VIRUSURI agenti care infecteaza bacterii, plante, animale, oameni DEFINITIE: Caractere: dimensiuni foarte mici (nm) structura simpla parazitism dezvoltat (multiplicare doar in celule vii) unitatea morfofunctionala infectioasa = virion (corpuscul elementar) IMPORTANTA: determina boli aparente (sindroame definite) si/sau inaparente la om si animale ORIGINEA VIRUSURILOR gene celulare cu evolutie independenta celule degenerate sau involuate evolutie directa din celulele vii primordiale cu proprietati autoreplicative EVOLUTIA VIRUSURILOR Virusuri ARN @ prima molecula vie a fost un ARN auto catalitic cu dubla actiune: codificare si enzimatica @ formele existente provin din ARN-ul primordial sau din interactiuni genetice intre virusurile ARN Mecanisme: mutatii: defecte de transcriere cu rata mare si cu evolutie genetica rapida; pot fi punctiforme (virusul gripal = drift antigenic) sau mari (blocuri de gene) care determina genotipuri noi recombinarea (reorganizarea genetica): copiere alternativa cu rata mare intre virusuri omologe (virusul polio intre serotipuri) si neomologe (virusul hepatitei soarecelui/sens pozitiv si virusul gripal/sens negativ) reasortarea: doar la virusurile cu genom segmentat prin schimburi de gene intre tulpini circulante animale si umane. Ex. virusurile gripale printr-o infectie mixta a virusurilor animale (aviare, porcine) cu vrusurile umane detetrmina aparitia de tulpini noi cu potential pandemic. Virusuri ADN evolutiv sunt superioare fata de v. ARN: transcriptia se face cu sisteme celulare, sinteza ADN viral este concomitenta cu replicarea celulei parazitate, au enzime care stimuleaza sinteza de dezoxinucleotide, fac schimb de gene cu structuri celulare provin din repliconi mobili: plasmide, transpozoni, retrotranspozoni Mecanisme: - mutatii: rata mai mica, unele apar la presori de selectie (antivirale) - recombinarea: acapararea de gene noi de la alte virusuri sau gene celulare ( inclusiv de la plasmide sau epizomi) EFECTELE EVOLUTIEI Emergenta = aparitia de specii noi Reemergenta = reaparitia unor specii cunoscute cu circulatie discontinuaMecanisme: l mutatii cu acumulare lenta (drift antigenic) l recombinarile/reasortarile (shift antigenic) FACTORI FAVORIZANTI: depasirea barierei de specie (HIV) modificarea comportamentului gazdei umane (prostitutie/libertinaj HIV, VHB, virusuri herpetice si cresterea consumului droguri) demografici: crestere populatii, deplasari rural-urban cresterea circulatiei mondiale de persoane si marfuri modificari ecologice: defrisari, irigatii, baraje, urbanizare industrializare si tehnologie moderna: producere hrana la nivel industrial, transplant de organe, transfuzii, tratamente imunosupresoare, antivirale si antobiotice CLASIFICAREA VIRUSURILOR (Comitetul International de Taxonomie Virala) CRITERII: 1. caracteristici virion: dimensiuni, forma, structura, +/- invelis, forma, sime trie 2. genom: tip (AND sau ARN), nr. catene, forma catene (liniara sau circulara), s ens catene (+ sau -), nr. segmente, dimensiune 3. mod multiplicare: transcriere, translatie, loc ansamblare/maturare 4. proteinele virale: nr., structura (secvente a.a), functii (transcriptaze, reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze, factori de fuziune) 5. comportament la agentii fizici (temperaturi, radiatii) si chimici (ioni, solv enti, detergenti) 6. proprietati biologice: spectru de gazda (bacterii, plante, animale), mod tran smitere 7. patogenitate/tropism tisular: neurotropism (virusul rabic, virusuri encefalit ice); v.dermatotrope (poxvirusuri); respiratorii (virusul gripal, virusuri paragri pale); limfotrope (HTLV I si II); hepatitice (HVB, HCV); enterotrope (enterovirusur