CADRUL LEGAL PRIVIND EXPERTIZA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCȚII(Partea 2)

5. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ

5.1 Prevederi generale

După cum s-a arătat, expertiza unei construcții se încheie printr-un document denumit raport de expertiză care, în general, cuprinde următoarele capitole:

A. Obiectul/motivația/scopul expertizei prin care se indică elementele tehnice şi/sau funcționale, care au stat la baza inițierii/declanșării acesteia. Dacă beneficiarul cere şi modernizări, transformări, schimbări de funcțiuni şi tehnologii etc., expertul va analiza suplimentar efectele tehnice şi eventual economice ale acestor intervenții asupra construcției în general şi structurii de rezistență în special. În acest caz expertiza va sta la baza studiilor prealabile şi a altor documente solicitate de investitor şi/sau autoritatea publică pentru aprobarea fondurilor şi obținerea diverselor certificate, autorizații şi avize în vederea execuției.

B. Date şi informații utilizate la elaborarea expertizei. Sunt cuprinse aici toate documentele scrise şi desenate de care a dispus expertul, de exemplu:- proiectul construcției sau, în lipsă, releveele de arhitectură şi ale structurii de rezistență întocmite în cadrul expertizei;- studiul sau referatul geotehnic şi modul cum a fost întocmit: pe baza unor foraje, sondaje sau săpături efectuate în cadrul expertizei şi/sau date obținute din studii geotehnice elaborate pentru construcții învecinate;- documente sau informații privind istoricul construcției, comportarea la cutremurele trecute sau la alte acțiuni extraordinare, existența unor expertize elaborate cu aceste ocazii, date referitoare la modificările, reparațiile sau consolidările efectuate, releveele degradărilor construcției - pereți, tavane, fundații, scări, stâlpi, grinzi, buiandrugi etc.;- notele privind rezultatele decopertărilor şi sondajelor efectuate la interiorul şi exteriorul construcției pentru aflarea structurii de rezistență sau a unor vicii ascunse;- buletinele de analiză şi referatele cu rezultatele şi concluziile determinărilor şi încercărilor experimentale;- tema cu modificările solicitate de beneficiar - dacă este cazul - asupra funcționalului, fațadelor etc. construcției însoțită eventual de documente şi avize;- breviarul de calcul cu rezultatele analizei structurii în starea actuală, - după efectuarea eventualelor transformări cerute de beneficiar şi după realizarea măsurilor de intervenție/consolidare, dacă sunt necesare.

C. Descrierea construcției din următoarele puncte de vedere:- amplasament, topografie, condiții geologice şi geotehnice (ale terenului), relațiile cu mediul construit;- alcătuirea generală a construcției (corpuri de clădire şi rosturi, deschideri, travee, înălțimi), funcționalul şi arhitectura acesteia;- istoria construcției, dacă este monument de arhitectură, istoric, religios, turistic etc.;

1

- modificări, reparații şi consolidări suferite;- alcătuirea șarpantei, învelitorii, izolațiilor, trotuarelor, pardoselilor, finisajelor, tâmplăriei etc.;- structura de rezistență, fundații şi cota de fundare, scări, planșee etc.Sunt anexate planurile principale de arhitectură şi rezistență. În lipsa acestora se prezintă releveele de arhitectură şi ale structurii de rezistență, fotografii, date obținute prin sondaje sau decopertări.

D. Descrierea degradărilor şi avariilor construcției cu explicarea cauzelor probabile ale acestora. Sunt anexate releveele şi fotografiile fisurilor, degradărilor şi avariilor observate.

E. Rezultatele evaluării calitative a construcției care se obțin pe baza examinării următoarelor elemente:- proiectul de arhitectură şi de rezistență şi/sau releveele construcției şi detaliilor importante în cazurile în care nu se dispune de proiect, sau execuția obiectivului nu a fost conformă cu proiectul, sau construcția a suferit modificări pentru care nu există documentația tehnică;- releveele degradărilor, avariilor şi fisurilor;- inspecția sau examinarea/analiza vizuală la fața locului a construcției;- informațiile furnizate de beneficiar sau de către alte persoane cu privire la comportarea construcției la cutremurele anterioare sau la alte acțiuni extraordinare.

F. Breviarul de calcul care conține rezultatele verificărilor analitice ale structurii de rezistență în mai multe situații: actuală, cu modificări cerute de beneficiar, cu consolidări, cu modificări şi consolidări etc. Funcție de gradul de complexitate al calculului şi modului de calcul se pot utiliza următoarele metode:- metode de calcul simplificat (metoda statică echivalentă, metoda curentă);- metode de calcul static postelastic (metoda biografică, metoda combinării mecanismelor);- metode de calcul dinamic neliniar (eng. time history).La stabilirea capacității portante a structurii de rezistență şi a elementelor structurale sunt necesare valorile caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor (rezistențe de rupere, de curgere, moduli de elasticitate etc.). În lipsa datelor din proiect sau în cazul existenței incertitudinii cu privire la aceste valori sunt necesare încercări nedistructive (sclerometrie, sonometrie, pahometrie etc.) sau încercări distructive (cu prelevări de carote, cupoane de oțel etc.). În breviar sunt menționate datele considerate în calcul şi se anexează buletinele de încercări. Sunt situații în care se fac şi determinări ale caracteristicilor dinamice ale construcției pentru evaluarea rigidității acesteia în vederea comparării (identificării) cu rezultatele analitice şi a validării modelelor de calcul. De asemenea se poate aprecia eficacitatea unei consolidări prin verificarea creșterii rigidității construcției odată cu creșterea frecvențelor proprii de vibrație.Capitolul cuprinde, de asemenea, schemele de calcul, datele inițiale, încărcările considerate, programele de calcul folosite, rezultatele şi interpretările şi comentariile lor. Notele de calcul în detaliu şi listingurile cu rezultate sunt, de regulă, anexate într-un singur exemplar.

2

G. Concluzii, propuneri de intervenție. Sunt prezentate concluziile generale ale evaluărilor calitative şi analitice fiind urmate de propuneri şi măsuri de intervenție considerate ca necesare pentru obținerea nivelului de siguranță propus. Măsurile de intervenție se pot clasifica astfel:G.1 Cu păstrarea structurii, formei şi funcționalului construcției prin efectuarea de:- remedieri/reparații ale elementelor structurale şi nestructurale interioare şi exterioare;- consolidări ale elementelor structurale sau consolidarea întregii structuri cu scopul creșterii rezistenței, rigidității şi ductilității (pe cât posibil) a ansamblului structural, prin intervenții la elementele existente sau prin înlocuirea sau introducerea unor componente structurale noi.G.2 Cu schimbarea conformației şi destinației construcției prin:- diminuarea încărcărilor utile din construcție/de pe planșee;- schimbarea funcțiunii construcției pentru a-i micșora categoria (clasa, grupa) de importanță;- demolarea parțială prin micșorarea numărului de niveluri sau îndepărtarea unor porțiuni de construcție, inclusiv a elementelor nestructurale interioare sau exterioare cu risc ridicat de desprindere sau prăbușire/cădere;G.3 Demolarea întregii construcții, în special a clădirilor vechi, uzate moral şi fizic, a căror consolidare este nejustificată din punct de vedere financiar.Expertul prezintă măsurile propuse şi soluțiile de principiu care urmează să fie detaliate în proiectul de intervenție (reparații, consolidări, demolări). Aceste măsuri sunt verificate prin calcul pentru a confirma creșterea gradului de asigurare la acțiuni exterioare cel puțin la nivelul cerut de prescripțiile oficiale. De asemenea expertul va prezenta - dacă este solicitat - şi documentația economică estimativă a costurilor măsurilor de intervenție preconizate.În final, decizia de intervenție, amplasarea şi eșalonarea realizării în timp a lucrărilor aparțin beneficiarului, proprietarului sau investitorului care, împreună cu reprezentanții autorității publice - dacă este cazul - pot lua în considerare şi alte criterii de intervenție (de tip urbanistic, valoarea terenului, importanța clădirii ca monument istoric etc.) sau pot hotărî execuția şi a altor lucrări decât a celor destinate ridicării gradului de siguranță cum ar fi:- schimbarea sau modernizarea funcționalului sau tehnologiilor;- îmbunătățirea finisajelor, închiderilor, compartimentărilor, pardoselilor;- schimbarea izolațiilor, instalațiilor etc.

