Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul IX • Nr. 134 • mai 2017 • editat de ECOSTAR 21 prin INTOL PRESS • www.culturaarsmundi.ro

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă ECOSTAR 21

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

17005

CUPRINS:SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL - CULTURA ŞI SPIRITUALITATEA EUROPEANĂ...Nicolae MOGA........................................................................pag.1

ANDRADA BADEA: „DIALOG FRAPANT CU FÂŞIILE”.METAMORFOZĂ A LUMINII LA LICEUL DIN HOREZUPetre CICHIRDAN..................................................................pag.1

BRÂNCUŞI, MAI APROAPE, DUPĂ 60 DE ANI DE ETERNITATEMihai SPORIŞ..........................................................................pag.3

ZILELE CĂLIMĂNEŞTIULUI 629 (1388-2017)Simona Maria KIS...................................................................pag.4

COPIII, COMOARA DE AUR A BUCOVINEI ŞIMASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ P. CICHIRDAN........................................................................pag.4

VIZITA LUI ION COSMA LA CĂLIMĂNEŞTI: CONSTRUIREA COMPLEXULUI BALNEAR...Gheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU...................pag.5

COMEMORARE LA 60 DE ANI, CONSTANTIN BRÂNCUŞI, MÂNĂSTIREA LAINICIGheorghe SPORIŞ...................................................................pag.6

VALORIFICAREA ELEMENTELOR DE MITOLOGIEAUTOHTONĂ ÎN ROMANUL CONTEMPORAN – IONNĂLBITORU, URMAŞUL LUI DRACULAMihaela RĂDULESCU............................................................pag.7

AL. FLORIN ŢENE, ÎNTRE REALITĂŢILE ŞIPOVEŞTILE VIEŢII LUI ALEXANDRU MACEDONSKIFlorentin SMARANDACHE...................................................pag.7

VASILE GAVRILESCU: „VREU SĂ FIU REGE! PSEUDO-BIOGRAFIA ROMANŢATĂ A UNUI ADEVĂRAT REGECOMUNIST DIN ROMÂNIA”pcickirdan.................................................................................pag.8

DESPRE CENACLUL LITERAR - ARTISTIC AL LICEULUI DIN HOREZULigia NICOLESCU..................................................................pag.8

FANTASME CU GLOBUL DE CRISTALMarius CĂRBUNESCU..........................................................pag.9

EXPERIMENTUL CARE A PUS ÎN EVIDENŢĂ“MASA EFECTIVĂ NEGATIVĂ”

Adam JINARU.......................................................................pag.10

REGELE CAROL ROBERT DE ANJOU AL UNGARIEIArhim. Veniamin MICLE.......................................................pag.11

HAYDN & MOZART ŞI MĂDĂLIN VOICU & MARIAMARICA LA RÂMNICU VÂLCEA!Simion PETRE.......................................................................pag.14

UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNTRE UNITATE ŞI DEZBINARE?Gheorghe PANTELIMON.....................................................pag.14

ROLUL FEMEILOR MIRONOSIŢE ÎN ISTORIA MÂNTUIRIIConstantin MĂNESCU - HUREZI........................................pag.15

DEZVELIREA STELEI „ŞTEFAN GEORGESCU-GORJAN” PE ALEEA NEMURITORILOR DIN TÂRGU-JIUSorin Lory BULIGA..............................................................pag.16

SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL - CULTURA ŞI SPIRITUALITATEA EUROPEANĂ ŞI CAUCAZIANĂ DE

LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVII LEA ŞIÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII - LEA

Un act de pioasă recunoştinţă şi aducere aminte s-a pro-dus în anul 2016, an ce a fost declarat

de către Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne Anul comemorativ al Sfântului IerarhMartir Antim Ivireanul şi al tipografilor bi-sericeşti şi, care, a marcat 300 de ani de la mar-tiriul Mitropolitului Antim Ivireanul, fost epis-cop al Râmnicului între anii 1705-1708. Marcatde o puternică activitate culturală, anul 2016 afost presărat cu o serie de evenimente dedicatemarelui ierarh. Astfel Arhiepiscopia Râmni-cului, prin Centrul de studii Brâncoveneşti delaMănăstirea Hurezi, a organizat în zilele de 17 şi18 septembrie 2016, la Mănăstirea Cozia, unsimpozion internaţional, în colaborare cu Arhi-episcopia Tomisului, Academia Oamenilor deŞtiinţă din România, Academia Naţională deŞtiinţă a Georgiei, Centrul de Studii şi Cercetări

Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei ReligiiMonoteiste (mozaică, creştină şi islamică) – afiliat Facultăţiide Teologie din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa,

Universitatea din Silesia – Katowice (Polo-nia) etc.

Studiile şi comunicările prezentate la acestsimpozion sunt cuprinse în recentul volumSfântul Antim Ivireanul - Cultura şi spiritua-litatea europeană şi caucaziană de la sfârşi-tul secolului al XVII lea şi începutul secoluluial XVIII –lea, apărut cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhi-episcopul Râmnicului, la Editura Praxis aArhiepiscopiei Râmnicului, în Colecţia Stu-dia Academia, 2016, fiind coordonat de cătrePărintele Prof. Univ. Dr. Nicolae Dură de laFacultatea de Teologie din cadrul Univer-sităţii Ovidius din Constanţa, Doctor Hono-rius Causa al Universităţii de Stat “IvaneJavakhishvili” din Tbilisi (Georgia); Conf.

Nicolae MOGA

ANDRADA BADEA: „DIALOG FRAPANT CU FÂŞIILE”.METAMORFOZĂ A LUMINII LA LICEUL DIN HOREZU

St.

Ant

im I

vire

anul

, Mân

ăsti

rea

Gov

ora,

1711

, fre

scă,

şco

ala

de l

a H

urez

i

Fâşiile sunt smulse dintr-un în-treg. Ele pot fi mai late sau mai

înguste sau de diferite noanţe care auformat întregul. Fâşiile sunt versurilepoemului şi poemul este întregul. In-terferenţe de imagini şi idei, de stări,versuri albe, cu un arsenal important deînsuşiri literare de calitate şi de marepuritate. O carte care seamănă cu poeta,surpriză în literatura tânără, surpriză însocietatea literară a Horezului, şi, care,aproape nemaiîntâlnit, este girată şigarantată de Eugen Negrici („Gratitu-dine domnului Eugen Negrici pentruatenţia acordată îngrijirii acestui vo-lum.”), Ion Predescu (care-i scrie pecoperta patru: „rosteşte iubirea într-unceremonial Mă cheamă la Altar/Tremur. Puls. Vibraţie,...”), MihaelaRădulescu („o poetă a vibraţiilor inte-rioare, a energiilor, instaurând lumii,sensuri mitice...”)... Un aport rezonantcu poetica Andradei au avut, în primulrând, Livia Elena Greacă şi Laura MariaGreacă care au realizat grafica; desigur,şi editorul Dumitru Ciobanu şi Mădăli-na Bărbulescu care a realizat redacta-rea. Ca şi poemele care răsar din alb,transpar, aşa şi desenele parcă ar fi

decupate din aceeaşi inexpresivă cu-loare... Cartea a apărut la Editura„Proşcoala” din Râmnicu Vâlcea, 2017.O atare expunere asimetrică a textuluiîn pagină, dar şi invazia de alb, am maivăzut la Ratcu Golesîn în „Poetică co-tidiană”, 2008, român din Serbia Ti-moc, însă, doar atât, pentru că în con-ţinut Andrada Badea se înscrie pe liniasuprarealistă şi simbolică a poeticii dinanii ’70... „Îmi caută în tâmplă/ unpăianjen liric./ Chelicerele sale acor-dează,/ în emisfere,/ nişte expresive/versuri involuntare./ Toţi porii cugetu-lui/ ţes de zor pânza/ păianjenului exac-tic./ Guanina-i hrăneşte/ gându-mi scăl-dat/ în panoplia/ veninuluiliric./ Constat -/ sunt poetulcare a/ împăienjenit via-ţa.” În poetica sa trans-pare inefabilul, se dedu-ce în termenii realului şiîn combinaţie cu irea-

lul. Poetica Andradei este construită

conştient deşi versurile se declară „in-voluntare” şi dovedesc un liant care vi-ne din natura complexă a cunoştinţelorpe care le deţine poeta şi care poartăpecetea maturităţii, de ce nu, una atât derâvnită şi juvenilă...

O prinţesă, deja, a scrisului poetic, aoricărui scris, care de curând şi-a pre-zentat cartea în decorul de primăvară alLiceului „Constantin Brâncoveanu” dinHorezu şi, care, împreună cu alteprinţese şi prinţi din această şcoală dausuflare artistică cenaclului literar şiartistic „Interferenţa Artelor 21” la care Andrada Badea este

preşedinte şi membru fondator.

Petre CICHIRDAN

Andrada Badea, foto:Petru Cioinică

2 CULTURAvâlceană mai 2017

Univ. Dr. Cătălina Mititelu de la UniversitateaOvidius din Constanţa şi Pr. Dr. Ştefan Zară,Consilier Cultural în cadrul ArhiepiscopieiRâmnicului şi Director al Seminarului Teolo-gic Ortodox Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea.

Primul studiu al lucrării intitulat “DesprePredicile lui Antim Ivireanul şi tematica lor”este semnat de Înaltpreasfinţitul Părinte Prof.Univ. Dr. Teodosie Petrescu, ArhiepiscopulTomisului şi Arhid. Conf. Univ. Dr. BogdanChiriluţă, Universitatea Ovidius din Constan-ţa. Se menţionează că Didahiile SfântuluiAntim Ivireanul alcătuiesc cele mai frumoasepagini ale literaturii vechi, fiind elaborate înteanii 1708-1711 şi au contribuit la afirmarea şifinalizarea procesului de românizare a textuluiliturgic. Despre conţinutul predicilor luiAntim Ivireanul se reiterează că acestea “ră-mân într-o schemă neschimbată”, folosită deSfinţii Părinţi, în primul rând: un personajreligios sau un eveniment sacru, “aşezat sub olumină sublimă, izvorâtoare de vrednice pildemorale” după care urmează sfaturile creştineşi se încheie cu o rugăciune.

Următorul studiu este semnat de Înaltprea-sfinţitul Părinte Varsanufie, ArhiepiscopulRâmnicului întitulat Îndrumarea duhovni-cească în învăţătura Sfântului Ierarh MartirAntim Ivireanul, pp. 23-32, în care se arată că,prin activitatea de îndrumător duhovnicesc caierarh a rescris “Cuvântul lui Dumnezeu îninimile credincioşilor, străduindu-se, cu timpşi fără timp să-l înalţe pe om la Dumnezeu”,pentru că arhiereul este rânduit de Hristos,fiind şi el la rândul lui păstorit de adevăratulPăstor, Mântuitorul Hristos. Ierarhul Martirarată în cuvântările sale care sunt însuşirile pecare trebuie să le aibă preotul pentru misiuneape care o împlineşte. Mai întâi discernământulsau dreapta socoteală este o harismă care sedeprinde în timp cu nevoiţă, cât şi ca rod alharului primit de la Dumnezeu prin rugăciuneneîncetată şi permanentă cercetare (cunoaş-tere) de sine, în urma căreia “omul primeşte şideosebirea gândurilor, discernerea acestora”.Apoi iubirea neţărmurită faţă de aproapeleînseamnă a suferi împreună cu el. Aceastadevine criteriul după care se cunoaşte cinevadacă este ucenic al Mântuitorului iar preotulcare nu urmează aceasta, va da socoteală lajudecata sa. Cea de-a treia calitate este putereîn cuvânt, izvorâtă din dreapta credinţă carepresupune sălăşluirea cuvântului lui Dum-nezeu în inima preotului şi viaţa sa. În în-cheiere Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Varsa-nufie concluzionează că “înţelegerea corectă acuvântului lui Dumnezeu, pe care a avut-oSfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, l-a fă-cut şi să fie un martor viu şi fără teamă al luiHristos Domnul, punându-şi toată viaţa sa înslujba Bisericii şi a neamului românesc, cres-când sămânţa cuvântului lui Dumnezeu în ini-mile credincioşilor” (p. 32).

În comunicarea Pr. Prof. Univ. Dr. NicolaeDură, Despre “Antimoz Iverieli” (Antim Ivi-reanul) şi Mihail Ştefan (Stefaneshvili).Câteva consideraţii şi precizări privind viaţaşi activitatea lor tipografică, pp. 33-52, înurma analizelor documentelor şi studiilorpublicate, răspunde la câteva întrebări legatede viaţa Sfântului Antim, anume că s-a născutîn anul 1650, în partea de vest a regiuniiSamtskhe care se afla sub stăpânire otomană,din Georgia. Apoi răspunde la întrebarea undea învăţăt Andrei (Antim) limbile greacă, turcă,slavonă şi română? La Constantinopol, tână-rul georgian, a învăţat nu doar limba turcă, cişi limba greacă, iar limba slavonă şi-a împro-piat-o atât în ţara sa, cât şi “la Kiev sau laMoscova, unde putuse eventual învăţa şi meş-tegul tiparului”, nefiind exclusă nici ipotezaca această limbă să şi-o fi însuşit chiar înŢările Române. Limba română, desigur a

învăţat-o la Iaşi, Bucureşti, Snagov, şi laRâmnic. La întrebarea unde şi când s-a călu-gărit “Andrei”? părintele profesor nu excludeca tânărul Andrei să fi fost călugărit laMănăstirea Cetăţuia - Iaşi, între anii 1680-1686. Acest studiu va avea darul de a incita pecercetătorii avizaţi, de a fi mai atenţi cu sur-sele de informaţii pe care le folosesc în acestsubiect.

Pr. Prof. Univ. dr. Nechita Runcan în refe-ratul Importanţa “Didahiilor” pentru dezvol-tarea culturii bisericeşti şi a limbii literareromâneşti pp. 53-92, după prezentarea repere-lor biobibliografice arată contribuţia SfântuluiAntim la dezvoltarea culturii româneşti dinpunct de vedere al tipăriturilor, de gospodar şiadministrator ca egumen, episcop şi mitropo-lit. În continuarea studiului exhaustiv se preci-zează că Didahiile îl aşază pe autorul lor în“rândul celor mai de seamă predicatori creş-tini din toate timpurile” concluzionând cupărerea domnului Dan Horia Mazilu că “numi se pare exagerată aşezarea lui AntimIvireanul lângă Bossuet, Bourdaloue,Flechier, Massillon, Miniatis şi lângă alţireprezentanţi de primă mărime ei elocinţeieuropene de amvon”.

În lucrarea Antim Ivireanul de la cazaniaslavo-bizantină la predica modernă, pp. 93-105 semnată de Prof. Univ. Dr. Marin Petrişorface o hermeneutică a predicilor antimienesubliniind rolul major pe care acestea îl ocupăîn evoluţia culturii medieval româneşti,făcând trecerea de la cazaniile marilor săiînaintaşi la alte forme superioare de exprimarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Conf. Univ. Dr. Cătălina Mititelu, încomunicarea Antim Ivireanul şi contribuţia sala definitivarea procesului de “românizare” atextului cărţilor de cult şi la impunerea limbiiromâne ca limbă “Sacră”, pp.105-121 facecunoscute rezultatele celor care s-au aplecat

asupra vieţii, activităţii şi gândirii SfântuluiAntim Ivireanul ca: Părintele Prof. Univ. Dr.Nicolae Dură, filozoful Constantin Noica,acţiunile organizate de ArhiepiscopiaRâmnicului în anul comemorativ 2016, meri-tul ierarhilor de Râmnic din secolul al XVIII -lea care au promovat prin cărţi tipărite, referirila Sfântul Antim Ivireanul.

Despre limba şi stilul textelor lui AntimIvireanul, ne prezintă Conf. Univ. Dr. CosminCăprioară pp.122-136, un material bogat încare mulţi reprezentanţi de seamă ai istoriei şicriticii literare, ai istoriei limbii române lite-rare, oameni de cultură s-au referit la operaSfântului Antim, dintre care amintim: C.Călinescu, N. Cartojan, Firmilian, mitropoli-tul Olteniei, istoricul Dobrescu, D. Simio-nescu, E. Negrici. În continuarea studiuluisunt cercetate câteva aspecte care diferenţiazăgraiurile nordice faţă de cele sudice prin: a).caracterul “dur”/“moale” al perechilor deconsoane s/z, ţ/z, ş/j şi al lui r; b) palataliza-rea/nepalatizarea labio-dentalei f; c) iotaciza-rea/refacerea dentalei din formele iotacizate;d) caracterul variabil/invariabil al articoluluiposesiv; e) cuvinte cu circulaţie regionalsudică şi forme populare; f) alte fenomene.

Un alt studiu interesant care se înscrie peaceeaşi linie de cercetare este al Prof. Univ.Dr. Nistor Barbu, intitulat Aspecte ale limbiiromâne literare din vremea lui Antim Ivireanupp. 137-147 în care sunt analizate cele douăperioade de dezvoltare a limbii române lite-rare anume: perioada I 1532-1640 şi perioadaa II 1640-1780.

Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile Miron ana-lizează în studiul său Activitatea tipografică amitropolitului cărturar Antim Ivireanulpp.149-180. După câteva repere generale des-pre activitatea renumitului cărturar sunt pre-zentate în ordine cronologică lista cărţilorliturgice şi religioase tipărite de AntimIvireanul în tipografiile întemeiate de el.

Pr. Conf. Univ. Dr. Claudiu Cotan, pre-zintă comunicarea Mănăstirea Antim în timpulPrimului Război Mondial (1916-1918) pp.181-191, în care examinează împrejurăriletransportului tezaurului Băncii Naţionale aRomâniei la Moscova, 1916-1917 şi adăposti-rea la Mănăstirea Antim a odoarelor preţioasede la Curtea de Argeş.

Puterea Cuvântului-coordonată esenţialăîn viaţa şi activitatea Sfântului Ierarh MartirAntim Ivireanul-într-o abordare duhovni-cească actual este studiul semnat de Arhim.Lect. Univ. Dr. Casian Ruşeţ, pp. 193-2013, încare analizează semnificaţia Cuvântuluisubmai multe aspecte.

Pr. Dr. Ştefan Zară, Consilier Cultural alArhiepiscopiei Râmnicului, coordonatorullucrării prezintă comunicarea Pocăinţa-reali-tate teologică a omului spre dobândireaîndumnezeirii în scrierile Sfântului Ierarh

Martir Antim Ivireanul pp. 205-2018, în careînfăţişează coordonatele biblice şi patristiceale noţiunii de pocăinţă, pe care Sfântul AntimIvireanu le aprofundează în Învăţătura asuprapocăinţei subliniind că aceasta are trei carac-teristici: “este neîncetată, cât omul trăieşte,este cea mai înaltă dintre virtuţi, din ea năs-cându-se celelalte şi, peste toate, este singurulmijloc de desăvârşire a noastră, de îndumne-zeire a omului”, valabile şi în zilele noastre,într-o lume fără criteri axiologice.

În studiul Antim Ivireanul în memoriacorifeilor “Rugului Aprins”, Lect. Univ. Dr.Carmen Ciornea pp. 219-236 şi-a propus şi areuşit să analizeze, într-o paralelă, personalita-tea Sfântului Antim Ivireanul şi urmaşul săuîn timp la Mănăstirea Antim din Bucureşti aPărintelui Daniil Sandu Tudor (TeodorescuAlexandru), unul dintre membrii RuguluiAprins, alături de Sofian Boghiu, Ghiuş VasileBenedict, Dumitru Stăniloae, Anca Mano-lache etc.

Câteva aspect din viaţa şi activitatea tipo-grafică a Sfântului Antim Ivireanul sunt pre-zentate de Pr. Drd. Ştefan Leocă pp. 237-243.

Volumul se încheie cu studiul MitropolitulAntim Ivireanul-apărător al autocefalieiBisericii sale, semnat de Pr. Drd. PetricăPîrlea pp.245-262, prin care constată hotărâ-rea şi afirmarea identităţii Bisericii pe care apăstorit-o, renumitul ierarh, dovedind conştii-nţa autocefaliei acesteia, bazată pe criteriuletnicităţii. În acest sens sunt identificatecâteva manifestări ca: introducerea limbiiromâne în Biserică, lupta pentru apărarea cre-dinţei creştin-ortodoxe prin alcătuirea şi tipă-rirea de cărţi de învăţătură bisericească,relaţiile cu Patriarhatele Răsăritene, implica-rea în promovarea şi apărarea năzuinţelorpoporului român, atitudinea fermă faţă deorice imixtiune necanonică în treburileBisericii sale.

Comunicările participanţilor la simpozio-nul internaţional organizat de ArhiepiscopiaRâmnicului, oferă un material documentarvariat, susţinut cu un bogat aparat critic, clari-fică unele aspect ale vieţii şi activităţiiSfântului Antim Ivireanul şi au darul de aincita la noi cercetări în problematica abordatăpe teologi, istorici, filologi etc. români, cât şigeorgieni sau de alte naţionalităţi.

Salutăm această apariţie editorială deexcepţie, îi felicităm pe coordonatori şi editoriacesteia pentru modul cum au reuşit să îmbinerigoarea cercetării ştiinţifice cu limbajulcolocvial, în felul acesta făcând lucrarea acce-sibilă publicului larg şi nu numai unui gruprestrîns, de iniţiaţi, fapt pentru care recoman-dăm acest volum preoţilor noştri, precum şialtor iubitori ai trecutului Bisericii noastre.

Dan

sul l

ui M

aria

m,C

hipu

rile

Vec

hiul

ui ş

iN

oulu

i Tes

tam

ent,

Ant

im I

vire

anul

, 170

9

Dansul lui Mariam, Chipurile Vechiului şi NouluiTestament, Antim Ivireanul, 1709

3mai 2017 CULTURAvâlceană

BRÂNCUŞI, MAI APROAPE, DUPĂ 60 DE ANI DE ETERNITATE

Brâncuşi ne-a fost dat să-l trăim,împărtăşindu-ne din el şi să-l dăruim, la

rându-ne, celor ce-l caută, îl descoperă, ca peceva din noi înşine! Suntem aici, în locul iviriipe lume acum 141 de ani, şi într-un an pre-mergător celui al centenarului de la Marea Unirea românilor. Dezbinarea noastră este la o cotăalarmantă şi la ea contribuim cu toţii, fiecareîntr-o redută, luaţi de valul orgoliului nostru atotşi atoate cunoscător, legitimat, desigur, de presu-pusa înţelegere la care am ajuns, cea a adevăru-lui ultim. Trăim blestemul constituirii în taberesă ne putem lua la harţă din orice. Ne vom referila un moment dat cum ne-am polarizat, din maimulte pricini şi în ceea ce priveşte „reduta”Constantin Brâncuşi, poate ne-om vindeca depro şi contra, într-un armistiţiu vremelnic, câtanul centenar al marii sărbători a Unirii - ceaMare! - a românilor, anul 2018.

În calendar, între momentele ivirii, dinFăurar (19 Februarie 1876) şi cel al plecării, dinMărţişor (16 Martie 1957), ale lui ConstantinBrâncuşi, sunt câteva zile şi puntea unei vieţiterestre. În ceea ce priveşte depărtarea dintrelocul naşterii - din Hobiţa Peştişanilor, aGorjului!- şi locul săvârşirii, din Montparnasse-ul parizian să observăm un arc între două lumiale oamenilor încă incomplet integraţi ..., dupăspusa unui barbarism din vocabularul...geopolitic actual. Locurile vorbesc, din per-spectivă istorică, despre aprinderea şi stingereaunei vieţi. Dar tot ele, locurile, ascund în sub-straturi de uitare, ori rătăciri de gânduri, duhulmaternităţii şi cel hărăzit să ducă-n marea tre-cere un fapt de împlinit, să lase semnelemomentelor unei persoane, mai altfel, remarcatede mulţi, mai rar de cei din preajmă – unde cer-cul orbirii poate fi ţara cea largă! Semnele îşicresc vizibilitatea după puterea celor care ledescifrează şi le strigă numele. Vedem ceea ce afost semănat, doar după rodirea necesară, uneoridupă ridicarea ceţii, ori a privirii libere să-şicaute reperele.