ile) 8. distributie geografica (virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei Wes t-Nile) ORDINE : Caracter definitoriu: linrudire filogenetica intre familii MONONEGAVIRALES cu FAMILIILE: @ Bornaviridae @ Paramyxoviridae @ Filoviridae Caractere: l infecteaza animale (vertebrate si nevertrebate) si plante l genom: ARN (liniar, monocatenar, sens -, secventa similara a genelor) l polimeraza ARN dependenta de ARN l maturare prin inmugurire NIDOVIRALES cu FAMILIILE: @ Coronaviridae @ Arteriviridae Caractere: infecteaza mamiferele genom: ARN (liniar, monocatenar, sens +) cu functie de ARNm CAUDOVIRALES cu FAMILIILE: @ Myoviridae @ Siphaviridae @ Podaviridae Caractere: l infecteaza Bacteria (bacteriofagi) si Archea FAMILIA Caractere definitorii: cuprind virusuri cu caractere comune (morfologie virion, organizare genomica) origine comuna a virusurilor pot exista si subfamilii, denumire + virinae (Alphherpesvirinae) GENUL Caractere: grup de specii dintr-o familie cu proprietati comune distincte denumire = virus (Morbillivirus) SPECIE Caractere: grup de tulpini care poseda anumite gene denumire: virus Ebola NUMAR VIRUSURI CUNOSCUTE/CLASIFICATE 4.000 specii cu 30.000 tipuri si subtipuriVIRION MORFOLOGIE l vizualizarea se doar la microscopul electronic (transmisie, baleiaj scanare) l modul de studiu: 1. direct din produse patologice: pustule (v. vaccinia, v. variolic); vezicule (v. varicela/zoster, v. herpetic); fecale (rotavirusuri) 2. din tesuturi si celule infectate (bolnav, culturi celulare, oua embrionate, animal) 3. suspensii virale obtinute prin: cultivarea pe substrat sensibil (culturi celulare, oua embrionate, animale), eliberare virus (inghet-dezghet, ultrasonare, mecanic, detergenti), suspensionare (solutii saline), centrifugare (3000 g) 4. purificare virus: ultracentrifugare (150.000 g), cromatografie, ultrafiltrare 5. concentrare: deshidratare, precipitare, ultrafiltrare (moleculara) 6. examinarea propriu-zisa: coloratie negativa, imunoelectromicroscopie criomicroscopie, difractia cu raze x, sectiuni celulare ultrafine MARIMEA VIRUSURILORSunt mai mici decat bacteriile (100-1000 ori), cu dimensiuni care variaza intre 18-30 nm (parvoviridae, picornaviridae), 450 nm (poxviridae), 900 nm (forme filamentoase, dar cu diametru mic 80 nm - filoviridae). FORMA sferica: virus cu invelis (virusuri gripale, virusuri paragripale, virusuri herpetice), virusuri fara invelis (virusul polio, adenovirus) cilindrica (rigida/flexibila): virusul mozaicului tutunului, fagi paralelipidica: virusul variolic, virusul vaccinia cartus: virusul rabic filamentoasa: virusul Ebola sferica cu prelungire (coada): b. fagi STRUCTURA VIRION genom capsida +/- nveli viralGenom 1. tip acid nucleic: ADN sau ARN (majoritar) 2. marime: dependenta de masa mol (daltoni ) si nr. nucleotide ( ilobaza) g. mol = 1,5 x10 6 daltoni (parvovirusuri); 150x106 (poxvirusuri) nr. nucleotide: 5-7 b (papovavirusuri); 231 bp (herpesvirusuri) nr. gene: virusul gripal = 12, HIV = 9, v. vaccinia = 240 nr. proteine codificate: v. vaccinia = 250, virusul herpetic = 200, picornavirus ul = 4 3. structura: v. ADN: monocatenare liniare (parvov.); monocatenar circular (fagX174); dubluca tenare liniare (adenovirusuri, virusuri herpetice); dublucatenare inchise extremitati ( v.vaccinia); dublucat. circulare cu extremit monocat. (hepadnav.); dublucatenare circulare (v . polyoma) v. ARN: monocatenar liniar (picornav, v.hepatitei A); monocatenar diploid /2 mol legate (retrov.). Unele v. ARN pot avea genom fragmentat care permite reasortarea: monocatenar liniar cu 8 segmente (orthomyxov.), monocatenar cu 2 segmente (arena v.), monocatenar cu 3 structuri circulare (bunyav.), dublucat cu 10-20 segmente (reov irusuri) 4. functii: depozitar al informatiei genetice determina infectivitatea virala (scade la izolarea acidului nucleic) autoreplicarea cu exceptia ARN viral moncat. cu sens negativ (orthomyxov.) Capsida virala complexe proteice cu arhitectura si structura specifica care invelesc acidul nucleic unitatile morfologice = capsomere asezate ordonat pe axe de simetrie Tipuri de simetrie: cubica icosaedrica (virioni sferici): v. ADN (parvov. = 32 capsomere; herpesv. = 162 capsomere; adenov. = 252 capsomere), v. ARN (picornav., calciv. = 32 capsomere) helicoidala (tubulara): v. ARN cu sens negativ (proteinele formeaza un complex nucleocapsida/ribonucleoprot.; disocierea = pierdereainfectivitatii la orthomyxov. si paramyxov.) binara (icosaedrica, helicoidala): bacteriofagi (cap = icosaedru; coada = helicoidala) Functii: protectie ac.nucleic atasare celula (virus fara invelis) INVELISUL VIRAL unele virusuri (ADN, ARN) prezinta un invelis (anvelopa sau peplos) invelisul provine din: membrana celulara (ortomyxovirusuri, paramyxovirusuri, filovirusuri, retrovirusuri) sau m. nucleara (herpesvirusuri) Structura: 1. derivata de la celula infectata: port. membrana celulara = strat bilipidic (fosfolipide, colesterol, glicolipide) in care sunt inserate proteinele virale 2. codificata de virus: a. spiculi (peplomere): glicoproteine (ancorate in invelis) cu trei portiuni: externa (glicozilata), medie (polipeptide), interna (peptide) hemaglutinine (glicoproteine trimerice): se gasesc la majoritatea virusurilor cu invelis (orthomyxov., paramyxov., togav., coronav., rhabdov., flavir., bunyav.); au aspect de bastonas (microscopie eelectronica); functii = hemaglutinare/hemadsorbtie , atasare virus la receptori, induc raspuns imun. neuraminidaze (glicoproteine tetramerice): la paramyxov. si orthomyxov.; functie = scindeaza acidul sialic din membrana celulara permitind penetrarea si eliberarea virusului factori de fuziune: prezenti la paramyxov. in forma inactiva (FO) care prin proteoliza (proteaze cel.) se desfac in F1si F2 (forme active); functii = favorizeaza penetrarea virusului (fuzioneaza cu membrana celulara), fuziunea membranelor celulare cu formare de sincitii, hemoliza, difuziunea infectiei. b. proteina M (matrix): prezenta la majoritatea virusurilor cu anvelopa captuseste fata interna a stratului bilipidic are doua forme in celule: M1 si M2 functii: mentine integritatea anvelopei, intervine in ansamblare - inmugurire prin legare de glicoproteine si nucleocapsida, favorizeaza transportul ionilor de H. Functii invelis: protectia nucleocapsidei atasare la receptori celulari ansamblare virion prin proteina M determina activitati ca: hemaglutinare, hemadsortie, hemoliza, fuziune ENZIME VIRALE 1. ale invelisului 2. nestructurale, legate de nucleocapsida cu rol in replicarea genomului si sinteza de proteine virale: l transcriptaze: ARN polimeraze dependente de ARN (v. monocat. cu sens -: paramyxov., rhabdov., orthomyxov.;v.dublucat.; reov.) l ARN polimeraze dependente de ADN (poxv., herpesv.) l reverstranscriptaze (retrov. si hepdnav.) cu functii de: ADN polimeraza dependenta de ARN, ADN polimeraza dependenta de ADN, integreaza (retrovirusuri integreaza ADN viral in ADN celular) l endonucleaze: cliveaza catenele acidul nucleic (v. gripal, pox. v.); integreaza genom viral oncogen in ADN celular (SV40, adenovirus) AGENTI SUBVIRALI INFECTIOSI virusuri incomplete, virusuri nefunctionale, acizi nucleici = formatiuni independente neviabile inafara celulei replicarea depinde de celula gazda cu exceptia prionilor (autoreplicare) pot determina boli la om si animale Virusuri defective virusuri cu genom