5.2 Conținutul şi forma raportului de expertiză

Forma unui raport de expertiză poate fi orală (dacă expertiza se desfășoară în fața organului care a dispus/ordonat efectuarea sa) sau scrisă (dacă expertiza presupune cercetare pe teren/laborator etc.); forma depinde de asemenea, de natura şi de specificul problemei care a generat expertiza.În toate cazurile în care efectuarea expertizei necesită timp, documentări, deplasări, cercetări, analize, teste sau încercări de laborator etc., raportul de expertiză are forma scrisă.La redactarea raportului de expertiză trebuie respectate mai multe reguli de procedură:

3

- raportul se redactează pe file albe A4, de regulă numai pe o pagină; regula consacrată a fost redactarea dactilografiată, formulă înlocuită masiv de redactarea printată, cu caractere standard;- textul raportului se realizează cu fraze şi propoziții clare, utilizând un vocabular accesibil, dar şi termeni de specialitate explicați. Dacă se folosesc formule, desene sau ilustrații, acestea se inserează în text respectând regulile de redactare specifice;- o regulă esențială în redactarea raportului de expertiză o reprezintă acuratețea documentului; dacă este totuși nevoie de mici corecții, acestea se vor putea face pe textul finalizat, cu semnătură alăturată; dacă aceste corecturi nu se fac, se ajunge la aplicarea unei forme de îndreptare. În completarea raportului de expertiză nu sunt admise greșeli sau ștersături;- raportul se redactează în mai multe exemplare (originalul pentru instanță, o copie-martor pentru expert şi câte o copie pentru fiecare parte din acțiune);- fiecare pagină trebuie să fie numerotată şi să poarte semnătura şi parafa expertului. Semnătura şi parafa se aplică pe toate exemplarele, pentru a evita substituirea unor pagini. Regula se aplică şi anexelor la raportul de expertiză, în formule adecvate. Pe ultima pagină se va trece data redactării raportului.Raportul de expertiză extrajudiciară se redactează aproape după aceleași rigori; unele aspecte pot fi mai pretențioase (cazul rapoartelor pentru expertize care conțin investigații de laborator, de exemplu), altele pot fi mai puțin riguroase (privind numărul de exemplare ale raportului, de exemplu).Pentru a se asigura raportului de expertiză o ținută corespunzătoare trebuie respectate unele condiții privitoare la stil şi conținut. Astfel, raportul de expertiză trebuie să fie clar şi concis, fără formulări sau termeni echivoci (ci dimpotrivă se impune o terminologie de specialitate, adecvată); nu se vor face trimiteri la lucrări în afara dosarului. Se vor utiliza pe cât posibil fraze scurte, dense şi clare. Termenii tehnici, greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau în paranteze, pentru a se înlesni înțelegerea concluziilor. Raportul de expertiză nu trebuie să conțină păreri personale în legătură cu diferitele acte normative sau cu dispozițiile legale ale unor organe administrative. Aceasta nu înseamnă că expertul nu este liber în formarea opiniei sale, fără însă ca aceasta să reflecte bunul plac sau arbitrariul expertului. Raportul de expertiză se depune la termenul stabilit; raportul expertizei judiciare se depune cu minimum cinci zile înainte de data ședinței de judecată, menționată de instanță în scrisoarea trimisă expertului; în cazul expertizelor extrajudiciare, termenul este stabilit în clauza referitoare la termenul de finalizare a expertizei. Nerespectarea, fără motive întemeiate, a termenului stabilit pentru depunerea raportului de expertiză judiciară, poate conduce la amendarea expertului de către instanță. În cazul expertizei extrajudiciare, sancțiunile pentru nedepunerea raportului la termen trebuie să fie menționate în contract.La depunerea originalului raportului de expertiză judiciară, expertul depune la registratura instanței şi câte o copie după raportul de expertiză pentru fiecare parte aflată în cauză; de asemenea, expertul prezintă şi copia-martor a raportului, pe care se va menționa numărul de înregistrare al setului de documente depuse; copia-martor rămâne la expert.

5.3 Structura unui raport de expertiză

4

Raportul de expertiză se prezintă ca un document organizat în secțiuni. Organizarea în acest fel a raportului de expertiză este impusă de nevoia asigurării fluenței şi clarității informațiilor în raport.Raportul cuprinde următoarele piese scrise şi desenate:a) memoriul tehnic precizează:- motivul efectuării expertizei;- încadrarea construcției în clasa de importantă şi categoria aferentă;- descrierea construcției din punct de vedere arhitectural, funcțional şi structural precum şi din cel al condițiilor de amplasare (topografia şi condițiile geotehnice ale terenului, relațiile cu mediul construit);- descrierea degradărilor şi avariilor construcției, analiza şi explicarea cauzelor probabile ale acestora;- rezultatele aplicării metodei de evaluare calitativă (*);- propunerea deciziei de intervenție şi fundamentarea acesteia din punct de vedere tehnic, economic, tehnologic, funcțional, al încadrării în mediul construit, etc.;b) breviarul de calcul şi/sau justificările tehnice, economice, tehnologice şi funcționale privind constatările şi propunerile formulate în raport;c) planurile principale de rezistență şi arhitectură din proiectul construcției;d) releveele de arhitectură şi structură, precum şi datele obținute prin sondaje, decopertări, etc., în cazul construcțiilor pentru care nu se dispune de proiect sau la care s-au efectuatmodificări față de proiectul inițial care nu au avut la bază documentații tehnice întocmite în acest scop;e) releveele degradărilor şi avariilor;f) buletinele de analiză conținând rezultatele eventualelor încercări nedistructive (**) efectuate asupra elementelor sau construcției;g) copia după actul de atestare a inginerului expert.(*) Metoda de evaluarea calitativă urmărește să stabilească:- dacă şi în ce măsură proiectul construcției respectă prevederile prescripțiilor în vigoare referitoare la alcătuirea construcțiilor amplasate în zone seismice;- dacă şi în ce măsură condițiile de execuție şi cele de exploatare corespund proiectului şi caietului de sarcini funcționale (destinație);- modul de comportare al construcției la cutremurele anterioare precum şi la celelalte acțiuni care au intervenit pe durata ei de exploatare (încărcări gravitaționale, tasări ale terenului de fundare, coroziune, diferențe de temperatură, etc.);- dacă, în vederea fundamentării intervenției este necesară investigarea şi prin alte metode de calcul.Evaluarea calitativă se face pe baza examinării:- proiectului de rezistență şi arhitectură al construcției;- releveelor construcției, elementelor şi detaliilor considerate importante pentru aprecierea nivelului de protecție, documentații tehnice pentru modificări ulterioare;- releveelor de degradări şi avarii;- construcției, în ansamblu şi în detaliu.Evaluarea se face pentru sistemul structural, pentru elementele nestructurale interioare şi exterioare care pot produce accidente în caz de cutremur (pereți interiori despărțitori, parapeţi, ornamente, calcane, etc.). Se va evalua şi fluxul de evacuare din clădire în caz de cutremur şi dacă există pericole de incendiu, explozii, degajări de noxe.