La aniversări, fiind la locul naşterilor unoroameni mari, se cade să ne amintim ivirea înlume şi darul ursitoarelor. Să restituim loculuidreptul: recunoaşterea faptului că un pumn dinţărâna lui, devenit om întreg, va fi cucerit întregpământul şi o va fi făcut, convertindu-l cu iubireşi simplitatea naturalităţii. Apoi recunoaşterea,cu un strop de iubire adăugată, să devinărecunoştiinţă. Să spunem tuturor că întoarcereadin depărtări este un lucru greu. Că niciun cercnu se poate închide în punctul de plecare pentrucă timpul curge şi chiar marile centre îşi schim-bă poziţia în spaţiu. Rămâne întotdeauna o gurăde rai între timpul de aici şi netimpul de dincolo.Omul care a îmbrăţişat pământul a lăsat întrebraţele sale priveliştea locului de naştere şiînsemnul către cerul cuprinzător al duhului săuales. Ne-a trebuit mult să-l înţelegem pe

Brâncuşi că s-a ridicat dintre noi să ne aratelumii fire aleasă a unui neam statornic. Să-şistrige adevărul, despre ai săi, lumii întregi. Elne-a ridicat la conştiinţa umanităţii că suntemparte a unui univers omenesc, comun, şi că înspaţiul cultural-spiritual al lumii avem ceva alnostru care poate vorbi limba tuturor, ca şi cândturnul Babel încă nu s-a prăbuşit. Acum 60 deani, când ţara nu era acasă, plecarea unui omspre Montparnasse a fost pentru mulţi o intrare-n anonimat. S-a produs atunci ceva ca o fractură,ca deriva unui gheţar plecat în plutire, maideparte, mai departe... Astăzi acest gheţar, topitîn bună măsură, a fost readus la ţărmul, totuşidepărtat. Topirea, încălzirea globală, şi din căl-dura adăugată de iubirile cele noi, revenirea ţăriidin pribegii, l-au adus pe Constantin Brâncuşi ...mai acasă. În ceea ce-l priveşte, pe nemuritorulBrâncuşi, rămas cu duhul deasupra lumii întregişi cu trupul în ţara de adopţie, îl simţim în pola-rizările noastre partizane, încă departe. Nu dinvina lui, cât mai ales a derivelor noastre, dezin-formate, ori prea interesate de piaţa lumii cuorice. El este la Paris, acolo unde este şi GeorgeEnescu, Emil Cioran, Eugen Ionesco şi câte altelumini, prinosuri unui oraş al luminilor şi cuceara de aur a românilor. El este şi în cerul tutu-ror drepţilor şi nu ne opreşte nimeni să-i ridicămaltare de rugăciune, oriunde este iubit şi îi esteslujită memoria lui, cu respect şi recunoştiinţă.Noi ne-am îndepărtat de el, noi am pus dis-tanţele în a fi înţeles acasă, prin ceea ce a creat...departe. Noi nu ştim, nu putem, nu vrem – înanumite condiţii! – să spunem depărtării cum şide ce a pus monumente şi în locul ivirii, pe laTârgu Jiu şi mai ales cum să preţuim, în mersulvremii... tocmai Cuminţenia Pământului. Noiam greşit, şi doar asumându-ne grelelile, multeşi grele, îl putem aduce mai acasă pe Brâncuşi...eternul. O fi, oare, posibil? Suntem , cumva, dinnou într-o indusă zodie a racului, cu reculul lovi-turilor pe care le dăm într-o orbire, poate ilu-zorie, promisă strălucire, tocmai unei redutecâştigate în veacuri de suferinţe? Nu cumva ade-menirea Infernului, cu drumul pavat intenţionatcu promisiunile vieţii din Rai, nu mai observăceea ce este scris pe fruntea porţii de intrare,adevăr ultim? („Voi cei care intraţi...” înlocuibil,postmodern, cu : nicio speranţă pentru drogaţiişi manipulaţii lumii! , cum fără nicio speranţă afost şi pentru cei duşi, cu alte forţe, în lagărelede extincţie!)

Pasul către mai aproape, în cunoştiinţă decauză, ne cere privirea înapoi să vedem multelecărări care au risipit calea în atâtea dihonii. Încei 60 de ani, de la plecarea dintre noi, au fostmulte momentele în care ne-am pus contra uniialtora, trăgând de Brâncuşi – de nume şi operă!-într-o războire ciudată cu tot felul de mize. Săamintim, în trecere, câteva adversităţi pentru,trupul persoanei, opera artistului (gândire, cre-dinţă, obiect de patrimoniu, icoană, valoare depiaţă, monument istoric etc.), viaţa lui şi mai

ales asupra acţiunilor pe care le-am întreprinsnoi, din prea dragoste (uneori habotnicie!), preaparadă (să ne băgăm singuri în seamă...!), preainteres, într-o nesfârşire a excesului, şi câtealtele bune şi rele.

1 . A căzut cortina de fier şi ţara toată pri-zonieră. Lumea a fost pusă, toată, în tabere.Brâncuşi, devenit cu acte în regulă cetăţeanplanetar, nu era compatibil cu noua doctrină. Nucontribuia la construcţia socialismului. Chiarpurtătorii de cuvânt ai vremii, academicieni desoi, cu opere de referinţă în cultura română, vorfi cântat la ... balalaică, în lumina soarelui de laRăsărit. Brâncuşi mai pâlpâia la Apus (vor fispus!), când el strălucea din ce în ce mai tare înarta modernă a Lumii. George Enescu, recunos-cut mare artist şi acasă, mărturisit explicit deopera sa: român universal (Rapsodiile române,Poema română, Suita Săteasca, Oedip), dincolode cortină, la Paris fiind, în clipa plecării spreeternitate, va fi iscat o luptă homerică pentrutrupul său, considerat „bun de patrimoniunaţional”, deşi sistemul ateu, sigur nu mai ve-nera moaştele sfinte. Cortina de fier... era preaputernică şi peste ea, ca peste prăpăstii adânci,greu se putea trece. Pentru trupul lui Brâncuşi nevom fi războit ceva mai încoace. Pe cel al luiDimitrie Cantemir îl vom fi adus după secole...acasă. Pe al lui Nicolae Bălcescu, din criptelesiciliene: l-am dorit, l-am căutat, ni l-am promisdar... nu-l găsim.

2. Ne-am explicat, ne-am justificat şi atuncicând părerile se despărţeau apăreau curentele,taberele adverse. Aşa a fost golită opera deingredientul sacralităţii – incompatibilă cu pro-gramul de secularizare atee. Iată-ne şi azi uniiadepţii artei pure, cu estetică savantă, alţii îneseistica cu accente de afectivitate, tradiţie şiinevitabila credinţă a locului.

3.O generaţie superbă a intelectualităţii, ceacare nu a vrut să-şi abjure firea, dispăruse printemniţe, la canal. O alta, era cerută acum pentruotăvirea nouă a celei cosite, într-o ţară pri-zonieră. Atunci s-a născut ideea omului fără deşcoală, care poate atinge naiv, marile culmi aleartei. Aşa s-a născut minciuna, dusă-n legendă,despre Brâncuşi cioplitorul de la ţară, plecat decapul lui, la Paris... la pricoseală. Nu!Intelectualul nu conta într-o structură cu claselesociale puse-n conflict, decât ca o pătură socială,şi asta condusă de elanul muncitorimii planetare(Ca la intrarea în lagărul nazist, cu deviza :Munca vă va face liberi!, că eram şi noi înlagărul socialist.). Parte din generaţia interbe-lică, înainte de robirea roşie, rămăsese în exilulluptător ca o tabără adversă celei ce făcusepactul (protejată, cumva, de tranşeele cortinei defier!), şi nutrea spiritul tuturor rezistenţelor deacasă, să ţină puntea de pai peste prăpastie. Aşani s-a inoculat în timp ideea păşunistă a talentu-lui copilului împlinit, fără o şcolire înaltă, rămasun ţăran necioplit, toată viaţa. Grea lupta pentrurestabilirea unui adevăr, privind îmbinarea ta-

lentului, har primit, cu munca de rob pentru ilu-minarea cu învăţătura... înţeleasă. Şi aici, încă,suntem împărţiţi în tabere.

4. Apoi socialiştii autohtoni – câţi vor fi fostîn coloana a 5-a, ori în diviziile, botezatefraudulos cu nume de eroi ai neamului!- şi-auadus aminte, anacronic, de anarhistul P. J.Proudhon, adeptul ştergerilor urmelor trecutului,precum talibanii de azi cu artefactele umanităţii,şi au dat porunca: să se şteargă inscripţiile de pemonumente, să se distrugă fresca AteneuluiRomân şi să se doboare Coloana! S-a reuşitacest lucru, pentru o vreme. Paradoxal, Coloanaera să-şi vadă sfârşitul, de curând doar, şi tot subauspicii atee, liber cugetătoare, la o nouă zvâc-nire roşie, mânjită de mineriade. Nu a rezistatceea ce devenise apriori, un morman de fiarevechi. Din nou taberele s-au pus faţă-n faţă,arătându-ne conflictul deschis între stânga şidreapta. Ambele, prea slabe pentru un organismpolitic puternic, jucând cu puterea smintită, datăde plebea neinformată şi credulă, cu circ jalnicde marionete, pus pe căpătuială.

Şi lupta noastră pentru Coloană există încă :unii îi vrem aurirea, să se vadă flacăra ei de pre-tutindeni, cu funcţiile multiple: cea a pomeniriieroilor cu lumânarea aprinsă, ca o dovadă a per-manenţei crezului creştin; apoi să fie far lumiilargi, să se ştie unde este izvorul duhului omuluiBrâncuşi şi să vină aici în pelerinaj, să simtă pul-sul pământului acesta, rezonant în opera mareluiromân de pe meridianele pământului. Ceilalţi,sincronizaţi fenomenului globalist, intraţi înmarketingul lumii ca o piaţă de bunuri, deplângcheltuiala şi văd în atare fapt o vanitate, unorgoliu etichetat strâmb ca naţionalist. Trebuiesă ţinem porţile hemoragiei larg deschise, fărăgardieni (nici anticorpii nu sunt permişi!),acceptând lumea, numita societate deschisă,fără condiţionări de nici un fel? Ce intimitate, ceobiceiuri şi mituri întemeietoare? (Vai! Ce hulităeste Balada Mioriţa şi ce manipulări ale mesaju-lui nu cunoaşte această nestemată a culturiinoastre!) Nu trebuie să-ţi permiţi portul, limba,cu atât mai puţin o istorie anume! De aici pre-supoziţia că n-ai avea dreptul la însemnul sărbă-toresc, ca o boierie a nuntirii, uitând de marilecupole aurite ale lumii largi şi forţa de magnet alor, în potenţarea respectului şi pentru aproapelecare a fost în stare de aşa lucru măreţ. Apoi seuită prea uşor că aur, ca materie brută, ţara are cuîndestulare. Că ştie, chiar în vremuri ostile, săfacă mari palate. Că tocmai în vremuripotrivnice, dovadă de rezistenţă şi voinţă, poateridica mari catedrale, cetăţi de apărare ale cre-dinţei. Vedem acum, în plină facere ce opoziţieîntâpină Catedrala Mântuirii Neamului. Cumnoi iubim aproapele nostru, pentru minunile pecare ni le face dar privirilor, aducând un omagiucreativităţii omeneşti şi imn lui Dumnezeu, sădăm şi noi dovezi la lume, că suntem demni de-a fi aproapele lor, de aici, din casa noastră.

Mihai SPORIŞ

(continuare în pag.13)

4 mai 2017CULTURAvâlceană

ZILELE CĂLIMĂNEŞTIULUI 629 (1388-2017)La Călimăneşti, în aceste zile s-a des-

făşurat un program cultural, amplu, încadrul „Zilelor Călimăneştiului 629” 19-21mai 2017 şi la care noi am participat, vineri,19 05 17, la liceul din localitate (fusese anun-ţată Biblioteca „A E Baconsky”), unde DanZamfirache, „autorul lansărilor IT în Româ-nia”, şi-a lansat cartea „Călimăneşti’ 2038-Monografie ilustrată-650 de ani de existenţă-15 ani de lansări IT”, Ed. Conphys, 2012, pefondul de imagine şi sunet al unui film realizatde Vîlcea 1, interviu cu Dan Zamfirache carea expus această monografie ilustrată în cadrulunei expoziţii de Cartofilie organizată de Fe-deratia Filatelică împreună cu AsociaţiaCartofilă Bucureşti de la Palatul Parlamen-tului. ...Dan Zamfirache, Florinel Constan-tinescu (primarul oraşului care a prezentatimportanţa evenimentului ocazionat de ZileleCălimăneştiului, celelalte evenimente), Geor-geta Tănăsoaica (care a moderat întâlnirea),Gheorghe Oprica (care a avut o intervenţieoportună prin prezentarea punctelor impor-

tante din istoria oraşuluiCălimăneşti) au avut intervenţiişi au comentat personalitateaautorului, cartea sa „Călimă-neşti 2038”, care semnifică pre-gătirea sărbătoririi în 2038 a 650ani de la menţionarea în docu-mente a numelui acestui oraş...Au fost prezenţi în sală unnumăr important de cetăţeni şinoi i-am remarcat pe veteraniicititori ai Bibliotecii Orăşeneştiprezenţi de fiecare dată la mani-festările de la bibliotecă. În plusne-a făcut plăcere să-i revedempe Gelu Efrim, din Brezoi, care ne-a şi oferitcu această ocazie cartea sa apărută în 2016 laEd. Conphys: „Valea Lotrului în documente-Profesor Gheorghe Surdu”, Vasile Berbece-celebrul atlet vâlcean care în 1965 deveneacampion republican la săritura în înălţime,2.05m, în stilul ventrală-introdus de ValeriBrumel-şi care în ...2015! a devenit campion

mondial la săritura în înăl-ţime, la 70 de ani, laBudapesta, sărind 1.45m, re-cord excepţional şi careacum pregăteşte la atletism oechipă de tinere speranţe cucare doreşte să reânvie acestsport nobil, şi util, pentruviaţă care este atletismul. L-am observat în sală şi pe Ni-colae Dinescu, cu operatorulsău de la Vâlcea 1, şi, care,prin deceniul opt al secoluluiXX era al doilea arbitru in-ternaţional de fotbal, al Ro-

mâniei, după Nicolae Rainea. Desigur amconstatat prezenţa şi a altor persoane cunos-cute, din viaţa culturală a Călimăneştilor, şipentru moment îi revăd pe Paula AdrianaCozian şi pe Nicolae Ghinoiu...Ni s-a părututil să cităm din această carte, „Călimăneşti’629”, prezentată la întâlnirea de la Călimă-neşti şi dăruită la apropiaţi, din „Predoslovie”,

pag.29, semnată de Aurică Smaranda-Secretargeneral al Societăţii NumismaticeRomâne...„Nimic nu e mai plăcut ca întoarcerea la ori-gini, amintirea şi păstrarea intactă a imaginiilocului unde ai călătorit! Şi pentru că loculacesta m-a atras-dar mai ales i-a făcut şi pealţii să-l iubească, m-am gândit să nu lasuitării imaginea a ceea ce a fost odată aceastăminunată staţiune-perlă a Oltului, numităCălimăneşti-loc plin de istorie peste care tim-pul şi vicisitudinile n-au reuşit să-i ştirbeascădin faimă şi frumuseţe.”

Simona Maria KIS

COPIII, COMOARA DE AUR A BUCOVINEI ŞI MASACRUL DELA FÂNTÂNA ALBĂ. CERNĂUŢI 1-2 APRILIE 2017

FÂNTÂNA ALBĂ

În 01 aprilie 2017, în satul Varniţa dinraionul Hlimboca, români de pretutin-

deni au participat la Memorialul jertfelor de laFântâna Albă. Slujba de pomenire ţinută de unsobor mixt de preoţi (români-ucrainieni) s-adesfăşurat la monumentul închinat acestuitrist eveniment din viaţa românilor dinBucovina de Nord ocupată vremelnic deArmata Roşie condusă de Stalin şi NKVD....Scria Mădălin Necşuţu în „Masacrul de laFantâna Albă-3000 de suflete româneşti tri-mise mai devreme la ceruri de NKVD-ul sovi-etic” că „lipsa unei reacţii ferme din parteaBu-cureştilor într-o chestiune similară şităcerea Moscovei pe această temă conduce înconti-nuare la menţinerea unei stări deangoasă între cele două capitale.” Da, tăcereşi iarăşi tăcere asupra crimelor comise şi rap-tului de pământ din trupul sfânt alRomâniei...Ce fră-ţie ar fi rezultat între noiromânii şi cei din jurul nostru, slavi, dacăCezarului i s-ar fi dat ce este al Cezarului.Dacă aceste crime, precum şi raptul depământ din 1940, împreună cu abominabilacrimă împotriva familiei ţarului Nicolae al II-lea, ar fi fost recunoscută de cei care au con-dus şi conduc Federaţia Rusă! Aceste lucrurine arată, că, şi în Rusia, şi în România, după1989 s-au instalat regimuri continuatoare aleregimurilor existente înain-te de 1990. ...Iată,la 27 de ani, noi cei din judeţul Vâlcea (judeţcare merită atributul de erou al celui de-al

Doilea Război Mondial, ca şi oraşul Horezu,pentru sacrificiul pe care l-au făcut populaţi-ile, primind în casele lor aproape 60 000 deevacuaţi în 1944 din Ba-sarabia, Bucovina deNord şi Ţinutul Herţa, şi Ardealul de nord) amdepus o coroană de flori la MonumentulEroilor, în cadrul ceremoniei de comemorarea eroilor ultimei conflagraţii mondiale, care s-a ţinut în oraşul Hotin din Ucraina (fost ţinutrumânesc-moldovenesc până în 1812 şi ţinutromânesc între 1918 şi 1944); război fraticidpentru românii din Armata Roşie (mobilizaţiîn 1940) şi cei din armata României, care în1941 şi-au recuceritat pământul smuls prinTratatul Ribbentrop - Molotov! ... dovadă nu-mele unchilor noştri de pe lespezile monu-mentului! Întorcându-ne la relatarea de la ce-remonia Memorialului de la Fântâna Albă cre-dem că masacrul din 01 aprilie 1941 a grăbitintervenţia armatei române din 21 spre 22iunie 1944. Ne spune Gheorghe Mihailiuc(Crai Nou - 2005): „A fost un adevăratmasacru, un genocid. Varniţa mi-a rămas înamintire ca un simbol al barbariei.” Revenindla textul semnat de Mădălin Necşuţu cităm:„Astfel, o coloană de aproape trei mii debucovineni îmbrăcaţi în alb, cu preoţi în faţă,cu icoane şi steaguri a pornit spre graniţă.”...„Erau copii, copii erau pe braţe şi în traistă,cum zicem noi...I-au împuşcat. Cine a avutatunci milă de noi? Împuşcat, şi care a căzut,a căzut, care a scăpat şi a fugit, pe unii i-auprins şi i-au dus la închisoare...În 1941, agita-torii sovietici au răspândit zvonul că se

deschide frontiera. Era de fapt o capcană, untest de loialitate faţă de de Uniunea Sovietică.Un test pe care românii nu l-au trecut”(povesteşte Gheorghe Sidoreac). Da, neamintim că românii, cozile de topor din aceiani, la noi e vorba de 1958, dar şi de maidevreme, unii chiar şi de acum-cozi de topor,şi-au arestat toţi fiii bravi ca să-şi demonstrezeloialitatea faţă de Hrusciov; şi, acesta, să-ipăcălească că-şi retrage armata în schimbulserviciilor secrete, Securităţii Statului (careastfel a trecut la sovietici-în 1958!).

Să nu uităm niciodată Basarabia, care,prima, în 1918 s-a dăruit României...Să nuuităm, că atunci când viitorul patriarh alRomâniei, preotul Marina, de la RâmnicuVâlcea, i-a spus lui Petre Gheorghe, preot şi ella Mihăeşti-Govora, „hai cu noi” (cu comu-niştii), în 1946, preotul „Drept între Popoare”i-a răspuns: „Nu merg. Eu ştiu, cunosc. Eu amvăzut...Ştiu ce este comunismul”...ştia, căvăzuse la Bug o femeie mâncându-şi copi-lul!... Masacrul de la Fântâna Albă a provocatdecizia de evacuare în martie 1944 a tuturorromânilor din Basarabia, Bucovina de Nord şiŢinutul Herţei, conştientă fiind puterea de laBucureşti de ce urma să li se întâmple româ-nilor sub dictatura Armatei Roşii; cu cioca-nul, urmând să fie loviţi în cap şi cu secera săli se taie picioarele! Comunismul moscovit afost peste puterea creştină întronată deDumnezeu în lume la începutul erei noastre şiasta ca răzbunare iudaică, după o mie nouăsute de ani de la alungarea Mântuitorului din

ţara lui Israel... La comemorarea românilornevinovaţi, cu copii şi steaguri în mână,masacraţi în aprilie 1941 la Fântâna Albă, peSiret, în propria Românie (graniţă fără noimă,pentru un an, între Ucraina şi România) săspunem, totuşi, că nu le-a fost frică să fieprezenţi, pe lângă românii din Ucraina, sigur,şi ucrainieni convertiţi, consulul general alRomâniei la Cernăuţi, Asociaţia Pro Basa-rabia şi Bucovina din Bucureşti, Cultul Ero-ilor din Constanţa, Eugen Tomac născut înBasarabia istorică, şi, nu în ultimul rând, noicei din judeţul Vâlcea, oraşul Horezu! şiRâmnicu Vâlcea...Amândouă oraşe erou în1944, dăruindu-le evacuaţilor, fiecare cetăţeanoltean, o parte din casă!... A doua zi, pe scenaPalatului Academic din Cernăuţi, mi-a revenitonoarea să rostesc câteva cuvinte românilordin Cernăuţi, eu, elevul copil al profesoruluiuniversitar şi savant român din Cernăuţi, LecaMorariu, şi să citesc din propiul volum„Poezia stare de veghe” (ce coincidenţe:veghe, veghere, neuitare) poemul „Doamne altău valah şi... basarab”! ... Pământul Basa-rabiei este negru, mai negru ca el, niciunde lafel! Şi despre Basarab I s-a spus că este negru,de unde şi pământul Basarabiei şi-a alesculoarea, desigur, şi numele. Basarab I a por-nit din ţinutul lupilor de pe dreapta Oltului desub pădure şi munte, Ţara Far-caşului, şi, deaceea urmaşilor lui din acest ţinut al Oltului,Coziei şi Ocnelor Mari, şi Bistriţei, şiHorezului le plac colţii şi strigătul lupilor,oalele de lut şi creşterea copiilor, statornicia

5mai 2017 CULTURAvâlceană

familiilor...Basarab I cu patru ochi de vultur,şi cal fără ham, a făcut una cu pământul oasteaîmpăratului ungur Carol I... Să ne maiamintim că Traian a construit în ţara luiBasarab I, Basarabia frumoasă şi soră cuMarea Neagră, valurile lui Traian, fapt su-bliniat şi de micuţii regi ai Bucovinei şiBasarabiei, copiii lui Levcic, în cântecul dătă-tor de lacrimi, „Când a fost să moară Ştefan”,interpretat în final de spectacol pe 2 aprilie laPalatul Academic din Cernăuţi, a doua capi-tală a României, unică, ca şi cele din Oltenia,Muntenia, Transilvania şi Moldova, Româniatoată!

„MEMORIA VIE A NEAMULUI MEU”

Pe scena sălii de spectacol a PalatuluiAcademic din Cernăuţi (fosta sală multi-funcţională a Facultăţii de Medicină,evreieşti), 02 aprilie 2017, a avut loc specta-colul de muzică religioasă „Memoria vie aNeamului meu”. Spectacol care a încheiatşirul de manifestări cultural religioase, 1 - 2aprilie, desfăşurate la Memorialul JertfelorMasacrului de la Fântâna Albă - raionulHlimboca, Mânăstirea Bănceni - raionul Herţaşi la Palatul Academic...Faţă de programuliniţial, surpriza pentru cernăuţeni, a constituit-o participarea la spectacol a unei delegaţii aPrimăriei din Horezu: Ligia Nicolescu, Că-tălin Flavius Sîiulescu, Ion Predescu şi PetreCichirdan, ultimul, producându-se şi artisticprin lectura poemului „Doamne al tău valahşi...basarab” din volumul propriu „Poeziastare de veghe” (Ed Intol Press, RâmnicuVâlcea, 2011)... Dar să urmărim faptele: spec-tacolul a început cu un serviciu divin-parastasoficiat de Protoiereul Constantin Teodorean.Cuvintelor sacre rostite de preot li s-au inter-

pus într-o armonie perfectă corul Bisericii„Sfinţii Petru şi Pavel” din satul Hruşeuţi,dirijat de Gheorghe Sadovei, şi corul de copii„Perla” al Şcolii Populare de Artă din Cer-năuţi condus de Iuri Levcic, preşedintele Cen-trului Bucovinean de Artă pentru Conservareaşi Promovarea Culturii Tradiţionale Româ-neşti, Cernăuţi. Iuri Levcic şi Svetlana Roşuau moderat artistic întregul spectacol caredupă cum ne-am aşteptat, nu putea fi decât omare reuşită! Nu o dată am strigat: „Copiii,mina de aur a lui Iuri Levcic”! Am fostcuprinşi de o mare emoţie, încă de la început,când Formaţia folclorică „Perla” (de copii-parcă rupţi din soare-desigur-românesc) ainterpretat „Fă-ţi milă Doamne”; şi iată cecuvinte conţine aceast cântec....„Dă-neDoamne dragoste între fraţi”! Da, de câtănevoie avem de această dragoste! Dar acestevlăstare tinere nu pot creşte fără siguranţaumbrei stejarilor bătrâni, aşa, că, organizatoriiau programat imediat după corala copiilorcorul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” dinHruşeuţi, care, pe lângă cuvintele de căutareale lui Dumnezeu, canonice, din prima parte aprogramului propriu, s-au gândit să le pro-nunţe în armonie patriotică şi pe cele ale luiAndrei Bârseanu şi pe muzica lui CiprianPorumbescu, „Pe-al nostru steag e scrisunire”! Bravo bucovineni, Ciprian Porum-bescu a publicat primul! chiar în inimaEuropei, la Viena, un album de corale re-voluţionare, în 1880!... Ciprian Porumbescuatât de iubit şi apreciat de tata lui LecaMorariu, Constantin, pe care Iorga îl numea„cel mai învăţat popă din România”! „Pe-alnostru steag e scris unire”!...chiar şi acumcând pe el nu scrie nimic şi când devizaEuropei este „Unitate în diversitate!”...Aşa,că, degeaba unii se screm pe la colţuri să fie

invers! Încă o dată, bravo cernăuţeni! Urmează apoi un set de pricesne interpre-

tate de copii lui Levcic, dar şi de un tânăr pursânge bucovinean, laureat la foarte multe con-cursuri naţionale şi internaţionale, din Sucea-va, Iulian Lucanu!...Spectacolul se sfârşeşteîn delir, delir frumos, entuziast, copiii luiLevcic se dezlănţuie în trei piese extraor-dinare, „Cântă cucu-n Bucovina”, „Cântec deunire”, „Suntem români mereu”, lecţie deeducaţie şi civism, patriotism, copii cărora nule este ruşine că sunt români şi numai români,spectacol fără teatru grosolan, de doi bani,matur!...copii care nu au părinţi care să-şischimbe numele pentru o pensie mai bună,cum a fost în Republica Moldova!...copii,care, aşa cum spuneam pe scena spectacoluluiînainte de a citi poemul, „ne dau speranţaunui viitor colosal!”

