CuprinsPrefațăCuvânt către cititorCăminul, prima școală

Importanța școlii din căminPrimii profesoriCând să începem educația copilului

Metodele și manualeleMetodele de predareBiblia ca manualCartea naturiiÎnvățăturile practice din cartea naturii

Profesorii pregătiți corespunzătorPregătirea este necesarăUn apel pentru dezvoltarea personală

Ascultarea – lecția cea mai importantăCheia fericirii și a succesuluiÎnvățătura în frageda copilărieAscultarea trebuie să ajungă un obicei

Alte învățături fundamentaleStăpânirea de sineLiniștea și respectulGrija în tratarea proprietățilorPrincipiile sănătățiiCurățeniaGrija, ordinea și simetriaCurăția morală

Învățături cu privire la virtuțile practiceUtilitateaHărniciaSârguința și perseverențaRenunțarea la sine, altruismul și înțelepciuneaEconomia și cumpătarea

Dezvoltarea calităților creștineSimplitateaPolitețea și atitudinea reținutăVoioșia și mulțumireaSinceritateaCinstea și integritateaDependența de sine și simțul onoarei

Dezvoltarea caracterului este sarcina principalăImportanța caracteruluiCum se formează caracterulResponsabilitatea părinților în formarea caracteruluiCăile prin care este ruinat caracterulCum pot părinții să clădească în copii un caracter puternic

Elementele fundamentale ale clădirii caracteruluiAvantajul primilor aniPuterea obiceiuluiLegătura între vârstă, înclinații și temperamentVoința – un element pentru succesExemplificarea principiilor creștine

Disciplina și administrarea eiScopurile disciplineiTimpul pentru a începe disciplina

Disciplina în căminAdministrarea disciplinei pentru corectarea greșelilorCu dragoste și fermitate

Disciplina greșităDaunele îngăduințeiRezultatele unei discipline lipsite de exigențăReacția copiluluiAtitudinea rudelor

Dezvoltarea capacităților intelectualeCe cuprinde adevărata educație?Pregătirea pentru școalăAlegerea școliiResponsabilitatea bisericiiProfesorii și părinții sunt în parteneriatUnitatea în disciplinăEducația din facultate și colegiu

Importanța principală a dezvoltării fiziceExercițiul fizic și sănătatea*

Educația pentru viața practicăÎnvățarea meseriilor folositoareCunoașterea și respectarea legilor vieții

Păstrarea condiției fiziceGospodina în bucătărie*

A mânca pentru a trăiCumpătare în toate lucrurileCăminul și cruciada pentru temperanță

Îmbrăcămintea corespunzătoareBinecuvântările îmbrăcămintei potrivite

Învățarea principiilor fundamentale cu privire la îmbrăcămintePuterea fascinantă a modei

Păstrarea integrității moralePredominanța viciilor degradatoareEfectele practicilor dăunătoareAvertizări și sfaturiVigilența și ajutorul părintescLupta pentru reformă

Dezvoltarea puterilor spiritualeResponsabilitatea pentru interesele veșniceFiecare cămin este o bisericăSă-i conducem pe copiii mici la HristosPregătirea pentru a ajunge membru al bisericii

Menținerea experienței religioaseBiblia în căminPuterea rugăciuniiSabatul – Ziua cea mai plăcutăRespectul față de cele sfinteCoordonarea între cămin și biserică

Ziua răsplătiriiOra este târzieRăsplătirile

Ellen G. White

Îndrumarea copilului

PREFAȚĂCând căsătoria unește două inimi și continuă în dragoste și când se

întemeiază un cămin, una dintre primele preocupări ale celor căsătoriți este să-icrească bine pe copiii cu care sunt binecuvântați. Când privesc chipul daruluiprețios și neajutorat care este încredințat în grija lor, părinții din zilele noastrecumpănesc cu atenție întrebarea lui Manoah: „Ce va trebui să păzim cu privirela copil și ce va fi de făcut?”

Semnificația învățăturilor cu privire la îndrumarea copilului este înțeleasă celmai bine, dacă observăm locul important pe care îl ocupă Cuvântul luiDumnezeu și referințele frecvente și detaliate la acest subiect în scrierileSpiritului Profetic. În numeroasele ei cărți, dar mai ales în articolele ei cuprivire la viața creștină practică, apărute săptămânal în diferitele publicații alebisericii, Ellen White le-a adresat părinților numeroase sfaturi. Pe lângă acestea,ea a adresat mai multor familii sute de mărturii personale, în care a tratat, într-o modalitate specifică, problemele cu care se confruntau. În aceste articole șimărturii personale, ea a descris principiile care trebuie să-i călăuzească pepărinți, precum și procedeele pe care trebuie să le aplice în conformitate culucrurile care i-au fost descoperite în viziune.

În ultimii ani ai vieții, Ellen White și-a exprimat dorința de a publica o cartepentru părinții creștini, în care să se explice clar „datoria mamei și influența eiasupra propriilor copii”. Acea dorință este împlinită acum, prin publicarearecentă a cărții Căminul adventist și prin această carte. Numai o parcurgereatentă și cu rugăciune a sfaturilor semnificative ale acestui volum poate sădescopere influența uriașă și vastă a unei educații corespunzătoare a copiilor, înconformitate cu responsabilitatea pe care Dumnezeu le-a încredințat-opărinților.

Faptul că Ellen White a fost mamă a patru băieți [6] a făcut-o în stare săprezinte, într-o modalitate înțelegătoare și plină de simpatie, învățătura care i-afost împărtășită. Experiența ei în aplicarea practică a principiilor pe care le-aprezentat altora inspiră încredere în inima cititorului.

Pentru pregătirea cărții Îndrumarea copilului au fost folosite, ca surse, toatematerialele publicate și nepublicate, scrise de Ellen G. White. La sfârșitulfiecărui capitol sunt prezentate referințele complete. Deoarece cuprinsul acestuivolum a fost alcătuit dintr-o serie de materiale scrise ocazional, pe parcursul

unei perioade de șaptezeci de ani, pe măsură ce sunt asociate declarațiinumeroase aflate într-o succesiune firească în legătură cu subiectul, apare oschimbare inevitabilă a modalității de gândire și exprimare. Compilatorii s-aulimitat să aleagă, să ordoneze diferitele declarații și să pună titlurile.

Îndrumarea copilului a fost pregătită sub conducerea consiliului deadministrație a publicațiilor lui Ellen G. White, în birourile din Washington,D.C. lucrarea a fost făcută în armonie cu instrucțiunile pe care Ellen G. Whitele-a dat consiliului de administrație, în vederea tipăririi de compilații dinmanuscrisele și scrierile ei publicate.

Nevoia de a avea această carte este mare. Sunt implicate interese veșnice.Sfaturile detaliate cu privire la disciplină, formarea caracterului și educațiafizică și spirituală vor fi prețuite de orice părinte înțelept. Fie ca, alături deCăminul adventist, Solii către tineret și alte cărți scrise de Ellen G. White, încare sunt adresate sfaturi pentru părinți și tineri, să le fie de folos taților șimamelor, ca îndrumare în lucrarea lor cea mai importantă. Aceasta este dorințasinceră a editorilor și a membrilor

Consiliului de administrație a publicațiilor Ellen G. White.

CUVÂNT CĂTRE CITITORPărinții au privilegiul de a-i duce cu ei pe copiii lor pe porțile cetății lui

Dumnezeu, spunând: „Am încercat să-i învăț pe copiii mei să-L iubească peDomnul, să împlinească voia Sa și să-i aducă slavă”. Pentru astfel de părinți,porțile se vor deschide larg și vor intra împreună. Totuși, nu toți pot intra. Uniisunt lăsați afară împreună cu copiii lor, al căror caracter nu a fost schimbat prinsupunerea față de voia lui Dumnezeu. O mână se ridică, și sunt rostitecuvintele: „Ați neglijat datoriile căminului. Nu ați reușit să îndepliniți lucrareacare ar fi făcut ca sufletul vostru să fie pregătit pentru căminul din ceruri. Voinu puteți să intrați”. Porțile sunt închise pentru copii, deoarece nu au învățat săîmplinească voia lui Dumnezeu, iar pentru părinți, deoarece au neglijatresponsabilitățile pe care le-au avut.

Lumina a strălucit atât din Cuvântul lui Dumnezeu, cât și din mărturiileDuhului Său, așa că nimeni nu trebuie să dea greș cu privire la datoria lui.Dumnezeu le cere părinților să-i crească pe copiii lor spre a-L cunoaște șirespecta cerințele Sale. Ei trebuie să-i educe pe micuții lor, ca pe niște membrimai tineri ai familiei Domnului, așa încât să aibă un caracter frumos și untemperament plăcut, ca să fie pregătiți spre a străluci în curțile cerești. Prinneglijarea datoriei lor și prin faptul că le îngăduie copiilor lor să greșească,părinții închid pentru copii porțile cetății lui Dumnezeu. Aceste fapte trebuie săfie întipărite în mintea părinților. Ei trebuie să-și dea seama de situație și să-șiasume lucrarea îndelung neglijată (Mărturii, vol. 5, p. 325, 326). [12]

SECȚIUNEA I

CĂMINUL, PRIMA ȘCOALĂCAPITOLUL 1

IMPORTANȚA ȘCOLII DIN CĂMINEducația începe în cămin. – Căminul este locul în care trebuie să înceapă

educația copilului. Aici este prima lui școală. Aici, avându-i pe părinți caeducatori, copilul trebuie să învețe lecțiile care îl vor călăuzi de-a lungul întregiivieți – lecțiile respectului, ascultării, stăpânirii de sine. Influențele educației dincămin au o putere hotărâtoare – spre bine sau spre rău. În multe privințe, elesunt tăcute și treptate, dar, dacă sunt exercitate spre bine, vor avea o influențăcu efecte vaste în favoarea adevărului și a neprihănirii. Dacă un copil nu esteînvățat corect în cămin, Satana îl va educa prin mijloacele pe care le alege el.

Prin urmare, iată cât de importantă este școala din cămin.[1]

Aici sunt puse bazele. – Toți părinții au obligația de a le acorda copiiloreducația fizică, intelectuală și spirituală. Scopul fiecărui părinte trebuie să fieacela de a-i asigura copilului său un caracter echilibrat. Aceasta nu este olucrare de mică importanță și amploare, ci o lucrare care cere o gândire și orugăciune serioasă, precum și mult efort perseverent și răbdător. Este necesarsă fie pusă o temelie corectă, să fie ridicată o structură puternică și fermă, iar

apoi, zi de zi, să continue lucrarea de zidire, de șlefuire și de desăvârșire.[2]

Interziceți-i copilului tot ce nu este corect. – Părinți, aduceți-vă aminte căîn cămin se află școala în care copiii voștri trebuie să fie pregătiți pentrucăminul ceresc. Interziceți-le orice este în contradicție cu educația pe caretrebuie să o primească în primii lor ani. Nu îngăduiți nici un cuvânt iritat.Învățați-i pe copiii voștri să fie buni și răbdători. [18] Învățați-i să fie atenți cuceilalți. În felul acesta, îi pregătiți pentru o slujire mai înaltă în lucrurile

religioase.[3]

Căminul trebuie să fie o școală în care copiii și tinerii pot fi pregătiți spre a-Isluji Domnului și spre a intra în școala mai înaltă din Împărăția lui Dumnezeu.[4]

Educația din cămin nu este de o importanță secundară. – Educația dincămin să nu fie considerată ca având o importanță secundară. Ea se află peprimul loc în orice educație adevărată. Taților și mamelor li s-a încredințat

lucrarea de modelare a minții copiilor.[5]

Cât de tulburător este proverbul: „Ziua bună se cunoaște de dimineața”. Acest

proverb să fie aplicat în educarea copiilor noștri. Părinți, vreți voi să vă aducețiaminte că lucrarea de a-i educa pe copiii voștri încă din primii lor ani vă esteîncredințată ca o răspundere sfântă? Acești pomi tineri trebuie să fie cultivațicu atenție, ca să poată fi transplantați în grădina Domnului. Educația din căminnu trebuie să fie neglijată în nici o situație. Aceia care o neglijează vor neglija o

datorie religioasă.[6]

Marele scop al educației din cămin. – Educația din cămin înseamnă mult.Ea este legată de un mare scop. Avraam a fost numit părintele celor credincioși.Printre lucrurile care l-au făcut să fie un exemplu remarcabil de evlavie a fostatenția strictă pe care a acordat-o poruncilor lui Dumnezeu în căminul Său. Ela cultivat religia în cămin. Acela care vede educația dată în fiecare cămin și careevaluează influența acestei educații a spus: „Căci Eu îl cunosc și știu că are săporuncească fiilor lui și casei lui, după el, să țină Calea Domnului, făcând ce

este drept și bine”.[7]

Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i învețe pe copiii lor cerințele Sale și să-ifamiliarizeze cu lucrările pe care le-a făcut pentru poporul lor. [19] Căminul șișcoala erau una. Copiii urmau să fie învățați de tați și de mame cu inimiiubitoare, și nu de niște străini. Gândurile despre Dumnezeu erau asociate cutoate evenimentele vieții de zi cu zi din cămin. Lucrările minunate prin careDumnezeu l-a eliberat pe poporul Său erau repovestite cu elocvență și curespect. Marile adevăruri cu privire la Providență și la viața viitoare erauîntipărite în mintea celor tineri. Ei se familiarizau cu adevărul, cu binele și cufrumosul.

Lecțiile erau ilustrate prin imagini și simboluri și, în felul acesta, erauîntipărite mai bine în memorie. Prin aceste imagini simbolice, micuțul erainițiat încă din fragedă copilărie în cunoașterea tainelor, a înțelepciunii și asperanțelor părinților lui și era îndrumat pe calea unei gândiri, simțiri șianticipări care ajungeau dincolo de lucrurile văzute și trecătoare, la cele

nevăzute și veșnice.[8]

Școala din cămin precede și pregătește pentru școala de mai târziu. –Lucrarea părinților o precede pe aceea a profesorului. Părinții au în cămin oșcoală – o primă treaptă. Dacă vor căuta să-și cunoască și să-și împlineascădatoria cu atenție și cu rugăciune, îi vor pregăti pe copiii lor să intre în treapta a

doua, când vor primi învățături de la profesor.[9]

Școala din cămin modelează caracterul. – Căminul poate să fie o școală în

care caracterul copilului este format cu adevărat după modelul unui palat.[10]

Educația în căminul din Nazaret. – Isus Și-a primit educația în cămin.Mama Sa a fost primul Său învățător dintre oameni. El a învățat desprelucrurile cerești de pe buzele mamei și din sulurile cu scrierile profeților. El atrăit în [20] căminul unui om de la țară și a luat parte, cu credință și voioșie, lasarcinile gospodăriei. Acela care fusese Comandantul cerului era acum unslujitor de bunăvoie, un Fiu iubitor și ascultător. El a învățat o meserie și a

lucrat cu propriile mâini în atelierul de tâmplărie, cu Iosif.[11]

CAPITOLUL 2

PRIMII PROFESORIPărinții să-și înțeleagă responsabilitatea. – Tatăl și mama trebuie să fie

primii profesori ai copilului.[12]

Tații și mamele trebuie să înțeleagă răspunderea pe care o au. Lumea esteplină de capcane puse pentru picioarele celor tineri. Mulțimi de oameni suntatrase de o viață de plăceri egoiste și senzuale. Ei nu pot vedea primejdiileascunse sau capătul înfricoșător al potecii care li se pare a fi calea fericirii. Prinîngăduirea apetitului și a pasiunii, energiile lor sunt irosite și milioane deoameni sunt ruinați atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea care va veni.Părinții ar trebui să-și amintească faptul că și copiii lor trebuie să întâlneascăaceste ispite. Chiar înainte de nașterea copilului ar trebui să înceapă o pregătire

care îl va face în stare să lupte cu succes împotriva răului.[13]

La fiecare pas, părinții au nevoie de o înțelepciune mai mare decât ceaomenească, spre a înțelege cum să-i educe pe copiii lor cel mai bine pentru oviață folositoare și fericită aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai

mare în viața de apoi.[14]

Educarea copilului este o parte importantă a planului lui Dumnezeu. –Educarea copiilor constituie o parte importantă a planului lui Dumnezeu, de ademonstra puterea creștinismului. Părinții au responsabilitatea solemnă de a-ieduca pe copiii lor așa încât, atunci când vor merge în lume, să le facă doar bine

acelora cu care se asociază.[15]

Părinții să nu desconsidere lucrarea de a-i educa pe copiii lor și nici să nu oneglijeze din nici un motiv. [22] Ei trebuie să investească mult timp într-unstudiu atent al legilor care conduc ființa lor. Să facă un prim scop din a ajungeinteligenți cu privire la modalitatea corespunzătoare de a-i trata pe copiii lor, casă le poată asigura minți și trupuri sănătoase. …

Mulți dintre cei care se declară a fi urmași ai lui Hristos manifestă oneglijență dureroasă în împlinirea datoriilor căminului. Ei nu înțelegimportanța sfântă a răspunderii pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, de amodela caracterul copiilor lor în așa fel, încât să aibă puterea morală de a

rezista ispitelor numeroase care prind în capcană picioarele tinerilor.[16]

Cooperarea cu Dumnezeu este necesară. – Hristos nu I-a cerut Tatălui Său

să-i ia din lume pe ucenici, ci să-i păzească de răul din lume, să-i păzească decăderea în ispitele pe care le vor întâlni la fiecare pas. Aceasta este rugăciuneape care tații și mamele trebuie să o înalțe pentru copiii lor. Dar, oare, se vorruga ei lui Dumnezeu, iar apoi îi vor lăsa pe copiii lor să facă tot ce le place?Dumnezeu nu poate să-i păzească pe copii de rău, dacă părinții nu coopereazăcu El. Părinții trebuie să-și asume lucrarea cu curaj și bucurie, ducând-o mai

departe cu un efort neșovăitor.[17]

Dacă vor considera că nu sunt eliberați niciodată de răspunderea de a-ieduca pe copiii lor pentru Dumnezeu, dacă își vor face lucrarea, cooperând cuDumnezeu printr-o muncă și o rugăciune serioasă, părinții vor avea succes în

a-i crește pe copiii lor pentru Mântuitorul.[18]

Cum și-a îndeplinit o familie responsabilitățile. – Un înger din cer a venitla Zaharia și Elisabeta spre a-i învăța cum să-l crească și să-l educe pe copilullor, așa încât să lucreze în armonie cu Dumnezeu în pregătirea unui sol [23]care urma să anunțe venirea lui Hristos. În calitate de părinți, ei trebuiau săcoopereze cu credincioșie cu Dumnezeu pentru a forma în Ioan un caractercare să-l facă potrivit spre a îndeplini partea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu,ca un lucrător competent.

Ioan a fost fiul bătrâneții lor, un copil născut printr-o minune, iar părinții arfi putut să creadă că, dacă el avea de făcut o lucrare specială pentru Domnul,Dumnezeu Se va îngriji de el. Totuși, părinții nu au gândit așa, ci s-au mutatîntr-un loc retras, la țară, unde fiul lor nu avea să fie expus la ispitele vieții deoraș sau să fie abătut de la sfaturile și învățăturile pe care urmau să i le dea ei, capărinți. Ei și-au făcut partea în dezvoltarea unui caracter care să-l facă în starepe copilul lor să împlinească în toate privințele scopul pe care îl rânduise

Dumnezeu pentru viața lui… Ei și-au împlinit obligația cu sfințenie.[19]

A-i privi pe copii ca pe o răspundere încredințată. – Părinții trebuie săconsidere că Dumnezeu le-a încredințat copiii cu scopul de a-i pregăti pentrufamilia cerească. Educați-i pe copii în temere și în dragoste de Dumnezeu,

pentru că „temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”.[20]

Aceia care sunt credincioși față de Dumnezeu Îl vor reprezenta în viața decămin. Ei vor considera că educarea copiilor lor este o lucrare sfântă, care le-a

fost încredințată de Cel Preaînalt.[21]

Părinții să se califice spre a fi niște învățători creștini. – Lucrareapărinților, care înseamnă așa de mult, este neglijată într-o mare măsură. Părinți,treziți-vă din somnul vostru spiritual și înțelegeți că prima învățătură pe care oprimește un copil îi este dată de voi. Voi trebuie să-i învățați pe micuții voștrisă-L cunoască pe Hristos și să faceți această lucrare înainte ca Satana să semenesemințele lui în inima lor. Hristos îi cheamă pe copii, iar copiii trebuie să fieîndrumați la El, educați să-și formeze obiceiul [24] hărniciei, al curățeniei și al

ordinii. Aceasta este disciplina pe care Hristos dorește ca ei să o primească.[22]

Dacă părinții nu se califică spre a ajunge niște învățători creștini înțelepți și

siguri, vor fi considerați vinovați.[23]

Unitatea între părinți este necesară. – Soțul și soția trebuie să fie strânsuniți în lucrarea lor din școala căminului. Să fie foarte amabili și atenți învorbire, ca nu cumva să deschidă o ușă a ispitei, prin care Satana să intre și săcâștige biruință după biruință. Ei trebuie să fie buni și curtenitori unul față decelălalt, comportându-se într-o manieră în care să se poată respecta reciproc.Fiecare să-l ajute pe celălalt să aducă în cămin o atmosferă plăcută și sănătoasă.Să nu aibă păreri diferite în prezența copiilor lor. Demnitatea creștină să fie

menținută fără încetare.[24]

Îndrumătorul special al fiecărui copil. – Mama trebuie să aibă permanentun loc de seamă în lucrarea de educare a copiilor. Deși tatăl are îndatoririserioase și importante, mama, prin faptul că îi însoțește aproape continuu pecopii, îndeosebi în timpul primilor ani, trebuie să fie întotdeauna îndrumătorul

și tovarășul lor special.[25]

O educație mai vastă decât simpla învățătură. – Părinții trebuie să învețelecția ascultării necondiționate de glasul lui Dumnezeu, care le vorbește înCuvântul Său și, dacă învață această lecție, îi pot învăța și pe copiii lor ceînseamnă respectul și ascultarea în cuvinte și fapte. Aceasta este lucrarea caretrebuie să fie îndeplinită în cămin. Aceia care procedează astfel se vor ridica peo treaptă mai înaltă, înțelegând că trebuie să-i ridice și pe copiii lor. Această

educație înseamnă mult mai mult decât simpla învățătură.[26] [25]Lucrarea făcută la întâmplare nu este acceptabilă. – O lucrare făcută la

