curs 19 - kinetoterapia in cardiopatia ischemica

17
Kinetoterapia în cardiopatia ischemică

Upload: sorin-moraru

Post on 03-Jan-2016

100 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Curs 19 - Kinetoterapia in Cardiopatia Ischemica

TRANSCRIPT

Kinetoterapia în cardiopatia ischemică

Introducere

Cardiopatia ischemică

grup de afecţiuni care au în comun o tulburare miocardică condiţionată de

dezechilibrul dintre fluxul sangvin coronarian şi necesităţile muschiului cardiac.

Ischemia = o lipsă a oxigenului mai mult sau mai puţin accentuată datorată

perfuziei inadecvate care rezultă dintr-un dezechilibru între aportul și necesarul

de oxigen.

Cauze

arteroscleroza coronariană

Entități clinice

1. Stopul cardiac primar

2. Angina pectorală:

• angina de efort (AE): a) AE de novo

b) AE stabilă

c) AE agravată

• angina spontană.

3. Infarctul miocardic (IMA):

– IMA acut

– IMA cert; IMA posibil

– IMA vechi.

4. Insuficienţa cardiacă din cadrul cardiopatiei ischemice

5. Arimiile

6. Moartea subită

Introducere

Definiție

Angina pectorală

“Angor pectoris”

Localizarea – în spatele sternului sau

precordial.

Iradierea – tipic, în umarul stâng, fața internă

a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; dar mai poate fi simţită şi la nivelul umerilor, al

stomacului sau în ambele mâini.

Caracterul durerii – tipic, percepută ca o

gheară sau ca un cuţit, un disconfort greu de definit.

Durata – aproximativ 5-10 minute.

Momentul apariţiei – la efort, repaus, frig, stres.

Dispariţia sau diminuarea – după

administrarea de nitroglicerină, 1-3 tablete

sublingual.

Criza de angor

un strigăt de foame

de oxigenare al miocardului;

o crampă hipoxică;

o asfixie a miocardului.

Tratament – metodologie

Tratament

Nonfarmacologic Tratament

Farmacologic

Reducerea

factorilor

de risc

Tratament – scop şi obiective

Status stabil, asimptomatic

extensiunea

arterosclerotică

• scăderea consumului de oxigen al inimii

• creşterea irigării prin coronare

• controlul factorilor de risc cardio-vascular

Contraindicațiile readaptării fizice

• infarctele complicate, cu pereţii ventriculari cu anevrism;

• insuficienţa cardiacă;

• emfizemul pulmonar, bronşita cronică – la fumători;

• bolile pulmonare cronice în antecedente;

• hipertensivii netrataţi, nedisciplinaţi;

• tulburările de ritm cardiac – salvele de extrasistole;

• angorul spontan (suportă doar acele forme şi cantităţi ale antrenamentelor compatibile cu păstrarea stării de echilibru a sănătăţii);

• vârsta: 65 de ani – limita rezonabilă.

Reeducarea respirației

DIRIJAREA AERULUI LA NIV. CĂILOR AERIENE SUP.

INSPIR: lin, prelung

EXPIR: “pursed lips breathing”

REEDUCAREA RESPIRAŢIEI ABDOMINALE

INSPIR: antepulsie abdominală

EXPIR: retropulsie abdominală

Adaptarea la efort

Particularitate: imposibilitatea creşterii debitului coronarian peste un anumit nivel,

numit prag anginos (invers proporțional cu severitatea bolii).

Programul de antrenament: se întocmeşte individual, de către kinetoterapeut, cu posibilitatea de a

apela la un medic specialist în reabilitare şi la un cardiolog.

Faze:

1. Încălzirea - scop: să pregătească musculatura MI şi MS și aparatul cardiovascular

pentru efort;

- FC nu trebuie să depăşească cu > 20 frecvenţa cardiacă de bază;

- FC nu trebuie să depăşească limita de 100-110 bătăi/minut.

2. Antrenamentul propriu-zis - efortul este de anduranţă; intensitatea este dependentă de:

• vârstă;

• starea funcţională a aparatului cardio-vascular;

• activitatea fizică anterioară a bolnavului.

Adaptarea la efort

3. Revenirea

- este perioada în care aparatul cardiovascular revine treptat la starea

de repaus

- exerciţiile sunt diferite sau nu de cele din perioada de încălzire.

Urmărirea antrenamentului:

- FC

- Scala de autopercepere a intensităţii efortului

Adaptarea la efort

Intensitatea antrenamentului:

135 – 140 / min – sub 40 ani

120 – 130 / min – peste 40 ani.

!!! a nu se depăşi pragul anginos (apar simptomele)

Durata antrenamentului:

- efectul de antrenament se obţine începând cu 5 minute;

- creşte progresiv şi direct proporţional cu durata efortului, până la 30

minute;

Frecvența antrenamentului: 3-4 ședințe/săptămână.

Metodologia antrenamentului:

- antrenamentul continuu este mai eficient decât cel cu intervale;

dezavantaj: este monoton.

Energia cheltuită (în unităţi MET) în timpul unor activităţi

(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )

Energia cheltuită (în unităţi MET)

în timpul unor activităţi

(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )

Energia cheltuită (în unităţi MET) în timpul unor activităţi

(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )

Educaţie pentru sănătate

R e f e r i n ţ e

1. Apostol I. Medicină fizică şi recuperare. Editura “Gr. T. Popa”

U.M.F. Iaşi, 2007.

2. Bușneag C. – Kinetoterapia in afecţiuni cardio-vasculare. Editura

Fundației România de mâine, 2006.

3. Dumitru, D. Ghid de reeducare funcţională. Editura Sport Turism, Bucureşti, 1981.

4. Harrison Principiile medicinei interne ediţia a IV-a. Editura Teora,

Bucureşti, 2005.

5. Ispas A.T. Anatomia şi fiziologia omului. Editura Didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 2006.

6. Rotariu M. – Lucrări practice pentru studenții anului III.

7. Sbenghe T. Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului.

Editura Medicală, Bucureşti, 1996.

Mişcarea internă este forţa prin care toate evenimentele

sunt înfăptuite. (N. Goddart)