cuprins...suport de curs 7 comun, solid, coerent, clar, pentru a asigura șanse reale de promovare...

CUPRINS

1. Introducere……………………………………………………………………………………………………….pag.1

2. Evaluarea………………………………………………………………………………………………………….pag.5

3. Monitorizarea……………………………………………………………………………………………………pag.6

4. Legislațiecuprivirelaparticipareapublicăînprocesuldeluareadeciziilor

publiceînRomânia...............................................................................................pag.10

5. Instrumentealeparticipăriicetățenești………………………………………......................pag.13

6. Interviul,sesiuneadebrainstormingșitehnicagrupuluinominal……………………..pag19

7. Focusgrup-urileșisondajeledeopinie…………………………………………………………….pag.28

8. Anexe–textelegislative…………………………………………………………………………………..pag.31

Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs

1

1. Introducere

Politicile publice reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia

publică centrală de specialitate în scopul soluţionării problemelor de politici publice

identificate. O anumită soluţie poate fi implementată prin intermediul unuia sau mai multor

acte normative (de exemplu strategii, planuri de acţiune, propuneri de politici publice). Iar

Problema de politică publică reprezintă o condiţie sau situaţie care generează nevoi ori

insatisfacţii, pentru a căror corecţie este necesară acţiunea guvernamentală [1].

Conținutul, structura, forma de prezentare a documentelor care propun politici publice

la nivel național sunt reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 870/2006 privind aprobarea

Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor

publice la nivelul administrației publice centrale [2]. Hotărârea de Guvern nr. 870/2006

defineşte politicile publice drept “totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia publică

centrală de specialitate, în scopul soluţionării problemelor de politici publice identificate şi

pentru asigurarea dezvoltărilor necesare într-un anumit domeniu”.

Principalii paşi realizaţi în implementarea unui mod de formulare a politicilor publice

în România au fost:

- Elaborarea şi punerea în aplicare a unor proceduri de formulare, implementare şi

evaluare a politicilor publice elaborate la nivel central (Hotărârea de Guvern nr. 775/2005 [3]);

- Coordonarea interministerială – 10 consilii permanente pe domenii sectoriale şi

Consiliul de Planificare Strategică (Hotărârea de Guvern nr. 750/2005 [4]);

- Strategia pentru „Îmbunătăţirea sistemului de elaborare, planificare şi coordonare a

politicilor publice la nivelul administraţiei publice centrale” (Hotărârea de Guvern nr.

870/2006 [2]);

- Schimbarea structurii notei de fundamentare şi reformarea acesteia în sensul

practicilor europene pentru o mai bună reglementare (Hotărârea de Guvern nr. 1361/2006

privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative

supuse aprobării Guvernului [5]);


2

- Introducerea reglementărilor cu privire la planificarea strategică în administraţia

publică centrală.

La nivel instituţional, principalele autorităţi implicate în procesul de formulare a

politicilor publice sunt:

- Parlamentul, care reprezintă forumul legislativ;

- Consiliul Legislativ, care este o structură specifică a Parlamentului care îndosariază

proiecte legislative pentru a sistematiza, unifica şi coordona întreaga legislaţie şi care

actualizează oficial legislaţia română;

- Cabinetul Primului-ministru;

- Secretariatul General al Guvernului (SGG) – structură din cadrul Guvernului, care

are responsabilitatea de a asigura dezvoltarea operaţiilor tehnice implicate în procesul de

guvernare şi de a rezolva problemele organizaţionale, juridice, economice şi tehnice ale

activităţii guvernamentale. SGG are autoritate în ceea ce priveşte observarea procedurilor

legate de prepararea, elaborarea, îndosarierea şi prezentarea proiectelor legislative înaintate

guvernului, precum şi a procedurilor de acceptare a acestor proiecte prin structura sa

specializată, Direcţia de Politici Publice. Funcţionarea acestor instituţii/structuri este

determinată de acte normative specifice care conţin, de asemenea, menţiuni privind procesul

de formulare a politicilor în România;

- Unităţile de politici publice (UPP) de la nivelul ministerelor – structuri fără

personalitate juridică constituite la nivelul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale care iniţiază proiecte de acte normative, prin ordin al

conducătorului instituţiei;

- Consiliile interministeriale permanente – ce asigură coerenţa fundamentării şi

implementării politicilor guvernamentale din domeniul respectiv.

Începând cu data de 1 februarie 2008 documentele de politici publice au un nou statut,

în sensul că vor parcurge aceleași procedură de anunțare, de consultare și de avizare ca și

proiectele de acte normative. Conform articolului 9 din Hotărârea de Guvern nr. 1226 din 2007

[6] - în vigoare de la 01 februarie 2008 până la 13 mai 2009, fiind abrogat și înlocuit prin

Hotărârea de Guvern nr. 561/2009 [7] -, proiectele de acte normative cu impact asupra

domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra


3

legislaţiei în vigoare se elaborează pe baza unor documente de politici publice aprobate de

Parlament sau Guvern.

Conform Hotărârii de Guvern nr. 1226/2007 [6], Hotărârii de Guvern nr. 870/2006 [2]

și Hotărârii de Guvern nr. 775/2005 [3], etapele elaborării politicilor publice sunt următoarele:

1. Etapa de anunţare a documentelor de politici publice, cu următoarele subetape:

însuşirea documentelor de politici publice de către ministru, transmiterea către SGG a

proiectului de document de politici publice; înscrierea acestora pe agenda reuniunii

pregătitoare a şedinţei de Guvern;

2. Etapa de consultare, care presupune consultarea instituţiilor publice înainte de

avizarea şi aprobarea documentului de politici publice;

3. Etapa de avizare;

4. Etapa de adoptare a documentelor de politici publice în cadrul şedinţei de Guvern;

5. Implementarea politicilor publice;

6. Monitorizarea implementării politicii publice;

7. Evaluarea politicii publice.

Pentru etapa de consultare este prevăzută legislația care sprijină organizațiile

neguvernamentale și toți factorii interesați să se implice activ în procesul de luare a deciziilor

publice. Legea 544/2001 privind Liberul acces la informațiile de interes public [8], de exemplu,

pune accentul pe transparența instituțiilor publice, pe acces, informație și pe interes și este

un instrument prin care cetățenii se pot informa, pot solicita și primi informații de interes

public. Legea 52/2003 privind transparența decizională conferă însă acces direct la procesele

decizionale din interiorul instituției sau entității care utilizează fonduri publice [9], pune în

practică măsuri cu impact public ori prestează servicii de utilitate publică. Această lege impune

utilizarea la nivelul instituției publice a unei proceduri prin care părțile interesate au

posibilitatea de a interveni chiar la elaborarea actului normative suspus deciziei de aprobare.

Din punctul de vedere al beneficiarului final al acțiunilor guvernamentale în domeniul

politicilor publice – cetățeanul – ceea ce este relevant este modul în care promisiunile făcute

de guvern și de decidenții politici sunt respectate și transpuse în măsuri menite să aducă o


4

îmbunătățire a condițiilor de viață, de muncă, de locuire a acestuia. De aceea este important

de urmărit dacă deciziile guvernului de a cheltui banii contribuabililor din taxe și impozite într-

un anumit fel, vor duce la o schimbare dorită și așteptată, acest fiind scopul final al politicilor

publice.


5

2. Evaluarea

În suportul de curs „Analiza politicilor publice și evaluarea programelor în administrația

publică” este prezentat și explicat termenul de evaluare ca fiind procesul prin care se măsoară

performanța unui program și se identifică posibile soluții la problemele existente. Prin

evaluare facem analiza rezultatelor unui program și putem vedea care este raportul dintre

rezultate și costuri. Prin acest demers guvernul poate să răspundă cetățenilor, să aloce mai

eficient resursele și să asigure un management mai bun programelor sale. Orice moment în

care facem o evaluare este important pentru că ne ajută să avem un management mai bun și

să punem în practică mai bine procesul de luare a deciziilor. Spus pe scurt, ceea ce ne

interesează din evaluarea proiectelor, a programelor și a politicilor publice este să aflăm care

au fost intențiile (scopurile), cât s-a investit/cheltuit (resursele alocate și folosite), dacă s-au

atins obiectivele și la ce rezultate s-a ajuns.

La nivelul Comisiei Europene sunt folosite cinci criterii relevante în evaluare: relevanță,

eficiență, eficacitate, sustenabilitate și impact (conform www.evalsed.info), care ne duc către

următoarea definiție a evaluării: procesul prin care, cu ajutorul unor metode și instrumente

specific, putem măsura gradul în care proiectele au obiective și rezultate relevante, resursele

sunt consummate economic pentru a atinge rezultate propuse, proiectul are șanse de a

continua și după ce se încheie finanțarea, activitățile sunt relevante și servesc grupului țintă,

iar impactul este resimțit pe termen lung.

Michael Quinn Patton definește evaluarea ca fiind “colectarea sistematică de

informații despre activitățile, caracteristicile și rezultatele programelor pentru a fi utilizate de

către anumite persoane cu scopul de a reduce nesiguranțele, pentru a spori eficacitatea și a

lua deciziile oportune în legătură cu programele respective”. (Patton, 1997, pag.23)

http://www.evalsed.info/


6

3. Monitorizarea

Monitorizarea este procesul prin care se cuantifică, pe toată durata de implementare

a unui program sau a unui proiect, evoluția în atingerea obiectivelor, consumarea resurselor,

atingerea grupului țintă, schimbările generate de implementarea programului sau a

proiectului. Ceea ce rezultă în urma monitorizării și este extrem de relevant este raportul inpu-

output, venituri-cheltuieli, activități planificate-activități realizate, grup țintă propus-grup

țintă atins, cu înregistrarea eventualelor discordanțe apărute. Evaluarea explică de ce există

aceste dicordanțe (dacă există). Din acest considerent, monitorizarea este mai degrabă

descriptivă, iar evaluarea este explicativă. Între evaluare și monitorizare este o legătură foarte

strânsă, evaluarea nu ar putea să se realizeze dacă nu ar exista un sistem coerent de

minitorizare (un set de indicatori și un plan de monitorizare, dar și resurse umane, de timp,

etc.). Trebuie să menționăm că este deosebit de importantă calitatea resurselor de date care

se folosesc la evaluare, iar aceasta depinde de indicatorii stabiliți ca fiind relevanți și de

frecvența colectării informațiilor pentru a măsura și a evalua. Ceea ce se poate remarca este

faptul că indicatorii au o mare încărcătură politică: cine stabilește criteriile după care se

măsoară performanța, cum se calculează, cine formulează și adresează întrebările, care este

perioada selectată pentru evaluare, cine decide sensul și înțelesul acceptate pentru termeni

ca “eficiență” și “eficacitate” sau care este operaționalizarea lor.