întâmplare în cămin nu va fi aprobată la judecată. Părinții creștini trebuie săcombine credința și faptele. Asemenea lui Avraam, ei trebuie să le poruncească

acelora din casa lor să țină calea Domnului. Standardul la care trebuie să seridice fiecare părinte este: „Să țină Calea Domnului”. Orice altă cale nu

conduce la cetatea lui Dumnezeu, ci în tabăra nimicitorului.[27]

Părinții să-și examineze lucrarea. – Sunt dispuși părinții să-și examinezelucrarea pe care o fac în educarea copiilor lor și să se întrebe dacă și-auîndeplinit întreaga datorie cu credința și speranța că acești copii pot să fie ocunună de bucurie în Ziua Domnului Isus? Au lucrat ei pentru binele copiilorlor în așa fel încât Isus să-i poată privi din ceruri și să sfințească eforturile lorprin darul Duhului Său? Părinți, vouă vă revine lucrarea de a-i pregăti pe copiiivoștri pentru a fi cât se poate de folositori în viața aceasta și pentru a avea parte,

în cele din urmă, de slava vieții viitoare.[28]

CAPITOLUL 3

CÂND SĂ ÎNCEPEM EDUCAȚIACOPILULUI

Educația începe din frageda copilărie. – Cuvântul „educație” înseamnă maimult decât un curs de studii la un colegiu. Educația începe din fragedacopilărie, în brațele mamei. Mama îi educă pe copii, atunci când modelează și

șlefuiește caracterul lor.[29]

Părinții își trimit copiii la școală și, după ce au făcut lucrul acesta, ei cred că i-au educat. Totuși, educația are o amploare mai mare decât își dau seama mulțioameni. Ea cuprinde întregul proces prin care copilul este instruit din fragedăcopilărie până la tinerețe, și din tinerețe până la maturitate. Îndată ce un copil

este în stare să gândească, educația trebuie să înceapă.[30]

Începeți educația când mintea este cel mai ușor impresionabilă. –Lucrarea educației trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie, deoarece atuncimintea este cel mai ușor impresionabilă și poate să țină minte lecțiile primite.[31]

Copiii trebuie să fie educați efectiv în școala căminului, din leagăn până lamaturitate. Așa cum, în școlile obișnuite, profesorii înșiși obțin o cunoaștereimportantă, mama îndeosebi, care este învățătorul principal în cămin, trebuie

să învețe lecțiile cele mai valoroase din viața ei.[32]

Datoria unui părinte este aceea de a rosti cuvinte potrivite… Zi de zi, părințiitrebuie să învețe în școala lui Hristos de la Acela care îi iubește. Apoi, povesteaveșnicei iubiri [2 7 ] a lui Dumnezeu le va fi repetată micuților din școalacăminului. În felul acesta, copiii pot să primească un spirit bun de la părinții

lor, încă înainte ca rațiunea lor să fie dezvoltată pe deplin.[33]

Studiați cu privire la educația timpurie. – Educația timpurie a copiilor esteun subiect pe care toți trebuie să-l studieze cu atenție. Este necesar să facem dineducația copiilor noștri o preocupare principală, pentru că mântuirea lordepinde într-o mare măsură de educația care le este dată în copilărie. Dacădoresc să aibă copii cu inima curată, părinții și educatorii trebuie să-și păstrezeei înșiși curăția inimii. În calitate de tați și mame, noi trebuie să ne educăm și săne disciplinăm. Apoi, ca profesori în cămin, putem să-i educăm pe copiii noștri,

pregătindu-i pentru moștenirea nemuritoare.[34]

Începeți corect. – Copiii voștri sunt proprietatea lui Dumnezeu,răscumpărată cu un preț. Oh, tați și mame, fiți foarte atenți, ca să-i tratați pe

copii asemenea lui Hristos.[35]

Tinerii trebuie să fie educați cu atenție și înțelepciune, deoarece obiceiurilegreșite, formate în copilărie și în tinerețe, rămân adesea de-a lungul întregiivieți. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să înțelegem necesitatea de a începe corect.[36]

Importanța educației acordate primului copil. – Îndeosebi primul copiltrebuie să fie educat cu o mare grijă, deoarece el îi va educa pe următorii. Copiiicresc sub influența celor care sunt în jurul lor. Dacă sunt îngrijiți de persoane

zgomotoase și turbulente, vor ajunge zgomotoși și aproape de nesuportat.[37]

Planta, o parabolă pentru educarea copilului. – Dezvoltarea treptată aplantei din sămânță este o parabolă pentru educația copilului. Este „întâi un firverde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic” (Marcu 4,28). [28] Cel care aspus această parabolă a creat sămânța minusculă, i-a dat proprietățile vitale și ahotărât legile care îi guvernează creșterea. Adevărurile prezentate prin parabolăs-au manifestat și în viața Sa. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a devenit unprunc în Betleem și, pentru un timp, a fost un nou-născut neajutorat, aflat îngrija mamei Sale. În copilărie, El a vorbit și S-a purtat ca un copil, cinstindu-Șipărinții și împlinindu-le dorințele, fiind de ajutor în diferite moduri. Încă de laprima rază de conștiință de sine, El a crescut neîncetat în har și în cunoașterea

adevărului.[38]

SECȚIUNEA A II-A

METODELE ȘI MANUALELECAPITOLUL 4

METODELE DE PREDAREStudiați cum să vă conduceți familia. – Părinții își îndeplinesc rareori

lucrarea așa cum ar trebui. … Părinți, ați studiat voi cum să vă conducețifamilia, în așa fel încât să educați înțelept voința și impulsurile copiilor voștri?Învățați-le pe mlădițele voastre să se prindă de Dumnezeu pentru a fi susținute.Nu este suficient să spuneți: Fă aceasta sau fă aceea, iar apoi să fiți întru totulindiferenți cu privire la ce ați cerut, și copiii să nu aibă grijă să împlineascăporuncile voastre. Pregătiți calea pentru copiii voștri, așa încât să asculte cuvoioșie de poruncile voastre. Învățați ramurile tinere să se prindă de Isus. …Învățați-i pe copii să-I ceară Domnului să-i ajute în lucrurile mici ale vieții, săfie foarte atenți spre a vedea datoriile mărunte care trebuie să fie îndeplinite, săfie folositori în cămin. Dacă nu-i educați, va fi cineva care îi va educa, pentru că

Satana urmărește ocazia de a semăna neghina în inimă.[39]

Îndeplinește-ți sarcina cu un spirit liniștit și cu o inimă iubitoare. – Soramea, ți-a încredințat Dumnezeu responsabilitățile de mamă?... Trebuie să învețibine metodele și să deprinzi tactul de a-i educa pe micuții tăi, așa încât să poatărămâne pe calea Domnului. Trebuie să cauți fără încetare cea mai înaltă culturăa minții și a sufletului, ca să poți manifesta în educația copiilor tăi un spiritliniștit și o inimă iubitoare, să le poți inspira ținte curate și să poți cultiva în ei odragoste față de tot ce este curat și sfânt. Ca un copil umil al lui Dumnezeu,învață în școala lui Hristos și caută fără încetare să-ți dezvolți însușirile, ca săpoți îndeplini [3 2 ] o lucrare deplină și desăvârșită în cămin, atât prin

învățătură, cât și prin exemplu.[40]

Efectul unui comportament liniștit și blând. – Puțini își dau seama deefectul unui comportament blând și statornic, chiar și în îngrijirea unui copilmic. Mama sau infirmiera nerăbdătoare și iritată îi stârnește copilului dinbrațele ei o stare de agitație, în timp ce un comportament blând tinde să

liniștească nervii micuțului.[41]

Teoriile să fie verificate. – Studiul cărților nu va fi de prea mult folos, dacăideile obținute nu pot fi puse în practică în viața de zi cu zi. Totuși, nicirecomandările cele mai valoroase ale altora să nu fie adoptate fără rațiune șidiscernământ. Ele pot să nu fie la fel de potrivite pentru situațiile fiecărei mamesau pentru înclinația și temperamentul aparte ale fiecărui copil din familie.

Mama să cerceteze cu atenție experiența altora, să observe deosebirea dintremetodele lor și ale ei și să le verifice cu grijă pe acelea care par a fi de o valoare

reală.[42]

Metodele folosite în timpurile străvechi. – Încă de timpuriu, cei credincioșidin Israel acordau multă atenție educației. Domnul rânduise ca toți copiii să fieînvățați încă din pruncie despre bunătatea și măreția Sa, așa cum suntdescoperite în Legea Sa și arătate în istoria lui Israel. Prin cântare, rugăciune șilecții din Scriptură, adaptate unor minți deschise, tații și mamele trebuiau să-șiînvețe copiii că Legea lui Dumnezeu este o expresie a caracterului Său și că, pemăsură ce primesc în inimă principiile Legii, chipul lui Dumnezeu se formeazăîn minte și suflet. Atât în școală, cât și în cămin, majoritatea învățăturilor eraudate pe cale orală, însă tinerii învățau, de asemenea, să citească scrierile ebraice,iar sulurile de pergament [33] ale Vechiului Testament erau la îndemâna lor

pentru studiu.[43]

Învățați-i pe copii cu bunătate și dragoste. – Lucrarea specială a taților și amamelor este aceea de a-i învăța pe copiii lor cu bunătate și cu dragoste. Săarate că, în calitate de părinți, ei sunt cei care trebuie să stabilească limitele, săconducă, și nu să fie conduși de copiii lor. Să-i învețe pe copii că li se cere

ascultare.[44]

Spiritul neliniștit este înclinat din fire spre răzvrătire. Dacă este lăsatăneocupată cu gânduri mai bune, mintea activă va acorda atenție lucrurilor pecare le va sugera Satana. Copiii trebuie… să fie învățați, să fie călăuziți pe căisigure, să fie păziți de viciu, să fie câștigați prin bunătate și încurajați în facerea

de bine.[45]

Tați și mame, voi aveți de îndeplinit o lucrare solemnă. Mântuirea copiilorvoștri depinde de comportamentul vostru. Cum veți avea succes în educareacopiilor voștri? Nu prin cicăleli, pentru că nu vor avea nici un rezultat bun.Vorbiți cu copiii voștri ca și când ați avea încredere în inteligența lor. Tratați-icu bunătate, duioșie și dragoste. Spuneți-le ce dorește Dumnezeu de la ei.Spuneți-le că Dumnezeu dorește ca ei să fie educați spre a fi conlucrători cu El.Dacă voi vă îndepliniți partea, puteți să aveți încredere că Domnul Își va face și

El partea Sa.[46]

Luați-vă timp pentru a gândi. – Fiecare mamă trebuie să-și ia timp să

gândească împreună cu copiii ei, să le corecteze greșelile și să-i învețe cu

răbdare calea cea dreaptă.[47]

Diversificarea metodei de instruire. – În educarea tinerilor trebuie să seexercite grija cea mai mare pentru a diversifica metoda de instruire în vedereastimulării capacităților lor intelectuale nobile. … Puțini sunt cei care înțelegnevoile cele mai importante ale minții și felul în care trebuie [3 4 ] să fieîndrumată dezvoltarea intelectului, evoluția gândurilor și a sentimentelor

tinerilor.[48]

Prezentați primele lecții în mijlocul naturii. – Mamelor, lăsați-vă micuții săse joace în aer liber, lăsați-i să asculte cântecele păsărelelor și să afle dragostealui Dumnezeu, exprimată în frumoasele lucrări ale mâinilor Lui. Învățați-ilecțiile simple din cartea naturii și din lucrurile din jurul lor. Apoi, pe măsură

ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate și lecții din cărți.[49]

Cultivarea pământului este o activitate bună pentru copii și tineri. Ea îi puneîn legătură directă cu natura și cu Dumnezeu. Ca să poată beneficia de acestavantaj, trebuie, pe cât posibil, ca școlile noastre să dispună de grădini de flori șide terenuri de cultivat.

O educație în astfel de condiții este în concordanță cu îndrumările pe care le-a dat Dumnezeu cu privire la instruirea tinerilor. …

Această schimbare va fi bună îndeosebi pentru copiii și tinerii agitați, pentrucare lecțiile din cărți sunt epuizante și greu de ținut minte. Studiul în natură vafi sănătate și fericire pentru ei, iar impresiile create nu li se vor șterge din minte,

ci, dimpotrivă, vor fi asociate cu lucrurile pe care ei le văd mereu.[50]

Lecții scurte și interesante. – Când părinții își îndeplinesc partea cu atenție,prezentându-le copiilor poruncă după poruncă și învățătură după învățătură,prin lecții scurte și interesante, învățându-i nu numai prin cuvinte, ci și prinexemplu, Domnul va conlucra cu eforturile lor și îi va face să fie niște profesori

eficienți.[51]

„Spuneți puțin și în ocazii repetate”. – Cei care îi învață pe copii trebuie săevite observațiile plictisitoare. Remarcile scurte [35] și la subiect vor avea oinfluență binefăcătoare. Dacă trebuie să se spună mult, spuneți puțin și înocazii repetate. Câteva cuvinte interesante acum, altele mai apoi, vor fi multmai folositoare decât a le spune toate deodată. Vorbirile lungi împovărează

mintea copiilor. Prea multă vorbărie îi face să le fie silă chiar și de învățăturaspirituală, exact după cum mâncarea peste măsură împovărează stomacul șimicșorează apetitul, ducând chiar la situația de a nu mai putea suferi hrana.

Mințile oamenilor pot fi sătule de prea multă vorbărie.[52]

Încurajați gândirea independentă. – În timp ce dobândesc o cunoaștere afaptelor de la învățători și din manuale, copiii și tinerii trebuie să învețe sădescopere învățăturile și să discearnă ei înșiși adevărul. Când se ocupă cugrădinăritul, întrebați-i ce învățăminte trag din îngrijirea plantelor. Cândadmiră un peisaj superb, întrebați-i de ce a îmbrăcat Dumnezeu câmpiile șipădurile cu nuanțe atât de variate și de frumoase. De ce nu a fost totul zugrăvitîntr-un brun sumbru? Când culeg florile, ajutați-i să se gândească la motivulpentru care ne-a lăsat să avem frumusețea acestor plante care vin din Eden.Învățați-i să observe pretutindeni, în natură, dovezile că Dumnezeu Se gândeștela noi, să observe minunata adaptare a tuturor lucrurilor la nevoile și fericirea

noastră.[53]

Îndrumați activitatea copiilor. – Părinții nu trebuie să considere că estenecesar să restrângă activitatea copiilor lor, ci să înțeleagă faptul că esteimportant să-i educe și să-i îndrume în direcții corecte și potrivite. Acesteimpulsuri active sunt asemenea mlădițelor care, dacă nu sunt cultivate, vor trecepeste orice rădăcini și desișuri și se vor prinde de suporturi joase. Dacă nu suntîndrumate spre suporturi potrivite, mlădițele își vor irosi energiile fără nici unscop. Tot așa este și cu copiii. Activitățile lor trebuie [36] să fie îndrumate îndirecția corectă. Dați-le mâinilor și minților lor ceva de făcut, o lucrare care să-i

dezvolte spre realizări fizice și intelectuale.[54]

Copilul să învețe de timpuriu să fie folositor. – Copilul trebuie să fie învățatfoarte de timpuriu să fie folositor. Îndată ce puterea fizică și capacitatea de araționa sunt dezvoltate îndeajuns, el ar trebui să primească însărcinări încămin. Să fie încurajat să încerce să-și ajute tatăl și mama, să renunțe la sine șisă exercite stăpânirea de sine, să pună fericirea și bunăstarea altora mai presusde fericirea și bunăstarea proprie, să folosească ocaziile de a-și încuraja și ajutafrații, surorile și prietenii de joacă și să manifeste bunătate față de cei în vârstă,cei bolnavi și cei nenorociți. Cu cât spiritul de slujire adevărată este dat pe fațămai mult în cămin, cu atât se va dezvolta mai mult în viața copiilor. Ei vor

învăța să găsească plăcere în slujirea și jertfirea pentru binele altora.[55]

Părinți, ajutați-i pe copiii voștri să împlinească voia lui Dumnezeu, ca să fiecredincioși în îndeplinirea datoriilor care le aparțin cu adevărat ca membri aifamiliei. Faptul acesta le va oferi experiența cea mai valoroasă. Îi va învăța că nutrebuie să-și centreze gândurile asupra lor înșiși spre a-și face propria plăceresau spre a se amuza. Educați-i cu răbdare să-și îndeplinească partea în cercul

familiei.[56]

Modelați caracterul prin mici atenții, des repetate. – Părinți, pentrucreșterea copiilor voștri, studiați învățăturile pe care Dumnezeu le-a dat înnatură! Dacă ați vrea să cultivați o garoafă, un trandafir sau un crin, cum ațiproceda? Întrebați-l pe grădinar cum face el să crească așa de frumos fiecareramură și fiecare frunză, ca să se dezvolte în simetrie și frumusețe. El vă vaspune [37] că nu prin atingeri aspre sau prin eforturi violente, deoarece acesteaar frânge lăstarele delicate, ci prin mici atenții, des repetate. El a umezitpământul și a ferit planta în creștere de vânturile puternice și de arșița soarelui,iar Dumnezeu a făcut-o să înflorească și să crească în mare frumusețe. Înpurtarea față de copii, urmați metoda grădinarului. Prin atingeri delicate,ajutându-i cu iubire, căutați să modelați caracterele lor după modelul

caracterului lui Hristos.[57]

Acordați atenție lucrurilor mici. – Ce mare greșeală se face în educațiacopiilor și a tinerilor, când sunt favorizați, îngăduiți și răsfățați! Ei ajung să fieegoiști, ineficienți și lipsiți de energia necesară pentru lucrurile mărunte alevieții. Ei nu sunt pregătiți pentru a dobândi tărie de caracter prin îndeplinireadatoriilor de fiecare zi, oricât de umile ar fi acestea. …

Nimeni nu este calificat pentru o lucrare mare și importantă dacă nu a fostcredincios în împlinirea îndatoririlor mărunte. Caracterul se formează în modtreptat și în același fel este pregătit și sufletul pentru a depune eforturi și energie

în mod proporțional cu sarcina ce urmează să fie îndeplinită.[58]

Copiii talentați cer o grijă mai mare. – Trebuie să întipărim în minteacopiilor noștri gândul că nu sunt liberi să plece, să vină, să se îmbrace și să sepoarte cum le place… Dacă au calități atrăgătoare și abilități naturale rare, îneducația lor va fi necesară o grijă mai mare, ca nu cumva aceste înzestrări să setransforme într-un blestem și să fie folosite în așa fel, încât să-i descalifice

pentru realitățile serioase ale vieții și, prin flatare, vanitate și dragoste de

paradă, să-i facă nepotriviți pentru o viață mai bună.[59]

Abțineți-vă de la atenții sau flatări necuvenite. – Nu le acordați copiilorvoștri prea multă atenție. Învățați-i să [38] se joace singuri. Nu-i expuneți înfața vizitatorilor ca pe niște fenomene ale inteligenței sau înțelepciunii, ci lăsați-i să rămână, pe cât posibil, la simplitatea copilăriei lor. Unul dintre motiveleserioase pentru care mulți copii sunt îndrăzneți, obraznici și impertinenți esteacela că li se acordă atenție și sunt lăudați prea mult, iar spusele lor inteligente șiistețe sunt repetate în auzul lor. Străduiți-vă să nu-i mustrați pe nedrept, darnici să nu-i copleșiți cu laude și flatări. Satana va semăna mult prea repedesemințele rele în inima lor tânără, iar voi nu trebuie să-l ajutați în lucrarea lui.[60]

Citiți-le copiilor voștri. – Tați și mame, folosiți-vă pe cât posibil de ajutorulstudierii cărților și publicațiilor noastre. Luați-vă timp să le citiți copiilorvoștri… Formați un cerc de lectură al familiei, în cadrul căruia fiecare membrusă lase la o parte treburile și să se alăture celorlalți, în studiu. Îndeosebi tineriicare s-au obișnuit să citească romane și povestiri ieftine vor obține beneficii din

participarea la acest studiu familial, de seară.[61]

„Învățați”, nu „spuneți”. – Părinților le este încredințată marea lucrare deeducare a copiilor lor pentru viața veșnică viitoare. Mulți tați și mame par săcreadă că, dacă îi hrănesc și îi îmbracă pe micuții lor și dacă îi educă înconformitate cu standardul lumii, și-au făcut datoria. Ei sunt ocupați mult preamult de afaceri sau plăceri și nu mai au timp să facă din educarea copiilorstudiul vieții lor. Ei nu caută să-i educe pentru a-și folosi talentele spre cinsteaMântuitorului lor. Solomon nu a spus: „Spune-i copilului calea pe care trebuiesă meargă și, când va îmbătrâni, nu se va îndepărta de la ea”, ci: „Învață pe copilcalea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”.[62] [39]

Educația pentru deprinderea stăpânirii de sine. – Nici o lucrare întreprinsăvreodată de către om nu presupune mai multă grijă și dibăcie ca instruirea șieducarea corespunzătoare a tinerilor și a copiilor. În primii ani ai vieții, suntemînconjurați de influențele cele mai puternice… Ființa umană are treicomponente, iar instruirea pe care Solomon o cere imperios cuprindedezvoltarea corespunzătoare a puterilor fizice, intelectuale și morale. Pentru a

duce la îndeplinire cu succes această lucrare, părinții și profesorii trebuie săînțeleagă ei înșiși „calea pe care trebuie să o urmeze copilul”. Aceasta înseamnămai mult decât o cunoaștere dobândită din cărți sau învățarea din școală.Aceasta înseamnă a ne deprinde să exercităm cumpătarea, bunătatea frățeascăși evlavia, să ne îndeplinim datoria față de noi înșine, față de semenii noștri șifață de Dumnezeu.

