarre?

– Ştiu la ce te gândeşti. Crezi, probabil, c rana era preaă grav pentru a fi fost f cut de o femeie.ă ă ă

– O femeie este mai slab decât un b rbat, domnuleă ă Gruer. Iar Gladia Delmarre este o femeie mic .ă

– Dar foarte robust , detectiv Baley. Şi dac arma e bineă ă aleas , greutatea ei şi modul de mânuire rezolv aproapeă ă totul. Dar chiar şi f r asta, o femeie dezl n uit poate faceă ă ă ţ ă

76

lucruri surprinz toare.ăBaley d du din umeri:ă– A i pomenit de o arm . Unde e?ţ ăGruer se mişc pe scaun. Întinse mâna spre un pahară

gol, şi un robot ap ru în câmpul de vizionare şi i-l umplu cuă un lichid incolor ce p rea a fi ap .ă ă

Gruer inu o clip în mân paharul plin, apoi îl puse dinţ ă ă nou pe mas , de parc ar fi renun at s mai bea, şiă ă ţ ă r spunse:ă

– Aşa cum se spune şi în raport, n-am reuşit s-o g sim.ă– Ştiu c în raport se spune aşa ceva. Vreau îns s mă ă ă ă

asigur de câteva lucruri. A fost c utat aceast arm ?ă ă ă ă– Minu ios.ţ– De c tre dumneavoastr ?ă ă– De c tre robo i, dar eu i-am vizionat tot timpul. N-amă ţ

putut g si niciun obiect care s fi servit drept arm .ă ă ă– Acest fapt o face mai pu in suspect pe doamnaţ ă

Delmarre, nu-i aşa?– Aşa e, conveni Gruer calm. Este unul dintre cele câteva

aspecte ale cazului pe care nu le în elegem. Şi deţ asemenea este unul dintre motivele pentru care n-am ac ionat împotriva doamnei Delmarre. Unul dintre motiveleţ pentru care i-am spus c nici vinovatul nu putea s fiţ ă ă comis crima. Poate ar trebui s spun c , ă ă aparent, ea n-a putut s vârşi aceast crim .ă ă ă

– Aparent?– Trebuie s fi sc pat de arm în vreun fel. Deocamdat ,ă ă ă ă

îns , ne-a lipsit perspicacitatea de a o g si.ă ă– A i analizat toate posibilit ile? întreb Baley pe un tonţ ăţ ă

insistent.– Cred c da.ă– Oare? S vedem. S-a folosit o arm pentru a zdrobiă ă

easta unui om, şi aceast arm nu se g seşte la loculţ ă ă ă crimei. Singura alternativ este c arma a fost îndep rtată ă ă ă de acolo. Rikaine Delmarre n-o putea îndep rta, c ci eraă ă mort. S fi fost îndep rtat de Gladia Delmarre?ă ă ă

– Trebuie s fi fost, observ Gruer.ă ă

77

– Dar cum? La sosirea robo ilor ea z cea leşinat peţ ă ă duşumea, sau poate c doar se pref cea c a leşinat, dar,ă ă ă oricum, se g sea acolo. Cât timp a trecut între comitereaă crimei şi sosirea primului robot?

– Asta depinde de momentul exact al crimei, pe care nu-l cunoaştem, r spunse Gruer, şov ind.ă ă

– Am citit raportul, domnule. Unul dintre robo i a anun atţ ţ c auzise un zgomot şi un strig t pe care l-a atribuită ă doctorului Delmarre. Acest robot era, se pare, cel mai apropiat de locul crimei. Apelul doamnei Delmarre s-a produs cinci minute mai târziu. Iar robotului i-a trebuit mai pu in de un minut ca s ajung acolo. (Baley îşi aminteaţ ă ă rapiditatea cu care veneau robo ii când erau chema i.) Înţ ţ cinci sau în zece minute, cât de departe ar fi putut doamna Delmarre s duc arma şi apoi s revin pentru a seă ă ă ă preface leşinat ?ă

– Ar fi putut-o distruge într-un incinerator.– Incineratorul a fost cercetat, dup cum reiese dină

raport, şi razele gamma reziduale aveau un nivel sc zut,ă ceea ce înseamn c nu fusese folosit în ultimele dou zeciă ă ă şi patru de ore.

– Ştiu, spuse Gruer. Am men ionat asta doar ca oţ ipotez .ă

– Desigur, dar s-ar putea s existe o explica ie foarteă ţ simpl . Presupun c to i robo ii din vila so ilor Delmarre auă ă ţ ţ ţ fost verifica i.ţ

– Bineîn eles.ţ– Şi c to i func ionau satisf c tor.ă ţ ţ ă ă– Da.– Ar fi putut vreunul dintre ei s înl ture arma f r s -şiă ă ă ă ă

dea seama ce este?– Niciunul n-a luat nimic de la locul crimei. Ba mai mult,

niciunul nu s-a atins de nimic.– Nu e chiar aşa. Au luat de acolo corpul şi l-au preg tită

pentru incinerare.– Ei da, fireşte, dar asta nu conteaz . Era doar sarcinaă

lor.

78

Dumnezeule! exclam Baley în gând. Trebuia s facă ă ă eforturi ca s -şi men in calmul. Apoi, cu voce tare:ă ţ ă

– S presupunem acum c acolo a mai fost şi altcineva.ă ă– Imposibil, r spunse Gruer. Cum ar fi putut cineva să ă

p trund nepoftit în prezen a doctorului Delmarre?ă ă ţ– S presupunem! izbucni Baley. Desigur, niciunul dintreă

robo i nu s-a gândit c acolo s-ar fi putut g si un intrus. Şiţ ă ă cred c nici n-au cercetat terenul din jurul casei. În raportă nu se spune nimic.

– Nu s-au f cut asemenea cercet ri decât atunci cândă ă am început s c ut m arma, dar asta a fost dup câtvaă ă ă ă timp.

– S-au c utat cumva urme ale unui vehicul de suprafaă ţă sau aerian?

– Nu.– Atunci, dac cineva şi-ar fi luat inima în din i şi ar fiă ţ

p truns nepoftit în prezen a doctorului Delmarre, aşa cumă ţ v-a i exprimat dumneavoastr , ar fi putut s -l ucid şi apoiţ ă ă ă s plece liniştit. Nimeni nu l-ar fi oprit, ba nici m car nu l-ară ă fi v zut. Dup care putea conta pe faptul c to i suntă ă ă ţ încredin a i c nimeni n-a fost acolo.ţ ţ ă

– Şi nici n-ar fi putut fi, observ Gruer cu convingere.ă– Şi mai e ceva. La mijloc a fost şi un robot. Un robot se

afla la locul crimei.Daneel interveni pentru prima oar în discu ie:ă ţ– Robotul nu se afla la locul crimei. Dac s-ar fi aflat,ă

crima n-ar mai fi fost comis .ăBaley îşi întoarse brusc capul c tre el. Iar Gruer, careă

ridicase din nou paharul pentru a bea, îl aşez pe mas ,ă ă privindu-l fix pe Daneel.

– Nu este aşa? întreb Daneel.ă– Ba da, confirm Gruer. Un robot ar fi împiedicat oă

persoan s fac r u alteia. Prima lege.ă ă ă ă– Perfect, spuse Baley. Dar trebuie s fi fost destul deă

aproape. Se afla acolo când au sosit ceilal i robo i. Sţ ţ ă spunem c era în camera al turat . Ucigaşul se apropie deă ă ă Delmarre, iar acesta exclam : „Ai s m omori!” Robo ii dină ă ă ţ

79

cas n-au auzit aceste cuvinte; cel mult au putut auzi ună strig t astfel c , nechema i, n-au venit acolo. Dar robotul înă ă ţ cauz a auzit cuvintele şi Prima lege l-a f cut s vină ă ă ă nechemat. Îns prea târziu. Probabil c a v zut chiară ă ă s vârşirea crimei.ă

– Trebuie s fi fost ultimele clipe ale crimei, conveniă Gruer. De aceea s-a şi defectat. Faptul c a asistat laă v t marea unui om f r a o fi împiedicat este o înc lcare aă ă ă ă ă Primei legi şi, în func ie de împrejur ri, poate duce laţ ă defectarea, într-o m sur mai mare sau mai mic , aă ă ă creierului pozitronic. În cazul de fa , defectul a fostţă considerabil.

În acest timp Gruer mişca paharul de colo-colo, privindu-şi vârfurile degetelor.

– Acest robot a fost deci martor, continu Baley. L-a iă ţ interogat?

– Ce rost avea? Doar era defect. Nu putea spune decât „Ai s m omori.” Pân aici sunt de acord cu reconstituireaă ă ă dumitale. Acestea au fost probabil ultimele cuvinte ale lui Delmarre, imprimate în memoria robotului chiar în clipele când restul creierului pozitronic se defecta.

– Dar mi s-a spus c Solaria s-a specializat în produc iaă ţ de robo i. Oare acest robot nu putea fi reparat? Nu i seţ puteau restabili cumva circuitele?

– Nu, r spunse Gruer t ios.ă ă– Şi unde este robotul acum?– La fier vechi.Baley ridic din sprâncene.ă– Iat un caz destul de ciudat. Nu exist nici mobil, niciă ă

mijloc, nici martori, nici probe. Iar dac au existat uneleă probe, au fost distruse. Ave i o singur persoan suspectţ ă ă ă şi toat lumea pare convins de vinov ia ei. Sau, cel pu in,ă ă ăţ ţ toat lumea e sigur c nu poate exista alt vinovat. Aceastaă ă ă este, evident, şi p rerea dumneavoastr . Se pune atunciă ă întrebarea: de ce am mai fost chemat eu?

Gruer se încrunt :ă– Pari tulburat, domnule Baley.

80

Apoi se întoarse brusc spre Daneel:– Domnule Olivaw!– Poftim, domnule Gruer.– N-ai vrea s treci prin toate înc perile şi s verifici dacă ă ă ă

toate ferestrele sunt închise şi acoperite? Detectivul Baley pare s resimt efectele spa iului liber.ă ă ţ

Cuvintele acestea îl uluir pe Baley. D du s dezmintă ă ă ă spusele lui Gruer şi s -i ordone lui Daneel s r mân pe loc,ă ă ă ă dar în ultima clip prinse o not de panic în glasul luiă ă ă Gruer şi un fel de apel discret în privirea lui.

Renun deci şi îl l s pe Daneel s ias din camer .ţă ă ă ă ă ăDe pe fa a lui Gruer c zuse parc o masc , l sând-oţ ă ă ă ă

deschis şi tem toare.ă ă– A fost mai simplu decât mi-am închipuit, spuse Gruer.

Îmi f cusem o mul ime de planuri ca s pot discuta cuă ţ ă dumneata singur. Nici nu b nuiam c auroranul va acceptaă ă aşa de uşor s plece, şi totuşi n-aveam la îndemân altă ă ă solu ie.ţ

– Ei bine, acum sunt eu singur, spuse Baley.– Nu puteam vorbi deschis în prezen a lui, continuţ ă

Gruer. Este auroran şi se afl aici deoarece ne-a fost impusă ca pre al chem rii dumitale. (Solarianul se aplec înainte.)ţ ă ă În spatele acestei crime se ascunde ceva. Nu mă intereseaz numai cine a s vârşit-o. Pe Solaria există ă ă fac iuni, organiza ii secrete.ţ ţ

Baley f cu ochii mari.ă– Dar nu v d cum v-aş putea ajuta eu…ă– Ba da, po i. Trebuie s în elegi un lucru: doctorulţ ă ţ

Delmarre era tradi ionalist. inea la vechile obiceiuri, laţ Ţ bunele noastre obiceiuri. Dar acum se afl printre noi for eă ţ noi, care cer schimb ri, şi Delmarre a fost redus la t cere.ă ă

– De doamna Delmarre?– Prin intermediul ei. Dar nu asta conteaz . În spatele eiă

se afl o organiza ie, acesta e lucrul important.ă ţ– Sunte i sigur? Ave i dovezi?ţ ţ– Numai unele vagi. N-am ce-i face. Rikaine Delmarre

descoperise ceva. M-a asigurat c are dovezi conving toareă ă

81

şi l-am crezut. Îl cunoşteam destul de bine: nu era nici n t r u, nici copil. Din p cate n-a apucat s -mi spun preaă ă ă ă ă ă multe. Desigur, voia s -şi încheie cercet rile înainte de aă ă prezenta chestiunea în fa a autorit ilor. Probabil c seţ ăţ ă apropiase mult de obiectiv, c ci altfel nimeni n-ar fi riscată s -l omoare în mod violent. Un lucru îns tot mi-a spusă ă Delmarre: întregul neam omenesc este în primejdie.

Baley se cutremur . O clip îi p ru c aude din nouă ă ă ă spusele lui Minnim, dar cu implica ii mult mai mari. Oareţ to i aveau de gând s -i dezv luie primejdii cosmice?ţ ă ă

– Şi de ce crede i c v-aş putea ajuta? întreb detectivul.ţ ă ă– Pentru c eşti de pe P mânt. În elegi? Noi, cei de peă ă ţ

Solaria, nu ne pricepem la asemenea lucruri. Într-un fel, nu ne pricepem la oameni. Suntem prea pu ini aici.ţ

Gruer p rea stingherit.ă– Nu-mi place s spun asta, domnule Baley. Colegii meiă

râd de mine, unii se înfurie chiar, dar eu simt clar acest lucru. Am impresia c p mântenii trebuie s se priceap laă ă ă ă oameni mult mai bine ca noi, c ci tr iesc în mariă ă comunit i. Iar un detectiv cu atât mai mult. Nu-i aşa?ăţ

Baley încuviin pe jum tate cu capul, dar nu spuseţă ă nimic.

– Dintr-un anumit punct de vedere, aceast crim eă ă binevenit , continu Gruer. N-am îndr znit s vorbesc şiă ă ă ă altora despre descoperirea lui Delmarre, c ci nu ştiam cineă ar putea fi implicat în complot, iar Delmarre nu era dispus s dea am nunte pân la terminarea cercet rilor. Şi chiară ă ă ă dac Delmarre ar fi apucat s termine, cum ar fi trebuit să ă ă trat m problema? Cum s ne purt m cu nişte fiin eă ă ă ţ omeneşti ostile? Nu ştiu. De la bun început mi-am dat seama c avem nevoie de un p mântean. Iar când am aflată ă de activitatea dumitale în leg tur cu acea crim comis peă ă ă ă P mânt am în eles c eşti omul care ne trebuie. Am luată ţ ă leg tura cu Aurora, cu ai c rei reprezentan i ai colaborată ă ţ foarte strâns, şi prin ei m-am adresat autorit ilorăţ p mântene. Şi totuşi, colegii mei nu se l sau convinşi deă ă aceasta. Apoi s-a produs crima, ceea ce mi-a permis să

82

ob in acordul necesar. În acele momente ar fi aprobat orice.ţGruer şov i pu in, apoi ad ug :ă ţ ă ă– Nu este uşor s ceri ajutor unui p mântean, dar suntă ă

nevoit s-o fac. Nu uita, orice ar fi la mijloc, c tot neamulă omenesc este în primejdie, deci şi P mântul.ă

Aşadar, P mântul era de dou ori în primejdie, se gândiă ă Baley. C ci nu putea pune la îndoial sinceritatea disperată ă ă din vocea lui Gruer.

Pe de alt parte, dac aceast crim a fost un prilejă ă ă ă pentru a-i permite lui Gruer s întreprind ceea ce totă ă timpul dorise atât de mult, era oare aceast ocazie cu totulă binevenit ? Se iveau noi posibilit i de investigare, pe careă ăţ figura, privirea sau glasul detectivului nu le tr dau.ă

– Am fost trimis aici ca s v ajut, domnule agent, şi voiă ă face aceasta din toate puterile mele.

Gruer îşi ridic paharul ca s bea, în sfârşit, şi îl privi peă ă Baley pe deasupra lui.

– Bine. Dar, te rog, nicio vorb auroranului. S-ar putea să ă fie implicat şi Aurora. În orice caz, cei de acolo s-auă interesat foarte mult de aceast crim . De pild , au insistată ă ă s -l trimit pe domnul Olivaw împreun cu dumneata.ă ă ă Aurora este puternic , aşa c a trebuit s -l primim. Au spusă ă ă c -l trimit numai pentru c a mai lucrat cu dumneataă ă înainte, dar se prea poate s doreasc s aib un om de-ală ă ă ă lor la fa a locului, nu?ţ

Şi sorbi încet din pahar, continuând s -l priveasc peă ă Baley.

Cu un aer gânditor, detectivul îşi trecu mâna peste fa a-iţ prelung .ă

– Dar dac …ăNu-şi termin gândul, ci s ri de pe scaun şi d du s seă ă ă ă

arunce spre Gruer, uitând c n-avea în fa decât oă ţă imagine.

C ci agentul, privind însp imântat la pahar, îşi prinseseă ă gâtul cu mâna şi şoptea r guşit:ă

– M arde…! M arde…!ă ăApoi sc p paharul, şi b utura se împr ştie. Iar odat cuă ă ă ă ă

83

ea se pr buşi şi Gruer, cu fa a schimonosit de durere.ă ţ ă

84

7. Se îmboldeşte un doctor

Daneel ap ru în cadrul uşii.ă– Ce s-a întâmplat, colege Eli…?Dar nu era nevoie de nicio explica ie. Vocea lui Daneelţ

se transform într-un strig t puternic:ă ă– Robo i ai lui Hannis Gruer! St pânul vostru este r nit!ţ ă ă

Robo i!ţImediat în sufragerie p trunse o siluet metalic , iară ă ă

dup un minut sau dou sosir înc vreo zece. Trei dintre eiă ă ă ă îl luar cu grij pe Gruer şi îl scoaser din înc pere. Ceilal iă ă ă ă ţ începur s deretice şi s adune vesela împr ştiat peă ă ă ă ă podea.

Daneel interveni brusc:– Hei, robo i, l sa i tacâmurile! Cerceta i locul! Cerceta iţ ă ţ ţ ţ

dac nu este vreun om în cas ! Alarma i robo ii de afar !ă ă ţ ţ ă Spune i-le s cerceteze întregul domeniu! Dac g si i vreunţ ă ă ă ţ st pân, re ine i-l! Nu-i face i niciun r u (sfatul era inutil),ă ţ ţ ţ ă dar nici nu-l l sa i s plece! Dac nu g si i niciunul,ă ţ ă ă ă ţ anun a i-m ! Voi r mâne în fa a aparatului de vizionare.ţ ţ ă ă ţ

Dup ce se împr ştiar robo ii, Baley murmur c treă ă ă ţ ă ă Daneel:

– E doar un început. Otrav , desigur.ă– Da. Lucrul este evident, colege Elijah!Şi Daneel se aşez într-un chip ciudat, de parc i-ar fiă ă

sl bit genunchii. Baley nu-l v zuse niciodat , nici m car oă ă ă ă clip , manifestându-se într-un fel care s par atât deă ă ă omenesc.

– Mecanismele mele se resimt dac un om suferă ă v t m ri în prezen a mea, explic Daneel.ă ă ă ţ ă

– Dar nu puteai face nimic.– În eleg asta, şi totuşi parc mi s-au încâlcit circuiteleţ ă

logice. Cred c ceea ce simt s-ar putea compara, la o fiină ţă uman , cu un şoc.ă

– Dac -i aşa, atunci revino- i. (Baley nu putea aveaă ţ r bdare sau în elegere pentru un robot prea sensibil.)ă ţ

85

Trebuie s examin m m runta problem a f ptaşului. Nuă ă ă ă ă exist otr vire f r otr vitor.ă ă ă ă ă

– S-ar putea s fie o intoxica ie alimentar .ă ţ ă– O intoxica ie alimentar . Într-o lume atât de bineţ ă

orânduit ? Imposibil. Şi, în plus, otrava se afla în lichidul dină pahar, iar simptomele au fost bruşte şi evidente. A fost o doz de otrav , şi înc una zdrav n . Uite ce e, Daneel, euă ă ă ă ă trec al turi s m concentrez pu in. G seşte-o pe doamnaă ă ă ţ ă Delmarre. Vezi dac este acas şi afl distan a dintreă ă ă ţ domeniul ei şi cel al lui Gruer.

– Crezi oare c ea…?ăBaley ridic mâna:ă– Tu afl ce i-am spus. Atât.ă ţŞi ieşi cu paşi mari din înc pere, dorind s r mână ă ă ă

singur. Evident, într-o lume ca Solaria dou atentate atât deă apropiate în timp nu puteau fi lipsite de leg tur . Iar dacă ă ă aceasta exist , concluzia cea mai simpl ar fi c ideea luiă ă ă Gruer despre un complot avea baze reale.

Baley sim i cum îl cuprinde o înfrigurare binecunoscut .ţ ă Venise pe Solaria purtând în minte dificult ile P mântului,ăţ ă ca şi pe ale lui însuşi. Crima în sine era un lucru îndep rtat,ă dar acum începuse vân toarea. Baley îşi încleşt din ii.ă ă ţ

La urma urmei, ucigaşul (sau ucigaşii, sau ucigaşa) ac ionase în fa a lui, şi acest lucru îl irita. Oare îl socoteauţ ţ un element atât de neglijabil? Faptul îi r nise mândriaă profesional . Baley ştia asta şi îi p rea bine. Cel pu in îiă ă ţ d dea un motiv clar ca s trateze totul ca pe o simplă ă ă crim , f r a se mai gândi la primejdia ce amenin aă ă ă ţ P mântul.ă

Daneel îl g sise între timp şi venea spre el cu paşi mari.ă– Am f cut ce mi-ai spus, colege Elijah. Am vizionat-o peă

doamna Delmarre. Este acas , la peste o mie de mile deă domeniul Gruer.

– Am s-o v d şi eu mai târziu. Adic , am s-o vizionez.ă ă Baley se uit gânditor la robot. Crezi c are vreo leg tură ă ă ă cu aceast crim ?ă ă

– Pe cât se pare, nu o leg tur direct , colege Elijah.ă ă ă

86

– Vrei s spui c ar exista vreo leg tur indirect ?ă ă ă ă ă– Ar fi putut convinge pe altcineva s-o comit .ă– Pe altcineva? întreb Baley cu vioiciune. Pe cine?ă– Acest lucru, colege Elijah, nu pot s -l ştiu.ă– Dar dac cineva ar fi ac ionat în numele ei, acel cinevaă ţ

ar fi trebuit s se afle la locul faptei.ă– Da, admise Daneel, cineva trebuia s fie acolo pentru aă

pune otrava în b utur .ă ă– Şi nu se poate ca b utura otr vit s fi fost preparată ă ă ă ă

mai dinainte? Poate chiar cu mult înainte?– M-am gândit şi la acest lucru, colege Elijah, r spunseă

Daneel calm. Iat de ce am folosit expresia „pe cât seă pare”, atunci când am afirmat c doamna Delmarre nu areă nicio leg tur direct cu crima. Exist îns posibilitatea caă ă ă ă ă ea s se fi aflat acolo mai devreme în cursul zilei. Ar fi bineă s -i verific m deplas rile.ă ă ă

– O s facem asta. O s verific m dac fizic a fost totă ă ă ă timpul acas .ă

Baley îşi strânse buzele. B nuise c în anumite privin eă ă ţ logica robotic d greş, iar acum se convinsese. Exact cumă ă spunea acel expert: logic, dar nu ra ional.ţ

– S ne întoarcem în sala de vizionare, spuse el, şi să ă relu m contactul cu domeniul Gruer.ă

Acum camera str lucea de ordine şi cur enie. Nimic nuă ăţ tr da c acolo, cu nici m car o or înainte un om seă ă ă ă pr buşise în chinuri.ă

Trei robo i st teau cu spatele la perete, în obişnuita lorţ ă atitudine de supunere respectuoas .ă

– Ave i vreo ştire despre st pânul vostru? întreb Baley.ţ ă ă– E sub îngrijirea medicului, st pâne, r spunse robotulă ă

din mijloc.– Îl vizioneaz sau îl vede?ă– Îl vizioneaz .ă– Şi ce spune medicul? Va sc pa cu via ?ă ţă– Nu este înc sigur, st pâne.ă ă– A i cercetat casa?ţ

87

– Peste tot, st pâne.ă– A i g sit vreo urm a unui alt st pân decât al vostru?ţ ă ă ă– Nu, st pâne.ă– Dar în ultima vreme a i g sit urme ale unei asemeneaţ ă

prezen e?ţ– Niciuna, st pâne.ă– Dar domeniul este cercetat?– Da, st pâne.ă– Cu ce rezultate?– Niciunul pân acum, st pâne.ă ăBaley d du din cap şi spuse:ă– Vreau s vorbesc cu robotul care a servit la mas astă ă ă

sear .ă– Este la verificat, st pâne. Are reac ii anormale.ă ţ– Poate vorbi?– Da, st pâne.ă– Atunci adu-l aici f r întârziere.ă ăUrm , totuşi, o întârziere, şi Baley începu din nou:ă– Am spus s -l…ăDaneel interveni suav:– Aceşti robo i comunic între ei prin radio. Cel pe careţ ă

vrei s -l vezi a fost chemat, dar întârzie tocmai din cauzaă defectului produs în urma celor întâmplate.

Baley d du din cap în semn c a în eles. Putea b nuiă ă ţ ă existen a leg turii radio. Într-o asemenea lume masivţ ă robotizat trebuia s existe un sistem de comunica ii întreă ă ţ robo i, care s permit men inerea leg turii între ei. Iatţ ă ă ţ ă ă deci cum se face c puteau ap rea zece robo i, deşi numaiă ă ţ unul fusese chemat, dar numai atunci când era cazul şi nu altfel.

În camer intr un robot. Şchiop ta, tr gând un picior.ă ă ă ă Baley se întreb de ce, dar d du din umeri. Chiar şi în cazulă ă robo ilor primitivi de pe P mânt profanii nu puteau în elegeţ ă ţ reac iile produse prin defectarea circuitelor pozitronice. Unţ circuit întrerupt putea afecta func ionarea unui picior, caţ aici, faptul fiind foarte semnificativ pentru un robotician, dar cu totul lipsit de sens pentru altcineva.

88

Baley îl întreb precaut:ă– Î i aminteşti lichidul incolor de pe masa st pânului t u,ţ ă ă

din care i-ai turnat un pahar?– Da, st pâne, r spunse robotul.ă ăAvea deci şi dificult i în vorbire!ăţ– Ce lichid era?– Era ap , şt pâne.ă ă– Ap curat ? Nimic altceva?ă ă– Ap curat , şt pâne.ă ă ă– De unde ai luat-o?– De la robinetul rejervorului, şt pâne.ă– Ai l sat-o la buc t rie înainte de a o aduce?ă ă ă– Şt pânul prefera s nu fie prea rece, şt pâne.ă ă ă

Ordonaşe ş şe şcoat apa cu o or înainte de meşe.ă ă ăCe împrejurare favorabil , se gândi Baley, pentru cinevaă

informat.– Imediat ce va fi posibil, unul dintre robo i s m punţ ă ă ă

în leg tur cu doctorul care-l examineaz pe st pânulă ă ă ă vostru. Între timp, vreau ca altul s -mi explice cumă func ioneaz rezervorul de ap . Vreau s aflu cum seţ ă ă ă ob ine apa aici.ţ

Doctorul fu curând disponibil. Era cel mai b trân spa iană ţ pe care îl v zuse vreodat Baley, având, dup p rereaă ă ă ă detectivului, peste trei sute de ani. I se umflaser venele deă pe mâini, iar p rul, t iat scurt, era alb de tot.ă ă

Avea obiceiul s se bat cu unghia peste din ii neregula iă ă ţ ţ din fa , f când un zgomot uşor, care îl sâcâia pe detectiv.ţă ă Se numea Altim Thool.

– Din fericire a vomitat o mare parte din doz , explică ă doctorul. Şi totuşi, s-ar putea s nu scape cu via . E oă ţă întâmplare tragic . (Şi suspin profund.)ă ă

– Ce otrav era, domnule doctor? întreb Baley.ă ă– Regret, dar nu ştiu. ( ac- ac- ac.)Ţ ţ ţ– Cum? Dar atunci cum îl pute i trata?ţ– Prin stimulare direct a sistemului neuromuscular,ă

pentru a împiedica paralizia. În rest, las natura s -şi urmezeă

89

cursul. (Fa a doctorului, uşor g lbuie, ca o piele de calitateţ ă superioar uzat , purta o expresie rug toare.) Avem preaă ă ă pu in experien în acest domeniu. Nu-mi amintesc de altţ ă ţă caz în peste dou secole de practic .ă ă

Baley îl privi cu dispre .ţ– Şti i c exist otr vuri, nu-i aşa?ţ ă ă ă– A, desigur. ( ac- ac.) Toat lumea ştie.Ţ ţ ă– Dar n-ave i microfilme documentare de unde s vţ ă ă

informa i mai precis?ţ– Ar dura zile întregi. Sunt numeroase substan e toxiceţ

minerale. Noi folosim insecticide şi n-ar fi imposibil ca cineva s ob in toxine bacteriene. Chiar dac am g siă ţ ă ă ă datele respective în microfilmele documentare, ne-ar trebui mult timp pentru a procura aparatura şi a elabora tehnicile de testare.

– Dac nu se pricepe nimeni pe Solaria, spuse Baley cuă asprime, î i sugerez s apelezi la celelalte lumi şi s afli ceţ ă ă este. Între timp ar fi cazul s verifici dac nu exist otravă ă ă ă în rezervorul de ap al lui Gruer. Du-te acolo personal, dacă ă e nevoie, şi vezi cum stau lucrurile.

Detectivul vorbea dur cu acest venerabil spa ian,ţ adresându-i-se ca unui robot, f r ca m car s -şi deaă ă ă ă seama de asta. Şi nici spa ianul nu v dea vreun semn deţ ă protest.

– Dar cum ar putea fi otr vit din rezervor? întrebă ă ă şov itor doctorul Thool. Sunt sigur c nu se poate.ă ă

– Probabil c nu e, dar verific oricum, ca s fim siguri.ă ă ăÎntr-adev r, posibilitatea era foarte mic . Din explica iileă ă ţ

robotului rezulta c rezervorul era un exemplu tipic deă autoconservare solarian . Apa putea p trunde în el dină ă orice surs , fiind apoi tratat corespunz tor.ă ă ă Microorganismele şi materia organic moart erauă ă eliminate, dup care se introducea volumul necesar de aer,ă ca şi diferi i ioni în cantit ile infime cerute de corpulţ ăţ omenesc. Era deci foarte improbabil ca vreo otrav să ă poat trece prin toate aceste dispozitive de control.ă

Şi totuşi, dac se stabilea cert c rezervorul nu con ineă ă ţ

90

otrav , factorul timp devenea evident. Era vorba de aceaă or dinaintea mesei, când carafa cu ap (expus la aer, seă ă ă gândi Baley iritat) fusese l sat s se înc lzeasc încet,ă ă ă ă ă dup gustul lui Gruer.ă

– Dar cum s verific rezervorul cu ap ? întreb doctorulă ă ă Thool, nedumerit.

– Dumnezeule! Ia un animal cu dumneata. Injecteaz -i înă ven pu in ap din rezervor sau d -i s bea. Foloseşte- iă ţ ă ă ă ă ţ capul, omule! Şi procedeaz la fel cu ce a mai r mas înă ă caraf , iar dac apa de-acolo e otr vit , şi trebuie s fie, fă ă ă ă ă ă câteva dintre probele descrise în microfilme. Nişte probe simple! Dar f ceva!ă

– Stai, stai! Ce caraf ?ă– Cea în care se afla apa. Cea din care a turnat robotul

b utura otr vit .ă ă ă– P i, s vezi… cred c a fost sp lat . Personalul casei n-ă ă ă ă ă

o putea l sa aşa.ăBaley gemu. Desigur! Era imposibil s ob in probeă ţ ă

atunci când robo ii foarte conştiincioşi le distrugeau mereuţ în numele ordinii şi cur eniei. Ar fi trebuit s ordoneăţ ă p strarea apei în caraf , dar aceasta nu era propria luiă ă societate şi Baley nu reuşea s reac ioneze în modulă ţ cuvenit.

Dumnezeule!

Se comunic în cele din urm c pe domeniul Gruer nuă ă ă se descoperise nicio urm a vreunei prezen e umaneă ţ neautorizate.

– Acest lucru adânceşte enigma, colege Elijah, comentă Daneel, c ci pare s exclud existen a unui otr vitor.ă ă ă ţ ă

Baley, cufundat în gânduri, de-abia îl auzi.– Cum?… Ba nu, ba nu. Chiar limpezeşte situa ia.ţÎns nu-i d du nicio explica ie, ştiind foarte bine că ă ţ ă

Daneel nu era în stare s în eleag sau s accepte ceea ceă ţ ă ă Baley considera a fi adev rul. Dar nici Daneel nu ceruă explica ii. O asemenea tulburare a firului gândirii unui omţ ar fi fost foarte nerobotic .ă

91

Baley se plimba agitat de colo-colo, aşteptând cu spaimă apropierea perioadei de somn, când îi va reveni teama de spa iile deschise şi dorul de P mânt. Sim ea un fel deţ ă ţ dorin febril s men in lucrurile în desf şurare.ţă ă ă ţ ă ă

– Aş vrea s-o rev d pe doamna Delmarre, îi spuse el luiă Daneel. Pune-i pe robo i s fac contactul.ţ ă ă

Se duser în sala de vizionare, unde un robot manipulaă deja panoul, cu degete metalice agile. Baley îl urm rea cuă privirea, înc pierdut în gânduri, care f cur loc unei bruşteă ă ă uimiri, atunci când înc perea p ru s se umple pe jum tateă ă ă ă cu o mas bogat aşternut pentru cin şi se auzi voceaă ă ă Gladiei.

– Bun seara!ăDup o clip ap ru şi ea în imagine şi se aşez .ă ă ă ă– Nu fi surprins, Elijah. E tocmai ora cinei. Şi sunt foarte

îngrijit îmbr cat . Vezi?ă ăÎntr-adev r. Culoarea dominant a rochiei, un albastruă ă

deschis, o îmbr ca în luciri discrete pân la glezne şiă ă încheieturile mâinilor. Un guler bogat îi acoperea gâtul şi umerii, ceva mai deschis ca nuan decât p rul, care acumţă ă era strâns în bucle disciplinate.

– Nu voiam s te deranjez la mas , spuse Baley.ă ă– Înc n-am început. De ce nu mânca i cu mine?ă ţDetectivul o privi b nuitor.ă– Cum, cu tine?Gladia râse.– Voi p mântenii sunte i tare amuzan i. Nu cu mine caă ţ ţ

prezen fizic . Nici n-ar fi posibil. Vreau s spun, merge i înţă ă ă ţ sufragerie şi astfel vom putea mânca împreun .ă

– Dar dac plec de-aici…ă– Robotul tehnician poate men ine contactul.ţDaneel confirm dând din cap cu gravitate, iar Baley,ă

pu in şov itor, se întoarse şi porni spre uş . Gladia,ţ ă ă împreun cu masa şi cu întregul cadru, porni odat cu el.ă ă

– Vezi? spuse ea zâmbind încurajator, tehnicianul men ine leg tura.ţ ă

Baley şi Daneel se deplasar pe o ramp mobil pe careă ă ă

92

detectivul nu-şi amintea s-o mai fi v zut vreodat . Se pareă ă c existau numeroase c i de acces între înc perile acesteiă ă ă cl diri imposibile, iar el nu cunoştea decât câteva dintreă ele. Daneel, fireşte, le ştia pe toate.

Şi înso indu-i mereu, prin pere i, uneori pu in sub nivelulţ ţ ţ podelei, alteori deasupra, se deplasa şi Gladia cu cina ei cu tot.

Baley se opri şi murmur :ă– Î i trebuie oarecare timp s te obişnuieşti cu aşa ceva.ţ ă– Te ame eşte? întreb Gladia.ţ ă– Pu in.ţ– Atunci uite ce- i propun: tehnicienii t i s blochezeţ ă ă

imaginea aici, iar când ajunge i în sufragerie şi totul e gata,ţ s o transpun acolo.ă ă

– Am s dau dispozi ii în acest sens, colege Elijah, spuseă ţ Daneel.

Propria lor mas era deja instalat la sosirea înă ă sufragerie. În farfurii aburea o sup maro în care pluteauă cuburi de carne, iar în centrul mesei se g sea o mareă pas re fript . Daneel spuse câteva cuvinte robotului careă ă servea şi acesta, cu mult îndemânare, puse ambeleă tacâmuri la acelaşi cap t al mesei.ă

Ca la un semnal zidul din fa p ru s alunece în l turi,ţă ă ă ă masa p ru c se lungeşte şi Gladia se ivi aşezat la cel laltă ă ă ă cap t. Cele dou înc peri şi mese se uniser atât de precis,ă ă ă ă încât, dac n-ar fi fost deosebirile din desenul tapetului şi ală pardoselii, ca şi vesela şi tacâmurile diferite, ai fi putut crede c într-adev r cinau to i împreun .ă ă ţ ă

– Aşa! exclam Gladia cu satisfac ie. Nu este pl cut?ă ţ ă– Chiar foarte, r spunse Baley. Apoi gust pu in din sup ,ă ă ţ ă

o g si delicioas şi îşi puse o por ie mai mare. Ai auzit deă ă ţ agentul Gruer?

Fa a femeii se întunec brusc. Punând lingura jos, Gladiaţ ă spuse:

– E îngrozitor. Bietul Hannis!– V d c foloseşti numele mic. Îl cunoşti?ă ă

93

– Cunosc aproape to i oamenii importan i de pe Solaria.ţ ţ Majoritatea solarienilor se cunosc între ei. E firesc.

Într-adev r, e firesc, îşi spuse Baley. C ci câ i erau cuă ă ţ to ii, la urma urmelor? Apoi cu voce tare:ţ

– Atunci îl cunoşti, poate, şi pe doctorul Altim Thool. Gruer e în îngrijirea lui.

Gladia râse încetişor. Robotul care o servea îi t ia felii deă carne, ad ugând la ele nişte cartofi mici, rumeni i, şi felii deă ţ morcov.

– Fireşte c -l cunosc. M-a îngrijit şi pe mine.ă– Te-a îngrijit? Când?– Dup … dup necazul acela. Adic dup moarteaă ă ă ă

so ului meu.ţ– Doar nu e singurul medic de pe planet ? întreb Baleyă ă

cu surprindere.– A, nu! (Câteva clipe buzele ei se mişcar de parc ar fiă ă

num rat pentru sine.) Sunt cel pu in zece. Şi mai ştiu şi ună ţ tân r care studiaz medicina. Dar doctorul Thool e printreă ă cei mai buni. Are foarte mult experien . Bietul doctoră ţă Thool!

– De ce „bietul”?– P i s vezi de ce. Profesia de medic este foarte ingrat .ă ă ă

Uneori trebuie s vezi bolnavii, ba chiar s -i atingi. Dară ă doctorul Thool pare s se fi resemnat în privin a asta şi nuă ţ ezit niciodat s vad un „bolnav” când crede c e cazul.ă ă ă ă ă A fost doctorul meu din copil rie şi e totdeauna atât deă amabil şi prietenos încât aproape c n-aş avea nicioă obiec ie dac ar fi nevoie s m vad . De pild , ultima oarţ ă ă ă ă ă ă chiar m-a v zut.ă

– Dup moartea so ului t u, vrei s spui.ă ţ ă ă– Da. Î i închipui ce a sim it v zând corpul so ului meu şiţ ţ ă ţ

pe mine z când acolo.ă– Mi s-a spus c a vizionat corpul, observ Baley.ă ă– Corpul, da. Dar dup ce s-a asigurat c tr iesc şi c nuă ă ă ă

exist niciun pericol le-a ordonat robo ilor s -mi pun oă ţ ă ă pern sub cap, s -mi fac nu ştiu ce injec ie şi apoi s ias .ă ă ă ţ ă ă Dup care a venit aici cu un reactor. Chiar aşa, cu ună

94

reactor! Nu i-a luat nicio jum tate de or şi m-a îngrijit şi s-ă ăa convins c totul este în ordine. Eram atât de ame it cândă ţ ă mi-am venit în fire încât credeam c îl vizionez, ştii, şi doară când m-a atins mi-am dat seama c ne vedeam şi am ipat.ă ţ Bietul doctor Thool! Era foarte stânjenit, dar ştiu c veniseă cu cele mai bune inten ii.ţ

Baley d du din cap.ă– Cred c nu prea ave i nevoie de doctori pe Solaria.ă ţ– Sper s n-avem.ă– Ştiu c nu suferi i de boli infec ioase. Ave i tulbur riă ţ ţ ţ ă

metabolice? Arterioscleroz ? Diabet? Altceva de genulă sta?ă

– Se întâmpl uneori, dar e foarte nepl cut. Medicii potă ă ameliora, din punct de vedere fizic, via a unor asemeneaţ bolnavi, dar sta e un aspect minor.ă

– Adic ?ă– Asta înseamn c analiza genic n-a fost bun . Doară ă ă ă

nu- i închipui c l s m inten ionat s apar defecte caţ ă ă ă ţ ă ă diabetul. To i cei care se îmboln vesc de aşa ceva trebuieţ ă s fie reanaliza i foarte am nun it. Li se retrage reparti iaă ţ ă ţ ţ unui so , sau a unei so ii, ceea ce e un lucru foarte penibilţ ţ pentru persoanele în cauz . Şi n-au voie, n-au voie… –ă vocea Gladiei se redusese la şoapte – s aib copii.ă ă

– N-au voie s aib copii? întreb Baley cu glas normal.ă ă ăGladia se îmbujor :ă– E un cuvânt îngrozitor de pronun at! Co… copii!ţ– Te obişnuieşti dup un timp, spuse Baley sec.ă– Da, dar dac m obişnuiesc s-ar putea s -l pronun şiă ă ă ţ

în fa a vreunui solarian şi aş intra în p mânt de ruşine…ţ ă Oricum, dac perechea are deja copii (vezi, l-am pronun ată ţ iar şi), aceştia trebuie g si i şi examina i – asta era unaă ă ţ ţ dintre atribu iile lui Rikaine, de fapt – şi, ce mai, e buclucţ mare.

Deci aşa stau lucrurile cu Thool, se gândi Baley. Incompeten a doctorului era un rezultat firesc al organiz riiţ ă sociale şi nu con inea nimic sinistru. Nimic neap ratţ ă sinistru. S -l scoatem deci din cauz , cel pu in par ial.ă ă ţ ţ

95

O privi apoi pe Gladia mâncând. Era gra ioas , precis şiţ ă ă delicat în mişc ri, şi p rea s aib un apetit normal.ă ă ă ă ă

(Dar şi pas rea din fa a lui era delicioas . Într-o privină ţ ă ţă cel pu in, a hranei, puteai uşor deveni mofturos în acesteţ Lumi exterioare.)

– Ce crezi despre otr vire, Gladia? întreb el.ă ăGladia îşi ridic privirile.ă– Încerc s nu m gândesc la ea. S-au petrecut atâteaă ă

groz vii în ultima vreme. Poate nici n-a fost otr vire.ă ă– A fost.– Dar nu era nimeni prin preajm .ă– De unde ştii?– Nu putea fi. Gruer nu mai avea so ie, de când şi-aţ

completat cota de co… ştii ce vreau s spun. Şi cum n-aveaă cine s -i pun otrava, cum putea fi otr vit?ă ă ă

– Dar a fost otr vit. E un fapt şi trebuie s -l accept m.ă ă ăOchii Gladiei se umbrir .ă– B nuieă ști c-a f cut-o singur?ă– M îndoiesc. De ce ar fi f cut-o? Şi de ce în public?ă ă– Atunci n-a f cut-o nimeni, Elijah. N-o putea faceă

nimeni.– Dimpotriv , Gladia. Era foarte uşor de f cut. Şi suntă ă

sigur c ştiu exact cum.ă

96

8. Se desfide un spa ianţ

Gladia p ru s -şi in o clip r suflarea, dându-i apoiă ă ţ ă ă ă drumul cu un fel de şuierat printre buzele strânse. Apoi spuse:

– Eu îns nu în eleg cum. Ştii cine a f cut-o?ă ţ ăBaley confirm dând din cap.ă– Cel care l-a omorât şi pe so ul t u.ţ ă– Eşti sigur?– Tu nu? Uciderea lui Rikaine a fost prima din istoria

Solariei. Dup o lun se comite alt crim . Poate fi asta oă ă ă ă coinciden ? Doi ucigaşi diferi i care asasineazţă ţ ă independent, la interval de o lun , pe o planet unde crimaă ă nu se cunoaşte? De asemenea nu uita c a doua victimă ă tocmai cerceta primul asasinat şi ca atare constituia un mare pericol pentru asasin.

– Ei da! spuse Gladia, trecând la desert şi continuând printre îmbuc turi: Dac aşa vezi tu lucrurile, eu suntă ă nevinovat .ă

– Cum asta?– P i, Elijah, cu n-am fost în via a mea pe domeniulă ţ

Gruer. Aşa c nu l-aş fi putut otr vi pe agent. Şi dac n-amă ă ă f cut-o, atunci nu l-am ucis nici pe so ul meu.ă ţ

Dar cum Baley p stra o t cere sever , Gladiei îi sc zuă ă ă ă curajul şi col urile gurii i se l sar în jos.ţ ă ă

– Nu gândeşti şi tu la fel, Elijah?– Nu pot fi sigur. i-am spus c ştiu ce metod s-a folositŢ ă ă

pentru otr virea lui Gruer. Este foarte ingenioas şi oricineă ă de pe Solaria o putea întrebuin a f r s fi fost vreodat peţ ă ă ă ă domeniul agentului. F r s fi fost vreodat pe domeniulă ă ă ă agentului.

