Accidente şi complicaţii locale ale

anesteziei loco-regionale

Anesteziile loco-regionale, pot determina următoarele accidente şi complicaţii locale:

• Leziuni vasculare cu hemoragii externe.• Hematomul.• Leziuni ale nervilor.• Paralizia tranzitorie a nervului facial.• Tulburări oculare.• Ruperea acului.• Căderea acului în faringolaringe.• Absenţa parţială sau totală a anesteziei.• Dureri în edem postanestezic.• Trismusul.• Ulceraţii şi necroze ale mucoasei.• Complicaţii septice.• Alveolită uscată postextracţională.

Leziuni vasculare Introducerea acului într-o arteră mai mare se

manifestă prin pătrunderea de sînge roşu în seringă. Pătrunderea acului într-o venă poate fi pusă în evidenţă numai prin aspirare şi, în acest caz, se retrage acul cîţiva milimetri şi se aspiră din nou înainte de a injecta anestezicul. Înţeparea vaselor determină hemoragii care formează frecvent hematoame. Riscul de hematoame este mai mare în anesteziile tronculare bazale sau anestezia la tuberozitate.

De odată ce se constată lezarea vaselor în cursul anesteziilor prin injecţie, trebuie comprimată regiunea respectivă cu podul palmei şi se aplică un pansament compresiv pentru zilele următoare. De asemeni se recomandă compresii reci şi după caz se pot administra preventiv antibiotice.

Hematomul În cursul realizării anesteziei, mai ales pentru

molarii superiori, se poate produce hematomul obrazului. Acesta apare ca urmare a lezării vaselor sangvine din ţesuturile pe care le străbate acul seringii. Se manifestă prin apariţia imediată a unei umflături in grosimea obrazului. Tratamentul constă în realizarea imediată a compresiei obrazului cu palma, ţinîndu-se bine apăsat timp de cîteva minute, după care se va aplica un pansament compresiv pentru 24 de ore. Pacientul va urma un tratament cu antibiotice pentru a preveni complicaţiile hematomului, acesta resorbîndu-se de la sine in 7-10 zile.

Leziuni ale nervilor Se datoresc traumatizării nervului de către ac,

substanţei anestezice care nu îndeplineşte condiţiile necesare(urme de alcool, eroare de soluţie) sau injectării intravenoase a soluţiei. Aceste accidente se manifestă în timpul injecţiei prin durere vie, fulgerantă, în teritoriul nervului respectiv, iar ulterior prin anestezie prelungită sau parestezii diverse. Anestezia intravenoasă cu urme de alcool pe ac sau în seringă poate determina alcoolizarea nervului. Lezarea trunchiului nervos de vîrful acului dă naştere uneori la tulburări de sensibilitate, furnicături sau chiar la nevrite sau nevralgii.

Se recomandă vitamina B1 şi fizioterapie: ultrascurte şi diatermie.

Paralizia tranzitorie a nervului facial sau auriculotemporal.

Constituie un incident în cursul anesteziei prea profunde sau respectiv prea înalte la spina Spix.

Durează aproximativ 60-90 minute şi nu necesită tratament.

Tulburări oculare

În cursul anesteziei nervului maxilar sau infraorbitar se poate produce edem palpebral, exoftalmie, midriază, diplopie, tulburări ale vederii sau chiar pierderea tranzitorie a vederii.

Sunt tulburări de scurtă durată şi nu necesită tratament.

Ruperea acului Se poate produce printr-o mişcare neprevăzută a

bolnavului, mai ales la copii, prin folosirea de ace necorespunzătoare sau printr-o tehnică defectuoasă. Pentru prevenirea acestui accident terbuie luate măsuri privind bolnavul, acele şi tehnica anesteziei. Acul nu trebuie introdus complet în ţesuturi, deoarece ruperea se produce cel mai frecvent la unirea cu amboul. În caz de accident acul trebuie prins cu o pensă hemostatică şi extras înainte ca bolnavul să se mişte sau să închidă gura.

În cazul cînd acul rupt se află în profunzime, accidentul este grav şi acul trebuie extras prin intervenţie chirurgicală înainte de a da complicaţii.

Căderea acului în faringolaringe

Constituie un accident care poate fi grav şi necesită extracţie imediată.

Absenţa parţială sau totală a anesteziei

Se datoreşte cel mai frecvent unei greşeli de tehnică, dar poate fi determinată şi de starea de reactivitate sau de rezistenţă a bolnavului faţă de substanţa anestezică(mai ale la etilici), alterarea soluţiei anestezice, o anomalie anatomică locală, efectuarea injecţiei în ţesuturi hiperemiate, inflamate.

Cînd anestezia nu a reuşit, trebuie repetată folosind soluţia anestezică dintr-o altă fiolă sau sticlă, respectînd riguros tehnica şi injectînd o cantitate mai mare de anestezic.

Dureri şi edem postanestezic

Se datoresc cel mai des folosirii de soluţii, ace sau tehnică necorespunzătoare. Pot fi determinate şi de vasodilatarea care urmează vasoconstricţiei adrenalinice.

Trismusul

Datorită traumatizării fibrelor musculare de către ac sau soluţia anestezică. Este consecutiv îndeosebi anesteziei la spina Spix sau anesteziei nervului mandibular pe cale cutanată laterală. Poate fi determinat şi de formarea unui hematom în spaţiul pterigomandibular sau de infecţie, prin nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.

Se manifestă prin incapacitatea pacientului de a deschide cavitatea bucală.

Ulceraţii şi necroze ale mucoasei

Se pot produce mai ales la nivelul fibromucoasei gingivale sau palatine şi sunt determinate de ischemia adrenalinică, mai ales cînd se foloseşte o concentraţie prea mare, sau greşeli de tehnică: injectarea prea rapidă sub presiune a unei cantităţi prea mari de anestezic, urme de alcool sau infecţie. Aceste complicţii pot fi favorizate de starea ţesuturilor la bolnavi cu lues, tuberculoză, diabet ş.a.

Alveolita uscată postextracţională Este mai frecventă la mandibulă, este lipsită de congestie şi

gingia este palidă. Din alveola lipseşte complet cheagul sau se gaseşte un mic cheag brun-cenuşiu care se desprinde uşor. Pereţii osoşi endoalveolari sunt albicioşi cu sechestre mici lameliforme care se detaşeaza. Capilarele gingivale şi osoase prezintă trombi care obliterează complet lumenul, ceea ce antrenează necroza osoasă. Cele două forme de alveolită prezintă cauze diferite. In alveolita umedă sunt incriminaţi factori locali care favorizează producerea infecţiei, iar in alveolita uscată este incriminată vasoconstricţia prelungită a capilarelor care favorizează trombozarea şi necroza.

Tratamentul curativ urmareşte combaterea durerii şi a infecţiei şi stimularea procesului de regenerare tisulară şi de cicatrizare. În general terapia constă în:

• Îndepartarea din alveolă a cheagului infectat, a corpilor străini şi a porţiunilor de os necrozat;

• Aplicare locală de substanţe anestezice si antiinfecţioase;• Tratament general antiinfecţios si antialgic;• Tratament local si general de stimulare a cicatrizării.

Complicaţii septice

Prin nerespectarea regulilr de asepsie şi antisepsie privind cîmpul operator, innstrumentarul, soluţia sau tehnica.Supuraţiile pot avea localizări şi forme foarte variate, pot interesa lojile profunde ale teritoriului buco-maxilo-facial şi pot avea o gravitate deosebită.

A elaborat:Studentul gr. 3205Prisacari Denis