Educarea copiilor trebuie să fie călăuzită de un principiu diferit de cel carestă la baza învățării animalelor necuvântătoare. Animalul nu are altceva deînvățat decât să se supună stăpânului său, însă copilul trebuie învățat cum să sestăpânească pe el însuși. Voința trebuie învățată să asculte ce dictează rațiuneași conștiința. Un copil poate fi disciplinat astfel încât să nu aibă o voințăproprie, asemenea unui animal, individualitatea lui pierzându-se în cea aînvățătorului său. O astfel de învățare este neînțeleaptă, iar efectele suntdezastruoase. Copiii educați astfel vor avea deficiențe în privința luăriideciziilor și puterea de a fi hotărâți. Ei nu sunt învățați să acționeze dinprincipiu; puterile rațiunii nu sunt întărite prin exercițiu. Pe cât este cu putință,fiecare copil trebuie educat astfel încât să cultive încrederea în sine, să poată fiindependent. Prin punerea la lucru a diferitelor sale capacități, el va învățaunde este mai puternic și unde este deficitar. Un educator înțelept va acordaatenție specială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-și poată

forma un caracter echilibrat, armonios.[63]

CAPITOLUL 5

BIBLIA CA MANUALPrimul manual al copilului. – Biblia trebuie să fie primul manual al

copilului. Din această carte, părinții trebuie să-i ofere copilului o învățăturăînțeleaptă. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie regulă de viață. Din el, copiiisă învețe că Dumnezeu este Tatăl lor, iar din frumoasele lui lecții, sădobândească o cunoaștere a caracterului Său. Prin fixarea principiilor acestui

Cuvânt, copiii vor învăța să judece și să aleagă ce este drept.[64]

O carte a făgăduințelor, binecuvântărilor și mustrărilor. – Mama trebuiesă-și păstreze mintea limpede și plină de făgăduințele și binecuvântările aflateîn Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască interdicțiile din acestCuvânt, pentru ca, atunci când copiii ei greșesc, să le poată prezenta cuvintelelui Dumnezeu ca mustrare și să le arate cum întristează ei pe Duhul luiDumnezeu. Învățați-i că aprobarea și zâmbetul lui Isus sunt de o valoare maimare decât laudele, flatările sau aprobările celor mai bogați, mai înalți și maiînvățați oameni din lume. Conduceți-i la Isus Hristos zi de zi, cu iubire, duioșieși stăruință. Să nu îngăduiți nici unui lucru să se interpună între voi și această

mare lucrare.[65]

Studiul Bibliei zidește caracterul. – Când sunt aplicate în viața practică,învățăturile Bibliei au o influență morală și religioasă asupra caracterului.Timotei a învățat și a practicat aceste învățături. Marele apostol a vorbit cu eladesea și i-a pus întrebări cu privire la istoria Scripturii. El i-a arătat necesitateade a evita căile rele și i-a spus că binecuvântarea îi va însoți cu siguranță pe ceicare sunt credincioși, făcându-i să fie niște bărbați credincioși și nobili. [42] Unbărbat matur, nobil și echilibrat nu ajunge astfel printr-o întâmplare. Acest fapteste rezultatul procesului modelator al zidirii caracterului în primii ani aitinereții și al aplicării Legii lui Dumnezeu în cămin. Dumnezeu va binecuvântaeforturile credincioase ale tuturor celor care îi învață pe copiii lor, după cum le-

a poruncit El.[66]

Biblia prezintă iubirea lui Dumnezeu ca pe un subiect atrăgător. – Înfiecare familie, copiii trebuie să fie crescuți în mustrarea și învățăturaDomnului. Însușirile și predispozițiile rele să fie stăpânite, iar copiii să fieînvățați că sunt proprietatea Domnului, cumpărați cu sângele Său, și că nu potsă trăiască o viață de plăceri și vanitate, nu pot să-și împlinească voința și ideile

proprii și, în același timp, să fie în rândul copiilor lui Dumnezeu. Copiii să fieînvățați cu bunătate și răbdare… Părinții să-i învețe despre dragostea luiDumnezeu într-o modalitate în care să fie un subiect plăcut în cercul familiei,iar biserica să-și asume responsabilitatea de a-i hrăni pe mielușei, ca pe oile

turmei.[67]

Povestirile Bibliei îi inspiră siguranță copilului timid. – Numaisimțământul prezenței lui Dumnezeu poate alunga teama care ar face viațacopilului timid să fie o povară. El trebuie să-și fixeze în memorie făgăduința:„Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă dinprimejdie” (Psalmi 34,7). Să citească acea povestire minunată despre Elisei, încare se relatează cum, atunci când s-a aflat în cetatea de pe munte, a fost apăratde oștirile vrăjmașilor de un cordon puternic de îngeri cerești. Să-i citeascădespre felul în care i s-a arătat îngerul lui Petru, când era întemnițat șicondamnat la moarte, și cum l-a condus în siguranță pe slujitorul luiDumnezeu, [4 3 ] trecând de gărzile înarmate, de ușile masive și de mareapoartă de fier, cu toți drugii și zăvoarele lor. Să citească despre acea scenă de pemare, când Pavel, obosit de muncă, veghere și post îndelungat, a rostit acestecuvinte mărețe de încurajare și nădejde pentru soldații și marinarii aruncațiîncoace și încolo de furtună: „Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru cănici unul din voi nu va pieri... Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu șicăruia Îi slujesc mi s-a arătat azi noapte și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele; tutrebuie să stai înaintea Cezarului; și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei cemerg cu corabia împreună cu tine’”. În credința făgăduinței sale, Pavel și-aasigurat tovarășii de drum: „Nu vi se va pierde nici un păr din cap”. Așa s-a șiîntâmplat. Pentru că în corabia aceea exista un om prin care Dumnezeu puteasă lucreze, toți cei de la bord, soldați păgâni și marinari, au fost cruțați. „Auajuns toți teferi la uscat” (Fapte 27,22-24.34.44).

Aceste lucruri nu au fost scrise doar ca să le citim și să ne minunăm, cipentru ca aceeași credință care a lucrat în slujitorii din vechime ai luiDumnezeu să poată lucra și în noi. El va lucra și astăzi, ca și atunci, oriunde sevor afla inimi ale credinței, care să fie niște mijloace de manifestare a puterii

Sale.[68]

Fiți puternici în credință și învățați-i pe copiii voștri că toți suntemdependenți de Dumnezeu. Citiți-le povestirea despre cei patru tineri evrei și

întipăriți în mintea lor gândurile cu privire la influența spre bine, care a fost

exercitată în timpul lui Daniel prin rămânerea strictă la principii.[69]

Prezentați învățăturile biblice cu simplitate. – Părinții trebuie să-i învețe pecopiii lor lecțiile aflate în Biblie, prezentându-le așa de simplu, încât să poată fi

înțelese cu ușurință.[70]

Învățați-i pe copiii voștri că poruncile lui Dumnezeu trebuie să ajungă regulavieții lor. Pot să apară situații [44] care să-i despartă de părinți și de căminelelor, dar învățăturile primite în copilărie și tinerețe vor fi o binecuvântare pentru

ei pe tot parcursul vieții.[71]

CAPITOLUL 6

CARTEA NATURIIUn izvor sigur de învățătură. – Alături de Biblie, natura trebuie să fie marele

nostru manual.[72]

Pentru copilul mic, incapabil încă să învețe din paginile tipărite sau să fie dusla școala obișnuită, natura prezintă o sursă inepuizabilă de instruire șiîncântare. Inima care nu s-a împietrit încă prin contactul cu răul poaterecunoaște rapid Prezența care domnește asupra tuturor lucrurilor create.Urechea care nu a surzit încă din pricina zgomotului lumii este atentă la Voceacare Se exprimă prin șoaptele naturii. Nici pentru cei care sunt mai mari, careau o nevoie continuă de semnele ei tăcute de aducere aminte cu privire la celespirituale și veșnice, învățătura primită din natură nu va fi o sursă mai puțin

importantă, de plăcere și de educație.[73]

Natura folosită ca manual în Eden. – Întreaga natură este destinată să fie uninterpret al lucrurilor lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, în căminul lor dinEden, natura era plină de cunoașterea lui Dumnezeu și de învățăminte divine.Urechile lor atente erau familiarizate cu glasul înțelepciunii. Înțelepciuneavorbea ochiului și era primită în inimă, pentru că ei comunicau cu Dumnezeu

în mijlocul creațiunii Lui.[74]

Cartea naturii, care își desfășura lecțiile vii înaintea lor, oferea o sursă deinstruire și desfătare inepuizabilă. Pe fiecare frunză din pădure și pe orice piatrădin munți, pe fiecare astru strălucitor, pe pământ, pe mare și pe cer, era scrisNumele lui Dumnezeu. Locuitorii din Eden [46] se întrețineau atât cu creațiavie, cât și cu cea lipsită de viață – cu frunza, cu floarea și copacul și cu oricefăptură vie, de la leviatanul din ape până la particula minusculă din raza desoare – adunând secretele vieții fiecăruia. Slava lui Dumnezeu din ceruri,lumile fără număr în rotirea lor ordonată, „plutirea norilor” (Iov 37,16), taineleluminii și ale sunetului, ale zilei și ale nopții – toate erau subiecte de studiu ale

elevilor primei școli a pământului.[75]

Noi învățături după cădere. – Cu toate că pământul era lovit de blestem,natura rămânea manualul pentru învățătura omului. Acum nu mai putea săreprezinte doar bunătatea, căci răul era prezent pretutindeni, întinândpământul, aerul și marea cu atingerea sa murdară. Acolo unde cândva era

înscris doar caracterul lui Dumnezeu, acum era gravat și caracterul lui Satana –cunoașterea răului. Din natură, care descoperea acum cunoștința binelui și arăului, omul urma să primească neîncetat avertizarea legată de rezultatele

păcatului.[76]

Natura ilustrează învățăturile Bibliei. – Scriitorii Bibliei folosesc multeilustrații din natură și, dacă observăm lucrurile din lumea naturală subîndrumarea Duhului Sfânt, vom fi aduși în situația de a înțelege mai binelecțiile Cuvântului lui Dumnezeu. În felul acesta, natura devine o cheie pentru

vistieria Cuvântului.[77]

În lumea naturii, Dumnezeu a pus în mâinile copiilor cheia vistierieiCuvântului Său. Cele nevăzute sunt ilustrate prin cele văzute. Înțelepciuneadivină, adevărul veșnic, harul infinit, sunt înțelese prin lucrurile pe care le-a

făcut Dumnezeu.[78]

Copiii ar trebui să fie încurajați să caute în natură obiectele care ilustreazăînvățăturile Bibliei și să descopere în Biblie asemănările cu lucrurile din natură.Ei ar trebui să caute, atât în natură, cât și în Sfintele Scripturi, fiecare obiectcare-L reprezintă pe Hristos și, de asemenea, pe acelea pe care El le-a folositpentru ilustrarea adevărului. Astfel, ei pot învăța să-L vadă în copac [47] și învița-de-vie, în crin și în trandafir, în soare și în stea. Ei pot învăța să-I audăglasul în cântecul păsărilor, în foșnetul copacilor, în tunet și în muzica mării.Fiecare obiect din natură va repeta pentru ei lecțiile Sale prețioase.

Pentru cei care fac în acest fel cunoștință cu Hristos, pământul nu va mai finiciodată un loc singuratic și pustiu. Va fi casa Tatălui lor, plină de prezența

Aceluia care a trăit odată printre oameni.[79]

Biblia interpretează tainele naturii. – Când intră în contact cu natura,copilul va găsi motive pentru a fi nedumerit. Nu va putea să nu descoperelucrarea unor forțe antagoniste. În acest punct, natura are nevoie de uninterpret. Privind asupra răului manifestat până și în lumea naturală, toți au deînvățat aceeași lecție tristă – „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta” (Matei 13,28).

Învățătura naturii nu poate fi citită corect decât în lumina care strălucește dela Calvar. Prin povestirea Betleemului și a crucii, să se arate cum bineleurmează să biruiască răul și cum fiecare binecuvântare pe care o primim esteun dar al răscumpărării.

În tufele de mărăcini și spini, în scaieți și neghină este reprezentat răul careîntinează și murdărește. În cântecul păsării și în bobocul care se desface, înploaie și în razele de soare, în adierea de vară și în roua cea delicată, în zeci demii de lucruri din natură, de la stejarul din pădure până la violeta careînflorește la rădăcina lui, se vede dragostea care reface. Natura încă ne vorbește

despre bunătatea lui Dumnezeu.[80]

Lecțiile primite în sala de clasă ideală. – Așa cum cei care locuiau în Edenînvățau de pe paginile naturii, așa cum Moise descoperea scrisul de mână al luiDumnezeu în câmpiile și munții Arabiei, iar copilul Isus a învățat pe coasteledealurilor Nazaretului, [48] tot așa pot învăța despre El și copiii de astăzi. Cele

nevăzute sunt ilustrate prin cele văzute.[81]

Cultivați dragostea de natură. – Mama… să-și găsească timp să cultive îninima ei și a copiilor ei dragostea față de lucrurile frumoase din natură. Săîndrepte atenția copiilor spre slava cerurilor, spre miile de forme ale frumuseții,care împodobesc pământul, și să le vorbească despre Acela care le-a creat. În felulacesta, ea poate să îndrume mintea lor tânără spre Creator și să inspire în inimalor respectul și dragostea față de Acela care oferă toate binecuvântările. Câmpiileși dealurile – camera de audiență a naturii – trebuie să fie sala de clasă pentrucopiii mici. Comorile naturii să fie manualul lor. Lecțiile întipărite în felul acestaîn mintea lor nu vor fi uitate curând. …

Părinții pot să facă mult pentru a-i pune pe copiii lor în legătură cuDumnezeu, încurajându-i să iubească lucrurile din natură, pe care li le-a dăruitEl, și să recunoască mâna Dăruitorului în tot ce primesc. În felul acesta, solulinimii poate să fie pregătit din timp pentru semănarea semințelor prețioase ale

adevărului, care, la timpul potrivit, vor răsări și vor aduce un seceriș bogat.[82]

Alăturați-vă păsărilor în cântecul de laudă. – Îndeosebi copiii mici trebuiesă se apropie de natură. În loc să-i încătușăm în corsetele modei, mai bine să-ilăsăm liberi ca mieii, să se joace sub dulcea și înviorătoarea mângâiere asoarelui. Arătați-le pomii și florile, umila iarbă și arborii falnici, așa încât să sefamiliarizeze cu frumusețea, delicatețea și varietate de forme ale naturii.Învățați-i să vadă înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu în lucrurile create deEl și, când inima lor tresaltă de bucurie și dragoste plină de recunoștință, să sealăture păsărilor cerului în cântări de mulțumire.

Învățați-i pe copii și pe tineri să se gândească la realizările [49] Marelui Artist

și să imite grația naturii în formarea caracterului lor. Pe măsură ce dragostea luiDumnezeu le câștigă inima, viața lor va primi frumusețea sfințeniei. Astfel, eiîși vor folosi capacitățile spre binecuvântarea altora și spre slava lui Dumnezeu.[83]

Caracterul lui Dumnezeu în natură. – Copiilor trebuie să li se deaînvățături care vor dezvolta în ei curajul de a se împotrivi răului. Arătați-le înnatură caracterul lui Dumnezeu și, în felul acesta, se vor familiariza cuCreatorul. Întrebarea care ar trebui să preocupe mintea părinților este: Cum așputea să-i învăț cel mai bine pe copiii mei să-I slujească și să-L slăvească peDumnezeu? Dacă tot cerul este interesat de binele neamului omenesc, oare nuar trebui noi să fim sârguincioși în a face tot ce ne stă în putere pentru binele

copiilor noștri?[84]

Studiul naturii dezvoltă mintea. – Slava lui Dumnezeu este arătată înlucrarea mâinilor Sale. Aici sunt taine care, dacă sunt cercetate, vor dezvoltamintea. Mințile care au fost amăgite și deformate prin lectura ficțiunilor potgăsi în natură o carte deschisă, în care să citească adevărul în lucrările luiDumnezeu din jurul lor. Toți pot găsi subiecte de studiu în frunza cea simplă acopacilor pădurii, în plante și flori, în maiestuoșii copaci ai pădurii, în munțiicei înalți, în stâncile de granit sau în oceanul agitat. Prețioasele perle de luminăcare împodobesc cerurile spre a face ca noaptea să fie frumoasă, nesecatelebogății ale luminii solare, solemnele splendori ale lunii, frigul iernii, călduraverii, schimbările periodice ale anotimpurilor, în ordine și în armoniedesăvârșită, stăpânite de puterea nemărginită, sunt subiecte care solicită ocugetare adâncă și dezvoltarea imaginației. [50]

Dacă cei ușuratici și căutători de plăceri vor îngădui ca mintea lor să stăruieasupra a ceea ce este real și adevărat, inima nu poate fi decât plină de respect șiÎl vor adora pe Dumnezeul naturii. Contemplarea și studierea caracterului luiDumnezeu, așa cum este descoperit în lucrările create de El, vor deschide undomeniu de cugetare care va îndepărta mintea de la distracțiile josnice,înjositoare și incitante. Cunoașterea lucrărilor și a căilor lui Dumnezeu doarîncepe în această lume. Studiul va fi continuat însă pe parcursul veșniciei.Dumnezeu a pus la dispoziția omului subiecte de cugetare care vor pune înacțiune fiecare capacitate a minții. Noi putem descifra caracterul Creatorului încerurile de sus și în pământul de jos, umplând inima cu recunoștință șimulțumire. Fiecare nerv și simț vor răspunde expresiilor iubirii lui Dumnezeu

în lucrările Sale minunate.[85]

Natura și Biblia au fost manualul lui Isus. – Educația Sa era câștigată dinsursele indicate de cer, din munca folositoare, din studiul Scripturilor, dinnatură și din experiențele vieții – manualele lui Dumnezeu, pline de învățăturipentru toți cei care le deschid cu o mână binevoitoare, cu un ochi atent și cu o

inimă înțelegătoare.[86]

Cunoașterea profundă a Sfintelor Scripturi arată câtă stăruință a depus El înanii tinereții pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu. În fața Lui se desfășuramarea bibliotecă a lucrurilor create de Dumnezeu. Acela care făcuse toatelucrurile studia acum învățăturile pe care mâna Sa le scrisese pe pământ, pe apăși pe bolta cerului. Departe de căile nesfinte ale lumii, El a adunat comori deștiință din natură. El a studiat viața plantelor, viața animalelor și viața omului.Chiar din anii tinereții Sale, a fost stăpânit de o singură țintă: să trăiască pentrua-i face fericiți pe alții. Pentru lucrul acesta, El [51] a găsit resurse în natură, întimp ce studia viața plantelor și a animalelor noi idei de căi și mijloace Îi veneauîn minte. …

În felul acesta, lui Isus I s-a dezvăluit importanța Cuvântului și a lucrărilor luiDumnezeu, în timp ce Se străduia să înțeleagă cauza lucrurilor. El era ajutat deființe cerești și cultiva cugete și legături sfinte. De la prima scânteiere deinteligență, El creștea necontenit în har spiritual și în cunoașterea adevărului.

Fiecare copil poate dobândi cunoștințe, așa cum a dobândit Isus. Atunci cândcăutăm să-L cunoaștem pe Tatăl ceresc din Cuvântul Său, îngerii se vor apropiade noi, mintea ne va fi întărită, iar caracterul nostru va fi înălțat și înnobilat.[87]

Natura folosită de Isus în învățătura Sa. – Marele Învățător i-a adus peascultătorii Săi în contact cu natura, pentru ca aceștia să poată asculta glasulcare se face auzit în toate lucrurile create, iar după ce inimile lor s-au sensibilizatși mintea lor a devenit receptivă, El i-a ajutat să interpreteze învățăturaspirituală din scenele pe care le vedeau. Pildele, prin care Îi plăcea atât de multsă-i învețe lecțiile adevărului, arătau cât de deschis era spiritul Său la influențelenaturii și cât de încântat era să adune învățătura spirituală din circumstanțelevieții de zi cu zi.

Păsările cerului, crinii de pe câmp, semănătorul și sămânța, păstorul și oaia –prin aceste lucruri, Hristos ilustra adevărul nemuritor. De asemenea, El

prezenta ilustrații din evenimentele vieții, fapte desprinse din experiențafamiliară ascultătorilor – aluatul, comoara ascunsă, mărgăritarul de mare preț,năvodul, banul pierdut, fiul risipitor, casele de pe nisip și de pe stâncă. În lecțiileSale exista [52] ceva care stârnea interesul fiecărei minți, care făcea apel lafiecare inimă. Astfel, activitatea zilnică, în loc să fie doar o corvoadă incapabilăde a fi subiectul unor meditații superioare, a fost iluminată și înălțată prinelemente care să aducă neîncetat aminte de cele spirituale și nevăzute.

Așa ar trebui să prezentăm și noi învățătura. Copiii să învețe să vadă înnatură o expresie a iubirii și înțelepciunii lui Dumnezeu, gândul despre El să fieadus de legătura cu păsările, florile și copacii, toate lucrurile văzute să devinăpentru ei călăuze către cele nevăzute și toate evenimentele din viață să fie unmijloc de învățătură divină.

Astfel, pe măsură ce învață să studieze lecțiile din toate lucrurile create și dintoate experiențele vieții, arătați-le că aceleași legi care guvernează lucrurile dinnatură și evenimentele vieții trebuie să aibă stăpânire asupra noastră, că suntdate pentru binele nostru și că numai în ascultare de ele putem găsi adevăratul

succes și fericirea.[88]

CAPITOLUL 7

ÎNVĂȚĂTURILE PRACTICE DIN CARTEANATURII

Vocea lui Dumnezeu în lucrarea mâinilor Sale. – Oriunde ne-am întoarce,auzim glasul lui Dumnezeu și admirăm lucrarea mâinilor Sale. De la solemnarostogolire a glasului puternic al tunetului și de la vuietul necontenit albătrânului ocean până la trilurile vesele care umplu pădurile de muzică, zecilede mii de voci ale naturii Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Pământul, marea și cerul,cu minunatele lor culori și nuanțe, variind în contraste uimitoare sauarmonizându-se perfect, ne arată slava Lui. Munții cei neclintiți ne spun despreputerea Sa. Copacii, unduindu-și coroanele verzi în lumina soarelui, și florile,în frumusețea lor delicată, arată spre Creator. Verdele viu, care acoperă ca uncovor cenușiul pământului, spune despre grija lui Dumnezeu față de cele maineînsemnate dintre creaturile Sale. Adâncimile mării și ale pământuluidescoperă bogățiile Lui. Cel care a pus perle în ocean și ametist, sau criolit,printre roci este un iubitor al frumosului. Soarele care răsare pe cer este oreprezentare a Celui care este viața și lumina a tot ce a creat El. Toată strălucireași frumusețea care împodobesc pământul și luminează cerurile vorbesc despreDumnezeu.