Gladia îşi încleşt pumnii.ă– Deci afirmi c am f cut-o eu?ă ă– Nu afirm asta.– Dar laşi s se în eleag . (Buzele i se strânseser deă ţ ă ă

furie, iar pome ii i se înroşiser .) De asta ai vrut s mţ ă ă ă

97

vizionezi? Ca s -mi pui întreb ri viclene? S m prinzi înă ă ă ă curs ?ă

– Stai pu in…ţ– P reai atât de în eleg tor. Eşti un… un… p mântean!ă ţ ă ăLa acest cuvânt contralto-ul vocii ei se transformase într-

un şuierat furios.Daneel se înclin spre Gladia cu fa a lui impasibil şiă ţ ă

spuse:– M ierta i, doamn Delmarre, dar ine i cu itul camă ţ ă ţ ţ ţ

strâns şi v-a i putea r ni. Ave i grij , v rog.ţ ă ţ ă ăGladia se uit furioas la cu itul scurt, bont şi, f ră ă ţ ă ă

îndoial , absolut inofensiv pe care îl inea în mân . Apoi, cuă ţ ă o mişcare dezordonat , îl ridic în sus.ă ă

– Nu m-ai în eles, Gladia, spuse Baley.ţ– Cine naiba s te-n eleag ? Uf! Apoi se scutur cu ună ţ ă ă

dezgust exagerat şi strig : întrerupe contactul!ăAceste din urm cuvinte erau adresate, desigur, unuiă

robot, care nu ap rea în imagine. Dup care Gladia şiă ă cadrul respectiv disp rur , fiind înlocuite de perete, ca laă ă început.

– Am dreptate s cred c acum o consideri vinovat peă ă ă aceast femeie? întreb Daneel.ă ă

– Nu, r spunse Baley categoric. Celui care a înf ptuită ă crima îi trebuiau anumite caracteristici într-o doz mult maiă mare decât la aceast biat femeie.ă ă

– Se înfurie uşor.– Şi ce-i cu asta? Mul i se înfurie uşor. ine minte, în plus,ţ Ţ

c de câtva timp tr ieşte în tensiune. Dac eu m-aş fi aflată ă ă sub asemenea tensiune şi cineva m-ar fi tratat aşa cum îşi închipuie c am tratat-o, probabil c aş fi reac ionat multă ă ţ mai violent decât s flutur prosteşte un cu it bont.ă ţ

– N-am putut deduce tehnica otr virii la distan , aşaă ţă cum zici c ai reuşit tu, spuse Daneel.ă

Baley sim i o anumit satisfac ie r spunzându-i:ţ ă ţ ă– Ştiu c n-ai putut. Î i lipseşte capacitatea de a descifraă ţ

aceast enigm .ă ăVorbise pe un ton categoric, iar Daneel accept afirma iaă ţ

98

detectivului cu calmul şi gravitatea sa de totdeauna.Baley continu :ă– Am dou sarcini pentru tine, Daneel.ă– Care anume, colege Elijah?– Mai întâi ia leg tura cu doctorul Thool şi afl în ce stareă ă

era doamna Delmarre la moartea so ului ei. Cât timp aţ îngrijit-o, şi aşa mai departe.

– Vrei s afli ceva în mod special?ă– Nu, încerc doar s strâng date. Şi nu-i prea uşor peă

aceast planet . În al doilea rând afl cine îl va înlocui peă ă ă Gruer ca şef al serviciului de securitate şi aranjeaz -mi oă convorbire cu el pentru mâine diminea . Eu unul, ad ugţă ă ă el f r pic de entuziasm, am s m duc la culcare şi speră ă ă ă pân la urm s adorm. Apoi, aproape enervat: Crezi c potă ă ă ă g si o filmocarte ca lumea în casa asta?ă

– Cred c ar trebui s -l chemi pe robotul bibliotecar,ă ă r spunse Daneel.ă

Baley se sim ea de-a dreptul iritat c trebuie s aib de-ţ ă ă ăa face cu robotul. Ar fi preferat s caute singur.ă

– Nu, spuse el, nu ceva clasic. Pur şi simplu o carte despre via a cotidian de pe Solaria. Adu vreo cinci-şase.ţ ă

Robotul se supuse (nici nu se putea altfel), dar, în timp ce mânuia nişte dispozitive care extr geau filmoc r ileă ă ţ cerute din casetele lor şi le scoteau afar printr-oă deschiz tur , de unde ajungeau în mâinile lui Baley,ă ă continua s sporov iasc pe un ton respectuos despreă ă ă toate celelalte genuri ce se g seau în bibliotec . Poate că ă ă st pânului i-ar putea place un roman de aventuri despreă epoca explor rii, sau o excelent prezentare a chimiei, cuă ă modele mobile de atomi, sau o povestire fantastic , sau oă galactografie. Lista era interminabil .ă

Baley, care aştepta romanele cerute, spuse cu severitate:

– De ajuns.Lu cu propriile-i mâini (propriile-i mâini!) un aparat deă

vizionat şi plec .ă

99

Robotul porni dup el, spunând:ă– Ave i nevoie de mine pentru reglare, st pâne?ţ ă– Nu, r mâi aici! ordon Baley t ios.ă ă ăRobotul se înclin şi r mase în urm .ă ă ăAşezat în pat, a c rui speteaz se iluminase, detectivulă ă

fu cât pe ce s -şi regrete cuvintele. Aparatul era un modelă necunoscut şi Baley n-avea nici cea mai mic idee cum să ă introduc filmul. Se înc p ân îns şi, pân la urm ,ă ă ăţ ă ă ă ă desf cându-l în buc i şi montându-l la loc, reuşi s seă ăţ ă descurce.

Cel pu in putea vedea filmul şi, chiar dac centrarea nuţ ă era perfect , se sim ea mul umit pentru aceast clip deă ţ ţ ă ă independen fa de robo i.ţă ţă ţ

Apoi, timp de o or şi jum tate, privi fragmentar patruă ă dintre cele şase filme şi r mase dezam git.ă ă

Avusese o teorie. Dup p rerea lui nu exista cale maiă ă bun pentru a putea cunoaşte ceva din modul de via şi deă ţă gândire al solarienilor decât aceea de a le citi romanele. Şi avea nevoie de o asemenea cunoaştere pentru a-şi putea urma cercet rile aşa cum trebuie.ă

Dar acum se vedea nevoit s renun e la aceast teorie.ă ţ ă Vizionase câteva romane şi nu reuşise s vad decâtă ă oameni cu probleme ridicole, care se purtau prosteşte şi reac ionau imprevizibil. De ce şi-ar p r si o femeie slujbaţ ă ă aflând c fiica ei are aceeaşi profesie şi, mai mult, de ce ară refuza s -şi explice motivele, ajungând pân la creareaă ă unor complica ii ridicole şi insuportabile? De ce oare s-arţ sim i umili i un doctor şi o pictori , v zându-se repartiza iţ ţ ţă ă ţ unul altuia, şi ce era atât de nobil în st ruin a doctorului deă ţ a lucra în cercetarea robotic ?ă

Introduse în aparat cel de-al cincilea roman şi ajustă sistemul de vizionare. Era mort de oboseal .ă

Atât de obosit încât a doua zi nu-şi mai amintea nimic altceva despre acest roman (era un fel de poveste cu suspense) decât începutul, în care un nou proprietar de domeniu îşi luase în primire casa şi viziona nişte d ri deă seam filmate pe care i le prezenta respectuos un robot.ă

100

Probabil c adormise cu aparatul pe cap şi cu toateă luminile aprinse. Dup care, desigur, intrase vreun robotă care luase grijuliu aparatul şi stinsese luminile.

Oricum, adormise şi o visase pe Jessie. Totul era ca înainte. Nu plecase niciodat de pe P mânt. Se preg teauă ă ă s se duc la buc t ria de cartier şi apoi la un spectacol cuă ă ă ă nişte prieteni. Vor folosi banda rulant , vor vedea lume şiă niciunul nu va avea niciun fel de griji. Se sim ea fericit.ţ

Iar Jessie era frumoas . Sl bise pu in. De ce era oareă ă ţ atât de zvelt ? Şi atât de frumoas ?ă ă

Un singur lucru nu era în ordine. Se aflau direct în b taiaă Soarelui. Privi în sus, unde nu se vedea decât baza boltit aă Nivelurilor superioare; şi totuşi Soarele str lucea,ă luminându-i puternic pe to i, dar nimeni nu se temea.ţ

Baley se trezi tulburat. Îi l s pe robo i s -i servească ă ţ ă ă micul dejun şi nu vorbi cu Daneel. Nu spuse nimic, nu întreb nimic şi d du pe gât o excelent cafea, f r s -iă ă ă ă ă ă simt gustul.ă

De ce visase despre Soarele vizibil – invizibil? În elegeaţ s viseze despre P mânt şi despre Jessie, dar ce c utaă ă ă Soarele în acest vis? Şi de ce îl sâcâia tocmai acest gând?

– Colege Elijah, îl chem Daneel încet.ă– Da?– Corwin Attlebish te va viziona peste o jum tate de or .ă ă

Am f cut aranjamentele necesare.ă– Cine naiba mai e şi Corwin sta? întreb Baley t ios şiă ă ă

îşi mai turn o ceaşc de cafea.ă ă– Era principalul asistent al lui Gruer, colege Elijah, iar

acum este şef interimar al serviciului de securitate.– Atunci f contactul pe loc.ă– Dup cum i-am spus, am fixat vizionarea peste oă ţ

jum tate de or .ă ă– Nu m intereseaz când ai fixat-o. F -l acum. E ună ă ă

ordin.– Voi încerca, colege Elijah, dar s-ar putea ca el s nuă

accepte.– S încerc m, şi hai odat , Daneel!ă ă ă

101

Şeful interimar al serviciului de securitate acceptă contactul şi, prima oar de când se afla pe Solaria, Baleyă v zu un spa ian care ar ta exact aşa cum şi-i imaginauă ţ ă p mântenii. Attlebish era înalt, suplu şi bronzat, cu ochiiă c prui-deschis şi b rbia masiv şi dur .ă ă ă ă

Sem na vag cu Daneel, dar, pe când robotul eraă idealizat, aproape ca un zeu, Corwin Attlebish avea anumite tr s turi omeneşti.ă ă

Tocmai se b rbierea. Un mic creion abraziv împr ştiaă ă particule fine care i se depuneau pe obraji şi pe b rbie,ă dezintegrând perii într-o pulbere aproape imaterial .ă

Baley auzise despre acest instrument, dar nu v zuseă niciodat vreunul.ă

– Dumneata eşti p mânteanul? întreb Attlebish camă ă nedesluşit printre buzele întredeschise, în timp ce pe sub nas îi trecea un val de praf abraziv.

– Sunt Elijah Baley, detectiv categoria a 7-a. Vin de pe P mânt.ă

– E cam devreme, observ Attlebish închizându-şiă aparatul cu un zgomot sec şi aruncându-l undeva, în afara imaginii. Ce te fr mânt , p mântene?ă ă ă

Pe Baley l-ar fi iritat tonul sta chiar dac ar fi fost în ceaă ă mai bun dispozi ie. Acum pur şi simplu fierbea.ă ţ

– Cum se simte agentul Gruer? întreb el.ă– Tr ieşte înc . S-ar putea s scape.ă ă ă– Otr vitorii de-aici, de pe Solaria, nu se pricep la doze.ă

Lips de experien . I-au dat prea mult otrav şi aă ţă ă ă vomitat-o. Cu jum tate de doz l-ar fi ucis.ă ă

– Otr vitori? Nu exist nicio urm de otrav .ă ă ă ă– Dumnezeule! exclam Baley. Dar ce crede i c-a fost?ă ţ– O serie de lucruri. Unui om i se pot întâmpla multe.

Attlebish îşi frec fa a, c utând cu vârfurile degeteloră ţ ă posibilele asperit i. Nici nu ştii ce probleme metabolice potăţ ap rea dup dou sute cincizeci de ani.ă ă ă

– Dac aşa stau lucrurile, i-a i asigurat o îngrijireă ţ medical competent ?ă ă

102

– Raportul doctorului Thool…Asta era prea de tot. Furia care se acumulase în Baley

înc de la trezire f cu explozie.ă ă– Nu-mi pas de doctorul Thool! strig detectivul cuă ă

mânie. Am spus îngrijire medical competent ! Doctoriiă ă dumneavoastr nu se pricep la nimic, ca şi detectiviiă dumneavoastr , dac a i avea vreunul! A trebuit s aduce iă ă ţ ă ţ un detectiv de pe P mânt. Aduce i atunci şi un doctor!ă ţ

Solarianul îl privi rece.– M înve i ce trebuie s fac?ă ţ ă– Da, şi înc pe gratis. Fac cinste! Gruer a fost otr vit.ă ă

Am v zut totul. A b ut, a vomitat şi a r cnit c -l arde peă ă ă ă gâtlej. Cum numi i dumneavoastr asta când v gândi i cţ ă ă ţ ă tocmai cerceta… şi Baley se opri brusc.

– Ce cerceta? întreb Attlebish impasibil.ăBaley îşi amintise cu nepl cere de prezen a lui Daneel,ă ţ

care, în pozi ia lui obişnuit , st tea la vreo trei metriţ ă ă distan . Gruer nu voia ca Daneel, un auroran, s afleţă ă despre aceste cercet ri. Aşa c detectivul continu , f ră ă ă ă ă entuziasm:

– Sunt şi unele implica ii politice.ţAttlebish îşi încruciş bra ele pe piept, cu un aer distant,ă ţ

plictisit şi uşor ostil.– Pe Solaria n-avem o via politic în sensul în care amţă ă

auzit c ar fi în alte lumi. Hannis Gruer e un bun cet ean,ă ăţ dar are prea mult imagina ie. El este cel care, auzindă ţ despre dumneata, a cerut s te import m aici. Ba chiar aă ă acceptat s fii înso it de un auroran. Eu n-am crezută ţ necesar acest lucru. Nu e niciun mister la mijloc. Rikaine Delmarre a fost ucis de so ia lui şi vom afla noi cum şi deţ ce. Şi dac nu reuşim, o vom analiza genetic şi vom luaă m surile cuvenite. Cât despre Gruer, otr virea n scocit deă ă ă ă dumneata n-are nicio însemn tate.ă

– Vre i s spune i c n-am ce c uta aici? întreb Baley,ţ ă ţ ă ă ă necrezându-şi urechilor.

– Cam aşa ceva. Dac vrei, te po i înapoia pe P mânt. Aşă ţ ă spune chiar c te îndemn m s-o faci.ă ă

103

Baley r mase surprins de propria sa reac ie.ă ţ– Nu, domnule, exclam el, nu m mişc de-aici!ă ă– Noi te-am angajat, detectiv Baley, şi tot noi putem

renun a la serviciile dumitale. Te vei înapoia pe planeta deţ baştin .ă

– Ba nu! Asculta i-m ! V sf tuiesc s-o face i! Sunte iţ ă ă ă ţ ţ spa ian, iar eu doar un p mântean dar, cu tot respectulţ ă cuvenit şi cu cele mai profunde scuze, v spun c sunte iă ă ţ speriat.

– Retrage- i afirma ia! exclam Attlebish, ridicându-se înţ ţ ă picioare şi privindu-l arogant pe p mântean de la în l imeaă ă ţ celor aproape doi metri ai s i.ă

– Sunte i speriat la culme. Crede i c ve i fi urm torulţ ţ ă ţ ă dac nu abandona i acest caz. Ceda i ca s fi i l sat înă ţ ţ ă ţ ă pace, ca s v fie cru at aceast am rât de via .ă ă ţ ă ă ă ă ţă

Baley nu ştia cine puteau fi cei care aveau s -i cru eă ţ via a lui Attlebish şi nici m car dac existau asemeneaţ ă ă persoane. Voia, pur şi simplu, s -l umileasc pe acestă ă spa ian arogant şi gusta efectul pe care vorbele lui îl aveauţ asupra autocontrolului celuilalt.

– Vei pleca pân într-o or , spuse Attlebish, îndreptândă ă degetul spre el cu o furie re inut . Nu vom ine seama deţ ă ţ niciun considerent diplomatic, te asigur.

– Economiseşte- i amenin rile, spa iene. P mântul e unţ ţă ţ ă nimic pentru dumneata, recunosc, dar nu sunt singur aici. D -mi voie s i-l prezint pe colegul meu, Daneel Olivaw. Eă ă ţ de pe Aurora. Nu vorbeşte prea mult. N-a venit aici ca să vorbeasc . De asta m ocup eu. Dar aude perfect şi nu-iă ă scap niciun cuvânt. Aşa c uite ce e, Attlebish (Baley îiă ă spuse pe nume cu mult satisfac ie), orice treburi necurateă ţ s-ar petrece aici, pe Solaria, se intereseaz de ele şi Auroraă şi înc vreo patruzeci de Lumi exterioare. Dac ne da iă ă ţ afar , ve i primi vizita unor astronave de r zboi. Sunt de peă ţ ă P mânt şi ştiu cum se fac lucrurile astea. Ofense de acestă fel atrag dup ele vizita urgent a navelor de r zboi.ă ă ă

Attlebish se uit la Daneel şi p ru s stea pe gânduri.ă ă ă Vocea i se mai înmuie.

104

– Nu se întâmpl nimic aici care s priveasc pe cinevaă ă ă din afar .ă

– Gruer era de alt p rere şi colegul meu l-a auzit. (Nuă ă era momentul s şov ie în fa a unei minciuni.)ă ă ţ

La aceste cuvinte Daneel se întoarse spre Baley, dar detectivul nu-i d du nicio aten ie, ci continu :ă ţ ă

– Am de gând s duc mai departe aceast anchet . Deă ă ă fapt aş accepta cu mare pl cere s m întorc acas . Chiară ă ă ă şi numai visele despre P mânt au ajuns s m tulbure.ă ă ă Dac aş fi proprietarul acestui palat infestat de robo i, aşă ţ renun a la el imediat, cu to i robo ii şi cu dumneata şiţ ţ ţ lumea asta îngrozitoare, în schimbul unui bilet pentru acas . Dar n-am s m las expediat de dumneata. În niciună ă ă caz atât timp cât chestiunea pentru care am fost detaşat aici r mâne deschis . Încearc numai s scapi de mineă ă ă ă contrar voin ei mele şi ve i avea de-a face cu artileriaţ ţ spa ian .ţ ă

Mai mult înc , de-acum încolo aceast anchet va fiă ă ă condus aşa cum doresc eu. Eu r spund de ea. Am s v dă ă ă ă persoanele pe care vreau s le v d. Am s le v d, nu am să ă ă ă ă le vizionez. Sunt obişnuit s v d şi aşa am de gând să ă ă procedez. Pentru toate astea cer aprobarea oficial aă serviciului dumneavoastr .ă

– E ceva imposibil, intolerabil…– Daneel, spune-i tu cum stau lucrurile.Umanoidul începu s vorbeasc cu detaşare:ă ă– Aşa cum v-a informat colegul meu, domnule agent

Attlebish, am fost trimişi pentru a ancheta o crim . Esteă indispensabil s facem aceasta. Fireşte, nu dorim s vă ă ă înc lc m obiceiurile, şi se poate s nu fie nevoie s vedemă ă ă ă unele persoane, deşi ar fi util s da i aprobarea pentruă ţ cazurile necesare, aşa cum a cerut detectivul Baley. Cât despre expedierea noastr de pe planet , cred c ar fiă ă ă nerecomandabil , cu tot regretul ce-l încerc m gândindu-neă ă c prezen a noastr aici v-ar putea fi dezagreabilă ţ ă ă dumneavoastr sau oric rui alt solarian.ă ă

Baley ascult aceste fraze pompoase cu buzele strânseă

105

sever în ceea ce nu ar ta nici pe departe a zâmbet. Ca unulă care ştia c Daneel este robot, îşi d dea seama c acestaă ă ă proceda astfel încât s nu jigneasc pe niciunul dintre ceiă ă doi oameni. Dar pentru cineva care-l credea pe Daneel auroran, venit de pe cea mai veche şi mai puternic Lumeă exterioar , ele p reau o serie de amenin ri subtilă ă ţă politicoase.

– Am s m gândesc, spuse Attlebish, punându-şiă ă vârfurile degetelor pe frunte.

– Nu prea mult, conchise Baley, c ci am de f cut nişteă ă vizite pân într-o or , şi nu e vorba de vizionare. Încheiată ă vizionarea!

F cu semn robotului s întrerup contactul, dup careă ă ă ă privi cu surprindere şi pl cere spre locul unde-l v zuse peă ă Attlebish. Totul fusese pe negândite. Un impuls n scut dină visul s u şi din arogan a inutil a spa ianului. Dar acum, că ţ ă ţ ă tot se întâmplase, îi p rea bine. Tocmai aia voia de fapt – să ă preia conducerea anchetei. Şi apoi, se gândi Baley, i-am spus câteva acestui tip scârbos! Ar fi vrut ca toată popula ia P mântului s fi urm rit scena. Cu atât mai multţ ă ă ă cu cât Attlebish ar ta într-adev r ca un spa ian.ă ă ţ

Şi totuşi, de ce fusese atât de vehement în problema v zutului? Nu prea în elegea nici el de ce. Avea, desigur,ă ţ anumite planuri, care implicau şi vederea (nu vizionarea) unor solarieni. Perfect. Vorbise îns cu atâta emfaz despreă ă chestiunea v zutului de parc ar fi fost gata s d râmeă ă ă ă pere ii casei, chiar dac asta nu slujea la nimic.ţ ă

De ce?Îl mai îmboldise ceva, pe lâng cazul în sine, ceva careă

n-avea nicio leg tur cu securitatea P mântului. Dar ceă ă ă anume?

Deodat îşi aminti din nou visul: Soarele str lucind prină ă toate straturile opace ale giganticelor Oraşe îngropate de pe P mânt.ă

– M întreb, colege Elijah, dac treaba aceasta nu esteă ă cumva riscant , spuse Daneel cu pruden (atât cât puteaă ţă

106

vocea lui s redea o atitudine omeneasc ).ă ă– C l-am luat la sigur pe tipul sta? A mers. Şi, de fapt,ă ă

nu erau doar nişte amenin ri deşarte. Cred c este într-ţă ăadev r important ca Aurora s afle ce se petrece aici şi că ă ă Aurora îşi d seama de asta. Apropo, î i mul umesc c nuă ţ ţ ă m-ai dat de gol.

– A fost o decizie fireasc . Faptul c te-am sus inut îiă ă ţ d uneaz , într-un anumit mod subtil, agentului Attlebish.ă ă Dar s te fi dat pe tine de gol însemna s - i fac un r u maiă ă ţ ă mare şi mai direct.

– Deci s-au ciocnit dou poten iale şi cel mai înalt aă ţ câştigat, nu-i aşa, Daneel?

– Exact, colege Elijah. Îmi dau seama c procese similareă se petrec, într-un mod mai greu de definit, şi în mintea omeneasc . Repet, totuşi, c aceast nou propunere a taă ă ă ă comport riscuri.ă

– Ce nou propunere?ă– Nu sunt de acord cu inten ia ta de a vedea oameni.ţ

Adic a-i vedea, în contrast cu a-i viziona.ă– În eleg şi nici nu- i cer acordul.ţ ţ– Am îns instruc iunile mele, colege Elijah. Nu ştiu ce i-ă ţ ţ

a spus agentul Hannis Gruer în lipsa mea asear . C i-aă ă ţ spus ceva apare evident din schimbarea atitudinii tale faţă de aceast problem . Totuşi, pe baza instruc iunilor meleă ă ţ pot încerca s ghicesc. Trebuie s te fi prevenit despreă ă posibilitatea unui pericol pentru alte planete ce s-ar naşte din situa ia de pe Solaria.ţ

Cu mişc ri lente, Baley începu s -şi caute pipa. F ceaă ă ă când şi când acest lucru şi încerca de fiecare dat ună sentiment de iritare neg sind-o şi amintindu-şi c nu puteaă ă fuma.

– Dar sunt numai dou zeci de mii de solarieni. Ce pericolă pot reprezenta ei?

– St pânii mei de pe Aurora sunt, de câtva timp,ă nelinişti i în leg tur cu Solaria. Nu mi s-au comunicat toateţ ă ă informa iile disponibile…ţ

– Iar pu inul ce i s-a comunicat i s-a interzis s mi-l spuiţ ţ ţ ă

107

şi mie, nu-i aşa? întreb Baley cu asprime.ă– Mai r mân multe de aflat pân s putem discuta liberă ă ă

aceast chestiune.ă– Ei bine, ce fac solarienii? Arme noi? Subversiune

pl tit ? O campanie de asasinate individuale? Ce pot faceă ă dou zeci de mii contra sutelor de milioane de spa ieni?ă ţ

Daneel nu r spunse.ă– Am de gând s aflu, ştii asta, continu Baley.ă ă– Dar nu în felul în care vrei s-o faci, colege Elijah. Am

primit instruc iuni foarte clare s - i asigur securitatea.ţ ă ţ– De asta trebuie s ai oricum grij . Prima lege!ă ă– Mai mult decât atât chiar. Într-un conflict care ar opune

securitatea ta securit ii altuia trebuie s o ap r pe a ta.ăţ ă ă– Fireşte, în eleg asta. Dac mi se întâmpl ceva, nu po iţ ă ă ţ

s mai r mâi pe Solaria f r a produce complica ii pe careă ă ă ă ţ Aurora nu este înc preg tit s le înfrunte. Cât timp suntă ă ă ă în via , m aflu aici la solicitarea solarienilor, aşa încâtţă ă putem s ne d m importan , dac e nevoie, şi s -i facemă ă ţă ă ă s ne in în continuare. Dac mor îns , se schimbă ţ ă ă ă ă întreaga situa ie. Deci ai primit ordin s aperi via a luiţ ă ţ Baley. Nu-i aşa, Daneel?

– Nu-mi pot permite s interpretez ra iunile ce au condusă ţ la acest ordin.

– E-n regul , nu- i face griji pentru asta. N-o s mor dină ţ ă cauza spa iului liber, dac voi g si c trebuie s v d uneleţ ă ă ă ă ă persoane. Am s rezist. Ba chiar m-aş putea obişnui.ă

– Nu este vorba numai de spa iul liber, colege Elijah.ţ Este vorba de vederea unor solarieni. Eu nu pot accepta aceasta.

– Vrei s spui c n-o s le plac spa ienilor? Cu atât maiă ă ă ă ţ r u pentru ei. N-au decât s -şi pun m nuşi şi filtre nazale.ă ă ă ă S dezinfecteze aerul. Iar dac vederea mea, în carne şiă ă oase, contravine moravurilor delicate de-aici, n-au decât să roşeasc şi s înghit . C ci am de gând s îi v d. Este ună ă ă ă ă ă lucru necesar şi îl voi face.

– Dar nu- i pot permite aşa ceva, colege Elijah.ţ– Nu-mi po i permite?ţ

108

– În elegi, desigur, motivul, colege Elijah.ţ– Nicidecum.– Aminteşte- i c agentul Gruer, principalul anchetantţ ă

solarian al acestei crime, a fost otr vit. Nu este clar c ,ă ă dac - i permit s - i aplici planul de a- i expune propriaă ţ ă ţ ţ persoan , urm toarea victim vei fi chiar tu? Cum i-aşă ă ă ţ putea deci permite s renun i la siguran a pe care i-o dă ţ ţ ţ ă aceast vil ?ă ă

– Dar cum m vei opri s-o fac, Daneel?ă– Cu for a, la nevoie, colege Elijah, r spunse Daneelţ ă

calm. Chiar dac ar trebui s - i fac r u. C ci dac nu, veiă ă ţ ă ă ă muri cu siguran .ţă

109

9. Se contracareaz un robotă

– Aşadar, poten ialul superior câştig din nou, observţ ă ă Baley. Mi-ai face r u ca s -mi protejezi via a.ă ă ţ

– Nu cred ca va fi necesar s - i fac vreun r u, colegeă ţ ă Elijah. Ştii doar c te dep şesc în putere şi nu vei încerca oă ă rezisten inutil . Dar dac va fi necesar, voi fi obligat s - iţă ă ă ă ţ fac r u.ă

– Te-aş putea dezagrega pe loc, ripost detectivul. Chiară acum! Poten ialele mele nu m împiedic s-o fac.ţ ă ă

– M-am gândit c ai putea lua aceast atitudine. Mai alesă ă atunci când, îndreptându-ne încoace, ai devenit la un moment dat violent în vehiculul ce ne transporta. Distrugerea mea este neînsemnat în compara ie cuă ţ propria ta siguran , dar ea i-ar produce pân la urmţă ţ ă ă nepl ceri şi ar stânjeni planurile st pânilor mei. Înă ă consecin , una dintre primele mele griji a fost, în cea dintâiţă noapte pe care ai petrecut-o aici, s - i scot înc rc tura dină ţ ă ă dezagregator.

Baley îşi muşc buzele. Îl l sase deci cu armaă ă desc rcat ! Duse numaidecât mâna la toculă ă dezagregatorului, scoase arma afar şi constat c aculă ă ă înc rc turii indica zero.ă ă

O clip , cânt ri în mân bucata de metal inutil, tentat s-oă ă ă arunce în capul lui Daneel. La ce bun, îns ? Robotul s-ar fiă ferit cu agilitate. Puse deci arma la loc, gândindu-se c ară putea s-o reîncarce la timpul potrivit. Apoi spuse, rar şi meditativ:

– Nu m po i p c li, Daneel.ă ţ ă ă– Cum adic , colege Elijah?ă– Prea mult o faci pe şeful. Mereu îmi pui be e-n roate.ţ

Eşti într-adev r robot?ă– Te-ai mai îndoit o dat , r spunse Daneel.ă ă– Anul trecut, pe P mânt, m-am îndoit c R. Daneelă ă

Olivaw era într-adev r robot. S-a dovedit c era. Cred că ă ă înc este. Întrebarea mea, îns , e aceasta: eşti R. Daneelă ă

110

Olivaw?– Sunt.– Da? Daneel a fost f cut s semene foarte mult cu ună ă

spa ian. De ce n-ar putea şi un spa ian fi f cut s semeneţ ţ ă ă cu Daneel?

– Pentru care motiv?– Ca s conduc ancheta de-aici cu mai mult ini iativ şiă ă ă ţ ă

competen decât ar dovedi un robot. Şi totuşi, jucând rolulţă lui Daneel m po i ine sub control, dându-mi un falsă ţ ţ sentiment de autoritate. C ci, la urma urmelor, lucrezi prină mine şi trebuie s m po i influen a.ă ă ţ ţ

– Nu este aşa, colege Elijah.– Dovedeşte-mi, spuse Baley, îndreptându-se încet c treă

o m su şi punând mâna pe ea. O po i face destul de uşor,ă ţă ţ dac eşti robot. Arat -mi metalul de sub piele!ă ă

– Dar te asigur…– Arat -mi metalul! spuse Baley t ios. E un ordin! Sau nuă ă

te mai sim i obligat s execu i ordinele?ţ ă ţDaneel îşi desf cu c maşa. Peri blonzi rari îi acopereauă ă

pielea neted şi bronzat . Robotul ap s uşor subă ă ă ă mamelonul stâng. Pielea şi carnea se desf cur de-a lungulă ă pieptului, f r nicio pic tur de sânge, iar dedesubt ap ruă ă ă ă ă lucirea metalului.

În acest timp mâna lui Baley, care se g sea pe m su ,ă ă ţă se deplas câ iva centimetri spre dreapta şi ap s un bulonă ţ ă ă de comand . Aproape imediat în camer se ivi un robot.ă ă

– Nu mişca, Daneel! strig detectivul. E un ordin! R mâiă ă aşa!

Daneel r mase eap n, de parc via a, sau mai bine zisă ţ ă ă ţ imita ia robotic a vie ii, l-ar fi p r sit brusc. Baley strigţ ă ţ ă ă ă c tre robot:ă

– Po i s mai aduci doi robo i aici f r s pleci? Dacţ ă ţ ă ă ă ă po i, f -o imediat!ţ ă

– Da, st pâne, r spunse robotul, şi al i doi robo i intrar ,ă ă ţ ţ ă chema i prin radio.ţ

Cei trei se aşezar în şir.ă– B ie i, li se adres detectivul, vede i aceast creatură ţ ă ţ ă ă

111

pe care a i crezut-o st pân?ţ ăŞase ochi roşietici se întoarser solemn spre Daneel:ă– Îl vedem, st pâne, r spunser în cor cei trei robo i.ă ă ă ţ– Vede i c acest aşa-zis st pân este de fapt un robot caţ ă ă

şi voi, c ci e f cut din metal. Numai aspectul îl are de om.ă ă– Da, st pâne.ă– Nu trebuie s v supune i niciunui ordin pe care vi-l d .ă ă ţ ă

În elege i?ţ ţ– Da, st pâne.ă– Eu, pe de alt parte, sunt un om adev rat.ă ăO clip cei trei ezitar şi Baley se întreb dac , ar tându-ă ă ă ă ă

le c un obiect poate p rea om, fiind totuşi robot, nu cumvaă ă se îndoiau c orice ar avea aspect omenesc poate fi cuă adev rat om.ă

Dar imediat unul dintre robo i spuse:ţ– Sunte i om, st pâne, şi Baley r sufl uşurat.ţ ă ă ă– Gata, Daneel, spuse el. Acum te po i mişca.ţDaneel lu o pozi ie mai fireasc şi spuse calm:ă ţ ă– Dup cum v d, îndoielile cu privire la identitatea meaă ă

n-au fost decât un truc menit s m fac s -mi dezv luiă ă ă ă ă adev rata natur în fa a acestora.ă ă ţ

– Exact, r spunse Baley, privind în alt parte.ă ă(E o simpl maşin , îşi spunea detectivul, şi doar nu teă ă

po i acuza c ai înşelat o maşin !)ţ ă ăŞi totuşi nu reuşea s alunge complet un sentiment deă

ruşine. Aşa cum st tea acolo, cu pieptul deschis, Daneelă avea ceva foarte omenesc în înf işare, ceva ce putea fiăţ înşelat.

– Închide- i pieptul, Daneel, şi ascult -m , spuse Baley.ţ ă ă Ca for fizic eşti mult inferior acestor trei robo i. Este clar,ţă ă ţ nu?

– Este clar, colege Elijah.– Bun! Acum, b ie i, continu detectivul, întorcându-seă ţ ă

din nou spre cei trei, nu ve i spune nim nui, om sau st pân,ţ ă ă c aceast creatur e un robot. Niciodat , absolută ă ă ă niciodat , f r dispozi ii primite numai de la mine!ă ă ă ţ

– Î i mul umesc, rosti Daneel încet.ţ ţ

112

– Totuşi, continu Baley, acest robot umanoid n-are voieă s se amestece în niciun fel în ac iunile mele. Dacă ţ ă încearc aşa ceva, îl ve i re ine cu for a, având grij s nu-lă ţ ţ ţ ă ă deteriora i decât în caz de absolut necesitate. Nu-i ve iţ ă ţ permite s intre în contact cu niciun alt om afar de mine,ă ă şi nici cu al i robo i afar de voi, fie prin vedere, fie prinţ ţ ă vizionare. Şi nu-l ve i p r si nicio clip . ine i-l în aceastţ ă ă ă Ţ ţ ă camer , unde ve i r mâne şi voi. Toate celelalte îndatoririă ţ ă vi se suspend pân la noi ordine. A i în eles?ă ă ţ ţ

– Da, st pâne, r spunser în cor cei trei robo i.ă ă ă ţBaley se întoarse iar şi spre Daneel:ă– Nu mai ai ce face, aşa c nu încerca s m opreşti.ă ă ăDaneel st tea cu bra ele atârnându-i moale în jos.ă ţ– Colege Elijah, nu te pot l sa, prin lipsa mea de ac iune,ă ţ

s cazi prad vreunei primejdii. Totuşi, în împrejur rile deă ă ă fa , nu-mi r mâne nicio posibilitate de ac iune. Faptul e deţă ă ţ o logic incontestabil . Deci nu voi face nimic. N d jduiescă ă ă ă c vei r mâne teaf r şi s n tos.ă ă ă ă ă

Asta e tot, se gândi Baley. Logica era logic şi robo ii nuă ţ erau dota i cu altceva. Logica îi spunea lui Daneel cţ ă pierduse partida. Ra iunea i-ar fi putut spune c e greu sţ ă ă prevezi to i factorii, c partea advers ar putea face oţ ă ă greşeal .ă

Dar nu, un robot n-are decât logic , nu şi ra iune. Dină ţ nou Baley se sim i ruşinat şi nu putu s -şi reprime unţ ă impuls de a-l consola.

– Uite, Daneel, chiar dac m-aş expune unor primejdii,ă dar nu e cazul (ultimele cuvinte le ad ug în grab ,ă ă ă aruncând o privire pieziş spre ceilal i trei robo i), asta ară ţ ţ face parte din misiunea mea. Pentru asta sunt pl tit. După ă cum tot o parte a misiunii mele este s împiedic oriceă pericol ce ar putea amenin a întreaga omenire, aşa cum tuţ trebuie s împiedici orice pericol ce l-ar amenin a pe vreună ţ om ca individ. În elegi?ţ

– Nu, colege Elijah.– Asta pentru c n-ai fost construit ca s în elegi. Dar,ă ă ţ

crede-m pe cuvânt, dac ai fi om, ai în elege.ă ă ţ

113

Daneel îşi înclin capul în semn de acceptare aă explica iei şi r mase apoi nemişcat. Baley se îndrept încetţ ă ă spre uş . Cei trei robo i se d dur la o parte pentru a-i faceă ţ ă ă loc, dar continuau s -l fixeze pe Daneel cu ochii loră fotoelectrici.

Baley se sim ea p şind spre un fel de libertate. Inima îiţ ă b tea mai repede în aşteptarea acestei clipe, dar deodată ă avu o tres rire. Din partea cealalt un alt robot se apropieă ă de uş .ă

Era oare ceva în neregul ?ă– Ce s-a întâmplat, b iete? rosti scurt detectivul.ă– A i primit un mesaj, st pâne, de la biroul şefuluiţ ă

interimar al serviciului de securitate.Baley lu capsula de coresponden personal pe care i-ă ţă ă

o întindea robotul. În mâna lui capsula se deschise imediat, dând la iveal o band de hârtie imprimat cu caractereă ă ă fine. (Acest lucru nu-l uimi. Desigur c solarienii îi aveauă deja amprentele digitale, iar capsula fusese ajustat s seă ă deschid numai în contact cu mâinile lui.)ă

Citi mesajul şi un aer de satisfac ie se ivi pe fa a-iţ ţ prelung . Era o permisiune oficial de a putea vedeaă ă diferite persoane, cu acordul persoanelor solicitate, care erau totodat sf tuite s dea tot sprijinul „detectivilor Baleyă ă ă şi Olivaw.”

Attlebish capitulase, ajungând chiar s pun numeleă ă p mânteanului pe primul loc. Era un bun augur pentru aă începe, în fine, o anchet în modul cuvenit.ă

Baley se afla din nou într-o aeronav , ca în timpulă c l toriei de la New York la Washington. De data aceastaă ă exista îns o deosebire. Nava nu mai era „închis ”.ă ă Ferestrele r m seser transparente.ă ă ă

Era o zi frumoas şi senin . De pe locul unde şedeaă ă detectivul, ferestrele ap reau ca nişte petece de azur. F ră ă ă relief, f r tr s turi distinctive. Baley se for a s nu strigeă ă ă ă ţ ă de spaim . Îşi ascundea capul pe genunchi doar atunciă când nu mai putea rezista cu niciun chip.

114

Singur îşi impusese acest calvar. De fapt propriul s uă sentiment de triumf şi aceast neobişnuit senza ie deă ă ţ libertate, dup ce-i înfrânsese pe Attlebish şi Daneel,ă aproape c îl obligaser .ă ă

Începutul îl f cuse mergând spre aeronav pe jos, prină ă aer liber, cu un fel de ame eal aproape pl cut ; apoi, cu oţ ă ă ă încredere în sine ce friza nebunia, ordonase ca ferestrele să r mân descoperite.ă ă

Trebuie s m obişnuiesc, îşi spunea el, şi se uita fix laă ă azur pân când i se accelera pulsul, iar nodul din gâtă devenea insuportabil.

La intervale tot mai scurte trebuia s închid ochii şi s -ă ă ăşi îngroape capul sub acoper mântul protector al bra elor.ă ţ Treptat îşi pierdu tot acel sim mânt de încredere, pe careţă nici m car atingerea tocului în care se afla dezagregatorulă proasp t înc rcat nu i-l mai reda.ă ă

Încerc s -şi concentreze aten ia asupra planului deă ă ţ atac. Mai întâi trebuia s înve e obiceiurile planetei. Să ţ ă construiasc un fundal pe care s proiecteze totul, dacă ă ă voia s în eleag .ă ţ ă

S consulte un sociolog!ăCeruse unui robot s -i spun numele celui mai renumită ă

sociolog solarian. (Un lucru bun la robo i era acela c nuţ ă puneau întreb ri.) Robotul îi comunicase numele şiă principalele date personale, dup care f cuse o pauz şiă ă ă spusese c sociologul era probabil la mas şi va cere,ă ă desigur, s se amâne convorbirea.ă

– La mas ! exclamase Baley. Nu fi caraghios. Mai suntă dou ore pân la prânz.ă ă

– Folosesc timpul local, st pâne, r spunse robotul.ă ăBaley îl privise surprins, apoi în elese. Pe P mânt, cuţ ă

Oraşele lui îngropate, ziua şi noaptea, somnul şi trezia erau perioade artificiale, adaptate la nevoile comunit ii şi aleăţ planetei. Dar pe o planet ca aceasta, expus directă ă Soarelui, ziua şi noaptea nu mai constituiau o chestiune de preferin , ci le erau impuse oamenilor vrând-nevrând.ţă

Detectivul încerc s -şi închipuie o lume sub forma uneiă ă

115

sfere ce se roteşte, fiind periodic luminat şi neluminat .ă ă Era destul de greu şi Baley sim i o und de dispre fa deţ ă ţ ţă aceşti spa ieni superiori, care l sau un lucru atât deţ ă important cum e timpul s le fie dictat de capriciileă mişc rilor planetare.ă

– F leg tura, în orice caz, conchise el.ă ă

La aterizare aeronava era aşteptat de mai mul i robo iă ţ ţ şi Baley, ieşind din nou în spa iul liber, constat c tremuraţ ă ă de-a binelea.

– Las -m s te iau de bra , b iete, murmur el c tre celă ă ă ţ ă ă ă mai apropiat robot.

Sociologul îl întâmpin la cap tul unui hol, având ună ă zâmbet for at pe fa .ţ ţă

– Bun ziua, domnule Baley.ă– Bun ziua, r spunse detectivul, abia suflând. N-a iă ă ţ

vrea, v rog, s acoperi i ferestrele?ă ă ţ– Sunt deja acoperite. Ştiu câte ceva despre obiceiurile

p mântene. Vre i s m urma i?ă ţ ă ă ţBaley reuşi s fac aceasta f r ajutorul robotului,ă ă ă ă

urmându-l pe sociolog, la o distan apreciabil , printr-unţă ă labirint de coridoare. Când, în cele din urm lu loc într-oă ă înc pere mare şi bogat ornamentat , fu bucuros de prilejulă ă de a se odihni.

Pere ii camerei con ineau o serie de nişe cu fundulţ ţ rotunjit. În fiecare dintre ele se aflau statui pictate în roz şi auriu, siluete abstracte care bucurau ochiul f r a-iă ă transmite un în eles imediat. Un obiect mare cu numeroaseţ pedale, un fel de cutie de care atârnau nişte cilindri albi, sugera un instrument muzical.

Baley îl privi pe sociolog, care r m sese în picioare înă ă fa a lui. Spa ianul ar ta exact aşa cum ap ruse în imagineaţ ţ ă ă vizionat de detectiv mai înainte: înalt, sub ire, cu p rulă ţ ă complet alb, cu fa a izbitor de ascu it , nasul proeminent,ţ ţ ă ochii vii şi adânci i în orbite.ţ

Se numea Anselmo Quemot.Cei doi continuar s se priveasc pân ce Baley aprecieă ă ă ă

116

c poate vorbi f r s -i tremure glasul. Prima lui remarc n-ă ă ă ă ăavea nicio leg tur cu ancheta. De fapt, nici cu planul lui deă ă ac iune. Pur şi simplu întreb :ţ ă

– Aş putea bea ceva?– S be i ceva? Vocea sociologului era un pic preaă ţ

strident ca s fie pl cut . Dori i nişte ap ?ă ă ă ă ţ ă– Aş prefera ceva alcoolic.Pe fa a sociologului ap ru o expresie de pronun atţ ă ţ ă

stânjeneal , ca şi cum îndatoririle ospitalit ii i-ar fi fostă ăţ total necunoscute.