În ceea ce privește implementarea politicilor publice, monitorizarea este atât o

componentă a activității de advocacy, cât și o etapă în procesul de politici publice. Când

discutăm de advocacy ne referim de fapt la interesul și capacitatea organizațiilor din

societatea civilă de a se relaționa cu autoritățile statului, de a se implica pentru a urmări binele

public. Nu toate organizațiile își asumă însă un astfel de rol și nu toate sunt organizații de tip

watchdog. Avem în vedere trei etape ale procesului de advocacy: colectarea de

date/informații (o activitate cvasi-permanentă care ajută la identificarea unei probleme,

formularea de obiective, analiza factorilor interesați, găsirea și explorarea unor soluții

alternative), comunicarea internă (anumite procese de negociere cu ceilalți membri ai coaliției

care susține efortul de advocacy, cu scopul de a ajunge la o soluție acceptată, la un mesaj


7

comun, solid, coerent, clar, pentru a asigura șanse reale de promovare pe agenda publică

pentru problema respectivă), persuasiunea externă ( întâlnirea efectivă cu factorii de decizie).

Monitorizarea și evaluarea politicii publice se referă la setul de procese prin care

rezultatele politicii publice sunt monitorizate atât de către indivizi care provin din structurile

de stat, cât și cei care provin din societatea civilă. Pentru fiecare etapă avem un sistem de

acțiune specifică, actori și relații, mize și structuri sociale. Activitatea de monitorizare are un

caracter permanent pe perioada de implementare a unei politici publice, întrucât este

important să se colecteze, să se prelucreze și să se interpreteze date atât în timpul

implementării unei politici publice, cât și după finalizarea acestei etape, pentru a identifica la

timp posibile erori, neconcordanțe sau efecte neprevăzute și pentru a se putea face o

reevaluare a politicii publice implementate. Prin monitorizarea constantă aflăm dacă se pun

în aplicare activitățile așa cum au fost planificate, dacă sunt devieri și de ce, dar și dacă acestea

au dus la soluționarea problemei pentru care a fost formulată acea politică și dacă cei care

trebuia să beneficieze de aceasta au beneficiat cu adevărat.

Dată fiind legătura strânsă dintre monitorizare și evaluare merită să amintim că

obiectivul monitorizării nu este acela de a face evaluări și aprecieri, ci mai degrabă acela de a

stabili premisele pentru activitatea de evaluare a politicii publice. Dacă nu am colecta

informații în procesul de monitorizare, atunci nici evaluatorul nu ar avea datele necesare

pentru a-și desfășura activitatea. De obicei, monitorizarea se face în funcție de un interesul

urmărit: interesul celor care conduc, interesul celor care finanțează sau cel al altor părți

implicate.

Monitorizarea are patru funcții importante în cadrul procesului amplu al politicilor

publice: concordanță (prin care determinăm dacă acțiunile celor care aplică acea politică

publică sunt în conformitate cu standardele și cu procedurile din reglementările existente),

auditare (pentru a determina dacă resursele și serviciile care au fost proiectate pentru un

anumit grup țintă au ajuns cu adevărat la acesta), contabilizare (pentru a identifica și a măsura

schimbările economice și sociale care rezultă care urmare a implmentării politicii publice),

explicație (prin care se oferă informații menite să arate diferențele dintre efectele unor politici

publice).


8

Procesul de monitorizare are ca obiectiv să stabilească dacă și în ce mod funcționează

o politică publică, dacă se impune vreun fel de intervenție față de planificarea inițială și unde

trebuie intervenit. Se disting următoarele domenii ale funcționării unei politici publice:

1. Utilizarea bunurilor sau a serviciilor furnizate – ne interesează cu precădere

felul în care grupul țintă vizat participă la acea politică publică, dar și diferențele dintre

membrii unor grupuri diferite și felul în care beneficiază de acel bun sau serviciu, rezistența la

aplicarea acelei politici publice, etc;

2. Monitorizarea funcțiilor organizaționale ale unei politici - modul de organizare

a implementării acelei politici publice, pentru a îndeplini sarcinile esențiale, cu atenție

deosebită acordată eventualelor probleme în procesul de implementare, care ar putea să

împiedice grupul țintă vizat să beneficieze de acea politică publică;

3. Monitorizarea rezultatelor aplicării politicilor publice – care se referă la

măsurarea și la raportarea indicatprilor relevanți. Se face distincție între tipurile de indicatori

măsurați și se aleg cei care conțin informație relevantă, semnificativă și cu referire la efectele

implementării acelei politici;

La nivel internațional, în teoria și practica evaluării politicilor publice, se face o

clasificare a indicatorilor în: indicatori de rezultate imediate (output indicators), prin care se

măsoară rezultatele fizice, indicatori de rezultat ( result indicators), prin care se măsoară

beneficiul real al rezultatelor imediate asupra grupului țintă, indicatori de impact (impact

indicators), prin care se măsoară rezultatele în timp. Indicatorii pot fi calitativi și cantititavi,

dar există și anumite dimensiuni mai greu de încadrat, cum ar fi cele legate de echitate și de

dreptate. Trebuie menționați și indicatorii de performanță, prin care se măsoară progresul pe

calea atingerii obiectivelor și care identifică aspecte coplexe ale problemei și contribuie la un

mai bun management al resurselor.

În unele cazuri, politicile publice sunt supuse monitorizării și evaluării de către

organisme independente (cum ar fi, organizații neguvernamentale, asociații profesionale, ,

think-thank-uri, etc), care, în funcție de interesul lor, încearcă să atragă atenția asupra unor

aspecte cu privire la acele politici publice. Există câteva mecanisme prin care se poate stimula

responsabilizarea aleșilor publici, a demnitarilor și a funcționarilor publici pentru a se pune în

slujba cetățeanului, a binelui public: codurile de conduită, legislația, monitorizarea și

evaluarea, consolidarea implementării legislației, auditul și controlul intern și extern. Dacă


9

aceste instrumente sunt utilizate în mod integrat, ele stimulează procesul de reformă,

contribuie la creșterea transparenței politicilor publice, a gradului de responsabilizare a

instituțiilor implicate și dau încredere organizațiilor neguvernamentale să se implice activ în

procesul de luare a deciziilor publice.

Organizațiile neguvernamentale au un rol vital în influențarea adoptării politicilor

publice, dar, în egală măsură, ele au nevoie de o strategie de relaționare cu autoritățile publice

în etapa în care se întâmplă monitorizarea și evaluarea și pot face acest lucru prin advocacy.

Eficiența unui demers de advocacy nu se măsoară strict prin modificarea legislativă propriu-

zisă, ci prin impactul ei real asupra vieții beneficiarilor.


10

4. Legislație cu privire la participarea publică în procesul de luare a deciziilor publice

în România

În România există legislaţie special dedicată consultării publice, care încurajează

participarea societăţii civile la procesul luării deciziei. Mai jos găsiţi o selecţie a principalelor

acte normative în această arie:

1. Legea nr 52/2003, legea transparenţei decizionale - prevede că şedinţele, dezbaterile

administraţiei publice centrale şi locale precum și inițiativele acestora (proiectele de

hotărâri etc) trebuie făcute publice (textul legii se găsește în Anexe – texte legislative)

Legea nr. 52/2003, legea transparenţei decizionale, se aplică autorităţilor

administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi altor instituţii publice

care utilizează resurse financiare publice – primării, consilii locale şi judeţene, ministere,

Consiliului Suprem al Magistraturii. Legea prevede în esenţă că şedinţele şi dezbaterile

autorităţilor de mai sus sunt publice, minutele acestor întâlniri trebuie consemnate şi făcute

publice. Proiectele de hotărâri trebuie făcute cunoscute publicului cu 30 de zile înainte de

adoptarea deciziei, anunţul de intenţie trebuie publicat pe site-ul instituţiei şi afişat la sediul

acesteia, dat mass mediei şi tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea

acestor informaţii. Minimum 10 zile trebuie dedicate primirii de sugestii. La cererea unei

asociaţii legal constituite, autoritatea iniţiatoare este obligată să organizeze o dezbatere

publică a proiectului de hotărâre. Este creat astfel un cadru care permite informarea publică

cu privire la inițiativă și pune bazele unei implicări în procesul de luare a deciziei.

Într-un studiu, Centrul de Resurse pentru Participare Publică a evidențiat o serie de

puncte slabe ale acestei legi printre care amintim: guvernul şi prefecturile nu sunt

nominalizate expres printre instituţiile cărora li se aplică legea; ambiguități de formulare care

care fac dificil de verificat dacă prevederile sunt respectate – ex.: anunţul care trebuie publicat

cu 30 de zile înainte de adoptarea hotărârii nu are inclus obligatoriu în text data publicării;

posibilitatea abuzului din partea autorităților prin formulări vagi precum acceptarea prezenţei

în sala de şedinţe a cetăţenilor „în limita locurilor disponibile”; Trebuie menționat faptul că


11

prevederile acestei legi nu se aplică procesului de elaborare a actelor normative și ședințelor

în care sunt prezentate informații privind: „apărarea națională, siguranța națională și ordinea

publică, interesele strategice economice și politice ale țării, precum și deliberările

autorităților, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii.

2. Legea nr. 544/2001, cunoscută sub numele de legea liberului acces la informaţii de

interes public este o altă lege relevantă pentru încurajarea participării publice a

cetăţenilor (textul legii se găsește în Anexe – texte legislative)

Conform prevederilor sale, orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie

autonomă, are obligaţia de a pune la dispoziţia cetăţenilor, în baza unei solicitări, informaţii

referitoare la propria activitate cu condiția ca acestea să nu se refere la categorii precum:

siguranţa naţională, date personale, anchete judiciare etc. Informaţiile trebuie furnizate în

termen de 10 zile. În cazul solicitării unor informaţii mai complexe, termenul poate fi prelungit

la 30 de zile, cu anunţarea solicitantului în prealabil. Dacă solicitarea nu a fost adresată

instituţiei potrivite, responsabilul pentru aplicarea legii are obligaţia de a spune solicitantului

care este autoritatea potrivită. Unele informaţii, considerate esențiale sunt făcute publice din

oficiu de catre instituțiile publice. Acestea au obligativitatea de a le posta pe site și a le afișa

la sediul instituției. Dintre aceste informații care ar trebui să fie accesibile din oficiu,

menționăm: structura organizatorică, datele de contact, bugetul, sursele financiare,

programele şi strategiile proprii.