Să-L uităm atunci pe Dătător, bucurându-ne în schimb de darurile Sale? Săne îndreptăm mai bine spre contemplarea bunătății și a iubirii Sale. Fie ca tot ceeste frumos aici, în casa noastră de pe pământ, să ne amintească de râul decristal, de câmpiile verzi, de pomii unduitori și de fântânile vii, de orașulstrălucitor și de cântăreții îmbrăcați în alb din căminul ceresc – acea lume afrumuseții pe care nici un pictor nu o poate picta, nici o [54] limbă muritoarenu o poate descrie. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit,și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit

Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2,9).[89]

Despre iubirea și caracterul lui Dumnezeu. – Mamele… să nu fie așa deocupate cu lucruri neimportante și așa de împovărate de griji, încât să nu aibătimp să-i învețe pe copii din marea carte a naturii lui Dumnezeu, impresionândmintea lor fragedă cu frumusețea bobocilor care se deschid și a florilor. Pomiiînalți, păsările frumoase, care intonează triluri fericite pentru Creatorul lor, levorbesc copiilor despre bunătatea, mila și bunăvoința lui Dumnezeu. Fiecare

frunză și fiecare floare cu diferite culori parfumează aerul, învățându-i căDumnezeu este iubire. Tot ce este bun, tot ce este frumos și vrednic de iubit înlumea noastră vorbește despre dragostea Tatălui nostru ceresc. Ei pot să

discearnă caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El.[90]

Despre desăvârșirea lui Dumnezeu. – După cum lucrurile din natură îșiarată prețuirea față de Marele Creator, făcând tot ce pot mai bine pentru aînfrumuseța pământul și a reprezenta desăvârșirea lui Dumnezeu, tot așafăpturile omenești trebuie să se străduiască să reprezinte desăvârșirea luiDumnezeu în sfera lor, îngăduindu-I să aducă la îndeplinire scopurile Sale cu

privire la dreptate, milă și bunătate.[91]

Despre Creator și Sabat. – De la cine primim lumina soarelui, care facepământul să aducă roade? De la cine primim ploile roditoare? Cine ne-a datcerurile și soarele, și stelele? Cine ne-a dat rațiunea și ne păzește zi de zi?... Defiecare dată când privim pământul, ni se aduce aminte de brațul puternic al luiDumnezeu, [55] care le-a adus la existență. Bolta cerească de deasupra capuluiși pământul acoperit de covorul verde de sub picioare, ne aduc aminte deputerea și de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu. El ar fi putut să facă iarbamaro sau neagră, dar Dumnezeu este un iubitor al frumosului, prin urmare,ne-a dat lucruri frumoase, pe care să le privim. Cine ar fi putut să picteze florileîn culorile delicate cu care le-a înveșmântat Dumnezeu? ...

Nu putem să avem nici un manual mai bun ca natura. „Uitați-vă cu băgare deseamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes, totuși vă spun cănici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei”. Îndreptațispre Dumnezeu gândurile copiilor voștri. Acesta este motivul pentru care El

ne-a dat ziua a șaptea și a lăsat-o ca un memorial al lucrurilor create.[92]

Respectarea Legii. – Aceeași putere care susține natura lucrează, deasemenea, în om. Aceleași legi mărețe, care călăuzesc deopotrivă astrul șiatomul, controlează și viața omului. Legile care guvernează acțiunea inimii,care reglează fluxul curentului vieții în corp sunt legile Inteligenței supreme,care are autoritatea de a dispune de sufletul omului. De la El provine viața a totce există. Adevărata ei sferă de acțiune poate fi descoperită doar în armonie cuEl. Pentru tot ce a fost creat, condiția este aceeași – o viață susținută prinprimirea vieții lui Dumnezeu, o viață dusă în armonie cu voința Creatorului.Călcarea Legii Sale în domeniul fizic, mintal sau moral, presupune plasarea

acelei persoane în afara armoniei cu Universul, introducerea disonanței, aanarhiei și a ruinei.

Pentru cel care învață să-i interpreteze în acest fel învățăturile, natura seluminează, lumea este un manual, viața este o școală. Comuniunea omului cunatura și cu Dumnezeu, domnia universală a Legii, rezultatele călcării [56]acesteia nu pot să nu impresioneze mintea și să nu modeleze caracterul.

Acestea sunt lecțiile pe care trebuie să le învețe copiii noștri.[93]

Alte învățături din legile naturii. – În cultivarea pământului, lucrătorulgrijuliu va descoperi că înaintea lui se deschid comori la care abia dacă visase.Nimeni nu poate reuși în agricultură sau grădinărit, fără să acorde atențielegilor implicate acolo. Trebuie să fie studiate nevoile specifice fiecărei varietățide plantă. Soiurile diferite cer soluri și moduri de cultivare diferite, iar condițiasuccesului este respectarea legilor care le guvernează pe fiecare în parte.

Atenția cerută de mutarea plantelor, pentru ca nici măcar un firișor alrădăcinii să nu fie înghesuit sau pus greșit, grija pentru plantele tinere,curățarea și udarea, ferirea lor de ger în timpul nopții și de soare în timpul zilei,de buruieni și de atacuri ale unor insecte, pregătirea și aranjamentul nu numaică ne învață lecții importante privind dezvoltarea caracterului, ci și munca însine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea grijii, a răbdării, a atenției la detaliiși a ascultării față de Lege oferă o educație de prim rang.

Contactul constant cu taina vieții și splendoarea naturii și, de asemenea,gingășia arătată în slujirea acestor minunate obiecte ale creației lui Dumnezeutind să învioreze mintea, să rafineze și să înalțe caracterul, iar lecțiile învățate îl

pregătesc pe lucrător să se ocupe cu mai mult succes de alte minți.[94]

Învățături din semănarea seminței. – Parabola semănătorului și a semințeiconține o adâncă lecție spirituală. Sămânța reprezintă principiile semănate îninimă, iar creșterea ei, dezvoltarea caracterului. Predați această învățăturăpractic. Copiii pot pregăti pământul [57] și pot semăna sămânța. Pe timpullucrului, părintele sau educatorul le poate explica analogia cu grădina inimii, cusemințele bune sau rele care vor fi semănate în ea. Așa cum grădina trebuiepregătită pentru semănat, tot așa și inima trebuie pregătită pentru semănareaseminței adevărului. Pe măsură ce planta crește, analogia între semănatul în

grădină și semănatul spiritual poate fi continuată.[95]

Când sămânța este pusă în pământ, ei pot să învețe lecția morții lui Hristos,

iar când se ivește firul de iarbă, adevărul învierii.[96]

Grădina inimii trebuie să fie cultivată. – Din cultivarea pământului sepoate învăța fără încetare. Nimeni nu se îndreaptă către o bucată de pământnecultivat, așteptându-se să dea dintr-o dată recoltă. Trebuie să fie depusă omuncă stăruitoare și perseverentă în pregătirea solului, în semănat și cultivarearecoltei. Tot așa trebuie să fie și în semănatul spiritual. Grădina inimii trebuie săfie cultivată. Solul trebuie să fie zdrobit prin pocăință. Plantele rele care sufocăgrânele cele bune trebuie să fie smulse din rădăcină. Așa cum terenul năpădit odată de mărăcini poate fi recăpătat numai prin muncă stăruitoare, în același feltendințele rele ale inimii pot fi biruite numai printr-un efort serios în Numele și

în tăria lui Hristos.[97]

Creșterea în har. – Spuneți-le copiilor voștri despre puterea miraculoasă a luiDumnezeu. Studiind marele manual al naturii, Dumnezeu va impresiona mintealor. Agricultorul își ară ogorul și seamănă sămânța, dar el nu o poate face săcrească. El trebuie să depindă de Dumnezeu, care va face lucrarea pe care nici unom nu o poate face. Domnul pune puterea Sa de viață în sămânță, făcând-o săîncolțească. Sub grija Sa, germenul vieții străpunge scoarța care-l ține închis șirăzbate afară pentru a purta rod. Mai întâi [58] un fir, apoi spicul, și după aceeabobul plin, în spic. Aflând despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sămânța,

copiii învață și secretul creșterii în har.[98]

A ne ridica deasupra împrejurărilor. – În America avem nuferi frumoși.Acești nuferi răsar curați, desăvârșiți, fără nici o pată. Ei cresc în mlaștină. I-amspus fiului meu: „Vreau să faci un efort să-mi aduci tulpina acelui nufăr și să orupi cât mai aproape de rădăcină. Vreau să înveți ceva cu privire la lucrulacesta”.

El a adus mai mulți nuferi și ne-am uitat la ei. Erau plini de vase deschise, iartulpinile adunau elementele hrănitoare din nisipul curat aflat dedesubt, iaracestea duceau la dezvoltarea nuferilor curați și fără pată. Nufărul refuza oricereziduuri. El refuza orice lucru dezgustător și în acele condiții ajungea să fiecurat.

Aceasta este modalitatea prin care trebuie să-i educăm pe tinerii noștri înlume. Mintea și inima lor trebuie să învețe cine este Dumnezeu, cine este IsusHristos și care a fost sacrificiul pe care l-a făcut El pentru noi. Curăția, virtutea,harul, amabilitatea, iubirea și răbdarea trebuie să le obțină de la Izvorul puterii.

[99]Lecțiile încrederii și ale perseverenței. – „Întreabă dobitoacele, și te vor

învăța, păsările cerului, și îți vor spune... și peștii mării îți vor povesti”. „Du-te lafurnică, ...uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!” „Uitați-vă lapăsările cerului”. „Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi” (Iov 12,7.8; Proverbele6,6; Matei 6,26; Luca 12,24).

Nu trebuie doar să-i spunem copilului despre aceste creaturi ale luiDumnezeu. Animalele însele ar trebui să fie [59] învățătorii lui. Furnicile îlînvață lecția muncii răbdătoare, a perseverenței în depășirea obstacolelor și aprevederii pentru viitor. Și păsările sunt învățători ai plăcutei lecții legate deîncredere. Tatăl nostru ceresc are grijă de ele, dar și ele trebuie să adune hrana,să-și construiască singure cuiburile și să-și crească puii. În fiecare clipă, suntexpuse unor vrăjmași care încearcă să le nimicească. Cu toate acestea, cu câtăvoioșie se duc la lucrul lor! Câtă bucurie răzbate din cântecele lor!

Cât de frumoasă este descrierea psalmistului cu privire la grija lui Dumnezeufață de creaturile pădurii:

„Munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentruiepuri” (Psalmi 104,18).

El trimite râurile să curgă printre dealuri, unde își au păsările cuibul și „fac săle răsune glasul printre ramuri” (Psalmi 104,12). Toate creaturile pădurilor șidealurilor sunt o parte a uriașei Sale familii. El Își deschide mâna și satură

„după dorință tot ce are viață” (Psalmi145,16).[100]

Insectele ne învață despre hărnicie. – Albina cea harnică le dă oamenilor,cu inteligență, un exemplu pe care ar fi bine ca ei să-l imite. Insectele acesteapăstrează o ordine perfectă și nici un leneș nu este îngăduit în stup. Ele își factreaba cu o înțelepciune și o activitate care întrec priceperea noastră…Înțeleptul ne atrage atenția la lucrurile cele mici ale pământului: „Du-te lafurnică, leneșule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuși își pregătește hrana varași strânge de-ale mâncării în timpul secerișului”. „Furnicile, care nu sunt unpopor tare, își pregătesc hrana vara”. De la acești mici învățători putem învățalecția credincioșiei. Dacă am fi cultivat cu aceeași hărnicie capacitățile pe careni le-a atribuit [60] un Creator atotînțelept, cât de mult ar fi crescut ele spre a fide folos! Dacă privirea lui Dumnezeu este asupra celor mai mici creaturi aleSale, atunci nu va privi El la omul făcut după chipul Lui și nu va cere de la el un

venit corespunzător pentru toate avantajele pe care i le-a dat?[101]

SECȚIUNEA A III-A

PROFESORII PREGĂTIȚI CORESPUNZĂTORCAPITOLUL 8

PREGĂTIREA ESTE NECESARĂPregătirea mamei este neglijată inexplicabil. – Primul învățător al copilului

este mama. În perioada în care este cel mai impresionabil și se dezvoltă înritmul cel mai rapid, educația lui se află într-o mare măsură în mâinile ei. Eaeste prima care are ocazia de a-i modela caracterul pentru bine sau pentru rău.Ea ar trebui să înțeleagă valoarea șansei pe care o are și, mai presus de oricarealt profesor, ar trebui să fie pricepută să o folosească în modalitatea cea maibună. Cu toate acestea, educației ei i se acordă mai puțină atenție decâtpregătirii oricărui alt învățător. Tocmai pentru persoana care are influența ceamai puternică în educație, cu consecințele cele mai vaste, se depune cel mai mic

efort sistematic.[102]

Pregătirea atentă și cuprinzătoare este urgentă. – Cei în grija cărora esteîncredințat copilașul sunt prea adesea neștiutori cu privire la nevoile sale fizice.Ei știu prea puțin despre legile sănătății sau despre principiile dezvoltării și nusunt pregătiți suficient pentru a-l îngriji în vederea creșterii sale mintale șispirituale. Este posibil ca aceștia să aibă calitățile necesare pentru a conduceafaceri sau pentru a străluci în societate și este posibil să fie autorii unorrealizări demne de laudă pe tărâm literar sau științific, dar despre educația unuicopil au puține cunoștințe. …

Asemenea mamelor, taților le revine responsabilitatea pentru educareatimpurie a copilului ca și pentru cea de mai târziu, iar necesitatea unei pregătiriatente și cuprinzătoare a ambilor părinți este cât se poate de urgentă. Înainte să-și asume statutul de tată sau de mamă, bărbații și femeile ar trebui să sefamiliarizeze cu legile dezvoltării fizice – cu fiziologia și igiena, cu consecințeleinfluențelor prenatale, cu legile [64] eredității , îmbrăcămintea, exercițiul fizic șitratarea bolilor, ei ar trebui, de asemenea, să înțeleagă legile dezvoltăriiintelectuale și ale educației morale….

Educația nu va realiza ce ar putea și ce ar trebui până când nu esterecunoscută pe deplin importanța lucrării părinților și până când părinții nu

dobândesc o pregătire pentru responsabilitățile ei sfinte.[103]

Părinții ar trebui să studieze legile naturii. Ei ar trebui să învețe despreorganismul omenesc. Să înțeleagă funcțiile diferitelor organe, legăturile dintreele și interdependența lor. Ei ar trebui să studieze legătura dintre puterile

intelectului și cele ale trupului și condițiile necesare funcționării sănătoase afiecăreia dintre ele. A-ți asuma răspunderea de părinte fără o asemenea

pregătire este un păcat.[104]

„Cine este potrivit?” – Părinții, pe drept, pot să întrebe: „Cine este potrivitpentru aceste lucruri?” Numai Dumnezeu este Acela care poate să-i ajute, iardacă ei Îl lasă pe dinafară, și nu caută ajutorul și sfatul Său, sarcina lor este, într-adevăr, fără nădejde. Prin rugăciune, prin studiul Bibliei și prin zel serios, ei potavea un succes minunat în împlinirea acestei datorii importante, fiind răsplătițide o sută de ori pentru tot timpul și purtarea lor de grijă… Izvorulînțelepciunii, din care pot scoate toată cunoștința necesară în această privință,

este deschis.[105]

Uneori, inima poate fi punctul de a cădea în descurajare, dar un simțământputernic al pericolelor care amenință fericirea prezentă și viitoare a celor iubițitrebuie să-i determine pe părinții creștini să caute mai stăruitor ajutorul de laIzvorul puterii și al înțelepciunii. Acest simțământ ar trebui să-i facă maiprevăzători, mai hotărâți, mai calmi, și totuși mai fermi, atunci când au grijă de

aceste suflete, pentru că vor trebui să dea socoteală.[106] [65]Educarea copiilor necesită înțelegerea voinței lui Dumnezeu. – Dacă dau

greș în a ajunge la o înțelegere clară a voinței lui Dumnezeu, ca să poatărespecta legile Împărăției Sale, părinții nu au nici o scuză. Numai în felul acestapot să-i conducă pe copiii lor la ceruri. Frații mei și surorile mele, voi avețidatoria de a înțelege cerințele lui Dumnezeu. Cum puteți să-i educați pe copiiivoștri în lucrurile spirituale, dacă nu cunoașteți mai întâi voi înșivă ce estecorect și ce este greșit și dacă nu vă dați seama că ascultarea înseamnă viațăveșnică, iar neascultarea moarte veșnică?

Înțelegerea voinței lui Dumnezeu trebuie să fie lucrarea vieții noastre. Numai

dacă procedăm așa, putem să-i educăm corect pe copiii noștri.[107]

Manualul lui Dumnezeu este plin de învățături. – Dacă nu adoptăCuvântul lui Dumnezeu ca regulă a vieții lor, dacă nu-și dau seama că trebuiesă educe și să modeleze caracterul fiecărui copil, care este o comoară iubită, așaîncât, în cele din urmă, să poată primi viața veșnică, părinții nu-și pot îndeplini

corespunzător responsabilitățile. [108]

Biblia, o carte bogată în învățătură, trebuie să fie manualul lor. Dacă îi educă

pe copiii lor în conformitate cu preceptele ei, nu numai că îi îndrumă pe tineripe calea cea dreaptă, ci se educă și pe ei înșiși în cele mai sfinte îndatoriri ale

lor.[109]

Lucrarea părinților este importantă și solemnă, iar îndatoririle care decurgdin ea sunt mari. Totuși, dacă vor studia cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, vorconstata că este plin de învățături și de numeroase făgăduințe prețioase, care lesunt adresate, cu condiția să-și îndeplinească datoria bine și cu credincioșie.[110]

Reguli pentru părinți și copii. – Dumnezeu a dat reguli pentru îndrumareapărinților și a copiilor. Aceste reguli trebuie să fie respectate cu strictețe.Copiilor nu trebuie să [66] li se îngăduie să creadă că își pot împlini propriiledorințe, fără să ceară sfatul părinților lor. …

Nu poate să existe nici o abatere de la regulile pe care Dumnezeu le-a datspre îndrumarea părinților și a copiilor. Dumnezeu așteaptă de la părinți să-ieduce pe copiii lor în conformitate cu principiile Cuvântului Său. Credința șifaptele să fie asociate. Tot ce se face în viața căminului și în școală trebuie să fie

făcut cu decență și ordine.[111]

La Lege și la mărturie. – Dacă se dorește ca lucrarea educației din cămin săîndeplinească tot ce intenționează Dumnezeu, este necesar ca părinții să fieniște cercetători sârguincioși ai Scripturilor. Ei trebuie să fie niște elevi aiMarelui Învățător. Zi de zi, legea iubirii și a bunătății să fie pe buzele lor. Viațalor să dea pe față harul și adevărul care au fost văzute în viața Exemplului lor.Atunci, o viață sfințită va uni inimile părinților și copiilor, iar tinerii vor creșteîntemeiați în credință și înrădăcinați în dragostea lui Dumnezeu.

Când voința și căile Domnului ajung să fie voința și căile părinților adventiștide ziua a șaptea, copiii lor vor crește spre a-L iubi, onora și asculta peDumnezeu. Satana nu va fi în stare să câștige stăpânirea asupra minții lor,pentru că ei au fost educați să considere Cuvântul Domnului ca fiind mai

presus de orice și vor verifica orice experiență prin Lege și mărturie.[112]

Dacă ați fost neglijenți, răscumpărați timpul! – Părinții trebuie să studiezeCuvântul lui Dumnezeu pentru ei înșiși și pentru familiile lor. Totuși, în loc săfacă așa, mulți copii sunt lăsați să crească fără a fi învățați, educați și stăpâniți.Părinții ar trebui să facă acum tot ce le stă în putere spre a-și răscumpăraneglijența [6 7 ] și spre a-i duce pe copiii lor acolo unde se vor afla sub

influențele cele mai bune.[113]

Prin urmare, părinți, cercetați Scripturile! Nu fiți doar niște ascultători, ci șiniște împlinitori ai Cuvântului. Atingeți standardul lui Dumnezeu în educarea

copiilor voștri![114]

Regula călăuzitoare: Ce a spus Domnul? – Lucrarea tuturor părinților esteaceea de a-i învăța pe copiii lor calea Domnului. Aceasta nu este o lucrare carepoate fi tratată în glumă sau lăsată deoparte, fără a stârni nemulțumirea luiDumnezeu. Nu suntem chemați să hotărâm calea pe care trebuie să meargă alțiisau modalitatea în care putem să ne descurcăm mai ușor, ci să facem „Ce a spusDomnul”. Nici părinții, nici copiii nu pot să aibă pace, fericire sau liniște însuflet, dacă merg pe o cale greșită. Dar, când temerea de Dumnezeu domneșteîn inimă și este asociată cu dragostea de Hristos, vor simți pace și bucurie.