*Petre Cichirdan: - Trebuie să-i mulţumesc

maestrului Iuri Levcic. Particip a doua oară cucolegii de la Horezu şiRâmnic, şi, trebuie sămărturisim că suntemimpresionaţi de ceea cevedem aici, ceea ce serealizează pe aceastăscenă, ce s-a realizat şiîn noiembrie 2016. Este un lucru formidabil,

noi nu ne aşteptam! Fac parte din cei douămilioane de basarabeni şi bucovineni care aufost evacuaţi începând din 19 martie 1944 şipână în 23 august 1944.

Faţă de ce am auzit ieri la Fântâna Albă,înmărmurit fiind de ce s-a întâmplat atunci,această tragedie din 1941 înainte cu trei ani deceea ce s-a îmntâmplat legal, evacuarea Basa-rabiei şi Bucovinei din 1944, pare ireală, deneînchipuit. De ce a trebuit acei oameni săplătească cu atâta suferinţă! Să nască atâtaruşine, acum. Ruşine faţă de întreaga lume,faţă de sentimentul uman; Ruşine faţă de ceeace s-a întâmplat la Fântâna Albă, pe care ambotezat-o, ieri, Fântâna Neagră! De data a-ceasta am să citesc un poem, unul care senaşte dintr-un om care consideră că şiBasarabia, şi Bucovina, şi Ţara Româneascăs-au născut datorită lui Basarab I care a creatBasarabia istorică, care a urcat pe Nistru pânăla Hotin şi a întâlnit aici alţi maramureşeni, şi,care, împreună au creat naţia aceasta. O naţiecare prin noi şi prin dumneavoastră, şi aceşticopii care pur şi simplu ne-au extaziat, naţiaromânească, are un viitor colosal! (Urmăriţipe Video Arhiva de pe www.culturaarsmun-di.ro filmele realizate la evenimentele de laCernăuţi, 1-2 aprilie 2017)

P. CICHIRDAN

Spectacol de vis la Palatul Academic Cernăuţi02 aprilie 2017. În centru Iuri Levcic.

Într-una din zilele lunii mai 1971 IonCosma a făcut o vizită la Călimăneşti

însoţit de Petre Dănică. S-a ţinut o şedinţăscurtă în cabinetul lui Constantin Predescu.La această şedinţă au participat 5 persona-lităţi: Ion Cosma, ministrul turismului; PetreDănică, prim secretar al Comitetului JudeţeanVâlcea al PCR şi preşedinte al ConsiliuluiPopular al Judeţului Vâlcea; Vasile Dumi-trescu, secretar al Comitetului Orăşenesc PCRşi preşedinte al Consiliului Popular al Ora-şului Călimăneşti; Constantin Predescu, direc-tor coordonator al Complexului Balnear Căli-măneşti; dr. Gheorghe Mămularu, directormedical al Complexului Balnear Călimăneşti.

Şedinţa a fost deschisă de Ion Cosma, spu-nând următoarele:

-V-am adus o sacoşe cu bani; o primiţi?

Cei patru au răspuns în cor: -Da, suntem de acord să o primim.-Vă rog să mă lăsaţi să construiesc în

localitatea dumneavoastră un complex bal-near, a spus Ion Cosma.

Cei patru răspund în cor:-Da suntem de acord şi vă sprijinim.-Unde credeţi că îl vom putea construi?

întreabă ministrul.-Cred că ar fi bine să îl construim în partea

de nord a oraşului, a spus Vasile Dumitrescu.-Aveţi factori naturali de tratament, izvoa-

re minerale? întreabă ministrul.-Da, avem deja trei izvoare minerale şi se

mai execută forajul la încă două sonde, arăspuns dr. Gheorghe Mămularu.

-Aveţi cadre pregătite pentru turism? între-abă ministrul.

-Da, avem ceva, şi vom pregăti în contin-uare pe parcurs alte cadre, a răspuns Con-stantin Predescu.

-Aveţi vreun liceu teoretic în localitate?

întreabă ministrul.-Da, avem un liceu teoretic, „Mircea cel

Bătrân” la Călimăneşti, a răspunsVasile Du-mitrescu.

-Îl putem transforma în liceu economicpentru turism? întreabă ministrul.

-Cred că da; voi discuta cu ministrulînvăţământului, ca să schimbăm profilul teo-retic al liceului, în profil economic pentru tu-rism, a răspuns Petre Dănică.

-La început veţi putea asigura asistenţamedicală şi tratamentul balnear cu cadrele pecare le aveţi? întreabă Ion Cosma.

-Da, vom putea asigura asistenţa medicalăşi tratamentul balnear cu cadrele medico-san-itare pe care le avem; având în vedere însă căeste o unitate nouă, cu ajutorul DirecţieiSanitare vom putea angaja noi cadre medico-sanitare, a răspuns dr. Gheorghe Mămularu.

Şedinţa s-a terminat şi cele cinci personal-ităţi au mers pe teren; au pornit cu vizita de laliceu şi până la Complexul de la Cozia. A

durat 4 ore. La sfârşit s-au stabilit urmă-toarele: Ministerul Turismului va finanţa con-strucţia întregului complex, a clădirii pentruinternatul elevilor de liceu, precum şi tri-miterea de specialişti pentru pregătireacadrelor în domeniul turismului. ConsiliulPopular al Judeţului Vâlcea va rezolva trans-formarea Liceului Teoretic în Liceu Economicpentru Turism. Consiliul Popular al OraşuluiCăli-măneşti, împreună cu Complexul Bal-near Călimăneşti, vor muta Campingul de laCozia în partea de sud a oraşului, la Seaca.

Epilog:

În toamna anului 1971 a fost mutatCampingul de la Cozia la Seaca. La 7 aprilie1972 a început construirea ComplexuluiBalnear de la Cozia. În toamna anului 1972Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân” a fosttransformat în Liceu Economic pentru Tu-rism. Tot în anul 1972 a început construireaclădirii pentru internatul elevilor de la liceu.Şi tot în acest an au fost trimişi specialişti pen-tru pregătirea personalului în domeniul turis-mului.

Gheorghe MĂMULARUGeorge MĂMULARU

VIZITA LUI ION COSMA LA CĂLIMĂNEŞTI: CONSTRUIREA COMPLEXULUI BALNEAR DE LA COZIA

6 CULTURAvâlceană mai 2017

COMEMORARE LA 60 DE ANI, CONSTANTIN BRÂNCUŞI, MÂNĂSTIREA LAINICI

Ceremonie religioasă la SfântaMănăstire Lainici (din Valea Jiului),

în judeţul Gorj, închinată memoriei “părin-telui sculpturii moderne”, ConstantinBrâncuşi, la 60 de ani de la trecerea sa în nefi-inţă (16 martie 1957). Aşa cum afirma, încuvântul său, părintele arhimandrit IoachimPârvulescu, stareţul lăcaşului, “a devenit,deja, un obicei ca Sfânta Mănăstire Lainici săgăzduiască o astfel de ceremonie”, pentru cin-stirea “marelui artist universal”, ConstantinBrâncuşi (venit pe lume, în Hobiţa Gorjului,la 19 februarie 1876), la care s-au aliniat şivâlcenii. Iniţiativa de participare, la comemo-rarea “fiului Gorjului”, aparţine prof. ŞtefanStăiculescu – unul dintre bunii cunoscători aivieţii şi operei artistului. – cel de care, de-alungul multor ani, prin funcţia ce a deţinut-oîn fruntea Complexului Cultural Naţional“Constantin Brâncuşi” a depins, într-o maremăsură, destinele Ansamblului Monumental“Calea Eroilor”, de la Târgu Jiu, din care facparte ingalabilele opere brâncuşiene: “MasaTăcerii” şi “Poarta Sărutului”(aflate înGrădina Publică) şi “Coloana Infinită” (ridi-cată în Parcul Coloanei, situat în imediataapropiere a intrării dinspre Râmnicu Vâlcea).

Evenimentul comemorativ, care a avut locîn biserica mare a mănăstirii, a început, aşacum este tradiţia, cu o slujbă de pomenire şiparastas închinate marelui dispărut.Ceremonialul de pomenire a fost oficiat de unsobor de preoţi în frunte cu părintele exarhIoachim Pârvulescu, care după săvârşireaparastasului, în amplul său discurs, a scos înevidenţă latura creştin-ortodoxă (moştenită dela parinţii săi naturali, din Hobiţa) nepierdutăîntraga viaţă contrar petrecerii acesteia, în adoua parte a vieţii, departe de ţară şi locurilenatale, acolo unde şi-a aflat şi obştescul sfârşit– la Paris, unde a fost şi înmormântat, înCimitirul Montparnasse.

La evenimentul de la Mănăstirea Lainiciau participat, personalitaţi ale vieţii culturaleşi spirituale, admiratori ai operei brâcuşiene,publicişti ş.a. din Gorj, Vâlcea, Hunedoara. Oparte dintre cei prezenţi, mai avizaţi şi bunicunoscători ai operei şi vieţii “marelui artistuniversal”, a ţinut fiecare, după amplul dis-curs al părintelui stareţ, în câteva cuvinte să-şiexprime ataşamentul faţă de valorile univer-sale de patrimoniu rămase omenirii după tre-cerea în nefiinţă a marelui dispărut, desprizân-du-se sentimentele şi regretul că o bună partedintre acestea puteau să rămână patrimoniuluinaţional şi somnul de veci să şi-l petreacă înţărâna românească.

Redăm, în continuare, câteva ideidesprinse din cuvântul fiecăruia…

Părintele stareţ Ioachim Pârvulescu –“...sufletul este nemuritor şi veşnic. Omulcând moare, pe pământul acesta, se naşteveşnicia, prin urmare, se naşte pentru totdeau-na în împărăţia lui Dumnezeu. În cealaltădimensiune, în atemporal şi aspaţial, şi aşa,mai ales Brâncuşi, el, parcă, a dus pur şi sim-plu această aspaţialitate şi atemporalitate, pecea care a atins-o pe pământ. Pur şi simplu,dacă trascendentul a făcut imanent – metafi-zicul l-a făcut fizic şi a făcut pe oameni săcunoască, să guste puţin din plascedenţa di-vină, prin ce-a creat El. Părintele Stăniloaie,spunea foarte frumos, că omul merge, mai

ales cel care a fost mare artist şi mare creator,în lumea aceasta, merge cu operele sale dinco-lo de veşnicie, pentru că el, nu poate să stea,pentru că, deja i-a dat un talant şi-a început săcreeze şi dă din el, nu încetează, acest izvoreste infinit, pentru că, Dumnezeu este infinit,cunoaşterea este infinită, dragostea esteinfinită, şi-această predispoziţie şi aceastădorinţă a omului spre divin este infinită, şiomul mai departe se duce în veşnicie şi creazămai departe veşnicia. Fiecăruia dintre noi,oamenii, Dumnezeu ne dă un talant, aşa cumspune Evanghelia, la unu ne dă unu, altoradoi, trei, cinci, zece, la alţii mai mulţi, uniiînmulţesc talanţii alţii nu-i înmulţesc... iacătăBrâncuşi a făcut din câţi talanţi i-a datDumnezeu a făcut o infinitate de talanţi – iatăcă, el, rămâne în memoria omenirii şi veşni-ciei. Deja s-a inveşnicit prin ceea ce a făcut elşi pentru noi, mai ales cei din partea Oltenieieste o cinste deosebită ca suntem nascuţi înpragul acestui mare Om al lui Dumnezeu şi

beneficiem de ceea ce a făcut bine şi benefici-at şi el, pentru că omul, în general, unde senaşte, unde trăieşte are o legătură cu zonarespectivă cu locul respectiv, şi-atuncea noitoţi ne regăsim, conglăsuim, convieţuim şipenetrăm cu duhul lui Brâncuşi. El, esteprezent în această zonă şi cei care-l respectăpe acest mare părinte al sculpturii moderne şicei care-l respectă intră în comuniune cu el,pentru că, fiecare om, are în el acest respectpentru cel dispărut. Brâncuşi, când a făcutColoana, în drumul său, se oprea la Mănăstire(Lainici), pentru a-şi face rugăciunea de ajutorcătre Dumnezeu să-l ajute să infaptuiască ceşi-a propus... şi să facă Bunul Dumnezeu să neîntâlnim cu toţii în Împărăţia lui Lui şi să maifacem prăznuirea şi pomenirea în toţi anii de-acuma încolo pentru că, face parte dindragostea lui Dumnezeu...”

În continuare, părintele stareţ, a rugat pedomnul prof.univ.dr. Moise Bojincă, preşe-dintele Fundaţiei “Casa Brâncuşi-Hobiţa”, săprezinte evenimentul, oamenii şi instituţiileimplicate în acesta.

“... comemorăm, prăznuim astăzi pe celcare a pus România pe harta lumii – pe inegal-abilul Constantin Brâncuşi. Realizarea acestuieveniment a fost posibilă ca urmare a iniţia-tivei Fundaţiei “Casa Brâncuşi-Hobiţa”, de laPeştişani, cu sprijinul Consiliului Local şi alPrimăriei Peştişani, al cărei reprezentant seaflă aici, în parteneriat cu Consiliul Judeţeanşi cu contribuţia efectivă a Sfintei Mănăstiri

Lainici. Se pune problema de ce am ales săfacem prăznuirea aici, la Lainici, şi de ce într-un lăcaş de cult!?, pentru că, în primul rând,Brâncuşi a fost un credincios cu adevărat, slu-jind strana bisericilor permanent, în toatăviaţa sa; în al doilea rând, pentru faptul că, tot-deauna el a gândit şi s-a îndumnezeit, s-acurăţit permanent crezând în divinitate, şi nuîn ultimul rând, drumul „Coloanei fără desfârşit” a trecut prin Lainici. De aici şi-a luatharul din care a realizat monumentala opera…Cei care au venit astăzi, aici, simt cu adevăratceea ce trebuie să simtă pentru ConstantinBrâncuşi. Este adevărat că, la nivelul judeţu-lui (Gorj) şi numai la nivelul judeţului, sunt oserie de manifestări făcute pentru comemo-rarea lui Brâncuşi. Consider că, autenticacomemorare este aici, este în biserică… Îmirevine sarcina să mulţumesc tuturor celor caresunteţi astăzi prezenţi, în biserică…” În con-tinuarea cuvântului său, vorbitorul a consider-at necesar, pentru cunoaştere, a nominaliza pe

cei prezenţi, după cum urmează: „ConsiliulLocal Peştişani este reprezentat de domnulMitică Diaconescu, care a făcut un gest extra-ordinar aducându-l şi pe poetul NicolaeDragoş, care a ţinut cu tot dinadinsul să fiealături de noi; membrii Consiliului Fundaţiei„Casa Brâncuşi-Hobiţa”, e vorba de domnuldirector Cornoiu Petre, domnul ziaristPredoşanu, avem pe domnul preşedinteMocioi (Ion), care este, începând cu data de19 februarie este şi preşedintele ForumuluiCultural „Brâncuşi”. Urmând exemplulGrupului (Forumului Cultural) de la Râmnicam propus şi s-a aprobat constituirea din acestan a unui Forum Cultural „Brâncuşi”, de care,firesc, cel mai competent dintre noi de a-lconduce nu este altul decât domnul prof. univ.doctor în brâncuşiologie, Ion Mocioi…prezent din zona Peştişanilor, domnul directorBojincă; colegul şi prietenul meu şi-aldomunlui Cornoiu, domnul Florian Văideianu(scriitor, de succes, Tismana, Gorj) – prezentaici ca şi la toate manifestările noastre. Măbucur de faptul că-i avem printre noi pe dom-nul primar al localităţii Baru şi pe directorulParcului Naţional „Defileul Jiului”, domnulŞerban, care şi-au găsit timp pentru cinstireaacestui eveniment. L-aş ruga pe domnulStăiculescu să prezinte grupul de le Râmnic…acestă manifestare este realizată de doi poli:polul Gorjului şi polul Râmnicului. Vom faceo uniune şi mai puternică între noi… de aşamanieră să se simtă întradevăr că, noi știm să

ne respectăm înaintaşii, ştim să ne respectămtradiţia şi-n acelaşi timp, ştim să fim demni.”

De la Vâlcea au fost prezenţi:; MihaiSporiş - liderul Grupului de le Râmnic; EugenPetrescu – preşedintele Fil. Cultul Eroilor„Regina Maria”, Vâlcea; preotul NicolaeState-Burluşi, Ştefan Stăiculescu, IulianComănescu, Gheorghe Cărbunescu, GheorgheSporiş,– membrii ai Forumului Cultural alRâmnicului. D-nul Săiculescu a mai prezentatpe, domnul Ovidiu Rizopol –autorul Caietelor„ Petro Aqua”, în care descrie „Istoria rea-lizării Coloanei Infinite în Atelierele CentralePetroşani', volumul de 100 de pagini este sem-nat de Ovidiu Rizopol şi include un capitolspecial dedicat scrisorilor schimbate întreConstantin Brâncuşi şi inginerul GeorgescuGorjean, în perioada august-noiembrie 1937,atunci când Coloana Infinitului a fost turnatăîn fontă la Petroşani.”, domnii: Ion Frântu dinVâlcea, Ion Florescu, Mitică Stârcea,Cristinoiu Luminiţa din Târgu Jiu, ş.a. D-nul

Ştefan Stăiculescu, în scurtul său discurs, aţinut să citeze dintr-o carte scrisă de Honorede Balzac, despre Napoleon Bonaparte:„Corsica, o insula mica dar a făcut Franţamare! Eu spun, Hobiţa, un sat mic dar a făcutRomânia mare, prin acest Brâncuşi!... acum10 ani, o parte dintre cei de aici, eram la Parisla comemorarea a 50 de ani de la moartea luiBrâncuşi, Dumnezeu aşa a făcut ca să facemcomemorarea asta aici…”

Am desprins din cuvântul doctorului înbrâncuşiologie, domnul Ion Mocioi, legat deadmiraţia şi aprecierea, pe plan mondial, aoperelor de artă sculpturală lăsate moştenire,de Constantin Brâncuşi, la Târgu Jiu, şi cutotul special, despre:… „Coloana Infinită” –cel mai important monument de artă de pemapamond din toate vremurile, aşa cum estesocotit de marii cercetători ai vieţii şi opereisale… Brâncuşi, prin operele sale, este purtă-torul de cuvânt al României pretutindeni, şimă bucur, că azi. pe tot mapamondul se vor-beşte despre Brâncuşi. Din Asia, de unde suntcei mai mulţi cercetători ai operei sale, pesteEuropa până în America el este astăzi rostitprin numele său şi prin recunoaşterea numeluisău în artă. Este cel mai mare sculptor alomenirii… el a fost legat de popor şi a trăit, cugândul, pentru poporul său şi n-a uitat că, sin-teza operei sale să fie trimisă la Târgu Jiu…”

Istoricul Eugen Petrescu, a dăruit, părin-telui stareţ al Manastirii Lainici, din parteaCentrului de Cercetări Istorice „preot Dumitru

Gheorge SPORIŞ

CULTURAvâlceanămai 2017 7Bălaşa”, al Asociaţiei Naţionale „CultulEroilor” şi-al lui personal, ca autor, două vol-ume de cărţi intitulate: „Gherasim Cristea,1914-2014” – dedicate Înalt PreasfiţituluiArhiepiscop al Râmnicului şi „VeniaminMicle - documentar bibliografic” – unul dintrecei mai mari istorici ai Bisericii OrtodoxeRomâne, preot monah la Mănăstirea Bistriţaşi cunoştinţă apropiată a părintelui stareţ.

Dr. ing. Mihai Sporiş – bun cunoscător alvieţii şi operei marelui sculptor, participantactiv, în ultimii ani, la toate manifestările careau avut loc pe teritoriul României şi în mod cutotul special la cele organizate pe teritoriuljudeţului Gorj – de unde şi-a luat zborulviitorul autor al „Măiastrei”, în cuvântul său,a adus mulţumiri obştii Mănăstirii Lainici„pentru această prăznuire de excepţie” laîmplinirea a 60 de ani de la trecerea sa în nefi-

inţă. Am reţinut din cuvântul vorbitorului:„Mă gândesc că Brâncuşi este întradevăr unom universal, dar mă mai gândesc că, înaceastă lume largă este prăznuit, la 60 de anide la trecerea la cele veşnice doar aici! Mă uitîn preajma noastră,în lărgimea GrădiniiMaicii Domnului şi constat că, zilele acestea,institutional, sărbătorim „francofonia”. Stau şimă gândesc, câţi cetăţeni francezi, într-o reci-procitate, se vor aduna azi la Montparnasse sădea o cinstire locului unde s-a înveşnicittrupul marelui sculptor? Şi mai încerc obucurie! Astăzi, aici, s-a confirmat public,constituirea cu mai puţin de o lună în urmă aForumului Cultural, de la Peştişani, „Con-stantin Brâncuşi”. Nicăieri, un om trecătorprin lumea asta nu este mai bine pomenitdecât la el acasă. Iată de ce aducem încă odatămulţumiri, pentru că, Lainici, chiar de anul

trecut vrea să se consacre şi e bine că seîntâmplă lucrul acesta. Se pomenea aici deintersecţia imanenţei cu transcendenţa. Aiciva fi trecut, orizontal, „Coloana”, ca să seridice – simbol al nesfârşirii felului nostrumde a fi. Sunt convins că, în trăirea celor înalte,lumea de aici, din Grădina Maicii Domnului,de aproape din Gorj, de la Lainici, este multmai aplecată, mult mai în firea lucrurilor, faţăde lumea asta planetară într-o secularizarefără, fără precedent!...”

Evenimentul omagial, desfăşurat în monu-mentala biserică cu hramul „Intrarea înBiserică a Maicii Domunului”, a fost încheiatde Prea Cucernicul Părinte Nicolae State-Brâncuşi, de la Vâlcea, care, în cuvântul său,a ţinut să-şi aducă omagiul cuvenit, laîmplinirea celor 60 de ani de la trecerea înnefiinţă, departe de ţară, a celui mai mare

„sculptor modern al omenirii”, ConstantinBrâncuşi, originar dintr-un sat mic cu răsunetmare, cu numele de Hobiţa, din Gorj,România.

Ca şi cei din-îninte vorbitori, a adus mulţu-miri gazdelor pentru selecta organizare aimportantului eveniment. Nici nu se putea oaltfel de comemorare, pentru o asemeneamare personalitate, care s-a numit ConstantinBrâncuşi. Ultima parte a evenimentului, lasugestia-invitaţia părintelui stareţ IoachimPârvulescu, s-a desfăşurat în frumoasa şiîncăpătoarea Trapeză a Mănăstirii Lainici -loc unde s-a putut vorbi,.. în comemorare,lucruri ştiute şi mai puţin ştiute, despre celcare a fost şi este „părintele universal al sculp-turii moderne” – Constantin BRÂNCUŞI.

Mitologia autohtonă reprezintă încădin literatura veche, o sursă de inspi-

raţie valoroasă, al cărei conţinut simbolic esteinepuizabil, scriitorii găsind semnificaţii din-tre cele mai intense, fiindcă imaginarul mito-logic românesc are o zonă de încărcăturisemantice nebănuite. In literatura contempo-rană întâlnim acest spaţiu al mitologiei inseratîn text sau în subtext, ca moment de amplifi-care al mesajului, de dublare a semnificaţiilor,şi implicit, de necesitate a interpretării pluri-valente. Ei bine, la Ion Nălbitoru, revigorareaelementului mitologic are o substanţă moti-vaţională aparte: recuperarea valorii mitolo-giei naţionale, a regândirii simbolurilor şi arestabilirii sensului mitului în contemporanei-tate.