3. Hotărârea de Guvern 561/2009 - stabiește procedurile pentru luarea deciziei la

nivelul guvernului și consacră respectarea criteriului transparenţei în elaborarea proiectelor

de acte normative și documente de politici publice

Această HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul

Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, stipulează că în elaborarea proiectelor de acte normative autoritățile

publice au obligația să respecte legea nr 52/2003 și să supună proiectele de acte normative cu

caracter economico-social analizei comisiilor de dialog social. Criteriul transparenței

prevalează și aici, fiind stipulată obligativitatea organelor publice de publicare a documentelor


12

de politici publice aprobate de guvern. De asemenea, actul normativ stabilește și procedurile

detaliate privind procesul de avizare interministerială a proiectelor de acte normative și

documentelor de politici publice. Acest aspect este de interes pentru organizațiile

neguvernamentale pentru că pot urmări modul în care diferite autorități publice se

poziționează în procesul de consultare interministerială și pot sesiza neconcordanțe

procedurale sau lipsa unei fundamentări/ analize adecvate.

5. Hotărârea 1361/2006 - stabilește structura pentru expunerea de motive/ nota de

fundamentare care trebuie să detalieze impactul dar și mecanismul de consultare

publică

Hotărârea de Guvern nr 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare

şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului stabilește modul în

care se elaborează aceste documente. Astfel, nota de fundamentare sau expunerea de motive

vor conține informații privind evaluarea impactului proiectului asupra domeniilor social,

economic şi de mediu, asupra bugetului general consolidat. Aceste instrumente de motivare

trebuie să însoțească toate proiectele de lege, proiectele de ordonanţă şi de ordonanţă de

urgenţă, cât şi proiectele de hotărâre a Guvernului. În ceea ce privește consultarea societății

civile, Secțiunea 6. Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ;

6.1 Informații privind procesul de consultare cu organizații neguvernamentale, institute de

cercetare și alte organisme implicate trebuie să menționeze explicit ce organizații au fost

consultate, cum a decurs procesul de consultare, ce propuneri și recomandări au fost făcute

și care a fost impactul consultării asupra formei finale a proiectului. În practică însă, situația

este diferită.

6. Hotărârea de Guvern 775/2005

Aceasta se adresează în special intituțiilor publice, acesta poate fi un instrument

util și organizațiilor neguvernamentale care, înțelegând cadrul legal de elaborare a politicilor

publice pot solicita instituțiilor statului procese de fundamentare a deciziilor mai bine

realizate. Mai mult, considerăm că folosind această unitate de legislație, ONG-urile pot sprijini

Unitățile de Politici Publice din cadrul ministerelor pentru a îmbunătăți elaborarea de politici

publice și din domeniul lor pentru ca decizia politică să aibă la bază evidențe reale și nu doar


13

impresii nefundamentate. Toate acestea pot converge spre o mai bună planificare strategică

și bugetară și o guvernare centrală și locală mai eficiente.

5.Instrumente ale participării cetățenești

În această secțiune abordăm modul în care administraţia locală poate culege informaţii

de la cetăţeni despre un proiect anume și se explică câteva concepte despre "factorii

interesaţi" - acei cetăţeni ale căror opinii şi idei care ar putea să afecteze rezultatele unui

anume proiect.

Atunci când vorbim despre reprezentanţii administraţiei, ne referim adesea la

colectarea de informaţii de la factorii interesaţi. Aceştia pot influenţa rezultatul proiectului -

îndreptându-l câtre succes sau eşec - astfel încât este important pentru reprezentanţii

administraţiei să înţeleagă cine sunt persoanele interesate şi care este motivaţia lor. Analiza

factorilor interesaţi abordată mai târziu în acest capitol, reprezintă un plan de selecţie şi

evaluare pentru determinarea intereselor care vor fi afectate într-un anume proiect şi mai ales

modalitatea în care sunt determinate. Odată ce persoanele interesate sunt identificate,

trebuie să se ţină cont de interesele lor în fiecare etapă a proiectului. Dar cine este un factor

interesat?

Termenul "factor interesat" sau "persoană interesată" (“stakeholder”) este dificil de

tradus în limba română, deşi câteodată se traduce prin "grup de interes". Câteva explicaţii ale

originii cuvântului în limba engleză ar putea fi folositoare. "Rămăşag" este un cuvânt mai vechi

pentru "pariu". De aceea, de exemplu, într-un joc de poker, fiecare jucător poate să-şi păstreze

cărţile şi să parieze pe ele sau să renunţe la cărţi şi să iasă din joc.

Un jucător care pariază este "o persoană interesată" (stakeholder) -- banii lui sunt pe

masă şi el, bineînţeles, că este interesat de rezultatul jocului. Un jucător care a renunţat la joc

poate să fie interesat de rezultatul jocului, dar nu la fel ca acela care continuă să joace. În

domeniul participării cetăţeneşti, un factor interesat (stakeholder) este acea persoană căreia

îi pasă de rezultatul unei decizii particulare a administraţiei, deoarece acea decizie va afecta

direct interesele lui personale.


14

Un exemplu: factorii interesaţi de un proiect de investiţii pentru extinderea liniei de

gaze naturale într-o nouă zonă a oraşului pot fi:

Reprezentanţii aleşi ai administraţiei care au promis că, dacă ar fi fost aleşi, ei ar fi fost

de acord ca investiţia să fie făcută .

Managerii care trebuie să schiţeze proiectul şi să-l integreze în planul existent.

Directorul economic care trebuie să supravegheze acordurile financiare.

Băncile sau acele instituţii care ar putea să acorde împrumut, sau ar putea finanţa

proiectul.

Cetăţenii care pot beneficia în mod direct de proiect (aceia care vor putea acum să

folosească gazele pentru a găti ).

Cetăţenii care NU vor beneficia de acest proiect ( aceia care nu îşi vor permite să

plătească pentru gaze ori aceia care nu locuiesc în zona propusă pentru extinderea

reţelei de gaze).

Departamentele administraţiei sau agenţii economici care vor furniza materiale pentru

proiect.

Managerii care-i vor supraveghea pe aceia care vor munci.

Identificarea factorilor interesaţi

Un factor interesat poate să fie o persoană (cetăţean), instituţie (aici incluzând

diferitele departamente ale administraţiei), grupuri specifice sau categorii de persoane (ca de

exemplu tineri, bătrâni, bogaţi, săraci) un cartier sau chiar întreaga comunitate.

Pentru identificarea factorilor interesaţi, managerii de proiect ar trebui să adreseze

următoarele întrebări:

Cine va beneficia de această activitate?

Cine ar putea să fie afectat negativ de această activitate?

Cine ar putea întârzia sau împiedica activitatea?

Cine ar putea avea calităţi, bani sau alte resurse care ar putea să susţină activitatea?

Cine este responsabil pentru a lua o decizie pentru această activitate?


15

Persoanele sunt interesate de acest proiect dintr-o multitudine de motive şi ei au şi

niveluri de influenţă diferite. O persoană interesată poate să fie ecologist cu un puternic

imbold de a sprijini activitatea datorită impactului său pozitiv asupra mediului. Sau, dacă

proiectul este un drum care traversează o zonă deschisă, o persoană care locuieşte opus de

drumul respectiv, pe motiv de impact negativ asupra mediului, este o persoană interesată.

Managerii trebuie să ştie care sunt persoanele sau grupurile interesate în orice fel de proiect

ori activitate şi care sunt interesele lor particulare.

Factorii interesaţi se pot opune proiectului/inițiativei. În acest caz, managerii

proiectului ar putea să facă câteva compromisuri cu factorii interesaţi în măsura în care îşi

doresc să le să câştige sprijinul şi să permită continuarea proiectului. De exemplu, într-un oraş

din vestul Ucrainei aproape de graniţa cu România, o bancă a planificat renovarea clădirii din

zona istorică, din centrul a oraşului. Reconstruirea planificată ar putea să întrerupă accesul

public către zidurile vechi ale oraşului. Un grup numit "Oraşul nostru" a fost un grup de interes

nerecunoscut care avea un interes în conservarea şi ocrotirea aspectului istoric al centrului

oraşului. "Oraşul nostru" a fost capabil să mobilizeze o opoziţie puternică împotriva planurilor

băncii. Banca a trebuit să facă compromisuri şi să-şi schimbe planurile. În final, toate părţile

au fost mulţumite. Accesul la structura istorică a fost păstrat, banca a fost reconstruită cu

acceptul unei mari părţi a comunităţi în ceea ce priveşte design-ul băncii. În acest exemplu,

banca şi-a asumat costuri adiţionale, care ar fi putut fi evitate dacă în procesul iniţial de

planificare al băncii erau incluse şi interesele factorilor interesaţi în ocrotirea aspectului istoric

al centrului oraşului.

Când avem de-a face cu persoane interesate care sunt potrivnice unui proiect,

managerii proiectului trebuie să înţeleagă baza acestor sentimente negative, câţi oameni

împărtăşesc acele sentimente, şi cât sunt de motivaţi. Câteodată, astfel de persoane

interesate sunt negativiste pentru că nu deţin informaţii. Aceştia pot să devină susţinători ai

proiectului dacă managerii proiectului îi integrează în proces, arată respect pentru punctele

lor de vedere, informându-i şi implicându-i în rezolvarea problemei.

Pentru multe dintre activităţile angajate de către o administraţie, în special acelea care

implică servicii, un factor interesat important este un cumpărător sau un client - aceia care

plătesc pentru serviciile furnizate. În economia de piaţă, sau în democraţie, ca aceasta din


16

România, cumpărătorul este cel important factor interesat care deţine puterea câştigului său

ori a voturilor pentru aceia care furnizează servicii. Cumpărătorii pot fi în final în sprijinul

administraţiei sau împotriva ei.

Analiza factorilor interesaţi

Analiza factorilor interesaţi reprezintă un plan de colectare şi evaluare pentru

determinarea acelora ale căror interese vor fi afectate de un proiect special şi mai ales cum

se va întâmpla acest lucru. Odată ce sunt identificate persoanele interesate, trebuie să se ţină

cont de interesele lor în fiecare etapă a proiectului.

Este important ca administraţiile pulice să fie conştiente de acei factori interesaţi într-

o anumită situaţie, să evalueze influenţa pe care aceştia o pot avea, să determine preocupările

factorilor importanţi şi să dezvolte strategii pentru o bună colaborare cu aceştia. Analiza

persoanelor interesate ar trebui să fie primul pas înaintea căutării informaţiilor ori

diseminarea lor cu privire la un anume proiect. Nu numai ca un prim pas: trebuie să fie un

proces care se realizează continuu, deoarece factorii interesaţi pentru aceste activităţi pot şi

chiar realizează schimbări în timp în funcţie de etapele în care se găseşte proiectul.

Matricea de mai jos este una care se poate folosi pentru analiza factorilor interesaţi.