Părinți, cercetați Cuvântul lui Dumnezeu în prezența Aceluia care cunoașteinima și toate lucrurile tainice și întrebați-vă: Ce a spune Scriptura? Aceastatrebuie să fie regula vieții voastre. Aceia care îi iubesc pe oameni nu vor tăcea,atunci când îi vor vedea în pericol. Suntem asigurați că nimic în afară deadevărul lui Dumnezeu nu îi poate face pe părinți înțelepți și nimic nu-i poate

păstra înțelepți în lucrul cu mintea omenească.[115]

Pregătirea individuală. – Dacă există o datorie care cere mai presus deoricare alta o cultivare a minții, o datorie în care capacitățile intelectuale și

fizice necesită un tonus sănătos și vigoare, aceasta este educarea copiilor.[116]

Având în vedere responsabilitatea individuală a mamelor, fiecare femeietrebuie să-și dezvolte o minte echilibrată și un caracter curat, care să reflectenumai adevărul, binele și frumosul. Mama poate să-i lege pe copiii și pe soțul eide inima sa printr-o iubire continuă, [6 8 ] arătată în cuvinte blânde și un

comportament amabil care, cu siguranță, vor fi imitate de copiii ei.[117]

Mamă, aceasta este lucrarea ta sfântă. – Sora mea, Hristos ți-a încredințatlucrarea sfântă de a-i învăța pe copiii tăi poruncile Sale. Ca să fii pregătităpentru această lucrare, trebuie să trăiești în ascultare de toate învățăturile Sale.Veghează asupra cuvintelor și a faptelor tale. Păzește-ți cuvintele cu cea maimare atenție. Biruiește orice trăsătură nerăbdătoare din temperamentul tău,deoarece, dacă se manifestă, nerăbdarea îl va ajuta pe vrăjmașul să facă viața

căminului neplăcută și respingătoare pentru copiii tăi.[118]

Lucrează în parteneriat cu Dumnezeu. – Mamelor, deschideți-vă inimapentru a primi învățătura lui Dumnezeu, aducându-vă aminte mereu de faptulcă trebuie să vă faceți partea în conformarea cu voința lui Dumnezeu. Trebuiesă stați în lumină și să cereți înțelepciune de la Dumnezeu, ca să știți cum să văpurtați, să Îl recunoașteți pe Dumnezeu ca Învățător și să vă dați seama căsunteți colaboratoare cu El. Inima voastră să fie atrasă de contemplarealucrurilor cerești. Exercitați-vă talentele primite de la Dumnezeu în împlinireadatoriilor pe care Dumnezeu vi le-a poruncit să le împliniți ca mame și lucrațiîn parteneriat cu Dumnezeu. Lucrați inteligent și „fie că mâncați, fie că beți, fie

că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu”.[119]

Mama trebuie să se încredințeze pe sine și pe copiii ei în grija MântuitoruluiCelui plin de îndurare. Să caute cu stăruință, răbdare și curaj să-și dezvoltepropriile aptitudini, ca să-și poată folosi corect însușirile cele mai înalte aleminții în educarea copiilor ei. Ținta ei cea mai înaltă să fie aceea de a-i dacopilului ei o educație care va fi aprobată de Dumnezeu. Dacă își va începe

lucrarea [69] cu înțelepciune, va primi putere spre a-și îndeplini partea.[120]

Mama trebuie să simtă nevoia călăuzirii Duhului Sfânt, ca să aibă oexperiență personală, adevărată, în supunerea față de calea și voința Domnului.Apoi, prin harul lui Hristos, poate să fie un educator înțelept, blând și iubitor al

copiilor ei.[121]

Dacă ați început greșit. – Părinților care au început greșit educația, aș dorisă le spun: Nu disperați! Aveți nevoie de o convertire înaintea lui Dumnezeu.Aveți nevoie de un adevărat spirit al ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.Trebuie să faceți reforme hotărâte în obiceiurile și practicile voastre,conformându-vă viața cu principiile mântuitoare ale Legii lui Dumnezeu. Dacăveți proceda așa, veți avea acea neprihănire a lui Hristos, care este împlinireaLegii, pentru că Îl veți iubi pe Dumnezeu și veți recunoaște Legea Sa ca fiind otranscriere a caracterului Său. Credința adevărată în meritele lui Hristos nu esteo fantezie. Este foarte important să aduceți atributele lui Hristos în viața șicaracterul vostru și să-i educați pe copiii voștri cu un efort perseverent, așaîncât să fie ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Un „Așa zice Domnul”trebuie să vă călăuzească în toate planurile voastre de educație. …

Pocăiți-vă adânc și deplin înaintea lui Dumnezeu. Începeți anul, cerându-Istăruitor lui Dumnezeu harul și discernământul spiritual de a descoperidefectele lucrării din trecut. Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu pentru lucrarea

neglijată ca misionari în căminul vostru.[122]

Aceasta este ziua care v-a fost încredințată, o zi a responsabilității și o zi încare trebuie să lucrați. Curând va veni ziua când veți da socoteală. Îndepliniți-vă lucrarea cu rugăciune stăruitoare și eforturi credincioase. Arătați-le copiilorvoștri că au privilegiul de a primi [70] în fiecare zi botezul Duhului Sfânt.Domnul să vă găsească lucrând și ajutându-L în urmărirea scopurilor Sale. Prinrugăciune, puteți obține o experiență care va face din lucrarea cu copiii voștri o

reușită deplină.[123]

CAPITOLUL 9

UN APEL PENTRU DEZVOLTAREAPERSONALĂ

Necesitatea dezvoltării continue. – Lucrarea mamei este de așa manieră,încât necesită o dezvoltare continuă în viața personală, ca să-i poată conduce pecopiii ei la realizări tot mai înalte. În ciuda acestui fapt, Satana face planuripentru a câștiga atât sufletele ambilor părinți, cât și pe cele ale copiilor. Mamelesunt distrase de la datoriile căminului și de la o educare atentă a micuților lor la

o slujire a sinelui și a lumii.[124]

Mamele trebuie să-și cultive intelectul, dacă nu din alt motiv, cel puțin pentrubinele copiilor lor, deoarece, în lucrarea lor, au o responsabilitate mai mare decâtregele pe tronul lui. Puține mame înțeleg importanța lucrării care le-a fostîncredințată și puține înțeleg succesul pe care îl pot avea printr-un efort răbdătorși cuprinzător în vederea dezvoltării personale.

La început, mama trebuie să-și disciplineze strict și să-și cultive toateînsușirile minții și simțămintele inimii, ca să nu aibă un caracter deformat,unilateral, care va lăsa semnele deficienței sau ale exceselor ei asupra copiilor.Multe mame trebuie să fie sensibilizate, spre a înțelege necesitatea categorică aunei schimbări în scopurile și în caracterul lor, pentru a împlini bine datoriilepe care și le-au asumat de bunăvoie, intrând în viața de căsătorie. Posibilitățileunei femei de a fi folositoare pot fi extinse, iar influența ei poate fi mărită într-omăsură aproape nelimitată, dacă va acorda atenția cuvenită acestor lucruri care

afectează destinul neamului omenesc.[125]

Creșterea continuă a înțelepciunii și a eficienței. – Dacă doresc să creascăîn înțelepciune și eficiență mai presus de orice, mamele trebuie să seobișnuiască să gândească și să cerceteze. [72] Acelea care perseverează pe caleaaceasta își vor da seama curând că dobândesc însușiri în privința cărora s-auconsiderat deficitare. Ele învață să formeze corect caracterul copiilor lor.Rezultatul efortului și al atenției în această lucrare se va vedea în ascultarea,simplitatea, modestia și curăția lor. Acest rezultat va răsplăti din plin toateeforturile făcute.

Dumnezeu dorește ca mamele să caute fără încetare să-și dezvolte atâtmintea, cât și inima. Ele trebuie să înțeleagă faptul că au o lucrare de făcutpentru El, prin educarea copiilor lor și, cu cât își pot dezvolta mai bine propriile

capacități, cu atât mai eficiente vor ajunge în lucrarea lor ca părinți.[126]

Părinții trebuie să se dezvolte din punct de vedere intelectual și moral. –Mamele au datoria să își cultive mintea și să-și păstreze inima curată. Ele artrebui să profite de orice mijloc pe care-l au la îndemână pentru progresul

intelectual și moral, spre a fi calificate să cultive mintea copiilor lor.[127]

Părinții să fie niște elevi permanenți în școala lui Hristos. Ei au nevoie deprospețime și de putere, pentru ca, având simplitatea lui Hristos, să-i poată

învăța voința Sa pe membrii mai tineri ai familiei lui Dumnezeu.[128]

Puterea uimitoare a educației creștine. – Părinții nu au reușit încă săînțeleagă puterea uimitoare a educației creștine. Există mine ale adevărului încare trebuie să se lucreze, dar care au fost neglijate inexplicabil. Aceastăindiferență nepăsătoare nu primește aprobarea lui Dumnezeu. Părinți,Dumnezeu vă cheamă să priviți lucrarea aceasta cu ochii unși cu balsamuldivin. Până acum ați căutat doar la suprafață. Asumați-vă [7 3 ] lucrareaîndelung neglijată, iar Dumnezeu va coopera cu voi. Îndepliniți-vă lucrarea cutoată inima, și Dumnezeu vă va ajuta să faceți progrese. Începeți prin a aduce

Evanghelia în viața de cămin.[129]

Acum, ne aflăm în atelierul de lucru al lui Dumnezeu. Mulți dintre noi suntniște pietre aspre aduse din carieră. Totuși, pe măsură ce adevărul luiDumnezeu își exercită influența asupra voastră, fiecare nedesăvârșire esteîndepărtată, iar voi sunteți pregătiți să străluciți ca niște pietre vii în templulceresc, unde veți fi nu numai în tovărășia îngerilor sfinți, ci și a Împăratului

cerurilor.[130]

Ținta este desăvârșirea. – Mamelor, nu vreți să renunțați la lucrurile inutile șilipsite de importanță, pentru că lumea aceasta va fi nimicită? Nu vreți să căutațisă vă apropiați de Dumnezeu, pentru ca înțelepciunea Sa să vă călăuzească șipentru ca harul Său să vă ajute într-o lucrare care va rezista veșnic? Țintavoastră să fie aceea de a avea niște copii cu un caracter desăvârșit. Nu uitați cănumai astfel de copii Îl pot vedea pe Dumnezeu. …

Mulți părinți neglijează lucrarea care le-a fost încredințată de Dumnezeu. Eiînșiși sunt departe de curăție și de sfințenie, și nu văd defectele copiilor lor, așacum le-ar vedea, dacă ochii lor ar contempla și ar admira desăvârșirea

caracterului lui Hristos.[131]

Cum să ajungi o mamă ideală. – În loc să se afunde într-o muncă ingrată decenușăreasă, soția-mamă să-și facă timp să citească pentru a fi bine informată,pentru a fi tovarășa soțului ei și pentru a păstra legătura cu mințile în continuădezvoltare ale copiilor ei. Să-și folosească înțelept ocaziile pe care le are acumspre a-i influența pe cei dragi pentru viața de sus. Să-și facă timp pentru cascumpul Mântuitor să-i fie prietenul cel mai apropiat și un tovarăș zilnic. Să-șifacă timp pentru a studia Cuvântul Său, să-și facă timp [74] pentru a mergeîmpreună cu copiii săi la iarbă verde, unde pot învăța despre Dumnezeu, prinfrumusețea lucrărilor Sale.

Să-și păstreze voioșia și optimismul. În loc să petreacă fiecare momentîndeletnicindu-se cu cusutul interminabil, să facă din clipele serii un timpplăcut de părtășie, de reuniune familială după îndatoririle din timpul zilei.Astfel, mulți bărbați vor fi atrași să aleagă compania celor din familie în loculsocietății vreunui club sau vreunui local. Mulți băieți vor fi feriți să stea pestrăzi sau la barul din colț. Multe fete vor fi salvate de prietenii frivole șicorupătoare. Influența căminului ar fi pentru părinți și copii așa cum a

intenționat Dumnezeu – o binecuvântare de o viață.[132]

Succesul în viața de cămin. – Sfatul dat unei mame este: Nu-ți urmapropriile înclinații. Trebuie să fii foarte atentă pentru a da un exemplu bun întoate lucrurile. Să nu fii lipsită de activitate. Pune-ți la lucru energiile latente. Fiinecesară pentru soțul tău, fiind atentă și de folos. Fii o binecuvântare pentru elîn toate lucrurile. Îndeplinește-ți îndatoririle esențiale. Studiază modalitatea încare poți să îndeplinești cu promptitudine îndatoririle simple, neinteresante,casnice, dar care sunt foarte necesare în legătură cu viața de cămin. …

Încearcă să faci un succes din viața ta de cămin. Lucrul acesta înseamnă maimult decât ai gândit în îndeplinirea rolului de soție și de mamă… Ai nevoie decultură și de experiență în viața de cămin. Ai nevoie de varietatea, de interesul,de efortul cel mai stăruitor, de cultivarea puterii voinței, pe care le aduce viața

aceasta.[133]

Părinții care sunt prea ocupați. – Mulți părinți se scuză că au așa de multede făcut, încât nu le mai rămâne deloc timp pentru a-i învăța și educa pe fiii șifiicele lor [75] pentru viața practică sau pentru a-i învăța cum pot ajunge niște

mielușei în turma Domnului Hristos.[134]

Părinții nu trebuie să neglijeze a-și înarma mintea împotriva păcatului spre ase păzi de lucrurile care nu numai că îi vor ruina, dar le vor transmite durere șitot felul de nenorociri și rele copiilor lor. Printr-o educare proprie, corectă,părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor că Dumnezeu este Acela care stăpânește.[135]

Părinții să primească bine sfaturile. – În timp ce părinții se complac într-oindiferență lipsită de evlavie, Satana seamănă în inima copiilor semințe care vorrăsări și vor aduce un seceriș al morții. Adesea, părinții se supără când suntsfătuiți cu privire la greșelile lor. Ei se poartă ca și când ar dori să-i întrebe peaceia care îi sfătuiesc: Ce drept aveți să vă amestecați în treburile legate de copiiimei? Totuși, copiii lor nu sunt și copiii lui Dumnezeu? Cum privește Elneglijarea nelegiuită a datoriei lor? Ce scuză vor prezenta, când El îi va întrebade ce au adus copii pe lume, pentru a-i lăsa apoi să fie jocul ispitelor lui Satana?[136]

Fiți pregătiți să ascultați sfatul primit de la alții. Nu considerați că felul în careîi tratați pe copiii voștri sau felul în care se poartă copiii voștri nu este treaba

fraților sau a surorilor.[137]

Beneficiile întrunirilor pentru sfătuire reciprocă. [138]* – Dumnezeu v-aîncredințat lucrarea cea mai sfântă, iar noi trebuie să ne adunăm pentru a primiînvățături, ca să putem fi pregătiți în vederea îndeplinirii acestei lucrări…Trebuie să ne întâlnim și să primim atingerea divină, ca să putem înțelegelucrarea pe care o avem de făcut în cămin. Părinții au nevoie să înțeleagă [76]felul cum pot să trimită din sanctuarul căminului fii și fiice educate în așa fel,

încât să fie pregătiți să strălucească în lume ca niște lumini.[139]

Putem să plecăm de la adunarea de tabără cu o înțelegere mai bună aîndatoririlor noastre din cămin. Avem de învățat multe lecții cu privire lalucrarea pe care Domnul dorește ca frații noștri să o facă în căminul lor. Eitrebuie să învețe cum să cultive politețea în vorbire, când vorbesc cu soțul șicopiii. Să studieze modalitatea în care pot să contribuie pentru a aduce pefiecare membru al familiei la supunerea față de Dumnezeu. Tații și mamele să-și dea seama că au obligația de a face din cămin un loc plăcut și atrăgător, încare ascultarea nu este obținută prin certuri și amenințări. Mulți părinți încă

mai au de învățat că prin izbucnirile de ceartă nu se realizează nici un bine.Mulți nu se gândesc la nevoia de a le vorbi amabil copiilor. Ei uită că aceștimicuți sunt răscumpărați cu un preț și că sunt proprietatea Domnului Isus.[140]

SECȚIUNEA A IV-A

ASCULTAREA – LECȚIA CEA MAIIMPORTANTĂ

CAPITOLUL 10

CHEIA FERICIRII ȘI A SUCCESULUIFericirea este dependentă de ascultare. – Tații, mamele și educatorii din

școlile noastre să-și aducă aminte că a-i învăța pe copii ascultarea constituie oramură mai înaltă a educației. Acestui domeniu al educației i se atribuie o

importanță prea mică.[141]

Copiii vor fi cu mult mai fericiți, dacă sunt disciplinați corespunzător, decât

dacă sunt lăsați să facă după cum le sugerează impulsurile lor necontrolate.[142]

Ascultarea continuă și promptă a regulilor înțelepte stabilite de părinți vapromova fericirea copiilor, onoarea lui Dumnezeu și binele societății. Copiii săînvețe că libertatea lor deplină se află în supunerea față de legile familiei.Creștinii vor învăța aceeași lecție – că în ascultarea față de Legea lui Dumnezeu

se află libertatea lor deplină.[143]

Voia lui Dumnezeu este Legea cerului. Atâta vreme cât Legea a fost regulavieții lor, toți cei din familia lui Dumnezeu au fost fericiți și sfinți. Când Legeadivină a fost călcată, invidia, gelozia și cearta au pătruns în ceruri și o partedintre locuitorii lui au căzut. Atâta vreme cât Legea lui Dumnezeu este

respectată în căminele pământești, familia va fi fericită.[144]

Neascultarea a fost cauza pierderii Edenului. – Istoria neascultării luiAdam și a Evei, la începutul istoriei acestui pământ, a fost prezentată pe deplin.Prin acea singură faptă de neascultare, primii noștri părinți au pierdutfrumosul cămin din Eden. Fapta lor a fost așa de mică! Totuși, avem motive să[80] fim recunoscători că nu a fost o problemă mai mare, pentru că, dacă ar fifost așa, micile fapte de neascultare s-ar fi înmulțit. Aceea a fost încercarea ceamai mică la care Dumnezeu a putut să supună perechea sfântă din Eden.

Neascultarea și călcarea Legii Sale sunt întotdeauna o mare ofensă pentruDumnezeu. Dacă nu este corectată, necredincioșia în lucrurile cele maineînsemnate va duce repede la o neascultare în lucrurile însemnate, dar

neascultarea în sine este păcat.[145]

Temelia prosperității trecătoare și spirituale. – Prosperitatea trecătoare șicea spirituală sunt condiționate de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Totuși,noi nu citim Cuvântul lui Dumnezeu spre a ne familiariza cu termeniibinecuvântării care le va fi dată tuturor celor ce respectă cu sârguință Legea lui

Dumnezeu și o prezintă cu toată silința în familiile lor. Ascultarea de Cuvântullui Dumnezeu este viața noastră, fericirea noastră. Când privim lumea, ovedem gemând sub nelegiuirea și violența oamenilor care au desconsideratLegea lui Dumnezeu. El Și-a retras binecuvântarea asupra livezilor și viilor.Dacă pe pământ nu ar fi trăit poporul Său care păzește poruncile, El nu și-ar fioprit judecățile. Dumnezeu își prelungește mila datorită celor neprihăniți, care

Îl iubesc și se tem de El.[146]

Îndrumați-i pe copii pe căile ascultării. – Părinții au datoria sfântă de a-iîndruma pe copiii lor pe căile unei ascultări stricte. Fericirea adevărată în viațaaceasta și în viața veșnică depinde de ascultarea de „Așa zice Domnul”. Părinți,modelul vostru să fie viața lui Hristos. Satana va concepe orice mijloc posibilpentru a doborî acest standard înalt de evlavie, spunând că este întru totul preastrict. Lucrarea voastră este aceea de a întipări în mintea copiilor voștri, încădin primii lor ani, gândul că sunt creați după chipul lui Dumnezeu. [81]Domnul Hristos a venit în lumea aceasta spre a le da un exemplu viu cu privirela felul cum trebuie să fie, iar părinții care pretind a crede adevărul pentrutimpul acesta trebuie să-i învețe pe copiii lor să-L iubească pe Dumnezeu și sărespecte Legea Sa. Aceasta este lucrarea cea mai mare și cea mai importantă pecare o pot îndeplini tații și mamele… Planul lui Dumnezeu este ca până șicopiii și tinerii să înțeleagă bine ce anume cere Dumnezeu, ca să poată face

deosebire între neprihănire și păcat, între ascultare și neascultare.[147]

Ascultarea ajunge să fie o plăcere. – Părinții trebuie să-i educe pe copiii lor,dându-le învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puținacolo, fără a îngădui nici o desconsiderare a Legii sfinte a lui Dumnezeu. Eitrebuie să se bazeze pe puterea divină, cerându-I Domnului să-i ajute să-șipăstreze copiii credincioși față de Acela care L-a dat pe singurul Său Fiu pentrua-i aduce înapoi la El pe cei necredincioși și neascultători. Dumnezeu doreștenespus să reverse asupra bărbaților și femeilor valul bogat al iubirii Sale. Eldorește nespus să-i vadă împlinind voia Sa cu plăcere, folosind în slujba Safiecare iotă a puterii care le-a fost încredințată și învățându-i pe toți aceia careajung în sfera lor de influență că modalitatea în care pot fi tratați ca niște

neprihăniți prin meritele lui Hristos este aceea de a respecta Legea.[148]

CAPITOLUL 11

ÎNVĂȚĂTURA ÎN FRAGEDACOPILĂRIE

Începeți învățarea de timpuriu. – Ascultarea de autoritatea părintească

trebuie să le fie inspirată copiilor și să fie cultivată din fragedă copilărie.[149]

Unii părinți cred că pot să-i lase pe copii să facă tot ce vor, când sunt mici, iarapoi, când vor crește, se vor înțelege cu ei, dar aceasta este o greșeală. Începețisă-i învățați ascultarea din fragedă copilărie… Cereți ascultarea în școala din

căminul vostru.[150]

Copiii să fie învățați din anii cei mai timpurii să asculte de părinții lor, să

respecte cuvântul lor și să se supună autorității lor.[151]

Înainte de dezvoltarea gândirii abstracte. – Una dintre primele lecții pecare trebuie să le învețe un copil este aceea a supunerii. El poate fi învățat să fie

ascultător înainte de a fi suficient de mare pentru a gândi abstract.[152]

Lucrarea mamei trebuie să înceapă din fragedă copilărie. Ea trebuie săsupună voința, caracterul irascibil și înclinațiile copilului. Învățați-l să asculte,

iar când copilul crește mai mare, continuați să va comportați în același fel.[153]

Înainte ca voința nestăpânită să ajungă puternică. – Puțini părinți începsuficient de timpuriu să-i învețe pe copiii lor să asculte. De obicei, părințiiamână doi sau trei ani începerea educației, din cauză că se tem să-i disciplineze,crezând că sunt prea mici pentru a învăța să asculte. Însă, în tot acest timp, eulajunge să fie puternic în mica făptură și, cu fiecare zi care trece, părinților leeste tot mai greu să câștige controlul asupra copilului.