Romanul Urmaşul lui Dracula este o carteîn care fantasticul, miraculosul şi realismulcoexistă, se suprapun, se intersectează.Dimensiunea temporală şi spaţială are oevoluţie interesantă în firul epic, deoarece înprima parte a romanului putem identifica ogeografie şi o datare evenimenţială reală, iarîn a doua parte observăm un cadru general, cese prelungeşte într-un final cu ecou atemporalşi aspaţial. Scriitorul are ca punct de plecare orealitate istorică românească pe care ocunoaşte îndeaproape, perioada istorică încare a domnit Vlad Drăculea, un voievod cupersonalitate puternică, generând astfel, oserie de legende şi mituri. În literatura best-

seller, mitul lui Dracula a fostproiectat în dimensiunea fan-tasmagorică, cu aspecte hor-ror, atenuând simbolicul po-veştii, anulând tâlcul legendeişi al imaginii voievodului.

La Ion Nălbitoru povesteacapătă consistenţă, mitul estereînviat prin prisma valorilorromâneşti, Dracula devenindpersonaj de legendă, şi toto-dată, păstrându-şi semnifi-caţia istorică, imaginea fiindcea a voievodului care aapărat neamul prin puterinebănuite, cu implicaţii ma-gice. Romanul debutează sub semnul realis-mului magic, personajul Paloş fiind un bravluptător în oaste, apărând cu vitejiemeleagurile româneşti de invaziile turceşti.Întâlnirea cu Prinţesa (fiinţă care aparţine uneialte lumi, a vampirilor, fiica lui Dracula) seface într-un cadru încărcat de semnificaţiiascunse, într-un decor magic, iar atracţia inex-plicabilă dintre cei doi este semnul unei iubiricare transcende timpul. Dincolo de scenele dedragoste pătimaşă, cartea se remarcă prinproiectarea sentimentului iubirii într-o altădimensiune, sentimentul dintre cei doi fiindun fior al sublimului, al universului, al uneipoveşti de dragoste prelungite în spaţiu şitimp.

Atracţia dintre cele două personaje implicădesigur, renunţarea lui Paloş la lumea murito-

rilor, el alegând benevol viaţade vampir. E un gest sacrificial,izvorât din dragostea necondiţi-onată, eternă.

Scriitorul ştie să redeamomen-tele-cheie ale acestuicuplu (întâlnirea cu Dracula,instalarea la castelul din munţi,naşterea urmaşului, uneltirile,balurile date de vampiri,masacrul vampirilor), cap-tivând prin tehnica ritmuluiaccelerat, dinamic, energic.Episoadele au o succesiunelogică, firul narativ având oevoluţie firească, naturală,

subiectul fiind explorat cu resurse stilisticemânuite atent. Planul real al lumii omeneşti(Vodă şi boierii inamici care îl trădează) şiplanul fantastic-mitologic (lumea vampirilor,castelul lui Dracula, zborurile şi călătoriilenocturne ale vampirilor) se intersectează, secompletează, printr-o înlănţuire perfectă aideilor şi evenimentelor relatate. Acest lucru eposibil prin modul ingenios al derulării nara-tive, autorul inserând atent pasaje, idei, ceeace atestă abilitate şi talent narativ.

Romanul îşi urmează evoluţia, personajelediversificându-se, firul narativ derulându-seprin prisma mai multor generaţii ale voievo-dului Dracula. Fiecare urmaş din acest neamvoievodal are o aură misterioasă, se individu-alizează în spaţiul căruia aparţine, prin ager-ime şi isteţime ieşite din comun. Ei amintesc

de marele Voievod, prin trăsături specifice decaracter şi printr-un temperament puternic.Din neam în neam, din om în om, din povesteîn poveste, identificăm urmaşul lui Dracula.De la voinicul Prinţişor ajungem la Mircea(ultimul urmaş al voievodului), trecereaaceasta realizându-se cu stil, cu eleganţă, cuarta unui povestitor experimentat. Portretelepersonajelor sunt bine dimensionate în reg-istrul firului epic, naraţiunea fiind dinamică,devenind vie prin personajele bine creionate.Autorul e un fin analist psihologic, prelungindacţiunile personajelor dincolo de decor, trăir-ile fiind resursa inepuizabilă a tensiunii epice.Din punctul de vedere al tehnicii narative,cititorul asistă la comprimarea evenimenţială,care conferă o densitate aparte simboliculuitextului. Naraţiune complexă, cu substratmitologic şi istoric, romanul are o construcţieamplă în ceea ce priveşte planul simbolurilor,acţiunea propriu-zisă fiind doar un resort înanaliza arealului legendar din subsidiarulcărţii.

Romanul valorifică acel specific mitologicromânesc, în care istoria şi fantasticul înscriuconştiinţa poporului în dimensiunea eter-nităţii. Ion Nălbitoru reactualizează mitul luiDracula, dar nu în linia fantasmagoricului saual fanteziei pure, ci e un roman încadrabil înliteratura realist-magică, unde mitologia esteo extensie a semnificaţiilor legendei istorice.Prelungirea adevărului social-istoric în liniamagiei duce la o mitologizare a personalităţiişi faptelor, voievodul Vlad Dracul fiind astfelreceptat şi prezentat într-o formulă originală,intuitivă şi totodată, convingătoare, undeverosimilul se îmbină perfect cu povestea-le-gendă.

Mihaela RĂDULESCU

Valorificarea elementelor de mitologie autohtonă în romanulcontemporan – Ion Nălbitoru, urmaşul lui Dracula

Contradictoriu şi controversat, răzvrătitşi intolerant, turbulent şi complexat,

egocentrist şi egoist, invidios şi conflictual,pripit şi tranşant, insolit şi dificil, cu o operăîn care platitudinile coexistă cu sclipirilegeniale ca in paradoxism, Alexandru Mace-donski este ― indiferent din ce parte şi per-spectivă ar fi abordat ― o personalitate fasci-nantă.

Opera sa literară, fie că este vorba desprepoezie, proză sau teatru, articolele sale de cri-

tică sau programatice, pam-fletele şi analizele sociale şipolitice etc. pun în relief unartist pentru care Arta esteRaţiunea supremă a exis-tenţei, cea care dă sens şi cu-loare existenţei, iar, în speţă,poetul, îngerul care aduce di-vinitatea în lume, pe care oînfrumuseţează şi înnobi-lează, armonizând-o.

Până a ajunge la aceastăimagine, poetul “Nopţilor”, al

“Rondelurilor”, al “Cărţii de Aur”etc. îşi construieşte un arboregenealogic care să-i dea strălucireşi prestanţă. Într-adevăr, mama sa,Maria Macedonski, îşi avea orig-inea “într-o veche şi strălucităfamilie de peste Olt”, însă ascen-denţa dinspre tată este totalmentefabulată: “Prin tată, neîntrecutulpoet coboară dintr-o familie polo-nă care a domnit în Lituania şicare îşi găseşte originea din famil-ia princiară din Biberstein, una

dintre cele mai puternice de pe Rhin”. În realitate, strămoşii poetului veniseră din

sudul Dunării, pe la 1806. Bunicul poetului,Dimitrie, luase parte la mişcarea lui TudorVladimirescu şi va fi, mai târziu, în 1841, con-damnat în legătură cu conspiraţia lui MiticăFilipescu. Tatăl, Alexandru, ajuns general şiministru de război în Ţara Românească, a fost,în 1859, favorabil lui Al. I. Cuza, cu care vaintra în conflict la scurt timp, pensionat deguvern (1863) şi reintegrat (1869). Detaliile,în aceste cazuri, sunt relevante pentru uneletrăsături de caracter ale poetului, pentru atitu-dinile sale războinice şi turbulente.

La fel, cu o fantezie dezinvoltă şi can-doare, poetul va imagina un ciclu de studii

AL. FLORIN ŢENE, ÎNTRE REALITĂŢILE ŞIPOVEŞTILE VIEŢII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI

Florentin SMARANDACHE

(continuare în pag.12)

mai 2017CULTURAvâlceană8

VASILE GAVRILESCU: „VREU SĂ FIU REGE!PSEUDO-BIOGRAFIA ROMANŢATĂ A UNUI

ADEVĂRAT REGE COMUNIST DIN ROMÂNIA”

Este prima carte tipărită a lui Vasile Gavrilescu, în 1992,la Editura Calende şi a fost scrisă în 1985, la Paris, după

ce autorul, cunoscut luptător comunist, a fost expulzat din ţară.Nu este greu de ghicit, cartea este o biografie „romanţată”, cumdin start ni se prezintă în titlu, a celui care a condus Româniaîntre 1965 şi 1989. Tot din titlu intuim că textul este o băşcălie:„biografie romanţată”, „rege comunist”, iar după ce o citim, nedăm seama că autorul a conceput-o, nu în baza înscrisurilorbiografice, ci în baza zvonisticii care exista în acea vreme,despre dictator; şi, mai ales, despre soţia sa, Elena. Despre ceidoi, trebuie să mai spunem, a mai scris generalul de securitateIon Mihai Pacepa, după 1978, când s-a „retras” în SUA, „Ori-zonturi roşii”; o carte tipărită în limba engleză, în 1987, şi a-părută la Washington, pentru ca mai apoi să apară şi în limbaromână, în 1992, la Editura Venus din Bucureşti. În 2003, înInfo Puls, am scris o recenzie la cartea lui Pacepa. De aceastădată încercăm să prezentăm câteva puncte de vedere, personale,mai ales că, nu o dată, după 1990 am prezentat în presa vâlceanădate interesante în legătură cu realitatea românească postbe-lică... O altă lucrare şi mai acidă referitoare la mediul românesc,cultural şi politic, postbelic, este romanulautobiografic „Revolta”, Ed. Tracus Arte,Bucureşti, 2016, scris de Alexandru Trifu-pictor.

În reconstrucţia fidelă a unei realităţi,care, oricum nu este posibilă nici dacă ai fide câteva ori Dumnezeu, timpul scrieriifiind altul decât timpul faptelor, VasileGavrilescu le-a propus francezilor să pu-blice la Paris, în 1985, poemul său gigant,parabolă-fabulă, destul de ermetic, poeticăneritmată în proză, „Timpul trecerii tale”,şi, nu a reuşit! ...Nu a reuşit decât în 1998!A scris, însă, imediat, acest roman despreNicolae Ceauşescu, prezentându-l în celmai grotesc chip, crezând că va reuşi să-larate aceloraşi francezi, lumii întregi, înadevărata sa imagine psiho-etică-morală, sătrezească Occidentul din amorţirea sa, pro-gresivă, specifică deceniului nouă, sec. XX.Numai că imaginea aceastuia, de acasă, nuera aceeaşi cu cea din realitatea anului1985, din exterior. Singurul editor care s-aîncumetat să-i publice cartea s-a găsit tot în România, doar căanul de apariţie a fost altul, alt timp istoric, 1992... De ce băş-călie, „biografie romanţată”, „rege comunist”? pentru că, dacăaruncăm o privire peste „Cuprins” observăm că până la majoratNicolae Ceauşescu nu este scos din categoria retardaţilormintali: „Copilăria ţicnitului” cap.I, „Ucenicia nemernicului”cap.II, „Îndrăzneala pârlitului” cap. III, „Închiderea osânditu-lui”, „Bucuria nebunilor”, iar, după majorat, UTM-ist şi PCR-ist, încă fiind este prezentat ca genialul conducător împreună cutovarăşa sa de viaţă, amândoi cu mult mai presus decât acade-micienii români morţi sau în viaţă... Sunt prezentaţi ca autoriituturor relelor care s-au întâmplat în ţara noastră între 1944 şi1989! Încă o dată să nu-i punem mai mult decât poate duce înspate, luptătorului anticomunist, electrician de nevoie şi scriitorde geniu, Vasile Gavrilescu...

Ca în toate romanele sau poemele sale, Vasile Gavrilescu nunominalizează nici personajul, nici locul, şi nici nu precizeazătimpul, dar toată lumea ştie ce se întâmplă, şi unde, şi cu cine,şi când!... în cazul de faţă, cel ce se voia rege peste toţi fiind celce va fi, atenţie, nu cel ce este! iar autorul vădind o artă a naraţi-unii împletită cu dialog de cea mai înaltă factură: „ - Păi îmivine aşa, câteodată, se explică cel despre care se va spune într-o zi: stea a munţilor din zări luminând el este (subliniereaautorului). - Îmi vine aşa câte o răime pe suflet de mi se întu-necă de dinainte şi mă ia limba să spui tot ce-mi trece pringând...”. Cartea nu scapă de stilul, cazul literar Gavrilescu, încare poeticul se împacă de minune cu gândul filosofic: „Varade vine, florile de înfloresc, fructele de se coc sub cerul care maiînalt este, lumina mai aproape de oameni, iară păsările de cântă,fluturii de zboară pe deasupra pâraielor retrase sub sălcii, toateacestea se trec odată cu vremea şi rămân odată cu amintirea”(recunoaştem că Gavrilescu l-a citit pe Sadoveanu!). Trebuie să

remarcăm ca fapt interesant, în construcţia cărţii, abilitateaautorului de a pune în concordanţă gândurile şi faptele dicta-torului, din copilărie, cu vorbele pe care i le vor pune în cârcă...poeţii! nu puţini la număr! Limbajul de câmpie este surprinsmiraculos, plin de noroi, şi împreună cu el se află şi mâncatulde litere, din cuvinte, caracteristici specifice vorbirii celor doi,atât de enervant pitoresc, căci niciodată nu am ştiut cum s-auîntâmplat lucrurile de au ajuns astfel!?...Cum s-au luat cei doi,el pe ea sau ea pe el! Gavrilescu, spunându-ne că ea avea treicopii, era mai bătrână ca el şi se „regula” cu toţi. Da, nu comen-tăm faptele că am auzit lucruri şi mai îngrozitoare, cartea, însă,se citeşte pe nerăsuflate, chiar dacă fiecare din noi îi cambănuim conţinutul şi finalul; şi, iarăşi, ne întrebăm care dintre eia fost mai bun şi care a fost mai rău? sau a existat ceva bun înfaptele lor? Nu, Gavrilescu ne sugerează hotărât, moartea la zideste prea puţin lucru, mai degrabă s-ar fi meritat o moarte lentă,aşa cum spunea un văr de-al nostru prin 1986: - Ăştia ar meritasă fie daţi jos, puşi să locuiască în Ostroveni la etajul 4, să lepicure prin tavan apa în casă, să nu aibă apă rece decât la orefixe, să mănânce pe cartelă şi să li se dea doar două ore la tele-

vizor, numai concerte simfonice! desi-gur, alb negru. Revenind la stil, vedempe marginea cărţii o notiţă scrisă decineva cu creionul: „Vasile Gavrilescu,naratorul poet”! Scrierea unei cărţi esteo aventură şi ea este cu atât mai reuşităcu cât trece mai uşor de la ignoranţă lafilosofie, numai că, la Gavrilescu, a-cesta este un învăţ, acela de a ascunderealitatea prin parabolă, simbolism şipoezie!...filosofie, care, de multe ori re-uşeşte să înmoaie inima anchetatorilor,mai ales în deceniile 8 şi 9, perioadă demare gravitate pentru conducătorul ţăriişi pentru democraţie; căci, doar Occi-dentul atât aştepta, să se confirme cădemocraţia da, de prea plin, afară dinRomânia...Şi uite aşa găsim într-o cartepreocupată să-l batjocorească pe “celmai ales şi cel mai iubit”, să fie maiceva decât soarele şi lumina, fraze degenul acestora: „A fugit şi nenea, aufugit şi ucenicii de la prăvălia ăluia de

se zice că era neamţ, fie că era el ovrei, grec, bulgar ori altcevaajuns pe acilea că om se cheamă că este şi el, trăitor sub acelaşisoare care al nostru al tuturor rămâne că numai pe ăsta n-aureuşit să-l împartă oamenii, ...” Da, până la jumătatea secoluluiXX munca era asociată străinilor de neam, iar acum, şi mai rău,munca fiind atribuită vârstnicilor, căci tinerii sunt îndemnaţi săfacă politică...

„Floare de izmă creaţă mirosind în margine de drum singu-ratic este uneori viaţa omului. Soarele lumii de-o încălzeşte,ploaia durerilor de-o spală şi praful uitării de o acoperă...” Iatăun citat format din două fraze care atestă că această carte, chiardacă are un subiect neplăcut, demn de toată jalea pentru români,şi de tot dispreţul pentru un sistem care a permis să coexisterealităţi paralele: ei, conducătorii de partid ai dictatatorului din-preună cu el, şi noi cei cu literatură de sertar sau orbiţi detehnologie şi artă, este mai bine să o citeşti decât să nu o citeşti,trebuind, nu la dictator să te gândeşti că oricum biografia sa eromanţată, ci cu astfel de citate să rămâi, să le-nveţi, adevărurişi stări poetice pe care puţine cărţi le au în conţinut... Şi chiardacă dictatorii, sau, nu toţi, nu sunt aşa, numai aşa îi cântă prindosuri, da, acest popor, căci Vasile Gavrilescu, în declaraţia sadată la Securitate şi care apare în Nota nr. 20567/ 631/ 0012/ 2802 1972 aparţinând „informatorului neidentificat” Constan-tinescu Vâlcea şi care apare în cartea „Liliacul” tipărită în 2008,pagina 123, avea pentru preşedintele României oarece sim-patie!... „M-a surprins de asemenea aprecierile la adresa tov.Nicolae Ceauşescu, citez, poate să fie un bun român dar care nueste ajutat în realizarea programelor de colaboratori mai micişi de unele năravuri încă existente în mentalitatea şi felul de afi al românului. Făcea aluzie direct la necinste şi corupţie”...

pcickirdan

DESPRE CENACLULLITERAR - ARTISTIC ALLICEULUI DIN HOREZU

(A cincea întrunire)

În ansamblul său, un cenaclu cultural literar artistic este oacţiune colectivă de mult curaj în iniţierea sa, de multă

voinţă şi putere în menţinerea, şi mai ales, de multă trudă însusţinerea şi conducerea sa prin meandrele existenţei cotidienemateriale.

Iniţierea unui asemenea act de cultură cere o exprimare acerbăîn agora societăţii şi mai ales o convingătoare justificare azi apseudoîntrebării « de ce avem nevoie de cultură şi de artă ? ».Apoi, mult curaj în a pregăti alte răspunsuri, eventualelor între-bări „cui prodest” azi artă şi cultură? şi, mai ales puterea de astrânge ferm laolaltă, într-o singură mână întru nerisipire pe men-torii care se oferă la cârmă, pe curajoşii debutanţi şi pe eventualiibinevoitori „mecena”; spre a putea într-un fericit final oferitipărirea – publicarea – lansarea operelor alese.

Iniţierea este asemenea unui proiect. Acest act presupune oiubire fără seamăn şi fără margini a frumosului înmugurit înoameni, până atunci necunoscut, o iubire necondiţionată a exu-beranţei care explodează în tineret dar, care, la fel cu toate ade-vărurile lumii, nu are un timp anume hărăzit naşterii şi, care, sepoate înfiripa oricând dintr-o idee, dintr-o imagine, dintr-o iubire,dintr-un suflet în care vibrează frumosul vieţii, din orice, dar maiales din deplina încredere în acest crez. Iniţierea, proiectarea unuiasemenea act cultural presupune şi angajarea necondiţionată înresponsabilitatea personală a acurateţii acestui început de drum.

Mentorul unui asemenea act de cultură, spre deosebire de celce iniţiază şi păzeşte la început, mentorul este fundaţia, temelia pecare se clădeşte viitorul tuturor celor care caută această asociere.

Beton dur, piatră de fundaţie este persoana care exprimă sig-uranţa unei experienţe reuşite anterior a unui drum în care „fru-mosul, arta” ies din paradigma obligatoriu mercantilă şi intră înscenă doar cu valoarea intrinsecă a unui posibil viitor „artist”.

Mentorul este prin el însuşi, artist fiind, recunoscut fiind,garanţia existenţei viitoare a „valorii estinate izbânzii”. Incununatdeja cu laurii recunoaşterii, ca un sfinx de pază poartă modest bla-zonul cu inscripţia latinilor artşti: „Exegi monumentum aereperenius”. Veghează asupra celor care l-au ales – căutat şi aseme-nea lui Maiorescu speră că va găsi un Eminescu, un Creangă pen-tru că el deja a „construit un monument mai puternic decâtarama”.

Şi iată, într-un timp, mai mare sau mai mic, un cenaclu lite-rar-artistic are şansa să se transforme „zidărie”.Căci ziditori suntcei ce se hrănesc cu artă. În timp, ca la orice zidire, proiectul sepierde. Rămâne însă materializarea ideii proiectului.

Ca la orice zidărie, fundaţiile se acoperă cu pământ, nemaifăcând parte din expresia cotidiană de valoare – material, dar,asigurând pe veci stabilitatea construcţiei.

Tăcute, fundaţiile continuă să poarte în spate toată respon-sabilitatea zidirii. Rămâne, la vedere, ochiului, urechii, sufletelor,splendoarea zidirii.

Aceasta poate fi ulterior modificată, îmbunătăţită, desfăcutăpe subpărţi, refăcută, vopsită, dar, oricât timp va trece, oricând peumerii fundaţiei va sta siguranţa, garanţia existenţei zidirilor deînceput.

Pe nevăzuţii şi generoşii umeri ai mentorului, ai fundaţieiacestor ziduri vor rămâne ridicate gândurile – aripi şi, dacă măcarunul, numai unul din gânduri, unul din numele scrise pe ziduri varămâne dăinuind timpului, atunci şi ideea, proiectul acestei zidiri,poate deveni nepieritoare pe lângă cel ce-l sprijină. Şi la urmă,asta este frumuseţea vieţii.

Urez viaţă lungă acestui curajos început, mulţumind încăodată celor care, împreună cu conducerea liceului ConstantinBrâncoveanu din Horezu, cu primarul Nicolae Sărdărescu la caream găsit atâta deschidere, au făcut posibilă naşterea acestui cura-jos început, care poate continua demn galeria atâtor oameni decultură pe care i-a dat Horezu.

Mulţumesc încă odată lui Petre Cichirdan, om al cărui numeeste înscris de mult în galeria artiştilor vâlceni şi care şi-a oferitmentoratul acestei idei – lucrare.

Mulţumesc tuturor tinerilor care au venit cu încredere înaceastă întreprindere.

Cu dragoste, Ligia NICOLESCU în mintea căreia s-a năs-cut ideea acestui cenaclu.

9mai 2017 CULTURAvâlceană

Întâmplător, încercând să fac ordine într-un sertar înţesat cu hârtii îngălbenite de

vreme, am dat peste câteva foi de bloc-notescu sigla hotelului Hilton Amsterdam. Să tot fifost vreo zece ani de când am aşternut pe hâr-tie acele gânduri, în împrejurări ciudate.Citindu-le, încep să se lege amintiri pe mean-drele timpului.

„Imaginea este de fapt o informaţiedescompusă şi prelucrată în creier. Când pri-vim un obiect, vedem doar nişte puncte ce potreprezenta o informaţie vizuală. Acestepuncte sau pixeli se recompun în mintea noas-tră şi creează o anumită imagine. Oamenii potrecompune aceeaşi informaţie în mod diferit -percepţia. Creierul poate recompune şi ima-gini din puncte fictive şi astfel putem vorbi deimaginaţie. Mai multe imagini înlănţuite (unalbum de imagini vizuale sau de altă natură)reprezintă gândirea unei persoane. Puterea dea recompune un număr cât mai mare de ima-gini într-un anumit timp definit ne oferă infor-maţii despre gradul de inteligenţă al unei per-soane. Putem, aşadar, să calculăm gradul deinteligenţă al unei persoane în funcţie de câteinformaţii vizuale procesează pe minut?”.

Sau:„Copilul unui om bogat are un mare han-

dicap în viaţă în faţa unui copil nevoiaş. La felcum copilul unui savant este obligat de aure-ola tatălui să-ţi forţeze limitele prin idealuritot mai înalte şi cel bogat poartă o greamoştenire. De multe ori, căderea în gol de laun ideal foarte înalt poate avea consecinţetragice...”.

În genere mă consider o persoană prag-matică, cu simţul realităţii, şi atunci de undeaceastă abordare metafizică? Ce să se fiîntâmplat atunci, la Amsterdam, de natură să-mi disloce latura raţională, de parcă aş fi fostun alt individ? Soţia mea fusese invitată la oconferinţă pe teme medicale în oraşul lui VanGogh şi, profitând de ocazie, hotărâm sămergem împreună într-un fel de city-break.Ne îmbarcăm într-o aeronavă Tarom şi ate-rizăm pe aeroportul Schiphol.