Este un instrument uşor care poate fi folosit: (a) lista persoanelor interesate; (b) identificarea

rolurilor lor în activităţile analizate; (c) evaluarea impactului activităţii asupra factorilor

interesaţi, (d) evaluarea influenţei factorului interesat în activitate. Ponderile relative pentru

evaluări în (c) şi (d) pot fi determinate prin procesul de luare a deciziei a grupului, ca de

exemplu prin abordări diverse privind tehnicile de grup nominale, explicate mai jos. Un grup

simplu care votează pentru un demers pe criteriul selectării ar reprezenta cea mai uşoară

abordare.


17

MATRICEA PENTRU ANALIZA FACTORILOR INTERESAŢI

Grupurile factorilor de

interes

Rolul lor în proiect

implementare

organizare

luarea deciziei

consum

control

sprijin

opoziţie

Influenţa proiectului

asupra intereselor

grupurilor de interes

N = neştiut

1 = fără importanţă

2 = o oarecare

importanţă

3 = importanţă

moderată

4 = foarte important

5 = critic

Influenţa grupurilor de interes

asupra proiectului

N = neştiută

1 = fără importanţă

2 = o oarecare importanţă

3 = importanţă moderată

4 = foarte important

5 = critic

Stadiul de

contractare al

împrumutului

Stadiul de

implementare

al proiectului

Comitetul executiv al

primăriei

Organizare şi control 4 5 4

Consiliul local luarea deciziei 4 5 4

Cetăţenii Consum/Plată 4 3 3-4

Regia de “Apă” Implementare 5 5 5

Regia de “Drumuri” Implementare 3 2 4

Asociaţiile de proprietari Consum 4 2-3 2-3

Depart. de sănătate

publică

Sprijin 3 3 3

ONG Sprijin 1 3 1

ONG-urile ecologiste Sprijin (?) 2 2 3


18

Din acestă matrice se pot trage următoarele concluzii:

Consilierii locali sunt cei care iau deciziile: acest rol important trebuie recunoscut de la

început. Ei trebuie informaţi de tot ceea ce se planifică. Managerii proiectului trebuie

să se întâlnească periodic cu comitetul de specialitate al consiliului local.

Cetăţenii au un interes puternic în realizarea acestui plan. Atât timp cât ei vor plăti

pentru aceasta o taxă, au tot dreptul să fie informaţi. Focus grupurile pot fi folosite

pentru a afla ce doresc cetăţenii să ştie despre proiect şi care sunt cele mai eficiente

metode de informare a acestora.

Regia de “Drumuri” are un interes important în etapa de implementare a proiectului,

deoarece proiectul poate cere refacerea drumurilor, repararea lor. O sesiune de

brainstorming poate să fie o bună metodă de anticipare a efectelor proiectului asupra

drumurilor şi transportului şi poate să dezvolte idei pentru minimizarea problemelor.

Departamentul de sănătate publică ar putea mai degrabă să sprijine proiectul.

Interviurile cu specialiştii mediului medical al comunităţii ar putea fi o modalitate

pentru colectarea opiniilor lor. Dacă liderii departamentului de sănătate publică vor

afirma că proiectul este important pentru îmbunătăţirea şi păstrarea sănătăţii publice,

aceasta ar putea să aducă sprijinul public.

Rolul ONG-urilor ecologiste este incert. Sprijinul lor pentru acest proiect poate să fie

de ajutor. Liderii pot să fie intervievaţi pentru a constata dacă ei percep efectele

pozitive sau negative asupra mediului un impact pozitiv sau negativ asupra mediului.

Odată ce au fost identificaţi factorii interesaţi într-un proiect special cât şi interesele

lor ca în matricea de mai sus, ei pot fi invitaţi să participe la interviuri, sesiuni de brainstorming,

focus grupuri şi sondaje de opinie astfel încât ideile şi opiniile lor actuale să fie integrate în

procesul de planificare. Chiar dacă aceştia se opun unei activităţi specifice, ei pot fi câştigaţi

dacă sunt implicaţi în procesul decizional ori de schiţare a proiectului şi dacă au posibilitatea

să-şi exprime preocupările despre proiect, ca de exemplu printr-o sesiune de brainstorming

cu managerii proiectului. Implicarea lor poate să dea un sens apartenenţei la proces, care de

cele mai multe ori conduce la sprijin public, sau cel puţin la neutralitate.


19

6.Instrumente ale participării cetățenești. Colectarea de informații prin interviuri,

sesiuni de brainstorming și prin tehnica grupului nominal

În această secțiune se analizează instrumentele folosite pentru colectarea informaţiilor

de la grupurile de cetăţeni şi de la grupurile de interes în legătură cu punctele lor de vedere,

opinii, perspective şi idei. Aceste instrumente sunt discutate în funcţie de complexitatea lor,

de la particular la general.

Aşa cum există multe forme de participare cetăţenească, la fel există și multe

instrumente care ar putea fi folosite pentru culegerea de informaţii. În orice situaţie dată,

reprezentanţii administraţiei confruntaţi cu colectarea de informaţii ar trebui să folosească un

sens comun şi să considere posibilităţile practice. O gândire creativă despre ceea ce merge

mai bine într-o situaţie particulară este întotdeauna recomandat! Interviurile, sesiunea de

brainstorming şi tehnicile grupurilor nominale pot fi folosite de către reprezentanţii

administraţiei numiţi şi aleşi, de către comitetele consultative, grupurile operative, grupurile

de interes şi de către ONG-uri pentru a descoperi perspectivele cetăţenilor şi opiniile lor care

să fie folosite ulterior în procesul guvernării. Aceste instrumente sunt ieftine şi uşor de folosit.

Nu este cerută nici o abilitate tehnică specială iar costurile sunt minime. Ele pot fi realizate cu

personalul existent sau cu cetăţeni voluntari şi relativ destul de repede.

Interviurile

Există avantaje clare care fac din interviuri un mod simplu şi rapid pentru de a afla

opiniile unor grupuri de interes diferite pentru orice situaţie dată, program sau politică.

Câteva avantaje ale interviurilor sunt acelea că ele:

Se pot realiza imediat utilizându-se resursele de personal existente.

Pot fi realizate personal sau la telefon, depindând de numărul de interviuri care trebuie

realizate şi de timpul disponibil.

Sunt flexibile şi nu sunt limitate la un set de întrebări date, astfel încât cel care

intervievează să fie capabil să exploateze motivaţia şi cauzele care au contribuit la

formarea punctului de vedere şi a opiniei grupurilor de interes.

Permit celui care intervievează să analizeze forţa punctelor de vedere ale grupurilor de

interes (întotdeauna informaţii valoroase).


20

Necesită puţină pregătire sau instruire specială în afară de o bună înţelegere a

programului şi a contextului, dar şi o abilitate pentru a conduce un interviu într-un mod

eficient şi efectiv.

Câteva dezavantaje pe care le aduc interviurile:

Poate să consume din timpul personalului , în special interviurile care se realizează faţă

în faţă.

Nu sunt capabile să producă rezultate cantitative, aşa cum este posibil, de exemplu, în

cazul sondajelor de opinie.

Pot determina diferite rezultate pentru diferite persoane care intervievează datorită

stilului personal, abilitatea de re-colectare a detaliilor şi interacţiunii dintre indivizi.

Produce rezultate la fel de adevărate şi corecte aşa cum acestea apar în rapoartele

celor care realizează interviurile.

Oricum, ca un echilibru, nu există un substitut pentru interviuri ca modalitate de a

formula rapid o părere despre cum reacţionează persoanele şi grupurile de interes diferite vis-

à-vis de un program, politică sau iniţiativă particulară. Dacă sunt necesare informaţii mai

precise, pentru a se realiza acest lucru, sunt disponibile alte instrumente, deşi interviurile

reprezintă întotdeauna o metodă bună pentru a începe, chiar şi atunci când acest lucru se

realizează doar ca o bază limitată.

Instrucțiuni pentru realizarea de interviuri:

Asiguraţi-vă că administraţiile locale pe care le sponsorizaţi au foarte clar definit

scopul pentru care se realizează interviurilor şi că cei care intervievează au înţeles

foarte bine acest scop.

În timp ce pregătiţi interviul, explicaşi scopul şi durata acestuia (ca durată nu trebuie

să fie mai puţin de 30 de minute şi nici mai mult de 60 de minute).

Explicaţi de asemenea, utilizarea finală a informaţiilor şi categoria de oameni care au

fost intervievaţi.

În timpul interviului, arătaţi de la început respect pentru timpul celui care va fi

intervievat. Unul dintre beneficiile procesului este acela că cel intervievat se va simţi

aproape flatat să îi fie solicitate punctele proprii de vedere, în special dacă i se arată

respect.


21

Cel care realizează interviul ar trebui să fie capabil să creeze aceluia pe cale îl

intervievează o stare de relaxare şi de confort pe toată durata procesului -- să nu fie

intimidat, iar simţul umorului este de asemenea recomandat.

Utilizaţi o tehnică a întrebărilor deschise pentru a-i face pe cei intervievaţi să-şi

exprime punctele lor de vedere. Aceasta înseamnă să nu folosiţi întrebări ale căror

răspunsuri să fie Da / Nu, un simplu număr de clasificare sau nume.

Evitaţi întrebările care au un răspuns sugerat. Cu alte cuvinte nu "manipulaţi"

intervievatul.

Cel care intervievează ar trebui să realizeze un raport sumar al interviurilor cât de

repede este posibil după sesiunea de intervievare şi ar trebui să realizeze acest raport

pe baza notiţelor luate în timpul interviului ori pe baza înregistrărilor făcute

(permisiunea de a înregistra interviul trebuie cerută fiecărui intervievat în parte înainte

ca ea să fie făcută) Este de preferat să re-scrieţi interviul înainte de trece la următorul,

pentru că materialul este recent şi clar, iar raportul este exact.

Urmaţi indiciile persoanelor care intervievează în legătură cu alte grupuri, acestea ar

trebui intervievate la rândul lor.

Adresaţi-vă atâtor grupuri de interes atât cât vă permit timpul şi resursele de care

dispuneţi.

Fii receptivi şi respectaţi dorinţele persoanelor pentru confidenţialitatea răspunsurilor

lor. Nu folosiţi nume dacă aceasta este dorinţa aceluia intervievat. Dacă rezultatele

sunt făcute public, asiguraţi-vă că veţi păstra anonimatul celui intervievat.

Tehnica interviului este o tehnică de unu-la-unu cu un scop specific. Dacă obiectivul

este acela de a câştiga punctele de vedere ale unui grup asupra unei probleme, atunci o

metodă comună este aceea a sesiunii de brainstorming.