Copiii pot să înțeleagă de la o vârstă foarte timpurie lucrurile care li se spunîntr-o modalitate simplă și, dacă sunt tratați cu bunătate și înțelepciune, [83] eipot fi învățați să asculte… Mama nu trebuie să-i îngăduie copilului să profite deea nici măcar într-o singură situație și, pentru a-și menține autoritatea, nu estenecesar să apeleze la măsuri aspre. O atitudine statornică și bunătatea, care îlvor convinge pe copil de dragostea ei, vor realiza acest obiectiv. Însă, dacăîngăduiți ca egoismul, mânia și voința nestăpânită să-și urmeze calea în primiitrei ani de viață ai copilului, va fi greu să le supuneți unei discipline sănătoase.Copilul tinde să fie supărăcios, îi va plăcea să facă tot ce vrea, și nu-i va plăcea

să fie sub controlul părintesc. Aceste înclinații rele se dezvoltă o dată cucreșterea, până când, la maturitate, egoismul și lipsa stăpânirii de sine îl vor lăsa

în voia relelor care se dezlănțuie în țara noastră.[154]

Niciodată [copiilor] să nu le fie îngăduit să arate lipsă de respect față depărinții lor. Încăpățânarea nu va trebui să fie tolerată niciodată. Binele viitor al

copiilor cere o disciplină blândă, iubitoare, dar fermă.[155]

Ascultarea de părinți conduce la ascultarea de Dumnezeu. – Tinerii șicopiii ai căror părinți obișnuiesc să se roage au fost privilegiați într-o maremăsură, pentru că au ocazia de a-L cunoaște și de a-L iubi pe Dumnezeu. Înrespectarea părinților și în ascultarea de ei, copiii pot învăța cum să-L respectepe Tatăl lor ceresc și să asculte de El. Dacă trăiesc în lumină încă din copilărie,ei vor fi buni și amabili, iubitori și respectuoși față de părinții lor, pe care i-auvăzut, și astfel vor fi mai bine pregătiți să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nuL-au văzut. Dacă îi reprezintă cu credincioșie pe părinții lor, aplicând adevărulprin ajutorul dat de Dumnezeu, vor recunoaște atât prin învățătură, cât și prinexemplu, că sunt ai lui Dumnezeu și Îl vor onora printr-o viață ordonată și

printr-o conversație evlavioasă.[156] [84]Numai cei ascultători intră în ceruri. – Părinții și profesorii să întipărească

în mintea copiilor gândul că Domnul le dăruiește viața aceasta spre a vedeadacă vor asculta de El cu dragoste și respect. Aceia care nu vor fi ascultători de

Hristos aici nu vor asculta de El nici în lumea cea veșnică.[157]

Dacă părinții sau copiii vor fi bine primiți vreodată în locașurile cerești, acestlucru va fi din cauză că au învățat în lumea aceasta să respecte poruncile lui

Dumnezeu.[158]

CAPITOLUL 12

ASCULTAREA TREBUIE SĂ AJUNGĂ UNOBICEI

Un efort blând și perseverent. – Copiii trebuie învățați că toate capacitățilele-au fost date pentru onoarea și slava lui Dumnezeu. În acest scop, ei trebuiesă învețe lecția ascultării… Acest obicei va fi format printr-un efort blând șiperseverent. Astfel pot fi prevenite, într-o mare măsură, acele conflicte de maitârziu dintre voință și autoritate, care fac să apară în mintea tinerilorînstrăinarea și supărarea față de părinți și educatori și, prea adesea, împotrivirea

față de orice autoritate omenească sau divină.[159]

Nu îngăduiți contrazicerile sau eschivările. – Prima grijă a părințilortrebuie să fie aceea de a institui o bună conducere în familie. Cuvântulpărinților să fie lege, preîntâmpinând toate contrazicerile și eschivările. Copiii

să fie învățați încă din primii ani să asculte necondiționat de părinții lor.[160]

Uneori, disciplina strictă poate să provoace nemulțumirea, iar copiii vor dorisă-și împlinească propria voință, totuși, dacă au învățat lecția ascultării depărinți, vor fi mai bine pregătiți să se supună cerințelor lui Dumnezeu. Caurmare, educația primită în copilărie influențează experiența religioasă și

modelează caracterul omului.[161]

Nu îngăduiți nici o excepție. – În calitate de învățători în propria familie,părinții trebuie să se asigure că regulile nu sunt călcate… Dacă le îngăduie săcontinue în neascultare, părinții vor da greș în a exercita o disciplinăcorespunzătoare. Copiii trebuie aduși la supunere și ascultare. Neascultarea nutrebuie să fie îngăduită. Păcatul stă la ușa părinților care le îngăduie copiilor lor

să fie [86] neascultători… Copiii să înțeleagă faptul că trebuie să asculte.[162]

Cereți o ascultare promptă și deplină. – Dacă nu cer de la copiii lor oascultare promptă și deplină, părinții vor da greș în a pune temelia corectă acaracterului celor mici. Ei îi pregătesc pe copiii lor pentru a-i dezonora cândvor fi în vârstă și vor aduce durerea în inima lor când se vor apropia de

mormânt.[163]

Cerințele să fie rezonabile. – Cerințele părinților trebuie să fie întotdeaunarezonabile. Bunătatea nu trebuie să fie manifestată printr-o indulgență

nesăbuită, ci printr-o conducere înțeleaptă. Părinții să-i învețe pe copiii lor cublândețe, fără cicăleală sau vânare de greșeli, căutând să-și lege inima de inimalor, prin șnururile de mătase ale iubirii. Tații și mamele, educatorii, frații șisurorile mai mari, cu toții trebuie să exercite o influență educativă, care săpromoveze orice interes spiritual și să aducă în cămin și în școala de acasă oatmosferă sănătoasă, care-i va ajuta pe cei mici să crească în temere de Domnul.[164]

În educarea copiilor noștri și în educarea copiilor altora, am dovedit că ei nu-și vor iubi mai puțin părinții și educatorii pentru că i-au împiedicat să facă răul.[165]

Să fie prezentate motivele pentru ascultare. – Copiii trebuie să fie învățațisă asculte de conducătorul familiei. Să-și formeze un caracter echilibrat, pe careDumnezeu poate să-l aprobe, respectând legea din viața de cămin. Părințiicreștini trebuie să-i educe pe copiii lor, așa încât să respecte Legea luiDumnezeu… Îndată ce pot să înțeleagă natura Legii lui Dumnezeu, în minteacopiilor pot fi întipărite motivele pentru ascultare și respect, [87] ca să știe ce

trebuie să facă și ce trebuie să nu facă.[166]

Cuvântul părinților să fie lege. – Copiii voștri, care sunt sub stăpânireavoastră, trebuie să fie făcuți să vă asculte. Cuvântul vostru să fie lege pentru ei.[167]

Mulți părinți creștini nu le poruncesc copiilor lor să le urmeze exemplul, iarapoi se miră că acești copii sunt perverși, neascultători, nerecunoscători șinesfinți. Asemenea părinți sunt mustrați de Dumnezeu. Ei au neglijat să-icrească pe copiii lor „în mustrarea și învățătura Domnului”. Ei au dat greș în a-iînvăța prima lecție a creștinismului: „Temerea de Domnul este începutulînțelepciunii”. Înțeleptul spune că „nebunia este lipită de inima copilului”.Plăcerea de a face lucruri nesăbuite, dorința de a face răul, ura față de lucrurilesfinte sunt câteva dintre dificultățile cu care părinții trebuie să se confrunte încâmpul misionar din cămin. …

Prin puterea lui Dumnezeu, părinții trebuie să înceapă să le porunceascăfiilor și caselor lor să urmeze calea Domnului. Ei trebuie să învețe să reprimegreșeala cu fermitate, și totuși fără nerăbdare și pasiune. Să nu-i lase pe copiiilor să ghicească în legătură cu ce este bine, ci să le arate calea în termeni

inconfundabili și să-i învețe să meargă pe ea.[168]

Influența unui copil neascultător. – Un copil neascultător poate să le facăun mare rău acelora cu care se asociază, pentru că îi va influența și pe alți copii

să-i urmeze exemplul.[169]

A-i face cu ochiul păcatului. – Învățați-i pe copiii voștri să vă cinstească,pentru că Legea lui Dumnezeu le cere copiilor să îndeplinească această datorie.Dacă le îngăduiți copiilor voștri să desconsidere dorințele voastre [88] și să nuacorde nici o atenție legilor casei, îi faceți cu ochiul păcatului. Voi îi îngăduițidiavolului să facă tot ce vrea, iar copiii vor duce cu ei aceeași nesupunere,aceeași lipsă de respect și dragoste de sine chiar și în viața religioasă și înbiserică. Începutul tuturor acestor rele este scris în cărțile cerului ca fiind cauzat

de neglijența părinților.[170]

Obiceiul de a asculta se formează prin repetare. – Lecțiile ascultării și alerespectului față de autoritate trebuie să fie repetate adesea. Acest fel de lucrareîndeplinită în familie va avea o mare influență spre bine și nu numai copii vor fireținuți de la rău și determinați să iubească adevărul și neprihănirea, ci șipărinții vor beneficia în aceeași măsură. Părinții nu pot să îndeplineascălucrarea cerută de Domnul fără să gândească serios și fără să studieze multCuvântul lui Dumnezeu, ca să-i poată învăța pe copii în conformitate cu

îndrumările Sale.[171]

SECȚIUNEA A V-A

ALTE ÎNVĂȚĂTURI FUNDAMENTALECAPITOLUL 13

STĂPÂNIREA DE SINEPregătiți-i pe copii pentru viață și pentru datoriile ei. – Când se uită la

copiii care i-au fost încredințați în grijă, mama ar face bine să se întrebe cu oadâncă îngrijorare: Care este marea țintă, marele scop al educației lor? Esteacela de a-i pregăti pentru viață și pentru datoriile ei, de a-i califica să ocupe opoziție onorabilă în lume, să facă binele, să-i binecuvânteze pe semenii lor și, încele din urmă, să obțină răsplata celui neprihănit? Dacă este așa, atunci primalecție pe care trebuie să o învețe copiii este stăpânirea de sine, pentru că nici unom nedisciplinat și încăpățânat nu poate spera să aibă succes în lumea aceasta

sau vreo răsplată în cea viitoare.[172]

Educați-i pe copii să se supună. – Înainte de a ajunge la vârsta de un an,copiii mici aud și înțeleg ce se vorbește despre ei și știu în ce măsură le esteacordată îngăduința. Mamelor, trebuie să-i educați pe copiii voștri să se supunădorințelor voastre. Dacă doriți să vă păstrați controlul asupra copiilor voștri șisă vă păstrați demnitatea ca mamă, trebuie să câștigați în acest punct. Copiiivoștri învață repede ce să se aștepte de la voi, ei știu când voința lor o învinge pe

a voastră și vor profita cât mai mult de biruința lor.[173]

A îngădui dezvoltarea obiceiurilor greșite, a lăsa legea în mâinile copilului și

a-i da voie să conducă este cea mai mare cruzime.[174]

Nu satisfaceți dorințele egoiste. – Dacă nu sunt atenți, părinții îi vor trata pecopiii lor într-o asemenea modalitate, încât îi vor determina să pretindă oatenție și privilegii care îi vor obliga pe părinți să renunțe la ei înșiși pentru a leface pe plac micuților lor. Copiii le vor cere părinților [92] să facă pentru eiunele lucruri spre a le satisface dorințele, iar părinții vor ceda dorințelor lor,fără a lua în considerare faptul că le inspiră copiilor lor spiritul egoist. Totuși,prin acest fapt, părinții le fac un rău copiilor și, mai târziu, vor constata cât dedificil va fi să contracareze influența educației din primii ani ai copilăriei.Copiii trebuie să învețe de timpuriu că dorințele lor nu pot să fie satisfăcute,

dacă sunt motivate de egoism.[175]

Nu le dați copiilor nici un lucru după care plâng. – Una dintre lecțiileprețioase pe care mama va trebui să le repete adesea este că nu copilul este celcare conduce, el nu este stăpânul, ci voința și dorințele ei sunt cele care trebuie

să fie mai presus de orice. În felul acesta, ea îi învață stăpânirea de sine. Nu ledați nici un lucru după care plâng, chiar dacă inima voastră duioasă dorește totașa de mult să facă așa, pentru că, dacă vor câștiga o dată biruința prin plâns, ei

se vor aștepta să o câștige din nou. A doua oară, lupta va fi mai aprigă.[176]

Nu îngăduiți niciodată manifestarea furiei pătimașe. – Printre primelesarcini ale mamei este aceea de a înfrâna pasiunea micuților ei. Copiilor să nu lise îngăduie să-și manifeste furia, să nu li se permită să se arunce pe jos,strigând și plângând pentru că li s-a refuzat ceva care nu a fost spre binele lor.Am fost tulburată, când am văzut cât de mulți părinți le îngăduie copiilor lormanifestarea furiei pătimașe. Mamele par să considere aceste izbucniri demânie ca fiind ceva ce trebuie suportat și par indiferente față decomportamentul copilului, iar repetarea acestui comportament va duce laformarea unui obicei. În felul acesta, caracterul copilului va fi modelat greșit.[177] [93]

Când să fie mustrat spiritul rău. – Adesea am văzut că micuțul se aruncă pejos și țipă, când voința lui a fost contrazisă în vreun fel. Acesta este timpul să fiemustrat spiritul rău. Vrăjmașul va încerca să țină în stăpânire mintea copiilornoștri, dar oare va trebui să-i îngăduim noi să-i modeleze după voința lui?Acești micuți nu pot discerne spiritul care îi influențează, iar datoria părințiloreste aceea de a-și exercita judecata și înțelepciunea pentru ei. Obiceiurile lortrebuie să fie supravegheate cu atenție. Înclinațiile rele să fie înfrânate, iarmintea să fie stimulată în favoarea binelui. Copilul să fie încurajat în orice efort

de stăpânire de sine.[178]

Începeți cu „cântecele Betleemului”. – Mamele să-i educe pe copilașii aflațiîn brațele lor, în conformitate cu principiile și obiceiurile corecte. Să nu leîngăduie să se izbească de podea cu capul… Mamele să-i educe încă dinfragedă copilărie. Începeți cu cântecele Betleemului. Tonurile blânde au oinfluență liniștitoare. Cântați-le aceste cântece liniștite despre Hristos și iubirea

Sa.[179]

Fără șovăială și nehotărâre. – Temperamentul pervertit trebuie să fiereprimat la copil cât mai curând cu putință. Cu cât această datorie este maiamânată, cu atât va fi mai dificil de îndeplinit. Copiii cu un temperament iute șipătimaș au nevoie de o îngrijire specială din partea părinților lor. Ei trebuie să

fie tratați cu o bunătate deosebită, dar cu fermitate, fără nici o șovăială saunehotărâre. Trăsăturile de caracter care ar opri în mod natural dezvoltareadefectelor lor specifice trebuie să fie cultivate și întărite. Îngăduința manifestatăfață de un copil cu un temperament pătimaș și pervertit va duce la ruina lui.Defectele lui se vor întări o dată cu trecerea anilor, vor încetini [94] dezvoltarea

minții lui și vor inhiba toate trăsăturile bune și nobile ale caracterului său.[180]

Exemplul de stăpânire de sine al părintelui este vital. – Unii părinți nu aunici un control asupra lor înșiși. Ei nu-și controlează poftele morbide sautemperamentul pătimaș, ca urmare nu-și pot educa propriii copii cu privire la

renunțarea la pofte și nu-i pot învăța stăpânirea de sine.[181]

Dacă doresc să-i învețe pe copiii lor să se stăpânească, părinții trebuie să-șiformeze acest obicei mai întâi ei înșiși. Cearta și căutarea de greșeli din partea

părinților încurajează un temperament iute și pătimaș la copiii lor.[182]

Nu șovăiți în facerea binelui. – Părinții preferă confortul și plăcerea într-omăsură prea mare pentru a-și îndeplini lucrarea care le-a fost rânduită deDumnezeu în viața de familie. Dacă tinerii ar fi fost educați corespunzător încămin, nu am fi văzut starea îngrozitoare a răului care există în rândul lor, înzilele noastre. Dacă și-ar asuma lucrarea încredințată de Dumnezeu și i-arînvăța, atât prin cuvinte, cât și prin exemplu, stăpânirea și renunțarea la sine,părinții ar vedea că, în timp ce vor căuta să-și îndeplinească datoria în așa felîncât să primească aprobarea lui Dumnezeu, ar învăța lecții prețioase în școalalui Hristos. Ei ar învăța răbdarea, îndelunga răbdare, dragostea și blândețea, șitocmai acestea sunt lecțiile pe care trebuie să le prezinte copiilor lor.

După ce însușirile morale ale părinților sunt sensibilizate, și după ce încep,cu o energie înnoită, să-și îndeplinească lucrarea neglijată, să nu se descurajezeși nici să nu-și îngăduie să se lase împiedicați în lucrare. Prea mulți obosesc înfacerea binelui. Când constată că necesită un efort istovitor, o stăpânire de sinecontinuă, o aptitudine tot mai mare, precum și cunoștința pentru a întâmpinaurgențele neașteptate [95] care apar, ei ajung să se descurajeze, să renunțe laluptă și să-l lase pe vrăjmașul sufletului să-și împlinească voia. Lucrareacontinuă zi după zi, lună după lună, an după an, până când caracterul copiluluivostru este format și până când se formează obiceiuri corecte. Să nu renunțați și

să nu vă lăsați familiile să alunece într-un comportament dezlănțuit.[183]

Nu vă pierdeți niciodată controlul asupra voastră înșivă. – Trebuie să nu nepierdem niciodată controlul asupra noastră înșine. Să păstrăm mereu în atențianoastră Modelul desăvârșit. Este păcat să vorbim nerăbdător sau iritat, sau să nesimțim mânioși – chiar dacă nu vorbim. Trebuie să trăim în chip vrednic,reprezentându-L corect pe Hristos. A rosti cuvinte mânioase este ca și când a-iizbi o cremene de alta: sentimentele de ură se aprind îndată.

Nu fiți niciodată ca o castană spinoasă. În cămin, să nu vă îngăduiți cuvinteaspre și certărețe. Trebuie să-L invitați pe Oaspetele ceresc să vină în casavoastră și, în același timp, să faceți posibil ca El și îngerii să locuiască împreunăcu voi. Primiți neprihănirea lui Hristos, sfințirea Duhului lui Dumnezeu șifrumusețea sfințeniei, ca să le puteți descoperi Lumina vieții acelora care se află

în jurul vostru.[184]

Înțeleptul spune: „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, șicine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți”. În ochiilui Dumnezeu și ai îngerilor, bărbatul sau femeia care își păstrează echilibrulminții, când sunt ispitiți să-și îngăduie pasiunile, sunt mai presus decâtgeneralul cel mai renumit, care a condus vreodată o armată în luptă și labiruință. „Dintre toate biruințele mele, doar una îmi aduce o mângâiere acum,iar aceasta este biruința pe care am câștigat-o asupra temperamentului meufurtunos” [96]. Alexandru și Cezar au constatat că este mai ușor să învingălumea, decât să se învingă pe ei înșiși. După ce au cucerit națiune după națiune,ei au căzut – unul ca „victimă a necumpătării, celălalt ca victimă a unei ambiții

nebune”.[185]

CAPITOLUL 14

LINIȘTEA ȘI RESPECTULÎmpiedicați gălăgia și tulburarea necuvenite. – Mama să nu îngăduie ca

mintea să-i fie ocupată cu prea multe lucruri…. Cu sârguința cea mai mare șivegherea cea mai atentă, ea trebuie să aibă grijă de micuții care, dacă le esteîngăduit, vor urma orice impuls care vine din inima lor necunoscătoare și fărăexperiență. În spiritul lor exuberant, ei vor face gălăgie și tulburare în cămin.Acestea trebuie să fie împiedicate. Copiii vor fi tot așa de fericiți, dacă sunteducați să nu facă astfel de lucruri. Să fie învățați că, atunci când vin vizitatori,

ei trebuie să fie liniștiți și respectuoși.[186]

În cămin trebuie să domnească liniștea. – Tați și mame, învățați-i pe copiiivoștri că trebuie să se supună legii. Nu le îngăduiți să creadă că, deoarece suntcopii, au privilegiul de a face în casă orice fel de zgomot doresc. Să fie formulateși impuse reguli înțelepte, pentru ca frumusețea vieții de cămin să nu fie

stricată.[187]

Părinții le fac o mare greșeală copiilor lor, când le îngăduie să strige și săplângă. Ei nu trebuie să fie lăsați să fie neglijenți și obraznici. Dacă acestetrăsături de caracter discutabile nu sunt reprimate în primii lor ani, copiii le vorlua cu ei, întărite și dezvoltate, în viața religioasă și profesională. Copiii vor fi la

fel de fericiți, dacă sunt învățați să fie liniștiți în casă.[188] [98]Învățați-i pe copii respectul pentru cei care au o judecată cu experiență. –

Copiii trebuie să fie învățați să-i respecte pe cei ce au o judecată cu experiență.Ei trebuie să fie educați așa încât mintea lor să fie în armonie cu aceea apărinților și educatorilor și să înțeleagă necesitatea de a urma sfaturile acestoradin urmă. Astfel, când se vor depărta de mâna călăuzitoare a celor care i-au

educat, caracterul lor nu va fi ca o trestie plecată în voia vântului...[189]

Îngăduința părinților încurajează lipsa de respect. – Când copiilor li seîngăduie să fie lipsiți de respect, neascultători și capricioși acasă, părinții sunt

considerați cei vinovați.[190]

Mama… trebuie să-și guverneze regatul cu înțelepciune și demnitate.Influența ei în cămin trebuie să fie absolută, cuvântul ei să fie lege. Dacă este omamă creștină, aflată sub controlul lui Dumnezeu, ea va impune respectul

copiilor ei. Spuneți copiilor voștri exact ce vreți de la ei.[191]

Dacă părinții nu-și mențin autoritatea, când vor merge la școală, copiii nuvor avea nici un respect față de profesorul sau directorul școlii. Ei nu au învățatniciodată în cămin respectul pe care ar fi trebuit să-l manifeste. Tatăl și mama

au fost pe aceeași treaptă cu copiii.[192]

Rezultatul unei obrăznicii nedisciplinate. – Manifestați respect față de

copiii voștri, și nu le îngăduiți să vă adreseze cuvinte lipsite de respect.[193]

O atitudine înțeleaptă a tânărului. – Înțelept este acel tânăr multbinecuvântat, care simte că este datoria lui, dacă are părinți, să-i respecte, iardacă nu are, să-l respecte pe cel pe care îl consideră tutorele lui sau pe cei cucare locuiește – ca fiind niște sfătuitori, mângâietori și, în unele privințe, [99]

conducători ai lui – și care admite să se supună restricțiilor căminului.[194]

Respectul să fie cultivat cu atenție[195]*. – Respectul… este un dar caretrebuie să fie cultivat cu atenție. Fiecare copil să fie învățat să manifeste un

respect adevărat față de Dumnezeu.[196]

Domnul dorește ca noi să înțelegem că trebuie să-i facem pe copiii noștri săaibă o relație corectă cu lumea, cu biserica și cu familia. Relația lor cu familiaeste primul lucru care trebuie să fie luat în considerare. Să-i învățăm să fiepoliticoși unii cu alții și să fie politicoși cu Dumnezeu. Poate că veți întreba:„Ce vrei să spui, când declari că trebuie să-i învățăm să fie politicoși cuDumnezeu?” Vreau să spun că trebuie să fie învățați să-L respecte pe Tatălnostru ceresc și să prețuiască sacrificiul măreț și infinit pe care Hristos l-a făcutpentru noi… Părinții și copiii să păstreze o legătură strânsă cu Dumnezeu,pentru ca îngerii să le poată vorbi. Acești soli sunt alungați din multe cămine încare abundă nelegiuirea și lipsa de politețe față de Dumnezeu. Să preluăm

spiritul cerului din Cuvântul Său și să-l aducem în viața noastră de aici.[197]

Cum să-i învățăm pe copii respectul. – Părinții pot și trebuie să-icointereseze pe copiii lor în diferitele cunoștințe aflate pe paginile SfintelorScripturi. Dacă vor să-i câștige pe fiii și fiicele lor pentru Cuvântul luiDumnezeu, trebuie să aibă ei înșiși interes pentru el. Ei trebuie să fie bunicunoscători ai învățăturilor lui și să le vorbească despre ele, așa cum a poruncitDumnezeu lui Israel: „Când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei

culca și când te vei scula” (Deuteronomul 11,19). [100] Aceia care doresc ca fiiiși fiicele lor să-L iubească pe Dumnezeu și să-L cinstească trebuie să vorbeascădespre bunătatea Lui, despre slava și puterea Lui, așa cum sunt descoperite în

Cuvântul Lui și în lucrările creațiunii.[198]

Respectul este manifestat prin ascultare. – Copiilor să le fie arătat căadevăratul respect este manifestat prin ascultare. Dumnezeu n-a poruncitnimic nesemnificativ și nu există altă cale de a-ți manifesta respectul, mai

plăcută Lui, decât ascultarea – să faci tot ce El a spus.[199]

CAPITOLUL 15

GRIJA ÎN TRATAREA PROPRIETĂȚILORReprimați înclinația de a distruge lucrurile. – Educația trebuie să fie

cuprinzătoare și uniformă. Fiecare mamă să fie sârguincioasă și să nu îngăduieca mintea să-i fie abătută de nimic. Ea trebuie să nu le îngăduie copiilor ei să-șiurmeze voia nestăpânită în tratarea lucrurilor din casă. Copiii să fie învățați cănu au voie să țină casa într-o dezordine continuă, umblând cu lucrurile pentrupropriul amuzament. Mamelor, învățați-i pe copiii voștri încă din primii ani cănu trebuie să considere toate lucrurile din casă ca și cum ar fi niște jucării. Prinaceste mici observații, se învață ordinea. Indiferent cât vor protesta copiii, nuîngăduiți ca înclinația de a distruge, care este mare în primii ani ai copiilor, săfie dezvoltată și cultivată. Dumnezeu spune „Să faci” și „Să nu faci”. Fără să-șipiardă stăpânirea de sine, dar cu hotărâre, părinții să le spună copiilor: Nu, și săfie categorici.