5

(**) Încercări nedistructiveÎncercările nedistructive se referă la:- încercări pe materiale pentru evaluarea caracteristicilor de rezistență ale acestora (beton, mortar, zidărie) şi încercări de defectoscopie (gamagrafiere, radiografiere, defectoscopie ultrasonică etc.);- se efectuează în zonele şi pentru elementele considerate de expert ca fiind necesare şi concludente pentru evaluarea capacității de rezistență a structurii şi se folosesc concomitent minim două procedee (sclerometrie, măsurători cu ultrasunete, măsurători pe carote etc.);- se execută de unități autorizate; rezultatele încercărilor se includ într-un memoriu tehnic care trebuie să cuprindă: descrierea încercării, rezultatele obținute, interpretarea rezultatelor;- măsurători dinamice pe ansamblul construcției.Precizări- Expertul tehnic de calitate atestat va semnala situațiile în care, în urma intervenției sale, se impune verificarea proiectului şi sub aspectul altor cerințe decât cele la care se referă raportul de expertiză tehnică de calitate întocmit.- Expertizarea construcțiilor existente are ca scop evaluarea nivelului de protecție (la încărcări gravitaționale, la acțiuni seismice şi la alte acțiuni cu intensități semnificative), fundamentarea şi propunerea deciziei de intervenție.- Metodele de investigare pentru evaluarea nivelului de protecție antiseismică a construcțiilor existente se utilizează diferențiat, în funcție de următoarele criterii:- perioada în care a fost proiectată clădirea (până în 1940; 1941-1963; 1964-1981, după1981);- numărul de niveluri sau, după caz, înălțimea totală a construcției;- sistemul structural;- clasa de importanță a construcției;- zona seismică de calcul în care este amplasată construcția (IMR – interval mediu de recurență a magnitudinii cutremurului – 100 ani).

Un raport de expertiză judiciară cuprinde antetul şi următoarele secțiuni: - Preambul; - Părțile antrenate în expertiză;- Scurt istoric;- Obiectivul expertizei;- Desfășurarea expertizei;- Constatările expertului;- Concluzii;- Borderou de anexe;- Anexe.Antetul raportului de expertiză judiciară conține denumirea instituției care a dispus expertiza, numărul dosarului şi termenul de judecată pentru care trebuie depus raportul de expertiză.Preambulul raportului de expertiză judiciară cuprinde: numele şi prenumele expertului, profesia şi calificarea sa, numărul legitimației de expert, data la care a fost efectuată numirea expertului, data şi numărul recomandării Biroului local de expertize.

6

Părțile sunt menționate cu numele, prenumele, adresa de domiciliu (sau, după caz, domiciliul ales) şi calitatea lor în proces (reclamat şi pârât - în cauzele civile, respectiv parte vătămată şi inculpat - în cauzele penale). În unele cazuri pot apărea doi sau mai mulți coreclamanți sau copârâți, dar şi intervenienți (părți interesate).Scurt istoric al litigiului - în această secțiune se prezintă într-o succesiune cronologică principalele elemente şi informații care constituie puncte de referință în evoluția litigiului. Aceste elemente sunt preluate din documentele dosarului cauzei şi îndeosebi de la părți, cu prilejul cercetării de teren. Se consemnează poziția sau interpretarea părților în legătură cu litigiul, în special a acelora care vizează obiectivele expertizei, precum şi precizarea daunelor şi a perioadei când acestea s-au produs. Rostul acestei secțiuni este de a oferi informații coerente şi concentrate în legătură cu obiectivul expertizei.Obiectivul expertizei - secțiunea conține redarea ad-litteram a obiectivelor stabilite de către instanță pentru efectuarea expertizei, precum şi întrebările care au fost transmise în scris expertului. Procedând astfel, se evită posibilitatea ridicării unor obiecțiuni de către părți, pe considerentul că expertul a interpretat limitat sarcina sa ori că nu a dat răspuns întrebărilor formulate în această secțiune, se face referire la expertize de aceeași specialitate dispuse şi executate anterior în cauză ori, după caz, se menționează că nu s-au mai efectuat expertize anterioare pe problema respectivă.Desfășurarea expertizei cuprinde desfășurătorul acțiunilor desfășurate în vederea realizării raportului de expertiză. Se face referire la convocarea părților (datele de convocare, documente), la prezentarea pe teren (legalitatea invitării părților; numele şi calitatea împuterniciților; documente de împuternicire; investigații efectuate de către expert în prezența părților; documente de consemnare a rezultatelor investigațiilor - proces-verbal, minută etc., semnat de către expert.Constatările expertului constituie cea mai importantă secțiune din raport şi cuprinde faptele, date, observații, investigații, extrase din dosarul cauzei şi, respectiv, rezultate din investigațiile efectuate de către expert; aceste elemente trebuie descrise exact şi, dacă este cazul, trebuie comparate sau interpretate. Nepotrivirile între datele, provenite din diferite surse, se consemnează, se compară şi se comentează de către expert pentru stabilirea veridicității lor.În expertizele care au ca obiectiv identificarea şi evaluarea de daune, rezultatele investigațiilor efectuate de expert, se prezintă în ordinea efectuării lor. Trebuie să se acorde o atenție stabilirii cauzelor şi împrejurările care au generat vicierea respectivă. Pe lângă prezentarea elementelor de reconstituire a cauzelor şi împrejurărilor precum şi a mărimii şi efectului vicierii, expertul va prezenta interpretările corespunzătoare, dar şi soluțiile care ar fi prevenit daunele.În expertizele care presupun evaluarea unor bunuri trebuie menționate principiile evaluării, considerentele avute în vedere, formula sau formulele de calcul, descrierea fiecărui bun (dacă a fost prezentat sau neprezentat la expertiză, ce caracteristici prezintă, când şi în ce condiții a fost achiziționat, eventuale documente privind achiziția, stadiul uzurii) şi valoarea de circulație a fiecărui bun.Dacă expertiza presupune actualizări/reactualizări de valori, trebuie reproduse informații ale Institutului Național de Statistică privitoare la evoluția prețurilor, a inflației etc., formulele de calcul, valorile calculate, conversia unităților monetare.Constatările şi afirmațiile expertului conținute în textul raportului de expertiză trebuie să fie susținute prin exemplificări şi argumentări temeinice. În acest sens, expertul trebuie să fie

7

preocupat de a conferi raportului o anumită inatacabilitate, precum şi de a evita o eventuală neconcordanță între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi expertize.Datele conținute în raportul de expertiză judiciară trebuie să fie reale, demonstrabile, deoarece expertul răspunde pentru toate datele trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justețea datelor şi responsabilitatea expertului față de acestea este caracteristica esențială a unui raport de expertiză. Pentru aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere, printre altele, următoarele:- analizele şi încercările de laborator să fie efectuate personal sau de laboratoare de analiză autorizate în acest scop;- aparatele şi metodele folosite să aibă o precizie cât mai ridicată, în acest scop fiind indicat să se efectueze un număr cât mai mare de determinări (în special în cazul analizelor organoleptice);Concluziile raportului de expertiză judiciară trebuie să conțină, într-o formă concentrată, răspunsurile expertului la obiectivele stabilite pentru expertiză și alte elemente esențiale ale expertizei (modalitatea convocării părților, date şi termene, eventuale expertize de aceeași specialitate efectuate anterior în cauză).Concluziile expertului nu trebuie să cuprindă comentarii asupra unor probleme care sunt dincolo de statutul său şi de calificarea sa (latura juridică a problemei, alte aspecte).Obiectivitatea şi corectitudinea concluziilor sunt determinate de:- nivelul de calificare a expertului;- cunoașterea profundă a problemelor care fac obiectul expertizei;- experiența expertului în controlul situațiilor litigioase;- probitatea profesională şi morală a expertului;- capacitatea expertului de a reține aspecte esențiale ale investigațiilor şi evitarea concluziilor eronate sau false;- independența față de părțile implicate de litigiu.Concluzia şi claritatea concluziilor formulate de către expert trebuie să fie evidente. Concluziile trebuie să reprezinte sinteza logică a constatărilor parțiale la care a ajuns expertul pe parcursul efectuării investigațiilor.Anexele raportului de expertiză se referă la documentele care susțin concluziile formulate de expert. Fac parte din această categorie: - documentele care dovedesc respectarea procedurii referitoare la convocarea părților (în mod obișnuit se atașează ca anexă cel puțin confirmările de primire a scrisorilor recomandate trimise de expert, care conțin ștampila cu data de expediere), buletine de analiză, copii ale unor documente, fotografii, planuri şi schițe ale unor depozite; - scheme de amplasare a mărfurilor în spațiile de transport; - eventual procedee de calcul etc.Este indicat ca în anexele la raportul de expertiză să se găsească asemenea dovezi care să evidențieze procedeele de investigare folosite de expert, constatările făcute de către acesta în anumite momente, situații, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al căror conținut nu poate fi integrat în raportul de expertiză.În cazul în care se depun mai multe anexe, se impune să se editeze un borderou de anexe, care reprezintă opisul detaliat al tuturor documentelor şi actelor depuse ca anexe. Borderoul de anexe se atașează în mod obligatoriu atât la raportul original, cât şi la copiile raportului de expertiză remise părților implicate în litigiu.