Ceea ce, îşi spuse Baley, este într-adev r aşa. Într-oă lume în care toat lumea se vizioneaz , oamenii nu seă ă îmbie cu mâncare şi b utur .ă ă

Un robot îi aduse o ceaşc de email lucios. B utura dină ă ea era uşor colorat în roz. Baley o mirosi prudent şi sorbiă din ea şi mai prudent. Înghi itura de lichid i se evapor caldţ ă în gur , trimi ând un mesaj pl cut de-a lungul esofagului. Aă ţ ă doua oar sorbi mai substan ial.ă ţ

– Dac mai dori i…, începu Quemot.ă ţ– Nu, mul umesc, nu acum. A i fost amabil acceptând sţ ţ ă

m vede i.ă ţQuemot încerc s surâd , dar d du greş în mod vizibil.ă ă ă ă– N-am mai v zut pe cineva de foarte mult vreme. Da,ă ă

da.(Spuse aceasta aproape contorsionându-se.)– Cred c v este destul de greu.ă ă– Chiar foarte greu.Şi Quemot se întoarse brusc, ducându-se s se aşeze înă

cap tul cel lalt al înc perii, pe un scaun pe care îl instală ă ă ă astfel încât s stea oblic fa de detectiv. Îşi împreună ţă ă mâinile înm nuşate şi n rile p rur s -i palpite.ă ă ă ă ă

Baley îşi termin b utura; sim ea un fel de c ldur prină ă ţ ă ă membre, ba chiar o revenire par ial a încrederii în sine.ţ ă

– Spune i-mi exact, domnule Quemot, cum v sim i i înţ ă ţ ţ prezen a mea?ţ

– Este o întrebare foarte personal , murmur sociologul.ă ă– Ştiu c este, dar cred c v-am explicat, cu prilejulă ă

117

convorbirii noastre, c întreprind o anchet într-un caz deă ă crim şi c va trebui s pun foarte multe întreb ri, uneleă ă ă ă dintre ele neap rat personale.ă

– V voi ajuta, dac pot, spuse Quemot. Sper caă ă întreb rile s fie decente.ă ă

Vorbind, continua s se uite în alt parte, iar când seă ă întâmpla ca privirile s -i alunece spre fa a lui Baley, nuă ţ r mâneau acolo decât o clip , dup care fugeau în l turi.ă ă ă ă

– Nu din simpl curiozitate v întreb ce sim i i. Este ună ă ţ ţ lucru indispensabil pentru ancheta mea.

– Nu prea v d cum.ă– Trebuie s aflu cât mai multe despre aceast lume.ă ă

Trebuie s ştiu ce simt solarienii în diverse situa ii. Acumă ţ în elege i?ţ ţ

Quemot, care nu mai privea deloc spre Baley, începu să vorbeasc rar:ă

– So ia mea a murit acum zece ani. Niciodat nu mi-aţ ă fost prea uşor s-o v d, dar, fireşte, te mai obişnuieşti cuă timpul şi ea nu era o femeie insistent . Nu mi s-a maiă atribuit o alt so ie, c ci am trecut de vârsta… vârsta… (seă ţ ă uit la Baley, rugându-l parc s completeze el, dar cumă ă ă detectivul nu f cu aceasta, continu cu vocea coborât ) …ă ă ă de vârsta reproducerii. Lipsit chiar şi de so ie, am pierdutţ cu totul obişnuin a acestui fenomen al contactului prinţ vedere.

– Dar ce sim i i? insist Baley. Sunte i cuprins de panic ?ţ ţ ă ţ ă(Se gândea la felul cum se sim ise el însuşi în aeronav .)ţ ă– Nu, nu e vorba de panic .ăQuemot îşi întoarse uşor capul, cât s vad pu in din fa aă ă ţ ţ

detectivului, dar şi-l retrase imediat.– Ca s fiu sincer, domnule Baley, am impresia c v potă ă ă

mirosi.Automat, Baley se retrase spre speteaza scaunului, cu

un penibil sentiment de jen .ă– M pute i mirosi?ă ţ– E pur închipuire, fireşte, ad ug Quemot. Nu ştiu dacă ă ă ă

ave i un miros anume sau cât de puternic este, dar chiarţ

118

dac a i avea, filtrele mele nazale l-ar împiedica să ţ ă p trund . Totuşi, imagina ia… şi d du din umeri.ă ă ţ ă

– În eleg.ţ– Mai r u chiar. M ve i ierta, domnule Baley, dar înă ă ţ

prezen a direct a unui om simt ca şi cum ar fi gata s mţ ă ă ă ating ceva vâscos, lipicios, şi m tot dau înapoi. Esteă ă foarte nepl cut.ă

Baley îşi freca o ureche, pe gânduri, str duindu-se s -şiă ă re in iritarea. În fond, nu era decât reac ia nevrotic aţ ă ţ ă celuilalt la o situa ie simpl .ţ ă

– Dac aşa stau lucrurile, spuse el, sunt surprins c a iă ă ţ acceptat atât de uşor s m primi i. Desigur c v aştepta iă ă ţ ă ă ţ la asemenea nepl ceri.ă

– M aşteptam. Dar şti i, eram şi curios. Sunte i doară ţ ţ p mântean.ă

Baley îşi spuse, sarcastic, c acesta era un motiv în plusă ca s nu-l vad , dar se mul umi doar s întrebe:ă ă ţ ă

– Ce importan are?ţăÎn glasul lui Quemot p ru s r sune un fel de entuziasmă ă ă

for at.ţ– Nu pot explica prea uşor aceasta. Nici m car mieă

însumi. Lucrez în sociologie de zece ani. Lucrez într-adev r.ă Am formulat unele ipoteze cu totul noi şi surprinz toare, şiă totuşi în esen adev rate. Tocmai una dintre acesteţă ă ipoteze m face s nutresc un interes extraordinar pentruă ă P mânt şi p mânteni. Vede i, dac a i examina atentă ă ţ ă ţ societatea solarian şi modul ei de via , a i ajunge laă ţă ţ concluzia c sunt modelate direct şi îndeaproape dup celeă ă ale P mântului.ă

119

10. Se descoper o cultură ă

Baley nu se putu re ine s nu exclame:ţ ă– Cum?Quemot r mase câteva clipe t cut, cu privirile întoarseă ă

în alt parte, dup care spuse:ă ă– Nu, nu e vorba de actuala cultur a P mântului.ă ă– A, f cu Baley.ă– E vorba de cea veche, de istoria antic a planeteiă

dumneavoastr . Ca p mântean o cunoaşte i, desigur.ă ă ţ– Da, am vizionat nişte c r i, r spunse Baley prudent.ă ţ ă– Atunci în elege i.ţ ţBaley, care nu în elegea, relu :ţ ă– Da i-mi voie s v explic ce vreau, domnule Quemot.ţ ă ă

Aş dori s -mi spune i tot ce şti i despre marea deosebireă ţ ţ dintre Solaria şi celelalte Lumi exterioare, despre num rulă mare de robo i de aici, despre comportareaţ dumneavoastr , a solarienilor. Îmi pare r u dac v lasă ă ă ă impresia c vreau s schimb subiectul.ă ă

Detectivul voia de fapt cu tot dinadinsul s fac aceasta.ă ă Orice discu ie despre asem n rile şi deosebirile dintre celeţ ă ă dou culturi s-ar dovedi cu mult prea fascinant în sine. Şi-ă ăar putea petrece acolo întreaga zi, f r s ob in nimic utilă ă ă ţ ă în privin a informa iilor ce-l interesau.ţ ţ

Quemot zâmbi:– Vre i o compara ie între Solaria şi celelalte Lumiţ ţ

exterioare, nu între Solaria şi P mânt.ă– P mântul îl cunosc, domnule doctor.ă– Cum dori i… (Solarianul tuşi uşor.) V deranjeaz dac -ţ ă ă ă

mi întorc scaunul de tot? M-aş sim i mai… mai comod.ţ– V rog, domnule Quemot, r spunse Baley cu r ceal .ă ă ă ă– Perfect.La un ordin dat de Quemot cu voce joas , un robotă

întoarse scaunul. Aşa cum şedea acum, ascuns de ochii lui Baley dup speteaza masiv , sociologul vorbea cu o voceă ă mai vioaie şi chiar mai bogat şi mai puternic .ă ă

120

– Primele coloniz ri pe Solaria s-au produs acum trei suteă de ani. Cei dintâi colonişti erau nexonieni. Şti i ceva despreţ Nexon?

– Din p cate, nu.ă– Este foarte aproape de Solaria, numai la vreo doi

parseci distan . De fapt, Solaria şi Nexon alc tuiesc ceaţă ă mai apropiat pereche de Lumi locuite din toat Galaxia.ă ă Solaria, chiar şi înainte de sosirea oamenilor, avea forme de via şi era perfect adecvat coloniz rii umane. Eaţă ă ă reprezenta evident o atrac ie pentru bog taşii de pe Nexon,ţ ă c rora le venea greu s -şi men in modul de trai înă ă ţ ă condi iile suprapopul rii planetei lor.ţ ă

– Suprapopulare? îl întrerupse Baley. Credeam că spa ienii practic metoda controlului naşterilor.ţ ă

– Pe Solaria da, dar în celelalte Lumi exterioare controlul naşterilor este în general ineficient. În epoca respectivă Nexon num ra vreo dou milioane de locuitori. Aglomera iaă ă ţ era destul de mare încât s fac necesar limitareaă ă ă num rului de robo i ai unei familii. Astfel c acei nexonieniă ţ ă care dispuneau de mijloace şi-au construit case de var peă Solaria – o planet fertil , cu clim temperat şi f ră ă ă ă ă ă vie uitoare primejdioase.ţ

Coloniştii de pe Solaria puteau înc reveni pe Nexon f ră ă ă prea mari complica ii, iar cât timp se aflau pe Solariaţ duceau un trai dup plac. Puteau folosi cât de mul i robo iă ţ ţ le trebuiau şi le permiteau mijloacele. Domeniile puteau fi oricât de mari, c ci pe o planet nelocuit spa iul nuă ă ă ţ constituia o problem , iar datorit num rului nelimitat deă ă ă robo i, nici exploatarea lui nu era o problem .ţ ă

Robo ii au ajuns s fie atât de mul i încât au fostţ ă ţ prev zu i cu dispozitive de contact prin radio; acesta a fostă ţ începutul renumitei noastre industrii robotice. Am început s elabor m noi tipuri, cu noi aparate şi posibilit i tehnice.ă ă ăţ Cultura implic inven ie. Iat un aforism care cred c -miă ţ ă ă apar ine, ad ug Quemot, chicotind.ţ ă ă

Un robot, r spunzând unei chem ri pe care Baley n-oă ă sesizase, îi aduse lui Quemot o b utur similar celei peă ă ă

121

care o b use detectivul mai înainte. Lui Baley nu i se serviă nimic şi se decise s nici nu cear .ă ă

Quemot continu :ă– Avantajele vie ii pe Solaria erau evidente pentru to iţ ţ

cei care aveau ochi de v zut. Solaria a devenit deci oă planet la mod . Au sosit apoi şi al i nexonieni,ă ă ţ transformând-o în ceea ce aş numi o „planet de vile”. Câtă despre colonişti, tot mai mul i dintre ei au început sţ ă r mân aici întregul an, conducându-şi treburile de acasă ă ă prin mandatari. S-au construit aici fabrici produc toare deă robo i, iar fermele şi minele au început s fie exploatateţ ă pentru export.

Pe scurt, domnule Baley, devenise clar c într-un secolă sau chiar mai pu in, Solaria va ajunge tot atât deţ aglomerat ca şi Nexon. P rea un lucru ridicol şi regretabilă ă s descoperi o asemenea lume nou şi apoi s-o pierzi dină ă lips de prevedere.ă

Pentru a nu v plictisi cu o mul ime de detalii politice, vă ţ ă voi spune doar c Solaria a reuşit s -şi dobândească ă ă independen a şi s şi-o men in f r r zboi. Fireşte, ne-aţ ă ţ ă ă ă ă ajutat şi faptul c deveniser m utili celorlalte Lumiă ă exterioare ca surs de robo i specializa i.ă ţ ţ

Ajunşi independen i, prima noastr grij a fost s neţ ă ă ă asigur m c popula ia nu va dep şi anumite limiteă ă ţ ă rezonabile. Am reglementat imigrarea şi naşterile, şi ne satisfacem nevoile prin m rirea num rului de robo i şiă ă ţ diversificarea lor.

– Dar de ce evit solarienii s se vad ? întreb Baley.ă ă ă ăÎl sâcâia modul în care Quemot începuse s -i deaă

explica ii sociologice. Solarianul îi arunc o privire furiş deţ ă ă dup speteaza scaunului şi r spunse:ă ă

– Aceasta este o consecin inevitabil . Avem domeniiţă ă uriaşe. Un domeniu de zece mii de mile p trate nu e ună lucru prea rar, deşi cele mai mari cuprind multe suprafe eţ neproductive. Al meu are nou sute cincizeci de mileă p trate, dar fiecare petecu este teren fertil.ă ţ

În orice caz, m rimea domeniului constituie factorulă

122

esen ial care determin pozi ia cuiva în societate. Iar unaţ ă ţ dintre calit ile domeniilor mari este aceasta: po i s -lăţ ţ ă cutreieri în lung şi în lat cu foarte mici riscuri de a p trundeă pe terenul unui vecin şi, deci, de a- i întâlni vecinul.ţ În elege i?ţ ţ

– Cred c da, r spunse Baley ridicând din umeri.ă ă– Pe scurt, solarianul se mândreşte cu faptul c nu-şiă

întâlneşte vecinii. Totodat , domeniul îi este atât de bineă exploatat de robo i şi atât de autonom încât n-are niciunţ motiv s -şi întâlneasc vecinii. Dorin a de a evita asemeneaă ă ţ întâlniri a dus la perfec ionarea instala iilor de vizionare, iarţ ţ pe m sur ce acestea se perfec ionau, era tot mai pu ină ă ţ ţ necesar s - i vezi vecinii. Un fel de rela ie permanent de laă ţ ţ ă cauz la efect. În elege i?ă ţ ţ

– Iat ce e, domnule Quemot. Nu trebuie s simplifica iă ă ţ prea mult lucrurile pentru mine. Nu sunt sociolog, dar am c p tat şi eu unele no iuni la facultate. La o facultateă ă ţ p mântean , desigur, ad ug Baley cu o modestieă ă ă ă şov itoare, menit s previn un comentariu similar, dar înă ă ă ă termeni mai muşc tori, din partea lui Quemot, dar mă ă pricep pu in la matematici.ţ

– Matematici? f cu sociologul, pronun ând ultima silabă ţ ă aproape ca un strig t.ă

– Ei, nu chiar cele necesare pentru robotic , pe care nuă le cunosc, dar în eleg rela iile de ordin sociologic. De pild ,ţ ţ ă cunosc bine rela ia Teramin.ţ

– Ce rela ie a i spus?ţ ţ– Poate c dumneavoastr o numi i altfel. Diferen ialaă ă ţ ţ

dezavantajelor suferite cu avantajele acordate: d ori i indice j la puterea n…

– Ce tot vorbi i acolo?ţBaley sesiz tonul t ios şi poruncitor, de adev rată ă ă

spa ian, şi t cu, intimidat.ţ ăDesigur c rela ia dintre dezavantajele suferite şiă ţ

avantajele acordate f cea parte din cunoştin eleă ţ elementare necesare pentru a trata popula ia f r pericolţ ă ă de explozii sociale. O cabin separat pentru o persoan , laă ă ă

123

baia de cartier, acordat cuiva în mod justificat, va ine ă ţ x persoane aşteptând s le vin rândul la aceeaşi favoare,ă ă valoarea lui x variind în func ie de diferitele modific riţ ă cunoscute ale mediului şi temperamentului uman, aşa cum rezult cantitativ din rela ia Teramin.ă ţ

Dar, evident, într-o lume unde toate erau numai avantaje şi nu se cunoştea dezavantajul, rela ia Teraminţ putea s nu însemne nimic. Poate c alesese un exempluă ă greşit.

Detectivul încerc din nou:ă– Domnule doctor, este bine c -mi da i informa iiă ţ ţ

calitative despre evolu ia acestei prejudec i împotrivaţ ăţ v zutului, dar nu cred c îmi vor fi de ajutor în cercet rileă ă ă mele. Vreau s -i pot convinge pe oameni s m vad , aşaă ă ă ă cum face i dumneavoastr acum.ţ ă

– Domnule Baley, r spunse sociologul, nu putem trataă emo iile umane ca pe nişte reac ii ale unui creier pozitronic.ţ ţ

– Dar nici nu spun asta. Robotica este o ştiinţă deductiv , iar sociologia este inductiv . Dar ambele potă ă recurge la matematici.

Urm o clip de t cere, apoi Quemot spuse cu glasă ă ă tremur tor:ă

– A i admis doar c nu sunte i sociolog.ţ ă ţ– Exact. Dar am fost informat c dumneavoastr sunte i.ă ă ţ

Şi înc cel mai bun de pe planet .ă ă– Sunt singurul. Aş putea spune chiar c am inventată

aproape aceast ştiin .ă ţă– A!Baley şov i înainte de a-i pune întrebarea urm toare:ă ă– A i vizionat ceva c r i pe aceast tem ?ţ ă ţ ă ă– Am r sfoit nişte lucr ri aurorane.ă ă– Dar c r i de pe P mânt?ă ţ ă– De pe P mânt? Quemot râse stingherit. Nu mi-a trecută

prin cap s citesc vreo lucrare ştiin ific de pe P mânt. Nuă ţ ă ă v sup ra i c spun asta.ă ă ţ ă

– Nu m sup r, dar îmi pare r u. Credeam c am s potă ă ă ă ă c p ta unele elemente care s -mi permit s stau de vorbă ă ă ă ă ă

124

fa în fa cu al i solarieni f r s …ţă ţă ţ ă ă ăQuemot scoase un sunet straniu, strident şi nedesluşit.

Scaunul mare pe care şedea se deplas înapoi, apoi seă r sturn cu zgomot.ă ă

Baley reuşi s aud un „Scuza i-m !” în buşit, dup careă ă ţ ă ă ă îl z ri pe Quemot n pustindu-se afar din camer cu paşiă ă ă ă mari şi greoi.

Detectivul se încrunt . Ce mai spusese de data asta? Laă naiba! Ce gaf mai f cuse?ă ă

D du s se ridice şi el, dar se opri v zând c intr ună ă ă ă ă robot.

– St pâne, spuse acesta, am fost trimis s v anun că ă ă ţ ă st pânul meu v va viziona imediat.ă ă

– M va viziona, b iete?ă ă– Da, st pâne. Între timp, poate dori i s gusta i ceva.ă ţ ă ţŞi puse la îndemâna lui Baley o alt cup cu licoare roz ,ă ă ă

ad ugând şi o farfurioar cu pr jituri calde şi parfumate.ă ă ăBaley se reinstal comod pe scaun, gust prudent dină ă

b utur şi puse cupa la loc. Pr jiturile erau calde şi tari laă ă ă pip it, dar coaja se sf râma uşor în gur şi miezul seă ă ă dovedea considerabil mai cald şi mai moale. Nu putea identifica gustul, pe care îl atribui vreunor mirodenii specifice de pe Solaria.

Îşi aminti apoi de alimenta ia de pe P mânt, restrâns caţ ă ă varietate şi bazat pe cultura de drojdii, şi se întreb dacă ă ă n-ar avea c utare unele produse de drojdii care s imiteă ă gustul produselor extrap mântene.ă

Îşi întrerupse îns brusc şirul gândurilor când îl v zu peă ă Quemot ap rând pe neaşteptate în fa a lui. Cu fa a spre el,ă ţ ţ de data asta! Şedea pe un scaun mai mic, într-o camer aiă c rei pere i şi podea contrastau puternic cu cei dină ţ înc perea unde se afla Baley. Sociologul zâmbea acum;ă ridurile fine de pe fa i se adânciser şi, paradoxal, îiţă ă d deau un aspect mai tineresc, accentuându-i vioiciuneaă ochilor.

– Mii de scuze, domnule Baley. Credeam c pot face faă ţă unei prezen e personale, dar m-am înşelat. Ajunsesem laţ

125

limit şi expresia dumneavoastr , ca s spun aşa, m-a dată ă ă gata.

– Ce expresie, domnule Quemot?– A i spus ceva despre inten ia de a sta de vorb fa -n…ţ ţ ă ţă

Cl tin din cap, trecându-şi repede limba peste buze. Aşă ă prefera s n-o repet. Cred c în elege i ce vreau s spun.ă ă ţ ţ ă Cuvintele dumneavoastr mi-au evocat pregnant o imagineă în care noi doi ne inspiram reciproc r suflarea. Solarianul seă cutremur . Nu g si i c e resping tor?ă ă ţ ă ă

– Nu cred s -mi fi închipuit vreodat aşa ceva.ă ă– Pare un obicei foarte neigienic. Iar când a i pronun atţ ţ

acele cuvinte, mie mi-a trecut prin cap imaginea cu pricina şi mi-am dat seama c de fapt ne afl m în aceeaşi cameră ă ă şi c , deşi nu şedeam fa -n fa cu dumneavoastr , aerulă ţă ţă ă care v-a trecut prin pl mâni ajungea pân la mine şiă ă p trundea şi într-ai mei. Iar sensibil cum sunt…ă

– Dumnezeule! exclam Baley. Dar moleculele din toată ă atmosfera Solariei au trecut prin mii de pl mâni! Pl mâniă ă de animale şi branhii de peşti!

– Ave i dreptate, admise Quemot frecându-şi gânditorţ b rbia, şi tocmai de asta nici nu vreau s m gândesc laă ă ă aşa ceva. Oricum, situa ia de adineauri, când ne g seamţ ă amândoi împreun , inhalând şi exhalând al turi, deveniseă ă insuportabil . E formidabil ce uşurat m simt acum,ă ă vizionându-v .ă

– Dar ne afl m în aceeaşi cas , domnule Quemot.ă ă– Tocmai de aceea e atât de formidabil acest sentiment

de uşurare. Ne afl m în aceeaşi cas , şi totuşi folosireaă ă sistemului de vizionare schimb totul. Cel pu in acum ştiuă ţ cum te sim i v zând o persoan str in . Un lucru pe care n-ţ ă ă ă ăam s -l mai repet.ă

– Vorbi i de parc a i fi f cut o experien .ţ ă ţ ă ţă– Într-un fel, r spunse spa ianul, chiar aşa a şi fost. Iară ţ

rezultatele sunt interesante, chiar dac personal m-auă deranjat. A fost un test bun şi l-aş putea înregistra.

– Ce s înregistra i? întreb Baley, surprins.ă ţ ă– Propriile mele sentimente, ripost Quemot, aruncându-iă

126

detectivului o privire la fel de surprins .ăBaley oft . Iar vorbeau limbi diferite. Mereu acelaşi lucru.ă– Am întrebat numai pentru c presupuneam c ave iă ă ţ

anumite instrumente de m surat reac iile emo ionale.ă ţ ţ Eventual, un electroencefalograf. (Se uit în jur, c utândă ă parc aşa ceva.) Deşi presupun c ave i tipuri de buzunară ă ţ care func ioneaz f r leg turi directe. Pe P mânt n-avemţ ă ă ă ă ă asemenea tipuri.

– Sunt convins, r spunse solarianul cu asprime, c potă ă evalua natura propriilor mele afecte f r a folosi vreună ă instrument. Erau, de altfel, destul de pronun ate.ţ

– Da, desigur, dar pentru o analiz cantitativ … începuă ă Baley.

– Nu ştiu ce urm ri i, ripost Quemot iritat. Şi apoi euă ţ ă încerc s v spun altceva, lucruri pe care nu le-am vizionată ă în c r i, propria mea teorie, de care sunt foarte mândru…ă ţ

– Şi la ce se refer aceast teorie, domnule doctor?ă ă– P i, la modul în care cultura solarian se bazeaz pe oă ă ă

cultur din trecutul P mântului.ă ăBaley oft din nou. Dac nu-l l sa pe sociolog s -şiă ă ă ă

expun teoria, putea periclita şansele oric rei colabor riă ă ă ulterioare. Aşa c întreb :ă ă

– Pe care anume?– Pe cea a Spartei, r spunse Quemot, ridicându-şi capulă

astfel încât o clip p rul lui alb luci în lumin aproape ca ună ă ă nimb. Nu m -ndoiesc c a i auzit de Sparta.ă ă ţ

Baley se sim i uşurat. În tinere e studiase cu mult interesţ ţ trecutul P mântului (erau studii atr g toare pentru mul iă ă ă ţ p mânteni: un P mânt dominant, deoarece era singuraă ă planet populat , iar p mântenii erau st pâni deoarece nuă ă ă ă existau spa ieni), dar acest trecut era amplu. Quemot seţ putea referi la vreo faz necunoscut lui Baley, ceea ce ar fiă ă dus la încurc turi. Aşadar, r spunse precaut:ă ă

– Da, am vizionat niște filme pe aceast tem .ă ă– Bun, bun! Sparta, în culmea puterii ei, cuprindea un

num r relativ mic de spartani, singurii cet eni cu drepturiă ăţ depline, plus un num r ceva mai mare de locuitori de rangă

127

inferior, periecii, la care se ad uga o mare mas de sclavi,ă ă ilo ii. Aceşti ilo i se g seau fa de spartani într-un raport deţ ţ ă ţă dou zeci la unu şi erau oameni cu sentimente şi sl biciuniă ă omeneşti.

Pentru a se asigura c nicio revolt a ilo ilor nu va puteaă ă ţ reuşi, în ciuda num rului covârşitor al acestora, spartanii auă devenit mari r zboinici. Fiecare tr ia ca un fel de maşină ă ă militar şi astfel societatea îşi realiza scopul. Nicio r scoală ă ă a ilo ilor n-a fost încununat de succes.ţ ă

Noi, cei de pe Solaria, suntem asem n tori, într-un fel,ă ă cu spartanii. Avem şi noi ilo ii noştri, dar aceştia nu suntţ oameni, ci maşini. Ei nu se pot r scula şi nu trebuie s neă ă temem de ei, deşi ne dep şesc numeric de o mie de ori maiă mult decât în cazul spartanilor. Astfel ne bucur m deă avantajele spartanilor f r a ne vedea obliga i s ne purt mă ă ţ ă ă ca st pâni neîndupleca i fa de al ii. Putem s urm mă ţ ţă ţ ă ă exemplul artistic şi cultural al atenienilor, care erau contemporani cu spartanii şi care…

– Am vizionat şi filme despre atenieni, îl întrerupse Baley.

Quemot se entuziasma pe m sur ce vorbea.ă ă– Civiliza iile au avut totdeauna o structur piramidal .ţ ă ă

Pe m sur ce urci spre vârful edificiului social, ai mai multă ă ă tihn şi mai mari posibilit i de a- i g si fericirea. Dar tot peă ăţ ţ ă m sur ce urci vei g si tot mai pu ini care se bucur deă ă ă ţ ă aceste avantaje în grad din ce în ce mai mare. F ră ă excep ie, exist o preponderen a celor dezavantaja i. Şi,ţ ă ţă ţ nu uita i asta, oricât de avute ar fi, în mod absolut,ţ straturile de la baza piramidei, ele vor fi mereu dezavantajate în compara ie eu vârful. Bun oar , chiar şiţ ă ă cei mai s raci locuitori de pe Aurora o duc mai bine decâtă bog taşii P mântului, dar ei înşişi sunt dezavantaja i faă ă ţ ţă de bog taşii Aurorei, c ci ei se compar cu cei înst ri i deă ă ă ă ţ pe propria lor planet .ă

Aşadar, în societ ile omeneşti obişnuite vom g siăţ ă oricând conflicte sociale. Revolu ia social şi reac ia deţ ă ţ ap rare şi de reprimare a ei, odat ce a izbucnit, explic oă ă ă

128

mare parte a suferin elor omeneşti care abund în istorie.ţ ăAici, îns , pe Solaria, pentru prima oar vârful piramideiă ă

este singur. În locul celor dezavantaja i se afl robo ii.ţ ă ţ Avem prima societate nou , cu adev rat nou , prima mareă ă ă inova ie social de când sumerienii şi egiptenii au creatţ ă oraşele.

Şi Quemot se sprijini de speteaza scaunului, zâmbind satisf cut.ă

– A i publicat toate astea? întreb Baley.ţ ă– S-ar putea s le public cândva, r spunse sociologul,ă ă

simulând indiferen a. Înc n-am f cut-o. Este cea de-a treiaţ ă ă realizare a mea.

– Şi celelalte dou au fost la fel de importante caă aceasta?

– Celelalte nu erau în domeniul sociologiei. Pe vremuri am fost sculptor. Operele pe care le vede i în jur – şi ar tţ ă ă spre statui – sunt ale mele. Am fost şi compozitor. Îmb trânesc îns , şi Rikaine Delmarre prefera întotdeaunaă ă artele aplicate celor frumoase, aşa c m-am hot rât s mă ă ă ă apuc de sociologie.

– Dup cum o spune i, s-ar p rea c era i prieten bun cuă ţ ă ă ţ Delmarre.

– Ne cunoşteam. La vârsta mea, ajungi s -i cunoşti peă to i solarienii. Dar n-am niciun motiv s neg c îl cunoşteamţ ă ă bine pe Rikaine Delmarre.

– Ce fel de om era?(Destul de ciudat, dar numele celui ucis readuse în

mintea lui Baley imaginea Gladiei şi detectivul şi-o aminti cu intensitate aşa cum o v zuse ultima oar , cu aceaă ă expresie de furie nest pânit la adresa lui.)ă ă

Quemot r mase pu in gânditor.ă ţ– Era un om capabil, devotat Solariei şi modului nostru

de via .ţă– Un idealist, cu alte cuvinte.– Da, categoric. Asta se vede şi din faptul c s-a oferită

voluntar pentru profesia sa de… de fetolog. Este o artă aplicat , în elege i, şi v-am spus ce gândea în această ţ ţ ă

129

privin .ţă– Era ceva neobişnuit în faptul c s-a oferit voluntar?ă– Doar nu crede i c … Dar uit mereu c sunte iţ ă ă ţ

p mântean. Da, este un lucru neobişnuit. Este o profesieă care trebuie îndeplinit , dar pentru care nu se g sescă ă amatori. De regul se recurge la numirea cuiva pe ună anumit num r de ani şi nu e pl cut s fii tu acela. Delmarreă ă ă s-a oferit singur, şi înc pe via . Şi-a dat seama c func iaă ţă ă ţ e prea important ca s fie l sat pe seama unoră ă ă ă executan i f r tragere de inim şi m-a convins şi pe mineţ ă ă ă de aceasta. Eu îns nu m-aş fi oferit niciodat . Nu suntă ă capabil de un asemenea sacrificiu. Iar pentru el sacrificiul a fost şi mai mare, c ci era aproape maniac în chestiuni deă igien personal .ă ă

– Cred c tot n-am în eles natura muncii lui.ă ţFa a b trân a lui Quemot se îmbujor uşor.ţ ă ă ă– N-ar fi mai bine s discuta i asta cu persoana care îlă ţ

asista?– Aş fi f cut deja acest lucru, domnule doctor, dacă ă

cineva ar fi binevoit s m informeze pân acum deă ă ă existen a unei asemenea persoane.ţ

– Îmi pare r u c n-a i ştiut, spuse Quemot. Însuşi faptulă ă ţ c avea un asistent demonstreaz înaltul lui sim deă ă ţ responsabilitate social . Niciunul dintre ocupan ii anterioriă ţ ai postului nu s-a îngrijit de aşa ceva. Delmarre, îns , aă g sit necesar s aleag pe cineva tân r şi înzestrat şi s -lă ă ă ă ă instruiasc el însuşi, astfel încât s lase dup el ună ă ă „moştenitor profesional” atunci când i-ar fi venit timpul să se retrag sau, ei da, s moar . (B trânul solarian oft dină ă ă ă ă r runchi.) Şi iat , i-am supravie uit, deşi era mult mai tân r.ă ă ţ ă Obişnuiam s joc şah cu el. Foarte des.ă

– Cum f cea i acest lucru?ă ţQuemot ridic din sprâncene a mirare.ă– În mod obişnuit.– V vedea i?ă ţSociologul se înfior :ă– Ce idee! Chiar dac eu aş fi putut suporta, Delmarre n-ă

130

ar fi acceptat asta nici m car o clip . Munca de fetolog nu-iă ă tocise sensibilitatea. Era foarte categoric în privin a asta.ţ

– Atunci cum?…– Cu dou table, aşa cum procedeaz toat lumea,ă ă ă

r spunse Quemot, dând din umeri a îng duin . Ei da,ă ă ţă sunte i p mântean. Mişc rile mele se înregistrau pe tablaţ ă ă lui şi a mea.

– O cunoaşte i pe doamna Delmarre? întreb detectivul.ţ ă– Ne-am vizionat. E artist , şti i, şi am vizionat câtevaă ţ

dintre lucr rile ei. Frumoase, nimic de zis, dar mai degrabă ă nişte curiozit i decât nişte crea ii. Sunt reuşite, totuşi, şiăţ ţ dovedesc o minte receptiv .ă

– O crede i cumva în stare s -şi fi ucis so ul?ţ ă ţ– Nu m-am gândit la asta. Femeile sunt pline de surprize.

Dar, la urma urmelor, lucrurile par destul de clare, nu-i aşa? Numai doamna Delmarre se putea apropia într-atât de Rikaine încât s -l poat omorî. Rikaine n-ar fi permisă ă niciodat cuiva, în nicio împrejurare, s -l vad în persoan .ă ă ă ă Era foarte categoric. Categoric nu e, poate, cuvântul potrivit. Pur şi simplu, îi lipsea orice urm de anomalie înă aceast privin , orice urm de perversitate. Era un bună ţă ă solarian.

– A i numi perversitate faptul c a i acceptat s mţ ă ţ ă ă vede i? întreb Baley.ţ ă

– Da, cred c da. Aş spune c e la mijloc pu in scatofilie.ă ă ţ ă– Delmarre ar fi putut fi ucis din motive politice?– Cum?– Am auzit pe cineva numindu-l tradi ionalist.ţ– O, to i suntem tradi ionalişti.ţ ţ– Adic nu exist solarieni care nu sunt tradi ionalişti?ă ă ţ– Ba cred c exist câ iva, r spunse Quemot încet, careă ă ţ ă

consider c e periculos s fii prea tradi ionalist. Suntă ă ă ţ hiperconştien i de num rul mic al popula iei şi deţ ă ţ inferioritatea noastr numeric fa de alte Lumi. Ei cred că ă ţă ă suntem lipsi i de ap rare în fa a unei posibile agresiuni dinţ ă ţ partea celorlalte Lumi exterioare. E o absurditate s creadă ă aşa ceva, şi de altfel nu sunt prea mul i. Nu-i consider oţ

131

for .ţă– De ce spune i c sunt absurzi? Exist ceva pe Solariaţ ă ă

care ar putea afecta raportul de for e în ciuda mariiţ inferiorit i numerice? Vreun nou tip de arm ?ăţ ă

– O arm , da. Dar nu una nou . Oamenii la care m referă ă ă sunt mai mult orbi decât absurzi; ei nu-şi dau seama că aceast arm func ioneaz de mult şi c e irezistibil .ă ă ţ ă ă ă

Baley ciuli urechile:– Vorbi i serios?ţ– Desigur.– Cunoaşte i natura acestei arme?ţ– Ar trebui s-o cunoaştem cu to ii. Şi dumneavoastr oţ ă

cunoaşte i, gândi i-v pu in. Eu am sesizat-o ceva maiţ ţ ă ţ repede poate decât al ii, c ci sunt sociolog. Fireşte, nu esteţ ă folosit în modul curent în care foloseşti o arm . Nu ucide,ă ă nu r neşte, dar este irezistibil . Cu atât mai irezistibil cuă ă ă cât nimeni nu-şi d seama de ea.ă

– Şi care este, m rog, aceast arm neucig toare?ă ă ă ă întreb Baley exasperat.ă

– Robotul pozitronic.

132

11. Se inspecteaz o cresc torieă ă

O clip detectivul încremeni. Robotul pozitronică simboliza superioritatea spa ian asupra P mântului. Eraţ ă ă într-adev r o arm destul de eficace.ă ă

Se str dui s -şi men in vocea ferm .ă ă ţ ă ă– E o arm economic . Solaria este important pentruă ă ă

celelalte Lumi exterioare ca surs de tipuri perfec ionate,ă ţ aşa c n-ave i de ce s v teme i.ă ţ ă ă ţ

– Faptul este clar, spuse Quemot cu indiferen . Tocmaiţă asta ne-a ajutat s ne câştig m independen a. Dar eu am înă ă ţ vedere altceva, un lucru mai subtil şi de propor ii maiţ ample.

Sociologul îşi privea fix vârfurile degetelor, cu mintea evident cufundat în no iuni abstracte.ă ţ

– Este cumva aceasta o alt teorie sociologic aă ă dumneavoastr ? întreb Baley.ă ă

Unda de mândrie pe care Quemot se str dui s-o ascundă ă aproape c -l f cu pe detectiv s zâmbeasc .ă ă ă ă

– Da, într-adev r, r spunse spa ianul. Original , după ă ţ ă ă câte ştiu. Şi totuşi evident dac se studiaz dateleă ă ă demografice despre Lumile exterioare. În primul rând, încă de la crearea lui, robotul pozitronic a fost folosit tot mai intens pretutindeni.

– Nu şi pe P mânt, observ Baley.ă ă– Ei, asta-i bun , domnule detectiv! Nu ştiu prea multeă

despre P mânt, dar am aflat destul ca s -mi dau seama că ă ă robo ii p trund şi în economia dumneavoastr . Locui i înţ ă ă ţ mari Oraşe şi l sa i cea mai mare por iune a planeteiă ţ ţ neocupat . Cine lucreaz deci în fermele şi mineleă ă dumneavoastr ?ă

– Robo ii, admise Baley. Dar, ca s vorbim drept,ţ ă domnule doctor, chiar p mântenii au creat robotulă pozitronic.

– Chiar aşa? Sunte i sigur?ţ– Pute i verifica. E adev rul curat.ţ ă

133

– Interesant. Şi totuşi robotica a progresat cel mai pu inţ acolo, spuse sociologul gânditor. Poate din cauza marii popula ii a P mântului. V-ar trebui mult mai mult timp. Da,ţ ă da… Şi totuşi, ave i robo i chiar şi în Oraşe.ţ ţ

– Da, avem, r spunse Baley.ă– Mai mul i decât, s zicem, cu cincizeci de ani în urm .ţ ă ă– Da, confirm detectivul ner bd tor.ă ă ă– Atunci se potriveşte. Deosebirea e numai de timp.

Robo ii tind s elimine munca omului. O economieţ ă robotizat se dezvolt într-o singur direc ie: tot mai mul iă ă ă ţ ţ robo i şi tot mai pu ini oameni. Am studiat dateleţ ţ demografice foarte atent, le-am reprezentat grafic şi am f cut câteva extrapol ri. (Se opri brusc, surprins.) P i, asta-iă ă ă un fel de aplicare a matematicilor la sociologie, nu-i aşa?

– Exact, r spunse Baley.ă– S-ar putea s fie ceva în toate astea. Va trebui s maiă ă

cercetez problema. În orice caz, iat concluziile la care amă ajuns, şi am certitudinea c sunt absolut corecte. Raportulă robo i-oameni din orice economie care a introdus muncaţ robo ilor tinde s creasc permanent, în ciuda tuturorţ ă ă m surilor legislative menite s împiedice aceasta.ă ă Creşterea este încetinit , dar nu poate fi oprit . La începută ă popula ia uman creşte, dar cea de robo i creşte mult maiţ ă ţ rapid. Apoi, când se atinge un anumit punct critic…

Quemot se opri din nou, dup care ad ug :ă ă ă– Ia s vedem… M întreb dac acest punct critic n-ară ă ă

putea fi determinat cu exactitate, dac nu i s-ar putea da oă expresie numeric . Iat -ne ajunşi din nou la matematici.ă ă

Baley se mişc nervos pe scaun.ă– Şi ce se întâmpl dup atingerea punctului critic,ă ă

domnule Quemot?– Poftim? A, da. Popula ia uman începe s descreasc .ţ ă ă ă

Planeta respectiv se apropie de o adev rat stabilitateă ă ă social . Aurora va trece prin aceasta. Chiar şi P mântulă ă dumneavoastr . V vor trebui câteva secole în plus, dar eă ă inevitabil.

– Ce în elege i prin stabilitate social ?ţ ţ ă

134

– Situa ia de aici, de pe Solaria. O lume în care oameniiţ constituie singura clas avantajat . Deci n-avem niciună ă motiv s ne temem de celelalte Lumi exterioare. Va maiă trece doar un secol, eventual, şi vor fi toate ca Solaria. Presupun c , într-un fel, acesta va fi cap tul istorieiă ă omeneşti. Sau, cel pu in, împlinirea ei. Pân la urm to iţ ă ă ţ oamenii vor avea tot ceea ce le trebuie şi tot ce îşi doresc. Şti i, exist o fraz pe care am g sit-o undeva, nu mai ştiuţ ă ă ă unde, ceva despre c utarea fericirii.ă

– Da, spuse Baley gânditor, to i oamenii sunt „înzestra iţ ţ de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile… printre care via a, libertatea şi c utarea fericirii.”ţ ă

– Asta e! De unde a i citat?ţ– Dintr-un document vechi, r spunse detectivul.ă– Observa i cum se schimb lucrurile pe Solaria şi, pânţ ă ă

la urm , în toat Galaxia? C utarea se va încheia.ă ă ă Drepturile omenirii vor fi via a, libertatea şi fericirea. Chiarţ aşa. Fericirea.

– Se poate, observ Baley sec, dar un om a fost ucis aici,ă pe Solaria, şi un altul e pe moarte.

Îi p ru r u chiar înainte de a fi terminat fraza, c ci chipulă ă ă lui Quemot luase o expresie de parc ar fi fost p lmuit.ă ă B trânul sociolog înclin capul şi spuse f r s -şi ridiceă ă ă ă ă privirile:

– V-am r spuns la întreb ri cât am putut de bine. Maiă ă dori i ceva?ţ

– Nu, de ajuns. V mul umesc, domnule doctor, şi-miă ţ pare r u c v-am deranjat tocmai acum, când deplânge iă ă ţ moartea unui prieten.

Quemot ridic încet capul.ă– Va fi greu s -mi g sesc alt partener de şah. Ap reaă ă ă

foarte punctual la întâlnirile noastre şi juca extrem de echilibrat. Era un bun solarian.

– V în eleg, spuse Baley cu blânde e. Îmi permite i să ţ ţ ţ ă folosesc instala ia dumneavoastr pentru a stabili contactulţ ă cu persoana urm toare cu care vreau s vorbesc?ă ă

– Desigur, r spunse Quemot. Robo ii mei v stau laă ţ ă

135

dispozi ie. Acum am s v las. Încheiat vizionarea.ţ ă ă

Nu trecur nici treizeci de secunde şi un robot se aflaă deja lâng Baley, iar detectivul se întreb din nou cum erauă ă comanda i. De fapt, apucase s vad , înainte de stingereaţ ă ă imaginii, cum degetele lui Quemot se îndreptau spre un buton.

Poate c era un fel de semnal general, „Face i-vă ţ ă datoria!” sau aşa ceva. Poate c robo ii erau aten i la tot ceă ţ ţ se petrecea şi sesizau întotdeauna dorin ele oamenilor dinţ jur, iar dac robotul respectiv nu era dotat fizic sauă electronic pentru sarcina dat , re eaua radio care-i unea peă ţ to i intra în ac iune şi era chemat robotul potrivit.ţ ţ

O clip Baley avu imaginea Solariei sub forma uneiă uriaşe re ele robotice cu ochiuri ce se micşorau tot maiţ mult şi în care erau fixate fiin ele umane. Îşi amintiţ cuvintele lui Quemot despre transformarea altor Lumi în planete de felul Solariei şi îşi imagin formarea unoră asemenea re ele strânse şi pe P mânt, pân ce…ţ ă ă

Gândurile îi fur întrerupte de robot, care i se adres cuă ă tonul lui respectuos, calm şi egal, de maşin .ă

– Sunt gata s v ajut, st pâne.ă ă ă– Ştii cum se poate lua leg tura cu locul unde lucraă

Rikaine Delmarre?– Da, st pâne.ăBaley ridic din umeri. Niciodat n-o s înve e s nu maiă ă ă ţ ă

pun întreb ri inutile. Robo ii ştiau. Punct. Îşi d du seamaă ă ţ ă c pentru a manipula aceşti robo i în mod cu adev rată ţ ă eficient trebuia s fii expert, un fel de robotician, şi seă întreb cum se descurca în aceast privin solarianulă ă ţă mijlociu. Probabil nici prea-prea, nici foarte-foarte.

– F atunci leg tura cu asistentul lui. Dac nu e acolo,ă ă ă afl unde se g seşte.ă ă

– Am în eles, st pâne.ţ ăRobotul se întoarse şi d du s plece, dar Baley strigă ă ă

dup el:ă– Stai! Ce or este acolo?ă

136

– Aproximativ 6.30, st pâne.ă– Diminea a?ţ– Da, st pâne.ăBaley se sim i din nou iritat de aceast lume care îşiţ ă

organiza timpul dup apari ia şi dispari ia unui soare. Iat laă ţ ţ ă ce ajungi tr ind pe suprafa a neprotejat a unei planete!ă ţ ă

Se gândi o clip la P mânt, apoi se smulse din amintiri.ă ă Cât timp era concentrat asupra anchetei, lucrurile mergeau bine. Rec derea în nostalgie ar fi ruinat totul.ă

– Cheam -l pe asistent, b iete, şi spune-i c e oă ă ă chestiune oficial . Şi trimite-mi alt robot cu ceva deă mâncare. Un sandviş şi un pahar cu lapte.