Drumul de la aeroport la hotel mi s-a părutmirific. Am rămas fascinant de câmpurile dinafara oraşelor, de segmetarea naturală aparcelelor cultivate sau a pajiştilor cu iarbă,prin intermediul canalelor de apă peste care seputea trece doar prin deschiderea unor poduricu portiţe. Văcuţele pasc liniştite în timp ceproprietarii nu stau cu grija pierderii lor.Peisajul era împărţit între apă/canal,şosea/autostradă, pistă biciclete şi câmpul cupajisti plin de văcuţe, parcelat de fire îngustede apă. Dacă nu ştiaţi, în Olanda există pistespeciale pentru biciclişti chiar şi în afaraoraşelor. Pătrunşi în Amsterdam observămatmosfera istorică a prosperităţii medievale:multe muzee, canale pitoreşti şi case îngustecu frontoane, lalele multe şi pieţe de flori peapă, mori de vânt, ceramică albastră şi liber-tatea unei vieţi intense. Am admirat clădirilefrumoase, orânduite parcă la linie, dar fiecarecu arhitectura ei distinctă. Ceva pare să leunească şi anume stilul specific olandezbaroc, combinat pe alocuri cu cel gotic. Deşioraşul este aglomerat, pare că aici lipseştestresul, căci oamenii sunt calmi şi circulaţia seface în special cu bicicleta, tramvaiul sau peapă.

Într-o zi am fost în vizită pe cel mai marestadion al lor, Amsterdam Arena, unde m-afrapat o mică minune tehnologică. Imaginaţi-vă o încăpere în înaltul tribunei înţesată cumonitoare TV. Înăuntru, un agent de securi-tate plimba un joystick stânga-dreapta,înainte-înapoi, ca la jocurile pe console, pânăce putea citi ce scrie pe un pachet de ţigări,aruncat pe jos, în orice colţ al arenei. Sigur,mi-am zis în gând, doar ei au inventat BigBrother.

Dar nu pentru stadioane de fotbal şimăsuri de securitate ardeam eu de nerăbdaresă colind Amsterdamul. Cartierul Roşu măchema cu a sa irezistibilă aură de fruct oprit.

Cu rucsacul în spinare şi o hartă a oraşului înmâna dreaptă am pornit la drum de dimineaţă.De la hotel până la punctul vizat trebuia sătraversez tot centrul, să tot fi fost vreo patrukilometri. Dar o plimbare prin city-ulAmsterdamului este întotdeauna o binecu-vântare. Străduţe pitoreşti, case înguste şiînalte, multe de culoare neagră, dar înveselitede ferestre albe şi flori colorate, pieţemedievale, clădiri monumentale ridicate pepiloni, ca la Veneţia. Aproape am ajuns. Măuit gură-cască la o piaţă de flori care vindea laliber seminţe de canabis, pentru cultivatoripricepuţi, trec podul şi eram în CartierulRoşu. Vitrinele cu fete nu se deschiseserăîncă, era o oră prea matinală şi, probabil,exponatele se refăceau încă după o noapteagitată. În schimb la tot pasul întâlneai sex-shopuri, mai ceva ca pe Magheru, iar printreele celebrele Coffee Shops.

Mă apropii timid de una mai lăturalnică.Mirosul specific se simţea în aer. Mă aşez pe

jumătate de scaun la o masă, cu rucsacul lapicior, pregătit în orice moment să decolezdacă sesizam ceva suspect. Stăteam camstingher. Pe mese trona câte un glob mare decristal, tutun şi foiţe la liber, pentru cei caredoreau să se lase. Nu era cazul meu. Nicimăcar nu mă apucasem. În jurul meu tineri,băieţi şi fete, îşi savurau liniştiţi ţigările iardin când în când mai trimiteau rotocoale albede fum către globul de cristal. Este cunoscutfaptul că acesta accentuează efectele halu-cinogene. Dintr-odată îmi fac curaj, mă duc latejghea şi cer un joint. Barmaniţa m-a citit şimă întreabă zâmbind dacă e prima dată,asemenea fetelor experimentate de la o

aruncătură de băţ mai încolo, când primesccâte-un adolescent în vizită. Şi eu mă simţeamadolescent în momentul acela şi răspundtimid un ”yes” imperceptibil.

Primesc produsul contra unei sume de 5euro şi mă întorc oarecum ruşinat la masamea. După primele fumuri regret că mi-amdezvăluit inocenţa, nu simţeam nimic şi măgândeam că poate mi-a dat altceva. De ciudăîncep să trag vârtos din ţigară. Mare greşeală.Abia după ce am terminat de fumat începe sămă învăluie un abur molatec, realitatea sădevină fluidă iar simţurile distorsionate. Eraun fel de beţie lucidă, dacă îmi este îngăduităo astfel de exprimare. Observam cu acurateţetot ce mi se întâmplă dar nu puteam reacţiona.În plus, gândurile se perindă ciudat, cu oviteză nebănuită. Parcă se derulează un filmpe un ecran gigant, cu şi despre mine, perepede-nainte. Nu fac niciun efort să-miamintesc cu maximă precizie amănunte demult uitate. Din contră, încerc să mi le înăbuş

pentru că simt cum mintea mi-o lua razna.Din cinci în cinci minute mă uit la ceas şiparcă trec ore. Percepţia timpului este dintr-odată alta, se comprimă puternic şi nu înţelegde ce. Stupoare. Aveam să aflu în curând că şipercepţia spaţiului este distorsionată ceea ceera mult mai grav.

Timpul şi spaţiul par direct proporţionaleîntr-o ecuaţie a viitorului. Sau, cine ştie acărui timp? Oare Einstein o fi experimentat peviu teoriile lui despre relativitate înainte de aajunge la celebrele formule? O fi luat şi el unjoint? Auzisem de scriitori sau artişti carefolosesc substanţe halucinogene pentru a aveainspiraţie. Dar la mine era vorba de altceva,de conexiuni. Făceam conexiuni aparent fărărost ca un autist. Acordam atenţie sporită unorlucruri mărunte. Mă frapau fracturile de lo-gică şi încercam să le descifrez.

Nu cumva percepţia timpului rămâneneschimbată dar mă regăsesc într-un alt timp?Un timp comprimat care nu mai respectă va-lorile iniţiale? Pe firul logicii ar însemna că osecundă, cât durează până ridic piciorul şi-lpun înapoi pe trotuar, în ceea ce se cheamă unpas, nu mai este secunda pe care o ştiam, ci cutotul alta. Nu spunem noi că animalele decompanie trăiesc ani pisiceşti sau câineştipentru că inima lor pulsează mai des şi, în aniilor, de fapt trăiesc la fel de mult ca noi? Poatechiar mai mult. Dacă timpul se raportează labătăile inimii atunci centenarele broaşteţestoase n-apucă să-şi trăiască viaţa. Dar cumfacem cu stările noastre? Atunci când avememoţii, pulsul grăbeşte secundele iar candlenevim ne rugăm de limbile ceasornicului săse mişte. Doamne, nu cumva o iau pe arătură?În ce direcţie mă duce logica mea? Dacădrogul accelerează ritmul cardiac, înseamnăcă dependenţii de aceste substanţe trăiesc maimult? Sau mai intens? Ar putea fi pus unsemn de egalitate între cele două cuvinte? Nu,e clar, am luat-o razna. Orice copil de clasaîntâi mi-ar râde în nas pentru că el ştie că per-soanele care consumă droguri suferă dediverse boli, trăiesc mai puţin. M-ar consideraori nebun ori drogat. Hm! Chiar aşa, să mădeconspir singur în faţa unui ţânc? Mai binemă gândesc la altceva.

Mi-am părăsit locul de la masă şi pornescagale pe drumul de întoarcere la hotel.Trotuarul pe care păşeam pare dintr-odată maiaproape, mai lat decât în realitate, încât parcăcălcam în străchini. Parcă aş fi împrumutatochelarii unui miop şi îi purtam pentru primaoară. Imaginaţi-vă că urcaţi sau coborâţi peîntuneric câteva trepte, ştiţi că sunt acolo dardintr-o dată dispar. Cam aşa ar putea fi expri-mat plastic ce se întâmpla cu mine. Cu greuam reuşit să parcurg cei patru kilometri pânăla hotel, chiar şi cu harta în mână. În plus, măacaparase o cumplită durere de cap.

Ajuns în camera de hotel m-am trântitdirect în pat. Mă foiam când pe o parte, cândpe alta şi repetam într-una, cu voce tare, „Numai vreau”, „Nu mai fac”, deşi eram singur înîncăpere. Retrospectiv, pot spune că m-amţinut de cuvânt şi nu-mi doresc să mai repet.Am încercat să adorm dar eram prea suresci-tat iar gândurile nu-mi dădeau pace. Atunci,cel mai bun lucru pe care-l puteam face a fostsă mă ridic şi să notez tot ce-mi venea înminte, tot ceea ce mi se întâmpla. Eram curiossă mă analizez din toate punctele de vedereiar hârtia reprezenta cea mai bună mărturie.Presimţeam că este o ocazie unică. Astfel amputut să împărtăşesc cu voi, dragi cititori, oparte din fantasmele mele de atunci. Absolutautentice.

FANTASME CU GLOBUL DE CRISTALMarius CĂRBUNESCU

1972, Spirala lui TOSCRIS-ipsos armat, Cichirdan

10 CULTURAvâlceană mai 2017

INVENTICA

Încă de la începutul secolului 20, fizica aşocat multă lume cu o serie de concepte

(idei generale despre realitate), modele, teorii şiaşa numite ”Gedankenexperimente” (thoughtexperiments) – ”experimente mentale”, le-aşspune, care, după un model existent încă înaintede Euclid în Grecia Antică, puneau accentul pepartea conceptuală a unei probleme şi nu pe ceaexperimentală. Dar încă şi mai mult, cele douănoi ...”construcţii”, care din primele două dece-nii domină nu doar fizica, ci şi întreaga ştiinţă şigândire omenească, Mecanica Cuantică şi celedouă Teorii ale Relativităţii (cea specială şi ceagenerală), au venit cu situaţii, aspecte şifenomene contraintuitive. Acestea nu-şi găseauo imagine, o descriere măcar, folosind noţiuni,legi şi cuvinte ”obişnuite”. Revenind la experi-mentele mentale, două dintre cele mai celebreexemple sunt ”Demonul lui Maxwell” (prezentatîn cartea sa ”Teoria căldurii” în 1872, numelefiindu-i dat de alt celebru fizician, WilliamThompson, Lord Kelvin, doi ani mai târziu) şi”Pisica lui Schrödinger” (1935). În acelaşi an1935, Einstein (împreună cu Boris Podolski şiNathan Rosen) venea cu un alt asemenea”experiment mental”, Paradoxul EPR, care, înzilele noastre se află la baza cercetărilor carecaută realizarea practică a ComputeruluiCuantic, pornind de la un alt termen de aseme-nea contraintuitiv, entanglement (nume dat deSchrödinger imediat după articolul EPR, tra-ducând în engleză termenul german de”Verschränkung”). Şi lucrurile nu s-au oprit aici.Rezervorului de fenomene contraintuitive i s-auadăugat şi altele, încă şi mai ...”scandaloase”,contra-conceptuale, cum li se mai spune: pre-siune, masă, densitate de energie ...negative! Înfond, este vorba de un uşor abuz de cuvinte, pen-tru că, spre deosebire de sarcina electrică a unuicorp încărcat cu electicitate, de exemplu, carepoate fi pozitivă sau negativă, asemenea măriminu pot avea valori negative. De fapt, negativînseamnă aici că ”modul” în care se comportă unasemenea corp este ...invers decât ceea ce obser-văm în mod obişnuit - adică în lumea noastră detoate zilele. Dar impactul unor asemenea ter-meni asupra imaginaţiei omeneşti este enorm, şide aceea, nicio agenţie de ştiri nu a ratat ocaziade a anunţa prima observare a fenomenului demasă negativă. Despre ce s-a întâmplat şi cum s-au petrecut lucrurile vă voi vorbi pe scurt în celece urmează.

Astfel luna trecută (aprilie, 2017), presastrăină fremăta de zvonul descoperirii maseinegative, într-un laborator de la Universitatea deStat din Washington (Washington StateUniversity=WSU). Masa este confudată demulte ori cu greutatea unui corp, dar trebuie saştim că masa corpului nostru pe Lună va fiaceeaşi, deşi ne vom şimţi mai uşori de 6 ori, şivom putea face salturi mai mari decât pePământ, tot de 6 ori, deoarece gravitaţia care neatrage de suprafaţa Lunii va fi de 6 ori mai scă-zută! Dar nici masa negativă nu trebuie confun-dată cu antimateria, care are tot masă pozitivă,doar sarcină electrică opusă materiei obişnuite.Astfel, considerând elementarul electron, careare sarcină electrică negativă (-1), antiparticulasa va fi pozitronul, de aceeaşi masă pozitivă, darde sarcină electrică opusă, adică (+1).

Revenind, BBC spune simplu: ”Physicistsobserve negative mass ” [1] ( ”Fizicienii audescoperit masa negativă ”), The Telegraph seaventurează: ”Physicists create mind-bendingnegative mass that accelerates backwards and

could help explain black holes” [2] (”Fizicieniicrează incredibila masă negativă, care acce-lerează în sens opus şi care ar putea explicagăurile negre”), iar Independent se cutremură lagândul unui viitor nemaipomenit: ”Scientistsobserve liquid with negative mass which turnsphysics completely upside down” [3] (”Oameniide ştiinţă observă un lichid cu masă negativă,care întoarce complet cu susul în jos fizica!”).Din fericire, vestea bună este că fizica rămâneîntotdeauna fidelă principiilor vechi şi legilordeja verificate, iar descoperirile aduc, pe lângănoutatea lor care nu intră în conflict cu fizicaveche, rearanjări şi schimbări de perspectivăasupra celor deja ştiute. Teoria veche devine ast-fel un caz limită pentru teoria nouă, care are unplus de generalitate. Este cazul Teoriei Specialea Relativităţii, ca teorie nouă, care extinde meca-nica clasică la cazul vitezelor apropiate de vitezaluminii, fără a o nega însă.

Ceea ce au ignorat ziariştii, din titlul iniţial alarticolului original, publicat in Physical ReviewLetters [4], este cuvântul efectiv, din structuramasă negativă efectivă, aşa cum ne avertizeazădoi fizicieni [5,6].

Dar, mai întâi să lansăm provocarea semnifi-caţiilor acestui termen -simplificat deocamdată-de masa negativă, şi să vedem unde ne conduce.O să descoperim un concept dificil, dar uimitor,şi totodată provocator, aproape imposibil pentruimaginaţie. Am putea să ne imaginăm masanegativă ca fiind, de exemplu, o lipsă a masei

obişnuite, dar ar fi prea puţin: fizica TeorieiGenerale a Relativităţii deja descrie comportareastructurii Universului în cazul în care materialipseşte ( este o structură clasică a spaţiu-timpu-lui, lipsită de curbură, forţa de gravitaţie dezvol-tată de materie fiind cea care curbează spaţiu-timpul, ca o saltea pneumatică plină de apă, carese curbează sub masivitatea unui corp). Atuncisă privim masa negativă ca o structură a compo-ziţiei spaţio-temporale care cere masă, careaproape absoarbe masă, ca în ”Luceafărul” luiEminescu: ”Nu e nimic,şi totuşi e/O sete care-lsoarbe/E un adânc asemene/Uitării celei oarbe”,dar aceasta ar însemna să considerăm masanegativă ca un ”gol”, asemenea perechilor elec-tron-gol din semiconductori, şi să presupunemcă o masă negativă va atrage întotdeauna o masăpozitivă, aşa cum se întamplă cu sarcina elec-trică pozitivă şi negativă. Dacă apelăm însă laecuaţiile fizicii, vom vedea că imaginaţia nejoacă feste câteodată, şi că lucrurile nu sunt atâtde simple. La adăpostul matematicii însă, încer-căm sentimentul siguranţei, ca şi când aceastane-ar fixa protector pe un sol ferm, ca să putemprivi degajat, de acolo, înspre încântătoareaimensitate a cerului. Fizicianul Richard T.Hammond, de la Universitatea Carolinei deNord (North Carolina University), Statele Uniteale Americii, a explorat deja acest domeniu într-unul dintre articolele sale din 2013 [7].

Ne putem face însă o primă imagine apelânddoar la legea a doua a lui Newton, conformcăreia acceleraţia cu care se va deplasa un obiect(a), depinde de masa acestuia (m) şi de forţaimprimată (F=ma). În cazul unui obiect de masă

”normală”, adică pozitivă, forţa gravitaţională aPământului îl va atrage spre sol, dar pentru omasă negativă, se pare că lucrurile stau tocmaiinvers, iar obiectul de masă negativă va fi înde-părtat.

Să simplificăm puţin: atunci când împingemun obiect pe orizontală, acesta se va îndepărta denoi, în sensul dorit. Însă, pentru o masă negativă,în loc să se depărteze, obiectul se va apropia!Aşadar, tocmai această tendinţă ciudată va pro-voca în cele din urmă apropierea obiectului demasă negativă de sol. Pe scurt: un obiect masivde masă pozitivă (Pământul), va atrage atâtcorupuri de masă negativă, cât şi corpuri demasă pozitivă. Pentru un obiect masiv, cu masănegativă, situaţia este inversată: toate corupurile,indiferent de semnul masei lor, vor fi respinse.Şi trebuie accentuat: aceasta se întâmplă doar încazul unei mari disproporţii între masele celordouă corpuri – unul extrem de masiv, celălalt cuo masă substanţial mai mică, indiferent de ”sem-nul” acestor mase!

Situaţia devine însă de-a dreptul amuzantăpentru două mase aproximativ egale, dar desemn opus: deoarece masa pozitivă atrage masanegativă, corpul de masă negativă se va deplasaaccelerat spre corpul de masă pozitivă, însă cor-pul de masă negativă va respinge întotdeauna, îndeplasarea sa accelerată, corpul de masă pozi-tivă. Ce se întâmplă aici? Corpul de masă nega-tivă va alerga şi respinge, în acelaşi timp, corpulde masă pozitivă, într-un continuu joc de-a prin-selea! Două elemente care nu se pot întâlni vreo-dată, o Julieta care n-a fost niciodată îndrăgos-tită de Romeo, pe care totuşi îl atrage într-unmod definitiv şi dramatic, şi de care fuge fărăoprire, ambii atingând barierele vitezei luminii!

Mă opresc aici cu aceste scurte comentariiasupra masei negative, deşi sunt departe de afinaliza bizarul său comportament, care continuăatât în lumea clasică, cât şi după limita de foc deunde începe microcosmosul Mecanicii Cuanticeşi al Teoriilor Cuantice de Câmp, sau la celălaltcapăt al distanţelor, cea a macrocosmosului,unde începe să se aplice Teoria Generală aRelativităţii. O ultimă observaţie filosofică, unacare se evidenţiază până acum: ceea ce deter-mină concret sensul deplasării obiectului acţio-nat de o forţă, pare sa fie acceleraţia sau chiarmasa, mai degrabă decât forţa aplicată!

Să revenim la echipa mixtă de cercetători, şila articolul lor din 14 aprilie, 2017 [4].Experimentul constă în crearea unei minusculecapcane (cu dimensiuni de mai puţin de 100microni, unde 1 micron = 0.001 milimetri), subformă de ţigară, pentru aproximativ 10.000 deatomi ai unui izotop de rubidiu (Rb), care suntastfel blocaţi aici cu ajutorul unui prim set delaseri. Aceştia sunt totodată răciţi la temperaturiapropiate de 0 grade pe scara absolută a tempe-raturii (0 grade Kelvin, adică aproximativ -273grade Celsius), astfel încât se obţine un conden-sat Bose-Einstein, o stare specială a materiei, încare atomii, aglomeraţi în acest infim spaţiu, sedeplasează foarte lent, iar prin această proprie-tate de sincronizare internă reuşesc să se com-porte ca un singur obiect: deplasarea lor se rea-lizează la unison! Să menţionăm de asemenea cărubidiul este un metal alb-argintiu, cu oxidarerapidă la contactul cu aerul şi reacţii violente cuapa. Are o plajă convenabilă de absorbţie a ener-giei din laseri, atomii de rubidiu putând fi astfeluşor manipulaţi. Este motivul pentru care are outilizare frecventă în experimentele ce presupunlaseri [8].

Etapa a doua constă în ”deschiderea”, elibe-rarea, pe o singură direcţie, a capcanei, prindeconectarea unei părţi din primul set de laseri,

astfel încât sistemul îşi poate creşte volumul,poate expanda, asemenea unui gaz, dar unidi-mensional (de-a lungul unei singure direcţii - ase vedea figura). Experimentatorii se aşteptau casistemul să expandeze izotrop, în ambele sen-suri, deoarece atomii sunt ”împinşi” dinăuntruînspre afară de laseri, însă, aşa cum se observă şiîn figură (unde vedem evoluţia sistemului deatomi de rubidiu, la diferite momente de timp,după anularea unidirecţională a capcanei), par-tea dreaptă a expansiunii este oprită de un sistemde auto-prindere format din unde de şoc care îşipropagă energia înapoi, adică de acceleraţie însens contrar curgerii normale, ca şi când siste-mul ar fi avut masă negativă!

Dar este aceasta o dovadă că sistemul aremasă negativă în sine? Nicidecum! Aşa cumavertizează cercetătoarea germană SabineHossenfeld (Frankfurt Institute of AdvancedStudies) pe blogul său [5] , susţinută şi de RyanMandelbaum, editor intern la Scientific Ame-rican în 2016 [6], se uită acest cuvânt: efectiv,din masă efectivă negativă. Efectiv înseamnă, înfizică, un comportament rezultant din interacţiacomponentelor unui sistem, aşadar este o propri-etate emergentă, iar nu fundamentală a sistemu-lui. În cazul experimentului prezentat mai sus,masa negativă nu este o proprietate fundamen-tală a sistemului de atomi de rubidiu, ci rezultădin interacţia atomilor cărora li se imprimă anu-mite caracteristici, prin coborârea temperaturii şiprin aşa-zisul cuplaj spin-orbită, realizat de setul2 de laseri.

Sabine Hossenfeld este un personaj preaserios in videoclipul de pe Youtube (”Schrö-dinger’s cat”), atunci când ne avertizează că”pisica e moartă!”, oferind astfel un răspunsrăspicat la dilema centenară a lui Schrödinger,conform căreia starea unei pisici închisă într-ocutie, este 50% vie si 50% moartă, înainte de adeschide cutia. Ne avertizează şi acum că toatetitlurile de la începutul acestui articol sunt celpuţin incomplete, preferând în schimb formulăricare să ţină mai puţin de senzaţional: ”Fizicieniiau creat un fluid care nu expandează”, ceea ceoricum este deosebit! În încheierea articolului,o lăsam tot pe Sabine să claseze definitiv situ-aţia: “Credeţi-mă, fizica este încă la locul ei!”

Mulţumiri speciale doamnei Ligia Nicolescuşi domnului Andrei Dorobanţu pentru comen-tarii şi sugestii de îmbunătăţire. Fără acestea,articolul ar fi fost mult mai sărac şi mult maiobscur! De asemenea domnului Petre Cichirdanpentru întreaga bunăvoinţă!

Referinţe:[1] http://www.bbc.com/news/science-environ-

ment-39642992 [2] http://www.telegraph.co.uk/science /2017

/04/19 / physicists-create-mind-bending-nega tive -mass-accelerates-backwards/

[3] http://www.independent.co.uk/news/sci-ence/negative-mass-object-washington-state-physics-isaac-newton-upside-down-a7693701.html

[4] Negative-Mass Hydrodynamics in a Spin-Orbit-Coupled Bose-Einstein Condensate, M.A.Khamehchi, Khalid Hossain, M. E. Mossman,Yongping Zhang, Th. Busch, Michael McNeilForbes, and P. Engels, Phys. Rev. Lett. 118 (2017)155301 (https://arxiv.org/abs/ 1612.04055;https://journals.aps.org/ prl/abstract /10.11 03 /PhysRev Lett.118.155301)

[5] http://backreaction.blogspot.ro/2017/04/no-physicists-have-not-created-negative.html

[6] gizmodo.com/no-scientists-didnt-just-create-negative-mass-or-defy-1794525465

[7] Negative mass, Richard T. Hammond,arXiv: 1308.2683[gr-qc] (https://arxiv.org/abs/1308.2683)

[8] http://www.naturphilosophie.co.uk/the-bizarre-behaviour-of-negative-

Adam JINARU

0 ms

10 ms

14 ms

EXPERIMENTUL CARE A PUS ÎN EVIDENŢĂ“MASA EFECTIVĂ NEGATIVĂ”

Istoricii recunosc că localizarea bătălieidin 9-12 noiembrie 1330, desfăşurată

între oştile voievodului Basarab I al ŢăriiRomâneşti (1310–1352) şi regele CarolRobert de Anjou al Ungariei (1308–1342),cunoscută sub numele de „lupta de laPosada”, constituie una dintre cele mai con-troversate probleme ale epocii medievaleromâneşti.