8

6. REGULAMENT PRIVIND INVENTARIEREA TEHNICĂ ŞI PAŞAPORTIZAREA BLOCURILOR LOCATIVE CONSTRUITE (Hotărârea Guvernului Nr. 111 din 12.02.2014)

Pentru asigurarea executării obiectivelor Programului de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” 2013-2014 şi în scopul realizării inventarierii tehnice şi paşaportizării blocurilor locative construite după proiectele serii în masă, precum şi efectuării reabilitării complexe a fondului locativ al Republicii Moldova, Guvernul a aprobat Regulamentul privind inventarierea tehnică şi paşaportizarea blocurilor locative construite.Autorităților administrației publice locale se recomandă aplicarea Regulamentul privind inventarierea tehnică şi paşaportizarea blocurilor locative construite la efectuarea inventarierii tehnice a fondului locativ al unității administrativ-teritoriale.Respectarea Regulamentului aprobat este obligatorie pentru toate instituțiile, întreprinderile, persoanele fizice, juridice, indiferent de forma de proprietate, subordonarea departamentală, sursele de finanțare, care realizează activitatea de proiectare, construcție şi investiție pe teritoriul Republicii Moldova.Oficiul Cadastral Teritorial va gestiona baza de date, prin completarea succesivă a informației existente pentru fiecare clădire examinată.

I. Dispoziții generalePrezentul Regulament stabilește modul evaluării stării tehnice a blocurilor locative construite, precum şi condițiile obligatorii privind aspectul, volumul şi regimul de executare a lucrărilor de examinare, evaluare a stării tehnice şi paşaportizare a blocurilor locative existente.

2. În sensul prezentului Regulament, noțiunile utilizate semnifică: inventarierea tehnică – complexul de lucrări care cuprinde examinarea şi aprecierea stării tehnice şi a parametrilor de exploatare a clădirilor;paşaportizarea blocului locativ – întocmirea Cărții tehnice a clădirii – ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a clădirii, cuprinzând toate datele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) respective şi a evoluţiei acesteia în timp;cercetare instrumentală – cercetarea clădirii cu mijloace de observare şi măsurare specifice;control instrumental – urmărirea comportării în exploatare a clădirilor cu mijloacele de măsurare şi control utilizate în acest domeniu;durata de exploatare – perioada de funcționare a construcției în decursul căreia ea îndeplinește eficient destinația sa inițială.

3. Inventarierea tehnică şi paşaportizarea construcțiilor se efectuează cu scopul de a completa baza de date privind starea tehnică a clădirilor, de a determina utilitatea lor pentru exploatarea în siguranță în continuare, necesitatea de executare a reparațiilor, reconstrucțiilor, reabilitării termice a blocurilor locative, consolidărilor sau a demolării, ceea ce se evidențiază prin alcătuirea Cărții tehnice a clădirii.

9

4. Baza de date se formează în componența Cărții tehnice a clădirii păstrată la proprietarul clădirii şi la oficiul cadastral teritorial şi în conformitate cu documentul normativ NCM A.09.02-2005 ”Deservirea tehnică, reparația şi reconstrucția clădirilor de locuit, comunale şi social-culturale”.

II. Scopurile reconstrucției şi modul inventarierii tehnice şi paşaportizării blocurilor locative construite5. Reconstrucția clădirilor de locuit are ca scop extinderea duratei de exploatare a clădirilor, lichidarea uzurii morale şi fizice, sporirea nivelului de confort şi a standardului locuinței prin ameliorarea stării tehnice şi echiparea apartamentelor, modernizarea integrală a echipamentului tehnico-edilitar, îmbunătățirea calităților termotehnice ale elementelor de închidere şi a expresivității arhitecturale a fațadelor.

6. Selectarea soluției la reconstrucția unei clădiri de locuit se va executa prin corelarea obligatorie cu concepția de reconstrucție a cartierului, sectorului, localității examinate.

7. Pentru definirea soluțiilor tehnice necesare privind extinderea duratei de exploatare a clădirilor construite conform proiectelor seriilor în masă, inclusiv a metodelor de reconstrucție, se va executa expertiza tehnică, inventarierea tehnică şi paşaportizarea.

8. Inventarierea tehnică care cuprinde examinarea şi paşaportizarea clădirilor se execută, conform prevederilor legale, de către experții tehnici atestați şi comisiile specializate ale instituțiilor de proiectare. Pentru executarea categoriilor separate de examinare se angajează, prin subantrepriză, şi alte organizații specializate.

9. Examinarea se efectuează în volumul necesar pentru întocmirea cărţii tehnice a clădirii. Macheta Cărții tehnice este prezentată în anexa nr.2 la prezentul Regulament. Volumul de lucrări se determină în fiecare caz concret de către comisia specializată, în funcție de starea clădirii în ansamblu, caracterul, gradul şi proporția defectărilor, deteriorarea parțială sau a elementelor separate. Administratorii (gestionarii) blocurilor locative, indiferent de forma juridică, vor aplica prezentul Regulament pentru efectuarea inventarierii tehnice a fondului locativ şi a lucrărilor privind reconstrucția blocurilor locative.

10. Examinarea clădirilor în cadrul volumului separat de lucrări (examinarea extraordinară) poate fi executată în următoarele cazuri:- la proiectarea reparației capitale sau reconstrucției;- la constatarea simptomelor de stare de avariere a clădirii în ansamblu sau a structurilor şi elementelor separate; - în urma calamităților naturale.

11. Complexul de lucrări de examinare şi paşaportizare include:- documentele primare pentru paşaportizare, reprezentate prin materialele documentației de proiect şi deviz, datele controlului instrumental, efectuat la primirea clădirii în exploatare în corespundere cu documentele normative în vigoare, şi datele eliberate posesorilor acestor clădiri;

10

- prospecțiunile geotehnice;- întocmirea, în baza examinărilor, a raportului tehnic detaliat şi a avizelor de expertiză cu recomandări tehnice;- întocmirea Cărții tehnice a clădirii.

12. Condițiile pentru cercetarea stării tehnice a părților şi elementelor constructive ale clădirii şi a sistemelor edilitare interioare sunt prezentate în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.

III. Prospecțiuni geotehnice şi examinarea stării tehnice a clădirii

A. Prospecțiuni geotehnice13. Executarea prospecțiunilor geotehnice constă în:- colectarea şi studierea materialelor de arhivă privind prospecțiunile geotehnice anterioare pe terenul respectiv şi pe sectoarele adiacente; - executarea prospecțiunilor geotehnice pe terenul de amplasare a clădirii;- evaluarea regimului hidrologic şi compoziției chimice a apelor subterane;- determinarea caracteristicilor fizico-mecanice ale solului în condiții de șantier şi laborator;- compararea materialelor noi de prospectare cu datele de arhivă (dacă acestea există) şi întocmirea avizelor privind modificarea condițiilor geotehnice;- determinarea, în zonele istorice, a prezenței şi amplasării fostelor construcții subterane sau a celor existente (beciuri, fundații, clădiri adiacente, comunicații tehnico-edilitare, fântâni etc.).Paralel cu cercetările geotehnice se execută ridicarea topografică a poziției structurilor clădirii şi soclurilor pentru determinarea tasărilor neuniforme (devierilor de nivel, încovoierilor etc.).

14. Structura, volumul şi metodele de cercetare se stabilesc în funcție de condițiile de exploatare, starea tehnică a construcției, caracterul condițiilor geotehnice.