incomplet care se replica prin coinfectie cu alt virus (helper) pot determina infectii persistente (panencefalita scerozantasubacuta) apar prin: o defecte de transcriere care duc la mutatii (v. ARN) o multiplicare in celule nepermisive: infectii persistente mai ales la SNC (v. rujeolos, rubeolos, urlian) Virusuri satelite virusuri ADN cu genom mic, monocatenar (sens +/-): replicare in prezenta adenovirusurilor si herpesvirusurilor Viroizi ARN monocatenar circular cu aspect de bastonas; replicare dependenta de celula gazda determina boli la plante de cultura, dar au asemanari cu infectia data de VHD la om (difera prin rolul de helper a VHB) Prioni lagentii infectiosi de natura proteica care determina la om si animale boli ale SNC (om: Kuru, boala Creutzfeld Jacob; animal: encefalita spongiforma bovina, etc.) ACTIUNEA AGENTILOR FIZICI, CHIMICI si BIOLOGICI asupra VIRUSURILOR Mod de actiune: distrugere/inactivare: atenuare, sterilizare conservare: transport produse patologice, pastrare laborator, mentinere vaccinuri cu virusuri vii modificare: atenuarea patogenitatii Efectele depind de: natura agentului, concentratie, timp de actiune tipul de virus: cele fara anvelopa mai rezistente mediul cu virus: produse patologice (sange, plasma, excretii, secretii) au rol protectorSensibilitatea diferitelor structuri: acidul nucleic: radiatii UV, substante chimice (formaldehida, hipocloritul de Na), agenti mutageni (ac. nitros, hidroxilamina), substante radioactive cu P, H proteine virale: radiatii UV, enzime proteolitice, substante chimice (fenol, formaldehida) invelisul: solventi (eter, cloroform), detergentii anionici Agenti fizici: Temperatura: caldura uscata: - mediu ambiant : + 180C - +250C (viabilitate: 2-3 ore = v. gripal, v. rujeolos; 7 ore = v. Ebola, v. Marburg; 24 ore = v. Epstein-Barr; 3 luni = v. coxsac ie; >1 an = v. variolic - temperaturi intre +560C si + 1000C pe durata de 30 min. inactiveaza majoritatea virusurilor - la +560C sunt inactivate: v. gripale (5 min.), v. urlian (20 min.), adenov/ herpesv/poliov (30 min) - sensibilitatea depinde de : tipul de virus (v. rujeolos = 3 minute la +600C, v. Ebola = 1 ora la 600C, v. hepatitei = 1ora la +1600C), substante protectoare (organice sau saruri ca Cl2Ca si Cl2Mg ) caldura umeda : are eficienta mai mare in distrugerea virusurilor a. fierbere (+1000C): l v. hepatitei A, v. rabic: 10 min. l v. hepatitei B: 30 min. b. autoclavare (+ 1210C, 15 psi): l toate virusurile: 20 min. Mod de actiune a caldurii: alterarea proteinelor virale FRIGUL Conserva virusurile si mentine infectivitatea. la +40C: majoritatea virusurilor se mentin perioade lungi congelarea (-200C) poate scadea seminficativ infectivitatea (v. gripale) la 700C si azotul lichid (-1900C) se mentin ani de zile toate virusurile inghetul si dezghetul repetat afecteaza virusurile cu anvelopa (paramyxov., v. herpetice) DESICATIA Deshidratarea unui preparat prin modificarea temperaturii () in prezenta unor substante (CaCl2, KOH) a. desicare lenta: scade patogenitatea (atenuare tulpini: v. rabic, v. polio) b. desicare rapida (liofilizare): conserva virusurile inclusiv cele vaccinale pe durata a mai multor ani pH-ul 9 afecteaza infectiozitatea cu exceptia enterovirusurilor, virusul gripal B si arbovirusurile care se mentin la pH 3 si respectiv pH 9RADIATIILE Efectele depind de: tipul de radiatie (ionizanta, neionizanta) si durata de expu nere l radiatii neionizante: - lumina poate scadea viabilitatea si difuziunea virusurilor (v. aerogene determina epidemii in sezoanele cu insolatie scazuta) - radiatiile UV au actiune virulicida asupra unor virusuri prin alterarea bazel or ac nucleici (v. polio, v. rabic, v. urlian = distruse instantaneu; v. hepatitei A s i v. rujeolos = distruse in 1-2 min.), exceptie fac v. hepatitei B si HIV care sunt rezistente. l radiatii ionizante: au efect virulicid prin alterarea ac. nucleici si a protei nelor virale - radiatiile X, gamma, alfa si beta inactiveaza virusurile in functie de doza s i tip de virus (v. gripal rezista pina la 2400 R/RX, iar v. polio pina la 50.000 R tim p de 40 min.) - radiatiile ionizante nu afecteaza antigenitatea - se folosesc la sterilizarea materialelor si a instrumentarului de unica folos inta - pot avea efect mutagen in doze mici ULTRASUNETELE Efecte posibile la >20 Hz/sec.: 1. pierderea infectivitatii prin disruperea virionului 2. cresterea unor activitati prin desfacerea invelisului (v. gripal cresterea titru HA) 3. fara afectare: v. rujeolos, v. aftos AGENTI CHIMICI Efectele depind de: - natura substantei, intensitatea, durata de actiune si tipul de virus - nivelul actiunii: virion intreg, proteine, acid nucleic, invelis Mod de actiune: - virulicida cu aplicare in decontaminare si sterilizare - diminuarea patogenitatii - conservare - stabilizare Substante virulicide: agentii oxidanti (1%) inactiveaza virusurile : apa oxigenata (3-6%, v.polio =1%); ozonul (dezinfectia apei) permanganatul de K (1%); aldehidele (formaldehida = 1-8% pentru decontaminare s i sterilizare aer); glutaraldehida (2% distruge v. hepatitei B si HIV in 2 min.; s e foloseste la sterilizarea instrumentar) clorul: actioneaza intens pe v polio, v. hepatitei A; hipocloritul Ca/Na (10%): afecteaza acizii nucleici; cloramina (2-5% uzual si 20% pentru v. hepatitei B) fenolii (1-5%) altereaza proteinele la virusurile cu invelis (v.gripal) solventii organici (eter, cloroform) inactiveaza virusul cu anvelopa prin dizolv area lipidelor; active pe: v. gripal, v. rujeolos, v. urlian, v. herpetic (18 ore la +40C), dar nu actioneaza pe v. fara invelis (enterov., adenov.) detergentii sintetici (dezoxicolatul de Na; Tween 80) inactiveaza virusurile cu invelis (arbov., myxov.) nu si cele fara invelis (enterov.). Unii cresc activitatea HA ( Tween80) detergentii cationici (saruri cuaternare de amoniu) au si efect de curatire in concentratie de 20% alcoolii: etanolul (75%) inactiveaza toate virusurile, dar libere de mat. organi c; metanolul nu este folosit curent (70% inactiveaza HIV in 15 min) Lactone (beta propiolactona): in concentratie de 0,2- 0,4% actioneaza rapid pe v . gripale, v. rujeolos, v. urlian, adenovirusuri Agenti care diminueaza patogenitatea formaldehida (0,2%) mentin imunogenitatea (vaccinuri inactivate) la v.rujeolos, v. urlian, v. encefalitice fenolul (1%) folosit la vaccin antirabic beta propiolactona la vaccinul antirabic AGENTI CONSERVANTI glicerol (50%) mentine infectivitatea timp indelungat: v. polio (6 ani); v. herpetic (5 ani); v. febrei galbene (2 luni) sarurile de Mg. si Na mentin infectivitatea la temperaturi ridicate (Cl2Mg v. polio la +500C) AGENTI BIOLOGICI secretiile umane si animale au substante cu actiune virulicida: - lizozimul (saliva, lacrimi, secretii nazale): activ pe v.gripale si v. polio - sucul gastric activ prin pH acid si pepsina - bila activa pe v. cu invelis (v. gripal, v. herpetic) enzimele proteolitice (tripsina, papaina, pepsina, pronaza) lizeaza invelisul viral si proteinele virale; se folosesc pentru separarea acizilor nucleici de proteinele virale. CULTIVAREA VIRUSURILOR Virusurile se replica numai in celule vii (eucariote sau procariote). Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele sisteme: I. substraturi celulare II. oua embrionate III. animale de laborator I. Substraturi celulare: culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu nutritiv fara multiplicare: nu se mai folosesc organoculturi: fragmente de organe (esofag, stomac, intestin, colon, cord, pancreas), mentinute in mediu, permit dezvoltarea a v. gripale A si B, v. echo, v. polio, v. rujeolos, etc. Celulele nu se multiplica si au o supravietuire scurta. culturile celulare: suspensii monocelulare obtinute enzimatic sau chimic care se multiplica si au o durata de supravietuire variabila dependenta de cariotip si modul de obtinere. - componente: a) celulele b) mediul nutritiv a) Celulele- sursa : l tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de embrion uman, embrion de gaina. Au potential inalt de multiplicare. l tesuturi adulte: rinichi (maimuta, caine, cobai, etc.) l tesuturi tumorale (de la diverse biopsii) l tesuturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea arbovirusuri) - mod obtinere: l tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu nutritiv, incubare la 370C Clasificare : a. mod de cultivare: l cultura in monostrat = strat celular continuu obtinut prin aderare si multipl icare pe sticla sau plastic (flacon, tub, placi cu godeuri). Ele pot fi: stationare (plan orizontal), rotate (flacoane cilindrice cu o viteza de 14 - 16 rotatii/min.) l cultura in suspensie (fermentoare cu agitatie continua). Randament foarte mare . l cultura pe microsfere (sticla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm ) b. mod de obtinere si caractere cariotip: l culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu cel de origine (diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule (epitelial sau fibroblastic) l culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea culturilor primare sau cu EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele primare l culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 de subcu ltivari, celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5) l culturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se ob tin din tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante chimice). Cres c rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator. b) Medii nutritive Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara. 1. Medii biologice: plasma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc limitat. 2. Medii sintetice : - compozitie: solutie salina tamponata (Han s, Earle) + stabilizator de pH (Hepes) + indicator pH (rosu fenol) ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi pentru aderare pe suport si multiplicare antibiotice (penicilina + streptomicina) si antifungice (fungizon) +/- hidrolizat de lactalbumina - tipuri: mediu de crestere (10% ser fetal de vitel) mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel) MODIFICARILE CULTURII CELULARE INDUSE DE VIRUSURI 1. Efect citopatic (perturbari celulare structurale si functionale): - tip: l litic: celulele se rotunjesc, devin mai refringente si se desprind (enterov.) sau se maresc si se grupeaza (ciorchine) urmate de o desprindere rapida (adenov.) l formare de sincitii: fuziunea membranelor celulare cu aparitia de formegigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos) l citotoxic: distrugeri masive cu desprindere rapida - timp de aparitie si intensitate: l 24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio l 3-4 zile cu desprindere totala in 7-10 zile: v. Rujeolos 2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic limitat produs de o singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor 3. Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale) intranucleare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse in evidenta prin coloratii (M-G-G ) 4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine exprimate pe membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixarea hematiilor la suprafata culturii 5. Inhibitia metabolica: celulele infectate nu vireaza indicatorul de pH 6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui virus fara efect citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un virus cunoscut citopatogen (v. echo 11) 7. Transformarea celulara: apare la infectii cu v. oncogene (polyoma, SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicare aberanta a celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monostratului) Culturi celulare folosite curent in virusologie UTILIZAREA CULTURILOR DE CELULE diagnostic (izolare si identificare) obtinerea unor reactivi de diagnostic prepararea de vaccinuri virale II. Oua embrionate Sunt folosite pentru cultivarea anumitor virusuri: gripale, oncogene, poxvirusuri. 1. Tipuri dupa sursa: l conventionale: folosite in diagnosticul gripei si la prepararea vaccinului gripal l LF (leu osis-free): obtinute in incubatoare speciale; nu sunt infectate cu v. leucozei aviare l SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti de orice fel; se folosesc la seed-uri vaccinale (gripal, rujeolos) 2. Structura: cochilie camera de aer membrana proprie membrana chorio 1. Ou embrionat: a) cochilie; b) membrana proprie; c) membrana corioalantoidiana; d) lichid alantoidian; e) sac vitelin; f) sac amniotic continand lichid amniotic; g) camera de aer; h) sac albumen; i) embrion 3. Selectie: oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alba; incubare la 390C, umiditate 75-80% 4 . Inocularea: pe membrana chorioalantoidiana: pentru virusuri care produc leziuni de tip poc s (v. vaccinia, v. herpetic, v. oncogene, v. Rous) in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B in cavitatea amniotica : v. gripal C si v. urlian in sacul vitelin : v.herpetic 5. Modificari determinate de virusuri: leziuni ale mca: nodulare (poc s) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous activitate hemaglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A, B,C si v. urlian moarte embrion: v. urlian, v. herpetic 6. Utilizare: diagnostic (izolare, caracterizare): v. gripale preparare reagenti de diagnostic: gripa preparare de vaccinuri: gripal III. Animale de laborator Se folosesc limitat: - virusul nu se cultiva pe cultura celulara sau ou (HIV, v. coxsac ie A) sau in cercetare (patogeneza, oncogeneza virala, imunitate, substante antivirale) 1. Surse: mamifere mici: soarece, hamster, sobolan, cobai maimuta, dihor mamifere mari: oaie, capra, cal, vitel pasari: gaina, rata, curcanul 2. Selectia: a. susceptibilitatea la infectia virala: specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v. rujeolos si VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene caractere genetice: soareci BALB (v. leucemiei murine) b. varsta: izolarea v. coxsac ie la soareci de 72 ore c. starea de sanatate: carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute) d. animale speciale: SPF = animale fara flora patogena Germ - free = animale fara flora asociata (patogena, saprofita) inbred (izogene) = animale homozigote obtinute prin inmultiri consanguine transgenice = animale obtinute dupa injectarea unei gene de la parinti izogeni in oul fecundat soareci nuzi = nu au pr si timus congenital 3. Utilizarea animalelor: diagnosticul unor boli virale (virusul se dezvolta doar pe animale) preparare de reagenti de diagnostic (seruri imune, antigene, complemente) sursa de organe (rinichi: maimuta, caine) si ser (fetal vitel) pentru culturi celulare Substrate celulare in vitro utilizate mai frecvent in laboratoarele de culturi cel ulare si diagnostic virusologic continuare