În general, cercetătorii care s-au ocupat deaceastă temă, au remarcat numai condiţiilegeografice în care s-a desfăşurat confruntareadin 1330, având ca izvoare documentarediplomele emise de Cancelaria regatuluimaghiar în perioada imediat următoarebătăliei. Astfel, regele Carol Robert preciza căbătălia s-a desfăşurat „într-un loc crângos şipăduros, încins cu întărituri” (2 noiembrie1332); sau „într-un loc strâmt şi întunecos” (2ianuarie 1333); locurile fiind „strâmte şiîntunecoase, împrejmuite de întărituri puter-nice” (19 mai 1335). Într-un alt act, regeleprecizează că „pe când ne întorceam înapoi cuoamenii noştri, pe o cale blestemată în veci deDumnezeu, închisă de ambele părţi cu râpeameţitoare, iar înainte unde ea se lărgea eraîntărită, în mai multe locuri, de puterniceprisăci” (13 decembrie 1335). De asemenea,informaţii asemănătoare cu privire la loculdesfăşurării bătăliei ne oferă şi sursele lite-rare, contemporane sau ulterioare. Dintre ele,Chronicon pictum Vindobonense, principalasursă relatează că regele Ungariei „a ajuns peo cale oarecare cu toată oastea sa, dar caleaaceasta era cotită şi închisă de amândouăpărţile de râpe foarte înalte de jur împrejur şipe unde această cale era mai largă, acolovlahii, în mai multe locuri o întăriseră împre-jur cu prisăci”. O prezentare identică a loculuioferă şi Chronicon Budense, ChroniconDubnicense sau Chronica Hungarorum a luiIoan de Thuróczi. Se cuvine, adăugate acestorinformaţii şi pe cele din Annalele lui Henricde Sponde. Ştiri asemănătoare, fără a prezen-ta informaţii deosebite, se întâlnesc şi înChronicon Posoniense, precum şi în scrierilelui Peter von Dusburg, Antonio Bonfini şi JanDługosz.

Deci, se poate conchide că, localizareaconflictului este necunoscută, întrucât niciunul dintre documentele respective nu pre-cizează decât foarte vag descrierea geograficăa locului, fără nici o nominalizare toponimică.Bazându-se pe aceste informaţii generale,cercetătorii au localizat bătălia în diversepuncte de pe harta ţării, acoperind o ariegeografică foarte largă, începând din ValeaCernei până în pasul Branului şi ValeaPrahovei. În consecinţă, opiniile formulatesunt deosebit de numeroase şi contradictorii.

Pentru a descoperi adevărul, vom urmăriparcurgerea traseului oştilor maghiare de laSeverin la Curtea de Argeş, apoi condiţiile depace şi retragerea poruncită de rege.

În septembrie 1330, „oastea generală” aRegatului maghiar, altfel spus „oastea ceamare”, în frunte cu însuşi regele Carol Robertde Anjou, era rânduită lângă cetateaTimişoara, gata de plecare în campanie; eacuprindea – după mărturisirea regală de maitârziu – „toată puterea oastei noastre”, „frun-taşii regatului nostru, prelaţi şi baroni, precumşl nobili”, „iobagi şi slujitori de cetate”,„oaspeţi” saşi, orăşeni din Cluj şl Mediaş, însfârşit, toate categoriile cu obligaţii militarede la principi şi mari dregători din preajmaregelui până la „iobagi de cetate”, la care seadăuga, după spusele Cronicii pictate, „omulţime nenumărată de cumani”.

Potrivit Cronicii Pictate de la Viena, arma-ta regelui Carol Robert a pătruns în ŢaraRomânească pe la Turnu Severin, la îndemnul

voievodului Thoma de Szecseny alTransilvaniei (1322–1342), care căuta săizgonească pe voievodul român, iar posesiu-nile sale să le înglobeze în voievodatul transil-vănean, precum şi al lui Dionisie Szécs,comite de Bihor; fost castelan de Mehadia(1322–1324), care dorea să facă orice sacrifi-ciu pentru a-şi extinde stăpânirea şi asupraBanatului de Severin, teritoriu pe care l-a şidobândit după ocuparea din toamna anului1330. În fond, pentru fostul castelan, BanatulSeverinului constituia un fel de drept de carefusese deposedat prin înţelegerea dintreBasarab şi Carol Robert din 1323–1324.

Se ştie că Banatul de Severin cuprindea şiunele părţi ale Olteniei din nordul judeţelorMehedinţi, Gorj şi Vâlcea.

După ocuparea Banatului de Severin,Carol Robert primeşte din partea lui Basarabo „solie de pace” cu următoarele propuneri:

voievodul oferea regelui 7000 de mărci deargint ca despăgubiri pentru cheltuielile făcutecu strângerea armatei; îi ceda Severinul, pecare armata maghiară îl ocupase; promiteaplata anuală a tributului datorat coroanei, pre-cum şi trimiterea unuia dintre fiii săi ca să slu-jească, pe cheltuiala sa, la curtea regală.Negocierile de pace, angajate de voievodulromân au fost însoţite totodată şi de avertis-mentul unui pericol pe care regele şi oastea sanu ar avea posibilitatea să-l înlăture dacă vorînainta mai departe. Constatând că nu i s-aopus nici o rezistenţă, regele a considerat căexpediţia va fi o simplă „plimbare” şi refuzăcu trufie oferta, intenţionând să ocupe toatăŢara Românească.

Astfel, regele Carol înaintează spre Curteade Argeş, pe principala rută de comunicaţie cestrăbătea Oltenia medievală, adică „DrumulMare sau al Mehedinţilor”, care lega vestul de

estul regiunii pe traseul: Tismana – Târgu Jiu– Horezu – Bistriţa – Ocnele Mari, trecândpeste Olt, direct la Curtea de Argeş. Zona fu-sese pustiită în prealabil din porunca luiBasarab, încât oastea maghiară descoperă o„terra deserta”. Realitatea o confirmă regeleîn Diploma din 13 decembrie 1335, precizândcă drumul se făcea anevoie, iar oastea sedeplasa cu dificultate. Adăugând şi lipsahranei, ţinând seama şi de configuraţiadeluroasă a terenului, ajungem la concluzia căafirmaţia Cronicii, conform căreia drumul dela Severin la Castro Argias a durat o lună, estemai mult decât verosimil. Un document pre-cizează că armata maghiară a înaintat într-o„ţară care nu poate fi locuită de un popor neo-bişnuit cu ea”.

Odată pătruns aici – citim mai departe înCronică – regele a înaintat adânc în ţară,ajungând sub „Castro Argias”. Acolo, subzidurile cetăţii, şi-au încrucişat pentru primaoară armele Carol şi Basarab. Cercetărilearheologice efectuate la faţa locului, audescoperit un strat de incendiu, anterior con-strucţiilor din vremea lui Basarab I, care suntdovada evenimentelor invaziei din 1330.Deci, vechea curte feudală de la Argeş a fostavariată, precum şi biserica.

Nereuşind să ocupe cetatea, cele două părţibeligerante ajung la un armistiţiu, menţionatîn unele relatări ungureşti, dar şi în Cronicalui Jan Długosz, care prevedea că Basarab „vaasculta de rege şi va da regelui şi tuturoroamenilor săi siguranţa de a se întoarce acasăşi-i va arăta un drum drept”, „drumul cel maiscurt”. Ghizii români, puşi la dispoziţiaregelui de către Basarab i-a condus pe unguriîntr-un defileu unde le pregătise o capcană.

Avem îndreptăţirea să credem că Basarabpregătise din timp „capcana” de la Posada,cum rezultă din avertizarea soliei, că regele„se va expune unei mari primejdii”, dacă nuse va reîntoarce, precum şi din invocarea luiCarol Robert a acelei „paces fictis”, pe careBasarab „cu răutatea unei necredinţe de mainainte urzită”.

Evident, Basarab, în calitate de marestrateg, ştia că oastea regală avea un singurdrum de întoarcere, cel pe care venise, motivpentru care el a făcut o alegere strategicăperfectă. Un document maghiar, din 7 aprilie1331, menţionează că bătălia s-a dat dincolode „muntele românilor”, iar regele amintea, înDiploma emisă la 22 noiembrie 1332, că luptaavusese loc „la ieşirea noastră de acolo”,adică din teritoriile voivodale, deci chiar lahotarul dintre regatul maghiar şi voivodatulromânesc. Această precizare regală excludeorice localizare a bătăliei pe teritoriul judeţu-lui Argeş şi, cu atât mai mult, pe cel al ŢăriiRomâneşti.

De asemenea, unii cercetătorii au înţelescorect că regele Carol a respectat în retragereasa drumul pe care venise, fiind cel mai cunos-cut ungurilor, însă au localizat bătălia undevaprin Gorj sau Mehedinţi. Aceste opinii con-travin afirmaţiilor regale, potrivit cărorabătălia s-a dat „în nişte ţinuturi de margine aleregatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept înŢara Românească de către Basarab, schis-maticul, fiul lui Tihomir (26 noiembrie 1332).Referirea priveşte clar banatul de Severin,„marcă” ungară de graniţă, care în anul 1330constituia singurul teritoriu de margine alregatului, cuprins atunci între hotarele ŢăriiRomâneşti.

După traversarea Oltului pe malul drept,Regele Carol nu se mai aştepta la vreo bătălie,fiind pe teritoriul controlat de propriile forţe,iar în ultimul capitol al Cronicii pictate, scrie:„Socotindu-se în siguranţă şi punând temei pecredinţa perfidă a schismaticului, (regele) aajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa, darcalea aceasta era cotită şi închisă de amân-

11mai 2017 CULTURAvâlceană

REGELE CAROL ROBERT DE ANJOU AL UNGARIEILocalizează Posada în defileul Bistriţei

Veniamin MICLE

A.Z.I. - ASOCIAŢIA ZIARIŞTILORDE INVESTIGAŢII -

SĂPTĂMÂNAL NOU ÎN PRESAVÂLCEANĂ - VIAŢĂ LUNGĂ!

De şase săptămâni a apărut şi circulă săptămânalul Asociaţiei Ziariştilor deInvestigaţii, „A. Z. I.”, o publicaţie de 12 pagini, Format A3, susţinut de AsociaţiaImaginea României. Un ziar aşteptat, făcut pe structura unui ziar de cultură, cu multăcultură, şi care este primul din arealul presei scrise, săptămânale, şi care exclude poli-tica din paginile sale. Pentru această iniţiativă atât de necesară astăzi, ziarul nostru,lunar, felicită colectivul de redacţie şi pe susţinătorul financiar, care, în mod sigur, câtde curând va putea să se susţină şi singur datorită impactului la cetăţean tot mai scârbitde realitatea politică. Politicul din consiliile locale au întors faţa autorităţilor de lacetăţean care, nicicând, nu s-a simţit mai singur...Ne bucurăm să ne numărăm, cât decurând, ca aliaţi ai acestei publicaţii fiindcă în ultimul timp, de patru cinci ani culturavâlceană a fost lovită fără ruşine, împotriva legii culturii scrise!...aşteptând cu emoţieinvestigaţiile ce se cuvin, şi care se vor face asupra neregulilor în ce priveşte fondurilefinanciare repartizate pentru sport, plimbăreală şi ...cultură agrement! numai pentrucultură scrisă, nu, în sensul legii! Aşadar îi felicităm încă o dată pe aceşti cunoscuţijurnalişti în adevăratul sens al cuvântului şi le urăm succes în viitor: DumitruNegulescu, Părintele Arhimandrit Veniamin Micle, Loredana Oncete, Gheorghe Jianu,Alina Nenu, Lena Stratiev, Cristian Ionuţ Duţă, Petre Popescu, Andrei Stelian, DenisaSima, Codrin Pădureanu, Cosmin Bunea, Laurenţiu Ilie. Împreună, fără politruci,putem face să renască întreaga societate vâlceană...

12 mai 2017CULTURAvâlceană

două părţile de râpe foarte înalte de jur împre-jur şi pe unde aceasta cale era mai largă,românii o întăriseră în mai multe locuri în jurcu prisăci; regele şi toţi ai săi, negândindu-seîn adevăr la aşa ceva”. Evident, ghizii luiBasarab au îndrumat oastea regală pe o caledinainte aleasă, necunoscută de maghiari şiiscoadele lor, de unde şi acuzele de necredinţăsau credinţă perfidă.

Din drumul Mehedinţilor, care trecea exactprin locul unde este amplasată în prezentMănăstirea Bistriţa, cea mai plauzibilă „calecotită” este defileul Bistriţei, fiind cel maiîngust din ţara noastră, având în unele zonelăţimea între 8–14 m, iar lungimea de aproxi-mativ 3,5 km. Potrivit vestigiilor istorice, elera locuit din vechime, fiind străbătut de undrum al oilor, respectiv un drum de căruţe.Aici s-au descoperit urme din perioadele daci-că, romană şi medievală.

Diploma emisă de Carol Robert la 9decembrie 1330 – deci la mai puţin de o lunăde la încheierea bătăliei de la Posada – pre-cizează că lupta s-a dat „pe un drum de veşnicblestem, strâns mărginit de ambele părţi derâpe înalte..., închis puternic în mai multelocuri de şanţuri şi asediat de mulţimearomânilor luptători ai numitului Basarab”.Dar documentul care descrie cel mai binelocul bătăliei este Cronica pictată, unde citim:„Din pricina urcuşului prăpăstios din aceacale, nu se putea sui contra valahilor pe niciu-na din râpele de pe amândouă laturile drumu-lui, nici nu putea merge înainte, nici nu aveauloc de fugă, fiind făcute acolo prisăci, ci eraucu totul prinşi ostaşii regelui ca nişte peşti învârşe ori în mreajă”. Exact aşa arată defileulBistriţei.

Angajată pe drumul defileului, vineri, 9noiembrie 1330, oastea regală a fost atacată deforţele voievodului român care prevăzuse căva pătrunde mai adânc în defileu, grăbindretragerea. Din vreme, la capătul opus altrecătorii, românii baraseră calea prin acelevestite „indagines” – prisăci, trunchiuri decopaci prăbuşiţi, cu coroanele încurcat uneleîntr-altele, o stavilă dintre cele mai dificile

pentru orice cavaleri. Astfel, coloana ostaşilorregali, întinzându-se pe câţiva kilometri, s-aaflat cu totul blocată. O Diplomă angevină(mai 1335) menţionează două ciocniri –„semel et secundo” – iar un act al Capitluluide Alba Iulia (martie 1331) izolează eveni-mentele, deci ar fi posibil ca momenteleesenţiale ale confruntării să se fi petrecut înzilele de 9 şi 12 noiembrie, vineri şi luni.

Atacul românilor a fost catastrofal. Petrusde Dusburg relatează că atunci când unguriiau intrat în pădurea respectivă, românii auîmpins copacii unul peste celălalt, căzând şicu „toţii din ambele laturi prăbuşindu-se, auzdrobit marea mulţime a ungurilor”, iar minia-turile Cronicii pictate surprind imaginea ploiide bolovani prăvăliţii de ostaşii români asupratrupelor ungare îngrămădite în defileu. Dar sălăsăm pe rege să descrie evenimentele: „Şi pecând ne întorceam înapoi cu oamenii noştri,pe o cale, blestemată în veci de Dumnezeu,închisă pe ambele părţi cu râpe ameţitoare, iarînainte, unde se lărgea era întărită, în maimulte locuri de puternice prisăci şi ocupate deo mulţime de oameni înarmaţi, de ai numituluiBasarab, ne pomenim deodată din toate părţilecu un atac năprasnic, năvălind asupra noastrăşi a armatei noastre cu furie în diferite chipurişi lovindu-ne câineşte cu bolovani, cu aruncă-tori de praştii şi cu alte izbituri ameţitoare deloviri sălbatice. Cu săbiile lor lovescescadroanele noastre înmuindu-şi în sângelecelor ucişi săgeţile şi lăncile lor. Din toatepărţile suntem izbiţi de o ploaie de aruncăturifiind strânşi ca de un zid mişcător. Şi nu erachip să scăpăm nici fugind înapoi, nicimergând înainte... Cădeau tinerii şi bătrânii,principii şi demnitarii statului fără nici o deo-sebire. Şi a ţinut mult această întâmplare, devineri şi până luni, în care zile, oştenii cei aleşise izbeau unii de alţii, precum se clatină şi sescutură pruncii în leagăn sau ca nişte trestiiclătinate de vânt. S-a făcut aci un măcel nes-pus de mare şi a căzut mulţime nenumărată deostaşi, de principi şi de nobili”.

Toată floarea nobilimii maghiare şi o partedintre clericii participanţi la expediţie şi-au

pierdut vieţile în această bătălie, murind perând, fie loviţi de săgeţi, fie tăiaţi de săbii, oriizbiţi de pietre colţuroase de stâncă sau bolo-vani.

Printre nobilii căzuţi, diplomele contem-porane menţionează pe Peteu, vice-castelanulde Ciceu; Leucus, fiul lui Briccius din Bathor;Laurenţiu, fiul lui Emeric; Petra, fiul luiBertaleu; Ioan zis Otel; Toma, fiul luiLaurenthe din Segvar. Cronica pictatămenţionează şi personalităţile ecleziastice dis-părute în luptă: magistrul Andrei, prepozit deAlba Regală, vicecancelar al regatuluiUngariei, păstrătorul sigiliului monarhului;Mihail, prepozitul de Pozséga; Nicolae, pre-pozit de Alba Iulia; Andrei, pleban de Sáros;fratele Petru din ordinul dominicanilor, pre-cum şi câţiva clerici, capelani ai regelui.Pieirea atâtor clerici, similară celei de laMohács, denotă gradul de demoralizare al lup-tătorilor unguri ce căutaseră doar salvareapropriilor vieţi. Cronica precizează că „nu erachip de îngropare a celor morţi”, pentru că,după ce şi-au asigurat victoria, românii aupătruns în defileu, pentru a-i înfrunta cuspada, în luptă deschisă, pe năvălitori. Acumeste vorba de cavalerii care au intrat în foculluptei finale. Însuşi regele Carol precizează,că: „Apogeul luptei a fost acela în care cava-lerii valahi au şarjat în mod repetat asuprasupravieţuitorilor”, fiind data de 12 noiembrie1330.

Unii nobili au fost răniţi, iar alţii luaţi pri-zonieri, printre care Laurenţiu, comitele deZarand, unul din cei care şi-au vărsat sângelepentru a salva viaţa lui Carol Robert;Thatamer, viitorului prepozit de Alba Regală;vicecancelarul Ştefan, fiul lui Moogh dinCsepel; Ioan comitele de Sălaj, fiul comiteluiBriccius din Bathor; fiul lui Dema al lui Luca.

Alături de captivii unguri, sănătoşi saurăniţi, în mâinile oştirii româneşti victorioaserămăsese o pradă uriaşă. Documentele aratăcă românii au luat o bogată pradă de război şiprizonieri maghiari: „Valahii au dus mulţi pri-zonieri, atât răniţi cât şi neatinşi şi au pusmâna pe foarte multe arme şi haine de preţ, ale

tuturor celor căzuţi şi bani în aur şi argint şivase preţioase şi brâuri de sabie şi multe pungicu groşiţe late şi mulţi cai cu şei şi frâie cetoate le-au luat şi le-au dus lui Basarabvoievodul”.

Regele Carol, dominat de groaza infernală,şi-a schimbat însemnele regale cu Deseu, fiulbanului Dionisie, ca astfel să deturneze atenţiaostaşilor români. Însoţit de câţiva credincioşi,regele şi-a căutat izbăvirea. Însă ceata fuga-rilor nu a scăpat neobservată; suveranul a fostapărat de marele comis şi comandant al oştiriiŞtefan Lackffy, magistrul Donch, comitele deZwolen şi Liptow, împreună cu fiul săuLadislau, Toma, marele castelan de Chokaköşi Geztews, magistrul Martin, fiul lui Berend,magistrul Rolus şi alţii din „familia regis”.Potrivit Cronicii pictate, aceştia au luat asupralor loviturile de sabie şi săgeţile românilor,salvând astfel pe rege, iar magistrul Kolus aizbutit să-l urce din nou pe calul său când,epuizat, se prăbuşise la pământ, fiind în peri-col de moarte. Două dintre miniaturileCronicii pictate redau tema acestei fugi:momentul când Deseu se prăbuşeşte zdrobitde stânci, apoi regele şi mica sa escortă, dupăo ultimă privire asupra defileului, pornesc maideparte în galop, acoperindu-şi trupurile cuscuturile.

Nu în ultimul rând, într-o Diplomă din 13decembrie 1335, acordată lui NicolaeRadoslav, regele menţionează cum, „cu aju-torul lui Dumnezeu, se potoli ardoarea duş-manilor şi se putu sparge latura dreaptă a zidu-lui de duşmani, şi luând-o la picior prin spăr-tura făcută din bătălia venită fără veste...aflarăm prilejul mântuirii şi o luarăm sprecasă”. „Latura dreaptă”, menţionată de rege,este o poiană evidentă în defileul Bistriţei, peunde au evadat rămăşiţele ungureşti şi aureuşit să revină la drumul Mehedinţilor,retrăgându-se – cum susţin o serie de istorici,bazaţi pe cronicile maghiare – spre Timişoara,locul lor de pornire, unde s-au adăpostit maiîntâi, apoi au plecat la Vişegrad.

nesusţinut de nici un document: “Cam la 14ani (…) părăsi clasa a V-a a liceului dinCraiova şi plecă în străinătate pentru a-şidepune bacalaureatul la Geneva”, apoi “studieîn Viena, în Geneva, la Universitatea din Pisaşi Neapol...”.

În realitate, tânărul Macedonski absolvă,în 1869, patru clase de liceu, potrivit certifi-catului eliberat de directorul liceului dinCraiova, G. M. Fontanin. Anul următor plea-că, într-adevăr, în străinătate, la Viena, şi călă-toreşte în Italia, prin orăşelele amintite maisus, unde, probabil, va fi audiat ceva cursuri,dar nu există nicăieri vreo menţiune în acestsens. Cert este că, în 1871, se întoarce laFacultatea de Litere din Bucureşti, dar nici înacest caz nu avem date că ar fi frecventat cur-surile sau că ar fi susţinut examenele.

Dacă, în ceea ce priveşte studiile, tânărulMacedonski rămâne în domeniul incertitu-dinii, deşi fabulează frumos, atitudinea sa

antidinastică se manifestă din plin. După sati-ra “10 Mai”, atacurile sale asupra dinastieinou instaurate se înteţesc, mai ales, în ziarulpolitic “Oltul”, atât în poezie, cât şi în pu-blicistică. Din 1873, este urmărit de autorităţi,iar în 1875 este cercetat pentru câteva luni,ceea ce va produce o vie agitaţie în lumeapolitică şi literară a vremii. Achitarea sa cătretribunal este primită cu manifestaţii de sim-patie.

Această revoltă şi turbulenţă împotrivadinastiei şi guvernanţilor, a politicienilor, mailimpede, îl va urmări întreaga viaţă, fapt careîi va provoca mari probleme şi dificultăţi detoate felurile, deşi, în 1880, este decorat cumedalia “Bene Merenti”, clasa I.

Acestora li se va adăuga şi atitudinea sa lit-erară. După debutul în ziarul “Telegrafulromân” din Sibiu (1870) şi cu volumul “PrimaVerba” (1872), poetul se vrea îndrumător deşcoală şi înfiinţează un obscur cenaclu

“Junimea”, care, cu tot zgomotul pe careîncearcă să-l facă, trece aproape neobservat.Doar revista “Luceafărul” (1880-1919) iesedin “devălmăşie”, de numele ei fiind legatprimul val al simboliştilor.

Dar, mereu necugetat, de un egocentrismmaladiv, după o lectură în cenaclul Junimii şirelaţii protocolare cu Titu Maiorescu, Mace-donski îl atacă vehement, ca şi pe Alecsandri,de altfel, pentru că a acceptat premiulAcademiei (1882).

Însă, cea mai crudă nedreptate i se faceiconoclastului poet după apariţia epigrameiîmpotriva lui Eminescu (1883), pe care - şiînainte, şi după - îl va cataloga “un oarecareEminescu”, “desfiinţându-i poezia” ori decâte ori va avea ocazia. Reacţia publică a fostviolentă. Până şi colaboratorii şi prietenii îlpărăsesc, iar opera sa va fi trecută multedecenii într-un con de umbră nemeritat.

Trist e că talentatul poet nu se va opri aici,

ci va continua cu atacuri şi violenţe verbale“campania” împotriva unor Caragiale,Coşbuc, Goga, Vlahuţă, Şt. O. Iosif etc. şi,totuşi, deşi pus la zid într-un pamflet (“Zahe-rlina în continuare”), Ovid Densusianu îlpropune membru al Academiei (1918).

Bătrân şi bolnav, Macedonski rămâne,însă, acelaşi spirit agitat, acuzând în stânga şi-n dreapta, disculpându-se uneori, dar, cel maiadesea, preamărindu-se şi exagerându-şi va-loarea literară.

De altfel, mai ales după 1910, poetulîncearcă intrarea în literatura europeană,plecând la Paris şi scriind versuri, proză şiteatru în limba franceză, cultivând, aşadar,relaţii cu scriitori şi reviste din Paris, tra-ducându-i sau elogiindu-i fără discernământ,aşa cum o făcea şi cu sine şi opera sa, în oriceîmprejurare.