Să refuze cu fermitate a le îngădui copiilor să umble nestingheriți cu toatelucrurile din casă și să le arunce pe podele sau în noroi. Aceia care îi îngăduiecopilului un astfel de comportament îi fac un mare rău. E posibil să nu fie un

copil rău, dar educația lui îl va face să aducă multe neplăceri și să distrugă.[200]

Învățați-i pe copii respectul pentru proprietatea altora. – Unii părinți leîngăduie copiilor să fie distrugători și să folosească drept jucării lucruri pe carenu ar avea voie să le atingă. Copiii să fie învățați că nu au voie să umble culucrurile care le aparțin altora. Pentru confortul și fericirea familiei, ei trebuiesă învețe să respecte legile proprietății. [102] Copiii nu vor fi mai fericiți, dacă lise îngăduie să umble cu toate lucrurile pe care le văd. Dacă nu sunt educați să

fie grijulii, vor crește cu trăsături de caracter neplăcute și distructive.[201]

Jucării rezistente și durabile. – Nu le dați copiilor jucării care se strică ușor.Dându-le, îi învățați să fie distrugători. Dați-le jucării puține, dar bune șirezistente. Aceste sugestii, oricât de mărunte ar părea, înseamnă mult în

educarea copilului.[202]

CAPITOLUL 16

PRINCIPIILE SĂNĂTĂȚIIÎncepeți de timpuriu educația cu privire la sănătate. – Creatorul omului

este Cel care a făcut să funcționeze mașinăria vie a corpurilor noastre. Fiecarefuncție a acesteia a fost minunat întocmită, iar Dumnezeu S-a angajat săpăstreze această mașinărie omenească în stare de sănătate, dacă omul va ascultade legile Sale și va coopera cu El. Fiecare lege care guvernează mașinăriaomenească trebuie să fie considerată de aceeași origine, caracter și importanțădivină, ca și Cuvântul lui Dumnezeu. Orice faptă nepăsătoare, lipsită de atenție,orice abuz asupra minunatului mecanism al lui Dumnezeu, prindesconsiderarea legilor Sale specifice pentru corpul omenesc, constituie ocălcare a Legii lui Dumnezeu. Noi putem privi și admira lucrarea luiDumnezeu în lumea naturală, însă corpul omenesc este cel mai uimitor.

De la cea mai fragedă vârstă, când se înfiripează priceperea, mintea omuluitrebuie să cunoască structura fizică. În aceasta, Iehova ne-a lăsat o imagine

despre Sine Însuși, căci omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu.[203]

Primul studiu al tinerilor trebuie să aibă scopul de a se cunoaște pe ei înșiși și

de a ști cum să-și păstreze sănătatea trupului.[204]

Învățături de o importanță principală. – În educația timpurie a copiilor,mulți părinți și profesori nu reușesc să înțeleagă faptul că trebuie să fie acordatăcea mai mare atenție condiției fizice și că este posibil să obțină o stare de

sănătate a trupului și a minții.[205]

Fericirea viitoare a familiilor voastre și bunăstarea societății depind într-omare măsură de educația fizică și morală pe care copiii voștri o primesc în

primii ani ai vieții.[206]

Părinții trebuie să înțeleagă fiziologia și să-i învețe pe copii. – Dacăpărinții înșiși ar avea conștiință și ar simți importanța pe care o are punerea eiîn practică, spre a-i educa pe scumpii lor copii, am vedea o ordine diferită alucrurilor printre tineri și copii. Copiii trebuie [104] să fie instruiți cu privire lacorpurile lor. Există puțini tineri care au o cunoaștere precisă despre tainelevieții omenești. Ei cunosc numai puțin despre mașinăria vie. David spune: „Telaud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmi 139,14).

Învățați-i pe copiii voștri să judece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă vor

călca legile ființei lor, trebuie să plătească pedeapsa, suferind de boală. Dacă înefortul vostru nu puteți vedea nici o îmbunătățire specială, să nu vă descurajați,instruiți cu răbdare, punct cu punct, poruncă peste poruncă, puțin aici, puținacolo. Dacă prin mijloacele acestea ați reușit să uitați de voi înșivă, ați făcut unpas în direcția cea bună. Stăruiți în continuare până ce veți obține biruințafinală. Continuați să-i învățați pe copiii voștri cu privire la corpul lor și cum săse îngrijească de el. Nepăsarea privind sănătatea corporală tinde spre nepăsare

față de caracterul moral.[207]

Viețuirea sănătoasă trebuie să fie o problemă de familie. – Viețuireasănătoasă trebuie să fie o problemă a familiei. Părinții trebuie să fie conștiențide responsabilitățile date de Dumnezeu. Să studieze principiile reformeisanitare și să-i învețe pe copiii lor că drumul renunțării la sine este singuruldrum pe care pot merge în siguranță. Masa locuitorilor lumii, prin disprețuirealegii fizice distrug puterea lor de stăpânire de sine și ajung nepotriviți pentru aaprecia realitățile veșnice. Neștiutori cu bună știință ai propriei făpturi, ei îșiconduc copiii pe cărarea satisfacțiilor personale, pregătindu-le astfel calea

pentru a suferi pedeapsa pentru călcarea legilor naturii.[208]

Pregătirea fizică trebuie să fie asigurată. – Pregătirea fizică, dezvoltareatrupească, este mult mai ușor de asigurat decât pregătirea spirituală. Joaca,activitatea în aer liber, munca la câmp, semănatul, adunarea recoltei – toateacestea asigură dezvoltarea fizică. [105] În condiții normale favorabile, copilulîși asigură în mod natural vigoarea și dezvoltarea fizică necesară. Totuși, și în

aspectele fizice el trebuie pregătit cu atenție.[209]

Ascultarea de legile naturii conferă sănătate. – Copiii noștri trebuie să fieînvățați că pot să-și cunoască propriul organism. Încă de la o vârstă timpurie,printr-o educație răbdătoare, ei pot fi ajutați să înțeleagă că, dacă doresc să nusufere dureri și boală, trebuie să respecte legile sănătății. Ei trebuie să înțeleagăfaptul că viața lor nu poate fi folositoare, dacă sunt schilodiți de boală. Deasemenea, dacă aduc boala asupra lor înșiși, prin desconsiderarea legilor

sănătății, ei nu pot să fie pe placul lui Dumnezeu.[210]

CAPITOLUL 17

CURĂȚENIADumnezeu este atent la detalii. – Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel

să-și spele hainele și să îndepărteze orice necurăție din tabăra lor, ca nu cumva,când va trece printre ei, să vadă murdăria lor. Dumnezeu trece prin caselenoastre astăzi și Se uită la condițiile lipsite de igienă ale familiilor noastre și laobiceiurile îndoielnice. Oare nu ar trebui să facem o reformă mai bună, și fărăîntârziere?

Părinți, Dumnezeu v-a făcut slujitorii Săi, ca să inspirați principii corecte înmintea copiilor voștri. Vouă vi s-au încredințat copilașii Domnului, iar acelDumnezeu care a fost așa de atent la detalii, cerându-le copiilor lui Israel să-șiformeze obiceiul curățeniei nu va aproba nici o murdărie în casele din zilelenoastre. Dumnezeu v-a încredințat lucrarea de a-i educa pe copiii voștri înaceastă privință, iar când îi învățați pe copii să-și formeze obiceiul curățeniei, îiînvățați niște lecții spirituale. Ei vor înțelege că Dumnezeu dorește să fie curațiatât în inimă, cât și trupește, și vor fi conduși la o înțelegere a principiilor pe

care Dumnezeu le-a rânduit să motiveze fiecare faptă din viața lor.[211]

Dacă Dumnezeu a fost așa de atent la detalii, încât să le poruncească să fiecurați acelora care călătoreau prin pustie și erau în aer liber tot timpul, atuncinu cere cu nimic mai puțin de la noi, care trăim în încăperi închise, unde

murdăria este mai ușor de observat și are o influență mai nesănătoasă.[212]

Curățenia să ajungă o a doua natură. – Murdăria în casă este o maregreșeală, pentru că ea are un efect educativ, iar influența ei este vastă. Chiar șiîn copilărie, gândurile și obiceiurile copiilor trebuie să fie orientate corect…Arătați-le că murdăria, [107] indiferent dacă este murdăria trupului sau aîmbrăcămintei, este inacceptabilă pentru Dumnezeu. Învățați-i să mănânce încondiții de curățenie. Să fie exercitată o vigilență continuă, pentru ca obiceiulcurățeniei să ajungă o a doua natură pentru ei… Murdăria să fie disprețuită așacum trebuie. …

Oh, dacă toți ar înțelege faptul că aceste mici datorii nu trebuie să fieneglijate! Toată viața lor viitoare va fi modelată de obiceiurile și practicile dincopilărie. Copiii sunt deosebit de susceptibili la impresii și, prin faptul că nu li

se îngăduie dezordinea, le pot fi oferite cunoștințe sanitare.[213]

Învățați-i pe copii dragostea de curățenie și ura față de murdărie. –

Trebuie să cultivați o dragoste de ordine și curățenie strictă.[214]

Îmbrăcați-i pe copii simplu. Hainele lor să fie confecționate dintr-un materialrezistent. Păstrați-le plăcute și curate. Învățați-i pe copii să urască orice este

murdar.[215]

Energia care este folosită acum – plănuind inutil ce veți mânca, ce veți bea șicu ce vă veți îmbrăca – să fie orientată spre a le păstra trupul și hainele curate. Sănu mă înțelegeți greșit în această privință. Eu nu spun că trebuie să-i țineți pecopii în casă, ca pe niște păpuși. Nu este nimic murdar în nisipul curat șipământul uscat, ci secrețiile trupului sunt cele care murdăresc și fac necesar ca

hainele să fie schimbate și trupul să fie spălat.[216]

Păstrați-vă casele curate. – Familii întregi ar putea să fie ajutate șibinecuvântate, dacă părinții ar găsi să le dea ceva de făcut copiilor lor. De cepastorii și profesorii nu sunt mai expliciți cu privire la acest subiect, careînseamnă așa de mult pentru sănătatea fizică și spirituală? Băieții [108] și feteledin familie trebuie să simtă că sunt membri ai casei. Să se străduiască săpăstreze camerele curate și cu un aspect plăcut. În acest domeniu este nevoie de

învățături.[217]

Orice formă de murdărie duce la boală. Microbi aducători de moarte abundăîn colțurile întunecoase, neglijate, în resturile care putrezesc, în umezeală,mucegai și putregai. Nu ar trebui să se accepte prezența resturilor vegetale sau agrămezilor de frunze căzute în apropierea casei, ca să putrezească și săotrăvească aerul. Nimic murdar sau în stare de putrefacție nu ar trebui să fieadmis în cămin. În unele orașe, mici sau mari, considerate ca fiind perfectsanitare, s-au descoperit multe epidemii de friguri, atribuite materiei în stare dedescompunere, de lângă locuința vreunui gospodar neglijent. Starea perfectă decurățenie, lumina soarelui din belșug, acordarea întregii atenții și în cele maimici detalii igienei vieții din cămin sunt esențiale pentru a scăpa de boală și

pentru voioșia și vigoarea membrilor familiei.[218]

Curățenia personală este esențială pentru sănătate. – Curățenia, în celemai mici amănunte, este esențială atât pentru sănătatea mintală, cât și pentrucea fizică. Impuritățile sunt eliminate continuu din corp prin piele. Milioanelede pori se astupă repede, dacă nu sunt curățați prin băi frecvente, iarimpuritățile care ar trebui să fie evacuate prin piele ajung o povară în plus

pentru celelalte organe excretoare.Cele mai multe persoane ar putea să se bucure de binefacerea unei băi

zilnice, reci sau călduțe, fie dimineața, fie seara. În loc să măreascăprobabilitatea unei răceli, dacă este făcută cum trebuie, o baie fortificăorganismul împotriva răcelii, pentru că ameliorează circulația, sângele este adusla suprafață și este obținută o circulație mai ușoară, regulată. Mintea și corpulsunt deopotrivă fortificate. Mușchii devin mai elastici, intelectul mult maistrălucit. [109] Baia este un calmant pentru nervi. Ea ajută intestinul, stomaculși ficatul, dând sănătate și energie fiecăruia, și asigură o bună digestie.

Este de asemenea important ca îmbrăcămintea să fie păstrată curată. Hainelepurtate absorb materia reziduală care este eliminată prin pori, dacă nu sunt

schimbate și spălate frecvent, impuritățile vor fi reabsorbite.[219]

Împrejurimile curate ajută la curățenie. – Adesea, am văzut paturilecopiilor într-o asemenea stare, încât duhoarea care venea de la ele continuu mis-a părut insuportabilă. Păstrați curat și sănătos orice lucru care ajunge subochii copiilor și care intră în contact cu corpul lor zi și noapte. Acesta va fi unmijloc de a-i educa să aleagă curățenia. Dormitorul copiilor voștri să fie curat,

oricât de lipsit ar fi de mobilier scump.[220]

Păstrați un echilibru corespunzător. – Curățenia și ordinea sunt datoriicreștine, totuși, chiar și acestea pot fi duse prea departe și pot fi făcute să fieniște datorii esențiale, în timp ce alte lucruri de o importanță mai mare suntneglijate. Cei care neglijează binele copiilor lor din aceste considerente,seamănă cu aceia care dau zecime din chimen și mărar, în timp ce neglijeazălucrurile mai importante din Lege – dreptatea, mila și dragostea de Dumnezeu.[221]

CAPITOLUL 18

GRIJA, ORDINEA ȘI SIMETRIACultivați ordinea și bunul gust. – Cultivarea ordinii și a bunului gust

constituie o parte a educației copiilor.În calitate de supraveghetori și profesori ai copiilor voștri, aveți datoria de a

pune fiecare lucru mic din casa voastră cu rafinament și în ordine. Învățați-i pecopiii voștri lecția neprețuită de a-și păstra îmbrăcămintea curată. Păstrați-văpropria îmbrăcăminte curată, plăcută și respectabilă. ...

Aveți o obligație față de Dumnezeu de a fi întotdeauna niște modele de bunăcuviință în căminul vostru… Nu uitați că în cer nu există dezordine și căpropriul cămin trebuie să fie un cer pe pământ. Aduceți-vă aminte că înîndeplinirea credincioasă a micilor treburi de zi cu zi în cămin, voi sunteți

împreună lucrători cu Dumnezeu, desăvârșindu-vă un caracter creștin.[222]

Părinți, nu uitați că voi contribuiți la mântuirea copiilor voștri. Dacăobiceiurile voastre sunt corecte, dacă dau pe față grijă și ordine, virtute șineprihănire, sfințirea sufletului, a trupului și a spiritului, veți corespunde

cuvintelor Mântuitorului: „Voi sunteți lumina lumii”.[223]

Formarea obiceiului grijii și al ordinii. – Fiecărei familii i se cere să-șiformeze obiceiul grijii, al ordinii și al meticulozității. Noi, cei care pretindem acrede adevărul, trebuie să-i arătăm lumii că principiile adevărului și aleneprihănirii nu-i fac pe oameni aspri, murdari și dezordonați. … [111]

Dragostea de Dumnezeu va fi exprimată în familie prin dragostea față decopiii noștri. Iubirea adevărată nu-i va lăsa să alunece în lenevie și neglijență,pentru că aceasta este calea cea mai ușoară, totuși, prin exemplul lor curat,printr-o fermitate iubitoare, dar neclintită în cultivarea obiceiului hărniciei,

părinții îi vor educa pe copiii lor să fie la fel.[224]

Învățați-i pe copii să îngrijească îmbrăcămintea. – Începeți de timpuriu să-i învățați pe cei mici să-și îngrijească îmbrăcămintea. Să aibă un loc unde să-șipună lucrurile, să fie învățați să împăturească fiecare articol cu grijă și să-l punăla locul lui. Dacă nu puteți să vă permiteți nici măcar un dulăpior ieftin, folosițio cutie pentru materiale textile, confecționați-i rafturi și acoperiți-o cu unmaterial textil deschis la culoare, cu un imprimeu frumos. Învățarea grijii și aordinii, va lua câte puțin timp în fiecare zi, dar va fi răsplătită în viitorulcopiilor voștri, iar în cele din urmă, vă va scuti de multă grijă și timp pierdut.

[225]Păstrați-vă propria cameră în ordine. – Dacă au o cameră pe care o

consideră a fi camera lor și dacă sunt învățați să o păstreze în ordine și să o facăplăcută, copiii vor avea un simț al proprietății – ei vor simți că au în casă ocameră a lor și vor avea satisfacția de a o păstra curată și frumoasă. Mama vatrebui să inspecteze munca lor, să le facă recomandări și să-i învețe. Aceasta

este lucrarea mamei.[226]

Ore regulate de somn. – Cât de predominant este obiceiul de a face din zinoapte și din noapte zi. Mulți tineri dorm adânc dimineața, deși ar trebui să setrezească o dată cu păsările cântătoare și să fie activi când toată natura este

deșteptată.[227]

Unii tineri se opun serios ordinii și disciplinei. Ei nu respectă regulile casei,trezindu-se la [112] o oră regulată. Ei zac în pat câteva ore după ce seluminează de ziuă, când toți trebuie să fie în mișcare. Acești tineri ard lampa lamiezul nopții, depinzând de lumina artificială care înlocuiește lumina oferităde natură, la orele potrivite. Procedând astfel, ei nu numai că risipesc ocaziiprețioase, dar fac și o cheltuială suplimentară. În aproape fiecare caz, se aducescuza: „Nu pot să-mi termin munca. Am ceva de făcut. Nu pot să mă culcdevreme”… Obiceiul prețios al ordinii este călcat, iar momentele pierdute îninactivitate dimineața devreme stabilesc cursul lucrurilor pentru întreaga zi.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii și El dorește de la copiii Săisă-și ordoneze viața și să fie disciplinați. Prin urmare, nu ar fi mai bine sărenunțăm la obiceiul de a schimba noaptea în zi și orele proaspete ale diminețiiîn noapte? Dacă își vor forma obiceiul ordinii, tinerii își vor îmbunătățisănătatea, starea de spirit, memoria și înclinațiile.

Toți au datoria de a respecta reguli stricte în obiceiurile vieții. Dragi tineri,acest lucru este spre binele vostru fizic și moral. Când vă treziți dimineața, luațiîn considerare, pe cât posibil, munca pe care trebuie să o îndepliniți peparcursul zilei. Dacă este necesar, păstrați un carnet în care să scrieți lucrurilepe care trebuie să le faceți și stabiliți-vă un timp în care să vă îndepliniți munca.[228]

CAPITOLUL 19

CURĂȚIA MORALĂÎnvățați-i pe copii principiile curăției. – Mame creștine, lăsați-vă

îndemnate de o mamă spre a vă da seama de responsabilitatea pe care o aveți.Învățați-i pe copii încă din leagăn să practice renunțarea la sine și stăpânirea desine. Creșteți-i în așa fel, încât să aibă o constituție sănătoasă și principii morale.Întipăriți în mintea lor fragedă adevărul că Dumnezeu nu are în plan ca noi sătrăim doar pentru satisfacția prezentă, ci pentru binele nostru final. Aceste lecțiivor fi asemenea unor semințe semănate într-un pământ fertil, iar ele vor aduce

un rod care vă va face să fiți fericite.[229]

Pentru a-și feri copiii de influențe degradatoare, părinții trebuie să-i educe înprincipiile purității. Acei copii care se obișnuiesc în cămin cu ascultarea și cuautocontrolul vor avea mai puține dificultăți în timpul școlii și vor evita multedintre ispitele care-i asaltează pe tineri. Părinții să-și educe copiii în așa fel,încât să fie credincioși lui Dumnezeu în orice împrejurare și în orice loc. Eitrebuie să creeze în jurul lor influențe ce duc la fortificarea caracterului. Cu oastfel de educație, când vor fi trimiși departe, la școală, copii nu vor fi o pricinăde tulburare sau de neliniște. Ei vor fi un sprijin pentru profesori și un exemplu

și o încurajare pentru colegii lor.[230]

Vegheați fără încetare. – Dacă doresc să aibă copii cu inima curată, părințiiși tutorii trebuie să-și păstreze ei înșiși curăția vieții și a inimii. Ei trebuie săprezinte învățătura necesară și, pe lângă aceasta, să vegheze fără încetare. Înfiecare zi, în mintea tinerilor apar gânduri noi, [114] impresii noi care rămânasupra inimii lor. Tovărășiile pe care le întemeiază, cărțile pe care le citesc,

obiceiurile pe care le cultivă – toate trebuie să fie supravegheate.[231]

Păstrați casa curată și atrăgătoare. – Casa trebuie să fie păstrată curată.Colțurile murdare și neglijate în casă vor înclina să creeze colțuri murdare șineglijate în suflet. Mamelor, voi sunteți educatorii copiilor voștri și, dacăîncepeți de timpuriu să le inspirați gânduri curate, organizând camerele lor

într-o modalitate curată, plăcută și atrăgătoare, veți realiza mult.[232]

Supravegheați tovărășiile copiilor. – Dacă doresc să aibă copii cu inimacurată, părinții trebuie să-i înconjoare cu tovărășii pe care Dumnezeu poate să

le aprobe.[233]

Câtă grijă trebuie să manifeste părinții spre a-i feri pe copiii lor de obiceiurileneglijenței, nestăpânirii de sine și imoralității! Tați și mame, vă dați seama deimportanța responsabilității voastre? Le îngăduiți copiilor voștri să se asociezecu alți copii, fără să fiți prezenți, ca să știți ce fel de educație primesc? Nutrebuie să le permiteți să fie singuri cu alți copii. Acordați-le grija voastrădeosebită. În fiecare seară, trebuie să știți unde se află și ce fac? Au ei obiceiuricurate? I-ați învățat voi principiile curăției morale? Dacă ați neglijat să leprezentați învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puținacolo, nu lăsați să mai treacă nici o zi, ci mărturisiți-le neglijența voastră. Apoi,spuneți-le că acum intenționați să vă faceți lucrarea rânduită de Dumnezeu.