15. În cazurile în care clădirea nu se află în zona de risc geologic, se admite neexecutarea prospecțiunilor geotehnice pentru clădirile la care nu au fost constatate deformații vizibile, consolidarea fundațiilor nu se solicită, iar suprasarcina pe fundații nu depășește valorile critice de producere a deformațiilor inadmisibile. Decizia respectivă este luată de către comisiile specializate ale instituțiilor de proiectare, conform prevederilor art. 8 al prezentului Regulament.

B. Lucrări de cercetare vizuală (în ansamblu) a clădirii16. Cercetarea vizuală se execută cu scopul de a determina starea construcției, prezența fisurilor în pereți şi planșee şi poziția lor (direcția, lungimea, mărimea deschiderii etc.).

17. Executarea cercetării vizuale se efectuează în următoarea consecutivitate:- examinarea vizuală a clădirii în ansamblu;

11

- acumularea informației privind data construirii clădirii şi modificările succesive în condițiile de exploatare a acesteia. În cazul lipsei informației privind data construcției, ea se stabilește prezumtiv conform procesului de expertizare;- caracteristica generală a soluției constructive, soluției de sistematizare spațială şi a sistemelor de echipare tehnico-edilitară;- documentarea cu materialele prospecțiunilor de arhivă;- examinarea terenului aferent şi a elementelor de amenajare; - examinarea fundațiilor, soclurilor, încăperilor din subsol;- examinarea elementelor de îngrădire, încăperilor de vară, panourilor prefabricate, planșeelor şi rosturilor, acoperișurilor, încăperilor în pod;- examinarea echipamentului tehnico-edilitar.

18. În urma examinării se efectuează:- în baza deteriorărilor şi deformațiilor structurilor, evaluarea categoriei privind starea tehnică a clădirii (I – bună, II – satisfăcătoare, III –nesatisfăcătoare, IV – vetustă (clădire care are un aspect învechit sau uzat), V – inutilizabilă) şi a necesității de luare a deciziei privind măsurile primordiale de consolidare a structurilor;- aprobarea deciziei privind necesitatea examinării detaliate şi a evaluării volumului necesar de lucrări;- întocmirea programului de cercetare detaliată a structurilor.

C. Lucrări de cercetare detaliată a clădirii19. Cercetarea detaliată cuprinde:- cercetarea vizuală a structurilor cu fixarea deschiderii fisurilor, altor deteriorări şi deformații;- lucrările de măsurare (releveu);- cercetarea instrumentală şi studiul de laborator al probelor prelevate.

20. Cercetărilor instrumentale se supun toate structurile, la care, prin examinarea vizuală au fost constatate defecte majore.În cadrul cercetărilor instrumentale se măsoară încovoierile şi deformațiile structurilor portante, dimensiunile deschiderii fisurilor, caracteristicile reale ale materialului structurilor portante.

21. Determinarea caracteristicilor geometrice ale clădirii şi structurilor se execută în cadrul lucrărilor de măsurare. Prin măsurare se determină configurația şi dimensiunile clădirii şi a încăperilor, poziția în plan şi pe verticală a structurilor şi elementelor lor.La efectuarea lucrărilor de măsurare se verifică dimensiunile principale ale schemei constructive a clădirii (lungimea deschiderilor axiale, secțiunile structurilor, nodurile de reazem şi alți parametri geometrici, de a căror valoare depinde starea de tensiune deformativă a elementelor structurilor), se determină cotele verticale absolute şi relative ale elementelor clădirii ( tălpi de fundație, soclu, etaje, acoperiș etc.).

22. Examinarea stării tehnice a părților clădirii şi elementelor constructive se efectuează în corespundere cu condițiile din anexa nr. 1 la prezentul Regulament.

12

23. În baza rezultatelor cercetării detaliate se întocmesc următoarele documente:- raportul tehnic care cuprinde rezultatele examinării subsolurilor, spațiilor între planșeu şi sol, spațiilor de pod, etajelor, inclusiv celor tehnice, fațadelor, particularitățile constructive ale clădirii, fundațiilor şi geometriei lor, grafice şi epure (diagrame) ale deplasărilor pe orizontală şi verticală, încovoierilor, dezvoltarea fisurilor, lista factorilor care contribuie la apariția deformațiilor, evaluarea caracteristicilor de rezistență şi de deformare a solului patului de fundație şi a materialului structurilor; - procesul-verbal privind starea tehnică a clădirii, cu evaluarea posibilității de suportare a sarcinilor suplimentare şi a altor acțiuni rezultate din condițiile de consolidare sau reconstrucție, lista măsurilor pentru consolidarea construcțiilor şi fixarea solului patului de fundație.Documentele nominalizate se includ ca parte componentă a Cărții tehnice a clădirii examinate, potrivit prevederilor Legii nr. 721-XIII din 2 ianuarie 1992 privind calitatea în construcții.

Anexa nr. 1la Regulamentul privind inventarierea

tehnică şi paşaportizareablocurilor locative construite

CONDIȚIIprivind cercetarea stării tehnice a părților şi elementelor

constructive ale clădirii şi sistemelor tehnico-edilitare interioare

1. Cercetarea terenului de fundare şi fundațiilor1.1. Cercetarea fundațiilor, care se efectuează concomitent cu cercetarea terenului de fundare, prevede:- cercetarea documentației de proiect existente, materialelor prospecțiunilor geotehnice, hidrogeologice, altor prospecțiuni, care reflectă particularitățile terenului pe care este amplasată clădirea; - cercetarea registrelor existente ale tasărilor, înclinărilor, crăpăturilor şi deformațiilor fundațiilor; - determinarea tipului de fundație, formei şi dimensiunilor în plan, adâncimii de amplasare şi a materialului utilizat;- determinarea prezenței şi dimensiunii defectelor şi deteriorărilor (săgeților, încovoierilor, tasărilor fundațiilor continue, crăpăturilor, stratificării zidăriei, eroziunilor, deschiderilor rosturilor etc.);- determinarea caracteristicilor de rezistență ale materialelor fundației prin metode nedistructibile (după caz); - prelevarea probelor de material de la fundație pentru cercetări de laborator (după caz); - prelevarea probelor de sol ale terenului de fundație prin gropi de sondaj sau sonde pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice (după caz); - determinarea nivelului apelor subterane în perioada cercetărilor cu considerarea devierilor sezoniere.

1.2. Cercetarea fundațiilor se efectuează prin gropi de sondaj de control.Pentru sectoare cu structură geologică simplă, în cazul prezenței materialelor prospecțiunilor din anii precedenți în lipsa deformațiilor considerabile, sunt suficiente 1-2

13

gropi de sondaj pentru o casă. Starea pavajelor, prezența şi eficiența măsurilor de îndepărtare a apei (canalelor de evacuare a apei, drenajelor, scurgerilor din rețelele de apă etc.), se determină prin examinare vizuală. În cazul prezenței tasărilor şi deformațiilor, se execută suplimentar gropi de sondaj în locurile cu cele mai mari tasări şi deteriorări.

1.3. Lățimea tălpii fundațiilor şi adâncimea lor se determină prin măsurări pe teren. Pe sectoarele cu cea mai mare sarcină, lățimea tălpii fundației se determină prin gropi de sondaj din ambele părți, iar pe sectoarele mai puțin încărcate, se admite dezvoltarea simetrică a fundației după dimensiunile determinate prin groapa de sondaj, dintr-o singură parte. Totodată, pentru determinarea grosimii pereților plini şi lățimii fundației, se admite de a sfredeli şi măsura cu ajutorul metrului mecanic, precum şi de a săpa sub fundație utilizând ulterior o bară metalică în formă de „L”. Cotele tălpii fundației şi gropii de sondaj trebuie determinate cu ajutorul nivelei. În cazul fundației pe piloți, în fiecare groapă de sondaj se măsoară diametrul lor, pasul, diametrul mediu şi numărul mediu de piloți pe metru lungime de fundație.

1.4. Rezultatele obținute la cercetarea fundațiilor şi la cercetarea geotehnică sunt suficiente pentru a determina cauza de deformare a clădirii sau a elementelor ei constructive şi de a determina metode de consolidare a terenului de fundație, fundațiilor şi structurilor supraterane.