Acestea sunt doar câteva dintre faţetelepersonalităţii macedonskiene, desprinse dinviaţa şi activitatea poetului. Ele sunt, însă,infinit mai numeroase, la fel de antitetice

AL. FLORIN ŢENE, ÎNTRE REALITĂŢILE...(urmare din pag.7)

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri, omul care nu citeşte trăieşte o singură viaţă”

(George R. R. Martin)

ANTICARIAT CENTRAL - COSTEL CRĂCIUNRâmnicu Vâlcea

oferă cărţi pentru o mie de vieţi!

13mai 2017 CULTURAvâlceană

5. Există un Brâncuşi oficial, canonic,deservit instituţional cu minister al culturii,institut cultural, ambasadori UNESCO, centrespeciale, în obedienţa ierarhiei cu bugete.Acest Brâncuşi se schimbă şi el odată cu ciclulelectoral şi uneori se întoarce din drum. Opalidă consolare avem aici cu instituţia locală,care şi-l revendică şi reuşeşte (atât cât îi per-mite... „centrul”cu puterea supremă să se ma-nifeste în autonomie!) să mobilizeze şi alteenergii, nu neapărat bugetate, cum este mân-dria locală. Există, din fericire şi un Brâncuşiinformal, asumat ca datorie, recunoscut - sufletdin sufletul neamului şi iubit necondiţionat,neinteresat , manifestat amplu, deşi blamat printăcerea suspectă de potrivnici, alteori cârtit, canecanonic. Între cei doi, cu firava punte aiubirii locale, opoziţia este evidentă. Exempli-ficăm aici cu câteva evenimente: Congresul deDacologie, de la Târgu Jiu, dedicat lui Con-stantin Brâncuşi, sub titlul „Pietrele vorbesc”,prin 2012, Congresul de la Buzău, al Fundaţiei„Origini Carpatice” (2016, unde am susţinutcauza... „Cuminţeniei Pământului” şi am lansatapelul public de susţinere, al mai multor asoci-aţii culturale non-guvernamentale !), susţinutede autorităţile puterii locale, dar nebăgate înseamă de... ministerul culturii. Apoi, la altnivel ,o „prestigioasă editură” (prezentă cu...târg de carte, pe la manifestările dedicate luiConstantin Brâncuşi !) nu a vrut să editezecărte, despre Brâncuşi, doar pentru faptul căera dedicată lansării la astfel de evenimente...repudiate oficial - Ideea dacistă respinsă, in-diferent de natura dezbaterilor, ca un index, orio cenzură autorizată! Aceşti trăitori în Brâncuşii-au dedicat nenumărate parastase de pomenirepe la Mănăstirile de sub munte, au organizatsimpozioane, mese rotunde, colocvii, excursiide documentare, au scris cărţi, au tipărit revisteşi l-au făcut cunoscut pe Brâncuşi în ţară. Toatele-au făcut cu dragoste, cu resurse proprii şifără a aştepta recunoaşterea unor merite.Amintesc aici lucrul acesta, făcându-ne datoriafaţă de membrii Cercului de la Râmnic :„România: Grădina Maicii Domnului”, care şi-au asumat acest fel de-a fi al atitudinii şi lupteipentru chipul frumos al ţării, al neamuluiromânesc, cu toate marile lui personalităţi,între care multe nedreptăţite, ţinute departe desufletul nostru comun, de potriv-nicii, sperămefemere.

6. Este „Calea eroilor” un ansamblu monu-mental? Are el o poveste coerentă? Are un ri-

tual precis, să vorbească despre funcţiaansamblului? Cât este un ansamblu purdecorativ, pentru frumuseţea nevorbită atârgului-erou (cu acte-n regulă din 1933!),devenit prin modernizare municipiu şicentru de putere locală, şi cât reprezintă ocapitală seculară, cu marcă de identitate a

eroismului românesc? Să ne amin-tim aici de : Tudor Vladimirescu,Gheorghe Magheru, Ecaterina Te-odoroiu şi întreg oraşul-erou! A-cestora le adăugăm şi eroismul, în-tr-o altă conotare a acestuia, a luiConstantin Brâncuşi, partizan cuarta sa prin vremea atee şi pe cel algorjanului George Uscătescu - dinexilul Spaniei şi cu eternitatea totpe acolo. Este plin oraşul cunume de luptători la vedere, uneleascunse încă, altele în mareleanonim.

Pe linia despărţitoare de aici,precum calea ferată care taie con-tinuitatea căii de unire între mo-numentele, definind unitatea an-samblului, observăm în manifes-tarea noastră vie marea confuzie.Care este semnificaţia eveni-mentelor organizate la anumitedate din calendar? Procesiune?-cu pioasă trăire, solemnă, curespect impus de un ritual consa-crat de cutumele locului? Credemcă încă nu putem da un răspuns,lucrurile fiind nedefinite, pentrucă povestea care să pună în con-sens diversitatea, încă nu s-a con-venit: numitor comun. Defilare?-ca o preumblare pestriță, organizată mecanicsub presiunea calendarului, a vreunei agendepublice, bifabilă formal?

Par vorbe de clacă între-bările, exprimate de noi ca atitu-dine (am făcut în vreme pro-puneri în spațiul public repre-zentativ şi apoi le-am reluat înmulte articole, de asemenea pu-blice) însă răspunsurile sunt

importante şi de neamâ-nat. Noi credem că

Ansamblu monumen-tal „Calea Eroilor” esteconceput şi realizat să fieANSAMBLU, însă com-portamentul nostru nearată în necunoştiinţă decauză şi aici ne referimstrict la formalismul ul-tim(ului)(ei) marş/defi-lare/procesiune /preum-blare de-a împreună!

Am urmărit cu emoţie mani-festarea publică din toamna 2016(27 Oct. 2016, ora 12.00), cea dela împlinirea centenarului - cutrimitere la evenimentul eroic dela podul de fier de peste Jiu, carel-a inspirat (Aceasta a fost finali-tatea, dobândită, pas cu pas, a u-nui adevărat ansamblu, cu funcţieprecisă pentru cinstirea eroismu-lui! Apoi funcţia principală a fost

absorbită de discursul despre artaangajată şi ascunsă de incomodasacralitate, deturnată de apariţia înpeisaj a... fostului – regimmonarhic!) pe Constantin Brâncuşisă dea curs unei cerinţe publice.Nici planul de urbanism, în pas cumodernizarea inevitabilă, nu segrăbeşte să dea continuitatea... CăiiEroilor. Trebuie să aştepte şi aces-ta la barieră trecerea trenului şi atimpului cu dobândă, al lucidităţii?Am fost pe o cale a eroilor şi tri-umfului, pe Champs Elisee, şi amasistat la o defilare – tot centenară,prin 2014/14 Iulie, ora12.00! Pemarginile căii tricolore lumea însărbătoare, ieşită cu miile, partici-pa cu sobrietate, cu o vădită bu-curie, într-un spirit al civismului

impecabil. La noi, la Târgul Jiu, de ziua cente-narului nostru, era zi de strâns gunoiul, cutomberoanele în faţa porţilor (păstrăm spre

adeverire arhivele foto de la cele două eveni-mente!). Un tractor cu remorcă bloca harnicprestaţia salubrităţii publice. Făcea apoi slalomprintre maşinile parcate pe stăduţa şi aşa destulde îngustă. Preumblarea avea de toate: discur-suri, marş, teatru de stradă, parastas, interviuriimportante, cuvântări şi larma celor ce îşipovesteau de-a valma, peste discursurile ofi-cialilor, câte şi mai câte. Costume populare,odăjdii preoţeşti, uniforme ale poliţiei comu-nitare şi împestriţarea noastră, cu ce aveam,inclusiv umbrelele din recuzită. Toate vor-beau... concluzia despre conţinutul şi percep-ţia evenimentului. Cerul ploua şi el confuzianoastră jalnică, asupra unui eveniment născutdintr-o idee bună, dar gestionat nepriceput, cuefecte inverse. Cum să ne recunoască UNES-CO Ansamblul, când noi înşine nu-l mai intu-im şi mai ales nu-l putem trăi coerent? De aicicredem că nu se grăbeşte lumea cu decizia săpunem şi ANSAMBLUL nostru, în panou deonoare la vedere, unde să nu fie cu nimic maiprejos decât cele ce şi-au găsit deja locul perâvnita listă UNESCO! Să ne imaginăm căintră mâine în patrimoniul umanităţii şi vinturiştii lumii să-l vadă! Cu ce poveste pleacă?

7. Cuminţenia Pământului, luată aici caultim argument, cel mai recent ne arată statis-tic, măsurabil, aderenţa noastră la taberele dinjurul redutei Brâncuşi. Unii au mers, cu bunăcredinţă, dând... un leu pentru ateneu, alţii audescoperit, mai comod, scenariul împotrivirii.Proiectul, aşa cum a fost promovat instituţio-nal, ca o punte şi cu lumea altfel iubitoare deBrâncuşi, a eşuat. Cei care au fost cu proiectul– Statul Român de ieri, cei care sunt StatulRomân de azi sunt, pe faţă, în vădit conflict...Neunitatea a atins dimensiuni de prăpastie.

Să ne amintim că ora, cu anii atâtor con-fruntări, se consumă anul acesta. Că un cerc cujumătăţile, spate în spate, se poate închide prinanularea tensiunilor disipării, fără a adâncitranşeele într-o prăpastie iremediabilă. Gândulla anul care ne aminteşte peste veac MareUnire a românilor să ne readune sub semnulsimbolului brâncuşian al sărutului, faţă cătrefaţă, într-o îmbrăţişare firească. Apoi, la masarotundă, cu relele tăcute-armistiţiu, săprăznuim împăcarea şi să ne unim energiilepentru un nou proiect de ţară, mai unită, întruun nou asalt secular, pentru nesfârşirea vieţii,în firea lumii noastre neostoite, venind dedeparte.

Foto: Sorin Buliga

)continuare din pag.3)

şi spectaculoase, uşor depistabile, atunci cândnu sunt expres explicite, în “Veniţi, priv-ighetoarea cântă…”, cartea dedicată de dl. Al.Florin Ţene acestui poet atât de greu de prinsîntr-o formulă.

Desigur, cercetătorul-biograf încearcă săatenueze asperităţile şi manifestările turbu-lente ale autorului “Nopţii de Decembrie”,punând în lumină o dimensiune biografică şiliterară unică, în care viaţa şi opera se între-pătrund, se intercondiţionează şi se com-pletează, creionând, într-adevăr, profilul celuimai important “opozant” al lui Eminescu înepocă, precum şi a celui dintâi simbolist şiteoretician al simbolismului românesc.

Credem că, după ampla monografie al luiAdrian Marino, ca şi a paginilor dense şi com-prehensive ale lui Călinescu, Vianu, VladimirStreinu, Caracostea sau Mihai Zamfir, ca săcităm doar câţiva dintre exegeţii luiMacedonski, cartea lui Al. Florin Ţene este

cea mai solidă şi viabilă lucrare dedicată vieţiişi operei macedonskiene.

Chiar dacă autorul ţi-a propus - pentrufacilitarea lecturii şi o mai uşoară şi directăapropiere de om şi operă ― să realizeze omonografie romanţată, un roman de tip lovi-nescian, “Veniţi, privighetoarea cântă…” esteo veritabilă relansare a poetului “Nopţilor” înspaţiul public, un excurs, deopotrivă senti-mental şi critic, în universul atât de contradic-toriu şi controversat al celui care a putut spunedespre Poetul Nepereche: “… nici un verssemnat de Eminescu nu e al acestui poet”.

În configurarea lucrării sale, dl. Al. FlorinŢene a parcurs întreaga operă macedonskiană,selectând - din articole, proze, poezie, dra-maturgie - cele mai importante şi relevantemomente, aspecte, atitudini etc. biografice şimemorialistice, impunând un paralelism sub-til între izolarea socială, damnarea şi mizeriamorală la care a fost supus omul Macedonski

şi înălţarea spre artă a creaţiei sale. Biograful vădeşte, de asemenea, un spirit

critic lucid, dar şi o înţelegere superioară acondiţiei şi talentului subiectului său. Este,indiscutabil, mai mult decât meritorie aventu-ra biografului în viaţa socială şi politică aepocii, în istoria - mai ales artistică - a marilororaşe pe care Macedonski le-a vizitat, încer-când să şi le apropie, ca şi bogăţia de date şinume vehiculate în demersul său.

Desigur, există şi fapte, lucruri şi perso-naje inventate de biograf, dar acestea suntinerente într-o biografie romanţată ca a d-luiAl. Florin Ţene, el însuşi un scriitor complexşi nuanţat.

Am putea spune, împreună cu AdrianMarino, că Macedonski creează, în plan spiri-tual şi social, un stil, “o tipologie morală,făcută din miraj şi himeră lucidă, voluptateamistificării şi totodată a demistificării, trăităalternativ ca o damnare, dar şi cu profundă

satisfacţie ideală”, creionare a personalităţiimacedonskiene pe care şi dl. Al. Florin Ţeneo realizează la parametrii cei mai înalţi ― cuo bună doză de iubire şi devoţiune, documen-tat şi echilibrat, perfect racordat la scopul pro-pus: acela de a-l înfăţişa pe inadaptabilulMacedonski prin propria aserţiune: “Poeţilornu li se poate pretinde să trăiască sufleteşte înviaţa reală. Este de ajuns că sunt, ca oameni,victimele ei”.

1 Al. Florin Ţene a mai publicat un romande gen, “La braţ cu Andromeda. Viaţa scri-itorului Gib I. Mihăescu între realitate şipoveste” (2016), şi promite să nu se opreascăodată cu publicarea monografiei dedicată luiMacedonski.

2 În “Forţa morală”, an II, nr. 10, 6 ianuarie1902.

3 În “Viaţa lui Alexandru Macedonski”, deAdrian Marino, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1966.

BRÂNCUŞI, MAI APROAPE..

mai 2017CULTURAvâlceană14

Luni, 15 mai 2017, la Filarmonica dinRâmnicu Vâlcea a avut loc concertul

„Haydn & Mozart” în care alături deorchestra simfonică violonista MariaMarica a interpretat Concertul nr.5 pentruvioară şi orchestră de W.A. Mozart subbagheta lui Mădălin Voicu, şi, numai dirijorşi orchestră, în continuare, au interpretatDivertismentul în Re Major K. 219 deMozart şi Simfonia nr. 85 de Joseph Haydn.

Interpretare de clasă, sensibilitate, acu-rateţe, tinereţe, prezenţă de scenă la vio-lonistă dar, mai ales pentru noi, care avemorchestra, un acompaniament extrem dereuşit cum numai Mădălin Voicu ştie săfacă. La pupitrul vioarei I, concert maistru,desigur, Meda Stanciu...Toate comparti-mentele au funcţionat la maximum de po-tenţial, în cazul concertului de Mozart, cumultă supleţe şi bine punctat.

Un concert cum demult nu am mai ascul-tat la care amprenta a fost acurateţea acom-paniamentului orchestral şi a simfoniculuisemnat de Joseph Haydn...Mădălin Voicune-a demonstrat, iarăşi, că orchestra vâl-ceană poate să sune aşa cum a sunat orches-tra radioteleviziunii, sub bagheta sa, aşacum am auzit-o acum nouă ani tot în această

sală. Atunci, Mădălin s-a jucat cu ansamblulorchestral bucureştean, renumit naţional şiinternaţional, aşa cum acum a reuşit să-lcapteze pe cel râmnicean, şi să se joace dinnou. Asta este!... ludicul face parte din arta-fapta marilor maeştri.

Toate lucrările sunt foarte cunoscute, seîntrec care mai de care în strălucirile date desclipirile zorilor dimineţii, ambii compozi-tori fiind aşi în frazarea şi structura muziciiclasice, reuşind pe rând, dacă nu în acelaşitimp, să se ridice la ceruri, şi să dea viaţă şiomologând binecunoscutele opusuri demuzică camerală, anticameră a muzicii sim-

fonice. Nu există meridianpe pământ, scenă muzi-cală, în aceşti două sute deani de gigant clasicismmuzical să nu se audăacordurile rotunde şi clare,din nou sclipitoare, ale luiMozart şi Haydn...Mozartşi Haydn însoţesc melo-manul de oriunde, de pepământ, de la naştere şipână la moarte!

NOTE:

Mădălin Voicu s-a născut la Bucureştiîn iulie 1952, şi va împlini, pe 10 iulie 2017,65 de ani! Este fiul unuia dintre cei mai mariviolonişti ai României, Ion Voicu! A absol-vit Conservatorul Ciprian Porumbescu,secţia vioară, şi îl ştim dirijorul orchestreide cameră „Ion Voicu” din Bucureşti. Afăcut studii de dirijat la Trier, Mainz,Stuttgart, Londra. „A dirijat orchestra sim-fonică a Filarmonicii din Ploieşti, aFilarmonicii Oltenia din Craiova, Orches-tra Naţională Radio, şi a fost director alFestivalului Internaţional George Enescudar şi profesor de muzicologie la Academia

de Muzică Attaturk din Izmir, Turcia. A fostmembru de onoare al Academiei Francezede Arte, Ştiinţe şi Litere. (...) Talentat, con-troversat, criticat dar şi apreciat, MădălinVoicu rămâne una din cele mai îndrăgitepersoane publice din ţară” (din programulde sală al concertului).

Maria Marica s-a născut pe 8 septem-brie 1998 într-o familie de muzicieni. (...) Înprezent este eleva în clasa a XI-a la Co-legiul de Muzică “Sigismund Toduţă” Cluj-Napoca, îndrumată de prof. univ.dr. NicuşorSilaghi. În anul 2016, Maria a obţinut pre-miul al II-lea la Concursul InternaţionalStreichwerk de la Berlin, şi premiul al II-leala faza natională a Concursului Lions,Timişoara. (...) A concertat ca solistă aOrchestrei de Cameră Radio, a Filarmoniciide Stat Transilvania Cluj-Napoca, aFilarmonicii din Ramnicu-Valcea, (...)colaborand astfel cu dirijori precum SabinPăutza, Theo Wolters, Alexandru Ilie,Petronius Negrescu, Jozsef Horvath, JankoZsolt, Gabriel Bebeşelea (...) A sustinutrecitaluri la Cluj-Napoca, Bistrita, Zalău,Sighetu-Marmaţiei, Braşov, la AtheneulRoman, în cadrul Festivalului “Enescu şimuzica lumii”, Sinaia; Bad Endorf,Germania, Montepulciano, Italia şi Menlo-Atherton, SUA”(din programul de sală alconcertului).

Simion PETRE

HAYDN & MOZART ŞI MĂDĂLIN VOICU &MARIA MARICA LA RÂMNICU VÂLCEA!

UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNTRE UNITATE ŞI DEZBINARE?

În anul 1945, Europa era profund afectatăde urmările celui de-al Doilea Război

Mondial, cel mai mare conflict militar, politic,economic şi diplomatic din istoria omenirii. Înaceste condiţii, francezul Jean Monnet şi-a datseama că pentru a se evita declanşarea unei alteconflagraţii era necesar ca guvernele Franţei şiGermaniei şi chiar ale altor ţări europene săgestioneze împreună industria cărbunelui şi aoţelului. La data de 9 mai 1950, ministrulfrancez de externe, Robert Schuman a anunţatprintr-un discurs ideea lui Jean Monnet, princare i-a convins nu numai pe conducătoriiFranţei şi Germaniei, ci şi pe cei ai Belgiei,Italiei, Luxemburgului şi Olandei. În anul 1951aceste state au înfiinţat Comunitatea Euro-peană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), fon-dată prin Tratatul semnat la Paris, pe 18 aprilie.Aceasta a fost prezidată prima dată de Monnet,între anii 1952 şi 1955. Tot el a fost fondatorulşi preşedintele Comitetului de acţiune pentrustatele unite ale Europei 1955 - 1975. S-a făcutprimul pas spre o Europă unită, care avea cascop constituirea unei pieţe comune a cărbu-nelui şi producţiei sidelurgice. Pe 25 martie1957 s-au semnat la Roma, două tratate sepa-rate, care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958,care au dus la stabilirea Comunitaţii E-conom-ice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europenea Energiei Atomice (Euratom), pri-ma având caobiectiv crearea unei pieţe co-mune şiapropierea politicilor economice, iar cea de-adoua promovarea cercetării nucleare.

Instituţiile comune celor trei comunităţi aufost stabilite printr-un tratat semanat la Bruxe-lles, la 8 aprilie 1965, care a intrat în viguare la1 iulie 1967. CEE a fost transformată oficial înComunitatea Europeana, prin tratatul UniuniiEuropene (Tratatul de la Maastricht-Olanda),semnant în februarie 1992 şi intrat în viguare la1993. Noul Tratat stabileşte obiectivele Uniu-nii Europene. După anul 1950 au urmat valuri

succesive de aderare la Uniunea Europeană.Pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European a

votat cu o majoritate de voturi Tratatul de ade-rare a României şi Bulgariei la Uniunea Euro-peana, care s-au raliat la 1 ianuarie 2007. Ade-rarea ţării noastre la UE reprezintă un eveni-ment istoric, cu profunde semnificaţii pentruviitorul său şi al poporului român, dar acest de-ceniu nu e marcat cu entuziasm.

În prezent Uniunea Europeană include 27de state, urmând ca peste doi ani Marea Bri-tanie să iasă din acestă organizaţie internaţion-ală, fiind declanşate negocierile în acest scop.În prezent nu se cunosc cu exactitate urmările„Brexitului”, dar cu siguranţă vor fi schimbăriimportante, de la problemele economice, la ce-le sociale. În ultimii ani au fost discuţii aprinsecu privire la viitorul Uniunii Europene. Este orealitate că trăim într-o lume incertă, aflată în-tr-o continuă schimbare, care se confruntă cumulte ameninţări. În aceste condiţii pe 25 mar-tie 2017, la Roma a avut loc un Summit aniver-sar, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la sem-narea actului fondator al UE, a Tratatului carea pus bazele Comunităţii Economice Euro-pene. Acest summit istoric, crucial, s-a desfăşu-rat într-o atmosferă tensionată, statele compo-nente având viziuni diferite cu privire laviitorul Uniunii. A absentat primul-ministru alMarii Britanii - Theresa May. S-au vehiculatcinci scenarii considerate fezabile pentru vii-torul UE. Acestea vor fi intens dezbătute înţările membre şi este posibil să se contureze şialtele. Liderii Uniunii Europene au semnat odeclaraţie solemnă de unitate şi viitor comun,care nu a putut ascunde însă diviziunile care îisepară. Conducătorii celor 27 de state membreşi instituţiile europene s-au angajat să acţio-neze pentru o Uniune care favorizează progre-sul economic şi social, precum şi coeziunea şiconvergenţa, asigurând în acelaşi timp integri-

tatea pieţei interne. O Uniune „care să ţină contde diversitatea sistemelor naţionale şi de rolulesenţial al partenerilor sociali”. Declaraţia de laRoma nu menţionează o Europă „cu mai multeviteze ci numai cu ritmuri diferite”. Statelemembre vor putea alege să coopereze strâns cuprivire la anumite aspecte, permiţând gru-purilor de ţări să se deplaseze în direcţia inte-grării cu viteze multiple. În esenţă s-a su-bliniatcă „Uniunea este una şi este indivi-zibilă” şi nuva funcţiona cu mai multe viteze, ci va avea rit-muri şi intensităţi diferite. În opinia noastră nusunt prea multe elemente noi, iar Declaraţia dela Roma poate fi considerată un compromispentru a salva Unitatea. Nu ne facem iluzii căRomânia va cunoaşte o dezvoltare caGermania, spre exemplu, care este considerată„motorul”, „locomotiva” dezvoltării Europei.În cadrul întâlnirii informale de la Roma,preşedintele României, Klaus Jo-hannis a ple-dat pentru renunţarea la sintagma „Europă cumai multe viteze”. În cadrul reuniunii a prezen-tat pericolele unei Europe cu două viteze, celmai mare fiind revenirea la geometria Cortineide Fier, care ar fi mortală pentru Uniune.Totodată a insistat asupra faptului că obiectivulmajor al ţării noastre este acela al unei UniuniEuropene unite.