Mestecându-și gânditor sandvişul, care con inea un felţ de carne afumat , Baley îşi spuse, într-o doar , c după ă ă ă cele întâmplate cu Gruer, Daneel Olivaw consider suspectă orice aliment. Şi, poate, pe bun dreptate.ă

Termin totuşi sandvişul f r niciun efect r u (oricum,ă ă ă ă f r un efect imediat) şi sorbi din lapte. De la Quemot nuă ă aflase datele dup care venise, dar ceva tot aflase. Şi,ă recapitulând, aprecia c aflase chiar o mul ime de lucruri.ă ţ

Cam pu ine despre crim , adev rat, dar mai multe peţ ă ă plan general.

Robotul se întoarse.– Asistentul accept vizionarea, st pâne.ă ă– Bun! A fost complicat?– Dormea, st pâne.ă– Dar s-a trezit, nu?– Da, st pâne.ăDeodat persoana în cauz ap ru în fa a lui, stând în pată ă ă ţ

în capul oaselor, cu o expresie de nemul umire posac .ţ ăBaley se d du înapoi de parc i s-ar fi ridicat în fa , peă ă ţă

neaşteptate, un câmp de for . Deci din nou nu i seţă furnizase o informa ie vital . Iar şi nu ştiuse ce s întrebe.ţ ă ă ă

Nimeni nu se gândise s -i spun c asistentul lui Rikaineă ă ă Delmarre era o femeie.

Avea p rul ceva mai închis decât obişnuita nuană ţă

137

ar mie a spa ienilor şi în momentul acela îi st tea camă ţ ă vâlvoi. Fa a îi era oval , nasul pu in borc nat şi b rbiaţ ă ţ ă ă mare. Tocmai se sc rpina pe piept, deasupra taliei, şi Baleyă n d jdui în sinea sa c cearceaful va r mâne bine aşezat.ă ă ă ă Îşi amintea de atitudinea degajat a Gladiei în privin a celoră ţ permise în timpul unei vizion ri.ă

Baley încerc în acea clip o dezam gire, dar şi oă ă ă anumit satisfac ie r ut cioas . P mântenii obişnuiau să ţ ă ă ă ă ă cread c toate spa ienele sunt frumoase, şi, f r îndoial ,ă ă ţ ă ă ă Gladia corespundea aştept rilor. Aceasta, îns , era urâtă ă ă chiar şi pentru un p mântean.ă

Ca atare, detectivul constat cu oarecare surprindere că ă femeia avea o voce de un contraalto atr g tor, atunci cândă ă îl întreb :ă

– Asta-i bun , şti i ce or este?ă ţ ă– Ştiu, r spunse Baley, dar cum am de gând s v v d,ă ă ă ă

am crezut c e bine s fi i prevenit .ă ă ţ ă– S m vede i? O, ceruri!…ă ă ţFemeia f cu ochii mari şi-şi duse o mân la b rbie.ă ă ă

(Purta un inel, o podoab personal pe care Baley n-o maiă ă v zuse înc pe Solaria.)ă ă

– Sta i, nu cumva sunte i noul meu asistent?ţ ţ– Nu, nicidecum. Sunt aici ca s anchetez moartea luiă

Rikaine Delmarre.– Aşa? P i, atunci, ancheta i.ă ţ– Cum v numi i?ă ţ– Klorissa Cantoro.– Cât timp a i lucrat cu doctorul Delmarre?ţ– Trei ani.– Presupun c acum v afla i la locul dumneavoastr deă ă ţ ă

munc .ă(Baley se sim i stingherit rostind aceast expresieţ ă

neutr , dar nu ştia cum se numeşte locul de munc al unuiă ă fetolog.)

– Adic , dac m aflu la cresc torie? întreb Klorissa cuă ă ă ă ă nemul umire. Da, desigur, m aflu. Nu m-am mişcat de-aiciţ ă de când l-au lichidat pe şeful şi nici n-am de gând s mă ă

138

mişc cât timp nu mi se va trimite un asistent. Apropo, a iţ putea aranja treaba asta?

– Îmi pare r u, doamn , dar n-am niciun fel de influenă ă ţă pe aici.

– Am întrebat şi eu, aşa.Klorissa d du deoparte cearceaful şi coborî din pat f ră ă ă

pic de sfial . Purta o c maş de noapte şi îşi duse mânaă ă ă spre gât, pentru a desface fermoarul.

– Un moment, spuse Baley gr bit. Dac accepta i s mă ă ţ ă ă vede i, vom încheia întrevederea şi v pute i îmbr ca înţ ă ţ ă tihn .ă

– În tihn ? îşi uguie buzele, uitându-se la detectiv cuă ţ curiozitate. Sunte i cumva formalist? Ca şeful?ţ

– Accepta i s m vede i? Aş dori s vizitez cresc toria.ţ ă ă ţ ă ă– Nu prea în eleg treaba asta cu v zutul, dar dac vre iţ ă ă ţ

s viziona i cresc toria, v-o pot ar ta. Da i-mi pu in r gază ţ ă ă ţ ţ ă s m sp l, s pun la punct câteva lucruri şi s m trezescă ă ă ă ă ă de-a binelea şi am s apreciez aceast schimbare deă ă program.

– Dar nu vreau s vizionez nimic. Vreau s v d.ă ă ăFemeia îşi l s capul într-o parte, iar în ochi îi luci oă ă

sclipire de interes profesional.– Sunte i cumva maniac, sau aşa ceva? Când vi s-a f cutţ ă

ultima analiz genic ?ă ă– Dumnezeule! murmur detectivul. Iat ce e, eu suntă ă

Elijah Baley. Vin de pe P mânt.ă– De pe P mânt? exclam Klorissa. O, ceruri! Şi ce naibaă ă

face i aici? Sau e vreun fel de glum pe care n-o pricep?ţ ă– Nu glumesc deloc. Sunt detectiv şi am fost chemat

special pentru a ancheta moartea lui Delmarre.– A, da, în eleg, o anchet . Dar credeam c toat lumeaţ ă ă ă

ştie c nevast -sa l-a omorât.ă ă– Nu, doamn , am unele îndoieli asupra acestui lucru. Îmiă

permite i s v d cresc toria şi pe dumneavoastr ? Caţ ă ă ă ă p mântean, şti i, nu sunt obişnuit s vizionez. Mă ţ ă ă stinghereşte. Şeful serviciului de securitate mi-a dat aprobare s v d orice persoan care mi-ar putea fi de folos.ă ă ă

139

V pot ar ta documentul, dac dori i.ă ă ă ţ– S -l vedem.ăBaley îi ar t aprobarea primit .ă ă ăFemeia d du din cap.ă– S vezi! Ce dezgust tor! Totuşi, o, ceruri, ce maiă ă

conteaz asta în meseria mea şi aşa dezgust toare? Dar,ă ă iat ce e, s nu v apropia i de mine. S r mâne i la oă ă ă ţ ă ă ţ distan bunicic . Pute i striga sau îmi pute i transmiteţă ă ţ ţ mesaje prin robo i, dac e nevoie. În elege i?ţ ă ţ ţ

– În eleg.ţŞi contactul se întrerupse exact când Klorissa începu s -ă

şi desfac fermoarul, ultimul cuvânt auzit de Baley fiind:ă– P mântean!ă

– E destul de aproape, spuse Klorissa.Baley, aflat la vreo opt metri de femeie, observ :ă– Distan a este bun , dar aş vrea s intru cât mai curândţ ă ă

în cas .ăDe data aceasta, totuşi, lucrurile merseser mai bine.ă

C l toria cu avionul nu-l deranjase prea mult, dar n-aveaă ă rost s întreac m sura. De-abia se re inea s nu-şi desfacă ă ă ţ ă ă gulerul pentru a respira mai uşor.

– Dar ce s-a întâmplat? se interes Klorissa t ios. P re iă ă ă ţ cam obosit.

– Nu sunt obişnuit s stau în exterior.ă– Asta era! P mântean! Trebuie s sta i la ad post, sauă ă ţ ă

cam aşa ceva. O, ceruri! Îşi trecu limba peste buze, de parc ar fi gustat ceva nepl cut. Haide i, atunci, intra i, dară ă ţ ţ s m dau întâi la o parte. E-n regul . Pofti i.ă ă ă ţ

P rul îi era aranjat în dou cosi e groase, care îiă ă ţ înf şurau capul dup un model geometric complicat. Baleyă ă se întreb cât timp lua o asemenea coafur , dar îşi spuseă ă c , desigur, treaba o s vârşeau degetele mecanice şi abileă ă ale vreunui robot.

P rul scotea în eviden fa a oval a femeii, dându-i ună ţă ţ ă fel de simetrie care o f cea, dac nu frumoas , cel pu ină ă ă ţ pl cut . Nu era machiat , iar veşmintele aveau o menireă ă ă

140

strict func ional . Erau, în general, de culoare albastruţ ă închis, în nuan e discrete, cu excep ia m nuşilor, care-iţ ţ ă ajungeau pân la jum tatea antebra ului şi contrastauă ă ţ strident prin culoarea lor violacee. Nu p reau s fac parteă ă ă din vestimenta ia ei obişnuit . Detectivul observ pe unulţ ă ă dintre degete, sub m nuş , prezen a inelului.ă ă ţ

Se aflau fa în fa , în col uri opuse ale camerei.ţă ţă ţ– Nu v place asta, nu-i aşa, doamn ? întrebă ă ă

p mânteanul.ăKlorissa d du din umeri.ă– De ce mi-ar pl cea? Doar nu sunt animal. Dar pot faceă

fa . Te obişnuieşti, când ai de-a face cu… cu… (urm oţă ă pauz , dup care îşi împinse înainte b rbia de parc s-ar fiă ă ă ă hot rât s vorbeasc pe şleau) … cu copii. Şi pronună ă ă ţă ultimul cuvânt cu o precizie inten ionat .ţ ă

– S-ar p rea c nu v place slujba pe care o ave i.ă ă ă ţ– E o slujb important . Trebuie f cut . Şi totuşi, nu-miă ă ă ă

place.– Dar lui Delmarre îi pl cea?ă– Cred c nu, dar nu o ar ta niciodat . Era un bună ă ă

solarian.– Şi era formalist.Klorissa p ru surprins .ă ă– Chiar dumneavoastr a i afirmat asta, remarc Baley.ă ţ ă

În timpul vizion rii, când am spus c v las s v îmbr ca iă ă ă ă ă ă ţ în linişte, mi-a i ripostat c sunt formalist ca şeful.ţ ă

– A, da. P i, era formalist. Nici chiar la vizion ri nu-şiă ă permitea libert i. Era întotdeauna foarte corect.ăţ

– Şi acesta e un lucru neobişnuit?– N-ar trebui s fie. De fapt, se presupune c toat lumeaă ă ă

e astfel, dar nimeni nu e, vreau s zic, la vizion ri. Dac totă ă ă nu e vorba de prezen fizic , de ce s ne mai d m silin a?ţă ă ă ă ţ În elege i? Nici eu nu fac eforturi deosebite. Doar cândţ ţ vorbeam cu şeful. Cu el trebuia s respect uzan ele.ă ţ

– Îl admira i pe doctorul Delmarre?ţ– Era un bun solarian.– A i numit acest loc cresc torie şi a i pomenit de copii.ţ ă ţ

141

Creşte i copii aici?ţ– De la vârsta de o lun . Fiecare f t de pe Solaria e adusă ă

aici.– F t?ă– Da. (Klorissa se încrunt .) Îi primim la o lun după ă ă

concep ie. V stânjeneşte asta?ţ ă– Nu, r spunse scurt detectivul. Îmi pute i ar taă ţ ă

cresc toria?ă– Da, dar v rog s r mâne i la distan .ă ă ă ţ ţăBaley privi, de sus, de-a lungul înc perii şi fa a-iă ţ

prelung se în spri. Între ei şi incubator se afla un pereteă ă de sticl . De partea cealalt , era sigur, se creaser condi iiă ă ă ţ perfecte de temperatur , umiditate şi asepsie. Iar aceleă numeroase recipiente, şir dup şir, con ineau fiecare câte oă ţ mic fiin plutind într-un fluid cu compozi ie precisă ţă ţ stabilit , în care se introducea un amestec nutritiv formată din diverse ingrediente, în propor ii ideale. Fe ii tr iau şi seţ ţ ă dezvoltau. Nişte mici viet i, unii mai mici chiar decâtăţ jum tate din pumnul lui, cu capetele bulbucate, cuă membrele de-abia înmugurite şi cu cozile pe cale de dispari ie.ţ

Klorissa, stând la vreo şapte metri de Baley, îl întreb :ă– Cum v place, domnule detectiv?ă– Câ i ave i aici?ţ ţ– În diminea a aceasta, o sut cincizeci şi doi. Primimţ ă

cincisprezece-dou zeci în fiecare lun , şi tot atâtora le d mă ă ă paşaport spre via a independent .ţ ă

– Este singura institu ie de acest fel de pe întreagaţ planet ?ă

– Exact. Ne ajunge pentru a men ine echilibrulţ demografic, în condi iile unei popula ii de dou zeci de mii şiţ ţ ă ale unei medii de via de trei sute de ani. Cl direa esteţă ă nou . Doctorul Delmarre a supravegheat personală construirea ei şi a introdus multe schimb ri în activitatea deă aici. Mortalitatea fe ilor este practic zero.ţ

Mai mul i robo i circulau printre recipiente, oprindu-seţ ţ lâng fiecare, controlând meticulos aparatele de m sur şiă ă ă

142

verificând starea micu ilor embrioni.ţ– Dar cine le opereaz pe mame? întreb Baley. Vreau să ă ă

spun, cine extrage fe ii?ţ– Doctorul, r spunse Klorissa.ă– Doctorul Delmarre?– O, nu! Doctorii-medici. Doar nu v închipui i c doctorulă ţ ă

Delmarre s-ar fi înjosit vreodat s … Ei, dar s l s m asta.ă ă ă ă ă– Nu pute i folosi robo i?ţ ţ– Robo i în chirurgie? Domnule detectiv, nu prea v dţ ă

cum s-ar împ ca asta cu Prima lege. La nevoie, pentru aă salva o via omeneasc , un robot ar putea extrage unţă ă apendice, dac s-ar pricepe, dar cred c dup asta ar trebuiă ă ă trimis s i se fac repara ii capitale. O incizie în carne deă ă ţ om ar fi un lucru traumatizant pentru creierul lui pozitronic. Doctorii-oameni reuşesc s se obişnuiasc cu aşa ceva.ă ă Chiar şi cu necesitatea prezen ei personale.ţ

– V d, totuşi, c robo ii se ocup de fe i. Dumneavoastră ă ţ ă ţ ă interveni i vreodat ? Doctorul Delmarre intervenea?ţ ă

– Uneori trebuie, când se complic lucrurile. De pild ,ă ă dac un f t are tulbur ri de dezvoltare. Robo ii nu potă ă ă ţ aprecia situa ia cu exactitate când e vorba de vie iţ ţ omeneşti.

Baley d du din cap a în elegere:ă ţ– Exist , presupun, riscul unei aprecieri greşite care să ă

duc la pierderea unei vie i omeneşti.ă ţ– Da de unde! Exist riscul supraaprecierii unei vie iă ţ

omeneşti şi al p str rii ei nejustificate, ripost Klorissa cuă ă ă asprime în glas. Ca fetologi, domnule Baley, avem grij să ă se nasc numai copii s n toşi. Numai s n toşi. Nici celeă ă ă ă ă mai bune analize genetice ale p rin ilor nu ne pot asiguraă ţ c toate permut rile şi combin rile de gene vor fiă ă ă favorabile, ca s nu mai vorbim de posibilitatea unoră muta ii. Asta e marea noastr preocupare: muta iaţ ă ţ neprev zut . Am redus acest risc la mai pu in de unu laă ă ţ mie, dar asta înseamn c aproximativ o dat la fiecareă ă ă deceniu tot mai avem necazuri.

Spunând acestea, Klorissa îi f cu semn lui Baley s-oă

143

urmeze de-a lungul balconului.– V voi ar ta acum creşele şi dormitoarele copiilor. Cuă ă

ei avem probleme mult mai mari decât cu fe ii şi nu putemţ folosi munca robo ilor decât într-o anumit m sur .ţ ă ă ă

– De ce?– A i şti de ce, domnule Baley, dac a i fi încercatţ ă ţ

vreodat s l muri i un robot de importan a disciplinei.ă ă ă ţ ţ Prima lege îi face aproape incapabili s-o sesizeze. Şi s şti iă ţ c aceşti copii în eleg situa ia aproape imediat ce încep să ţ ţ ă vorbeasc . Am v zut un ânc de trei ani inând la respect oă ă ţ ţ duzin de robo i doar prin faptul c ipa la ei: „O s mă ţ ă ţ ă ă lovi i! M doare!” Ca s în eleag c un copil poate min i cuţ ă ă ţ ă ă ţ bun ştiin , robotul trebuie s fie foarte perfec ionat.ă ţă ă ţ

– Delmarre se descurca cu copiii?– De regul , da.ă– Cum proceda? Se ducea printre ei şi-i înv a minte?ăţ– Doctorul Delmarre? S -i ating ? O, ceruri! Bineîn elesă ă ţ

c nu. Dar se pricepea s le vorbeasc . Şi ştia s ordoneă ă ă ă robo ilor. L-am v zut odat vizionând un copil timp deţ ă ă cincisprezece minute şi inând tot acest timp un robot înţ pozi ia de a-i trage âncului o palm . Câteva simul ri dinţ ţ ă ă partea robotului şi copilul afla c nu e de glum cu şeful. Iară ă acesta era destul de priceput încât de regul robotului nu-iă trebuiau mai târziu decât mici repara ii curente.ţ

– Dar dumneavoastr v duce i printre copii?ă ă ţ– Uneori n-am încotro. Nu sunt ca şeful. Poate c într-o ziă

m voi pricepe s rezolv treburile astea de la distan , dară ă ţă dac aş încerca acum n-aş face decât s distrug robo ii.ă ă ţ Știţi, e o adev rat art s dirijezi un robot aşa cum trebuie.ă ă ă ă Dar mai bine nu-mi aminti i de asta! S m duc printreţ ă ă copii! Mici animale!

Klorissa îl fix brusc pe detectiv.ă– B nuiesc c nu v-ar deranja s -i vede i.ă ă ă ţ– Nu, nu m-ar deranja.Femeia ridic din umeri şi îl privi amuzat .ă ă– P mântean!ăApoi, reluându-şi mersul:

144

– Şi în fond, la ce bun toate astea? Pân la urm vaă ă trebui s admite i c Gladia Delmarre l-a ucis. Va trebui să ţ ă ă admite i.ţ

– Nu sunt prea convins, totuşi, replic Baley.ă– Cum pute i s nu fi i convins? Cine altul ar putea fi?ţ ă ţ– Exist şi alte posibilit i, doamn .ă ăţ ă– Cine, de pild ?ă– P i, de pild , chiar dumneavoastr .ă ă ăReac ia Klorissei îl l s pe Baley uimit.ţ ă ă

145

12. Se rateaz o intă ţ ă

Klorissa râdea. Şi râse pân ce îşi pierdu r suflarea, iară ă fa a buc lat îi deveni stacojie. Dup care se rezem deţ ă ă ă ă perete ca s -şi revin .ă ă

– Nu, nu v apropia i! exclam Klorissa. N-am nimic.ă ţ ă– E o ipotez chiar atât de hazlie? întreb Baley cuă ă

gravitate.Femeia d du s spun ceva şi izbucni iar în râs. Apoi,ă ă ă

aproape în şoapt :ă– O, sunte i într-adev r p mântean! Cum l-aş fi pututţ ă ă

omorî eu?– Îl cunoştea i bine, îi ştia i obiceiurile, aşa c putea iţ ţ ă ţ

aranja totul.– Şi v -nchipui i c l-aş fi putut vedea? C m-aş fi putută ţ ă ă

apropia de el ca s -i dau cu ceva în cap? Dar nu în elege iă ţ ţ deloc situa ia, domnule Baley!ţ

Detectivul sim i c roşeşte.ţ ă– De ce nu v-a i fi putut apropia de el, doamn ? Doarţ ă

sunte i înv at cu…ţ ăţ ă– Cu copiii.– Una duce la cealalt . De altfel, p re i s tolera i şiă ă ţ ă ţ

prezen a mea.ţ– La câ iva metri, r spunse Klorissa cu dispre .ţ ă ţ– Da, dar vin de la un om c ruia aproape i s-a f cut r uă ă ă

pentru c a stat câtva timp în prezen a mea.ă ţ– Este doar o deosebire de intensitate, dar reac ia esteţ

aceeaşi, r spunse Klorissa, mai calm .ă ă– Dar nici nu trebuie mai mult de atât. Vreau s spun că ă

obişnuin a de a vedea copiii v putea permite s suporta iţ ă ă ţ prezen a lui Delmarre un anumit timp.ţ

– Aş vrea s subliniez, domnule Baley, ripost Klorissaă ă f r s mai par deloc amuzat , c puterea mea de aă ă ă ă ă ă suporta nu conteaz aici câtuşi de pu in. Doctorul Delmarreă ţ era foarte formalist. Aproape tot atât de mult ca Leebig. Aproape. Chiar dac eu aş fi suportat s -l v d, nu m-ar fiă ă ă

146

suportat el pe mine. Doamna Delmarre este singura persoan c reia i-ar fi putut permite s se apropie de el şiă ă ă s -l vad .ă ă

– Cine e acest Leebig de care a i pomenit?ţ– Un fel de geniu tr snit, dac cunoaşte i acest soi deă ă ţ

oameni. A lucrat cu şeful în probleme de robotic .ăBaley îl scoase mintal de pe lista suspec ilor şi reveni laţ

subiect.– S-ar putea afirma c avea i şi un mobil.ă ţ– Care?– Prin moartea lui a i ajuns în fruntea acestei institu ii, a iţ ţ ţ

dobândit o nou pozi ie social .ă ţ ă– Şi numi i asta un mobil? O, ceruri! Dar cine ar fi râvnitţ

aceast pozi ie? Cine de pe întreaga planet ? Ar fi fost ună ţ ă mobil s -l men in în via , s -l ocrotesc şi s -l p zesc deă ţ ţă ă ă ă orice pericol. G si i ceva mai bun, domnule p mântean!ă ţ ă

Baley îşi sc rpin ceafa încurcat. Femeia avea dreptate.ă ă– A i observat c port un inel, domnule Baley? întrebţ ă ă

Klorissa.Şi o clip p ru c vrea s -şi scoat m nuşa de pe mânaă ă ă ă ă ă

dreapt , dar renun .ă ţă– Da, am observat.– Şi şti i cumva ce semnifica ie are?ţ ţ– Nu ştiu.(Niciodat nu voi sc pa de ignoran a asta, se gândi el cuă ă ţ

am r ciune.)ă ă– S v in atunci o mic prelegere?ă ă ţ ă– Neap rat, dac asta m va l muri pu in asupra acesteiă ă ă ă ţ

lumi afurisite, izbucni Baley.– O, ceruri! spuse Klorissa zâmbind. Îmi închipui că

p mântenii ne v d pe noi tot atât de greşit cât îi vedem şiă ă noi pe ei. Iat , aici e o înc pere goal . S intr m şi s neă ă ă ă ă ă aşez m… Nu, nu e destul de mare. O s facem aşa:ă ă dumneavoastr lua i loc în untru, iar eu r mân aici, afar .ă ţ ă ă ă

Şi se d du înapoi pe coridor, ca s -l lase s intre, apoi seă ă ă întoarse şi r mase în picioare lâng perete, într-un loc deă ă unde îl putea vedea.

147

Baley se aşez , cu o foarte slab urm de ezitareă ă ă cavalereasc . Şi de ce nu, în fond? îşi spuse el, într-oă pornire de revolt . Las’ s stea în picioare spa iana asta!ă ă ţ

Klorissa îşi încruciş bra ele muşchiuloase şi începu:ă ţ– Analiza genic este lucrul cel mai important ală

societ ii noastre. Nu analiz m direct genele, fireşte.ăţ ă Fiecare gen dirijeaz o anumit enzim , iar enzimele leă ă ă ă putem analiza. Cunoscând enzimele, cunoaştem chimismul corpului omenesc. M pute i urm ri?ă ţ ă

– În eleg teoria, r spunse Baley, dar nu ştiu cum seţ ă aplic .ă

– Acest lucru îl facem noi aici. Când copilul se afl înă ultimul stadiu de f t, se iau nişte probe de sânge careă permit tragerea unor prime concluzii. În principiu, ar trebui s sesiz m orice muta ie în aceast faz şi s apreciemă ă ţ ă ă ă dac naşterea se justific sau nu. De fapt, înc n-am reuşită ă ă s elimin m toate posibilit ile de eroare. Va veni şi asta,ă ă ăţ cândva. Deocamdat , continu m probele şi dup naştere –ă ă ă biopsie şi analize ale fluidelor corporale. În orice caz, cu mult înainte de maturitate cunoaştem exact structura genic a b ie ilor şi fetelor noastre.ă ă ţ

Pentru a ne indica structura genic , purt m ineleă ă speciale, continu Klorissa. E un obicei vechi, o r m şiă ă ă ţă primitiv din vremea când solarienii înc nu se reproduceauă ă eugenic. Ast zi suntem to i s n toşi.ă ţ ă ă

– Şi totuşi îl purta i înc pe-al dumneavoastr . De ce?ţ ă ă– Pentru c am o structur excep ional , r spunseă ă ţ ă ă

spa iana, cu o mândrie deschis , nestingherit . Doctorulţ ă ă Delmarre a c utat mult timp un asistent. Avea nevoie deă cineva excep ional. Inteligen , originalitate, sârguin ,ţ ţă ţă stabilitate. Mai ales stabilitate. Cineva care s poat înv aă ă ăţ s lucreze cu copiii şi s nu cedeze la stres.ă ă

– Dar el nu putea, nu-i aşa? Era oare o dovad deă instabilitate?

– Într-un anumit fel, da, îns cel mai adesea se dovedeaă un tip util de instabilitate. V sp la i pe mâini, nu?ă ă ţ

Baley îşi privi repede mâinile. Erau destul de curate.

148

– Da, r spunse el.ă– Perfect. Presupun c e nevoie de o anumită ă

instabilitate care s v dea o repulsie atât de mare fa deă ă ţă murd rirea mâinilor încât s nu pute i cur a cu mâna ună ă ţ ăţ mecanism murdar de unsoare nici chiar în caz de nevoie. Şi totuşi, în desf şurarea curent a vie ii, aceast repulsie vă ă ţ ă ă men ine curat, ceea ce e bine.ţ

– În eleg. Continua i, v rog.ţ ţ ă– Asta e tot. S n tatea mea genic m claseaz pe loculă ă ă ă ă

trei la scara întregii planete. Iat de ce port inelul. Îmi d oă ă mare satisfac ie s -l port.ţ ă

– V felicit.ă– Nu e cazul s m lua i în râs. Nu este un succesă ă ţ

personal ci, probabil, doar o permutare întâmpl toare aă genelor p rinteşti. Oricum, sunt mândr de ea. Şi nimeni nuă ă m-ar putea crede capabil de un act atât de nebunesc caă uciderea unui om. Structura mea genic n-o permite. Aşaă c nu v mai obosi i acuzându-m .ă ă ţ ă

Baley d du din umeri f r s spun nimic. Femeia p reaă ă ă ă ă ă s confunde structura genic cu probele judiciare şiă ă probabil c şi ceilal i solarieni ar face acelaşi lucru.ă ţ

– Vre i s vede i copiii acum? întreb Klorissa.ţ ă ţ ă– V mul umesc. Da.ă ţ

Coridoarele p reau interminabile. Cl direa era, f ră ă ă ă îndoial , foarte mare. Sigur, nu chiar ca enormele blocuriă de apartamente din Oraşele p mântene, dar pentru oă singur cl dire, ag at de suprafa a unei planete, aveaă ă ăţ ă ţ totuşi propor ii uriaşe.ţ

Erau sute de p tu uri, cu bebeluşi roz care ipau,ă ţ ţ dormeau sau se hr neau. Urmau apoi camerele de joacă ă pentru cei care începuser s se târasc .ă ă ă

– Nu sunt prea r i la vârsta asta, observ Klorissa f ră ă ă ă bun voin , deşi au nevoie de un num r imens de robo i.ă ţă ă ţ Practic ne trebuie câte un robot pentru fiecare dintre ei pân la vârsta când încep s mearg .ă ă ă

– De ce?

149

– Se îmboln vesc dac nu li se asigur îngrijireaă ă ă individual .ă

– Da, cred c e greu de reprimat nevoia de afec iune.ă ţKlorissa se încrunt şi r spunse t ios:ă ă ă– âncii au nevoie de îngrijire.Ţ– Şi totuşi m surprinde c robo ii pot satisface nevoiaă ă ţ

lor de afec iune.ţFemeia se întoarse brusc spre detectiv, cu o iritare pe

care distan a dintre ei n-o putea ascunde.ţ– Uite ce e, domnule Baley, dac încerca i s m scârbi iă ţ ă ă ţ

folosind cuvinte nepl cute, s şti i c n-o s v mearg . O,ă ă ţ ă ă ă ă ceruri! Nu fi i atât de naiv!ţ

– S v scârbesc?ă ă– Şi eu pot folosi cuvântul. Afec iune! Sau vre i unul maiţ ţ

clar şi mai obscen? Îl pot pronun a şi pe sta! Dragoste!ţ ă Acum, dac v-am satisf cut, v rog s v comporta i corect.ă ă ă ă ă ţ

Baley nu se mai osteni s l mureasc problema. Seă ă ă mul umi s întrebe:ţ ă

– Şi robo ii pot într-adev r asigura aceast îngrijire?ţ ă ă– Desigur. Altfel cresc toria n-ar fi func ionat cu succes.ă ţ

Se joac cu copiii, îi mângâie şi îi giugiulesc, iar copiilor nuă le pas c au de-a face cu robo ii. Mai târziu îns , între treiă ă ţ ă şi zece ani, lucrurile se complic .ă

– Da?– În aceast perioad copiii vor s se joace între ei. De-aă ă ă

valma.– Presupun c -i l sa i s-o fac .ă ă ţ ă– N-avem încotro, dar nu ne uit m niciodat obliga ia deă ă ţ

a le insufla cerin ele vârstei mature. Fiecare are o camerţ ă separat , care se poate închide. De la bun început trebuieă s doarm singuri. Insist m asupra acestui lucru. Şi apoi leă ă ă impunem în fiecare zi un interval de izolare, care se m reşte cu trecerea anilor. La vârsta de zece ani copilul seă poate limita la contacte prin vizionare timp de o s pt mân . Desigur, instala iile sunt foarte complexe,ă ă ă ţ permi ându-le s vizioneze şi în aer liber, chiar o zi întreagţ ă ă dac vor.ă

150

– Sunt surprins c pute i reprima atât de eficace ună ţ instinct. C ci constat eu însumi aceasta. Şi totuşi, suntă surprins.

– Ce instinct? întreb Klorissa.ă– Instinctul de colectivitate. Chiar dumneavoastr a iă ţ

spus c aceşti copii vor s se joace împreun .ă ă ăKlorissa ridic din umeri.ă– Numi i aceasta instinct? Şi, la urma urmelor, ce e cuţ

asta? O, ceruri, dar chiar dac copilul are o teamă ă instinctiv de a nu c dea, adultul poate fi antrenat să ă ă lucreze la în l imi mari, într-un permanent pericol deă ţ c dere. N-a i v zut niciodat dansatori pe sârm ? Şi există ţ ă ă ă ă lumi unde oamenii tr iesc în cl diri înalte. Iar dac la copiiă ă ă g sim o fric instinctiv de zgomote mari, dumneavoastră ă ă ă v e fric de ele?ă ă

– Nu, în limite rezonabile, admise detectivul.– Sunt gata s pariez c p mântenii n-ar putea dormi înă ă ă

condi ii de linişte absolut . O, ceruri! Nu exist instinct careţ ă ă s nu cedeze în fa a unei educa ii bune şi perseverente. Şiă ţ ţ oricum, la om instinctele sunt slab dezvoltate. De fapt, dacă ştii cum s procedezi, educa ia devine mai uşoar cuă ţ ă fiecare genera ie. E o chestiune de evolu ie.ţ ţ

– Cum adic ? întreb detectivul.ă ă– Nu în elege i? În dezvoltarea sa, fiecare individ repetţ ţ ă

evolu ia speciei. Fe ii pe care i-a i v zut au, un r stimp,ţ ţ ţ ă ă branhii şi coad . Nu pot s ri peste aceast faz . La fel,ă ă ă ă copilul trebuie s treac prin stadiul de animal social. Dară ă tot aşa cum f tul parcurge într-o lun o etap ce a luată ă ă speciei o sut de milioane de ani, copiii noştri pot treceă accelerat prin faza de animale sociale. Doctorul Delmarre socotea c , în timp, vom reuşi s parcurgem acest stadiuă ă din ce în ce mai rapid.

– Chiar aşa?– Peste trei mii de ani, aprecia el, şi cu ritmul actual de

dezvoltare, copiii se vor adapta imediat la vizion ri. Şefulă mai avea şi alte idei. Îl interesa perfec ionarea robo ilorţ ţ astfel încât aceştia s poat disciplina copiii f r s -şiă ă ă ă ă

151

piard echilibrul mintal. Şi de ce nu? Disciplin ast ziă ă ă pentru o via mai bun mâine – iat o bun reflectare aţă ă ă ă Primei legi, cu condi ia ca robo ii s-o poat în elege.ţ ţ ă ţ

– Şi au fost produşi asemenea robo i?ţKlorissa d du negativ din cap.ă– Din p cate, nu. Doctorul Delmarre şi Leebig lucrauă

intens la nişte modele experimentale.– A primit cumva doctorul Delmarre astfel de modele pe

domeniul s u? Oare era un robotician destul de bun ca să ă experimenteze de unul singur?

– O, da! Testa adesea robo ii.ţ– Şti i c atunci când a fost ucis se afla cu el un robot?ţ ă– Mi s-a spus.– Ce fel de robot era?– Va trebui s -l întreba i pe Leebig. Aşa cum v-am spus,ă ţ

el e roboticianul care lucra cu doctorul Delmarre.– Dumneavoastr nu şti i nimic în privin a asta?ă ţ ţ– Absolut nimic.– Dac v vine vreo idee, anun a i-m .ă ă ţ ţ ă– Cu pl cere. Dar s nu crede i c noile modele de robo iă ă ţ ă ţ

erau singura preocupare a şefului. Doctorul Delmarre spunea c va veni timpul când ovulele nefecundate vor fiă inute la temperaturi foarte joase şi folosite pentruţ

insemin ri artificiale. În acest fel s-ar putea într-adev ră ă utiliza metode eugenice şi am putea sc pa de ultimaă r m şi a necesit ii v zutului. Nu prea d deam eu mareă ă ţă ăţ ă ă importan acestor idei, dar era un om cu vederi înaintate.ţă Un foarte bun solarian.

Apoi Klorissa ad ug repede:ă ă– Nu vre i s ieşim afar ? Grupa de vârst de la cinci laţ ă ă ă

opt ani se joac în aer liber şi îi pute i vedea în activitate.ă ţ– Am s încerc, spuse Baley cu pruden . S-ar putea să ţă ă

fiu nevoit s reintru în grab .ă ă– A, da, uitasem. Sau poate c nu vre i s mai ieşimă ţ ă

deloc?– Ba nu, r spunse Baley cu un zâmbet for at. Încerc să ţ ă

m obişnuiesc cu exteriorul.ă

152

Vântul era greu de suportat. Îl f cea s respire cuă ă dificultate. Nu era frig, în sens fizic, dar simpla senza ie aţ mişc rii hainelor pe trup îi d dea detectivului fiori.ă ă

Din ii îi cl n neau când încerca s vorbeasc şi trebuiaţ ă ţă ă ă s pronun e cuvintele unul câte unul. Îl dureau ochii c ci seă ţ ă uitase spre orizontul nedesluşit, verde şi albastru, şi nu sim i decât o vag uşurare când îşi întoarse privirile spreţ ă drumul ce i se aşternea sub t lpi. Mai presus de toate, seă ferea s priveasc în sus, la azurul nesfârşit, în care nuă ă g sea decât vreo câteva gr m joare de nori albi şiă ă ă str lucirea nemiloas a soarelui.ă ă

Şi totuşi putea s -şi înfrâng impulsul de a fugi înapoi,ă ă sub acoperiş.

Trecu pe lâng un copac, la vreo zece paşi în urmaă Klorissei, şi întinse tem tor mâna, ca s -l pip ie. Era aspruă ă ă şi dur. Deasupra se mişcau, foşnind, frunze mari, ca de palmier, dar Baley nu îndr zni s se uite la ele. Un copacă ă viu!

– Cum v sim i i? strig Klorissa.ă ţ ţ ă– Perfect.– Pute i vedea de aici un grup de copii care joac un felţ ă

de joc. Robo ii le organizeaz jocurile şi au grij ca micileţ ă ă animale s nu-şi scoat ochii. Cam asta e tot ce po i s faciă ă ţ ă cu prezen a personal , şti i…ţ ă ţ

Baley îşi ridic privirile încet, l sându-le s alunece peă ă ă betonul drumului, peste iarb şi în josul pantei, tot maiă departe, cu mult , mult precau ie, pip ind distan a cuă ă ţ ă ţ ochii şi gata s -i readuc brusc spre picioare dac s-ar sim iă ă ă ţ însp imântat…ă

Z ri siluete mici de b ie i şi fete alergând nebuneşte deă ă ţ colo-colo, f r s le pese c goneau pe suprafa a unei lumi,ă ă ă ă ţ cu nimic altceva decât aerul şi spa iul gol deasupra lor.ţ G l gia copiilor r suna strident în dep rtare.ă ă ă ă

– Le place, observ Klorissa. Se împing, se trag, seă încaier , cad, se ridic şi, în general, se amestec unii cuă ă ă al ii. O, ceruri! Cum reuşesc oare copiii s ajung oameniţ ă ă

153

mari?– Dar cei mai m rişori de colo ce fac? se interes Baley,ă ă

ar tând spre un grup de b ie i ce st teau deoparte.ă ă ţ ă– Vizioneaz . Nu sunt în condi ii de prezen personal .ă ţ ţă ă

Prin vizionare se pot plimba împreun , pot sta de vorb , seă ă pot fug ri şi juca împreun . Orice, afar de contactul fizic.ă ă ă

– Şi unde se duc copiii când pleac de aici?ă– Pe domeniile lor. Rata mortalit ii echivaleaz , înăţ ă

medie, cu num rul „absolven ilor”.ă ţ– Pe domeniile p rin ilor?ă ţ– O, ceruri, nu! Ar fi o coinciden uimitoare, nu-i aşa, caţă

un p rinte s moar tocmai la majoratul copilului s u. Nu,ă ă ă ă iau domeniile r mase vacante. Şi nici nu ştiu dac s-ar sim iă ă ţ prea bine tr ind în locuin e care au apar inut înainteă ţ ţ p rin ilor lor, cu condi ia, fireşte, s ştie cine au fostă ţ ţ ă aceştia.

– Şi nu ştiu?Klorissa îşi ridic sprâncenele.ă– De ce ar şti?– Dar p rin ii nu vin aici s -şi viziteze copiii?ă ţ ă– Ce idee! De ce ar face-o?– V deranjeaz dac încerc s clarific un lucru, aşa,ă ă ă ă

pentru mine? Este nepoliticos s întrebi pe cineva dac areă ă copii?

– E o chestiune cam intim , nu vi se pare?ă– Oarecum.– Sunt c lit . Copiii sunt profesia mea. Al ii-s maiă ă ţ

sensibili.– Ave i copii?ţKlorissa f cu un efort vizibil s înghit .ă ă ă– Merit asta. Iar dumneavoastr merita i un r spuns. N-ă ţ ă

am.– Sunte i c s torit ?ţ ă ă ă– Da, şi am propriul meu domeniu unde m-aş afla acum

dac n-ar fi situa ia special de-aici. Nu sunt sigur c aşă ţ ă ă ă putea dirija to i robo ii dac n-aş sta aici personal.ţ ţ ă

Se întoarse nefericit spre copii. Apoi deodat exclam :ă ă ă

154

– Iat c unul a c zut şi, desigur, plânge.ă ă ăUn robot alerga spre copil cu paşi enormi.– O s -l ridice şi o s -l mângâie, continu Klorissa, iară ă ă

dac s-a întâmplat ceva grav voi fi chemat eu. Sper s nuă ă ă fie cazul, ad ug ea, nervoas .ă ă ă

Baley respir adânc. Observase trei copaci care formauă un mic triunghi la vreo cincisprezece metri spre stânga şi porni într-acolo, sim ind sub t lpi iarba moale şiţ ă dezgust toare, dezgust tor de moale (de parc ar fi p şită ă ă ă pe carne intrat în putrefac ie – gândul aproape c -l f cu să ţ ă ă ă vomite).

Iat -l ajuns între arbori, cu spatele rezemat de ună trunchi. I se p rea c se afl , într-un fel, înconjurat de ziduriă ă ă imperfecte. Soarele p trundea printre frunze doar subă forma unor serii tremur toare de sclipiri, atât de discontinuiă încât aproape c nu-l mai îngrozeau.ă

Klorissa îl privi de pe drum, apoi se apropie de el, înjum t ind distan a ce-i desp r ea.ă ăţ ţ ă ţ

– V deranjeaz dac stau pu in aici? întreb detectivul.ă ă ă ţ ă– V rog, r spunse femeia.ă ă– Dup ce tinerii pleac de la ferm , cum face i ca ei să ă ă ţ ă

se poat curta?ă– S se poat curta?ă ă– S se cunoasc reciproc, relu Baley (întrebându-seă ă ă

cum ar putea exprima no iunea cât mai prudent cuţ putin ), astfel încât s se poat c s tori.ţă ă ă ă ă

– Dar asta nu e treaba lor, r spunse Klorissa. Perechileă sunt alese pe baza analizei genice, de regul de la o vârstă ă foarte fraged . Nu e sta modul cel mai ra ional?ă ă ţ

– Dar ei sunt totdeauna de acord?– S se c s toreasc ? Niciodat ! E un proces foarteă ă ă ă ă

traumatic. La început trebuie s se obişnuiasc unul cuă ă altul, şi v zându-se câte pu in în fiecare zi, dup ce treceă ţ ă repulsia ini ial , asta poate face minuni.ţ ă

– Dar dac pur şi simplu nu le place partenerul?ă– Cum? Dac analiza genic indic o asemeneaă ă ă

combina ie, ce importan mai are…ţ ţă

155

– În eleg, spuse Baley în grab .ţ ăSe gândi apoi la P mânt şi oft .ă ă– A i mai dori s şti i şi altceva?ţ ă ţBaley se întreb dac prelungirea şederii lui acolo ar fi înă ă

vreun fel util . Nu-i p rea r u s termine cu Klorissa şi cuă ă ă ă fetologia ca s poat trece la faza urm toare.ă ă ă

Tocmai deschidea gura pentru a r spunde când Klorissaă strig în direc ia unei siluete îndep rtate:ă ţ ă

– Hei, âncule, tu de colo! Ce faci?ţApoi, peste um r, c tre Baley:ă ă– P mântene! Baley! Aten ie! Aten ie!ă ţ ţDetectivul de-abia o auzi, dar reac ion la tonul eiţ ă

imperios. Tensiunea nervoas care-l ajuta s -şi îngr dească ă ă ă emo iile ced şi fu cuprins de panic . Toat groazaţ ă ă ă generat de exterior şi de bolta nesfârşit a cerului izbucniă ă în el.

