DEFINIŢIA ANESTEZIEI

- termenul de anestezie derivă de la cuvintele greceşti ana = fără şi esthesis = sensibilitate şi defineşte toate procesele care au ca obiectiv suprimarea, sensibilităţii dureroase- anestezia reprezintă toate mijloacele farmacologice şi tehnice care permit bolnavului să suporte actul terapeutic chirurgical în condiţii de securitate şi confort optime, iar chirurgului să execute intervenţia în condiţii de imobilitate şi relaxare adecvate ale bolnavului - anestezia presupune suprimarea tuturor senzaţiilor, starea de conştienţă putând fi păstrată (anestezia loco-regională) sau abolită (anestezia generală) - în cazul în care sensibilitatea dureroasă este abolită selectiv şi alte senzaţii nu sunt interceptate, utilizăm termenul de analgezie

ANALGEZIE

R E L A X A R E

HIPNOZĂ

PROTECŢIE ANTIŞOC (HOMEOSTAZIA)

1. ANALGEZIA = lipsa durerii; componenta obligatorie a oricărei tehnici de anestezie. Se realizează cu mijloace farmacologice diverse: anestezie volatile, analgetice majore morfinic-opiacee, analgetice locale.2. AMNEZIA - HIPNOZA este o componentă facultativă a anesteziei, neobligatorie. Deoarece anexitatea este unul din factorii generatori de stres, tendinţa actuală este de a se lua în consideraţie protecţia psihică a bolnavului şi de a se realiza cel puţin amnezia înainte şi în timpul actului operator, lucru ce se poate efectua selectiv şi fară efecte nedorite cu drogurile moderne (ex. benzodiazepine).3. RELAXAREA MUSCULARĂ este componenta care răspunde necesităţilor actului chirurgical, fiind condiţionată de sediul şi amploarea operaţiei. Se realizează selectiv cu drogurile curarizante în anestezia generală şi cu ajutorul anestezicului local în anestezia regională.4. ASIGURAREA HOMEOSTAZIEI GENERALE a pacientului este o componentă obligatorie şi cuprinde toate mijloacele de urmărire (monitorizare) şi toate măsurile de terapie intensivă pre-, intra- şi postoperatorii care se impun pentru realizarea maximă a securităţii bolnavului. Această componentă, denumită iniţial "protecţie antişoc", şi-a lărgit foarte mult conţinutul devenind componenta principală care individualizează atitudinea anestezistului faţă de un anumit bolnav şi faţă de o anumită intervenţie chirurgicală.