Sesiunea de brainstorming

Termenul “brainstorming” sună ca un argou, dar este o tehnică serioasă pentru

solicitarea punctelor de vedere multiple ale unui grup mai larg despre o problemă specifică

sau despre un aspect. Ca şi metoda interviurilor, sesiunea de brainstorming este o metodă

care se poate realiza relativ repede, fără costuri prea mari şi care nu necesită abilităţi

specializate. Esenţa sesiunii de brainstorming este concentrată şi stimulează grupurile să


22

genereze idei şi să rezolve problemele abordate. Necesită o atmosferă de libertate totală a

exprimării ideilor fără ca cineva din grup să fie judecat sau să judece pe ceilalţi pentru părerile

exprimate. Pentru încurajarea procesului creativ, regula este aceea că toate ideile au aceeaşi

valoare. Ideile sunt notate pe flipchart de către un lider de grup, moderator sau instructor.

Procesul continuă până când nu mai există nici o altă idee despre un subiect anume sau despre

o eventuală problemă viitoare.

Odată ce ideile colectate au fost înregistrate, persoana care a exprimat fiecare idee

este rugată să o argumenteze. Opiniile prezentate sunt argumentate până când orcine din

grup înţelege toate ideile înregistrate. Apoi, grupul decide care dintre idei are cel mai mare

merit. Aceasta poate fi realizată prin procesul de eliminare sau prin alte câteva forme de

decizie ale grupului (votul este o formă) şi prin folosirea grupurilor mai mici de lucru dacă

grupurile sunt prea mari.

Se axează pe aspecte sau probleme specifice, ca de exemplu:

Cum ar putea administraţia să găsească resurse pentru reabilitarea spaţiilor de joacă?

Cum ar trebui administraţia să acţioneze pentru menţinerea vechilor agenţi economici

şi pentru atragerea unor noi investiţii?

Ce măsuri ar trebui să ia administraţia pentru a reduce poluarea ?

Sesiunea de brainstorming are nevoie de un lider de grup. Rolul liderului este acela de

a (a) stabili şi de a explica clar aspectele care vor fi abordate în cadrul sesiunii; (b) explica de

ce grupul este implicat în acest exerciţiu de rezolvare a problemei, (c) facilita procesul, şi (d)

impune regulile care fac ca sesiunea să fie o tehnică valoroasă nu doar o altă discuţie cu

caracter informal. (Vezi tabelul cu regulile unei sesiuni de brainstorming)

Reguli pentru tehnica sesiunii de brainstorming

Pe parcursul sesiunii de brainstorming, toate părerile exprimate au valori egale. Nici o

părere nu este criticată în nici un fel, ideile chiar şi ideile contrare sunt acceptate.

Este bine să construieşti sau să continui o idee care a fost începută de către altcineva

înainte.

Toate ideile sunt notate aşa cum au fost ele formulate.

Întrebări sau alte clarificări nu sunt permise decât după ce formularea ideilor a fost

completă.


23

Formularea ideilor continuă până în momentul în care nu mai apar alte idei, după care

părerile sunt clarificate.

Numai acela care avansează ideea are dreptul să o clarifice, dar acest lucru continuă până

când toată lumea din grup a înţeles ideea. Oricine are dreptul să adreseze întrebări de-a

lungul acestei etape.

Liderul grupului poate angaja orice alt proces de identificare a celor mai promiţătoare idei

şi a le aduce spre argumentare grupului.

Asiguraţi-vă întotdeauna că grupul înţelege rezultatele finale şi cum vor fi folosite.

Sesiunea de brainstorming este un instrument puternic folosit pentru a obţine ce este

mai bun cu talentul disponibil, pentru a ajuta în asigurarea că cea mai creativă soluţie nu este

trecută cu vederea şi pentru implicarea grupurilor de interes în procesul de luare a deciziilor.

Şi mai mult, marea majoritate a grupurilor se simt bine atunci când se ţine cont de părerea lor.

Sfaturi pentru ca o sesiune de brainstorming să decurgă bine:

Iată câteva idei practice pentru rezolvarea problemelor care apar de obicei într-o

sesiune de brainstorming:

Oamenii au probleme în a începe, sau unii membrii ai grupului domină procesul.

Există o tehnică denumită "metoda rotării". Un creion sau un obiect este dat din mână

în mână între membrii grupului într-o ordine prestabilită. Când obiectul ajunge la unul

dintre membrii, acesta o singură idee. Obiectul este pasat de la o persoană la alta până

nu mai sunt idei de prezentat. Oricine poate să nu mai spună nimic şi să paseze obiectul

următorului.

Ideile vin prea repede pentru a mai putea fi notate.

Este necesar un asistent care ar putea să ajute la notarea ideilor. Un asistent intervine

pentru a fi evitate pauzele, care ar putea sugera o critică la adresa unei idei. Având un

asistent, acesta va permite liderului de grup să se concentreze asupra grupului şi a

procesului în sine.

Grupul are probleme în evaluarea ideilor.


24

Folosiţi tehnica simplă a votului. O astfel de tehnică face ca persoanele să meargă la

flipchart şi să dea note la cinci idei notate, într-o ordine pe care acesta o acceptă. O

altă tehnică este de a da fiecărei persoane cinci beţişoare pe care să le folosească

alegând şi distribuindu-le câte unul, sau mai multe, în dreptul acelei idei pe care o

consideră ca fiind cea mai bună, înainte ca cele cinci beţişoare ale fiecărei persoane

din grup să fie folosite. Daţi note sau beţişoare, iar cele cinci idei aflate în top vor deveni

alegerea acestui grup. Comentaţi aceste idei şi încercaţi să aduceţi grupul la un

consens.

Grupul este prea numeros şi fracţionat pentru o derulare fără efort a procesului.

Împărţiţi grupul în grupuri mai mici pentru evaluarea procesului. Fie ca fiecare grup

mai mic să realizeze propria evaluare (ca mai sus) şi să prezinte cele cinci idei alese

grupului mai mare. Discutaţi aceste idei pentru a le clarifica în cadrul larg, sintetizaţi

ideile astfel încât să se evite repetările şi suprapunerile. Folosiţi tehnica votului pentru

a determina priorităţile grupului. Dacă este necesar, reveniţi cu aceste idei în cadrul

grupului mai mic pentru o finală clasare fie prin consens general fie prin vot. Discutaţi

ideile clasate în cadru larg şi încercaţi să realizaţi consensul.

Grupul nu poate ajunge la consens asupra rezultatelor finale.

Nu este nici o problemă. Grupul a ajuns la o decizie legitimă printr-un proces serios şi

democratic şi acest lucru ar trebui să i se facă cunoscut. Ar trebui să i se mulţumească

grupului pentru munca bună pe care o desfăşoară şi pentru utilitatea rezultatului

oferit. Oricum, motivul unei lipse a consensului ar trebui consemnat de către sponsorul

sesiunii pentru că ar putea exista probleme care necesită o rezolvare în viitor pentru

ca acestea să nu se mai repete.

Se poate ca grupul participant să fie persoanele cheie ale programului ori ale

problemei, şi ca o etapă următoare, administraţia să folosească acelaşi grup pentru realizarea

unui plan de acţiune. Dar în acelaşi timp, grupul va fi relativ bine informat asupra problemelor

şi demersurilor făcute. Or, se poate ca rezultatul sesiunii de brainstorming să fie un transferat

la un comitet special care să fie însărcinat cu continuarea iniţiativei.

Tehnica Grupului Nominal (TGN)


25

TGN este un proces mult mai complex, solicită mai multă planificare şi muncă

individuală, iar rezultatele produse în general reflectă mai mult consens decât cele ale unei

sesiuni de brainstorming. Oricum, sesiunea de brainstorming rămâne cea mai repede, uşoară

şi mai puţin costisitoare modalitate a administraţiei pentru rezolvarea problemelor prin

implicarea în cadrul acestui proces a grupurilor de interes.

Atât sesiunea de brainstorming cât şi TGN sunt tehnici de grup care generează şi

prioritizează un număr mare de idei. Principala diferenţă dintre cele două este că TGN solicită

persoanelor să-şi genereze ideile într-un mod individual iniţial, mai degrabă decât într-un

proces interactiv de grup, de aceea se promovează termenul de nominal. TGN este de

asemenea un instrument care ar putea fi folosit în cadrul unor grupuri largi, din moment ce

este o tehnică care angajează orice număr de grupuri mai mici de la 6 la 9 participanţi.

Constrângerea majoră în ceea ce priveşte mărimea, este că un membru ori doi ai personalului

trebuie să lucreze cu fiecare dintre grupurile mai mici şi astfel ar fi foarte bine dacă grupurile

ar putea fi reunite într-un spaţiu mai mare ca un buget sau într-o sală. Timpul ar fi o altă

constrângere, pentru că aceia care planifică procesul trebuie să stabilească timpul limită al

fiecărei etape a procesului care se înscrie într-un timp total pe care grupul şi-l doreşte sau

poate să pună la dispoziţie pentru întreaga sesiune.

TGN poate fi folosit în multe şi diferite arii. De exemplu, această tehnică a fost folosită

de către administraţiile din Polonia, împreună cu analiza SWOT (vezi Capitolul de dezvoltare

economică), pentru a genera idei pentru planurile strategice de dezvoltare economică.

TEHNICA GRUPULUI NOMINAL FOLOSITĂ PENTRU REVIZUIREA BUGETULUI

Administraţia din Virginia Beach, (Virginia, SUA) îşi revizuieşte bugetul împreună cu cetăţenii

prin "discuţiile cu comunitatea". Fiecare membru al consiliului local invită câte 10 cetăţeni să

participe la întâlnirile de revizuire a bugetului. Dacă nu se realizează 100 de acceptări, o

invitaţie generală este publicată în presă, până când 100 de cetăţeni vor participa la şedinţă.

Reprezentanţii administraţiei şi membrii consiliului participă la aceste şedinţe. Un modoreator

facilitează şedinţa, grupurile mici şi tehnicile grupului nominal sunt folosite pentru a permite

discuţiile. Rezultatele sunt notate într-un raport care este folosit atât de către administraţie

cât şi de membrii aleşi ai consiliului în realizarea deciziei finale asupra bugetului. Administraţia

din Virginia Beach foloseşte mai degrabă această tehnică decât un comitet consultativ


26

permanent pentru buget. Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina de site

www.virginiabeach.va.us.

TGN presupune:

1. Organizare şi introducere. Grupul plenar este împărţit în grupuri mai mici cu cinci până

la nouă persoane aşezate la mese diferite. La fiecare masă este un reprezentant al

administraţiei sau doi, un flipchart, sau coli de hârtie, câteva fişiere sau foi de hârtie şi

creioane. Au loc introducerile.