Baley spuse câteva cuvinte incoerente. Se auzi pronun ând sunete f r în eles, apoi c zu în genunchi şi seţ ă ă ţ ă rostogoli încet deoparte, de parc ar fi urm rit scena dină ă dep rtare.ă

Şi tot de la distan auzi un şuierat prin aer şi un zgomotţă în buşit.ă

Detectivul închise ochii şi îşi încleşt degetele pe oă r d cin sub ire, crescut la nivelul p mântului, înfigându-ă ă ă ţ ă ăşi unghiile în rân .ţă ă

Când îi redeschise, câteva clipe mai târziu, Klorissa mustra aspru un copil aflat la distan . Un robot st teaţă ă t cut lâng Klorissa. Baley avu doar timpul s observe că ă ă ă b iatul inea în mân un arc, dup care privirile îi alunecară ţ ă ă ă în l turi.ă

R suflând greu, detectivul reuşi s se ridice în picioare şiă ă îşi a inti ochii asupra s ge ii de metal lucitor ce st teaţ ă ţ ă înfipt în trunchiul copacului de care se rezemase el. Oă trase afar cu uşurin , c ci nu p trunsese adânc. Îi privi cuă ţă ă ă aten ie vârful, dar nu-l atinse. Era tocit, dar l-ar fi zgâriat,ţ f r îndoial , dac nu s-ar fi ferit la timp.ă ă ă ă

156

Reuşi cu greu, doar la a doua încercare, s -şi mişteă picioarele. F cu un pas spre Klorissa şi strig :ă ă

– Hei, puştiule!Klorissa se întoarse c tre el. Roşise la fa .ă ţă– A fost un accident. Sunte i r nit?ţ ă– E o s geat . Tras dintr-un arc, cu ajutorul unei corzi.ă ă ă– Uite-aşa! strig b iatul, obraznic, dup care începu să ă ă ă

râd .ăEra blond şi avea corpul ml dios.ă– Ai s fii pedepsit, îi spuse Klorissa. Acum pleac !ă ă– Stai, stai! strig Baley, frecându-şi genunchii, c ci înă ă

c dere se lovise de o piatr . Vreau s te întreb ceva. Cumă ă ă te cheam ?ă

– Bik, r spunse b iatul, nep s tor.ă ă ă ă– Tu ai tras s geata aceea spre mine?ă– Exact, confirm Bik.ă– Şi- i dai seama c m-ai fi lovit dac n-aş fi fost avertizatţ ă ă

s m feresc la timp?ă ă– P i chiar asta voiam, spuse b iatul, dând din umeri.ă ă– Sta i s v explic, interveni Klorissa în grab . Tragereaţ ă ă ă

cu arcul e un sport încurajat aici, c ci permite întrecereaă f r s implice contactul fizic. Organiz m concursuri întreă ă ă ă b ie i numai prin vizionare. Cred îns c unii dintre ei s-auă ţ ă ă obişnuit s trag în robo i. Asta îi amuz , iar robo ii n-auă ă ţ ă ţ nimic de suferit. Eu sunt singura persoan adult de laă ă ferm , aşa c , v zându-v , Bik a presupus, probabil, că ă ă ă ă sunte i vreun robot.ţ

Baley o asculta cu mintea din ce în ce mai limpede acum şi cu o expresie şi mai intens de asprime pe fa a luiă ţ prelung .ă

– Ascult , Bik, ai crezut cumva c sunt robot?ă ă– Nu, r spunse b iatul. Eşti p mântean.ă ă ă– Bine. Acum po i pleca.ţBik se întoarse şi plec în goan , fluierând. Baley seă ă

adres robotului:ă– Hei, tu! De unde ştia copilul c sunt p mântean? Sauă ă

nu erai lâng el când a tras?ă

157

– Eram lâng el, st pâne. Eu i-am spus c sunte iă ă ă ţ p mântean.ă

– I-ai şi spus şi ce este un p mântean?ă– Da, st pâne.ă– Ce este un p mântean?ă– Un om de tip inferior, c ruia nu i se permite accesul peă

Solaria deoarece aduce boli, st pâne.ă– Şi cine i-a spus ie asta, b iete?ţ ţ ăRobotul nu r spunse nimic.ă– Nu ştii cine i-a spus?ţ– Nu ştiu, st pâne. Este în memoria mea.ă– Aşadar i-ai explicat b iatului c eu sunt un om inferior,ă ă

care aduce boli, iar el a tras imediat în mine. De ce nu l-ai oprit?

– Am vrut s -l opresc, st pâne. Nu l-aş fi l sat s facă ă ă ă ă r u unui om, fie el şi p mântean. Dar a ac ionat preaă ă ţ repede şi n-am putut interveni.

– Poate te-ai gândit c sunt p mântean, deci nu chiară ă om, aşa c ai ezitat pu in.ă ţ

– Nu, st pâne.ăRobotul vorbea cu un calm imperturbabil, dar Baley îşi

strânse buzele cu severitate. Deşi robotul nega, poate cu bun credin , Baley sim ea c tocmai aici se află ţă ţ ă ă explica ia.ţ

– Şi ce f ceai lâng b iat?ă ă ă– Îi duceam s ge ile, st pâne.ă ţ ă– D -mi-le s le v d.ă ă ăBaley întinse mâna; robotul se apropie şi-i d du o duzină ă

de s ge i. Detectivul puse cu grij jos, la picioarele sale,ă ţ ă s geata smuls din trunchiul copacului şi le examin peă ă ă celelalte una câte una, dup care le restitui robotului şi oă ridic din nou pe cea tras .ă ă

– De ce ai dat b iatului tocmai aceast s geat ?ă ă ă ă– F r niciun motiv special, st pâne. Îmi ceruse oă ă ă

s geat şi aceasta era la îndemân . S-a uitat în jur, c utândă ă ă ă o int , v-a v zut pe dumneavoastr , m-a întrebat cine eţ ă ă ă acel om str in şi i-am explicat c …ă ă

158

– Ştiu ce i-ai explicat. S geata pe care i-ai dat-o esteă singura cu aripioare cenuşii în coad . Celelalte au aripioareă negre.

Robotul privea în t cere.ă– Tu l-ai condus pe b iat încoace?ă– Mergeam la întâmplare, st pâne.ăP mânteanul se uit printre cei doi copaci, în direc ia deă ă ţ

unde venise spre int s geata.ţ ă ă– Şi nu cumva se întâmpl ca acest b iat, Bik, s fie celă ă ă

mai bun arcaş de aici?Robotul îşi plec privirile.ă– Aşa este, st pâne.ă– Cum a i ghicit? întreb Klorissa uimit .ţ ă ă– E clar, r spunse Baley. V rog s observa i s geataă ă ă ţ ă

asta şi s v uita i şi la celelalte. Cea cu aripioare cenuşiiă ă ţ este singura al c rei vârf pare uns cu ceva. Chiar dac sună ă ă melodramatic, tot v voi spune c , prevenindu-m , mi-a iă ă ă ţ salvat via a. S geata asta este otr vit .ţ ă ă ă

159

13. Se înfrunt un roboticiană

– Imposibil! strig Klorissa. O, ceruri! E absolut imposibil!ă– Ceruri, neceruri, asta e! Ave i pe-aici vreun animalţ

sacrificabil? Aduce i-l, zgâria i-l cu vârful s ge ii şi vede i ceţ ţ ă ţ ţ se întâmpl .ă

– Dar de ce ar fi vrut cineva s …ă– Ştiu eu de ce, r spunse Baley aspru. Întrebarea e,ă

cine?– Nimeni.Baley sim i c -i vine din nou ame eal şi se înfurie.ţ ă ţ ă

Arunc s geata la picioarele Klorissei, care r mase privind-ă ă ăo fix.

– Lua i-o! strig Baley. Şi dac nu vre i s-o controla i,ţ ă ă ţ ţ distruge i-o! Dac o l sa i aici şi o g seşte vreun copil,ţ ă ă ţ ă nenorocirea e gata.

Femeia o ridic de jos în grab , inând-o între degetulă ă ţ mare şi ar t tor.ă ă

Baley alerg spre cea mai apropiat intrare a cl dirii, iară ă ă Klorissa îl urm în untru inând cu grij s geata în mân .ă ă ţ ă ă ă

Odat ajuns sub acoperiş, detectivul sim i revenindu-i,ă ţ într-o anumit m sur , st pânirea de sine.ă ă ă ă

– Cine s fi otr vit s geata? întreb el.ă ă ă ă– N-am nicio idee.– Cred c n-a f cut-o b iatul. Mi-a i putea spune cine-iă ă ă ţ

sunt p rin ii?ă ţ– Putem verifica registrele, r spunse Klorissa, ab tut .ă ă ă– Deci ine i o eviden a acestor date?ţ ţ ţă– Da, ne trebuie pentru analizele genice.– B iatul ştie cine-i sunt p rin ii?ă ă ţ– Exclus, r spunse Klorissa cu energie.ă– Dar ar putea afla?– Ar trebui s p trund cu for a în înc perea undeă ă ă ţ ă

p str m aceste documente. Imposibil!ă ă– Dar dac un adult ar vizita cresc toria şi ar dori s ştieă ă ă

cine-i este copilul…?

160

– Foarte improbabil, r spunse Klorissa înroşindu-se.ă– S ne imagin m doar. I s-ar spune, dac ar cere-o?ă ă ă– Nu ştiu. De fapt, n-ar fi un lucru ilegal din partea lui.

Dar, f r îndoial , ar fi neobişnuit.ă ă ă– Dar i-a i spune?ţ– Aş încerca s evit. Ştiu c doctorul Delmarre nu i-ar fiă ă

spus. El considera c aceste date sunt numai pentru analizeă genice. Înaintea lui se poate ca regulile s fi fost mai pu ină ţ rigide… Dar de ce m întreba i toate astea?ă ţ

– Nu v d ce mobil ar fi putut avea copilul. Doar,ă eventual, prin p rin ii lui…ă ţ

– E îngrozitor!Tulburat , Klorissa se apropie mai mult de el. Ba chiară

întinse o mân în direc ia lui.ă ţ– Cum se pot întâmpla asemenea lucruri? Şeful ucis;

dumneavoastr cât pe ce s fi i omorât. Nu exist niciună ă ţ ă motiv de recurgere la violen pe Solaria. Avem to i tot ceţă ţ dorim, aşa c nu pot exista ambi ii personale. Nu neă ţ cunoaştem rudele, deci nu pot fi nici ambi ii de familie. To iţ ţ suntem s n toşi din punct de vedere genic.ă ă

Fa a i se lumin brusc.ţ ă– Sta i. S geata nu poate fi otr vit . Nu trebuia s m lasţ ă ă ă ă ă

convins …ă– Cum de-a i stabilit asta dintr-o dat ?ţ ă– P i, robotul era cu Bik… El n-ar fi permis în niciun cază

folosirea otr vii. E de neconceput ca el s tolereze ceva ceă ă ar fi putut v t ma o fiin uman . Prima lege a roboticii eă ă ţă ă clar în acest sens.ă

– Chiar aşa? Şi ce e aceast Prim lege, în fond? întrebă ă ă Baley.

– Ce vre i s spune i? întreb la rândul ei Klorissa,ţ ă ţ ă privindu-l nedumerit .ă

– Nimic. Controla i s geata şi ve i constata c e otr vit .ţ ă ţ ă ă ăPe Baley aproape c nu-l mai interesa aceast chestiune.ă ă

Ştia cu certitudine c e vorba de otrav . Ad ug :ă ă ă ă– Mai crede i şi acum c doamna Delmarre e ucigaşaţ ă

so ului ei?ţ

161

– Dar era singura prezent .ă– În eleg. Iar dumneavoastr era i singurul adult prezentţ ă ţ

aici în perioada când s-a tras în mine cu o s geat otr vit .ă ă ă ă– Dar nu sunt cu nimic implicat ! protest Klorissaă ă

vehement.– Poate c nu. Şi poate c nici doamna Delmarre nu este.ă ă

Îmi permite i s folosesc aparatul dumneavoastr deţ ă ă vizionare?

– Da, desigur.

Baley ştia precis pe cine voia s vizioneze, ă în niciun caz pe Gladia. Aşa c fu el însuşi surprins când se auziă spunând:

– F leg tura cu Gladia Delmarre.ă ăRobotul se supuse f r comentarii, iar Baley îi urm riă ă ă

mişc rile cu uimire, mirându-se de ce a dat acest ordin.ăPoate pentru c tocmai vorbise despre ea? Sau pentru că ă

sfârşitul ultimei lor vizion ri îl l sase oarecum tulburat?ă ă Sau, pur şi simplu, pentru c v zând-o atâta timp peă ă voinica şi foarte energica Klorissa avea acum nevoie, în compensa ie, de imaginea Gladiei?ţ

Dar tot el îşi r spunse, în chip de justificare:ă– La naiba! Uneori mai ac ioneaz omul intuitiv!ţ ăŞi iat c Gladia se ivi imediat, aşezat într-un fotoliuă ă ă

mare şi înalt, care o f cea s par şi mai m runt şi lipsită ă ă ă ă ă de ap rare. Avea p rul dat pe spate şi legat într-o coadă ă ă r sfirat . În urechi purta nişte cercei grei, cu pietreă ă pre ioase ce p reau diamante. Era îmbr cat într-o rochieţ ă ă ă simpl , strâns pe talie.ă ă

– M bucur c m-ai chemat, Elijah, spuse Gladia cu voceă ă joas . Te-am c utat, s ştii.ă ă ă

– Bun diminea a, Gladia. (Era oare dup -amiaz ? Sauă ţ ă ă sear ? Nu cunoştea ora local a Gladiei, iar rochia nu-iă ă spunea nimic în aceast privin .) De ce m-ai c utat?ă ţă ă

– Ca s - i spun c -mi pare r u de ieşirea mea de atunci.ă ţ ă ă Domnul Olivaw nu ştia unde po i fi g sit.ţ ă

Baley şi-l închipui o secund pe Daneel inut strâns deă ţ

162

cei trei robo i şi-şi reprim un zâmbet.ţ ă– E-n ordine, r spunse el. Aş vrea s te v d peste câtevaă ă ă

ore.– Desigur, dac … S m vezi?ă ă ă– Da, prezen personal , preciz detectivul cu gravitate.ţă ă ăFemeia f cu ochii mari şi-şi încleşt degetele în învelişulă ă

moale de plastic al bra elor fotoliului.ţ– Exist vreun motiv special?ă– Da. Trebuie.– Nu cred c …ă– Eşti de acord?Gladia privi într-o parte.– E chiar absolut necesar?– Da. Dar mai întâi vreau s v d pe altcineva. So ul t uă ă ţ ă

se interesa de robo i. Mi-ai spus chiar tu asta şi am aflat şiţ din alte surse, dar el nu era robotician, nu?

– Nu era, ca preg tire, r spunse Gladia, continuând s -iă ă ă evite privirea.

– Lucra îns cu un robotician, nu-i aşa?ă– Cu Jothan Leebig, un bun prieten al meu.– Un bun prieten? întreb Baley drastic.ăGladia p ru alarmat .ă ă– N-ar fi trebuit s-o spun?– De ce nu, dac acesta e adev rul?ă ă– Totdeauna mi-e fric s nu spun lucruri care s mă ă ă ă

prezinte într-o lumin … Nu ştii cum e când toat lumea teă ă b nuieşte c ai f cut ceva…ă ă ă

– Nu te speria. Şi cum a ajuns Leebig prietenul t u?ă– P i, nu ştiu. St de fapt pe domeniul vecin. Consumulă ă

de energie pentru vizionare e aproape nul, aşa c putemă foarte uşor s ne vizion m tot timpul, chiar şi în mişcare.ă ă Ne plimb m mereu împreun . Adic , mai bine zis, neă ă ă plimbam.

– Nu ştiam c obişnuieşti s te plimbi cu cineva.ă ăGladia roşi.– Am spus c ne vizionam. A, da, uit mereu c eşti de peă ă

P mânt. Iat cum se face asta: regl m aparatele asupraă ă ă

163

noastr şi apoi ne putem duce oriunde f r a pierdeă ă ă contactul. Eu m plimb pe domeniul meu, iar el pe al lui, şiă totuşi suntem împreun . Apoi, cu îndr zneal : E un lucruă ă ă pl cut.ă

Deodat , îns , chicoti:ă ă– Bietul Jothan!– De ce spui asta?– M gândeam c i-ai închipuit c ne plimbam împreună ă ţ ă ă

f r vizionare. I-ar veni r u dac ar afla c se poate gândiă ă ă ă ă cineva la una ca asta.

– De ce, m rog?ă– E un tip foarte categoric. Mi-a spus c n-a mai v zut peă ă

nimeni de la vârsta de cinci ani. Insista s vizioneze. Aşaă sunt unii copii. Rikaine… (se opri, încurcat , apoi continu )ă ă Rikaine, so ul meu, mi-a spus odat , vorbind despre Jothan,ţ ă c tot mai mul i copii vor fi aşa, cu timpul. Zicea c e un felă ţ ă de evolu ie social care înlesneşte supravie uirea celor careţ ă ţ se adapteaz mai prompt la vizionare. Tu ce crezi?ă

– Nu m pricep deloc, r spunse Baley.ă ă– Jothan nici n-a vrut s se însoare. Rikaine s-a sup rată ă

pe el, i-a spus c e antisocial şi c are gene necesareă ă pentru fondul comun al planetei, dar Jothan nu voia să aud .ă

– Are dreptul s refuze?ă– N-nu, r spunse Gladia şov ind, dar e un roboticiană ă

excep ional şi, ştii, roboticienii sunt foarte pre ui i peţ ţ ţ Solaria. Presupun c au trebuit s i-o tolereze. Dar cred că ă ă Rikaine voia s pun cap t colabor rii lui cu Jothan. Odată ă ă ă ă mi-a spus c Jothan e un r u solarian.ă ă

– I-a spus asta şi lui Jothan?– Nu ştiu. A lucrat cu el pân la sfârşit.ă– Dar îl considera un r u solarian pentru c nu voia s seă ă ă

însoare?– Rikaine a spus odat c lucrul cel mai greu din viaă ă ţă

este c s toria, dar c trebuie suportat .ă ă ă ă– Şi tu ce p rere aveai?ă– Despre ce, Elijah?

164

– Despre c s torie. Gândeai şi tu c e lucrul cel mai greuă ă ă din via ?ţă

Femeia lu o expresie absent , de parc s-ar fi str duită ă ă ă s -şi ştearg de pe fa orice urm de emo ie.ă ă ţă ă ţ

– Nu m-am gândit niciodat la asta.ă– Ai afirmat c te plimbi mereu cu Jothan Leebig, apoi te-ă

ai corectat, spunând c te plimbai. Aşadar, acum nu te maiă plimbi cu el?

Gladia d du negativ din cap. Pe figura ei se citea acum oă expresie de triste e.ţ

– Nu. Nu ne mai plimb m. L-am vizionat de vreo două ă ori. P rea mereu ocupat şi n-am vrut s … În elegi…ă ă ţ

– Asta s-a întâmplat dup moartea so ului t u?ă ţ ă– Nu, chiar mai înainte. Cu câteva luni înainte.– Presupui cumva c doctorul Delmarre i-a ordonat s nuă ă

mai fie atent cu tine?Gladia îl privi surprins .ă– De ce ar fi f cut-o? Jothan nu e robot şi nici eu nu sunt.ă

Cum ar fi putut Rikaine s ne dea ordine?ăBaley nu se obosi s -i explice. N-ar fi reuşit s fac astaă ă ă

decât prin raportare la situa ia de pe P mânt, ceea ce n-arţ ă fi l murit-o deloc. Şi chiar dac ar fi putut s-o l mureasc ,ă ă ă ă explica ia ar fi dezgustat-o.ţ

– A fost doar aşa, o întrebare, Gladia. Te voi viziona din nou dup ce termin de vorbit cu Leebig. Dar spune-mi, ceă or e la tine?ă

Şi regret imediat întrebarea. Robo ii i-ar fi r spuns înă ţ ă echivalentul p mântesc, dar Gladia îi va da ora solarian şiă ă pe Baley îl agasa s -şi etaleze mereu ignoran a.ă ţ

Gladia, îns , prefer s r spund astfel:ă ă ă ă ă– E pe la mijlocul dup -amiezii.ă– Aceeaşi or şi la Leebig, deci?ă– Fireşte.– Bun. Te voi viziona din nou îndat ce am s pot şi vomă ă

stabili întâlnirea.Femeia deveni din nou şov itoare:ă– Este chiar absolut nevoie?ă

165

– Da, este.– Fie, atunci, accept ea cu voce slab .ă ă

Se produse o oarecare întârziere în ob inerea leg turii cuţ ă Leebig şi Baley folosi acest r gaz pentru a mai mânca ună sandviş, care-i fusese adus în ambalajul original. Devenise, totuşi, mai precaut. Control cu grij plomba de garan ieă ă ţ înainte de a o rupe, apoi examin foarte atent con inutul.ă ţ

Accept şi un pahar din plastic, plin cu lapte încă ă incomplet dezghe at. Îi rupse un col cu din ii şi b u directţ ţ ţ ă din cutie. Îşi spuse îns , sumbru, c exist şi otr vuriă ă ă ă inodore, f r gust şi cu ac iune lent , care pot fi introduseă ă ţ ă discret printr-un ac de sering sau printr-un jet sub mareă presiune, dar g si asemenea gânduri de-a dreptulă copil reşti.ă

Pân acum toate aceste acte fuseser comise în modulă ă cel mai direct. Nu era nimic rafinat sau subtil în a-i da cuiva în cap, în a pune într-un pahar destul otrav pentru oă ă duzin de oameni sau în a trage pe fa o s geat otr vită ţă ă ă ă ă în direc ia victimei.ţ

Apoi îşi spuse, aproape la fel de sumbru, c atât timp câtă va continua s sar de pe un fus orar pe altul nu puteaă ă spera s aib mese regulate. Şi nici somn regulat.ă ă

Robotul veni spre el.– Doctorul Leebig v ordon s -l chema i în cursul zileiă ă ă ţ

de mâine. Acum are ceva important de f cut.ăBaley s ri în picioare, r cnind:ă ă– Uite ce e, s -i spui acestui individ…ăDar se opri. N-avea rost s se r steasc la un robot.ă ă ă

Adic , po i s ipi cât vrei, dar acelaşi rezultat îl ob ii şi cu oă ţ ă ţ ţ şoapt . Continu deci pe un ton domol:ă ă

– Spune-i doctorului Leebig, sau robotului cu care ai vorbit, c anchetez asasinarea unui colaborator al lui, ună bun solarian. Spune-i c nu pot s aştept pân ce-şi termină ă ă ă treaba. Şi mai spune-i c dac nu-l vizionez în urm toareleă ă ă cinci minute, iau un avion şi vin la el acas într-o or , ca s -ă ă ăl v d. Foloseşte chiar acest cuvânt, a vedea, ca totul s fieă ă

166

clar.Dup care se întoarse la sandvişul s u.ă ăNu trecuser înc cele cinci minute când Leebig sau, înă ă

orice caz, un solarian pe care detectivul îl considera a fi Leebig, se uita mânios la el.

Baley îi întoarse privirile. Leebig era un om zvelt, care se inea foarte drept. Ochii s i închişi la culoare şi uşorţ ă

bulbuca i p reau pierdu i în abstrac iuni, la care acum seţ ă ţ ţ ad uga şi o not de enervare. O pleoap îi era pu in l sat .ă ă ă ţ ă ă

– Dumneata eşti p mânteanul? întreb el.ă ă– Elijah Baley, r spunse Baley, detectiv categoria a 7-a,ă

îns rcinat cu anchetarea cazului Rikaine Delmarre.ă Dumneavoastr cum v numi i?ă ă ţ

– Sunt doctorul Jothan Leebig. Cum îndr zneşti s mă ă ă tulburi în timp ce lucrez?

– E simplu, r spunse Baley, calm. Îmi fac meseria.ă– Atunci du-te s i-o faci în alt parte.ă ţ ă– Am mai întâi câteva întreb ri de pus, domnule doctor.ă

Dup câte ştiu, a i fost în strânse leg turi profesionale cuă ţ ă doctorul Delmarre. Aşa e?

Leebig îşi încleşt un pumn şi p şi în grab spre oă ă ă etajer pe care nişte mici mecanisme ca de ceasornică efectuau mişc ri periodice complicate, ce fascinau ochiulă privitorului.

Aparatul era fixat pe Leebig, astfel încât silueta acestuia r mase în centrul imaginii, în timp ce obiectele din spateleă lui p reau s se mişte s ltat înapoi, în sens contrară ă ă mersului lui.

– Deci dumneata eşti str inul pe care inea Gruer s -lă ţ ă aduc …ă

– Exact.– Atunci te afli aici contrar p rerii mele. Încheiată

vizionarea.– Nu înc ! Nu întrerupe i contactul!ă ţBaley ridic brusc tonul, îndreptând un deget spreă

robotician, care f cu un vizibil gest de retragere, cu buzeleă crispate într-o expresie de dezgust.

167

– Nu glumeam când v-am amenin at cu v zutul, s şti i.ţ ă ă ţ– F r vulgarit i p mântene, te rog.ă ă ăţ ă– Am de gând s fac exact ce am spus. O s v v d, şiă ă ă ă

dac altfel nu v pot convinge s asculta i, am s v in deă ă ă ţ ă ă ţ gulerul hainei.

Leebig f cu ochi mari.ă– Eşti o brut infect !ă ă– Spune-mi cum vrei, dar am s fac exact cum te-amă

prevenit.– Dac încerci s p trunzi pe domeniul meu o s … o s …ă ă ă ă ăBaley îşi ridic sprâncenele.ă– O s m omori? Recurgi des la asemenea amenin ri?ă ă ţă– N-a fost nicio amenin are.ţ– Atunci vorbeşte acum. În timpul pe care l-ai irosit

puteam realiza multe. Erai un colaborator apropiat al doctorului Delmarre, nu-i aşa?

Leebig îşi plec capul. Umerii i se mişcau uşor, în ritmulă unei respira ii lente, regulate. Când îşi ridic privirea eraţ ă din nou st pân pe sine. Reuşi chiar s schi eze un surâsă ă ţ vag, anemic.

– Da, eram.– Dup câte am în eles, pe Delmarre îl interesau noiă ţ

tipuri de robo i.ţ– Da.– Ce tipuri?– Te pricepi la robotic ?ă– Nu. Explic -mi ca unui profan.ă– Nu cred c pot.ă– Încearc ! B nuiesc, de pild , c voia nişte robo iă ă ă ă ţ

capabili s -i disciplineze pe copii. Ce implic asta?ă ăLeebig îşi ridic uşor sprâncenele şi spuse:ă– În limbaj foarte simplu, omi ând toate detaliile tehnice,ţ

este vorba de o intensificare a integralei C care guvernează reac ia tandem Sikorovici la etajul nr. 65.ţ

– Vorbe goale, spuse detectivul.– E adev rul.ă– Pentru mine sunt vorbe goale. Nu-mi po i explica altfel?ţ

168

– E vorba de o anumit sl bire a ac iunii Primei legi.ă ă ţ– De ce? Copilul este pedepsit pentru propriul s u bine înă

viitor. Nu sun aşa teoria?ă– O, propriul s u bine în viitor! (Ochii lui Leebig seă

aprinser de pasiune. Roboticianul p rea s devin maiă ă ă ă pu in conştient de interlocutorul s u şi, implicit, maiţ ă comunicativ.) O simpl abstrac iune, ia gândeşte-te! Câ iă ţ ţ oameni sunt dispuşi s accepte mici nepl ceri în prezentă ă pentru binele lor în viitor? Cât timp î i trebuie ca s înve iţ ă ţ un copil c ceea ce are gust bun acum înseamn durere deă ă stomac mai târziu şi c ceea ce acum are gust r u vaă ă vindeca durerea de stomac de mai târziu? Şi totuşi vrei ca un robot s poat în elege aşa ceva? Durerea provocată ă ţ ă copilului de c tre robot creeaz un mare poten ial disruptivă ă ţ în creierul pozitronic al acestuia. Pentru a-l neutraliza printr-un antipoten ial rezultat din sesizarea „binelui înţ viitor” este nevoie de numeroase circuite suplimentare, care ar m ri masa creierului pozitronic cu cincizeci la sut ,ă ă afar de cazul când s-ar renun a la alte circuite.ă ţ

– Deci n-ai reuşit s creezi un asemenea robot, spuseă Baley.

– Nu, şi n-am s reuşesc vreodat . Şi nici altcineva.ă ă– Doctorul Delmarre experimenta un asemenea model în

perioada când a fost ucis?– Nu un asemenea model. Ne interesau alte lucruri, mai

uşor de realizat.Baley spuse calm:– Doctore Leebig, trebuie s cap t unele no iuni deă ă ţ

robotic şi am s te rog pe dumneata s mi le predai.ă ă ăLeebig cl tin din cap cu violen , iar pleoapa care-iă ă ţă

atârna se l s şi mai jos, într-un fel de clipire oribil .ă ă ă– E clar c un curs de robotic nu poate fi predat laă ă

repezeal . Iar eu n-am timp pentru asta.ă– Şi totuşi, trebuie s m instruieşti. Pe Solaria totul esteă ă

legat de robo i. Dac avem nevoie de timp, cu atât maiţ ă mult trebuie s te v d. Sunt p mântean şi nu pot lucra sauă ă ă gândi comod în timp ce vizionez.

169

P rea imposibil ca Leebig s devin mai eap n decâtă ă ă ţ ă era. Şi totuşi deveni.

– Nu m intereseaz fobiile dumitale p mântene. Niciă ă ă vorb de v zut.ă ă

– Cred c ai s - i schimbi p rerea când î i voi spune ceeaă ă ţ ă ţ ce doresc s aflu în primul rând.ă

– Nimic nu m va face s mi-o schimb.ă ă– Da? Atunci ascult pu in. Sunt convins c , de cândă ţ ă

exist robotul pozitronic, Prima lege a roboticii a fost greşită enun at . În mod inten ionat.ţ ă ţ

Leebig f cu câteva mişc ri dezordonate.ă ă– Greşit enun at ? Prostii! Eşti nebun! De ce?ţ ă– Ca s se ascund faptul, r spunse Baley cu deplină ă ă

sânge rece, c robo ii pot comite crime.ă ţ

170

14. Se dezv luie un mobilă

Leebig îşi întinse încet col urile gurii. Baley crezu maiţ întâi c e un fel de mârâit, dar apoi, cu mult surprindere,ă ă decise c este cea mai nereuşit încercare de a zâmbi peă ă care o v zuse vreodat .ă ă

– S nu mai spui asta, îl sf tui Leebig. S nu mai spuiă ă ă asta niciodat .ă

– Şi de ce nu?– Pentru c orice lucru, oricât de m runt, care provoacă ă ă

neîncredere în robo i, e d un tor. Neîncrederea în robo i eţ ă ă ţ o maladie omeneasc !ă

Vorbea de parc ar fi f cut moral unui copilaş. Ca şiă ă ă cum s-ar fi str duit s spun în şoapt lucruri pe care ar fiă ă ă ă vrut s le strige. Ca şi cum ar fi vrut s conving atunciă ă ă când, de fapt, ceea ce voia el era s impun în modă ă categoric.

– Cunoşti istoria roboticii? întreb Leebig.ă– Pu in.ţ– Ca p mântean, ar trebui s-o cunoşti. Da, da. Ştii că ă

robo ii au avut de la început împotriva lor un „complexţ Frankenstein”? Erau suspec i. Oamenii se fereau şi seţ temeau de robo i. Ca atare, robotica era un fel de ştiinţ ţă clandestin . Cele trei Legi au fost introduse în programulă robo ilor tocmai pentru a se învinge aceast neîncredere, şiţ ă chiar şi aşa P mântul n-a permis niciodat dezvoltarea uneiă ă societ i robotizate. Unul dintre motivele pentru care primiiăţ pionieri au plecat de pe P mânt ca s colonizeze restulă ă Galaxiei a fost acela de a putea crea societ i în care robo iiăţ ţ s -l izb veasc pe om de trud şi s r cie. Şi chiar şi maiă ă ă ă ă ă târziu a r mas, undeva, o b nuial latent , gata s erup laă ă ă ă ă ă cel mai mic prilej.

– Dar dumneata personal ai avut vreodat de comb tută ă aceast neîncredere în robo i?ă ţ

– De multe ori, r spunse Leebig cu asprime.ă– Oare de aceea dumneata şi al i roboticieni sunte i gataţ ţ

171

s denatura i pu in faptele, pentru a respinge asemeneaă ţ ţ b nuieli?ă

– Nu exist nicio denaturare.ă– De pild , nu sunt cele trei Legi greşit enun ate?ă ţ– Nu!– Î i pot demonstra c sunt, şi dac nu reuşeşti s mţ ă ă ă ă

convingi de contrariu, am s demonstrez asta, de voi putea,ă întregii Galaxii.

– Eşti nebun. Orice argument ai avea, este eronat, te asigur.

– S discut m chestiunea?ă ă– Dac nu-mi ia prea mult timp…ă– Fa -n fa ? S ne vedem?ţă ţă ăLeebig f cu o strâmb tur :ă ă ă– Nu!– Adio, doctore Leebig. Al ii au s m asculte.ţ ă ă– Stai! Pe marea Galaxie, omule, stai!– Ne vedem?Roboticianul îşi ridic bra ele şi îşi b g încet unul dintreă ţ ă ă

degetele mari în gur . Dup care îl privi fix pe detectiv.ă ăRegreseaz oare în faza copil riei, se gândi Baley, ca să ă ă

m poat vedea f r re ineri?ă ă ă ă ţ– Ne vedem? repet p mânteanul.ă ăDar Leebig cl tin încet din cap.ă ă– Nu pot! Nu pot! gemu el, pronun ând greu cuvinteleţ

din cauza degetului vârât în gur . F cum doreşti.ă ăBaley îl v zu pe solarian întorcându-se spre perete,ă

încovoindu-şi spatele şi ascunzându-şi fa a în mâinileţ tremurânde.

– Bine, atunci, ced detectivul, accept s ne vizion m.ă ă ă– Scuz -m o clip , spuse Leebig, cu fa a tot spre perete.ă ă ă ţ

Revin imediat.

În aceast scurt pauz Baley îşi v zu de unele miciă ă ă ă treburi personale şi, privindu-şi în oglind chipul proasp tă ă b rbierit, se întreb dac reuşea oare s în eleag Solaria şiă ă ă ă ţ ă pe solarieni. Cam îndoielnic!

172

Oft şi ap s pe un buton. Imediat se ivi un robot. F ră ă ă ă ă s se întoarc spre el, detectivul întreb :ă ă ă

– Mai este vreun aparat de vizionare la cresc torie afară ă de cel folosit de mine?

– Mai sunt înc trei, st pâne.ă ă– Atunci spune-i Klorissei Cantoro… spune-i st pânei taleă

c -l voi folosi în continuare pe acesta şi c doresc s nu fiuă ă ă deranjat.

– Am în eles, st pâne.ţ ăApoi Baley se întoarse la aparat, care r m sese fixat peă ă

centrul camerei în care se aflase Leebig. Era înc goal , aşaă ă c detectivul se instal confortabil şi aştept .ă ă ă

Nu dur mult. Leebig intr în camer şi din nou obiecteleă ă ă p rur s danseze în raport cu omul. Evident, instala ia seă ă ă ţ centrase imediat pe robotician.

Baley îşi aminti de complexitatea aparaturii şi încerc ună anumit sentiment de admira ie.ţ

Leebig p rea acum complet st pân pe sine. Seă ă piept nase şi îşi schimbase costumul. Erau nişte haineă largi, f cute dintr-un material care sclipea şi care prindeaă efectele de lumin . Roboticianul se aşez pe un sc unelă ă ă care ieşise din perete.

– Aşadar, ce voiai s spui despre Prima lege? întreb el.ă ă– Ne poate auzi cineva?– Nu. Am avut eu grij de asta.ăBaley d du din cap în semn c a în eles. Apoi spuse:ă ă ţ– Vreau mai întâi s citez Prima lege.ă– Nu este cazul.– Ştiu, dar aş vrea, totuşi, s-o citez: „Un robot nu poate

s fac vreun r u unei fiin e umane sau, prin inac iune, să ă ă ţ ţ ă permit s se fac vreun r u unei fiin e umane.”ă ă ă ă ţ

– Şi?– Când am sosit pe Solaria, am fost dus cu un vehicul de

suprafa pân la locuin a ce-mi fusese repartizat . Acestţă ă ţ ă vehicul era special construit ca s m protejeze de exterior.ă ă Ca p mântean…ă

– Ştiu toate astea, îl întrerupse Leebig ner bd tor. Ceă ă

173

leg tur au cu problema noastr ?ă ă ă– Robo ii care conduceau vehiculul nu ştiau îns . Amţ ă

cerut s se înl ture capota şi mi s-a dat imediat ascultare.ă ă Legea a Doua. Ordinul trebuia îndeplinit. M-am sim it r u,ţ ă desigur, şi era cât pe ce s leşin, dar au tras capota la loc.ă Oare aceşti robo i nu mi-au f cut r u?ţ ă ă

– La ordinul dumitale, spuse Leebig t ios.ă– Voi cita acum a Doua lege: „Un robot trebuie să

execute ordinele primite de la o fiin uman , afar deţă ă ă cazurile în care aceste ordine ar contraveni Primei legi.” Vezi deci c ordinul meu trebuia ignorat.ă

– Prostii. Robotul nu ştia…Baley se aplec înainte pe scaun.ă– Aha! Asta e! S enun m acum Prima lege aşa cumă ţă

trebuie: „Un robot nu poate s vârşi nicio ac iune care,ă ţ potrivit cunoştin elor lui, ar face vreun r u unei fiin eţ ă ţ umane, şi nici nu poate, prin inac iune, s permit cu bunţ ă ă ă ştiin s se fac vreun r u unei fiin e umane.”ţă ă ă ă ţ

– Toate acestea se în eleg de la sine.ţ– Da, dar nu de c tre toat lumea. Altfel toat lumea ară ă ă

sesiza c robo ii pot comite crime.ă ţLeebig p li.ă– Nebunie curat !ăBaley îşi privi calm vârfurile degetelor.– Un robot poate, cred, s execute o sarcin nevinovat ,ă ă ă

nu-i aşa? O sarcin care s nu provoace niciun r u uneiă ă ă fiin e umane.ţ

– Dac i se ordon …, r spunse Leebig.ă ă ă– Da, bineîn eles, dac i se ordon s-o fac . Şi un alţ ă ă ă

doilea robot poate, cred, s execute o alt sarcină ă ă nevinovat , nu-i aşa? O alt sarcin nev t m toare pentruă ă ă ă ă ă o fiin uman . Dac i se ordon , fireşte…ţă ă ă ă

– Da, poate.– Şi ce se întâmpl atunci când cele dou sarcini, totală ă

nevinovate dac le lu m separat, echivaleaz , luateă ă ă împreun , cu o crim ?ă ă

– Cum?

174

Fa a lui Leebig se pungi într-o strâmb tur de mânie.ţ ă ă– Vreau s aud p rerea dumitale, ca specialist, asupraă ă

acestei probleme, spuse Baley. Î i voi prezenta un cazţ ipotetic. S presupunem c un om ordon unui robot: –ă ă ă Toarn pu in din acest lichid într-un pahar cu lapte pe care-lă ţ vei g si în cutare loc. Lichidul e inofensiv. Vreau doar s -iă ă aflu efectul asupra laptelui. Dup ce-l aflu, amestecul va fiă aruncat. Iar dup ce execu i sarcina, ui i c ai executat-o.ă ţ ţ ă

Leebig, înc încruntat, nu spuse nimic.ă– Dac i s-ar fi spus robotului s toarne un lichidă ă

misterios în lapte şi apoi s ofere amestecul rezultat unuiă om, Prima lege l-ar fi obligat pe robot s întrebe: „Care esteă natura lichidului? Este el v t m tor pentru om?” Şi chiară ă ă dac ar fi primit asigur ri c lichidul e inofensiv, Prima legeă ă ă ar fi trebuit s -l fac s şov ie şi s refuze s ofere laptele.ă ă ă ă ă ă Dar lui i se spune c laptele va fi aruncat. Prima lege nu eă implicat . Nu va ac iona robotul aşa cum i s-a spus?ă ţ

Leebig îl privi fix. Baley continu :ă– Un alt robot, care a pus acolo ini ial laptele şi care nuţ

ştie c s-a turnat ceva în el, îl ofer , de bun credin , unuiă ă ă ţă om, şi acesta moare.

– Imposibil! exclam Leebig.ă– De ce? În sine, ambele ac iuni sunt nevinovate. Darţ

împreun înseamn crim . Negi c se poate petrece aşaă ă ă ă ceva?

– Ucigaşul ar fi atunci omul care d ordinele, spuseă Leebig.

– Dac vrei s filozofezi, da. Şi, totuşi, uneltele imediateă ă ale crimei sunt robo ii.ţ

– Dar niciun om n-ar da asemenea ordine.– Ba da! A şi dat! Astfel trebuie s fi fost încercată ă

asasinarea lui Gruer. Ai auzit despre ea, presupun?– Pe Solaria, morm i Leebig, auzi despre toate.ă– Atunci ştii c Gruer a fost otr vit la mas , în fa aă ă ă ţ

ochilor mei şi ai colegului meu, domnul Olivaw de pe Aurora. Po i sugera o alt cale pe care ar fi putut ajungeţ ă otrava la el? Pe domeniu nu se mai afla niciun alt om. Ca

175

solarian ar trebui s în elegi bine asta.ă ţ– Nu sunt detectiv şi nu formulez ipoteze.– i-am formulat eu una. Vreau s ştiu doar dac doiŢ ă ă

robo i nu pot cumva îndeplini dou ac iuni separate, fiecareţ ă ţ nevinovat în sine, dar împreun ducând la crim .ă ă ă Dumneata eşti expertul, domnule Leebig. Aşadar, e posibil?

H r uit, Leebig admise:ă ţ– Da, cu un glas atât de slab, încât Baley de-abia îl auzi.– E clar, deci, spuse detectivul. Cel pu in în privin aţ ţ

Primei legi.Leebig se uit iar şi fix la Baley, clipind de câteva ori dină ă

pleoapa l sat , ceea ce era un fel de tic. Îşi desf cuă ă ă mâinile, pe care le inuse împreunate, dar r mase cuţ ă degetele îndoite în chip de gheare, de parc fiecare mână ă ar fi continuat s strâng fantoma celeilalte. Apoi îşi puseă ă palmele pe genunchi şi de-abia atunci i se destinseră degetele.

Baley privea totul c zut pe gânduri.ă– În teorie, da. În teorie! spuse Leebig. Dar nu abandona

atât de uşor Prima lege, domnule p mântean! Pentru a oă ocoli, trebuie s dai robo ilor ordine foarte abil concepute.ă ţ

– De acord, r spunse Baley. Nu sunt decât ună p mântean. Nu ştiu mai nimic despre robo i şi ordineleă ţ imaginate de mine n-au fost decât nişte exemple. Un solarian s-ar pricepe mai bine la aşa ceva, sunt sigur.

Leebig p rea c nici nu-l ascult . Continu , vorbind tare:ă ă ă ă– Dac un robot poate fi manevrat astfel încât s facă ă ă

r u unui om, înseamn doar c trebuie s m rimă ă ă ă ă capacitatea creierului pozitronic. S-ar putea afirma c eă cazul s îmbun t im specia uman . Cum acest lucru eă ă ăţ ă imposibil, vom face robo ii mai inofensivi. Progres mţ ă necontenit. Robo ii noştri sunt mai varia i, mai specializa i,ţ ţ ţ mai capabili şi mai nev t m tori decât acum un veac.ă ă ă Peste înc un veac progresul va fi şi mai mare. De ce să ă punem robo ii s manipuleze panouri de comand atunciţ ă ă când fiecare panou poate fi dotat cu propriul lui creier pozitronic? Asta e specializare, desigur, dar putem merge şi

176

în sensul generaliz rii. De ce n-am produce robo i cuă ţ membre interșanjabile? Ei? De ce nu? Dac am…ă

– Eşti singurul robotician de pe Solaria? îl întrerupse Baley.

– Nu fi caraghios!– Am întrebat doar. Doctorul Delmarre era singurul…

cum îi zice… fetolog, cu excep ia unei asistente.ţ– Sunt peste dou zeci de roboticieni pe Solaria.ă– Şi dumneata eşti cel mai bun?– Sunt, r spunse Leebig, f r modestie.ă ă ă– Delmarre lucra cu dumneata.– Da.– Dup câte am în eles, în ultima vreme pl nuia să ţ ă ă

renun e la aceast colaborare.ţ ă– Nu ştiu nimic. Cine i-a spus?ţ– Se pare c nu era de acord cu celibatul dumitale.ă– Se poate. Era un bun solarian. Totuşi, asta nu afecta

rela iile noastre profesionale.ţ– S schimb m subiectul. Pe lâng crearea de noi robo i,ă ă ă ţ

produce i, de asemenea, şi repara i tipurile existente?ţ ţ– Produc ia şi repararea lor sunt în mare m surţ ă ă

robotizate. Pe domeniul meu se afl o mare fabric şi ună ă atelier de între inere.ţ

– Apropo, au nevoie de multe repara ii?ţ– De foarte pu ine.ţ– Înseamn deci c repararea robo ilor e o ramură ă ţ ă

subdezvoltat ?ă– Nicidecum, r spunse Leebig b os.ă ăţ– Ce s-a întâmplat cu robotul aflat de fa la uciderea luiţă

Delmarre?Leebig se uit într-o parte, încruntându-şi sprânceneleă

de parc ar fi vrut s alunge un gând sup r tor.ă ă ă ă– Era complet scos din uz.– Chiar complet? Nu putea r spunde la nicio întrebare?ă– La niciuna. Era absolut inutil. Creierul pozitronic fusese

în întregime scurtcircuitat. Nu r m sese intact niciun singură ă circuit. Gândeşte-te! Asistase la o crim pe care n-o putuseă

177

împiedica…– Dar, apropo, de ce n-o putuse împiedica?– Cine ar putea şti? Doctorul Delmarre f cea experien eă ţ

cu el. Nu ştiu în ce stare mintal îl l sase. Poate îi ordonase,ă ă de pild , s suspende toate opera iile în timp ce el verificaă ă ţ un anumit circuit. Iar dac cineva pe care nici doctorul şiă nici robotul nu-l b nuiau de inten ii agresive ar fi lansată ţ brusc un atac, s-ar fi putut scurge un timp apreciabil până când robotul s poat folosi poten ialul Primei legi pentru aă ă ţ contracara ordinul de inactivitate dat de Delmarre. Durata acestui interval ar fi depins de natura atacului şi de natura ordinului dat. Dar mai pot exista înc vreo alte zeceă explica ii pentru faptul c robotul n-a împiedicat crima.ţ ă Incapacitatea lui de a face aceasta constituia o înc lcare aă Primei legi şi, ca atare, era suficient pentru a distrugeă toate circuitele din creierul pozitronic.

– Dar dac robotul a fost fizic incapabil s împiediceă ă crima, mai era el r spunz tor? Oare Prima lege cereă ă imposibilul?