1.5. Semne de deformare a terenului de fundație şi de defecte a fundațiilor pot servi:- deplasarea de pe reazem a elementelor portante ale planșeelor sau ale acoperișurilor clădirii;- deschiderea sau închiderea rosturilor de deformare, care, de regulă, variază pe înălțimea clădirii;- înclinarea unor pereți sau a clădirii în întregime;- crăpături verticale sau orizontale în pereți;- curburi ale rândurilor de zidărie, sectoarelor de buiandrugi, cornișe sau ale altor elemente orizontale în planul peretelui;- fisuri în buiandrugii din beton armat, blocuri şi panouri de buiandrug, de regulă, lângă locurile de reazem;- desprinderea pereților interiori de la cei exteriori;- crăpături în rosturi pe perimetrul panourilor de perete sau al blocurilor mari de perete, știrbituri pe laturile verticale de îmbinare;- ruperea sau deformarea fixărilor panourilor de perete;- crăpături în locurile de îmbinare a pereților şi pereților despărțitori între ei, cu planșeele sau cu acoperișul clădirii;- curburi, înclinări ale pereților despărțitori, crăpături în ei;- știrbituri pe laturile de îmbinare a plăcilor portante ale planșeelor sau ale acoperișului clădirii;- crăpături în plăcile planșeelor dintre etaje, amplasate pe etaje diferite, pe verticală;- deformarea sau deplasarea de pe reazem a rampelor şi podestelor caselor de scări sau a podurilor;- împănarea ascensoarelor în urma strâmbării puțurilor de ascensor;

14

- desprinderea de la perete a straturilor de etanșare perimetrală, trotuarelor sau îmbrăcămintei drumurilor.

2. Cercetarea pereților2.1. La cercetarea pereților interiori şi exteriori se determină:- schema constructivă, gradul de legătură al zidăriei pereților interiori cu cei exteriori în locurile lor de îmbinare, precum şi prezența legăturii pereților cu planșeele (se determină prin dezveliri);- sarcinile reale pe pereți;- prezența, amplasarea şi starea canalelor de fum şi de ventilare în pereți;- zonele cu goluri sau cu nișe existente în trecut şi ulterior acoperite cu tencuială sau cu placaj;- prezența fisurilor şi stratificărilor în zidărie, desprinderea tencuielii şi acoperirii, zonele cu umiditate ridicată ale zidăriei. În locurile deformate, care la examinarea vizuală provoacă dubii deosebite, se efectuează dezveliri;- prezența fisurilor în locurile de îmbinare între pereți, pereții despărțitori şi structurile portante ale planșeelor;- prezența știrbiturilor şi fisurilor în locurile de reazem pe pereți ai buiandrugilor, grinzilor, lonjeroanelor, riglelor;- prezența slăbirii fixării elementelor parapetelor, cornișelor şi a altor părți proeminente şi detaliilor arhitecturale; - prezența fisurilor în buiandrugi şi în zidărie;- prezența umidității şi scurgerilor în locurile de instalare a țevilor de evacuare a apei;- devierea pereților de la verticală;- ridicarea sau așezarea (tasarea) sectoarelor separate de perete;- starea îmbinărilor panourilor exterioare (lățimea rosturilor, deplasarea relativă a laturilor orizontale şi verticale ale panourilor de capăt în rosturi, prezența scurgerilor).

2.2. Rezistența materialelor pereților trebuie determinată, de regulă, prin metode nedistructive. Determinarea rezistenței se efectuează în zonele cu deteriorări şi în locurile cu sarcini maxime.La panourile de pereți (monostrat şi cu multe straturi) din beton ușor cu agregate poroase, rezistența materialelor trebuie determinată ca rezistența totală a pereților pentru fiecare strat, totodată se determină prezența crăpăturilor interioare.În cazul în care rezistența zidăriei este determinantă, rezultatele încercărilor prin metode nedistructive trebuie confirmate prin cercetări de laborator ale probelor.2.3. Atenția maximă la cercetarea pereților exteriori ai clădirii trebuie acordată sectoarelor de racordare a acestora la alte structuri (soclu, strat de etanșare perimetral sau trotuar, umplerea golurilor, pereți interiori (inclusiv casele scărilor), planșee, acoperișuri (inclusiv grinzi, plăci, ferme), balcoane, logii, bovindouri, copertine etc.).

2.4. La cercetarea panourilor de perete se efectuează dezveliri de control şi evaluarea stării:- armaturii pe sectoarele de dezvoltare a crăpăturilor, prezența deteriorărilor stratului de protecție;

15

- îmbinărilor şi pieselor înglobate, care se află în condiții nefavorabile de exploatare (în locuri de scurgeri, îngheț, umiditate sporită, acțiune a mediului agresiv etc.);- materialelor de umplere (de monolitizare şi etanșare a rosturilor).

3. Cercetarea pereților despărțitori3.1. Construcția pereților despărțitori trebuie determinată prin examinare vizuală exterioară, batere ușoară, sfredelire şi străpungere a găurilor, precum şi prin deschiderea unor locuri.

3.2. La cercetarea pereților despărțitori se determină real următoarele:- condițiile de lucru, structura, materialul şi starea peretelui despărțitor;- stabilitatea, prezența şi starea fixărilor peretelui despărțitor de pereți şi planșee;- deformațiile, defectele şi deteriorările (inclusiv de la deterioratorii lemnului).3.3. Stabilitatea pereților despărțitori se determină prin calcul şi depinde de condițiile de lucru, materialul şi starea acestora, dimensiunile elementelor de construcție şi valorile sarcinilor.

4. Cercetarea planșeelor4.1. La cercetarea planșeelor o atenție deosebită se acordă:- prezenței fisurilor în locurile de îmbinare cu alte structuri portante;- prezenței fisurilor şi coroziunilor, îndeosebi în elementele portante (grinzi, lonjeroane);- stării izolației termice a planșeului podului şi a grinzilor proeminente.

4.2. Cercetarea planșeelor poate fi efectuată prin metode de decopertare. Decopertarea se efectuează în cele mai nefavorabile zone (în locurile bazei grinzilor în pereții exteriori, în zonele sarcinilor şi deteriorării maxime, în grupurile sanitare etc.).

4.3. La cercetarea planșeelor se determină:- schema constructivă, materialele utilizate, sarcinile reale;- dimensiunile geometrice şi secțiunile structurilor, inclusiv adâncimea reazemului grinzilor planșeului;- prezența în planșeele din beton armat a armaturii dezvelite şi starea ei;- prezența deteriorărilor grinzilor din lemn şi a altor elemente, produse de mucegai, insecte deterioratoare de lemn;- prezența înclinărilor, săgeților, inclusiv a celor supranormative, dimensiunile lor, urme de umiditate şi scurgeri pe tavane;- prezența instabilității;- prezența, amplasarea, lungimea, lățimea deschiderii fisurilor pe tavane, defectelor şi deteriorărilor;- rezistența materialelor (după caz).

5. Cercetarea acoperișurilor (învelitorilor)5.1. La cercetarea acoperișurilor (învelitorilor) se determină:- dimensiunile principale, structura şi materialul acoperișului;- gradul de înclinare a pantei acoperișului, materialul învelitorii;

16

- starea structurilor portante şi a nodurilor, gradul de afectare de coroziune, mucegai, deterioratori de lemn, umiditatea termoizolantului;- integritatea învelitorii, starea straturilor de protecție a învelitorii;- corectitudinea şi starea racordului învelitorii la sistemele de evacuare a apei, la elementele de construcții şi echipamente (puțurile ascensoarelor, ziduri antifoc, parapete, țevi/canale de fum şi de ventilare, suporturi pentru rețelele de radiodifuziune prin fir şi pilonii pentru antenele colective de televiziune, ţevi de tiraj şi alte elemente, care trec prin acoperiș);- prezența ventilării încăperii podului;- prezența şi calitatea izolației hidrofuge a elementelor acoperișului (cosoroabelor, lonjeroanelor, căpriorilor) în locurile lor de reazem sau de racordare la pereții din zidărie.