2. Întrebările. Una sau două întrebări (pregătite foarte atent înainte) sunt prezentate în

plenara grupului şi puse la dispoziţia grupului pe masă. Întrebarea(rile) ar trebui să fie

specifice şi nu generale şi realizate astfel încât să genereze idei concrete. Iată câteva

exemple: (a) Ce măsuri ar trebuie luate pentru a putea să facem cartierele să arate mai

plăcut? (b) Ce resurse pot fi folosite pentru a se realiza aceast lucru?

3. Ideile. Participanţii (individual sau în perechi) au 10-15 minute pentru a răspunde la

întrebări şi pentru a le nota pe hârtie. Liderul grupului mic solicită membrilor grupului

idei noi şi le notează pe ale fiecăruia în parte pe flipchart sau pe hârtie (un asistent iar

putea veni în ajutor cu notarea ideilor) până când nu mai apar alte idei noi. Participanţii

nu ar trebui limitaţi la primele idei pe care le-au notat iniţial, ci ar trebui ca să fie lasăţi

să se exprime liber în continuare, acest lucru fiind stimulativ pentru discuţiile purtate.

4. Discuţia şi înţelegerea. Grupul discută fiecare aspect pentru a realiza înţelesul deplin

al ideii şi pentru a se asigura că ceea ce s-a consemnat formulat cât mai clar posibil.

Oricine poate lua parte la proces, deşi liderul poate realiza acest lucru singur.

5. Selectarea şi clasarea ideilor. Fiecare participant al unui grup mai mic ca mărime este

rugat să selecteze şi să claseze un număr specific de idei, câte o idee pe un carton

separat. Apoi sunt clasate ideile, notate pe cartoane de la cea clasată cu cinci puncte

până la cea cu un singur punct. Fiecare carton ar trebui să conţină o idee şi un număr.


27

6. Punctarea. Cartoanele sunt colectate şi amestecate iar punctele sunt adunate pentru

a se determina punctajul pentru toate ideile care au fost exprimate. Fiecare membru

al grupului poate monitoriza procesul. Cinci sau mai multe idei exprimate la fiecare

întrebare (liderul grupului ar trebui să găsească o soluţie de departajare) sunt clar

identificate astfel încât grupul să poată să vorbească despre meritele lor relative.

7. Realizarea consensului. Grupul discută fiecare dintre ideile exprimate. Aceasta poate

conduce la o revizuire a clasificării dacă grupul nu mai este de acord cu clasificarea

făcută iniţial datorită noilor informaţii şi noi viziuni apărute ca urmare a discuţiilor.

Acestă constituie produsul final care este raportat în plenul sesiunii.

8. Consensul într-un grup mai mare. Dacă timpul permite, poate avea loc o discuţie în

plen cu o nouă rundă de selecţii şi clasificări pe marginea celor mai importante idei ale

întregului grup. Dacă acest lucru este realizat, câteva sintetizări ale ideilor cel mai bine

clasate, care sunt similare, vor trebui reduse ca număr şi evitate repetările. Pasul 8

poate fi amânat pentru o sesiune următoare, într-o altă întâlnire a grupului dacă timpul

este scurt. Altfel, această sarcină poate fi lăsată în grija unui grup mai mic, ca o sarcină

importantă sau unui comitet constituit tocmai pentru această problemă specifică.

Astfel, sesiunea de brainstorming şi TGN vor aduce răspunsuri la întrebării legate de

rezolvarea problemelor sau un program de dezvoltare. Oricum, dacă este necesară testarea

atitudinilor sau reacţiilor publicului larg, ori a grupurilor de persoane interesate, şi dacă există

dorinţa de a face o succintă investigaţie pentru afla noi informaţii, focus grupurile sunt cea

mai bună alegere. Focus grupurile şi sondajele de opinie sunt prezentate în capitolul următor.


28

7. Instrumente ale participării cetățenești. Colectarea de informații prin focus

grupuri și sondaje de opinie

Focus grupurile şi sondajele de opinie sunt instrumente care permit culegerea de

informaţii. Acestea sunt prezentate într-un capitol separat deoarece ele sunt diferite

modalităţi importante folosite faţă de celelalte instrumente (interviuri, sesiunea de

brainstorming şi tehnica grupurilor nominale) care au fost prezentate în capitolele anterioare.

Principalele diferenţe pe care le prezintă focus grupurile şi sondajele de opinie sunt:

Sunt instrumente de colectarea a opiniei publice care, atunci când sunt aplicate

corespunzător, produc rezultate care se pot baza pe un grad real de confidenţă pentru

a reflecta atitudinile şi opiniile unei populaţii ţintă ori a unui grup de interes.

Necesită participarea unor profesionişti instruiţi.

Necesită mai mult timp de planificare şi implementare.

Implică mai mult personal şi resurse materiale.

Există câteva diferenţe importante între focus grupuri şi sondajele de opinie. Focus

grupurile sunt relativ mai uşor de realizat şi mai ieftin. Focus grupurile vă permit să întrebaţi

despre ceva şi să înţelegeţi procesul de analiză al participanţilor – ce motive se ascund în

spatelor opiniilor exprimate şi atitudinilor manifestate. Dealtfel, în cele mai multe sondaje de

opinie se primesc răspunsuri de Da şi Nu şi nu se poate proba adevărata gândire care se

găseşte în spatele acestor răspunsuri.

Focus grup-urile

Focus grupurile sunt întâlniri interactive facilitate cu grupuri mici de cetăţeni.

Moderatorul lor conduce participanţii la discuţii printr-un set de întrebări despre un subiect

particular. Sectorul de afaceri particulare a inventat această idee a focus grupurilor –

discuţiilor în grup – în anii 1950, ca o modalitate nouă pentru a afla atitudinile şi reacţiile

clienţilor lor pentru o linie specifică de produse, inovaţii sau campanii publicitare. Focus

grupurile s-au dovedit a fi o modalitate foarte bună pentru a obţinere informaţi despre opinia

publică. De atunci, focus grupurile au devenit larg răspândite în sectorul public, al educaţiei,

de cercetare şi în campaniile politice.


29

Cetăţenii sunt invitaţi să ia parte la astfel de discuţii în grup, şi numai cei invitaţi pot

participa, pentru ca focus grupurile nu sunt întâlniri deschise. Iniţial, sunt 7 – 12 participanţi

care provin dintr-o anumită categorie socială sau un grup de interes (ex. profesori, pensionari,

membrii ai unor asociaţii particulare de proprietari, studenţi, tinere mame, etc). Participanţii

sunt rugaţi să ia parte la o discuţie care se structurează pe un set de întrebări - “chestionar”.

Moderatorul focus grupului, sau un asistent, face realizează o transcriere sau un rezumat scris

al întrebărilor. Focus grupul este repetat de câteva ori, folosindu-se acelaşi set de întrebări,

până când acesta nu mai generează alte noi răspunsuri. În acel moment, sponsorii focus

grupului pot să fie satisfăcuţi de faptul că au informaţii complete despre atitudinile şi opiniile

participanţilor referitoare la subiectele dezbătute în cadrul discuţiilor de grup.

Când se utilizează focus grupurile

Focus grupurile reprezintă o modalitate relativ simplă, repede şi ieftină de a avea un

feedback din partea cetăţenilor. Ele pot fi folosite într-o varietate de situaţii, ca de exemplu:

Planificarea strategică – pentru a câştiga înţelegerea aspectelor şi a problemelor sau

pentru a testarea propunerile sau a soluţiilor.

Necesită o evaluare – pentru a afla nevoile unui grup specific.

Testarea – noile servicii ale administraţiei, programe, manifestări, sloganuri, preţuri,

rate şi taxe, proceduri de facturare, etc.

Pregătirea serviciilor /satisfacerea clientului - pot fi folosite înainte, în timpul şi după

pregătirea sau prestarea serviciilor.

Aprofundarea sondajelor – se foloseşte pentru testarea chestionarului unui sondaj

Un mod rapid şi eficient de obţinere a feedback-ului – a managerilor, liderilor,

politicienilor, etc.

Focus grupurile pot avea multiple utilităţi în cadrul unei activităţi specifice. De

exemplu, în contextul planificării investiţiilor, focus grupurile pot fi folosite pentru:

A ajuta la conceperea unui chestionarului prin care să se determine priorităţile

cetăţenilor, fie la nivel general fie în cadrul unui grup specific de interes;

A ajuta la determinarea priorităţile în cadrul unui sector specific sau pentru a testa

priorităţile propuse de către administraţia locală;


30

A testa adoptările de dinaintea elaborării unui proiect propus (Sunt grupurile

interesate de acord cu adoptările luate? De ce sunt sau nu de acord?)

A determina atitudinile care ar putea afecta succesul sau eşecul unui proiect (Vor

separa cetăţenii deşeurile astfel încât o nouă facilitate de eliminare a noilor deşeurilor

ar putea fi folosită efectiv?)

Cheia pentru o serie de focus grupuri de succes este realizarea unui chestionar bine

gândit. Aceasta trebuie realizat foarte atent. Ar trebui cuprinse 7 –10 întrebări deschise, să

înceapă cu întrebări generale şi să conducă la întrebări cât mai specifice. Întrebările deschise

sunt acelea la care răspunsurile nu sunt cele de genul Da sau Nu. Sponsorii focus grupurilor ar

trebui să lucreze cu cineva care înţelege cu adevărat condiţia focus grupurilor, de preferat un

moderator ales pentru o astfel de discuţii.

Deseori ultima întrebare este şi cea mai importantă. Dar formatul focus grupului

înseamnă că informaţii importante pot a fi răspunsul oricărei întrebări. Un format flexibil şi

neoficial permite moderatorului să descopere motive, credinţe şi valori care subliniază

atitudinile participanţilor. Adesea, apar arii de preocupare neaşteptate care sunt deosebit de

importante pentru succesul proiectului. Acesta este unul dintre cele mai interesante şi cele

mai folositoare aspecte ale acestui instrument.


31

ANEXE – texte legislative

LEGE nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1

Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interespublic, definite astfel prin

prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si

autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele

internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2

In sensul prezentei legi:

a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce

utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie

nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati

publicecentrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-

teritoriala este actionar unic ori majoritar;

b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau

rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori

de forma sau de modul de exprimare a informatiei;

c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind

o persoana fizica identificata sau identificabila.

CAPITOLUL II: Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

SECTIUNEA 1: Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

Art. 3

Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile

de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru

relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4399/Interes


http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3470/Constitutia_Romaniei

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4385/Institutie


http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336917/Actionar

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4368/Informatie


http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336359/Public




http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3086/Persoana_fizica






32

Art. 4

(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile

si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si

relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu .

(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc,

pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a

autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5

(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele

informatii de interespublic:

a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei

publice;

b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare,

programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;

c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale

functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea,

sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;

f) programele si strategiile proprii;

g) lista cuprinzand documentele de interes public;

h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care

persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile

de interes public solicitate.

(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual

un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1) .

(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de

activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:

a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al

Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina



http://www.euroavocatura.ro/dictionar/334903/OBLIGATIA

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3950/Domeniu_public




http://www.euroavocatura.ro/dictionar/357/Difuzarea

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/337006/Adresa






http://www.euroavocatura.ro/dictionar/337329/Buletin

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336106/Autoritatile_publice_

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3553/Monitorul_Oficial



33

de Internet proprie;

b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate

acestui scop.

(5) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor interesate

contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, prin

consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplica in cazul contractelor de

privatizare care se incadreaza in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 12 alin. (1) .

Art. 6

(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in

conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.

(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora,

informatiile de interespublic solicitate in scris sau verbal.

(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:

a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;

b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea

informatiei de interespublic;

c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita

primirea raspunsului.

Art. 7

(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea

informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la

inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor

documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea

si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in

maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de

10 zile.

(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5

zile de la primirea petitiilor.

(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite

conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8

(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4404/Internet













http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3229/Termen

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4230/Functie







34

informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc

accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.

(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata

sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in

termenele prevazute la art. 7.

(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim

stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si

care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe

saptamana, dupa programul de functionare.

(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se

desfasoara separat.

(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa

vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

Art. 9

(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele

detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de

solicitant, in conditiile legii.

(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele

aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua

petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.

Art. 10

Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de

raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora,

daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in

afara informatiilor de interes public.

Art. 11

(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au

acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii

personale, in conditiile legii.

(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza

in conditiile art. 9.

Art. 111









http://www.euroavocatura.ro/dictionar/334871/POSESIA





35

Orice autoritate contractanta, astfel cum este definita prin lege, are obligatia sa puna la

dispozitia persoanei fizice sau juridice interesate, in conditiile prevazute la art. 7, contractele

de achizitii publice.

Art. 12

(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 111,

urmatoarele informatii:

a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte

din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;

b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele

economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate,

potrivit legii;

c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce

atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului

concurentei loiale, potrivit legii;

d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se

pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata,

integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de

desfasurare;

f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere

asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in

proces;

g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.

(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand

categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel

de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea

informatiilor.

Art. 13

Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau

o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie

informatii de interes public.

Art. 14


http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3122/Proprietate

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3776/Curs

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4457/Lege





36

(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii

de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii

publice.

(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice

decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are

acces la acele informatii potrivit art. 2.

SECTIUNEA 2: Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la

informatiile de interes public

Art. 15

(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.

(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de

mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea

acces la orice informatie de interes public.

Art. 16

Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile

de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de

cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17

(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna,

conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.

(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la

orice informatii de interes public.

Art. 18

(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si

reprezentantilor mijloacelor de informare in masa .

(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.

(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui

ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii

publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in

limitele legii.

(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu

afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.









http://www.euroavocatura.ro/dictionar/416/Difuzare

















http://www.euroavocatura.ro/dictionar/335874/Acreditare

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/335244/MASA_MONETARA




37

Art. 19

(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de

informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate

de acestea.

(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de

informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.

(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa

desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei

la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar

de deontologia profesionala.

Art. 20

Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de

autoritatile sau de institutiile publice.

CAPITOLUL III: Sanctiuni

Art. 21

(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice

pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea

disciplinara a celui vinovat.

(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul

autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la

cunostinta de catre persoana lezata.

(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se

transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine

atat informatiile de interespublic solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare

luate impotriva celui vinovat.

Art. 22

(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in

prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a

tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul

autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data

expirarii termenului prevazut la art. 7.





http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336025/Abatere





http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336315/Plangere



38

(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile

de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.

(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.

(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.

(5) Atat plangerea, cat si recursul se judeca in instanta, in procedura de urgenta, si sunt

scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL IV: Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 23

(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea I.

(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice,

normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24

(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul

Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul

Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca

informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor

baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.

(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice

cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, 2013

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 749 din 3 decembrie 2013

Republicata in temeiul art. II din Legea nr. 281/2013 pentru modificarea si completarea Legii

nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, publicata in Monitorul

Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 679 din 5 noiembrie 2013, dandu-se textelor o noua

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instanta



http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3813/Daune

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/334755/Apel

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/334843/RECURSUL

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3241/Timbru

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4457/Lege







http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=10755


39

numerotare. Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica a

fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 3 ianuarie 2003, iar

ulterior a fost completata prin Legea nr. 242/2010 pentru completarea Legii nr. 52/2003

privind transparenta decizionala in administratia publica, publicata in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2010.

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1

(1) Prezenta lege stabileste regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea

transparentei decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si locale,

alese sau numite, precum si al altor institutii publice care utilizeaza resurse financiare

publice, in raporturile stabilite intre ele si cetatenii si asociatiile legal constituite ale

acestora.

(2) Legea are drept scop:

a) sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca

beneficiar al deciziei administrative;

b) sa implice participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor administrative

si in procesul de elaborare a actelor normative;

c) sa sporeasca gradul de transparenta la nivelul intregii administratii publice.

Art. 2

Principiile care stau la baza prezentei legi sunt urmatoarele:

a) informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public

care urmeaza sa fie dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si locale,

precum si asupra proiectelor de acte normative;

b) consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite, la initiativa autoritatilor publice,


40

in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

c) participarea activa a cetatenilor la luarea deciziilor administrative si in procesul de

elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea urmatoarelor reguli:

1. sedintele si dezbaterile autoritatilor si institutiilor publice care fac obiectul prezentei legi

sunt publice, in conditiile legii;

2. dezbaterile vor fi consemnate si facute publice;

3. minutele acestor sedinte vor fi inregistrate, arhivate si facute publice, in conditiile legii.

Art. 3

In intelesul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel:

a) act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala;

b) luarea deciziei - procesul deliberativ desfasurat de autoritatile publice;

c) elaborarea de acte normative - procedura de redactare a aunui proiect de act normativ

anterior supunerii spre adoptare;

d) recomandare - orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimata verbal

sau in scris, primita de catre autoritatile publice de la orice persoana interesata in procesul

de luare a deciziilor si in procesul de elaborare a actelor normative;

e) obligatgia de transparenta - obligatia autoritatilor administratiei publice de a informa si

de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea

deciziilor administrative si la minutele sedintelor publice;

f) asociatie legal constituita - orice organziatie civica, sindicala, patronala sau orice alt grup

asociativ de reprezentare civica;

g) minuta - documentul scris in care se consemneaza in rezumat puncte de vedere

exprimate de participanti la o sedinta publica sau la o dezbatere publica;

h) oridine de precadere - ordinea care determina prioritatea participarii la sedintele publice

in raport cu interesul manifestat fata de subiectul sedintei;

i) sedinta publica - sedinta desfasurata in cadrul autoritatilor administratiei publice si la care

are acces orice persoana intersata;

j) documente de politici publice - instrumentele de decizie prin intermediul carora sunt

identificate posibilele solutii pentru rezolvarea problemelor de politici publice, astfel cum


41

acestea sunt definite si structurate in Hotararea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea

Strategiei pentru imbunatatirea sistemului de elaborare, coordonare si planificare a

politicilor publice la nivelul administratiei publice centrale si in Hotararea Guvernului nr.

775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare

si evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificarile ulterioare;

k) dezbatere publica - intalnirea publica organizata conform art. 7.

Art. 4

Autoritatile administratiei publice obligate sa respecte dispozitiile prezentei legi sunt:

a) autoritatile administratiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale

administratiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice

descentralizate ale acestora, precum si autoritatile administrative autonome;

b) autoritatile administratiei publice locale: consiliile judetene, consiliile locale, primarii,

institutiile si serviciile publice de interes local sau judetean.

Art. 5

Dispozitiile prezentei legi se aplica si documentelor de politici publice elaborate de

autoritatile administratiei publice centrale, asa cum sunt acestea prevazute la art. 4 lit. a).

Art. 6

Prevederile prezentei legi nu se aplica procesului de elaborare a actelor normative si

sedintelor in care sunt prezentate informatii privind:

a) apararea nationala, siguranta nationala si ordinea publica, interesele strategice economice

si politice ale tarii, precum si deliberarile autoritatilor, daca fac parte din categoria

informatiilor clasificate, potrivit legii;

b) valorile, termenele de realizare si datele tehnico-economice ale activitatilor comerciale

sau financiare, daca publicarea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale,

potrivit legii;

c) datele personale, potrivit legii.

Capitolul II - Proceduri privind participarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite la

procesul de elaborare a actelor normative si la procesul de luare a deciziilor


42

Sectiunea 1 - Dispozitii privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative

Art. 7

(1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea

administratiei publice are obligatia sa publice un anunt referitor la aceasta actiune in site-ul

propriu, sa-l afiseze la sediul propriu, intr-un spatiu accesibil publicului, si sa-l transmita catre

mass-media centrala sau lcoala, dupa caz. autoritatea administratiei publice va transmite

proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea

acestor informatii.

(2) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta

publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea spre

avizare de catre autoritatile publice. anuntul va cuprinde: data afisarii, o nota de

fundamentre, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii

actului normativ propus, un studiu de impact si/sau de fezabilitate, dupa caz, textul complet

al proiectului actului respectiv, precum si termenul-limita, locul si modalitatea in care cei

interesati pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind

actul normativ.

(3) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanta asupra mediului

de afaceri se transmite de catre initiator asociatiilor de afaceri si altor asociatii legal

constituite, pe domenii specifice de activitate, in termenul prevazut la alin. (2).

(4) La publicarea anuntului, autoritatea administratiei publice va stabili o perioada de cel

putin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevazute la alin. (2), pentru

a primi in scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus

dezbaterii publice.

(5) Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii

publice se vor consemna intr-un registru, mentionandu-se data primirii, persoana si datele

de contact de la care s-a primit propunerea, opinia sau recomandarea.

(6) Persoanele sau organizatiile interesate care transmit in scris propuneri, sugestii sau opinii


43

cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica articolul sau

articolele din proiectul de act normativ la care se refera, mentionand data trimiterii si datele

de contact ale expeditorului.

(7) Conducatorul autoritatii publice va desemna o persoana din cadrul institutiei,

responsabila pentru relatia cu societatea civila, care sa primeasca propunerile, sugestiile sau

opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.