Leebig ridic din umeri.ă– În ciuda încerc rilor dumitale de a o minimaliza, Primaă

lege protejeaz fiin a uman cu toate resursele disponibile.ă ţ ă Dac e înc lcat , robotul iese din uz.ă ă ă

– E o regul universal , domnule Leebig?ă ă– Universal ca şi robo ii.ă ţ– Atunci am aflat ceva interesant, spuse Baley.– Mai afl şi altceva. Teoria dumitale cu privire la o crimă ă

ce ar rezulta dintr-o serie de ac iuni ale robo ilor, fiecareţ ţ nevinovat în sine, nu te poate ajuta în cazul Delmarre.ă

– De ce?– Delmarre n-a fost ucis cu ajutorul otr vii, ci printr-oă

lovitur dat în cap cu un obiect contondent. Acest obiectă ă nu putea fi inut decât de un bra omenesc. Niciun robot n-ţ ţar fi putut folosi aşa ceva pentru a cr pa easta unui om.ă ţ

– Dar dac presupunem c robotul apas pe un butonă ă ă nevinovat care las s cad o greutate în capul luiă ă ă Delmarre?

178

Leebig zâmbi acru.– Domnule p mântean, am vizionat scena crimei şi amă

ascultat toate ştirile despre ea. Evenimentul a creat mare vâlv aici, pe Solaria, în elegi? Ştii deci c la locul omoruluiă ţ ă nu se g sea niciun fel de dispozitiv şi nicio greutate c zut .ă ă ă

– Şi nici vreun obiect contondent?– Dumneata eşti detectivul, f cu Leebig cu dispre .ă ţ

G seşte-l!ă– Admi ând c niciun robot nu e vinovat de moarteaţ ă

doctorului Delmarre, atunci cine e vinovatul?– Toat lumea ştie! exclam Leebig. Nevast -sa! Gladia!ă ă ăCel pu in exist o opinie unanim , îşi spuse Baley. Apoi,ţ ă ă

cu glas tare:– Şi cine se afl în spatele robo ilor care l-au otr vit peă ţ ă

Gruer?– Presupun… începu Leebig, şov itor.ă– Doar nu crezi c exist doi ucigaşi? Dac Gladia aă ă ă

comis prima crim , atunci tot ea e responsabil şi de aă ă doua încercare.

– Da, cred c ai dreptate, spuse Leebig. Apoi, pe un tonă mai ferm: F r îndoial !ă ă ă

– F r îndoial ?ă ă ă– Nimeni altul nu se putea apropia de doctorul Delmarre

ca s -l poat omorî. Ca şi mine, doctorul nu tolera prezen aă ă ţ personal , dar f cea o excep ie în favoarea so iei sale, peă ă ţ ţ când eu nu admit niciuna. Cu atât mai bine pentru mine! conchise roboticianul, cu un râs strident.

– Cred c o cunoşteai, spuse Baley, brusc.ă– Pe cine?– Pe ea. Aici vorbim despre o singur „ea”. Pe Gladia.ă– Şi cine i-a spus c o cunoşteam mai bine decât peţ ă

al ii? întreb Leebig ritos.ţ ăApoi îşi duse mâna la gât şi, cu o uşoar mişcare aă

degetelor, îşi deschise pu in gulerul, ca s respire mai uşor.ţ ă– Gladia îns şi. V plimba i împreun .ă ă ţ ă– Z u? Eram doar vecini şi între vecini se obişnuieşte.ă

P rea o fiin pl cut , simpatic .ă ţă ă ă ă

179

– O agreai, deci?Leebig d du din umeri.ă– Era odihnitor s stai de vorb cu ea.ă ă– Şi despre ce îi vorbeai?– Despre robotic , r spunse Leebig cu o not de surpriză ă ă ă

în glas, de parc s-ar fi mirat de întrebare.ă– Vorbea şi ea despre robotic ?ă– Nu ştia nimic în domeniul sta. O ignorant ! Dar mă ă ă

asculta. Şi are un fel de ocupa ie, cu câmpuri de for .ţ ţă Numeşte asta energocoloristic . Nu-mi prea pl cea, însă ă ă ascultam.

– Totul f r prezen personal ?ă ă ţă ăLeebig p ru revoltat şi nici nu r spunse.ă ăBaley încerc din nou:ă– Te sim eai atras de ea?ţ– Ce?!?– O g seai atr g toare? Din punct de vedere fizic?ă ă ăLeebig îşi ridic pleoapa l sat şi spuse, cu buzeleă ă ă

tremurându-i:– Brut infect , morm i el.ă ă ă– S m exprim altfel, atunci. Când ai încetat s-o maiă ă

g seşti pe Gladia simpatic ? Chiar dumneata ai folosită ă cuvântul, î i aminteşti.ţ

– Ce vrei s spui?ă– Ai afirmat c e o fiin simpatic . Acum crezi c l-a ucisă ţă ă ă

pe b rbatul ei. Nu aşa se manifest fiin ele simpatice.ă ă ţ– M-am înşelat în privin a ei.ţ– Dar ai în eles asta înainte ca ea s -şi fi ucis so ul, dacţ ă ţ ă

într-adev r l-a ucis. Ai încetat s te mai plimbi cu ea încă ă ă înainte de crim . De ce?ă

– E chiar atât de important? întreb Leebig.ă– Totul e important, pân la proba contrar .ă ă– Uite ce e: dac vrei informa ii de la mine ca robotician,ă ţ

întreab -m . Nu r spund îns la întreb ri de ordin personal.ă ă ă ă ă– Erai în leg turi strânse atât cu victima cât şi cuă

principalul suspect. Nu în elegi c întreb rile de ordinţ ă ă personal sunt inevitabile? De ce ai încetat s te mai plimbiă

180

cu Gladia?– A venit o zi când n-am mai avut ce s -i spun, r spunseă ă

Leebig r stit. Când am fost prea ocupat şi n-am mai g sită ă niciun motiv de a continua plimb rile.ă

– Cu alte cuvinte, când nu i-a mai fost simpatic .ţ ă– Fie, dac vrei.ă– Şi de ce nu- i mai era simpatic ?ţ ă– F r niciun motiv! strig Leebig.ă ă ăDetectivul nu d du aten ie irit rii lui Leebig.ă ţ ă– Şi totuşi ai cunoscut-o bine pe aceast femeie. Ceă

mobil ar fi putut avea?– Ce mobil?– Nimeni n-a formulat vreun mobil pentru crim . Desigur,ă

Gladia n-ar fi ucis f r un mobil.ă ă– O, mare Galaxie! (Leebig îşi d du capul pe spate, gataă

s izbucneasc în râs, dar nu râse.) Nu i-a spus nimeni? Eiă ă ţ da, poate nu ştie nimeni. Dar eu ştiu. Mi-a spus chiar ea. Deseori.

– Ce i-a spus, doctore Leebig?ţ– P i, c se certa cu so ul ei. Se certau des, cuă ă ţ

înverşunare. Îl ura, domnule p mântean. Nu i-a spusă ţ nimeni asta? Nu i-a spus-o ea?ţ

181

15. Se coloreaz un portretă

Baley primi lovitura în plin şi încerc s ascund acestă ă ă lucru. Dup câte putea presupune, inând seama de modulă ţ de trai al solarienilor, vie ile lor particulare erauţ sacrosancte. Întreb rile despre c s torie şi copii dovedeauă ă ă prost gust. Ca atare, îşi închipuise c între so şi so ie potă ţ ţ exista dispute cronice, pentru care de asemenea nu puteai manifesta curiozitate.

Nici m car când se comite o crim ? Nici atunci nu seă ă poate s vârşi gafa social de a o întreba pe suspect dacă ă ă ă se certa cu so ul ei? Sau de a pomeni acest lucru, dac totţ ă se cunoaşte?

Ei bine, Leebig o f cuse.ă– Şi de ce se certau? întreb Baley.ă– Întreab-o mai bine pe ea, r spunse solarianul.ăDa, mai bine, îşi spuse Baley şi se ridic b os.ă ăţ– Mul umesc, doctore, pentru colaborare. S-ar putea sţ ă

te mai solicit în viitor. Sper s te men ii accesibil.ă ţ– Încheiat vizionarea, spuse Leebig şi imaginea disp ruă

brusc din fa a detectivului.ţPentru prima oar pe Baley nu-l mai deranja zborul cu ună

avion prin spa iul liber. Nu-l mai deranja deloc. Parc ar fiţ ă fost în elementul s u.ă

Nici nu se mai gândea m car la P mânt sau la Jessie.ă ă Plecase de acolo doar de câteva s pt mâni, dar parc ar fiă ă ă trecut ani. Pe Solaria nu se afla decât de vreo trei zile, dar parc era acolo de când lumea.ă

Cât de repede se poate adapta omul unui coşmar?Sau, poate, era la mijloc Gladia? Faptul c o va vedeaă

curând, o va vedea, nu viziona. Poate tocmai acest lucru îi d dea încredere în sine şi un sentiment ciudat de team şiă ă ner bdare.ă

Va rezista ea oare? se întreb detectivul. Sau se vaă retrage dup câteva clipe de vedere, aşa cum f cuseă ă Quemot?

182

La intrarea lui, Gladia se afla în cap tul cel lalt al uneiă ă înc peri lungi. P rea un fel de reprezentare impresionist aă ă ă propriei sale persoane. Totul se redusese la tr s turileă ă esen iale. Avea buzele uşor date cu ruj, sprâncenele uşorţ creionate şi urechile uşor date cu albastru. Cu aceste excep ii, fa a îi era neatins de fard. P rea palid , pu inţ ţ ă ă ă ţ speriat şi foarte tân r .ă ă ă

Îşi purta p rul blond strâns la spate. Ochii, albaştri-ăcenuşii, tr dau o anumit timiditate. Era îmbr cat într-oă ă ă ă rochie bleumarin, aproape neagr , cu mâneci lungi şi cu ună tiv sub ire alb. Îşi pusese m nuşi albe şi pantofi cu tocul jos.ţ ă În afar de fa nu l sase liber nicio por iune de piele.ă ţă ă ă ţ Chiar şi gâtul îi era acoperit cu un guler discret.

Baley se opri unde se g sea.ă– E destul de aproape, Gladia? întreb el.ăFemeia respira repede, pu in sacadat.ţ– Uitasem, de fapt, la ce trebuia s m aştept. E ca un felă ă

de vizionare, nu? Adic , dac nu m gândesc neap rat c eă ă ă ă ă vorba de v zut…ă

– Pentru mine e perfect normal, r spunse detectivul.ă– Da, ca pe P mânt. (Gladia închise ochii.) Uneori încercă

s -mi imaginez. Lume mult pretutindeni. Mergi pe oă ă strad , al ii merg pe lâng tine, în acelaşi sens sau invers.ă ţ ă Zeci de oameni…

– Sute, o corect Baley. N-ai v zut niciodat , înă ă ă filmoc r i, scene de pe P mânt? N-ai vizionat niciun romană ţ ă a c rui ac iune se desf şoar pe P mânt?ă ţ ă ă ă

– N-avem prea multe din astea, dar am vizionat romane cu ac iuni ce se petreceau în alte Lumi exterioare, undeţ oamenii se v d tot timpul. Dar un roman e cu totul altceva.ă E ca un fel de vizionare multipl .ă

– Personajele din romane se s rut vreodat ?ă ă ăGladia roşi, v dit jenat .ă ă– Nu vizionez asemenea c r i.ă ţ– Niciodat ?ă– S vezi… Exist totdeauna câteva filme obscene deă ă

183

vizionat, ştii, şi uneori, din pur curiozitate… Dar eă dezgust tor, z u!ă ă

– Chiar aşa?Gladia se însufle i brusc.ţ– P mântul, îns , e total diferit. Foarte mult lume. Cândă ă ă

circuli, Elijah, cred c te po i chiar atinge de al ii.ă ţ ţ Accidental, vreau s zic…ă

Baley avu un surâs vag.– Uneori îi mai şi trânteşti pe jos, accidental.Îşi aminti de aglomera ia de pe şoselele rulante, deţ

lumea care se înghesuia, trecând de pe o band pe alta şi,ă o clip , sim i din plin dorul de cas .ă ţ ă

– Nu e nevoie s stai aşa departe, spuse Gladia.ă– Nu te deranjeaz dac vin mai aproape?ă ă– Cred c nu. Am s - i spun când e cazul s te opreşti.ă ă ţ ăBaley înaint câ iva paşi. Gladia îl urm rea cu ochii largă ţ ă

deschişi. Deodat întreb :ă ă– N-ai vrea s vezi câteva din energopicturile mele?ăDetectivul se afla acum la doi metri de ea. Se opri şi o

privi. P rea mic şi fragil . Încerc s şi-o închipuie cu cevaă ă ă ă ă în mân (cu ce oare?), lovindu-şi furioas b rbatul în cap.ă ă ă Încerc s şi-o închipuie înnebunit de furie, împins laă ă ă ă crim de ur şi mânie.ă ă

Trebuia, totuşi, s admit c faptul era posibil. Chiar şi oă ă ă femeie de cincizeci de kilograme putea zdrobi o east dacţ ă ă îşi ieşea din fire şi avea la îndemân un obiect potrivit. Iară Baley cunoscuse, pe P mânt, fireşte, criminale care, cândă erau calme, p reau nişte mieluşei.ă

– Ce sunt aceste energopicturi, Gladia? întreb el.ă– O form de art , r spunse Gladia.ă ă ăBaley îşi aminti cele spuse de Leebig cu privire la arta

Gladiei. D du apoi din cap:ă– Da, aş vrea s le v d.ă ă– Vino dup mine, atunci.ăDetectivul o urm , men inând cu grij distan a de doiă ţ ă ţ

metri dintre ei. De fapt nu era nicio treime din cea impusă de Klorissa.

184

Intrar într-o înc pere foarte luminoas . Luminaă ă ă izbucnea din fiecare col işor, în tot felul de culori.ţ

Gladia ar ta mul umit ; v dea un sentiment deă ţ ă ă proprietate. Îşi ridic ochii spre Baley, anticipând reac ia lui.ă ţ

Aceast reac ie corespundea, probabil, aştept rilor ei,ă ţ ă deşi detectivul nu rosti niciun cuvânt. D du încet ocol cuă privirea, încercând s în eleag ceea ce vedea, c ci totulă ţ ă ă era exclusiv lumin , f r niciun obiect material.ă ă ă

Forme luminoase st teau cuprinse într-un fel deă piedestale. Constituiau o geometrie vie, linii şi curbe de culoare, îmbinate într-un întreg complex, dar p strându-şiă identit ile proprii. Printre ele nu existau m car dou cât deăţ ă ă vag asem n toare.ă ă

C utând cuvintele cele mai potrivite, Baley spuse:ă– Şi au, oare, vreun în eles anume?ţGladia râse cu vocea ei pl cut , de contraalto.ă ă– Au în elesul pe care vrei s li-l dai. Sunt pur şi simpluţ ă

forme luminoase ce- i pot da un sentiment de iritare, sauţ de fericire, sau de curiozitate, sau orice alt sentiment încercat de mine în clipa când le-am alc tuit. Dac doreşti,ă ă î i fac şi ie una, un fel de portret. S-ar putea, totuşi, s nuţ ţ ă ias prea bine, c ci va fi doar o improviza ie rapid .ă ă ţ ă

– Chiar vrei? M-ar interesa foarte mult.– Perfect, spuse Gladia şi se îndrept cu paşi repezi spreă

o form luminoas aflat într-un col al înc perii. Trecuseă ă ă ţ ă foarte aproape de el, dar nu p rea s fi observat aceasta.ă ă Atinse apoi ceva la piedestal şi forma luminoas , ca şiă nimbul de deasupra ei, se stinse instantaneu.

Surprins, Baley spuse:– De ce faci asta?– Nu-i nimic. Tot m plictisisem de ea. Am s leă ă

estompez şi pe celelalte, ca s nu-mi distrag aten ia.ă ă ţSpunând aceasta, deschise un panou de pe perete şi

mânui un resort. Culorile se atenuar imediat, r mânândă ă abia vizibile.

– N-ai un robot care s fac asta? întreb Baley. Să ă ă ă închid contactele?ă

185

– Linişte, acum, spuse ea ner bd toare. Nu in robo iă ă ţ ţ aici. Aici sunt numai eu. Şi îl privi încruntat . Nu te cunoscă înc destul de bine. Asta-i greutatea.ă

Nu se uita la piedestal, dar inea degetele aşezate uşorţ pe suprafa a lui neted . Toate cele zece degete erauţ ă curbate, sub tensiune, aşteptând.

Apoi mişc un deget, descriind cu el o curb domoal . Seă ă ă ivi o fâşie luminoas , de un galben intens, care se deplasaă oblic în spa iul de deasupra. Degetul Gladiei se mişcţ ă imperceptibil înapoi şi lumina sc zu pu in în intensitate.ă ţ

Solariana o privi o clip .ă– Cred c e bine. Un fel de for f r greutate.ă ţă ă ă– Dumnezeule! exclam Baley.ă– Te sup r ?ă ăGladia îşi ridic degetele şi bara oblic de lumin r maseă ă ă ă

pe loc, solitar .ă– Nu, deloc. Dar ce înseamn ? Cum faci asta?ă– E greu de explicat, r spunse Gladia, privind gânditoareă

la piedestal. Mai ales c nici eu nu în eleg prea bine… E ună ţ fel de iluzie optic , aşa mi s-a spus. Cre m câmpuri de foră ă ţă cu niveluri diferite de energie. Sunt, de fapt, proiec ii deţ hiperspa iu şi n-au propriet ile spa iului obişnuit. În func ieţ ăţ ţ ţ de nivelul de energie, ochiul omenesc vede lumini de diferite culori. Formele şi nuan ele sunt comandate prinţ c ldura degetelor mele în contact cu anumite puncte de peă piedestal. În fiecare piedestal se afl tot felul de dispozitive.ă

– Vrei s spui c dac mi-aş pune degetul aici…ă ă ăDetectivul înaint şi Gladia îi f cu loc. Şov ind, Baleyă ă ă

puse degetul pe piedestal şi sim i o uşoar pulsa ie.ţ ă ţ– Aşa! Acum mişc - i degetul, îl încuraj Gladia.ă ţ ăBaley se conform şi v zu o dâr neregulat de lumină ă ă ă ă

cenuşie âşnind în sus şi umbrind-o pe cea galben . Seţ ă gr bi s -şi retrag degetul. Gladia chicoti, dar imediat lu oă ă ă ă poz poc it .ă ă ă

– N-ar trebui s râd. E într-adev r un lucru foarte greu deă ă f cut, chiar şi pentru cei care exerseaz mult.ă ă

Apoi îşi mişc mâna repede (Baley nici n-o putu urm ri)ă ă

186

şi monstruozitatea creat de el disp ru, l sând din nouă ă ă liber lumina cea galben .ă ă

– Cum ai înv at s faci aşa ceva? întreb detectivul.ăţ ă ă– Am tot încercat. E o nou form de art , ştii, şi suntemă ă ă

doar câ iva care într-adev r ne pricepem…ţ ă– Iar tu te pricepi cel mai bine, spuse Baley moroc nos.ă

Pe Solaria fiecare este sau singurul, sau cel mai bun, sau amândou .ă

– N-ai de ce s fii ironic. Am şi expus nişte piedestale.ă Am avut expozi ii. Şi femeia îşi împinse b rbia înainte într-ţ ăun evident gest de mândrie. Dar s continu m portretul,ă ă spuse ea, mişcându-şi din nou degetele şi f când s apară ă ă câteva curbe în forma luminoas .ă

Totul era în unghiuri ascu ite, culoarea dominant fiindţ ă cea albastr .ă

– Asta reprezint , cumva, P mântul, coment Gladia,ă ă ă muşcându-şi uşor buza de jos. Întotdeauna mi l-am închipuit albastru. Cu to i oamenii de acolo şi cu acestţ v zut permanent. Vizionatul este mai roz. Tu ce p rere ai?ă ă

– La naiba! Nu-mi pot imagina lucrurile în chip de culori.– Nu po i? întreb ea, absent . Spui din când în cândţ ă ă

„Dumnezeule”. Asta-mi sugereaz un soi de pat violet . Oă ă ă mic pat cu forme ascu ite, din cauza felului r spicat cumă ă ţ ă pronun i cuvântul, aşa…ţ

Şi lâng centrul imaginii ap ru, lucind, mica pat violet .ă ă ă ă– Totuşi, ad ug femeia, n-o pot termina astfel.ă ăŞi îndat r s ri, închizând totul, un cub gol, mat, deă ă ă

culoare cenuşie. Lumina din interior continua s se vad ,ă ă dar mai vag , întemni at cumva.ă ţ ă

Baley sim i o und de triste e, de parc el însuşi ar fi fostţ ă ţ ă închis în ceva care-l inea departe de un lucru dorit.ţ

– Şi asta ce reprezint ? întreb el.ă ă– P i, pere ii din jurul t u. Asta te caracterizeaz cel maiă ţ ă ă

mult, felul în care nu po i ieşi afar , felul în care trebuie sţ ă ă stai în untru. Aici eşti în untru. Nu în elegi?ă ă ţ

Baley în elegea şi nu prea era de acord.ţ– Dar pere ii nu sunt permanen i, observ el. Azi am ieşitţ ţ ă

187

afar .ă– Ai ieşit? Şi te-a deranjat?Nu rezist s nu-i riposteze:ă ă– Cam tot atât cât te deranjeaz pe tine faptul c mă ă ă

vezi. Nu- i place, dar po i face fa .ţ ţ ţăGladia îl privi, gândindu-se la ceva.– Vrei s mergi afar acum? S ne plimb m împreun ?ă ă ă ă ăBaley voi s spun : Dumnezeule, nu!, dar Gladiaă ă

continu :ă– Nu m-am mai plimbat niciodat cu cineva aşa,ă

v zându-ne. Este înc zi şi vremea e frumoas .ă ă ăBaley îşi privi portretul abstrac ionist şi întreb :ţ ă– Dac merg, accep i s sco i cenuşiul?ă ţ ă ţ– S vedem cum te por i, r spunse Gladia zâmbind.ă ţ ăIeşir din înc pere, l sând acolo construc ia de lumin ,ă ă ă ţ ă

care inea sufletul lui Baley întemni at în cenuşiul Oraşelor.ţ ţ

Detectivul se înfior uşor. Sim ea aerul rece deplasându-ă ţse pe lâng trupul lui.ă

– i-e frig? întreb Gladia.Ţ ă– Nu era aşa mai devreme.– E spre sear acum, dar nu e chiar frig. Vrei s îmbraciă ă

ceva? Pot chema imediat un robot s - i aduc o hain .ă ţ ă ă– Nu, nu e nevoie.P şeau pe o potec îngust , pavat .ă ă ă ă– Pe aici te plimbai cu doctorul Leebig? întreb Baley.ă– O, nu! Ne plimbam departe, pe câmp, unde nu vezi

decât ici-colo câte un robot lucrând şi po i auzi zgomoteleţ animalelor. S r mânem totuşi pe lâng cas , pentru oriceă ă ă ă eventualitate.

– Ce eventualitate?– P i, pentru eventualitatea c ai vrea s intri.ă ă ă– Sau c începe s te deranjeze v zutul?ă ă ă– Mie nu-mi pas , r spunse Gladia, afectând indiferen .ă ă ţă

Deasupra se auzea foşnetul frunzelor – o mas verde şiă galben . Aerul era str puns de strig te ascu ite şi bâzâituriă ă ă ţ

188

stridente. Existau, de asemenea, umbre.Baley era mai ales conştient de umbre. Una dintre ele îi

st tea întins în fa , o form omeneasc ce se mişca odată ă ţă ă ă ă cu el, imitându-l într-un fel de pantomim hidoas . Baleyă ă auzise despre umbre, fireşte; ştia chiar şi ce sunt, dar în lumina indirect , difuz , a Oraşelor nu-şi d duse niciodată ă ă ă seama de ele.

În spatele lui, desigur, str lucea soarele solarian. Avuă grij s nu se uite la el, dar ştia c e acolo.ă ă ă

Spa iul era întins şi nepopulat; totuşi, îl atr gea.ţ ăSe închipui pe sine însuşi p şind pe suprafa a unei lumiă ţ

cu mii de mile şi ani-lumin de spa iu în jur.ă ţDe ce oare se sim ea atras de aceast imagine aţ ă

singur t ii? Doar nu-i pl cea singur tatea. Iubea P mântul,ă ăţ ă ă ă iubea c ldura şi aglomera ia uman a Oraşelor.ă ţ ă

Încerc s -şi aminteasc , dar nu reuşi. Încerc s -şiă ă ă ă ă imagineze New York-ul, cu toat g l gia şi înghesuiala lui,ă ă ă dar constat c era conştient numai de liniştea r coroas aă ă ă ă atmosferei solariene.

F r s -şi dea prea bine seama, Baley se apropie tot maiă ă ă mult de Gladia, ajungând cam la un metru de ea. De-abia atunci sesiz surprinderea de pe fa a ei.ă ţ

– Te rog s m ier i, spuse el în grab , retr gându-se.ă ă ţ ă ă– Nu face nimic, îng im Gladia. Nu vrei s-o lu m pe-ă ă ă

aici? Sunt nişte flori care au s - i plac .ă ţ ăMergând în direc ia ar tat r mâneau cu spatele laţ ă ă ă

soare, astfel c detectivul o urm în t cere.ă ă ă– Mai târziu în cursul anului o s fie minunat. Când seă

înc lzeşte vremea pot coborî pân la lac ca s înot, sau potă ă ă alerga pe câmp cât m in picioarele, pân ce suntă ţ ă bucuroas s m întind pe jos şi s zac nemişcat .ă ă ă ă ă

Spunând aceste cuvinte îşi examin îmbr c mintea.ă ă ă– Dar astea nu sunt haine pentru aşa ceva. Îmbr cată ă

astfel, trebuie s merg. Liniştit, în elegi?ă ţ– Şi cum ai prefera s te îmbraci? întreb Baley.ă ă– O, cel mult în bluz şi şort! exclam Gladia, ridicându-şiă ă

bra ele de parc ar fi gustat deja în imagina ie acelţ ă ţ

189

sentiment de libertate. Uneori chiar mai pu in. Doarţ sandale, ca s pot sim i aerul pe fiecare centimetru deă ţ piele… O, îmi pare r u, v d c te-am şocat…ă ă ă

– Nu, nu face nimic, o asigur Baley. Aşa erai îmbr cată ă ă când te plimbai cu doctorul Leebig?

– Depindea de vreme. Uneori eram îmbr cat foarteă ă sumar, dar ştii, era doar o vizionare. În elegi asta, sper.ţ

– În eleg. Şi doctorul Leebig? Se îmbr ca şi el sumar?ţ ă– Jothan s se îmbrace sumar? Gladia surâse sarcastic.ă

O, nu! E întotdeauna foarte solemn.Se strâmb , luând o min de pretins gravitate, şi-şi l să ă ă ă ă

în jos o pleoap , prinzând perfect tr s turile caracteristiceă ă ă ale roboticianului şi obligându-l pe Baley s scoat ună ă morm it apreciativ.ă

– Şi iat cum vorbeşte, continu solariana: „Dragă ă ă Gladia, inând seama de efectul unui poten ial de primţ ţ ordin asupra fluxului de pozitroni…”.

– Aşa î i vorbea? Despre robotic ?ţ ă– Aproape întotdeauna. A, ştii, lua lucrurile foarte în

serios… Încerca mereu s m instruiasc . Nu abandonaă ă ă niciodat .ă

– Şi ai înv at ceva?ăţ– Absolut nimic! Nimic! Toate sunt pentru mine o

adev rat babilonie. Uneori se enerva, dar când începea să ă ă m dojeneasc s ream în ap , dac m aflam lâng lac, şi-lă ă ă ă ă ă ă stropeam.

– Îl stropeai? Credeam c v viziona i.ă ă ţFemeia râse.– Halal p mântean! Stropeam spre locul unde se afla el,ă

în camer sau pe domeniul lui. Apa nu-l putea atinge, dar elă tot se ferea. Priveşte aici!

Baley privi. Ocoliser un petec de p dure şi intrau acumă ă într-o poieni cu un bazin ornamental în mijloc. Mai multeţă alei pietruite traversau poiana, fragmentând-o. Pretutindeni se vedeau flori, foarte multe, în straturi ordonate. Baley le cunoştea din filmoc r i.ă ţ

Într-un fel florile sem nau cu figurile luminoase pe careă

190

le crea Gladia şi detectivul îşi spuse c , probabil, solarianaă le crea pe acestea tocmai în spiritul florilor. Atinse una cu grij , apoi se uit în jur. Predominau cele roşii şi galbene.ă ă

Întorcându-se ca s dea un ocol cu privirea, Baley z riă ă soarele şi spuse, tulburat:

– Ce jos e, lâng orizont!ă– Este aproape sear , r spunse Gladia. (Alergase spreă ă

bazin şi acum şedea pe o banc de piatr la marginea lui.)ă ă Vino încoace! îi strig ea, f cându-i semn cu mâna. Po i staă ă ţ în picioare dac nu vrei s te aşezi pe piatr .ă ă ă

Baley înaint încet.ă– Coboar atât de jos în fiecare zi? întreb el şi imediat îiă ă

p ru r u.ă ăDac planeta se roteşte, evident c şi soarele e jos,ă ă

lâng orizont, în fiecare diminea şi sear . Numai laă ţă ă amiaz e înalt pe cer.ă

Dar recunoaşterea acestui fapt nu putea schimba o imagine format timp de atâ ia ani. Ştia de existen a nop ii;ă ţ ţ ţ o cunoscuse chiar direct, cu întreaga mas a planeteiă interpus între om şi soare, ad postindu-l. Ştia c există ă ă ă nori cenuşii, care te ap r de ce e mai r u în exterior. Şiă ă ă totuşi, gândindu-se la suprafe ele planetare, nu şi le puteaţ imagina altfel decât ca o rev rsare de lumin , cu un soareă ă înalt pe cer.

Privi înapoi, peste um r, numai atât cât s poat z riă ă ă ă str lucirea soarelui, şi se întreb cât de departe e oareă ă casa, pentru eventualitatea c s-ar hot rî s se întoarc .ă ă ă ă

Gladia îi ar t cel lalt cap t al b ncii de piatr .ă ă ă ă ă ă– E cam aproape de tine, nu? observ Baley.ăGladia îşi întinse spre el mâinile ei mici, cu palmele în

sus.– Încep s m obişnuiesc. Z u!ă ă ăDetectivul se aşez cu fa a spre ea, ca s evite soarele.ă ţ ăGladia se aplec spre ap şi culese o floricic în form deă ă ă ă

cup , galben pe dinafar şi v rgat cu alb pe din untru,ă ă ă ă ă ă de altfel nu prea ar toas .ă ă

– E o floare de aici, explic ea. Majoritatea celorlalte seă

191

trag de pe P mânt.ăI-o întinse gingaş lui Baley, cu apa picurând de pe lujerul

rupt. Baley o lu tot atât de gingaş.ă– Ai ucis-o, spuse el.– Nu e decât o floare. Mai sunt mii.Apoi brusc, înainte chiar ca el s poat atinge cupaă ă

galben , i-o smulse, fulgerându-l cu privirea.ă– Sau vrei s spui c dac am rupt o floare aş puteaă ă ă

ucide şi un om?Baley c ut s-o împace:ă ă– N-am vrut s spun nimic. M laşi s-o v d?ă ă ăDe fapt nu inea s-o ating . Floarea crescuse în p mântţ ă ă

jilav şi mai avea înc iz de mâl. Oare cum puteau aceştiă oameni, foarte grijulii în contactele lor reciproce sau cu p mântenii, s fie atât de nep s tori în privin a contactuluiă ă ă ă ţ cu p mântul murdar?ă

Lu totuşi floarea, inându-i tulpina între degetul mare şiă ţ ar t tor, şi se uit la ea. Caliciul era format din câteva foiă ă ă sub iri şi curbe de esut vegetal, reunite în acelaşi punct. Înţ ţ interior se vedea o umfl tur alb , convex , umed şiă ă ă ă ă purtând nişte perişori negricioşi care tremurau uşor în b taia vântului.ă

– Îi sim i mirosul? întreb Gladia.ţ ăDe-abia atunci sesiz Baley mireasma ce se degaja dină

floare. Se aplec spre ea şi o mirosi.ă– Miroase ca un parfum de femeie.Gladia b tu din palme, amuzat .ă ă– P mântean, p mântean! Vrei de fapt s spui că ă ă ă

parfumul miroase ca asta.Baley încuviin dând din cap cu am r ciune. Începeaţă ă ă

s -l oboseasc statul afar . Umbrele se alungau şi loculă ă ă devenea sumbru. Totuşi, era decis s nu se dea b tut. Voiaă ă s îndep rteze acei pere i de lumin cenuşie care-iă ă ţ ă întunecau portretul. Era o atitudine donchişotesc , dar aşaă st teau lucrurile.ă

Gladia lu floarea de la Baley, care i-o înapoie f ră ă ă regrete. Încet, solariana smulse petalele rând pe rând.

192

– Cred c fiecare femeie are un miros aparte.ă– Depinde de parfum, spuse Baley cu indiferen .ţă– Îmi închipui ce înseamn s fii atât de aproape încâtă ă

s - i dai seama. Eu nu folosesc parfum deoarece nimeni nuă ţ st vreodat aproape de mine. Doar acum, în modă ă excep ional. Dar tu cred c miroşi adesea parfumuri, totţ ă timpul. Pe P mânt so ia ta e mereu cu tine, nu-i aşa?ă ţ

(Gladia era foarte concentrat asupra florii, încurcându-ăse în timp ce o desf cea în buc i.)ă ăţ

– Nu e mereu cu mine. Nu tot timpul.– Dar cea mai mare parte a timpului. Şi oricând doreşti

s …ăBaley o întrerupse:– De ce crezi c încerca Leebig atât de asiduu s teă ă

înve e robotic ?ţ ăDin floare nu mai r m sese decât lujerul şi umfl tura dină ă ă

interior. Gladia o r suci între degete şi o arunc în ap ,ă ă ă unde mai pluti câteva clipe.

– Cred c voia s fiu asistenta lui.ă ă– i-a spus el aşa ceva?Ţ– Spre sfârşit, Elijah. Presupun c devenise ner bd tor.ă ă ă

În orice caz, m-a întrebat dac nu mi-ar pl cea s lucrez înă ă ă domeniul roboticii. I-am r spuns, fireşte, c pentru mine ară ă fi cel mai plicticos lucru din lume. S-a sup rat r u.ă ă

– Şi dup aceea nu s-a mai plimbat cu tine.ă– Ai dreptate… Se prea poate ca tocmai asta s fi fostă

cauza. Dar, z u, ce puteam s -i r spund?ă ă ă– Despre certurile tale cu doctorul Delmarre îi vorbisei

mai înainte, nu?Femeia îşi încleşt brusc pumnii, cu corpul eap n înă ţ ă

pozi ia în care se afla şi cu capul înclinat pu in înainteţ ţ lateral.

– Ce certuri? întreb ea cu voce nefiresc de înalt .ă ă– Certurile pe care le aveai cu so ul t u. Presupun c -lţ ă ă

urai.Gladia îl privi furioas . Fa a i se crispase şi sângele îiă ţ

fugise din obraji.

193

– Cine i-a spus asta? Jothan?ţ– Da, Leebig mi-a spus. Şi cred c e adev rat.ă ăGladia era profund tulburat .ă– Tot mai încerci s dovedeşti c eu l-am ucis. Teă ă

credeam prieten şi când colo eşti doar un… doar un poli ai!ţSpunând acestea îl amenin cu pumnii. Baley aştept .ţă ă– Ştii doar c nu m po i atinge.ă ă ţFemeia îşi l s mâinile s -i cad şi izbucni într-un plânsă ă ă ă

t cut, întorcându-şi fa a într-o parte.ă ţBaley îşi înclin capul şi închise ochii, evitând umbreleă

lungi care-l nelinişteau.– Doctorul Delmarre nu era un om prea tandru, nu-i aşa?– Era foarte ocupat, r spunse femeia, cu glas gâtuit.ă– Dar tu eşti tandr . Te po i apropia de un b rbat. Mă ţ ă ă

în elegi?ţ– Nu m pot împiedica. Ştiu c e dezgust tor, dar n-amă ă ă

ce face. E dezgust tor chiar şi numai s vorbim despreă ă asta.

– Dar cu doctorul Leebig ai vorbit, nu?– N-am avut încotro, şi cum Jothan era la îndemân şi nuă

p rea s -l deranjeze, am vorbit ca s -mi uşurez sufletul.ă ă ă– sta era motivul pentru care te certai cu so ul t u?Ă ţ ă

Fiindc el era rece şi lipsit de tandre e, ceea ce ie- iă ţ ţ ţ displ cea?ă

– Uneori îl uram, recunoscu Gladia, ridicând, neajutorat ,ă din umeri. Era un bun solarian, dar noi nu fuseser mă planifica i s avem co…ţ ă

Şi din nou izbucni în lacrimi.Baley aştept , r bd tor. Sim ea el însuşi un gol înă ă ă ţ

stomac, iar aerul deschis îl ap sa puternic. Când femeia seă mai linişti, o întreb , cât mai gingaş cu putin :ă ţă

– Tu l-ai ucis, Gladia?– N-nu. Apoi deodat , de parc orice rezisten interioară ă ţă ă

ar fi cedat, ad ug : Nu i-am spus înc totul.ă ă ţ ă– Atunci, te rog, spune-mi acum.– Tocmai ne certam când a murit. Vechea noastră

ceart . ipam la el, dar el nu ipa la mine niciodat . Baă Ţ ţ ă

194

uneori nu spunea nimic, ceea ce m enerva şi mai r u.ă ă Eram tare, tare furioas . Dup asta nu-mi mai amintescă ă nimic.

– La naiba! Baley şov i pu in, privind int la piatraă ţ ţ ă cenuşie a b ncii. Cum adic nu- i mai aminteşti?ă ă ţ

– Vreau s spun c el z cea mort, eu ipam şi au venită ă ă ţ robo ii…ţ

– L-ai omorât tu?– Nu-mi amintesc, Elijah, şi mi-aş aminti dac aş fi f cut-ă ă

o, nu-i aşa? Numai c nu-mi amintesc nimic altceva. Şi mi-aă fost fric . Ajut -m , Elijah!ă ă ă

– Nu te teme, Gladia. Am s te ajut. Mintea n ucit aă ă ă detectivului se fixase asupra armei cu care s-a s vârşită crima.

Ce se întâmplase cu ea? Desigur, fusese luat de-acolo.ă Atunci, îns , numai ucigaşul putuse face asta. Gladia fuseseă g sit la fa a locului imediat dup crim , aşa c ea n-oă ă ţ ă ă ă putuse îndep rta. Altcineva era deci asasinul. Indiferent deă p rerea unanim a solarienilor, trebuia s fi fost altcineva.ă ă ă

E cazul s m întorc acas , îşi spuse detectivulă ă ă descurajat. Se adres femeii:ă

– Gladia…Dar privirile i se a intir , cumva, asupra soarelui. Asupraţ ă

soarelui, aflat lâng orizont. Îşi întorsese capul ca s -lă ă priveasc şi ochii i se fixaser asupra lui, sub imperiul uneiă ă fascina ii morbide.ţ

Nu-l mai v zuse niciodat aşa: mare, roşu şi oarecumă ă estompat, astfel încât putea s -l priveasc în voie, cu fâşiiă ă sub iri şi însângerate de nori deasupra lui şi traversat de oţ dung neagr .ă ă

– Ce roşu e… murmur Baley.ăO auzi pe Gladia r spunzând cu melancolie în glas:ă– Întotdeauna e aşa la asfin it, roşu şi muribund…ţBaley avu o halucina ie. Soarele cobora spre orizontţ

deoarece suprafa a planetei fugea de el, cu mii de kilometriţ pe or , rotindu-se sub acel soare crud, rotindu-se f r caă ă ă nimic s -i protejeze pe acei microbi numi i oameni care seă ţ

195

agitau încoace şi încolo, rotindu-se nebuneşte, la infinit, rotindu-se, rotindu-se…

De fapt i se rotea lui însuşi capul. Banca de piatr seă înclin sub el, cerul se în l , albastru, albastru închis,ă ă ţă soarele disp ru, vârfurile copacilor şi p mântul se n pustiră ă ă ă în sus, Gladia ip cu glas slab, apoi se auzi un zgomot…ţ ă

196

16. Se ofer o solu ieă ţ

Mai întâi, Baley fu conştient de faptul c se afl în untru,ă ă ă de absen a exteriorului, şi apoi de o fa ce se aplecaţ ţă asupr -i. O clip f cu ochii mari, f r s-o recunoasc . Apoiă ă ă ă ă ă exclam :ă

– Daneel!Robotul nu v di niciun semn de mul umire, ori vreo altă ţ ă

emo ie, auzindu-şi pronun at numele.ţ ţSpuse doar:– E bine c i-ai revenit, colege Elijah. Nu cred s fiă ţ ă

suferit vreo v t mare fizic .ă ă ă– N-am nimic, r spunse Baley âfnos, str duindu-se s seă ţ ă ă

sprijine pe coate. Dumnezeule! Sunt în pat? De ce?– Te-ai expus ast zi de mai multe ori spa iului liber.ă ţ

Efectul a fost cumulativ şi ai nevoie de odihn .ă– Am nevoie, mai întâi, de nişte r spunsuri.ăBaley privi în jur şi încerc s se conving c nu mai eraă ă ă ă

deloc ame it. Nu recunoştea camera. Perdelele fuseserţ ă trase şi lumina era pl cut , artificial . Se sim ea mult maiă ă ă ţ bine.

– S începem. Unde m aflu?ă ă– Într-o camer din vila doamnei Delmarre.ă– Acum s l murim un lucru. Ce cau i tu aici?… Cum aiă ă ţ

sc pat de robo ii care te p zeau?ă ţ ă– Mi-am dat seama c acest lucru î i va displ cea şiă ţ ă

totuşi, în interesul siguran ei tale personale şi al ordinelorţ primite de mine, n-am avut alt alegere decât s …ă ă

– Ce-ai f cut?ă– Se pare c doamna Delmarre a dorit s te vizionezeă ă

acum câteva ore.– Da, ştiu, confirm Baley, amintindu-şi c Gladia îns şi îiă ă ă

spusese aceasta mai înainte.– Ordinul pe care l-ai dat robo ilor ce m p zeau sunaţ ă ă

astfel: „Nu-i ve i permite (adic mie) s intre în contact cuţ ă ă niciun alt om afar de mine, şi nici cu al i robo i afar deă ţ ţ ă

197

voi, fie prin vedere, fie prin vizionare.” Totuşi, colege Elijah, n-ai spus nimic în sensul de a nu se permite altor oameni sau robo i s intre în contact cu mine. Sesizezi diferen a?ţ ă ţ

Baley oft adânc.ă– N-ai de ce s fii nec jit, colege Elijah, îl consol Daneel.ă ă ă

Aceast porti mi-a permis s vin aici şi s - i salvez via a.ă ţă ă ă ţ ţ În elegi, când doamna Delmarre m-a vizionat – robo iiţ ţ permi ându-i aceasta – ea a întrebat de tine şi eu amţ r spuns, de bun credin , c nu ştiu unde eşti, dar c aşă ă ţă ă ă putea încerca s m informez. P rea doritoare ca eu s facă ă ă ă aceasta. I-am spus deci c b nuiesc c lipseşti temporar deă ă ă acas , c voi verifica şi c o rog, între timp, s ordoneă ă ă ă robo ilor afla i în camer cu mine s te caute prin vil .ţ ţ ă ă ă

– Şi n-a fost surprins c n-ai dat tu însu i acest ordină ă ţ robo ilor?ţ

– I-am f cut, cred, impresia c în calitatea mea deă ă auroran nu m pricep la robo i tot atât de bine ca ea şi că ţ ă ea le-ar putea da ordine cu mai mult autoritate, asigurândă şi executarea lor mai rapid . Este clar c solarienii seă ă mândresc cu robo ii lor şi subestimeaz capacitateaţ ă locuitorilor altor planete de a manipula robo ii. Nu eşti deţ aceeaşi p rere, colege Elijah?ă

– Şi ea le-a ordonat s plece?ă– Cu mult greutate. Ei au protestat, invocând ordineleă

primite anterior, dar, fireşte, nu puteau dezv lui naturaă acestora deoarece le interziseseşi s comunice cuivaă identitatea mea real . Pân la urm i-a convins, dar aă ă ă trebuit s se r steasc la ei plin de furie.ă ă ă ă

– Şi atunci ai plecat.– Exact, colege Elijah.P cat, se gândi detectivul, c Gladia nu socotiseă ă

incidentul destul de important ca s i-l relateze atunci cândă s-au vizionat.

– i-a trebuit destul de mult timp ca s m g seşti,Ţ ă ă ă Daneel.

– Robo ii solarieni au un sistem de informare bazat peţ contacte subeterice. Un solarian experimentat poate ob ineţ

198

informa ii în mod prompt, dar, întrucât sistemul seţ compune din milioane de instala ii individuale, unuia caţ mine, f r experien în acest domeniu, i-a trebuit timp caă ă ţă s ob in o singur informa ie. A trecut peste o or pân să ţ ă ă ţ ă ă ă aflu unde eşti. Şi am mai pierdut timp, de asemenea, vizitând locul de munc al doctorului Delmarre dup ceă ă plecaseşi de acolo.

– Ce-ai f cut la cresc torie?ă ă– Unele cercet ri proprii. Îmi pare r u c am fost nevoită ă ă

s procedez astfel în absen a ta, dar situa ia m obliga laă ţ ţ ă aceasta.

– Ai vizionat-o sau ai v zut-o pe Klorissa Cantoro? întrebă ă Baley.

– Am vizionat-o, dar din propria ei cl dire, nu de peă domeniul nostru. La cresc torie erau nişte registre pe careă voiam s le v d. Aş fi putut s-o vizionez şi de acas , dar n-ă ă ăar fi fost convenabil s r mân acolo, c ci cei trei robo i îmiă ă ă ţ cunoşteau adev rata natur şi m-ar fi putut uşor imobilizaă ă din nou.

