Inflaţia

• Definiţie:

dezechilibru structural monetaro-material careexprimă existenţa în circulaţie pe piaţă a uneimase monetare ce depăşeşte nevoile economiei,fapt ce antrenează deprecierea banilorneconvertibili în aur sau alte devize, cu efectasupra creşterii durabile şi generalizate apreţurilor.

– Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomicce afectează economiile tuturor ţărilor;

– Inflaţia se prezintă ca o creştere generalizată şi dedurată a preţurilor, însoţită de scăderea puterii decumpărare a unităţii monetare.

Principalele cauze ale declanşării inflaţiei pot fi:

• emisiunea excesivă de semne băneşti, prinsuplimentarea ofertei de monedă de către organismeleeconomice şi monetare specializate (inflaţie prinmonedă);

• excesul de cerere, cererea agregată nominalămenţinându-se la un nivel mai ridicat decât oferta, eafiind specifică perioadelor de boom economicprelungit. Firmele răspund la creşterea cereriiîndeosebi prin majorări de preţuri la bunuri de consum.De regulă, acest tip de inflaţie antrenează sporireaproducţiei şi a gradului de ocupare (inflaţie princerere);

• insuficienţa producţiei, situaţie caracterizată prin penuriede bunuri economice (inflaţie prin ofertă). Un asemeneadezechilibru este considerat de mulţi specialişti ca fiindsingura inflaţie reală;

• sporirea costurilor de producţie, ca urmare a creşteriiîntr-o proporţie mai mare a salariilor nominale sau aprofiturilor, comparativ cu cea a productivităţii muncii(inflaţie prin costuri). În acest caz firmele răspund parţialprin creşterea preţului de vânzare şi parţial prinrestrângerea volumului activităţii lor. Acest tip inflaţionistantrenează scăderea producţiei şi a gradului de ocupare,fiind specifică perioadei de recesiune economică;

• dezechilibrul pe care-l marchează inflaţia între preţulactual al bunurilor importate, mai mare, şi preţul anterioral acestor bunuri, mai mic, fapt ce determină creştereapreţului lor de vânzare (inflaţie importată).

Pentru măsurarea inflaţiei se folosesc mai mulţi indicatori:indicele preţurilor de consum, indicele general al preţului,dinamica preţurilor bunurilor de consum etc.

• Informaţiile pentru calculul indicelui preţurilor de consum(IPC) se obţin printr-o cercetare selectivă lunară organizatăde INS. Se colectează preţuri de vânzare cu amănuntulpentru un nomenclator de cca. 1820 sortimente înaproximativ 7100 de magazine şi unităţi prestatoare deservicii din oraşele reşedinţă de judeţ.

• Indicatori calculaţi

• Indicele preţurilor de consum faţă de luna anterioarămăsoară evoluţia preţurilor în luna curentă faţă de lunaanterioară.

• Pe baza lui se determină rata lunară a inflaţiei scăzând 100din indicele exprimat procentual.

• Ri=IPC – 100%

TIPOLOGIE

În anii ’70 după gradul intensităţii inflaţiei se distingeau următoarele genuri:

• inflaţie târâtoare, caracterizată printr-un ritm mediu anual de creştere a preţurilor bunurilor de consum de până la 3%;

• inflaţie moderată, când ritmul anual de creştere a preţurilor bunurilor de consum este între 3 - 6%;

• inflaţie rapidă, când ritmul anual de creştere a preţului bunurilor de consum este 6 -10%;

• inflaţie galopantă (cu două zerouri), atunci când ritmul anual de creştere a preţurilor bunurilor de consum depăşeşte 10%;

• hiperinflaţia, se manifestă atunci când ritmul anual de creştere a preţurilor bunurilor de consum depăşeşte 50%.

Tipologia actuală funcţie de relaţia INFLAŢIE-CREŞTERE ECONOMICĂ

• Creştere neinflaţionistă: inflaţie moderată, controlată, însoţită de o creştere economică corespunzătoare (consumul creste);

• Creştere inflaţionistă: sporul de producţie (PIB) este inferior IPC (consumul scade);

• Stagflatie: inflaţie rapidă şi creştere zero sau foarte mică a economiei. (consumul scade).

• Slumpflaţie: inflaţie rapidă şi regres economic (consumul scade puternic).

Efectele benefice ale inflaţiei moderate

• Diminuarea stocurilor greu vandabile• Purificarea economiei prin eliminarea agenţilor economici

necompetitivi• Favorizează înclinatia spre consum şi reprimă înclinatia spre

economie• Favorizează pe debitori în dauna creditorilor cu efect asupra

creşterii importanţei valorilor imobiliare în dauna lichidităţilor

Efectele negative ale inflatiei mari • Inflaţia mare descurajează investiţiile productive• Îngreunează orice calcul economic de eficienţă şi

rentabilitate• Accentuează oscilaţiile pieţei valutare • Generatoare de corupţie şi sărăcie• Creşte riscul economic al afacerilor

Principalele măsuri antiinflaţioniste, vizează controlul asupra mărimii şidinamicii cererii agregate şi stimularea ofertei agregate, astfel:

a) Politica cererii agregate are în vedere restrângerea acesteia şi serealizează, preponderent, prin instrumente fiscale şi monetare:

• politicile fiscale privesc majorarea impozitelor şi taxelor, reducerea şitemporizarea cheltuielilor guvernamentale şi au ca efect reducereacheltuielilor pentru consumul personal, parte principală a cereriiagregate;

• politicile monetare au în vedere creşterea ratei dobânzii, sporirea rateirezervelor obligatorii ale băncilor comerciale, restricţii în acordareacreditului, reducerea masei monetare.

b) Politica de susţinere a ofertei agregate are drept scop reducerearitmului de creştere a costurilor, ceea ce duce la frânarea scăderii oferteişi chiar la creşterea ei. Acest proces poate fi susţinut fie prin restrângereainfluenţei monopolurilor asupra preţurilor şi veniturilor, stimulareaconcurenţei, controlul asupra concentrării economice, fie prin măsuri desporire a productivităţii (stimulente fiscale, încurajarea activităţilor decercetare-dezvoltare, acordarea de subvenţii firmelor care investesc întehnologii performante etc).