5.2. Cercetarea acoperișurilor se deosebește esențial, în funcție de soluțiile lor constructive, materialele utilizate (poduri – la toate clădirile de construcție veche, preponderent din elemente constructive de lemn, uneori cu etaj mansardă, poduri cu trecere, semitrecere şi fără trecere, fără pod (plate) – ventilabile şi neventilabile din elemente prefabricate din beton armat – la clădirile din blocuri sau panouri mari).

5.3. La cercetarea elementelor portante ale acoperișurilor din lemn trebuie atrasă o atenție deosebită la:- deteriorarea îmbinărilor, inclusiv a celor metalice, ale elementelor portante din lemn sau din alte materiale;- deteriorarea hidroizolației între cosoroabă şi structurile din lemn sau beton;- săgeata supranormativă a căpriorilor, grinzilor, lonjeroanelor;- deteriorarea lemnului de către mucegai, insecte deterioratoare de lemn;- prezența curburii sistemelor de căpriori cu ieșirea lor din plan vertical, atârnarea centurilor inferioare ale fermelor, încovoierea longitudinală a elementelor de legătură etc.

5.4. La cercetarea structurilor portante ale acoperișurilor din beton armat trebuie atrasă atenția la:- deteriorarea stratului protector de beton şi coroziunea armaturii dezvelite;- fisuri, știrbituri ale colțurilor, afectări de coroziune a pieselor înglobate şi a îmbinărilor; -scurgeri cu rugină, salinizări, starea de îmbinare a rosturilor între panouri;- starea fixării elementelor de cornișă pe pereți sau pe planșee (efectuarea decopertărilor arbitrare).5.5. Starea tehnică a acoperișurilor cu pod se determină prin examinare exterioară şi din pod „la lumină”. În cazuri aparte, neetanșeitățile (scurgerile) la acoperișuri pot fi determinate prin prezența putregaiului, petelor de umiditate sau a zăpezii pe structurile portante şi pe izolație termică a planșeului podului.

5.6. La cercetarea acoperișurilor fără pod, locurile de scurgere pot fi identificate prin prezența petelor de umiditate şi de culoare mai închisă pe suprafața tavanelor etajelor superioare, precum şi prin prezența deteriorărilor la învelitoarea acoperișului, neetanșeităților la îmbinări, la joncțiuni etc.

6. Cercetarea treptelor (scărilor)

17

6.1. La cercetarea scărilor se determină:- particularităţile constructive şi materialele utilizate;- starea sectoarelor de îmbinare a elementelor, pozării elementelor portante în pereți, fixării barierelor de protecție a scărilor;- deformațiile (săgețile) structurilor portante;- fisurile şi alte deteriorări ale podestelor scărilor, grinzilor, vangurilor, rampelor, treptelor;- umiditatea elementelor din lemn.

6.2. Toate rampele şi podestele scărilor se supun examinării la partea superioară şi cea inferioară. Pentru stabilirea cauzelor de deformare şi deteriorare a scărilor se efectuează dezveliri (după caz):- la scările din elemente prefabricate din beton armat şi piatră – în locurile de pozare în pereți a grinzilor podestelor scării, reazemelor rampelor scării;- la scările din beton armat pe vanguri metalice şi la scările din lemn – în locurile de pozare în pereţi a elementelor de sprijin ale vangurilor, podestelor scării şi în nodurile îmbinărilor.

6.3. La cercetarea scărilor de piatră sau beton armat fără vanguri (în consolă) se verifică adâncimea, starea şi rezistența pozării scărilor în zidăria pereților.

6.4. La cercetarea balcoanelor, logiilor, bovindourilor, copertinelor etc., se determină:- schema de calcul şi materialul structurilor portante;- dimensiunile principale ale elementelor părților proeminente (lungimea, lățimea şi grosimea plăcilor, lungimea şi secțiunea grinzilor consolă, suspensiilor, contrafișelor);- starea mortarului în zidăria cornișelor netencuite, prezența şi lățimea deschiderii fisurilor în cornișele tencuite;- starea îngrădirilor metalice şi a învelitorilor, copertinelor din tablă zincată, prezența înclinării părții superioare a plăcilor de balcon (minim 2%);- starea izolării hidrofuge a balcoanelor şi acoperirii copertinelor.

6.5. Dezvelirile se efectuează (după caz) la balcoane cu deteriorări considerabile, iar în lipsa deteriorărilor – minimum la două balcoane pe fiecare fațadă a clădirii (inclusiv jumătate – la etajul superior). Locurile de dezvelire se determină pornind de la schema de calcul a lucrului construcției.6.6. La dezvelire se determină secțiunile elementelor portante, adâncimea şi starea pozării lor în pereți, precum şi rezistența reală a materialului structurilor portante (după caz).

7. Cercetarea sistemelor de încălzire

7.1. Cercetarea sistemelor de încălzire se efectuează în timpul funcționării sistemului.

7.2. Alegerea numărului de apartamente, altor încăperi şi locuri pentru cercetare depinde de perioada de exploatare fără reparații (din momentul construcției, reconstrucției sau reparației capitale), de particularitățile schemei adoptate de încălzire, înălțimea şi complexitatea configurației clădirii. În mod obligatoriu se efectuează cercetarea

18

apartamentelor (încăperilor) la primul etaj, ultimul şi cel mijlociu. Jumătate din numărul apartamentelor alese trebuie să fie la capetele laterale ale clădirii.

7.3. În cazul în care sistemul de încălzire al clădirii se află în exploatare mai mult de 10 ani, trebuie efectuată cercetarea detaliată a sistemului pentru identificarea următoarelor defecte şi deteriorări:- prezența şi calitatea izolației termice a țevilor în încăperile reci;- prezența coroziunii țevilor şi aparatelor de încălzire;- prezența pe țevi a brățărilor, cârpiturilor şi a altor urme de reparații;- prezența scurgerilor sau jeturilor în pereții sau filetele de îmbinare a țevilor;- prezența îngustării secțiunilor libere în coloane, ramificări şi aparate de încălzire (după caz);- prezența şi gradul de umplere a secțiunii libere a țevilor ca rezultat al depunerilor de calcinare şi coroziune;- prezența depunerilor de murdărie şi gunoi în sistem (baraje compacte de gunoi trebuie depistate la hotarul de cădere bruscă a temperaturii țevii);- dereglarea funcționării sau ieșirea din funcțiune a uscătoarelor de prosoape;- prezența scurgerilor în îmbinările cu nipluri ale aparatelor de încălzire din fontă;- prezența dopurilor de aer (în cazul înclinărilor incorecte ale țevilor sistemelor de distribuire sau țevilor de ramificare spre aparate);- starea armaturii de închidere şi reglare, aparatelor de contorizare şi reglare;- conectarea coloanelor, sistemelor şi agregatelor de încălzire la rețelele tur-retur din subsol.

7.4. La cercetarea clădirilor din panouri mari, cu sisteme de încălzire cu panouri, neetanșeitatea țevilor ascunse, identificată prin umezirea panourilor pereților şi pereților despărțitori, poate să apară în locurile de îmbinare prin sudare a coloanelor (la distanța de 15 20 cm de la tavan), precum şi în locurile de joncțiune a țevilor de unire a aparatelor de încălzire cu coloanele. Pentru determinarea locurilor de scurgeri în panourile pereților trebuie străbătute redane înguste pe coloane – începând de la partea inferioară a umezirii, pe țevile de ramificare – începând de la partea centrală.

7.5. Numărul coloanelor, de pe care se prelevă probe, trebuie să fie de minimum trei. La cercetarea sistemului cu coloane monolitizate probele pentru cercetare trebuie să fie prelevate în locurile lor de joncțiune cu magistrală din subsol.

7.6. Numărul țevilor de ramificare de la coloane în secții diferite şi spre aparate de încălzire diferite, de la care se prelevă probe, trebuie să fie minimum trei.

7.7. La prelevarea şi transportarea probelor trebuie asigurată integritatea completă a depunerilor de coroziune şi calcinare în țevi.

7.8. Mărimea de îngustare a secțiunii libere a țevilor, din cauza depunerilor de coroziune şi calcinare, de maximum 30% se consideră admisibilă.