Baley îşi revenise aproape complet. Se d du jos din pat,ă constatând c era îmbr cat într-un fel de c maş deă ă ă ă noapte, pe care o privi cu dezgust.

– Adu-mi hainele!Daneel se conform .ă– Unde e doamna Delmarre? întreb detectivul,ă

îmbr cându-se.ă– Sub arest la domiciliu, colege Elijah.– Cum?!? Din ordinul cui?– Din ordinul meu. Este p zit de robo i în dormitorul eiă ă ţ

şi i-am neutralizat posibilitatea de a da alte dispozi ii decâtţ cele legate de necesit ile personale.ăţ

– Ai f cut asta singur?ă– Robo ii de aici nu-mi cunosc identitatea.ţBaley termin îmbr catul.ă ă– Ştiu c exist argumente împotriva ei. A avut prilejul să ă ă

comit o crim . Mai mult chiar decât b nuiam la început:ă ă ă nu s-a n pustit la fa a locului auzind strig tul so ului ei, aşaă ţ ă ţ

199

cum ne-a spus ini ial, ci s-a aflat acolo tot timpul.ţ– Pretinde cumva c a asistat la crim şi c l-a v zut peă ă ă ă

asasin? întreb robotul.ă– Nu. Nu-şi mai aminteşte momentele cruciale. Asta se

poate întâmpla uneori. Şi apoi, avea şi un mobil.– Care, colege Elijah?– Unul pe care îl inclusesem printre posibilit i de la bunăţ

început. Mi-am spus urm toarele: dac ne-am afla peă ă P mânt şi doctorul Delmarre ar fi aşa cum mi-a fost descris,ă iar Gladia Delmarre aşa cum p rea s fie, aş spune c ea îlă ă ă iubeşte, sau c l-a iubit, pe când el se iubeşte numai peă sine. Greutatea era s ştiu dac solarienii tr iescă ă ă sentimentul dragostei ca şi noi, p mântenii. Nu m puteamă ă bizui pe aprecierea mea în privin a emo iilor şi reac iilor lor.ţ ţ ţ Iat de ce trebuia s cunosc câ iva dintre ei. Nu s -iă ă ţ ă vizionez, ci s -i v d.ă ă

– Nu în eleg, colege Elijah.ţ– Nu ştiu dac - i voi putea explica. Posibilit ile geniceă ţ ăţ

ale acestor oameni sunt temeinic studiate înainte de naştere, iar dup naştere se analizeaz reparti ia efectiv aă ă ţ ă genelor.

– Cunosc acest lucru.– Dar genele nu rezolv totul. Conteaz şi mediulă ă

înconjur tor, care poate crea o psihoz real acolo undeă ă ă genele indic doar poten ialitatea unei anumite psihoze. Aiă ţ remarcat interesul Gladiei pentru P mânt?ă

– L-am remarcat, colege Elijah, şi l-am socotit un interes simulat în scopul de a- i influen a opiniile.ţ ţ

– S presupunem c este un interes real, ba chiar oă ă fascina ie. S presupunem c o atrage cumva aglomera iaţ ă ă ţ uman de pe P mânt. S presupunem c este atras ,ă ă ă ă ă contrar voin ei ei, de un lucru pe care a fost educat s -lţ ă ă considere resping tor. O asemenea anomalie era posibil .ă ă Trebuia s-o verific v zând diverşi solarieni şi observândă reac iile lor, v zând-o pe ea şi observând reac iile ei. Iatţ ă ţ ă de ce trebuia s plec f r tine, Daneel, cu orice pre . Iat deă ă ă ţ ă ce nu mai puteam continua ancheta prin vizionare.

200

– Nu mi-ai explicat toate astea, colege Elijah.– Dac i-aş fi explicat, ai fi putut renun a la ceea ceă ţ ţ

considerai a fi datoria ta în temeiul Primei legi?Daneel nu r spunse.ă– Experien a a reuşit, continu Baley. Am v zut, sau amţ ă ă

încercat s v d, mai mul i solarieni. Un b trân sociolog s-aă ă ţ ă str duit s m vad , dar a trebuit s renun e. Un roboticiană ă ă ă ă ţ a refuzat categoric s m primeasc , deşi am exercitată ă ă mari presiuni asupra lui. Chiar şi numai simpla idee de a face aceasta îi provoca o reac ie infantil : îşi sugea degetulţ ă şi plângea. Asistenta doctorului Delmarre era mai înv atăţ ă cu prezen a fizic prin îns şi natura profesiei ei, aşa c m-aţ ă ă ă tolerat, dar la vreo şapte metri de ea. Gladia, pe de altă parte…

– Da?– Gladia a acceptat s m vad dup o uşoar ezitare.ă ă ă ă ă

Suporta cu uşurin prezen a mea, chiar d dea semne deţă ţ ă obişnuin pe m sur ce trecea timpul. Totul indica oţă ă ă condi ie psihotic . N-o deranja s m vad ; o interesaţ ă ă ă ă P mântul; e posibil s fi nutrit un interes anormal pentruă ă so ul ei. Totul se poate explica printr-o atrac ie puternic şi,ţ ţ ă în aceast lume, anormal – prezen a fizic a sexului opus.ă ă ţ ă Doctorul Delmarre, îns , nu era omul care s încurajeze sauă ă s stimuleze asemenea atitudini. Rezultatul trebuie s fiă ă fost foarte dezam gitor pentru ea.ă

Daneel d du din cap a în elegere.ă ţ– Suficient de dezam gitor ca s-o împing la crim într-ă ă ă

un moment de furie.– Şi totuşi, Daneel, nu cred aceasta.– Eşti poate influen at de unele ra iuni personale, colegeţ ţ

Elijah? Doamna Delmarre este o femeie atr g toare, iar tuă ă eşti p mântean şi la tine preferin a pentru prezen a fizic aă ţ ţ ă unei femei atr g toare n-are nimic psihotic.ă ă

– Am ra iuni mai temeinice, r spunse Baley, stingherit.ţ ă(Privirea rece a robotului îl fixa mult prea subtil şi

p trunz tor. La naiba! Daneel nu era, în fond, decât oă ă maşin rie!)ă

201

– Dac ea e ucigaşa so ului ei, atunci tot ea trebuie s fiă ţ ă încercat s -l asasineze pe Gruer.ă

O clip sim i ispita de a-i explica felul în care se puteaă ţ organiza o crim prin intermediul robo ilor, dar se ab inu.ă ţ ţ Nu ştia cum va reac iona Daneel la o ipotez care f cea dinţ ă ă robo i asasini inconştien i.ţ ţ

– Ca şi pe tine, de altfel, observ Daneel.ăBaley se încrunt . N-avusese deloc inten ia s -lă ţ ă

informeze pe robot despre incidentul cu s geata otr vit şi,ă ă ă implicit, s -i intensifice pornirea şi aşa excesiv de a-lă ă proteja.

– Ce i-a spus Klorissa? întreb Baley, iritat.ţ ă(Ar fi trebuit s -i recomande femeii discre ie, dar cumă ţ

putea b nui c Daneel va ajunge acolo ca s facă ă ă ă cercet ri?)ă

– Doamna Cantoro n-are nimic de a face cu aceasta, r spunse calm robotul. Chiar eu am fost martor la tentativaă de asasinat.

Baley r mase perplex.ă– Dar tu nu erai nic ieri prin preajm .ă ă– Ba chiar eu te-am prins în bra e şi te-am adus aiciţ

acum o or .ă– Ce tot spui?– Nu- i aminteşti, colege Elijah? Ar fi fost o crim aproapeţ ă

perfect . Nu i-a propus doamna Delmarre s ieşi afar ? N-ă ţ ă ăam fost martor, dar sunt sigur c a f cut-o.ă ă

– Da, într-adev r, mi-a propus.ă– Poate chiar te-a ademenit s ieşi din cas .ă ăBaley îşi aminti de „portretul” s u, de acei pere i cenuşii.ă ţ

S fi fost oare un abil truc psihologic?ăPutea oare o solarian s intuiasc atât de bineă ă ă

psihologia unui p mântean?ă– Nu, r spunse el.ă– Nu ea i-a propus s vii lâng bazinul ornamental şi sţ ă ă ă

te aşezi pe banc ?ă– Da.– Nu crezi c te-a observat tot timpul, v zând cum teă ă

202

cuprinde ame eala?ţ– M-a întrebat de vreo dou ori dac nu vreau s reintruă ă ă

în cas .ă– Poate a f cut-o numai de form . Te urm rea cum i seă ă ă ţ

face r u pe banca aceea. Poate chiar te-a împins, sau poateă nici n-a fost nevoie. În clipa când am ajuns acolo şi te-am prins în bra e tocmai c deai pe spate, de pe banca deţ ă piatr , spre apa adânc de un metru, în care te-ai fi înecată ă cu siguran .ţă

De-abia acum îşi aminti Baley de acele ultime senza iiţ fugare.

– Dumnezeule!– Mai mult chiar, continu Daneel, calm dar implacabil,ă

doamna Delmarre şedea lâng tine şi te privea cum caziă f r s fac un gest. Şi nici nu te-ar fi scos din ap . Te-ar fiă ă ă ă ă l sat s te îneci. Ar fi chemat, poate, un robot, dar acesta,ă ă f r îndoial , ar fi ajuns prea târziu. Iar dup aceea ar fiă ă ă ă explicat, fireşte, c -i era imposibil s te ating , chiar şiă ă ă pentru a- i salva via a.ţ ţ

Destul de plauzibil, îşi spuse Baley. Nimeni n-ar fi contestat neputin a ei de a atinge o fiin uman .ţ ţă ă Surprinz tor, eventual, ar fi fost faptul c putuse sta atât deă ă aproape de el.

– Vezi aşadar, colege Elijah, c vinov ia ei este practică ăţ indiscutabil . Mi-ai spus c tot ea ar trebui b nuit deă ă ă ă tentativa de omor împotriva lui Gruer, ca şi cum acesta ar fi un argument contra vinov iei ei. Iat îns c aşa trebuie săţ ă ă ă ă fi stat lucrurile. Singurul mobil pe care îl avea ca s te ucidă ă este acelaşi ca şi în cazul lui Gruer: necesitatea de a înl tura un anchetator prea insistent al primei crime.ă

– Întreaga desf şurare a faptelor putea fi întâmpl toare,ă ă ripost Baley. Poate c nici nu şi-a dat seama c exteriorulă ă ă îmi va face r u.ă

– A studiat P mântul şi cunoştea particularit ileă ăţ p mântenilor.ă

– O asigurasem c am mai ieşit în cursul zilei de azi şi că ă începeam s m obişnuiesc.ă ă

203

– Poate c ea cunoştea mai bine situa ia.ă ţBaley se lovi cu pumnul în palm .ă– Prea o crezi deşteapt ! Nu merge, şi nu pot s cred. Înă ă

orice caz, nicio acuza ie de omor nu st în picioare câtţ ă ă vreme nu mi se explic lipsa armei cu care s-a s vârşită ă crima.

Daneel privi int la p mântean.ţ ă ă– Pot s-o fac şi pe asta, colege Elijah.Baley se uit uluit la robot.ă– Ce?!?– Ra ionamentul t u, colege Elijah, era, dac î iţ ă ă ţ

aminteşti, urm torul: Dac doamna Delmarre a comisă ă crima, atunci arma, oricare ar fi fost, trebuia s r mân laă ă ă fa a locului. Robo ii, care au sosit imediat, n-au v zut aşaţ ţ ă ceva, deci arma trebuia s fi fost luat de acolo, luat deă ă ă c tre asasin, care, implicit, nu putea fi doamna Delmarre.ă Aşa e?

– Aşa e!– Şi totuşi, continu Daneel, exist un singur loc în careă ă

robo ii n-au c utat.ţ ă– Care?– Sub corpul doamnei Delmarre. Ea z cea leşinat , dină ă

cauza tensiunii momentului – fie c s vârşise crima, fie că ă ă nu – şi arma, oricare ar fi fost, se afla sub ea şi nu putea fi v zut .ă ă

– Atunci, observ detectivul, ar fi fost g sit imediată ă ă dup ce doamna Delmarre a fost deplasat de acolo.ă ă

– Exact, spuse Daneel. Numai c ea n-a fost deplasat deă ă robo i. Chiar ea ne-a relatat ieri, la mas , c doctorul Thoolţ ă ă le-a ordonat robo ilor s -i pun o pern sub cap şi apoi sţ ă ă ă ă ias . Primul care a deplasat-o a fost doctorul Altim Thool înă persoan , când a venit s o examineze.ă ă

– Şi?– Rezult deci, colege Elijah, c apare o nouă ă ă

posibilitate: Doamna Delmarre este ucigaşa, arma se afl laă locul crimei, dar doctorul Thool o face s dispar pentru a oă ă ap ra pe doamna Delmarre.ă

204

Baley avu un surâs dispre uitor. Daneel îl convinseseţ aproape s se aştepte la o ipotez rezonabil .ă ă ă

– Absolut nemotivat. De ce ar fi f cut doctorul Thool aşaă ceva?

– Dintr-un motiv foarte justificat. Î i aminteşti cuvinteleţ doamnei Delmarre despre el: „A fost doctorul meu înc dină copil rie şi e totdeauna atât de amabil şi prietenos”… M-amă întrebat dac avea vreun motiv s se ocupe atât de mult deă ă ea. Iat de ce am vizitat cresc toria de copii şi am cercetată ă registrele. Ceea ce doar b nuiam s-a adeverit.ă

– Ce anume?– C doctorul Thool este tat l Gladiei Delmarre şi, maiă ă

mult, c el ştie aceasta.ăBaley n-avea de ce s nu dea crezare robotului. Sim eaă ţ

doar un profund regret c nu el, ci robotul Daneel Olivaw,ă era cel care realizase aceast analiz logic necesar . Dară ă ă ă chiar şi aşa, ra ionamentul nu era complet.ţ

– Ai vorbit cu doctorul Thool? întreb detectivul.ă– Da. L-am pus şi pe el sub stare de arest la domiciliu.– Şi ce spune?– Recunoaşte c este tat l doamnei Delmarre. I-amă ă

ar tat înregistrarea oficial şi notele despre felul cum seă ă interesa de s n tatea ei în copil rie. Ca medic aveaă ă ă posibilit i mai mari în acest sens decât al i solarieni.ăţ ţ

– Dar de ce-l preocupa s n tatea ei?ă ă– M-am gândit şi la asta, colege Elijah. Era deja b trână

când i s-a dat aprobare special pentru a avea înc un copilă ă şi, mai mult, a reuşit chiar s -l aib . El atribuie faptulă ă calit ilor sale genice şi formei sale fizice. Este deciăţ probabil, mai mândru de acest rezultat decât se obişnuieşte aici, pe Solaria. În plus, func ia sa de medic – o profesieţ desconsiderat din cauz c implic prezen a fizic – aă ă ă ă ţ ă contribuit la sporirea sentimentului de mândrie. Din acest motiv a men inut un contact direct cu copilul s u.ţ ă

– Dar Gladia ştie asta?– Dup spusele doctorului Thool, nu ştie.ă– Thool recunoaşte c a luat arma?ă

205

– Nu, nu recunoaşte.– Atunci n-ai realizat nimic, Daneel.– Nimic?– Dac nu po i s g seşti arma şi s dovedeşti c el aă ţ ă ă ă ă

luat-o, sau cel pu in s -l faci s m rturiseasc , n-ai niciunţ ă ă ă ă fel de probe. O înl n uire de deduc ii logice este un lucruă ţ ţ frumos, dar nu constituie o dovad .ă

– Nu cred c ar m rturisi f r un interogatoriu strâns, deă ă ă ă un fel pe care eu nu m pricep s i-l iau. Omul ine la fiicaă ă ţ lui.

– Nicidecum, spuse Baley. Sentimentul pe care-l nutreşte fa de ea n-are nimic de-a face cu cel cunoscut de noi. Peţă Solaria lucrurile stau altfel.

Baley începu s m soare camera în lung şi în lat,ă ă încercând s se linişteasc .ă ă

– Daneel, ai f cut o analiz logic f r greş, şi, totuşi,ă ă ă ă ă complet nera ional . („Logic, dar nu ra ional.” Nu este astaţ ă ţ defini ia robotului?) Doctorul Thool este un om b trân,ţ ă intrat în declin fiziologic, chiar dac s-a dovedit în stare să ă aib o fiic acum circa treizeci de ani. Pân şi spa ieniiă ă ă ţ devin senili. Imagineaz -ă ţi-l examinându-şi fiica leşinat şiă ginerele ucis prin violen . Î i po i da seama ce situa ieţă ţ ţ ţ neobişnuit era asta pentru el? Îl po i crede capabil să ţ ă r mân st pân pe sine? Şi înc în asemenea grad încât să ă ă ă ă poat s vârşi o serie de ac iuni uimitoare? Mai întâi trebuiaă ă ţ s observe o arm sub corpul Gladiei, o arm atât de bineă ă ă acoperit încât robo ii s n-o g seasc . Apoi, indiferent deă ţ ă ă ă la ce indicii ar fi pornit pentru a deduce prezen a armei,ţ trebuia s -şi dea pe loc seama c , înl turând-o, înl tura şiă ă ă ă posibilitatea dovedirii unei acuza ii de omucidere ce i s-ar fiţ adus fiicei sale. Un ra ionament cam complicat pentru unţ b trân în plin panic . Dup care trebuia s -şi pun planulă ă ă ă ă ă în aplicare, de asemenea un lucru greu pentru un b trână speriat. Şi, în sfârşit, trebuia s aib curajul de a-şi agravaă ă situa ia continuând s mint . Toate acestea pot rezultaţ ă ă dintr-o analiz logic , dar nu sunt rezonabile.ă ă

– Ai o alt solu ie, colege Elijah? întreab Daneel.ă ţ ă

206

Baley se aşezase în timp ce vorbea şi acum încerc s seă ă ridice, dar starea de oboseal şi faptul c scaunul era scundă ă îl împiedicar . Întinse o mân spre robot, spunând pe ună ă ton uşor enervat:

– D -mi mâna, te rog, Daneel.ăRobotul se uit , surprins, la propria sa mân .ă ă– Poftim, colege Elijah?Baley blestem în gând interpretarea literar a robotuluiă ă

şi explic :ă– Ajut -m s m ridic.ă ă ă ăBra ul puternic al lui Daneel îl ridic f r efort de peţ ă ă ă

scaun.– Mul umesc. Nu, n-am o alt solu ie. Sau, mai bine zis,ţ ă ţ

aş avea, dar totul depinde de g sirea armei.ăSe duse, ner bd tor, pân la perdelele grele careă ă ă

acopereau aproape în întregime unul dintre pere i şi, de-ţabia dându-şi seama ce face, ridic un col . Privi intă ţ ţ ă petecul întunecat de sticl pân ce în elese c vedeaă ă ţ ă începutul nop ii şi apoi l s perdeaua s cad tocmai cândţ ă ă ă ă Daneel, apropiindu-se t cut, i-o lu dintre degete.ă ă

În frac iunea de secund în care observ mâna robotuluiţ ă ă luându-i perdeaua cu grija afectuoas a unei mame care-şiă fereşte copilul de foc, detectivul sim i petrecându-se în el oţ r sturnare. Apuc din nou perdeaua, smucind-o din mânaă ă lui Daneel, şi, folosindu-şi întreaga putere, o rupse de la fereastr , l sând doar câteva fâşii zdren uite.ă ă ţ

– Colege Elijah, spuse robotul domol, doar ştii ce nepl ceri î i provoac spa iul liber.ă ţ ă ţ

– Ştiu, spuse Baley, ce foloase poate s -mi aduc .ă ăÎşi a inti privirile afar . Nu se vedea nimic, numaiţ ă

întuneric, dar acel întuneric era spa iul liber. Spa iulţ ţ nelimitat, chiar dac -i lipsea lumina, şi el, Baley, îl înfrunta.ă

Pentru prima dat îl înfrunta f r ezit ri. Nu mai era oă ă ă ă simpl bravad , sau o curiozitate pervers , sau calea spreă ă ă solu ionarea unei crime. Îl înfrunta pentru c ştia c doreaţ ă ă aceasta, c trebuie. Şi aici st tea toat deosebirea.ă ă ă

Pere ii erau doar cârje! Întunericul şi mul imile erau doarţ ţ

207

cârje! Poate c aşa le şi considerase, în subconştient, şi leă ura chiar şi atunci când credea cel mai mult c le iubea şiă c avea nevoie de ele. Altfel de ce i-ar fi displ cut atât deă ă intens pere ii crea i de Gladia în jurul acelui „portret”?ţ ţ

Se sim i n p dit de un sentiment de triumf şi, ca şi cumţ ă ă triumful ar fi fost contagios, un nou gând r s ri, izbucnindă ă ca un strig t l untric.ă ă

Baley se întoarse, ame it, c tre Daneel.ţ ă– Ştiu, şopti el. La naiba! Ştiu!– Ce ştii, colege Elijah?– Ştiu ce s-a întâmplat cu arma. Ştiu cine e vinovat.

Totul, deodat , s-a orânduit la perfec ie.ă ţ

208

17. Se ine o şedinţ ţă

Daneel nu era de acord cu ideea unei ac iuni imediate.ţ– Mâine! spuse el, respectuos dar ferm. Aceasta e

propunerea mea, colege Elijah. Este târziu şi trebuie s teă odihneşti.

Baley fu nevoit s recunoasc adev rul celor spuse şi, înă ă ă plus, era nevoie de anumite preg tiri, ba chiar de foarteă multe. Avea solu ia crimei, era sigur de asta, dar aceastaţ era bazat pe deduc ie, ca şi teoria lui Daneel, şi ca atareă ţ lipsit de valoare probant . Trebuia s fie ajutat deă ă ă solarieni.

Dar dac urma s aib de-a face cu ei, un p mântean înă ă ă ă fa a mai multor spa ieni, atunci era necesar s fie perfectţ ţ ă st pân pe sine. Deci, odihn şi preg tire.ă ă ă

Şi totuşi n-o s poat dormi. Era sigur c n-o s poată ă ă ă ă dormi. Cu tot acel pat moale instalat special pentru el de c tre robo i cu mişc ri precise, cu tot parfumul delicat şi cuă ţ ă toat muzica dulce ce r suna în acea camer special dină ă ă ă vila Gladiei. Era sigur de asta.

Daneel şedea retras într-un col întunecos.ţ– Tot o mai suspectezi pe Gladia? întreb Baley.ă– Nu cred c ar fi în elept s te las s dormi singur şiă ţ ă ă

neprotejat.– Bine, f cum vrei. Te-ai l murit ce vreau s faci,ă ă ă

Daneel?– Da, colege Elijah.– N-ai, sper, niciun fel de rezerve sub imperiul Primei

legi?– Ba am câteva, în privin a reuniunii pe care vrei s-oţ

convoc m. Vei fi înarmat şi î i vei lua m suri de siguran ?ă ţ ă ţă– Da, te asigur.Daneel scoase un oftat care sun atât de uman încât oă

clip Baley scrut întunericul, încercând s vad fa aă ă ă ă ţ perfect , de maşin rie, a robotului.ă ă

– Nu întotdeauna am g sit comportarea oameniloră

209

logic , observ Daneel.ă ă– Ne-ar trebui şi nou trei Legi proprii, dar m bucur că ă ă

nu le avem, r spunse detectivul, cu ochii fixa i în plafon.ă ţFoarte multe depindeau acum de Daneel, şi totuşi nu-i

putea dezv lui nici pe departe întregul adev r. Robo ii erauă ă ţ de asemenea implica i. Aurora avusese motivele ei sţ ă trimit un robot ca s -i reprezinte interesele, dar acumă ă greşise. Robo ii aveau limitele lor.ţ

Aşadar, dac totul va merge bine, treaba se puteaă termina în dou sprezece ore. Iar peste înc dou sprezeceă ă ă s-ar putea g si deja în drum spre P mânt, purtând cu el oă ă speran . O speran de un fel ciudat. C reia de-abia puteaţă ţă ă s -i dea crezare el însuşi, dar care reprezenta pentruă P mânt sc parea. Trebuia s reprezinte sc parea.ă ă ă ă

P mântul! New York-ul! Jessie şi Ben! C ldura,ă ă intimitatea, duioşia c minului!ă

Se gândea la toate acestea, pe jum tate adormit, dar nuă reuşea s -şi g seasc tihna aşteptat . Între el şi lumeaă ă ă ă Oraşelor p mântene se produsese o înstr inare.ă ă

La un moment dat totul se stinse şi Baley adormi.Dup ce se trezi, detectivul f cu un duş şi se îmbr c .ă ă ă ă

Era preg tit din punct de vedere fizic, şi totuşi nu se sim eaă ţ sigur pe sine. Nu c ra ionamentul s u i-ar fi p rut maiă ţ ă ă pu in conving tor în lumina palid a dimine ii. Mai curândţ ă ă ţ din cauz c avea de înfruntat nişte solarieni. Oare puteaă ă conta pe reac iile lor? Sau va continua s ac ionezeţ ă ţ orbeşte?

Gladia fu prima care ap ru. Un lucru simplu pentru ea,ă fireşte. Folosea un circuit interior, c ci se afla în aceeaşiă cl dire. Era palid la fa şi lipsit de expresie. Purta oă ă ţă ă rochie alb , care-i d dea un aspect rece, de statuie. Priviă ă neajutorat la Baley, care-i zâmbi prietenos, ceea ce p ruă ă s-o mai încurajeze.

Unul câte unul se ivir şi ceilal i. Attlebish, şefulă ţ interimar al serviciului de securitate, ap ru imediat după ă Gladia, suplu şi arogant, cu b rbia-i masiv v dindă ă ă dezaprobare. Apoi Leebig, roboticianul, nervos şi

210

ner bd tor, clipind spasmodic din pleoapa beteag , şiă ă ă Quemot, sociologul, pu in obosit, dar zâmbindu-i binevoitorţ lui Baley cu ochii s i vârâ i în fundul capului, de parc i-ar fiă ţ ă spus: – Noi doi ne-am v zut, ne cunoaştem bine.ă

Ap ru şi Klorissa Cantoro, vizibil stânjenit de prezen aă ă ţ celorlal i. O privi o clip pe Gladia, strâmbând din nas, dupţ ă ă care îşi fix privirile în podea. Ultimul se ivi doctorul Thool.ă Era tras la fa şi p rea bolnav.ţă ă

Erau to i, afar de Gruer, care se îns n toşea lent şi n-arţ ă ă ă fi putut înc participa. (Nu-i nimic, îşi spuse Baley, o s neă ă descurc m şi f r el.) To i erau îmbr ca i protocolar şi to iă ă ă ţ ă ţ ţ se aflau în înc peri cu ferestrele bine acoperite.ă

Daneel aranjase lucrurile cum trebuie şi Baley spera că se va achita tot atât de bine şi de restul îns rcin rilor.ă ă

Detectivul se uit pe rând la cei şase spa ieni. Inima îiă ţ b tea cu putere. Fiecare îl viziona dintr-o alt camer şiă ă ă amestecul de lumini, mobil şi motive ornamentale eraă ame itor. Începu s vorbeasc :ţ ă ă

– Vreau s discut m despre uciderea doctorului Rikaineă ă Delmarre sub aspectul mobilului, prilejului şi mijlocului; în aceast ordine deci…ă

Attlebish îl întrerupse:– Va fi o expunere lung ?ă– Se prea poate, ripost Baley t ios. Am fost chemat aiciă ă

s anchetez o crim , aceasta fiind meseria şi specialitateaă ă mea. Ştiu cel mai bine cum trebuie procedat.

(S nu înghit nimic de la ei acum, sau totul se duceă naibii! S -i domin! S -i domin!)ă ă

Continu , rostind cuvintele cât mai clar şi incisiv cuă putin :ţă

– Mai întâi mobilul. Într-un anumit sens, acesta este cel mai neconcludent dintre cele trei puncte. Prilejul şi mijlocul sunt chestiuni obiective, pot fi cercetate faptic. Mobilul însă este subiectiv. Poate fi, eventual, sesizat de al ii: bun oar ,ţ ă ă dorin a de r zbunare pentru o umilin suferit . Dar poate fiţ ă ţă ă şi absolut insesizabil: o ur ira ional , ucigaş , din parteaă ţ ă ă unei persoane care ştie s se st pâneasc şi nu se tr dează ă ă ă ă

211

niciodat .ăDumneavoastr mi-a i spus, aproape to i, cu diferiteă ţ ţ

ocazii, c o b nui i pe Gladia Delmarre de comitereaă ă ţ acestui omor. În orice caz, nimeni n-a indicat vreun alt suspect. Avea Gladia un mobil? Doctorul Leebig, a sugerat unul, spunându-mi c Gladia se certa frecvent cu so ul ei.ă ţ Mai târziu a recunoscut ea îns şi aceasta. Furia ce se naşteă dintr-o asemenea ceart ar putea împinge pe cineva laă crim . Perfect. R mâne îns întrebarea dac ea esteă ă ă ă singura care avea un mobil. M întreb, oare doctorulă Leebig…

Roboticianul aproape s ri în sus. Întinzând mâna înă direc ia lui Baley, exclam :ţ ă

– Fii atent ce spui, p mântene!ă– Emit doar ipoteze, r spunse Baley cu r ceal .ă ă ă

Dumneavoastr , domnule Leebig, lucra i cu doctorulă ţ Delmarre la crearea unor noi tipuri de robo i. Sunte i celţ ţ mai bun specialist în robotic de pe Solaria. A i afirmată ţ acest lucru şi v cred.ă

Leebig zâmbi cu v dit condescendenă ă ţ .ă– Dar am aflat, continu detectivul, c doctorul Delmarreă ă

era pe punctul de a pune cap t acestei colabor ri dină ă anumite motive legate de persoana dumneavoastr , peă care le condamna.

– Minciun ! Minciun !ă ă– Se poate. Dar dac ar fi adev rat? N-ar fi fost acesta ună ă

mobil s -l lichida i înainte ca el s v umileasc publică ţ ă ă ă rupând rela iile cu dumneavoastr ?ţ ă

Baley continu gr bit, spre a nu-i da timp lui Leebig să ă ă riposteze:

– Şi dumneavoastr , doamn Cantoro. Moarteaă ă doctorului Delmarre v las în func ia de fetolog, un postă ă ţ important.

– O, ceruri! Dar am mai vorbit despre asta! strigă Klorissa, terorizat .ă

– Ştiu c am mai vorbit, dar oricum, faptul trebuieă men ionat. Cât despre doctorul Quemot, dânsul jucaţ

212

regulat şah cu doctorul Delmarre. Poate c îl irita pierdereaă prea multor partide…

Sociologul îl întrerupse calm:– Cred c pierderea unei partide de şah nu poateă

constitui un mobil serios, domnule detectiv.– Depinde de importan a pe care o acorda i şahului. Unţ ţ

mobil poate p rea foarte serios ucigaşului şi cu totulă neînsemnat altor persoane. Dar nu asta conteaz . Vreauă doar s ar t c numai existen a mobilului nu este în sineă ă ă ţ suficient . Oricine poate avea un mobil, mai ales pentruă uciderea unui om ca doctorul Delmarre.

– Ce vre i s spune i cu aceste cuvinte? întreb Quemotţ ă ţ ă cu indignare în glas.

– O, numai c doctorul Delmarre era „un bun solarian”.ă To i l-a i calificat astfel. Se conforma cu stricte e tuturorţ ţ ţ uzan elor de pe Solaria. Era un om ideal, aproape oţ abstrac iune. Cine putea nutri dragoste, sau chiar numaiţ simpatie, pentru un asemenea om? O persoan f ră ă ă defecte îi face pe to i ceilal i conştien i de imperfec iunileţ ţ ţ ţ lor. Tennyson, un poet din vechime, a scris cândva: „Cel ce n-are niciun defect, este el însuşi un mare defect.”

– Nimeni n-ar ucide un om pentru c e prea bun, observă ă Klorissa dezaprobator.

– Nu se ştie niciodat , r spunse Baley şi continu f ră ă ă ă ă alte explica ii: Doctorul Delmarre prinsese, sau credea c aţ ă prins, firele unei conspira ii ce se urzea pe Solaria. Oţ conspira ie menit s duc la un atac asupra restuluiţ ă ă ă Galaxiei, în scopuri de cucerire. Voia s împiedice aceasta.ă Din acest motiv cei implica i în conspira ie puteauţ ţ considera necesar s -l înl ture. Oricare dintre cei prezen iă ă ţ aici ar putea fi un membru al conspira iei, incluzând-o,ţ desigur, pe doamna Delmarre, dar incluzându-l şi pe şeful interimar al serviciului de securitate, Corwin Attlebish.

– Pe mine? f cu Attlebish, neimpresionat.ă– Oare n-a i încercat s pune i cap t cercet rilor imediatţ ă ţ ă ă

ce nenorocirea întâmplat lui Gruer v-a adus la conducereaă serviciului de securitate?

213

Baley sorbi de câteva ori, tacticos, din b utura sa (directă din ambalajul original, neatins de alte mâini omeneştiă decât ale sale, şi nici de robo i) şi îşi redobândi for ele.ţ ţ Deocamdat inten ia lui era s „trag de timp” şi îl bucuraă ţ ă ă faptul c solarienii îi f ceau jocul. N-aveau experien aă ă ţ p mânteanului în a trata strâns cu cineva. Nu ştiau s lupteă ă corp la corp.

Relu :ă– Acum, prilejul. Dup p rerea general numai doamnaă ă ă

Delmarre l-a avut, deoarece numai ea se putea apropia de so ul ei în persoan . Dar suntem siguri de aceasta? Dacţ ă ă altcineva decât doamna Delmarre s-ar fi hot rât s -l ucidă ă ă pe doctorul Delmarre? O asemenea decizie disperat n-ară face din prezen a fizic un aspect secundar? Dac vreunulţ ă ă dintre dumneavoastr ar inten iona s ucid , n-ar puteaă ţ ă ă suporta prezen a fizic a victimei doar atât cât s -şiţ ă ă îndeplineasc inten ia? Nu s-ar putea strecura în vila so iloră ţ ţ Delmarre…

Attlebish interveni glacial:– Nu în elegi acest lucru, p mântene. Nu conteaz dacţ ă ă ă

ar putea s-o fac sau nu. Esen ial este c doctorul Delmarreă ţ ă n-ar fi tolerat s fie v zut, te asigur. Dac cineva l-ar fiă ă ă vizitat în persoan , indiferent de gradul şi vechimeaă prieteniei dintre ei, l-ar fi dat afar şi, la nevoie ar fi pusă robo ii s-o fac .ţ ă

– Da, într-adev r, admise Baley, cu condi ia ca doctorulă ţ Delmarre s -şi dea seama c e vorba de prezen fizic .ă ă ţă ă

– Ce vre i s spune i cu asta? întreb doctorul Thool cuţ ă ţ ă surprindere şi tremur în glas.

– Când a i tratat-o pe doamna Delmarre la locul crimei,ţ replic Baley privindu-l drept în fa , ea a presupus c oă ţă ă viziona i doar, pân când a sim it c o atinge i. Aşa mi-aţ ă ţ ă ţ spus şi o cred. Eu însumi, obişnuit numai cu v zutul, cândă am sosit pe Solaria şi am f cut cunoştin cu domnul Gruer,ă ţă eram convins c -l v d. Iar când la sfârşitul convorbirii, aă ă disp rut din fa a mea, am r mas uluit.ă ţ ă

S presupunem acum contrariul. S admitem c în totă ă ă

214

timpul vie ii sale ca adult singurele lui contacte cu al ii auţ ţ fost prin vizionare. C n-a v zut pe nimeni, afar doar,ă ă ă rareori, pe so ia sa. S presupunem acum c altcineva vineţ ă ă la el în persoan . N-ar crede oare, automat, c e vorba deă ă vizionare, mai ales dac un robot ar fi fost instruit s -lă ă anun e c se stabileşte o leg tur prin vizionare?ţ ă ă ă

– Nicio clip , ripost Quemot. Ar fi sesizat existen aă ă ţ aceluiaşi fundal.

– Poate. Dar câ i dintre dumneavoastr sunte i conştien iţ ă ţ ţ de fundal acum? Ar fi trecut un minut sau dou pân ceă ă doctorul Delmarre şi-ar fi dat seama c ceva nu e în regul ,ă ă iar în acest timp prietenul s u, oricare ar fi fost, ar fi putută s se apropie de el, s ridice un obiect contondent şi s -lă ă ă loveasc .ă

– Imposibil, spuse Quemot cu înc p ânare.ă ăţ– Nu cred, replic detectivul. Consider c nici existen aă ă ţ

unui prilej nu poate fi o dovad absolut c doamnaă ă ă Delmarre e ucigaşa. A avut prilejuri, dar au mai avut şi al ii.ţ

Baley f cu din nou o pauz . Fruntea îi era îmbrobonată ă ă de sudoare, dar dac ar fi şters-o s-ar fi ar tat slab în ochiiă ă celorlal i. Trebuia neap rat s p streze conducereaţ ă ă ă discu iei. Persoana pe care o viza trebuia s se simt înţ ă ă inferioritate. Şi era greu ca un p mântean s -i impun aşaă ă ă ceva unui spa ian.ţ

Detectivul privi pe rând fe ele solarienilor şi îşi spuse c ,ţ ă deocamdat , lucrurile mergeau destul de bine. Chiar şiă Attlebish p rea s participe cu totul omeneşte.ă ă

– Şi astfel ajungem, relu Baley, la problema mijlocului,ă care este cea mai complicat dintre toate. Arma cu care s-aă comis omorul n-a putut fi g sit .ă ă

– Ştim asta, spuse Attlebish. Dac n-ar fi fost acest lucru,ă am fi considerat vinov ia doamnei Delmarre evident şi n-ăţ ăam mai fi cerut o anchet .ă

– Poate, r spunse Baley. S analiz m deci chestiuneaă ă ă mijlocului. Exist dou posibilit i. Sau doamna Delmarre aă ă ăţ comis crima, sau altcineva. Dac a comis-o doamnaă Delmarre, arma trebuia s r mân la fa a locului, afară ă ă ţ ă

215

doar de cazul când a fost îndep rtat ulterior. Colegul meu,ă ă domnul Olivaw de pe Aurora, care deocamdat nu se află ă aici, sugereaz c doctorul Thool a avut prilejul s înl tureă ă ă ă aceast arm . Îl întreb acum, pe doctorul Thool, de fa cuă ă ţă to i, dac a f cut aşa ceva, dac a îndep rtat vreo arm înţ ă ă ă ă ă timp ce o examina pe doamna Delmarre, care se afla în stare de inconştien .ţă

Doctorul Thool tremura tot.– Nu, nu, v jur. R spund la orice interogatoriu. Jur c n-ă ă ă

am înl turat nimic.ă– Doreşte cineva, întreb Baley, s afirme în acestă ă

moment c doctorul Thool minte?ăUrm un interval de t cere, în timpul c ruia Leebig seă ă ă

uit la un obiect situat în afara câmpului vizual ală detectivului, murmurând ceva despre pierderea de vreme.

– A doua posibilitate, continu Baley, este ca cineva s fiă ă comis omorul şi s fi luat apoi arma cu sine. Dar dac aşaă ă stau lucrurile, trebuie s ne întreb m de ce. Înl turândă ă ă arma crimei sublinia faptul c doamna Delmarre esteă nevinovat . Dac ucigaşul venea de afar , trebuia s fieă ă ă ă idiot ca s nu lase arma lâng cadavru şi astfel s-oă ă incrimineze pe doamna Delmarre. Aşadar în ambele ipoteze, arma trebuia s se afle acolo. Şi totuşi n-a fostă g sit .ă ă

– Ne iei drept orbi sau drept n t r i? întreb Attlebish.ă ă ă ă– V iau drept solarieni, r spunse Baley calm, şi ca atareă ă

incapabili s recunoaşte i aceast arm într-un obiectă ţ ă ă r mas la locul faptei.ă

– Nu în eleg nimic! exclam Klorissa cu glas chinuit.ţ ăChiar şi Gladia, care în tot acest timp abia se clintise, îl

fix pe detectiv cu surprindere.ăBaley relu :ă– So ul mort şi so ia lipsit de cunoştin nu erau singuriiţ ţ ă ţă

care se aflau acolo. Se mai g sea şi un robot cu circuiteă dezorganizate.

– Ei şi? f cu Leebig, iritat.ă– Oare nu este limpede c , dup ce am eliminată ă

216

imposibilul, ceea ce r mâne, oricât de improbabil ar fi,ă reprezint adev rul? Robotul de la fa a locului este armaă ă ţ crimei, o arm pe care niciunul dintre dumneavoastr n-oă ă putea recunoaşte din cauza educa iei pe care a i primit-o.ţ ţ

To i începur s vorbeasc deodat ; to i, afar deţ ă ă ă ă ţ ă Gladia, care r m sese cu privirile pierdute.ă ă

Detectivul îşi ridic bra ele.ă ţ– Sta i! Linişte, v rog! S v explic!ţ ă ă ăŞi descrise înc o dat încercarea de asasinat comisă ă ă

asupra lui Gruer, ca şi metoda prin care putea fi s vârşit .ă ă Ad ug apoi şi propria-i întâmplare, petrecut la cresc toriaă ă ă ă de copii.

Leebig interveni, ner bd tor:ă ă– Cred c un robot a uns s geata cu otrav f r s ştieă ă ă ă ă ă

c era vorba de otrav , iar un altul a dat s geata b iatului,ă ă ă ă dup ce i-a spus c eşti p mântean, f r s ştie c eă ă ă ă ă ă ă otr vit .ă ă

– Cam aşa ceva. Dar ambii robo i primiser instruc iuniţ ă ţ precise.

– E cam tras de p r, spuse Leebig.ă ăQuemot p lise şi p rea gata s leşine dintr-o clip într-ă ă ă ă

alta.– Niciun solarian n-ar putea folosi robo i ca s fac r uţ ă ă ă

unei fiin e umane.ţ– Se poate, spuse Baley dând din umeri, dar r mâneă

faptul c robo ii pot fi manevra i în acest fel. Întreba i-l peă ţ ţ ţ doctorul Leebig, care este robotician.

– Ipoteza nu se aplic în cazul doctorului Delmarre,ă spuse Leebig. i-am spus asta şi ieri. Cum ar putea cinevaŢ s fac un robot s sf râme easta unui om?ă ă ă ă ţ

– S v explic cum?ă ă– Te rog, dac po i.ă ţ– Doctorul Delmarre experimenta un nou tip de robot.

Însemn tatea acestui fapt mi-a sc pat pân asear , când s-ă ă ă ăa întâmplat s spun unui robot: „D -mi mâna!”, cerându-iă ă ajutor ca s m ridic de pe scaun. Robotul şi-a privită ă consternat mâna, de parc ar fi crezut c -i cer s şi-oă ă ă

217

desprind şi s mi-o dea mie. A trebuit s -i repet ordinulă ă ă într-o alt form .ă ă

Dar întâmplarea mi-a amintit de un lucru pe care mi-l spusese doctorul Leebig pu in mai înainte. Era vorba deţ experimentarea unor robo i cu membre detaşabile.ţ

S presupunem c robotul testat de doctorul Delmarreă ă era de acest tip, capabil s foloseasc mai multe membreă ă interşanjabile, de forme diferite, pentru diferite sarcini specializate. S presupunem c ucigaşul ştia acest fapt şiă ă c pe neaşteptate i-a spus robotului: „D -mi bra ul t u!”ă ă ţ ă Robotul şi-a detaşat bra ul şi i l-a dat. Acest bra constituiaţ ţ o arm excelent . Dup moartea doctorului Delmarre puteaă ă ă fi instalat la loc.

Nici nu apucase Baley s termine c spa ienii, copleşi iă ă ţ ţ de oroare, izbucnir într-o furtun de obiec ii. Detectivulă ă ţ trebui s strige ultimele cuvinte, şi aşa înecate în tumultulă general.

Attlebish, roşu la fa , se ridic de pe scaun şi p şiţă ă ă înainte.