(8) Proiectul de act normativ se transmite spre analiza si avizare autoritatilor publice

interesate numai dupa definitivare, pe baza observatiilor si propunerilor formulate potrivit

alin. (4).

(9) Autoritatea publica in cauza este obligata sa decida organizarea unei intalniri inc are sa se

dezbata public proiectul de act normativ, daca acest lucru a fost cerut in scris de catre o

asociatie legal constituita sau de catre o alta autoritate publica.

(10) Dezbaterile publice se vor desfasura dupa urmatoarele reguli:

a) autoritatea publica responsabila, prin persoana desemnata conform alin. (7), va organiza

intalnirea, va publica pe site-ul propriu si va afisa la sediul propriu, alaturi de documentele

mentionate la alin. (2), si modalitatea de colectare a recomandarilor, modalitatea de

inscriere si luare a cuvantului, timpul alocat luarii cuvantului si orice alte detalii de

desfasurare a dezbaterii publice prin care se asigura dreptul la libera exprimare al oricarui

cetatean interesat;

b) dezbaterea publica se va incheia in momentul in care toti solicitantii inscrisi la cuvant si-au

exprimat recomandarile cu referire concreta doar la proiectul de act normativ in discutie;

c) la dezbaterea publica vor participa obligatoriu initiatorul si/sau initiatorii proiectului de act

normativ din cadrul institutiei sau autoritatii publice locale, expertii si/sau specialistii care au

participat la elaborarea notei de fundamentare, a expunerii de motive, a referatului de

aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, a studiului de impact si/sau

de fezabilitate, dupa caz, si a proiectului de act normativ;

d) in termen de 10 zile calendaristice de la incheierea dezbaterii publice se asigura accesul

public, pe site-ul si la sediul autoritatii publice responsabile, la urmatoarele documente:

minuta dezbaterii publice, recomandarile scrise colectate, versiunile imbunatatite ale

proiectului de act normativ in diverse etape ale elaborarii, rapoartele de avizare, precum si

versiunea finala adoptata a actului normativ.

(11) Toate documentele prevazute la alin. (2) si alin. (10) lit. a) si d) vor fi pastrate pe site-ul


44

autoritatii publice responsabile intr-o sectiune dedicata transparentei decizionale. Toate

actualizarile in site vor mentiona obligatoriu data afisarii.

(12) In toate cazurile in care se organizeaza dezbateri publice, acestea trebuie sa se

desfasoare in cel mult 10 zile calendaristice de la publicarea datei si locului unde urmeaza sa

fie organizate. Autoritatea publica in cauza trebuie sa analizeze toate recomandarile

referitoare la proiectul de act normativ in discutie.

(13) In cazul reglementarii unei situatii care, din cauza circumstantelor sale exceptionale,

impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse

interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptarii in procedura de urgenta

prevazuta de reglementarile in vigoare.

Sectiunea 2 - Dispozitii privind participarea la procesul de luare a deciziilor

Art. 8

(1) Participarea persoanelor interesate la lucrarile sedintelor publice se va face in

urmatoarele conditii:

a) anuntul privind sedinta publica se afiseaza la sediul autoritatii publice, inserat in site-ul

propriu si se transmite catre mass-media, cu cel putin 3 zile inainte de desfasurare;

b) acest anunt trebuie adus la cunostinta cetatenilor si a asociatiilor legal constituite care au

prezentat sugestii si propuneri in scris, cu valoare de recomandare, referitaore la unul dintre

domeniile de interes public care urmeaza sa fie abordat in sedinta publica;

c) anunta va contine data, ora si locul de desfaurare a sedintei publice, precum si ordinea de

zi.

(2) Difuzarea anuntului si invitarea speciala a unor persoane la sedinta publica sunt in sarcina

responsabilului desemnat pentru relatia cu societatea civila.

(3) Participarea persoanelor interesate la sedintele publice se va face in limita locurilor

disponibile in sala de sedinte, in ordinea de precadere data de interesul asociatiilor legal

constituite in raport cu subiectul sedintei publice, stabilita de persoana care prezideaza

sedinta publica.

(4) Ordinea de precadere nu poate limita accesul mass-mediei la sedintele publice.


45

Art. 9

Persoana care perzideaza sedinta publica ofera invitatilor si persoanelor care participa din

proprie initiativa posibilitatea de a se exprima cu privire la problemele aflate pe ordinea de

zi.

Art. 10

(1) Adoptarea deciziilor administrative tine de competenta exclusiva a autoritatilor publice.

(2) Punctele de vedere exprimate in cadrul sedintelor publice de persoanele mentionate la

art. 9 au valoare de recomandare.

Art. 11

Minuta sedintei publice, incluzand si votul fiecarui membru, cu exceptia cazurilor in care s-a

hotarat vot secret, va fi afisata la sediul autoritatii publice in cauza si publicata pe site-ul

propriu.

Art. 12

(1) Autoritatile publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa elaboreze si sa arhiveze minutele

sedintelor publice. Atunci cand se considera necesar, sedintele publice pot fi inregistrate.

(2) Inregistrarile sedintelor publice, cu exceptia celor prevazute la art. 7, vor fi facute publice,

la cerere, in conditiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public,

cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Autoritatile administratiei publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa justifice in scris

nepreluarea recomandarilor formulate si inaintate in scris de cetateni si asociatiile legal

constituite ale acestora.

Art. 13

(1) Autoritatile publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa intocmeasca si sa faca public un

raport anual privind transparenta decizionala, care va cuprinde cel putin urmatoarele

elemente:

a) numarul total al recomandarilor primite;

b) numarul total al recomandarilor incluse in proiectele de acte normative si in continutul


46

deciziilor luate;

c) numarul participantilor la sedintele publice;

d) numarul dezbaterilor publice organizate pe marginea proiectelor de acte normative;

e) situatia cazurilor in care autoritatea publica a fost actionata in justitie pentru

nerespectarea prevederilor prezentei legi;

f) evaluarea proprie a parteneriatului cu cetatenii si asociatiile legal constituite ale acestora;

g) numarul sedintelor care nu au fost publice si motivatia restrictionarii accesului.

(2) Raportul anual privind transparenta decizionala va fi facut public in site-ul propriu, prin

afisare la sediul propriu intr-un spatiu accesibil publicului sau prin prezentare in sedinta

publica.

Capitolul III - Sanctiuni

Art. 14

(1) Orice persoana care se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de prezenta lege,

poate face plangere potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu

modificarile si completarile ulterioare.

(2) Plangerea si recursul se judeca in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 15

Constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza, potrivit prevederilor Legii nr. 163/1999

privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

sau, dupa caz, potrivit legislatiei muncii, fapta functionarului care, din motive contrare legii,

nu permite accesul persoanelor la sedintele publice sau impiedica implicarea persoanelor

interesate in procesul de elaborare a actelor normtive de interes public, in conditiile

prezentei legi.

Art. 16

Persoanele care asista la sedintele publice, invitate sau din proprie initiativa, trebuie sa


47

respecte regulamentul de organizare si functionare a autoritatii publice. in cazul in care

presedintele de sedinta constata ca o persoana a incalcat regulamentul, va dispune

avertizarea si, in ultima instanta, evacuarea acesteia.

Capitolul IV - Dispozitii finale

Art. 17

(1) Prezenta lege intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul

Oficial al Romaniei, Partea I.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.

Art. 18

In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatile publice si

celelalte persoane juridice prevazute la art. 4 sunt obligate sa isi modifice regulamentul de

organizare si functionare in conformitate cu prevederile prezentei legi.

Surse Bibliografice

1. ***, (20019). Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), site

oficial. http://www.mdrap.ro/politici-publice, ultima accesare 18.01.2019

2. ***, (2006). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 870 din 28 iunie 2006 privind

aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare

a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale, Monitorul Oficial nr. 637 din 24

iulie 2006

3. ***, (2005). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 775 din 14 iulie 2005 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare şi evaluare a

politicilor publice la nivel central, Monitorul Oficial nr. 685 din 29 iulie 2005

4. ***, (2005). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 750 din 14 iulie 2005 privind

constituirea consiliilor interministeriale permanente, Monitorul Oficial nr. 676 din 28 iulie

2005

http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitoare_oficiale.php

http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitoare_oficiale.php

http://www.mdrap.ro/politici-publice


48

5. ***, (2006). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 1361 din 27 septembrie 2006

privind conținutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative

supuse aprobării Guvernului, Monitorul Oficial nr. 843 din 12 octombrie 2006

6. ***, (2007). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 1226 din 10 octombrie 2007

pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor

de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, Monitorul

Oficial nr. 716 din 23 octombrie 2007

7. ***, (2009). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 561 din 10 mai 2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte

normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, Monitorul Oficial nr.

319 din 14 mai 2009

8. ***, (2001). Parlamentul României, Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul

acces la informațiile de interes public, Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001

***, (2003). Parlamentul României, Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența

decizională în administrația publica, Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003

9.***, (2009). Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Manual de

monitorizare si evaluare a politicilor publice, material publicat în cadrul proiectului

“Dezvoltarea procesului de formulare a politicilor publice la nivelul administrației publice

centrale”

10. ***Analiza politicilor publice și evaluarea programelor în administrația publică. Suport

de curs, Program Postuniversitar în Managementul Administrației Publice

11. *** Well-being reconsidered: Empowering Grassroots Organizations (Cross-country

Experiences from the Grassroots Europe for Local Wellbeing Initiative), Open Society

Foundation, 2012

12. ***Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizațiile

neguvernamentale. Programul de consolidare a societății civile din România. Autori: Andreea

Firăstrăeru, Ion Georgescu și Codru Vrabie. World Learning (Seria Organizații Non-profit),

Editura Anima, București, 2007


49

13. ***Advocacy și influențarea politicilor publice. Un ghid pentru organizațiile

neguvernamentale. Programul de consolidare a societății civile din România. Autoare: Nicole

Rață. World Learning (Seria Organizații Non-profit), Editura Anima, București, 2007

14.*** Participarea societății civile la procesul decisional. Ghid. http://www.crpe.ro/wp-

content/uploads/2013/05/ghid-de-consultare-ONG.pdf

15. *** Centrul de Resurse pentru Participare Publică – Există participare publică în

România? Participarea publică între legislație și eficiență, 2007

16. ***Miroiu, A. Rădoi, Mireille, Zulean, M. – Politici publice, editura Politeia – SNSPA,

București, 2002, pag. 149

http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/05/ghid-de-consultare-ONG.pdf

http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/05/ghid-de-consultare-ONG.pdf

cuprins...suport de curs 7 comun, solid, coerent, clar, pentru a asigura șanse reale de promovare...

Documents