19

7.9. Mărimea de îngustare a secțiunii libere a convectoarelor (cu condiția reducerii admisibile a schimbului de căldură în aparatele de încălzire) de maximum 19% se consideră admisibilă.

8. Cercetarea sistemelor de canalizare şi scurgere internă

8.1. Cercetarea sistemelor de canalizare şi scurgere internă trebuie efectuată în regimul de funcționare a sistemelor.

8.2. La cercetarea sistemelor de canalizare şi scurgere internă trebuie stabilite:- materialul țevilor şi diametrele lor;- numărul deversoarelor de canalizare şi scurgeri de apă;- tipul scurgerilor de apă (închis – canalizare pluvială sau canalizare comună, deschis – jgheab lângă clădire);- starea izolației termice a țevilor, care trec prin încăperi neîncălzite;- prezența scurgerilor;- fisurile şi alte deteriorări ale conductelor;- prezența pe țevi a cârpiturilor şi brățărilor, urmelor de reparații;- starea îmbinărilor de țevi.

20

Anexa nr.2la Regulamentul privind inventarierea tehnică şi

paşaportizarea blocurilor locative construite

CARTEA TEHNICĂ A CLĂDIRII(macheta)

Codul clădirii

Nr.d/o Denumirea

1. Destinaţia funcţională2. Regiunea3. Oraşul (municipiul), localitatea4. Sectorul oraşului5. Strada6. Clădirea7. Datele generale8. Posesorul9. Forma de proprietate (publică, privată)10. Adresa juridică a posesorului11. Tipul constructiv: din panouri mari prefabricate, din blocuri mari, din zidărie de

piatră, zidărie cu schelet monolit, monolit etc.12. Proiectul clădirii: unicat, tip (seria, numărul................... )13. Gradul de rezistenţă: I, II, III, IV, V14. Gradul de rezistenţă la foc: I, II, III15. Aria terenului16. Proiectantul general (instituţia), arhitectul, inginerul17. Data elaborării proiectului:18. Antreprenorul general (organizaţia)

21

19. Data finalizării construcţiei (recepţia finală)20. Organizaţia care a executat ultimul proiect de reparaţie, reparaţie capitală,

reconstrucţie21. Data avizării proiectului:22. Organizaţia care a executat ultima reparaţie, reparaţie capitală, reconstrucţie23. Data executării ultimii reparaţii, reparaţii capitale, reconstrucţie24. Categoria de valoare istorico-culturală a clădirii25. Valoarea de bilanţ a clădirii26. Indicatorii tehnici27. Numărul tronsoanelor (scărilor)28. Numărul acceselor străpunse29. Numărul etajelor30. Lungimea31. Înălţimea32. Forma în plan: dreptunghiulară, în formă de Т, în formă de L, în formă de Н33. Suprafaţa ansamblului de construcţie34. Suprafaţa locativă35. Suprafaţa apartamentelor36. Suprafaţa încăperilor de vară37. Suprafaţa totală a apartamentelor38. Suprafaţa totală a clădirii (inclusiv a încăperilor încorporate), pentru fiecare etaj

aparte şi integral pe clădireLa demisol ___________________________suprafaţa totală

DestinaţiaLa parter _____________________________suprafaţa totală

DestinaţiaLa primul etaj _________________________suprafaţa totală

Destinaţia

39. Numărul apartamentelor 40. Cu o cameră41. Cu două camere42. Cu trei camere43. Cu patru camere44. Cu cinci camere şi mai multe45. Numărul încăperilor izolate nelocative46. Înălţimea subsolului, m47. Înălţimea demisolul, m48. Înălţimea parterului, m49. Înălţimea etajului tip, m50. Înălţimea mansardei, m51. Înălţimea etajului tehnic, m52. Amenajarea:

TerenuluiClădiriiComunicaţiilor de transport

53. Condiţiile geotehnice şi hidrologice54. Tipul şi grosimea straturilor de sol ale terenului de fundare55. Tipul şi grosimea straturilor de sol tasabile sub terenul de fundare56. Tipul şi grosimea straturilor de sol dilatante sub terenul de fundare57. Condiţii geologice complicate (gradul seismic al zonei, alunecări de teren, zona

exploatărilor subterane, nivelul înalt al apelor freatice, pericol de inundaţie etc.)

22

Starea tehnică a elementelor constructive

Nr.d/o

Elementul constructiv

Materialul Defecte şi deteriorări

1. Fundaţia2. Pereţi demisol3. Pereţi subsol4. Pereţi exteriori5. Pereţi interiori6. Accesul în clădire7. Logia8. Bovindou9. Balcoane10. Frontoane11. Parapete12. Cornişe13. Ferestre14. Uşi de balcon15. Uşi de intrare

(în apartamente)16. Uşi de intrare

(în casa scării)17. Casele scării18. Pereţii caselor scării19. Scările20. Podestele21. Barierele de protecţie

ale scărilor22. Planşee23. Peste subsol24. Între etaje25. În grupuri sanitare26. În bucătării27. Peste trecerea

străpunsă28. Pardoseli29. Acoperiş30. Protecţia pod31. Învelitoare32. Sobe33. Cămine

Starea tehnică a sistemelor de reţele tehnico-edilitare

Nr.d/o

Elementul constructiv

Materialul Defecte şi deteriorări

1. Apeduct rece2. Apeduct cald3. Apeduct de stingere a

incendiului

23

4. Canalizare menajeră5. Canalizare pluvială6. Sistem drenare7. Alimentarea centrală

cu căldură8. Alimentarea locală cu

căldură9. Alimentarea cu gaz 10. Alimentarea cu

energie electrică 11. Ventilare naturală12. Ventilare forţată 13. Climatizare14. Semnalizare

antiincendiu15. Semnalizare pază16. Dispecerizare17. Evacuarea gunoiului18. Ascensoare19. Instalaţii locale de

epurare

Starea tehnică a reţelelor de comunicaţii electronice din clădiri *

Nrd/o

Reţele de comunicaţii electronice

Numărul reţelelor

FurnizoriiStarea

funcțională1. Reţea de telefonie fixă2. Reţea de radiodifuziune prin

fir3. Reţea de televiziune

colectivă4. Reţea de televiziune prin

cablu5. Reţea de cablu acces

Internet

* NOTĂ: Informația identificată va fi prezentată de către administratorul blocului locativ către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei, în scopul stabilirii unui inventar pe sectorul reglementat.

Starea tehnică a clădirii

Nr. d/o

Elemente constructive şi echipament edilitar

ProcenteUzura fizică,

procenteUzura fizică

medie1. Fundaţii2. Pereţi3. Pereţi despărţitori4. Planşee5. Învelitoarea6. Scări

24

7. Ferestre8. Uşi9. Finisajul interior10. Pardosele11. Echipamentul tehnico-sanitar,

inclusiv:Conducta de gunoiÎncălzirea centralăApeductulAlimentarea cu apă caldăCanalizareGaz

12. Echipament electrotehnic, inclusiv:AscensoareAlimentarea cu energie electricăTOTAL 100Conform valorii medii de uzură fizică clădirea se încadrează la starea tehnică de categoria .................

Conform Paşaportului tehnic al clădirii:

În cazul uzurii fizice 0-20% bună21-40% satisfăcătoare41-60% nesatisfăcătoare61-80% vetustă81-100% inutilizabilă

13. Organizația care a executat examinarea stării tehnice a clădirii (denumirea, adresa, date de identificare, licența)______________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________Data examinării _________________________

Executant Administrator________________________ _______________________(funcţia, numele, prenumele) (funcția, numele, prenumele)_________________________ ________________________„___” ___________ 20_____. „___” __________ 20 _____.

NOTE:1. Semnăturile conducătorilor se autentifică prin ștampila organizației „Executantului” şi „Administratorului” clădirii.2. Fișa tehnică a clădirii se păstrează pe parcursul întregii perioade de exploatare (până la demolare).3. Modificările în fișa tehnică, referitoare la starea tehnică a elementelor constructive şi alimentare edilitară, pot fi incluse numai după executarea următoarei examinări. 4. Celelalte modificări le poate include „Administratorul” clădirii.

25

26