– Chiar şi dac ceea ce spui e adev rat, tot doamnaă ă Delmarre este ucigaşa. Se afla acolo, s-a certat cu so ul ei,ţ îl privea pe acesta lucrând la robot, cunoştea chestiunea cu membrele detaşabile – pe care, de altfel, eu n-o cred. Orice-ai face, p mântene, totul o indic pe ea.ă ă

Gladia începu s plâng încetişor.ă ăBaley nici n-o privi. Se mul umi s spun :ţ ă ă– Dimpotriv , este uşor de demonstrat c , oricine ar fiă ă

comis crima, nu doamna Delmarre a f cut aceasta.ăDeodat , Jothan Leebig îşi încruciş bra ele şi l s s i seă ă ţ ă ă ă

aştearn pe fa o expresie de dispre .ă ţă ţBaley sesiz reac ia şi spuse:ă ţ– M ve i ajuta s demonstrez aceasta, domnule Leebig.ă ţ ă

Ca robotician şti i c manevrarea robo ilor în sensulţ ă ţ comiterii unui omor cere o abilitate deosebit . Ieri am avută prilejul de a încerca s pun pe cineva sub stare de arest laă domiciliu. Am chemat trei robo i şi le-am dat instruc iuniţ ţ detaliate, cu scopul de a re ine persoana respectiv . Era unţ ă

218

lucru simplu, dar eu nu m prea pricep la robo i. Ca atare,ă ţ instruc iunile mele s-au dovedit ineficace şi persoana aţ reuşit s scape.ă

– Cine era? întreb Attlebish, pe un ton peremptoriu.ă– N-are importan , r spunse Baley, agasat. Conteazţă ă ă

faptul c amatori ca mine nu pot mânui robo ii cu eficien .ă ţ ţă Şi chiar şi unii solarieni pot fi la fel de nepricepu i înţ materie. Bun oar , ce ştie Gladia Delmarre despreă ă robotic ? Ce ne pute i spune, domnule Leebig?ă ţ

– Poftim? f cu roboticianul, holbându-se la Baley.ă– A i încercat doar s da i lec ii de robotic doamneiţ ă ţ ţ ă

Delmarre. Ce fel de elev era? A înv at ceva?ă ăţLeebig p ru stânjenit.ă– N-a înv at…ăţApoi t cu.ă– Era un caz f r speran , nu-i aşa? Sau prefera i s nuă ă ţă ţ ă

r spunde i?ă ţ– Se poate s fi simulat ignoran a, ripost Leebig,ă ţ ă

eap n.ţ ă– Sunte i dispus s afirma i, ca specialist, c o socoti i peţ ă ţ ă ţ

doamna Delmarre destul de priceput pentru a împingeă nişte robo i s comit o crim în mod indirect?ţ ă ă ă

– De unde s ştiu asta?ă– S m exprim altfel. Persoana care a încercat s mă ă ă ă

ucid la cresc toria de copii trebuia s m g sească ă ă ă ă ă folosind re eaua de comunica ii interrobotice. Nu spusesemţ ţ nim nui unde m voi duce şi numai robo ii care mă ă ţ ă c l uzeau dintr-un loc într-altul ştiau unde m aflu. Colegulă ă ă meu, domnul Olivaw, a reuşit s -mi dea de urm spreă ă sfârşitul zilei, dar cu mare dificultate. Ucigaşul, pe de altă parte, a f cut-o probabil mult mai uşor, c ci în afar deă ă ă g sirea mea, a avut timp s aranjeze treaba cu s geataă ă ă otr vit , înainte ca eu s fi plecat de la cresc torie. Oare ară ă ă ă fi putut doamna Delmarre s fac toate acestea?ă ă

Corwin Attlebish se aplec înainte şi întreb :ă ă– Şi cine crezi c s-ar fi priceput s le fac , p mântene?ă ă ă ă– Doctorul Jothan Leebig este, se pare, cel mai bun

219

robotician de pe întreaga planet .ă– E o acuza ie? întreb Leebig cu vehemen .ţ ă ţă– Da! r spunse Baley, pe acelaşi ton.ă

Furia din ochii roboticianului se stinse încet, fiind înlocuit nu de calm, ci mai curând de o încordare re inut .ă ţ ă

– Am studiat robotul lui Delmarre dup crim , spuseă ă Leebig. N-avea membre detaşabile sau, cel pu in, nuţ puteau fi detaşate f r unelte şi cunoştin e speciale. Aşa că ă ţ ă nu robotul a fost folosit pentru uciderea lui Delmarre, iar argumenta ia dumitale e neîntemeiat .ţ ă

– Cine ne confirm adev rul acestor spuse? întrebă ă ă Baley.

– Cuvântul meu nu poate fi pus la îndoial .ă– Ba da! Te acuz, şi afirma ia dumitale despre robot esteţ

f r nicio valoare. Dac ar confirma-o cineva, lucrurile ară ă ă sta altfel. Apropo, te-ai debarasat cam repede de robotul acela. Pentru care motiv?

– N-avea niciun rost s -l mai in. Era complet dereglat,ă ţ inutil.

– De ce?Leebig îl amenin pe Baley cu degetul, strigând:ţă– M-ai mai întrebat asta o dat , p mântene, şi i-amă ă ţ

explicat. Asistase la un omor pe care nu-l putuse împiedica.– Şi mi-ai mai spus c aceasta duce întotdeauna laă

scoaterea din uz a robotului. Totuşi, atunci când Gruer a fost otr vit, robotul care-i d duse b utura n-a avut preaă ă ă mult de suferit, doar o uşoar dereglare a mersului şiă vorbirii. Fusese chiar mijlocul de înf ptuire a unei crimeă evidente, nu un simplu martor, şi totuşi a r mas destul deă zdrav n pentru a fi interogat. Robotul din cazul Delmarreă trebuie, aşadar, s fi fost mult mai adânc implicat în crimă ă decât cel lalt. Iar arma crimei a fost tocmai bra ul lui.ă ţ

– Prostii, bâigui Leebig. Habar n-ai de robotic .ă– Se prea poate. Dar propun domnului Attlebish să

sechestreze documentele ce se g sesc la fabrica dumitaleă de robo i şi la atelierul de repara ii. Astfel vom putea aflaţ ţ

220

dac ai construit robo i cu membre detaşabile, dac aiă ţ ă trimis vreunul doctorului Delmarre şi când anume.

– Nimeni n-o s se amestece în hârtiile mele! exclamă ă Leebig.

– De ce, dac n-ai nimic de ascuns?ă– Dar de ce naiba aş fi vrut s -l ucid pe Delmarre? De ce?ă

Ce mobil aveam?– Pot exista dou , r spunse Baley. Erai bun prieten cuă ă

doamna Delmarre. Chiar prea bun prieten. Şi solarienii sunt oameni, într-un fel. Nu ai fost niciodat c s torit, dar astaă ă ă nu- i d dea imunitate la, s zicem, porniri animalice. Aiţ ă ă v zut-o pe doamna Delmarre, pardon, ai vizionat-o, cândă era îmbr cat cam neprotocolar şi…ă ă

– Nu! strig Leebig, torturat.ă– Nu! spuse şi Gladia, într-o şoapt imperativ .ă ă– Poate c nici n-ai recunoscut natura sentimenteloră

dumitale, continu Baley. Sau, dac i-ai dat cât de vagă ă ţ seama, te-ai dispre uit pentru aceast sl biciune şi ai urât-oţ ă ă pe doamna Delmarre, c reia i-o datorai. Şi totuşi îl puteaiă urî şi pe Delmarre, pentru faptul c era so ul ei. I-ai cerută ţ doamnei Delmarre s - i fie asistent . F ceai astfel oă ţ ă ă concesie propriei dumitale porniri. Ea îns a refuzat,ă sporindu- i astfel resentimentul. Ucigându-l pe doctorulţ Delmarre în aşa fel încât s arunci b nuiala asupra so ieiă ă ţ lui, te puteai r zbuna pe amândoi dintr-o lovitur .ă ă

– Şi cine-ar putea crede asemenea aiureli ieftine şi melodramatice? întreb Leebig cu glasul sugrumat. Doară vreun alt p mântean, vreo alt brut . Îns nimeni de peă ă ă ă Solaria.

– Dar nu te acuz numai în baza acestui mobil, spuse Baley. Cred c exist şi aceasta, în subconştient, dar aveaiă ă unul mai temeinic. Doctorul Rikaine Delmarre st tea înă calea planurilor dumitale şi trebuia înl turat.ă

– Ce planuri? strig Leebig.ă– Planurile de cucerire a Galaxiei, domnule Leebig,

r spunse detectivul.ă

221

18. Se d r spuns la o întrebareă ă

– P mânteanul sta e nebun! exclam Leebig,ă ă ă adresându-se celorlal i. Este clar, nu?ţ

Unii se uitar la Baley, f r o vorb , al ii la Leebig.ă ă ă ă ţDetectivul nu le l s timp s decid . Continu :ă ă ă ă ă– Las asta, domnule Leebig! Doctorul Delmarre avea deă

gând s-o rup cu dumneata. Doamna Delmarre crede că ă voia s-o fac deoarece nu admiteai s te c s toreşti. Nuă ă ă ă sunt de aceeaşi p rere. Doctorul Delmarre efectua cercet riă ă care ar fi permis ectogeneza, f când astfel c s toria deă ă ă prisos. Dar doctorul Delmarre lucra cu dumneata şi ştia, cred, mai mult despre munca dumitale decât oricare altul. Ştia c faci unele experien e primejdioase şi a încercat să ţ ă te opreasc . I-a pomenit ceva agentului Gruer, f r a-i daă ă ă îns detalii, pentru c nici el nu era înc sigur. E limpede, aiă ă ă sesizat b nuielile lui şi l-ai omorât.ă

– E nebun! repet Leebig. Nu vreau s mai am de-a faceă ă cu el!

– Ascult -l pân la cap t, Leebig, interveni Attlebish.ă ă ăBaley îşi muşc buzele, reprimând o manifestareă

prematur de mul umire la evidenta lips de simpatie cuă ţ ă care vorbise şeful serviciului de securitate. Continu :ă

– În aceeași convorbire pe care ai avut-o cu mine pe tema robo ilor cu membre detaşabile ai men ionat, doctoreţ ţ Leebig, nave spa iale cu creiere pozitronice. Ai vorbit camţ mult atunci. Te gândeai poate c sunt un simpluă p mântean, incapabil s sesizeze implica iile roboticii? Sau,ă ă ţ eventual, erai pu in prea bucuros de faptul c tocmai teţ ă scutisem de prezen a mea personal ? În orice caz, doctorulţ ă Quemot m informase deja c arma secret a Solarieiă ă ă contra celorlalte Lumi exterioare este tocmai robotul pozitronic.

Quemot, implicat pe neaşteptate, tres ri violent şi strig :ă ă– Voiam doar s spun…ă– Vorbea i în termeni sociologici, ştiu. Dar mi-a i dat deţ ţ

222

gândit. Imagina i-v o nav spa ial dotat cu creierţ ă ă ţ ă ă pozitronic în loc de echipaj uman. O nav cu echipaj n-ară putea folosi robo i în ciocniri armate. Robotul nu poateţ nimici oamenii de pe alte nave sau de pe lumile inamice. N-ar sesiza diferen a dintre duşman şi prieten. Desigur,ţ robotului i se poate spune c pe nava inamic nu se află ă ă oameni, sau c va bombarda o planet nelocuit . Dar ar fiă ă ă cam greu de realizat. Robotul ar vedea c pe propria luiă nav se afl oameni, ar şti c în lumea lui tr iesc oameni.ă ă ă ă Ar presupune deci acelaşi lucru despre navele şi lumile inamice. Ca s -l manipuleze cum trebuie în asemeneaă situa ii ar fi nevoie de un robotician expert, ca dumneata,ţ doctore Leebig, şi aceşti exper i sunt foarte pu ini. Dar oţ ţ nav prev zut cu creier pozitronic ar ataca f r ezit ri,ă ă ă ă ă ă cred eu, orice alt nav i s-ar indica drept obiectiv. O navă ă ă cu creier pozitronic ar putea fi cu uşurin împiedicat sţă ă ă primeasc de la navele inamice mesaje care s -i expliceă ă adev rata situa ie. Armamentul ei fiind sub comandaă ţ direct a unui creier pozitronic, o asemenea nav s-ară ă dovedi mai uşor de manevrat decât una cu echipaj uman. Cum n-ar fi nevoie de spa iu pentru echipaj, provizii şiţ aparatur de purificare a apei şi aerului, ea ar puteaă transporta mai multe dispozitive de atac şi ap rare, fiindă astfel mai greu de distrus decât una obişnuit . O singură ă nav cu creier pozitronic ar putea înfrânge o flotil de naveă ă obişnuite. Greşesc oare?

Întrebarea ţâșni spre doctorul Leebig, care se ridicase de pe scaun şi st tea în picioare, rigid, aproape în epenit de…ă ţ de ce? De furie? De groaz ?ă

Niciun r spuns nu se auzi. Şi nici nu s-ar fi putut auzi.ă Parc se rupsese un z gaz: to i ceilal i urlau nebuneşte.ă ă ţ ţ Klorissa avea o fa de meger . Chiar şi Gladia se ridicaseţă ă şi amenin a cu pumnii ei micu i. Şi to i îl apostrofau peţ ţ ţ Leebig.

Baley se relax , închise ochii şi încerc , timp de câtevaă ă momente, s -şi destind muşchii şi tendoanele. Reuşise. Înă ă sfârşit, ap sase pe butonul potrivit.ă

223

Quemot f cuse o analogie între robo ii solarieni şi ilo iiă ţ ţ din Sparta. Spusese c robo ii nu s-ar putea revolta, aşa că ţ ă solarienii pot fi linişti i.ţ

Dar dac vreun om ar încerca s -i înve e pe robo i cumă ă ţ ţ s fac r u altor oameni? Cu alte cuvinte, s -i înve e cumă ă ă ă ţ s se revolte? N-ar fi asta o crim capital ? Într-o lume caă ă ă Solaria, unde robo ii îi dep şeau pe oameni în propor ie deţ ă ţ dou zeci de mii la unu, nu s-ar n pusti oare fiecare locuitoră ă asupra celui b nuit c ar da robo ilor putin a de a v t maă ă ţ ţ ă ă fiin e omeneşti?ţ

– Eşti arestat, strig Attlebish, şi i se interzice categorică ţ s te atingi de registre şi documente pân ce nu vor fiă ă examinate de autorit i…ăţ

Şi continu s spun ceva, aproape incoerent şi de-abiaă ă ă auzit în acel t mb l u.ă ă ă

Un robot se apropie de Baley.– Ave i un mesaj, st pâne, de la st pânul Olivaw.ţ ă ăBaley lu mesajul cu gravitate, se întoarse şi strig :ă ă– O clip , v rog!ă ăGlasul s u avu un efect aproape magic. To i seă ţ

întoarser solemn c tre el şi pe toate fe ele (cu excep iaă ă ţ ţ celei în epenite a lui Leebig) se putea citi cea mai deplinţ ă aten ie pentru ceea ce avea de spus p mânteanul.ţ ă

– Ar fi o prostie s credem c doctorul Leebig nu se vaă ă atinge de documente înainte ca autorit ile s ajung acolo.ăţ ă ă Ca atare, înc înainte de începerea întâlnirii noastre,ă colegul meu, Daneel Olivaw, a plecat spre domeniul doctorului Leebig. Tocmai am primit veşti de la el. Se află deja acolo şi va ajunge în câteva clipe la doctorul Leebig pentru a-l pune sub stare de arest.

– Arest! r cni Leebig cu un fel de groaz animalic ,ă ă ă holbându-şi ochii şi aşa destul de mari. Vine cineva aici? Prezen fizic ? Nu! Nu! (Al doilea „Nu!” fu un adev ratţă ă ă urlet.)

– Nu vei p i nimic r u, spuse Baley cu r ceal , dac teăţ ă ă ă ă supui.

– Dar nu vreau s -l v d! Nu pot s -l v d!ă ă ă ă

224

Roboticianul c zu în genunchi, f r s par c -şi dă ă ă ă ă ă ă seama de asta, şi îşi încleşt mâinile într-un gest disperată de rug minte:ă

– Ce vrei? Vrei o m rturisire? Da, robotul de la Delmarreă avea membre detaşabile! Da, da, da! Eu am organizat otr virea lui Gruer! Eu am organizat atentatul cu s geata!ă ă Am urzit şi planuri pentru nave spa iale, aşa cum ai spus!ţ N-am reuşit, dar, da, le-am urzit! Numai ia-l pe omul staă de-aici! Nu-l l sa s vin ! Ia-l de-aici!ă ă ă

Se bâlbâia.Baley d du din cap. Alt buton potrivit. Amenin area cu oă ţ

prezen personal fusese mai eficace în ob inerea uneiţă ă ţ m rturisiri decât orice tortur fizic .ă ă ă

Deodat Leebig întoarse capul şi îşi c sc larg gura,ă ă ă sesizând probabil vreun zgomot sau vreo mişcare în afara câmpului vizual al celorlal i. Apoi îşi ridic mâinile, într-unţ ă gest de respingere.

– Pleac ! implor el. Pleac ! Nu te apropia, nu teă ă ă apropia! Te rog!

C zu în patru labe, dup care îşi vârî brusc o mân înă ă ă buzunar, scoase repede ceva şi duse la gur . Se cl tin deă ă ă dou ori şi c zu cu fa a în jos.ă ă ţ

Baley tocmai voia s strige:ă– Idiotule, cel care se apropie nu e om ci doar unul dintre

robo ii pe care-i iubeşti!ţDaneel Olivaw ap ru în câmpul vizual şi o clip se uită ă ă

atent la corpul pr buşit.ăBaley de-abia mai r sufla. Dac Daneel îşi d seama că ă ă ă

propria lui pseudo-umanitate îl ucisese pe Leebig, creierul s u, dominat de cerin ele imperioase ale Primei legi, ară ţ putea suferi deregl ri grave.ă

Dar Daneel se mul umi s îngenuncheze şi s atingţ ă ă ă trupul roboticianului cu degetele-i fine. Apoi s lt capul luiă ă Leebig ca pe un lucru foarte pre ios, mângâindu-l cuţ ging şie.ă

Robotul îşi întoarse spre ceilal i fa a fin cizelat şi şopti:ţ ţ ă– A murit un om!

225

Baley o aştepta: Gladia îi ceruse o ultim întrevedere.ă Când femeia ap ru, detectivul f cu ochii mari.ă ă

– Te v d, spuse el.ă– Da, confirm Gladia, dar de unde ştii?ă– Por i m nuşi.ţ ă– O, f cu ea, privindu-şi stingherit mâinile. Apoi, cuă ă

voce domoal : Te superi?ă– Nu, sigur c nu. Dar de ce te-ai hot rât s m vezi, înă ă ă ă

loc s m vizionezi?ă ă– P i, zâmbi ea palid, trebuie s m -nv cu asta, nu-iă ă ă ăţ

aşa, Elijah? Adic , având în vedere c plec pe Aurora.ă ă– S-a aranjat, deci?– Domnul Olivaw pare s se bucure de influen . S-aă ţă

aranjat. Nu m mai întorc niciodat aici.ă ă– Bun! Vei fi mai fericit aşa, Gladia. Sunt sigur.ă– Mi-e cam fric , totuşi.ă– Ştiu. Vei vedea tot timpul oameni şi- i va lipsi confortulţ

de pe Solaria. Dar ai s te obişnuieşti şi, mai mult, ai s ui iă ă ţ toat groz via prin care ai trecut.ă ă

– Nu vreau s uit chiar totul, spuse Gladia cu blânde e.ă ţ– Ai s ui i.ă ţBaley o privi, nu f r strângere de inim , pe femeiaă ă ă

sub iric ce st tea în fa a lui şi ad ug :ţ ă ă ţ ă ă– Ai s te şi c s toreşti, într-o bun zi. Cu adev rată ă ă ă ă

c s torit , vreau s zic.ă ă ă ă– Nu ştiu cum, spuse Gladia cu jale, dar acest lucru nu-mi

mai pare atât de atr g tor… În clipa de fa …ă ă ţă– O s - i schimbi p rerea.ă ţ ăR maser o clip nemişca i, privindu-se în t cere.ă ă ă ţ ă– Nici nu i-am mul umit, zise apoi Gladia.ţ ţ– Mi-am f cut datoria, r spunse Baley.ă ă– Pleci înapoi pe P mânt acum, nu-i aşa?ă– Da.– N-o s te mai v d niciodat .ă ă ă– Probabil c nu. Dar s nu- i par r u. Peste patruzeciă ă ţ ă ă

de ani cel mult eu voi fi mort, pe când tu ai s ar i tot caă ăţ

226

acum.O umbr trecu pe fa a Gladiei.ă ţ– Nu spune aşa ceva.– E adev rul.ă– Ştii, totul s-a adeverit în cazul lui Leebig, spuse ea

repede, c utând parc s schimbe subiectul.ă ă ă– Da, ştiu. Al i roboticieni au verificat documentele lui şiţ

au aflat c efectua experien e pentru crearea unor naveă ţ spa iale cu creier pozitronic. Au g sit şi nişte robo i cuţ ă ţ membre detaşabile.

Gladia se cutremur :ă– Dar de ce oare f cea asemenea lucruri îngrozitoare?ă– Se temea de oameni. S-a sinucis pentru a evita

prezen a altcuiva şi era gata s distrug alte lumi numaiţ ă ă pentru a se asigura c Solaria şi conven iile ei rigide înă ţ acest sens nu vor fi niciodat primejduite.ă

– Dar cum de era aşa, murmur Gladia, când prezen aă ţ fizic poate fi atât de…ă

Din nou un interval de t cere, în timpul c ruia continuară ă ă s se priveasc de la câ iva metri.ă ă ţ

Apoi Gladia strig brusc:ă– Oh, Elijah, ai s m crezi o dezm at !ă ă ăţ ă– De ce anume?– Pot s te ating? N-am s te mai v d niciodat , Elijah!ă ă ă ă– Dac vrei…ăGladia se apropie, pas cu pas, cu ochi str lucitori, dar şiă

cu o expresie de team . Se opri la vreun metru de el, apoiă încet, de parc ar fi fost în trans , începu s -şi scoată ă ă ă m nuşa de pe mâna dreapt . Baley d du s o opreasc :ă ă ă ă ă

– Nu face copil rii, Gladia…ă– Nu mi-e fric .ăŞi-i întinse lui Baley mâna ei, desm nuşat şiă ă

tremurând . Detectivul i-o lu într-a sa, tremurând şi ea.ă ă ă R maser o clip aşa, el inând mânu a ei timid . Apoiă ă ă ţ ţ ă Baley îi d du drumul, iar mâna Gladiei zbur peă ă neaşteptate spre fa a lui şi îl atinse delicat, o clip numai,ţ ă cu degetele pe obraz.

227

– Mul umesc, Elijah. Adio.ţ– Adio, Gladia, spuse detectivul, privind-o cum se

îndep rta.ăŞi nici chiar gândul c o nav îl aşteapt ca s -l ducă ă ă ă ă

înapoi pe P mânt nu putu s -i ştearg sim mântul deă ă ă ţă pierdere ce-l încerca în acele clipe.

Subsecretarul Albert Minnim îl primi cu ochi ce voiau să exprime un bun-venit foarte oficial.

– Sunt bucuros s te v d din nou pe P mânt. Raportulă ă ă dumitale a sosit deja, se-n elege, şi este studiat acum. Aiţ f cut o treab bun şi î i va prinde bine la dosarul personal.ă ă ă ţ

– V mul umesc, r spunse Baley.ă ţ ăEra greu s -l mai poat entuziasma aşa ceva.ă ă

Întoarcerea pe P mânt, securitatea reg sit a Oraşelor,ă ă ă vocea Jessiei (vorbise deja cu ea), toate acestea îi epuizaser în mod ciudat resursele de satisfac ie.ă ţ

– Totuşi, continu Minnim, raportul se ocup numai deă ă anchet . Pe noi îns ne interesa şi altceva. Po i s -miă ă ţ ă prezin i un raport verbal în acest sens?ţ

Baley şov i şi îşi duse automat mâna spre buzunarul înă care sim ea din nou forma mângâietoare, cald , a pipeiţ ă sale.

– Po i fuma, Baley, se gr bi Minnim s adauge.ţ ă ăDetectivul f cu din aprinderea pipei un ritual prelungit.ă

Apoi spuse:– Nu sunt sociolog, domnule subsecretar.– Nu eşti? Minnim avu un zâmbet ce se stinse imediat. Mi

se pare c am mai discutat asta. Un bun detectiv trebuie să ă fie şi un sociolog empiric, chiar dac n-a auzit niciodat deă ă ecua ia Hackett. Cred, judecând dup stânjeneala dumitale,ţ ă c ai anumite p reri despre Lumile exterioare, dar nu ştiiă ă cum îmi vor suna mie.

– Dac o lua i aşa, domnule subsecretar… Când mi-a iă ţ ţ ordonat s plec pe Solaria mi-a i pus o întrebare. M-a iă ţ ţ întrebat care sunt punctele slabe ale Lumilor exterioare. For a lor rezid în robo i, în popula ia lor redus , înţ ă ţ ţ ă

228

longevitate, dar ce puncte slabe au?– Ei bine?– Cred c ştiu punctele slabe ale solarienilor, domnuleă

subsecretar.– Po i r spunde la întrebarea mea? Bun! D -i drumul!ţ ă ă– Punctele lor slabe, domnule subsecretar, sunt tocmai

robo ii, popula ia redus şi longevitatea.ţ ţ ăMinnim îl fix pe Baley f r s -şi schimbe expresia.ă ă ă ă

Degetele lui trasau, cu mişc ri nervoase, diferite linii înă jurul hârtiilor de pe birou.

– Ce te determin s spui asta?ă ăBaley st tuse ceasuri întregi s -şi ordoneze gândurile înă ă

timpul c l toriei de înapoiere şi înfruntase oficialit ile, înă ă ăţ imagina ia sa, cu argumente temeinice, bine gândite. Acumţ îns se sim ea dezorientat.ă ţ

– Nu cred c pot face o expunere clar , domnuleă ă subsecretar.

– Nu-i nimic. S le aud. E vorba doar de o apreciereă general .ă

– Solarienii au renun at la un lucru pe care omenirea îlţ are de un milion de ani. Un lucru mai valoros decât energia atomic , decât Oraşele, decât agricultura, locul, uneltele,ă decât orice; c ci e un lucru care le-a f cut posibile pe toateă ă celelalte.

– Fii precis, Baley. La ce te referi?– La spiritul de colectivitate, domnule subsecretar. La

cooperarea dintre indivizi. Solaria a abandonat-o cu totul. A devenit o lume de indivizi izola i, iar singurul sociolog de peţ planet e încântat c îşi inventeaz propria lui ştiin . N-areă ă ă ţă pe nimeni care s -l înve e, s -l ajute, s -i arate eventualeleă ţ ă ă erori. Singura ştiin cu adev rat înfloritoare de pe Solariaţă ă este robotica, dar şi de ea se ocup numai câ iva oameni,ă ţ iar atunci când a fost nevoie de o analiz a interac iunii om-ă ţrobot a trebuit s se fac apel la un p mântean. Artaă ă ă solarian este abstract . Avem şi noi, pe P mânt, artă ă ă ă abstract , dar numai ca o form de art . Pe Solaria ea esteă ă ă unica form . Nota omeneasc s-a pierdut cu totul. Viitorulă ă

229

dorit de ei este un viitor al ectogenezei şi al izol rii imediată dup naştere.ă

– Sun îngrozitor, îl întrerupse Minnim, dar vezi aici cevaă primejdios?

– Cred c da. F r condi ionarea reciproc a oameniloră ă ă ţ ă dispare orice interes pentru via , dispar cele mai multeţă dintre valorile intelectuale, se pierde în mare parte îns şiă ra iunea de a tr i. Vizionarea nu poate înlocui contactul prinţ ă vedere. Înşişi solarienii îşi dau seama c vizionarea e doară un surogat de sim . Şi ca şi cum izolarea n-ar fi de ajuns caţ s provoace stagnare, mai intervine şi longevitatea lor. Peă P mânt avem un aflux permanent de tineri care acceptă ă schimbarea deoarece n-au avut timp s se anchilozeze.ă Personal, presupun c exist o vârst maxim optim , oă ă ă ă ă via destul de lung pentru a permite realizarea individuluiţă ă şi destul de scurt pentru a face loc tineretului într-un ritmă nu prea lent. Pe Solaria, acest ritm este prea lent.

Minnim continua s deseneze cu degetul pe birou.ă– Interesant! Interesant!Privi apoi la Baley şi parc îi c zuse o masc de pe fa .ă ă ă ţă

Privirea i se înveselise.– Detectiv Baley, eşti un om perspicace.– V mul umesc, r spunse Baley cu gravitate.ă ţ ă– Ştii de ce te-am îndemnat s -mi prezin i p rerileă ţ ă

dumitale?Minnim ar ta aproape ca un b ie el care-şi savureaz oă ă ţ ă

bucurie. Continu f r s aştepte r spunsul lui Baley:ă ă ă ă ă– Sociologii noştri au f cut deja o analiz preliminar aă ă ă

raportului dumitale şi m întrebam dac - i dai seama ceă ă ţ excelente veşti pentru P mânt ai adus. V d c da.ă ă ă

– Sta i pu in, spuse Baley. Mai este ceva.ţ ţ– Da, mai este, conveni Minnim, jubilând. Solarienii nu

pot sc pa de aceast stagnare. Au dep şit punctul critic şiă ă ă depind prea mult de robo i. Iar robotul nu poate disciplinaţ un copil neascult tor, chiar dac acest lucru este spreă ă binele copilului. Robotul nu poate vedea dincolo de suferin a fizic imediat . Iar robo ii, în totalitatea lor, nu potţ ă ă ţ

230

disciplina o planet l sând institu iile ei s se pr buşească ă ţ ă ă ă atunci când aceste institu ii au devenit un balast. Nu potţ vedea dincolo de haosul imediat. Aşadar, soarta Lumilor exterioare este stagnarea perpetu , iar P mântul se vaă ă elibera de domina ia lor. Aceste date noi schimb radicalţ ă situa ia. Nu mai este necesar revolta direct . Libertatea vaţ ă ă veni de la sine.

– Sta i, repet Baley, mai insistent. Discut m numaiţ ă ă despre Solaria, nu şi despre alte Lumi exterioare.

– E acelaşi lucru. Sociologul dumitale de pe Solaria, Kimot sau cum îi zice…

– Quemot, domnule subsecretar.– Ei da, Quemot, n-a spus el c şi celelalte Lumi merg înă

sensul Solariei?– A spus, dar nu ştie nimic despre celelalte Lumi direct

de la surs , şi nici nu este sociolog. Vreau s zic, nu eă ă sociolog adev rat. Credeam c am fost clar în privin aă ă ţ aceasta.

– Au s verifice ai noştri.ă– Dar nici ei nu vor avea date. Nu ştim nimic despre

Lumile într-adev r mari. Despre Aurora, de pild – lumea luiă ă Daneel. Mie nu mi se pare ra ional s le asemuim cuţ ă Solaria. De fapt, exist doar o singur Lume în întreagaă ă Galaxie care seam n cu Solaria…ă ă

Minnim abandon subiectul cu o uşoar fluturare aă ă mâinii sale bine îngrijite.

– Au s verifice ai noştri. Şi sunt sigur c vor fi de acordă ă cu Quemot.

Privirea lui Baley se posomorî. Dac sociologii p mânteniă ă sunt dornici de ştiri îmbucur toare, se vor g si în acord cuă ă Quemot, desigur. Din statistici po i scoate orice vrei dacţ ă ştii s cau i cât trebuie şi cum trebuie, şi dac treci cuă ţ ă vederea anumite date relevante.

Detectivul ezit o clip . Era oare mai bine s vorbească ă ă ă acum, când se afla în fa a unui înalt func ionarţ ţ guvernamental, sau…

Ezitarea îi fusese pu in prea lung . Aranjând nişte hârtii,ţ ă

231

Minnim începu s gl suiasc din nou, pe un ton mai lipsită ă ă de însufle ire:ţ

– Înc vreo dou am nunte, detectiv Baley, cu privire laă ă ă cazul Delmarre propriu-zis şi apoi po i pleca. Era în inten iaţ ţ dumitale ca Leebig s se sinucid ?ă ă

– Inten ionam s -i smulg o m rturisire, domnuleţ ă ă subsecretar. Nu-mi închipuisem c se va sinucide – ceă ironie! – la apropierea cuiva care era doar un robot şi care în fapt nu viola interdic ia prezen ei fizice. Dar, sincerţ ţ vorbind, nu-i regret moartea. Va mai trece mult timp până la ivirea altui om care s îmbine, ca el, perversiunea cuă abilitatea.

– Sunt de aceeaşi p rere, spuse Minnim pe un ton sec, şiă consider moartea lui binevenit , dar nu te-ai gândit la ceă primejdii te expuneai dac solarienii şi-ar fi dat seama că ă Leebig nu putea s -l fi ucis pe Delmarre?ă

Baley îşi scoase pipa din gur şi r mase t cut.ă ă ă– Hai, detectiv Baley, continu Minnim, ştii doar c nuă ă

Leebig l-a ucis… Crima implica prezen a personal şi Leebigţ ă ar fi preferat moartea unei asemenea situa ii. De fapt, chiarţ a preferat-o.

– Ave i dreptate, domnule subsecretar, admise Baley.ţ Am scontat c solarienii vor fi prea ului i constatând cumă ţ folosea el robo ii ca s -şi mai dea seama de acest lucru.ţ ă

– Atunci cine l-a ucis pe Delmarre?– Dac vre i s spune i cine l-a lovit de fapt, r spunseă ţ ă ţ ă

Baley încet, atunci e vorba de persoana pe care o b nuiaă toat lumea: Gladia Delmarre, so ia lui.ă ţ

– Şi ai l sat-o s plece?ă ă– Din punct de vedere moral, nu ea era responsabil .ă

Leebig ştia c Gladia se certa violent cu so ul ei. Şiă ţ frecvent. De asemenea ştia, probabil, cât de tare se înfuria în aceste situa ii. Leebig dorea moartea so ului înţ ţ împrejur ri care s-o incrimineze pe so ie. I-a trimis, deci, luiă ţ Delmarre un robot pe care – aşa presupun eu – l-a instruit în mod abil s -i dea Gladiei, într-o clip de extrem furie,ă ă ă unul dintre membrele sale detaşabile. V zându-se cu oă

232

arm în mân , femeia a ac ionat într-o clip de orbire,ă ă ţ ă înainte ca Delmarre sau robotul s-o poat opri. Gladia aă fost, la fel ca robotul, unealt inconştient a lui Leebig.ă ă

– Dar, observ Minnim, pe bra ul robotului trebuie s fiă ţ ă r mas sânge şi peri n cl i i.ă ă ă ţ

– Se prea poate, spuse Baley, dar de robot s-a ocupat tocmai Leebig. I-a fost uşor s instruiasc pe ceilal i robo i,ă ă ţ ţ care putuser observa aceasta, s uite tot. Şi doctorulă ă Thool ar fi putut observa, dar el n-a examinat decât cadavrul şi trupul f r cunoştin al Gladiei. Eroarea luiă ă ţă Leebig a fost aceea de a crede c vinov ia va c dea atâtă ăţ ă de v dit pe umerii Gladiei încât nici faptul c nu s-a g sită ă ă nicio arm la locul crimei n-o va mai salva. Şi nici nu puteaă prevedea c pentru continuarea anchetei se va face apel laă un p mântean.ă

– Aşadar, Leebig fiind mort, ai aranjat plecarea Gladiei de pe Solaria. Voiai s-o salvezi în caz c solarienii ar începeă s se gândeasc la anumite lucruri?ă ă

Baley ridic din umeri.ă– Suferise destul. Toat lumea o nedrept ise: so ul ei,ă ăţ ţ

Leebig, societatea solarian .ă– Oare nu r st lm ceai legea pentru a- i satisface ună ă ă ţ

capriciu personal?Fa a osoas a detectivului se în spri.ţ ă ă– Nu era un capriciu. Nu m consideram legat de legileă

solariene. Primau interesele P mântului, şi pentru a ap raă ă aceste interese trebuia sa am grij ca Leebig, adev ratulă ă pericol, s fie neutralizat. Cât despre doamna Delmarre (îlă înfrunta pe Minnim acum şi-şi d dea seama c face un pasă ă crucial, dar trebuia s i-o spun ), cât despre doamnaă ă Delmarre, am f cut din ea obiectul unui experiment.ă

– Ce experiment?– Voiam s ştiu dac va consim i s înfrunte o Lume înă ă ţ ă

care prezen a fizic este permis şi fireasc . Eram curios sţ ă ă ă ă aflu dac are curajul s rup nişte deprinderi adâncă ă ă înr d cinate în ea. M temeam c va refuza s plece, c vaă ă ă ă ă ă insista s r mân pe Solaria – un adev rat purgatoriuă ă ă ă

233

pentru ea – decât s renun e la modul ei de via solarian,ă ţ ţă deformat. Dar a ales schimbarea şi faptul m-a bucurat, c ciă mi-a p rut simbolic. Pare s deschid calea salv rii şiă ă ă ă pentru noi.

– Pentru noi?!? exclam Minnim. Ce naiba vrei s spui?ă ă– Nu personal pentru dumneavoastr sau pentru mine,ă

domnule subsecretar, r spunse Baley cu gravitate, ciă pentru întreaga omenire. Greşi i în apreciereaţ dumneavoastr despre celelalte Lumi exterioare. Au pu iniă ţ robo i, permit prezen a fizic şi au studiat situa ia de peţ ţ ă ţ Solaria. R. Daneel Olivaw a fost cu mine acolo, dup cumă şti i, şi va face şi el un raport. Exist riscul ca într-o bun ziţ ă ă s devin şi ei un fel de solarieni, dar îşi vor da probabilă ă seama la timp şi se vor str dui s men in un echilibruă ă ţ ă judicios, r mânând astfel st pânii omenirii.ă ă

– Asta crezi dumneata, replic Minnim, iritat.ă– Mai mult înc . Exist o sigur lume asem n toareă ă ă ă ă

Solariei, şi anume P mântul.ă– Detectiv Baley!– Aşa stau lucrurile, domnule subsecretar. Noi suntem o

Solarie pe dos. Ei s-au izolat unul fa de altul. Noi ne-amţă izolat de Galaxie. Ei au ajuns într-un punct mort cu domeniile lor inviolabile. Noi am ajuns într-un punct cu Oraşele noastre subterane. Ei sunt şefi f r subalterni,ă ă afar de robo i, care nu pot riposta. Noi suntem subalterniă ţ f r şefi, numai cu Oraşele ce ne închid spre a ne ine înă ă ţ siguran .ţă

Baley îşi încleştase pumnii.Minnim îl privea dezaprobator.– Detectiv Baley, ai trecut printr-o perioad grea. Aiă

nevoie de odihn şi o vei c p ta. O lun de concediu pl tit,ă ă ă ă ă iar la întoarcere, avansarea.

– V mul umesc, dar nu doresc numai asta. Aş vrea să ţ ă m asculta i. Exist un singur drum care ne poate scoateă ţ ă din fund tura noastr – drumul spre exterior, spre spa iulă ă ţ cosmic. Exist acolo un milion de lumi, iar spa ienii ocupă ţ ă numai cincizeci. Ei sunt pu ini şi tr iesc mult. Noi suntemţ ă

234

mul i şi tr im pu in. Suntem deci mai bine dota i decât eiţ ă ţ ţ pentru explorare şi colonizare. Avem o presiune demografic , care ne împinge spre aceasta, şi o succesiuneă rapid a genera iilor, care ne furnizeaz din plin un tineretă ţ ă temerar. Şi apoi, str moşii noştri au fost cei care auă colonizat Lumile exterioare.

– Da, în eleg… dar m tem c timpul nostru a trecut.ţ ă ăBaley sesiz dorin a subsecretarului de a-l vedea plecat,ă ţ

dar r mase impasibil pe loc şi continu :ă ă– Când primele coloniz ri au dus la crearea unor Lumi ceă

ne dep şeau ca tehnologie, am sc pat construindu-neă ă vizuini subp mântene. Spa ienii ne f ceau s ne sim imă ţ ă ă ţ inferiori şi s ne ascundem de ei. Dar aceasta nu e oă atitudine. Pentru a evita o succesiune nimicitoare de r scoale şi represiuni trebuie s concur m cu ei, s -iă ă ă ă urm m, dac trebuie, şi s -i conducem, dac se poate. Caă ă ă ă s realiz m aceasta trebuie s înfrunt m exteriorul, să ă ă ă ă înv m s înfrunt m exteriorul. Iar dac e prea târziu ca săţă ă ă ă ă mai înv m noi înşine, atunci s -i înv m pe copiii noştri.ăţă ă ăţă Este un lucru vital!

– Ai nevoie de odihn , detectiv Baley.ă– Asculta i-m , v rog, domnule subsecretar, replicţ ă ă ă

Baley cu vehemen . Dac spa ienii sunt puternici şi noiţă ă ţ r mânem în starea de acum, nu va trece un secol şiă P mântul va fi nimicit. Aşa se apreciaz , dup cum mi-a iă ă ă ţ spus chiar dumneavoastr . Dac spa ienii sunt slabi şiă ă ţ devin tot mai slabi, atunci putem sc pa, dar cine ne asigură ă c spa ienii sunt slabi? Solarienii, da, sunt, dar asta-i tot ceă ţ ştim.

– Totuşi…– N-am terminat. Un lucru îl putem schimba, indiferent

dac spa ienii sunt slabi sau puternici. Ne putem schimbaă ţ pe noi. S înfrunt m spa iul liber şi nu va mai trebui s neă ă ţ ă r scul m. Vom putea crea propriile noastre Lumiă ă exterioare, devenind noi înşine spa ieni. Dac r mânemţ ă ă întemni a i aici, pe P mânt, atunci nu vom putea evitaţ ţ ă r scoale zadarnice şi fatale. Şi va fi chiar mai r u dacă ă ă

235

oamenii îşi vor face speran e false, bazate pe o presupusţ ă sl biciune a spa ienilor. Întreba i-i, v rog, pe sociologi.ă ţ ţ ă Comunica i-le argumentele mele. Şi dac înc mai auţ ă ă îndoieli, g si i un mijloc de a m trimite pe Aurora. S vă ţ ă ă ă aduc un raport despre adev ra ii spa ieni, şi atunci ve iă ţ ţ ţ vedea ce trebuie s fac P mântul.ă ă ă

Minnim d du din cap în semn de aprobare:ă– Da, da. La revedere acum, detectiv Baley.Baley ieşi cu un sentiment de entuziasm. Nu se

aşteptase la o victorie net asupra lui Minnim. Un mod deă gândire care a prins r d cini adânci nu poate fi înfrânt niciă ă într-o zi, nici într-un an. Sesizase îns , o und deă ă nesiguran trist trecând peste fa a lui Minnim şiţă ă ţ întunecându-i, timp de câteva clipe cel pu in, euforiaţ nejustificat .ă

Sim ea c poate scruta viitorul. Minnim îi va întreba peţ ă sociologi şi m car unul sau doi dintre ei vor avea îndoieli.ă

O s treac un an, îşi spuse Baley, un an şi voi fi în drumă ă spre Aurora. O genera ie, şi ne vom afla din nou în spa iu.ţ ţ

Detectivul p şi pe şoseaua ce rula spre nord. Curând oă va vedea pe Jessie. Ea o s în eleag oare? Şi pe b iat, peă ţ ă ă Bentley, de şaptesprezece ani acum. Când Ben va avea el însuşi un copil de şaptesprezece ani, se va afla oare pe vreo alt lume, virgin , cl dind o via neîngr dit ?ă ă ă ţă ă ă

Gândul îl sperie. Baley înc se mai temea de exterior.ă Dar nu se mai temea de aceast team ! N-o mai privea caă ă pe un lucru de care fugi, ci ca pe un duşman cu care trebuie s lup i.ă ţ

Se sim i cuprins de un fel de frenezie. Înc de la începutţ ă exteriorul exercitase asupra lui o atrac ie ciudat . De cândţ ă îl am gise pe Daneel şi decapotase acel vehicul pentru aă putea sim i aerul liber.ţ

Atunci nu reuşise s în eleag . Daneel îl luase drept ună ţ ă tip ciudat. Baley însuşi îşi închipuise c înfrunt exteriorulă ă dintr-o necesitate profesional , pentru a solu iona un cază ţ de crim . De-abia în ultima sear petrecut pe Solaria,ă ă ă

236

când smulsese perdeaua de la fereastr , în elesese că ţ ă sim ea nevoia s înfrunte exteriorul nu numai pentru a-lţ ă înfrunta, ci pentru atrac ia şi f g duiala de libertate pe careţ ă ă acest exterior le con inea.ţ

Pe P mânt trebuie s existe milioane de oameni careă ă simt acelaşi imbold, numai s li se atrag aten ia asupraă ă ţ spa iului deschis, numai s li se dea putin a de a faceţ ă ţ primul pas.

Privi în jur.Şoseaua rula cu vitez . Totul era sc ldat într-o lumină ă ă

artificial . Şiruri enorme de apartamente lunecând înapoi.ă Firme luminoase, vitrine, fabrici, lumini, zgomote, mul imi,ţ zgomote, oameni, oameni, oameni…

Toate acestea le iubise, nu voia s le p r seasc , seă ă ă ă temuse s le p r seasc , crezuse c îi lipsesc pe Solaria. Şiă ă ă ă ă acum toate îi p reau stranii.ă

Nu se putea readapta.Plecase s solu ioneze o crim şi iat c se întâmplaseă ţ ă ă ă

ceva cu el.Îi spusese lui Minnim c Oraşele sunt vizuini. Aşa şi erau.ă

Un fel de pântece în care se ascundeau locuitorii P mântului. Şi ce trebuie s fac un om ca s poat deveniă ă ă ă ă om? Trebuie s se nasc . S ias din pântece. Iar odată ă ă ă ă ieşit nu mai poate intra înapoi.

Baley ieşise din Oraş şi nu mai putea reintra în el. Oraşul nu mai era lumea lui. Vizuinile de O el îi erau str ine. Aşaţ ă trebuia s se întâmple. Şi aşa se va întâmpla şi cu al ii, iară ţ P mântul va renaşte şi se va avânta în spa iu.ă ţ

Inima îi b tea nebuneşte, iar zgomotele vie ii din jură ţ sl biser pân la un murmur imperceptibil.ă ă ă

Îşi aminti de visul avut pe Solaria şi, în sfârşit, îl în elese.ţ Ridic ochii şi reuşi s vad prin tot o elul şi betonul deă ă ă ţ deasupra lui, prin toate acele straturi de omenire. Putea vedea farul din Spa iu care îi chema pe oameni spreţ exterior. Putea s -l vad str lucind. Soarele gol!ă ă ă

Sfârşit

237