După evenimentul de la Roma sunt maimulte semne încurajatoare, şanse pentru viitor.În context trebuie apreciat că, la Conferinţapentru Securitate de la Munchen - Germania,din februarie 2017 vicepreşedintele SUA MikePence a dat asigurări că SUA rămân „cel maimare aliat” al Europei. Dezbaterile despreviitorul Europei vor continua pe durata a doi-trei ani. România trebuie să fie mai activă, să-şiprezinte mai clar, mai vehement, punctele devedere, la nivel european, şi să facă eforturi maimari pentru a se integra, cu adevărat, înUniunea Europeană, în caz contrar visul euro-

pean al românilor şi opţiunea lor proeuropeanăcare se menţin la un nivel ridicat se pot trans-forma într-un coşmar, în condiţiile în care s-acreat un mare decalaj între aşteptările cetăţe-nilor, nu numai români şi ceea ce oferă Europa.Este suficient să amintim că ţara noastră se aflăîn topul celor mai sărace 15 zone din Europa.Un avantaj care trebuie fructificat îl constituefaptul că la începutul anului 2019, România vadeţine, pentru şase luni, preşedenţia UniuniiEuropene. În ciuda faptului că cele 27 de statemembre au viziuni diferite despre modul în ca-re se va contura viitorul UE, preşedinteleComisiei Europene Jean Claude Juncker a pre-cizat, optimist, că UE „va aniversa 100 de ani”.Este esenţial ca în viitor, toate statele UE, toţicetăţenii lor să fie trataţi cu deplină egalitate, săse renunţe la ordinele executive care vin de laforurile de conducere ale organizaţiei, de laBruxelles sau Strasbourg. Se spune că dinaceastă cauză România a devenit un stat pse-udoindependent. Pentru aceasta trebuie găsitesoluţii adevărate, realiste, într-o lume nesigurăcare se confruntă cu mari probleme şi ame-ninţări, care se transformă şi devine tot maicomplicată. Pentru moment, Europa poate răsu-fla uşurată, în condiţiile în care, tabăra anti UEnu a câştigat legislativele din Ţara Lalelelor şiprezidenţialelor din Franţa. Rămâne de văzut cese va întâmpla la alegerile din acest an dinMarea Britanie şi Germania. Se ştie că sunt şivoci care prevestesc destrămarea Uniunii.

În aceste condiţii, pe 9 Mai am sărbătorit cuîn-credere Ziua Europei. Rămâne însă între-barea: în ce direcţie va merge Europa? Acumlumea se reaşează, se redefinesc centrele deputere şi de influenţă, se redesenează hartapolitică a Eu-ropei şi a lumii care se va schimbaradical. Un-de se va afla România?

Gheorghe PANTELIMON

mai 2017 15CULTURAvâlceană

ROLUL FEMEILOR MIRONOSIŢE ÎN ISTORIA MÂNTUIRII

Este foarte greu a cuprinde cu minteacomplexul feminin şi a pătrunde cu

simţirea fiinţa care dă naştere vieţii. Dacăfacem o incursiune în istoria omenirii, putemobserva că dintru început omul a apărut pepământ ca o entitate, ca o unitate alcătuită dinbărbat şi femeie, care să se completeze reci-proc, fiecare având rolul sau rostul său încadrul acestei entităţi. Femeia a fost părtaşă,împreună cu Adam, nemuririi spirituale dar,din mândrie şi îngâmfare, a fost pradă uşoarăvrăjmaşului. Rezultatul căderii în păcat îlcunoaştem. Femeia, care a fost zidită cu maimultă atenţie din partea Creatorului decât băr-batul, a atras după sine blestemul şi pedeapsaizgonirii din Grădina Edenului.

Ce a urmat după aceasta, a reprezentat undezastru pentru femeie. Lumea antică a pus-oîn rândul vieţuitoarelor necuvântătoare şi aconsiderat-o o unealtă în mâna bărbatului. Înepoca pietrei, femeia era lucrător la râşniţă, înepoca vânătorii era aruncată fiarelor sălbaticeca jertfă obişnuită. Abia în epoca matriarhatu-lui, când apartenenţa la gintă se stabilea pelinia descendenţei materne, femeia a început ase bucura de atenţia familiei.

Religiile orientale au socotit-o vrăjitoarecu duh rău, care trebuia înlăturată din grupuliniţiaţilor, grup alcătuit exclusiv din bărbaţi.Oracolele păgâne o luau drept „piază rea” sauobiect de necâştig. Pe piaţa tragică asclavagismului, femeia era „marfa” cea maiieftină, pentru că exista o concepţie străvechecă femeia nu are valoare.

În acest context al lumii vechi, există oexcepţie: poporul ales sau poporul evreu, însânul căruia aveau să se împlinească profeţiilemesianice. Nici la acest popor femeia nu aveadrepturi egale cu bărbatul, dar ea era socotităfiinţă cugetătoare, de acelaşi sânge şi cu ace-leaşi aspiraţii şi idealuri ca şi bărbatul.Dumnezeu arată faptele sale minunate prinSara, soţia lui Avraam; Maria, sora lui Moise;Rahela, soţia lui Iacov şi multe alte femeisfinte.

Şi după cum păcatul şi moartea intraseră înlume printr-o femeie – Eva – tot printr-ofemeie avea să se nască după trup IisusHristos, Mântuitorul lumii, din FecioaraMaria. Interesat de observat faptul că îngenealogia sau cartea neamului lui IisusHristos, redată de Sfânta Evanghelie dupăMatei, capitolul I,versetele 1-17, se încalcăregula care stabilea că în genealogii trebuie săfie menţionaţi numai primii născuţi, şi dintreaceştia, numai cei de parte bărbătească.Femeile erau oprite cu desăvârşire să figureze

în genealogii. În genealogia sus menţionatăvom întâlni patru femei, şi încă unele străinede sângele lui Israel, iar altele cuprinse deviciul destrăbălării. Acestea sunt: Tamara,care-şi dobândeşte urmaşi chiar din sămânţasocrului său; Rahav, o desfrânată de neamcananeu; Rut, o moabiteancă ce se va căsătoricu Booz şi din urmaşii lor se va naşte regeleDavid şi Batşeba, soţia lui Urie heteul, care vadeveni soţia lui David şi va naşte pe Solomon,vestitul rege în înţelepciune al lui Israel.

Includerea acestor femei adultere şi des-frânate în spiţa neamului lui Mesia s-a făcutdin mai multe motive. În primul rând, dupăcum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur încomentariul la Evanghelia după Matei, „IisusHristos n-a venit pe pământ să ocoleascăocara şi ruşinea noastră, ci a venit anume ca săo şteargă. Aceasta este tocmai o dovadă aîndurării sale faţă de cei păcătoşi, din care nus-a ruşinat să-şi tragă originea trupească”.Femeile de neam străin, care s-au învrednicitde cinstea de a fi numărate în şirul neamuluilui Mesia, preînchipuiesc chemarea tuturorneamurilor la creştinism, deci şi a păgânilor.Femeile desfrânate sunt chipul chemării păcă-toşilor la pocăinţă, spre a se încredinţa toţi demântuirea adusă lumii de către Fiul luiDumnezeu. Un alt motiv pentru care s-aumenţionat aceste femei este că ele erau tipulBisericii dintre neamuri. Căci după cum băr-baţii menţionaţi au luat pe acele femei căzuteîn diferite păcate, tot aşa şi Iisus Hristos şi-aînsuşit natura omenească decăzută prin di-ferite păcate şi a ridicat-o la starea de dinaintede cădere, jertfindu-Se pentru toate neamurile.

Situaţia istoriei omenirii s-a schimbat o-dată cu întruparea lui Iisus din Sfânta Fe-cioară, fapt ce a însemnat nu numai distru-gerea barierelor inegalităţii dintre bărbat şifemeie, ci şi pecetluirea reală între Dumnezeuşi om prin femeia-mamă. Sufletul curat alMaicii Domnului avea să fie străpuns de sabieşi zdrobit de durere în timpul patimilor Fiuluisău iubit, participând apoi la punerea în mor-mânt a trupului Domnului Hristos.

Evenimentele care au decurs ulterior audovedit rolul extraordinar al femeilor miro-nosiţe în istoria mântuirii. La iudei era obi-ceiul ca trupul îmbălsămat, depus în mormânt,să fie încă multe zile tămâiat şi uns cu mir,după posibilităţile familiei sau prietenilorcelui decedat. De acest ritual se ocupau anu-mite femei, numite mironosiţe, adică purtă-toare de miruri, de miresme, femei credin-cioase, care duceau o viaţă de sfinţenie şi carefuseseră alături de Maica Domnului în timpulPatimilor. Aşa cum ne relatează Sfântul E-

vanghelist Marcu (cap. 16, versetele 1-8),după ce a trecut ziua sâmbetei, femeile mi-ronosiţe au cumpărat miresme ca să vină săungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, înprima zi a săptămânii (care avea să fie numităZiua Domnului sau Duminica), pe când ră-sărea soarele, au venit la mormânt. Acesteaerau: Maria lui Iosie, adică Maica Domnului,Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria şiMarta, surorile lui Lazăr din Betania, Maria,mama lui Cleopa, şi Suzana. Curajul lor a fostatât de mare, încât nu le-au înspăimântat nicifuria evreilor, nici garda romană de la mor-mânt. În timp ce apostolii se răspândiseră şierau cuprinşi de frica iudeilor, femeile miro-nosiţe, fiind „biruite de dragoste”, după cumne spune Sinaxarul din Sfânta şi Marea Du-minică a Paştilor, adică pătrunse de sentimen-tul iubirii, de evlavie, de credinţă puternică şide nădejde, sunt primele care aud vestea de laînger: „A înviat Domnul! Nu este aici, iatălocul unde L-au pus”. Acelaşi Sinaxar nespune: „Drept era ca seminţia fe-meiască săaudă ea, mai întâi, bucuria învierii, ca ceea cea auzit mai întâi: „întru dureri să nască fii”.

Mai mult decât atât, Maria Magdalena esteprima care vede pe Domnul înviat şi vesteşteînvierea mai întâi Sfinţilor Apostoli şi apoi latoată lumea. În timp ce apostolii au fost temă-tori, femeile mironosiţe au fost primele mar-tore şi primele vestitoare ale Învierii. MariaMagdalena a propovăduit Evanghelia în îm-prejurimile Ierusalimului, convingând mulţioameni de faptul că Domnul Hristos este Fiullui Dumnezeu cel proorocit în Vechiul Tes-tament. Ea a fost bătută şi persecutată de iudeipentru răspândirea şi vestirea Învierii, dar acontinuat predica în Palestina şi Asia, până laadânci bătrâneţe, fiind ucisă cu pietre.

Pilda femeilor mironosiţe a fost urmată înistorie de femeile şi fecioarele care s-au con-sacrat slujirii neabătute Mântuitorului şiSfinţilor Apostoli, începând cu primele comu-nităţi creştine, a căror organizare se păstreazăşi astăzi în Biserica Ortodoxă. Asemenea Mai-cii Domnului, mama creştină pătrunsă de dra-goste sfântă, a dat elemente valoroase, cu unmare rol în ridicarea societăţii spre civilizaţie.Mama a fost, de-a lungul veacurilor, cea carea păstrat şi transmis cele mai nobile senti-mente, sacrificându-şi tot avutul şi punând înslujba urmaşilor toată dragostea ei. Deşi esteaparent firavă, rezistenţa fizică în timpul naş-terii şi curajul mamei sale este de nedescris.Istoria cunoaşte nenumărate exemple de femeisfinte: Antuza, mama Sfântului Ioan Gură deAur; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare;Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul;Monica, mama fericitului Augustin; Elena,

mama împăratului Constantin cel Mare şimulte altele, la care se adaugă femeile sfinteale neamului nostru românesc: Maria, mamalui Ştefan cel Mare; Despina, soţia lui NeagoeBasarab; Teodora, mama lui Mihai Viteazul,care s-a călugărit la Mănăstirea Cozia subnumele de monahia Teofana; Maria, soţiavoievodului martir Constantin Brâncoveanu şimulte altele, purtătoare de mir ale neamuluinostru.

Tuturor acestor femei, atât purtătoarelor demir de pe vremea Mântuitorului, cât şi ma-melor adevărate, trăitoare convinse ale Evan-gheliei, curajoase fără egal, pătrunse în toatăfiinţa lor de învăţătura sfântă şi care contri-buie prin jertfa lor la înfrumuseţarea trupuluitainic al Domnului şi la armonia familiei creş-tine, Biserica Ortodoxă le-a consacrat o zispecială, şi anume Duminica a treia dupăPaşti, numită a Mironosiţelor. Sărbătoarea lordin anul acesta, în ziua de 30 aprilie, a fost unmoment de înaltă trăire sufletească pentruEparhia Râmnicului. Un număr impresionantde credincioşi a participat la slujba SfinteiLiturghii de la Catedrala din Râmnicu Vâlcea,oficiată de un mare sobor de preoţi şi diaconice au avut în fruntea lor ierarhi de seamă aiBisericii Ortodoxe: Înaltpreasfinţitul Irineu,Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolit al Olte-niei; ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râm-nicului; Preasfinţitul Inochentios, Episcop deBurundi şi Ruanda (Africa); PS Andrei,Episcopul Covasnei şi Harghitei; PS Visarion,Episcopul Tulcii; PS Varlaam Ploieşteanul,Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şiPS Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar alArhiepiscopiei Râmnicului.

Credincioşii prezenţi la această slujbă autrăit momente înălţătoare şi şi-au hrănit sufle-tul cu cuvântul de învăţătură rostit de PSIrineu, Mitropolitul Olteniei, care a amintitfaptul că acum cinci ani a iniţiat aducerea înOltenia a moaştelor Sfântului Ierarh Calinic laCernica, episcopul Râmnicului, sărbătorit înfiecare an la 11 aprilie. La această sărbătoarede suflet a Eparhiei Râmnicului, sutele decredincioşi prezenţi au avut prilejul să seînchine la moaştele Sfântului Sfinţitului Mu-cenic Ciprian, aduse de la Biserica Zlătari dinBucureşti.

În încheiere, ÎPS Varsanufie, Arhiepis-copul Râmnicului, a mulţumit lui Dumnezeupentru aceste momente de bucurie duhov-nicească, iar credincioşii au primit binecu-vântare de la înalţii ierarhi.

Constantin MĂNESCU - HUREZI

mai 2017CULTURAvâlceană16

NOTAZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţe-nilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica,fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului. Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 28 mai 2017

ANUNŢ LITERAR

La rugăminţile mai multor scriitori neincluşi în primele volume Popasuri1-2, am decis să scot un volum Popasuri 3, cu scriitorii de pe Olt şi

Olteţ neincluşi în volumele anterioare. Vă rog să trimeteţi un CV, o poză (color),şi 1-2 pagini literare. Email-urile mele: fsmarandache@gmail.com şismarand@unm.edu.

Revistă apărută cu sprijinul edililorvâlceni, care iubesc cultura scrisă,

şi al Arhiepiscopiei Râmnicului

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri

Rutiere, Construcţii Civile şiIndustriale

Contact: 0740.035.985

Pe Aleea Nemuritorilor din centrul civical municipiului Târgu-Jiu sunt impri-

mate stele dedicate unor personalităţi ex-cepţionale, culturale şi ştiinţifice, care au mar-cat profund istoria oraşului, aducându-i în a-celaşi timp un prestigiu de necontestat. Princalităţile şi contribuţiile însemnate la evoluţiaoraşului şi a ţării, aceşti mari oameni vor trăiveşnic în amintirea noastră, nouă revenindu-ne obligaţia de a cinsti cum se cuvine memo-ria lor. Ei pot fi luaţi drept exemplu şi potstimula astfel entuziasmul şi creativitatea ti-nerei generaţii.

Aleea Nemuritorilor a fost inaugurată înanul 2012 (proiectul acesteia plecând de lapropunerea scriitorului Ion Cepoi), cu stelaartistului Constantin Brâncuşi (creatorulsculpturii moderne) şi apoi în fiecare an, cuocazia „Zilelor Municipiului Târgu-Jiu” şi/sauale „Zilelor Turismului Gorjean”, s-au adău-gat alte stele închinate unor personalităţimajore: Sergiu Nicolaescu, Elvira Godeanu,Aretia Tătărescu, Tudor Arghezi, TudorVladimirescu, Ecaterina Teodoroiu (2013),Dincă Schileru, Aristizza Romanescu (2014),Francisc Milescu, Victor Daimaca (2015) şiAlexandru Ştefulescu (2016). Realizarea uneiastfel de alei este în mod cert un prilej de mân-drie nu numai pentru gorjeni, dar şi pentru toţiromânii care viziteză oraşul.

În anul 2017, o astfel de stea ca simbol alexcelenţei a fost dedicată inginerului ŞtefanGeorgescu-Gorjan, realizatorul tehnic alColoanei fără Sfârşit, lucrare monumentalăcreată de Brâncuşi în anul 1937 şi amplasatăîn Parcul Coloanei din Târgu-Jiu. În data de16 mai, stela a fost dezvelită de către un grupde cercetaşi cu ocazia zilelor oraşului Târgu-Jiu, la ceremonie participând numeroase ofi-cialităţi şi oameni de cultură din Gorj. La fes-tivitate au luat cuvântul Doru Strîmbulescu(managerul Centrului „Brâncuşi”), AdrianTudor (viceprimarul municipiului Târgu-Jiu)şi Sorana Georgescu-Gorjan, fiica ingineruluiomagiat, evident emoţionată de importanţamomentului. De altfel, este a doua oară cândautorităţile cinstesc memoria tatălui său, în2007 Consiliul Local Târgu-Jiu conferindpost-mortem inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, titlul de „Cetăţean de Onoare“ al

Municipiului Târgu Jiu, pentru meritedeosebite la ridicarea AnsambluluiMonumental „Calea Eroilor“ din Târgu-Jiu(avându-se în vedere că el a fost şef al proiec-tului de realizare a Coloanei fără Sfârşit ).

Doamna Sorana Georgescu-Gorjan a vor-bit pe scurt despre despre tatăl său şi despreimportanţa evenimentului: „Este un momentextraordinar de deosebit! Pentru tata, acestmoment este o mulţumire peste ani! Tatăl meuvine din Gorj, prin bunicul născut la Go-dineşti. El se socotea triplu oltean şi ţineaenorm la Gorj. Faptul că steaua tatei estedezvelită aici, la Târgu-Jiu, este pentru mine o

bucurie! Când eram mică, tata m-a învăţat opoezie pe care o aprecia foarte mult – « Lasteaua ». Iată că acum steaua a coborât şi pepământ pentru tata. Vă mulţumesc!”.

În după-amiaza aceleiaşi zile, Sorin Buliga(consilier la Centrul „Brâncuşi”) a realizat uninterviu cu doamnă Sorana Georgescu-Gor-jan, punându-i mai multe întrebări legate deactivitatea sa privind următoarele aspecte:reconstituirea dublei creaţii a Coloanei fărăsfârşit (artistică a lui Brâncuşi şi tehnică ainginerului Gorjan), exegeza de o binevenităacribie a vieţii şi operei lui ConstantinBrâncuşi, „asceza de bibliotecă” necesarăîntocmirii volumului de aforisme „Aşa grăit-a

Brâncuşi” şi modul în care ar dori să sedefăşoare pe viitor activitatea Centrului deCercetare, Documentare şi Promovare„Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu (domniasa fiind şi membru al Consiliului ştiinţific alinstituţiei respective). Redăm, în continuare,răspunsurile distinsei noastre invitate:

„În această zi de 16 mai 2017, am avut omare bucurie – am asistat la dezvelirea steleidedicate tatălui meu, inginerul Ştefan Geor-gescu-Gorjan pe «Aleea Nemuritorilor» dinTârgu-Jiu. Îmi aduc aminte, cu zece ani înurmă, tot într-o zi de mai (n.n.: mai precis pe22 mai), tata a fost numit postum cetăţean de

onoare al oraşului Târgu-Jiu. Cu douăze-ci de ani în urmă, într-o zi de martie, laschitul Crasna a avut loc o comemorarepentru Constantin Brâncuşi, Aretia şiGheorghe Tătărescu şi de asemenea pen-tru tata. Am participat şi eu acolo şi a fostun moment de mare emoţie. Acum dinnou, după alţi ani, asist la acest moment– astral, zic eu – care pentru mine şi pen-tru tata, de acolo din steaua unde se află,este o mare bucurie.

Tatăl meu era oltean, urmaşul unuigorjean din Godineşti şi al unei oltencedin Vâlcea. El însuşi fiind născut laCraiova, se socotea triplu oltean şi erafoarte mândru de această obârşie a lui,aşa cum era de altfel şi Brâncuşi.Colaborarea lui cu marele artist, înce-pând din 1934-1935 şi finalizându-se în1937-1938 prin ridicarea Coloanei fărăSfârşit, a însemnat un moment de vârf înexistenţa sa şi a reprezentat pentru famil-ia noastră o mare bucurie şi o mare mân-

drie.Tata s-a prăpădit în 1985, iar ultimul lui

cuvânt înainte de Marea Trecere a fost „verti-cal”. Am considerat acest cuvânt ca un ade-vărat testament pentru mine, ca să încerc săcontinui ceea ce el lăsase neterminat, şi anumesă-i apară cartea în care a concentrat toateinformaţiile date de colaborarea lui cuBrâncuşi şi, de asemenea, să apăr Coloanafără Sfârşit de diversele vicisitudini care auapărut între timp, de demontare, de clonare şide multe alte momente nefericite. Am încercattoate acestea, cu o voce slabă, dar permanentă.De altfel, chiar momentul de astăzi îmi dăîncredere că pe Brâncuşi în continuare îl vom

respecta şi iubi şi că nimic nu este pierdut înapărarea lui.

L-am descoperit pe Brâncuşi în mai multemoduri. Eu m-am născut în anul 1939, în casaîn care tata l-a găzduit pe artist (în anul 1937).În casa aceea existau fotografiile făcute detata la ridicarea Coloanei, catalogul expoziţieipersonale deschise de Brâncuşi în 1933-1934la Brummer Gallery din New York (cu dedi-caţia sculptorului), bustul bunicului meu făcutde Brâncuşi în anul 1902 şi, de asemenea,căţelul cu care artistul obişnuia să se joace.Toate aceste elemente le-am conştientizat,aşadar, încă din copilărie şi tinereţe. Mai târ-ziu, ca redactor la Editura Academiei Ro-mâne, am lucrat la ediţia în engleză a cărţiidomnului Barbu Brezianu (Brâncuşi înRomânia) şi am încercat să studiez mai deaproape opera lui Brâncuşi, în special cea dinRomânia.

Trebuie să mai adaug că tata corespondacu cercetătorii din întreaga lume, iar unii din-tre ei au venit la noi în casă, i-am cunoscut şiam păstrat legătura cu ei şi după dispariţiatatei. Am corespondat, de pildă, cu SidneyGeist, Marielle Tabart, Doina Lemny şi cumulţi alţi brâncuşiologi importanţi, încercândsă fac cunoscute, în măsura în care am putut,lucruri precise, clare şi reale despre Brâncuşi.Din acest motiv am publicat şi cartea Aşagrăit-a Brâncuşi, cu aforisme bazate în spe-cial pe texte scrise chiar de mâna sculptorului.

Corectitudinea şi exactitatea în cercetareaştiinţifică le consider moşteniri din parteatatei, care era un om extrem de meticulos şi deexact şi tot ceea ce el a scris a verificat maiîntâi cu mare precizie. Asistând la modul luide a scrie şi de a publica, am căutat la rândulmeu să-i urmez calea. Am fost însă şi redactorla Editura Academiei şi ştiam că din aceastăpoziţie trebuia să verific toate citatele, pentrua nu da informaţii inexacte. Aşadar, aceastăformaţie de redactor academic şi-a spuscuvântul, iar ea s-a împletit cu iubirea faţă deBrâncuşi, care m-a făcut să încerc să respect şisă păstrez cât pot adevărul.

În ceea ce priveşte viitorul Centrului deCercetare, Documentare şi Promovare „Con-stantin Brâncuşi”, consider că ar fi necesar caacestuia să i se atribuie un spaţiu mai generospentru a se putea realiza conferinţe pe temebrâncuşiene. El ar avea menirea să se trans-forme într-un centru de importanţă naţionalăşi internaţională, cu scopul precis de a furnizainformaţii exacte despre viaţa şi opera luiBrâncuşi” .

Sorin Lory BULIGA

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21şi Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEPublicişti: Felix SIMA

Mihai SPORIŞClaudia VOICULESCU Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGabriel GIBGherghe SPORIŞPaulian BUICESCUIlie GORJANLigia NICOLESCU

Corector: Tina CICHIRDANTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

DEZVELIREA STELEI „ŞTEFAN GEORGESCU-GORJAN”PE ALEEA NEMURITORILOR DIN TÂRGU-JIU

Bondoc Sara s-a născut pe 12 aprilie 2007 în Italia unde lucrau părinţii. Când auvenit în ţară, cu banii strânşi, au deschis în Horezu o microinterprindere cu aparaturăşi servicii IT. Este în clasa a III-a la Liceul “Constantin Brâncoveanu”. De la şase aniface tenis de câmp, intensiv, la Râmnicu Vâlcea, 3-4 antrenamente pe săptămână cuantrenorul Darius Drăguşin. Are peste 15 cupe câştigate la diverse concursuri, situân-du-se pe locurile 2-3. Pe 21 mai 2017, de ziua tatălui, Constantin Bondoc, a cîştigatpremiul I la Petroşani, Cupa Electromax! Sora sa Alexandra este cel mai bun şidevotat prieten!...o ajută la lecţii. Sufletul ei este mama, Cristina, care are cel maidificil rol: „navigăm între a susţine moral o sportivă deja consacrată şi o fetiţă de zeceani care se joacă uneori cu păpuşi şi căţei de pluş...”

Ligia NICOLESCUSARA BONDOC