Rugați-i să vi se alăture în această reformă.[234]

Este posibil ca vecinii să le îngăduie copiilor lor să vină în casa voastrăpentru a petrece și noaptea cu copiii voștri. Aici este o încercare și o alegerepentru voi, de a risca [115] să-i ofensați pe vecinii voștri, trimițându-i pe copiiilor acasă, sau să le faceți pe plac, expunându-vă astfel copiii la învățarea unorlucruri care vor fi un blestem pe viață pentru ei. Pentru a-i feri pe copiii mei săajungă la imoralitate, eu nu le-am îngăduit să doarmă în același pat sau înaceeași cameră cu alți băieți și, când ocazia a făcut necesar acest lucru, întimpul călătoriei, decât să-i las să doarmă cu alții, am făcut un pat pentru ei pepodea. Am încercat să-i feresc de întovărășirea cu băieți prost crescuți,obraznici și i-am îndemnat să-și găsească ocupația în a face din casă un locvoios și fericit. Păstrându-le mintea și mâinile ocupate, ei nu au mai avut timpulsau dispoziția de a se juca pe stradă cu alți copii și de a primi o educație de

stradă.[235]

Ridicați bariere împotriva senzualității. – Aceia care au în grijăproprietatea lui Dumnezeu, și anume sufletul și trupul copiilor, care sunt createdupă chipul Său, trebuie să ridice bariere împotriva senzualității veaculuiacestuia, care ruinează sănătatea fizică și morală a mii de oameni. Dacă s-arcerceta cauza multora dintre crimele din acest timp, s-ar vedea că pot fi puse peseama ignoranței taților și a mamelor care sunt indiferenți cu privire lasubiectul acesta. Sănătatea și viața însăși sunt sacrificate din cauza acesteinepăsări lamentabile.

Părinți, dacă dați greș în a le acorda copiilor voștri educația pe careDumnezeu v-a făcut datori să le-o acordați, va trebui să-I dați socoteală pentru

rezultate. Aceste rezultate nu se vor limita doar la copiii voștri. Așa cum unsingur mărăcine căruia i se îngăduie să crească pe câmp va produce un roddupă soiul lui, tot astfel păcatele care rezultă din neglijența voastră vor duce la

ruina tuturor celor ce intră în sfera lor de influență.[236] [116]Umpleți mintea copiilor cu imagini ale curăției morale. – Viața creștinului

este o viață de continuă renunțare la sine și de stăpânire de sine. Acestea suntlecțiile pe care copiii trebuie să le învețe încă din primii ani. Învățați-i că trebuiesă fie cumpătați, să fie curați în gândire, inimă și fapte, că Îi aparțin luiDumnezeu, pentru că au fost cumpărați cu un preț, chiar cu sângele prețios al

Fiului Său drag.[237]

Dacă mintea copiilor este umplută din fragedă copilărie cu imaginile plăcuteale adevărului, curăției și bunătății, se va forma un gust pentru lucrurile curateși nobile, iar imaginația lor nu va fi coruptă și întinată cu ușurință. Însă, dacăeste urmată calea opusă, dacă mintea părinților stăruie asupra unor scenejosnice, dacă în conversația lor se manifestă trăsăturile discutabile alecaracterului, dacă își formează obiceiul de a se plânge de comportamentulaltora, cei mici vor învăța din cuvintele și expresiile de nemulțumire și vorurma exemplul lor dăunător. Urmele răului se vor lipi de ei asemenea urmelorde lepră.

Semințele semănate în frageda copilărie de către o mamă atentă și temătoarede Dumnezeu vor ajunge niște pomi ai neprihănirii, care vor înflori și voraduce roade, iar lecțiile date, prin învățătură și prin exemplu, de către un tatătemător de Dumnezeu vor aduce din nou și din nou un rod îmbelșugat, ca în

cazul lui Iosif.[238]

SECȚIUNEA A VI-A

ÎNVĂȚĂTURI CU PRIVIRE LA VIRTUȚILEPRACTICE

CAPITOLUL 20

UTILITATEAÎnvățați-i pe copii să fie folositori. – În școala căminului, copiii trebuie

învățați cum să îndeplinească îndatoririle practice de zi cu zi. De mici, mamatrebuie să le dea sarcini ușoare, pe care ei să le rezolve zilnic. Îi va lua ceva maimult timp să-i învețe pe copii cum să facă o treabă decât să o facă ea, dar să nuuite că, pentru zidirea caracterului lor, trebuie să așeze temelia utilității. Să nuuite că în școala căminului ea este profesorul. Ea este cea care trebuie să-i învețepe copiii ei să rezolve treburile gospodărești rapid și cu îndemânare. Cât maitimpuriu cu putință, copiii trebuie învățați să participe la treburile gospodăriei.De mici, copiii trebuie să fie învățați să poarte răspunderi din ce în ce mai grele,

ajutând plini de înțelegere în activitățile familiei.[239]

Treceți cu vederea greșelile copilărești. – Mii de oameni rămân aproapelipsiți de educație în căminele lor. Mama spune: „Sunt prea multe încurcături.Mai degrabă fac lucrurile acestea eu. Mă încurcați prea mult, mă deranjanți”.

Oare mama nu-și amintește că ea însăși a trebuit să învețe iotă cu iotă pentrua ajunge să fie folositoare? A refuza să-i învețe puțin câte puțin este o greșealăfață de copii. Țineți-i pe acești copii lângă voi. Lăsați-i să pună întrebări șirăspundeți-le cu răbdare. Dați-le micuților câte ceva de făcut și îngăduiți-le săfie fericiți crezând că vă ajută.

Nu trebuie să-i respingeți pe copii când încearcă să facă lucruri bune. Dacăgreșesc, dacă se întâmplă accidente și se strică obiecte, nu-i acuzați. [120] Toatăviața lor viitoare depinde de educația pe cere le-o dați în anii copilăriei.Învățați-i că toate însușirile trupului și ale minții le-au fost date spre a le folosiși că totul este al Domnului, consacrat pentru slujirea Sa. Unora dintre aceșticopii, Domnul le descoperă de timpuriu voia Sa. Părinți și tineri, începeți detimpuriu să-i învățați pe copii să cultive însușirile primite de la Dumnezeu.[240]

Copiii să ia parte la sarcinile căminului. – Faceți plăcută viața copiilorvoștri și, în același timp, învățați-i să fie ascultători și folositori, îndeplinindsarcinile mici, așa cum voi le îndepliniți pe cele mai mari. Educați-i în așa fel,încât să-și formeze obiceiul hărniciei, pentru ca vrăjmașul să nu facă dinmintea lor un atelier propriu. Dați-le copiilor voștri ceva de gândit, ceva defăcut, pentru a fi pregătiți să fie folositori atât în viața aceasta, cât și în viața

veșnică.[241]

Încă din primii ani, trebuie să fie educați să-și împlinească partea dinsarcinile căminului. Să fie învățați că obligațiile sunt reciproce. De asemenea, săfie învățați să lucreze repede și ordonat. Această educație va fi de cea mai mare

valoare pentru ei în anii de mai târziu.[242]

Fiecare membru al familiei trebuie să-și înțeleagă exact partea care seașteaptă să fie realizată de el împreună cu ceilalți. Începând de la copilul de șaseani și mai mare, toți trebuie să înțeleagă că li se cere să poarte partea lor de

poveri în viață.[243]

Un izvor de experiență și de plăcere. – Cât de important este ca tații șimamele să le ofere copiilor învățături corecte încă din fragedă copilărie. Să-iînvețe să respecte porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți selungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul Tău”. [121] Cândvor crește, copiii vor aprecia grija părinților lor. Ei trebuie să-și găsească

plăcerea cea mai mare ajutându-i pe mama și pe tata.[244]

Cea mai umilă ocupație poate fi atractivă. – Dacă părinții i-ar fi învățat pecopii să privească șirul umil al datoriilor de zi cu zi ca pe o cale trasată deDomnul pentru ei, ca pe o școală în care trebuie să fie pregătiți spre a aduce unserviciu credincios și eficient, cât de plăcută și de onorabilă li s-ar păreamunca. Îndeplinirea oricărei datorii ca pentru Domnul face să fie atractivă ceamai umilă ocupație și îi pune în legătură pe lucrătorii de pe pământ cu făpturilesfinte care împlinesc voia lui Dumnezeu în ceruri. Noi trebuie să ne îndeplinimdatoriile în locul care ne este rânduit cu tot atâta credincioșie ca și îngerii din

sfera lor înaltă.[245]

CAPITOLUL 21

HĂRNICIAProtecție pentru tineri. – Una dintre cele mai sigure protecții pentru tineri

este ocupația folositoare. Copiii învățați cu obiceiuri practice, astfel încât tottimpul lor să fie folosit în mod util și plăcut, nu sunt tentați să se plângă demulțimea treburilor și nici nu au timp de lenevie și de visări la lumina zilei.

Pericolul ca ei să-și formeze obiceiuri și tovărășii rele este mic.[246]

În muncă există o valoare nespusă. Copiii trebuie să fie învățați să facă olucrare folositoare. Părinții au nevoie de o înțelepciune mai mult decâtomenească spre a înțelege cum să-i educe pe copii cel mai bine pentru o viațăfolositoare și fericită aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai mare, în

viața veșnică.[247]

Stabiliți sarcini potrivite cu vârsta și capacitatea copiilor. – Încă din primiiani, copiii trebuie să fie educați să facă lucruri potrivite cu vârsta și capacitatealor. Acum, părinții să-i încurajeze pe copii să ajungă mai independenți. Încurând, pe pământ, se vor vedea necazuri serioase, iar copiii trebuie să fie

educați într-o asemenea modalitate, încât să fie în stare să le întâmpine.[248]

Învățați-i pe copii să fie folositori, să îndeplinească sarcini potrivite vârsteilor, astfel, obiceiul de a lucra va ajunge să fie a doua lor natură și nu vor

considera niciodată munca drept o activitate neplăcută.[249]

Rezultatul leneviei. – Părinții nu pot să săvârșească un păcat mai mare caacela de a neglija responsabilitățile pe care li le-a încredințat Dumnezeu,lăsându-i pe copii să nu aibă nimic de făcut, pentru că acești copii vor învățacurând să le placă lenevia și vor crește spre a fi niște oameni nefolositori șilipsiți de inițiativă. Când vor ajunge [123] suficient de mari spre a-și câștigaexistența și vor fi angajați, ei vor lucra indolent, ca niște trântori, și vor crede că,dacă vor pierde timpul, vor fi plătiți la fel ca și când ar fi lucrat cuconștiinciozitate. Între această categorie de muncitori și aceia care își dau seamacă trebuie să fie niște ispravnici credincioși este o mare deosebire. Oricare ar fidomeniul de lucru în care se vor angaja, tinerii trebuie să fie „fără preget, plinide râvnă cu duhul, slujindu-I Domnului”, pentru că acela care este necredincios

în lucrurile mici va fi necredincios și în cele mari.[250]

Dacă sunt bine educați acasă, copiii nu vor fi găsiți pe stradă, primind la

întâmplare educația pe care o primesc așa de mulți. Părinții care-și iubesc copiiicu simț de răspundere nu-i vor lăsa să crească formându-și obiceiul leneviei șial nepăsării față de treburile casei. Ignoranța nu este admisibilă la Dumnezeu și

nici favorabilă lucrării Sale.[251]

Folosirea înțeleaptă a timpului. – Când există o lipsă de activitate, Satana îșifolosește ispitele spre a distruge viața și caracterul. Dacă nu sunt educați pentrumunca folositoare, indiferent dacă sunt bogați sau săraci, tinerii sunt în pericol,deoarece Satana va găsi pentru ei o ocupație după cum vrea el. Tinerii care nusunt apărați de principii tratează timpul ca pe o comoară prețioasă, orăspundere încredințată de Dumnezeu, pentru care fiecare făptură omenească

trebuie să dea socoteală.[252]

Copiii să fie educați așa încât să-și folosească timpul cât mai bine pentru a fifolositori părinților lor și pentru a fi încrezători în sine. Copiilor să nu li se

îngăduie să se considere mai presus de orice fel de lucrare necesară.[253]

Valoarea timpului nu poate fi măsurată. Timpul risipit nu mai poate firecuperat niciodată… Folosirea cât mai bună a clipelor risipite este o comoară.[254] [124]

Biruiți orice obicei al nepăsării. – În Cuvântul Său, Dumnezeu a lăsat unplan pentru educarea copiilor, iar părinții trebuie să urmeze acest plan. Eitrebuie să-i învețe pe copiii lor să biruiască orice obicei al nepăsării. Fiecare

copil să fie învățat că are de făcut o lucrare în lume.[255]

Lenea și nepăsarea nu sunt roade care cresc în pomul creștin.[256]

Nepăsarea este un mare blestem. Dumnezeu a binecuvântat făpturileomenești cu nervi, organe și mușchi, iar acestea nu trebuie să fie lăsate să sedeterioreze din cauza lipsei de activitate, ci să fie fortificate și păstrate sănătoaseprin exercitare. A nu avea nimic de făcut este o mare nenorocire, pentru călipsa de activitate a fost și va fi întotdeauna un mare blestem pentru familia

omenească.[257]

Copii, să nu vă dovediți niciodată a fi niște ispravnici necredincioși în cămin.Să nu vă dați înapoi de la împlinirea datoriei. Munca serioasă întărește mușchiiși tendoanele. În timp ce veți contribui la prosperitatea casei, voi veți aduce

binecuvântarea cea mai îmbelșugată asupra voastră înșivă.[258]

De ce muncă înainte de joacă? – Mama mea m-a învățat să muncesc.Obișnuiam să o întreb pe mama: „De ce întotdeauna trebuie să muncesc așa demult înainte de a mă juca?” „Ca să-ți educi mintea pentru o muncă folositoareși, încă un lucru, ca să te ferească să nu faci rele, iar când vei ajunge mare, îmivei mulțumi”. Când una dintre micuțele mele [o nepoată] mi-a spus: „De cetrebuie să împletesc? Numai bunicile împletesc”. I-am răspuns: „Vrei să-mi spuicum au învățat bunicile să împletească?” „Ei bine, au început când erau fetițe”.[259]

Valoarea unui program zilnic. – Pe cât posibil, este bine să vă gândiți cetrebuie să realizați pe parcursul zilei. Faceți o listă cu diferitele datorii care[125] așteaptă să le acordați atenție și puneți deoparte un anumit timp pentru aîndeplini fiecare datorie. Fiecare lucru să fie făcut cu atenție, în ordine șirepede. Dacă vă revine multă muncă în interior, asigurați-vă că încăperile suntbine aerisite și că așternuturile de pat sunt expuse la lumină. Acordați-vă unnumăr de minute pentru a îndeplini lucrarea, și nu vă opriți să citiți ziarele șicărțile care vă atrag privirea, ci spuneți-vă: „Nu, am doar atâtea minute în caresă-mi fac lucrarea și trebuie să-mi îndeplinesc sarcina în timpul stabilit”….

Aceia care sunt înceți din fire trebuie să se străduiască să ajungă activi, rapiziși energici, aducându-și aminte de cuvintele apostolului: „În sârguință, fiți fărăpreget! Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți Domnului!”

Dacă vă revine sarcina de a pregăti masa, calculați cu atenție și acordați-vătot timpul necesar pentru a găti mâncarea spre a o pune pe masă în ordine și latimp. Pregătirea mesei cu cinci minute înainte de timpul stabilit este un faptmai demn de laudă decât a o pregăti cu cinci minute mai târziu. Totuși, dacăsunteți înceți, dacă aveți obiceiul leneviei, veți face dintr-o lucrare scurtă una delungă durată, iar aceia care sunt înceți au datoria de a face o reformă și de aajunge mai expeditivi. Dacă doresc, ei pot să biruiască obiceiul leneviei și alîncetinelii. Când spală vasele, pot să facă acest lucru atent și repede. Exercitați-

vă voința în acest sens, iar mâinile se vor mișca repede.[260]

Asociați munca fizică cu cea intelectuală. – Când în familia mea au fosttrimiși copii spre a fi găzduiți, iar ei au spus: „Mama nu vrea ca eu să spăl vase”,eu le-am răspuns: „Ei bine, să facem lucrul acesta pentru tine și să-ți [126]cerem un dolar în plus pentru găzduire?” „Oh, nu! Mama nu vrea să plătească

mai mult pentru mine”. „Ei bine”, am spus, „poți să te trezești dimineață și să-lfaci singur. Dumnezeu nu a dorit niciodată ca tu să fii servit de noi. În loc camama ta să se scoale dimineața și să-ți pregătească micul dejun, în timp ce tustai în pat, ar trebui să fii cel care spune: ‘Mamă, nu te scula dimineața. Ne vomocupa noi de aceste treburi și vom îndeplini aceste datorii’. Ar trebui să-i lași pecei ai căror peri încărunțesc să se odinească dimineață.”

De ce este așa? Care este problema? Problema este a părinților care își lasăcopiii să crească fără a purta nici o răspundere în familie. Când merg la școală,acești copii spun: „Mama spune că nu vrea ca eu să muncesc”. Asemenea mamesunt nesăbuite. Ele îi răsfață pe copiii lor, iar apoi îi trimit la școală pentru a ovicia…. Munca este disciplina cea mai bună de care pot beneficia ei. Nu estemai grea pentru ei, decât pentru mamele lor. Asociați munca fizică cu cea

intelectuală, iar însușirile minții se vor dezvolta mult mai bine.[261]

Faceți planuri. – Părinții trebuie să facă planuri și să prevadă mijloacepentru a-i ține pe copiii lor ocupați cu o activitate folositoare. Copiilor să le fiedate mici parcele pentru a le cultiva, așa încât să poată avea ceva de oferit ca dar

de bunăvoie.[262]

Îngăduiți-le să vă ajute pe orice cale pot și arătați-le că prețuiți ajutorul lor.Faceți-i să simtă că iau parte la răspunderile familiei. Învățați-i să-și foloseascămintea cât mai mult cu putință, ca să-și plănuiască munca așa încât să o facărepede și complet. Învățați-i să fie prompți și energici în munca lor, săeconomisească timpul, ca să nu se piardă nimic din orele alocate muncii lor.[263] [127]

Munca este nobilă. – Să-i învățăm pe cei mici să ne ajute cât mâinile lor suntîncă mici și nu au multă putere. Întipăriți în mintea lor faptul că munca estenobilă, că ea a fost rânduită omului de către Cer, că le-a fost poruncită luiAdam și Evei în Eden, ca fiind esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a minții șia trupului lor. Să-i învățăm că plăcerea nevinovată nu este niciodată nici pejumătate așa de satisfăcătoare ca atunci când vine după o muncă făcută cu

hărnicie.[264]

CAPITOLUL 22

SÂRGUINȚA ȘI PERSEVERENȚASatisfacția sarcinii îndeplinite. – Copiii încep adesea cu entuziasm o mică

lucrare, dar, ajungând încurcați sau obosiți de aceasta, doresc o schimbare și seapucă de ceva nou. În acest fel, ei pot trece prin mai multe lucruri, se potdescuraja și pot renunța la ele, și astfel trec de la un lucru la altul, fără a ducenimic până la capăt. Părinții nu ar trebui să îngăduie ca iubirea de schimbare săpună stăpânire pe copiii lor. Ei nu ar trebui să fie prinși atât de mult cu altelucruri, încât să nu mai aibă timp să disciplineze cu răbdare mintea aflată îndezvoltare. Câteva cuvinte de încurajare sau o mână de ajutor la momentulpotrivit îi pot călăuzi și trece peste necazul și descurajarea lor, iar satisfacția pecare o vor avea, văzând că lucrul pe care și l-au propus a fost îndeplinit, îi vastimula la eforturi mai mari.

Mulți copii, din lipsa cuvintelor de încurajare și ceva ajutor în eforturile lor,ajung descurajați și trec de la un lucru la altul. Astfel de copii poartă cu ei acesttrist defect până la maturitate. Ei nu reușesc să aibă succes în nimic din ce seapucă să facă, pentru că nu au fost învățați să persevereze când sunt confruntațicu împrejurări descurajante. Astfel, viața multora se dovedește un eșec total,pentru că nu au avut o disciplină corectă când au fost tineri. Educația primităîn copilărie și tinerețe influențează întreaga viață matură, iar viața lor religioasă

poartă același semn.[265]

Obiceiul nepăsării este dus la vârsta maturității. – Copiii care au fostalintați și răsfățați așteaptă întotdeauna [129] acest lucru, iar dacă așteptările lornu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași dispoziție se vavedea pe tot parcursul vieții lor. Ei vor fi neajutorați și se vor baza întotdeaunape sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții. Dacă li se arată împotrivire,chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei socotesc că sunt maltratați, șiastfel ei duc o viață agitată, purtându-și sarcinile cu greu, murmurând adesea și

fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile le sunt pe plac.[266]

Dezvoltați obiceiul grijii și al promptitudinii. – De la mamă, copiii trebuiesă învețe ordinea, grija și promptitudinea. A lăsa copilul să piardă o oră saudouă pentru o treabă ce ar putea fi făcută ușor în jumătate de oră înseamnă a-ipermite să-și formeze obiceiul tărăgănării. Vrednicia și isprăvnicia vor fi onespusă binecuvântare pentru tineri în școala mai mare a vieții, în care vor

trebui să intre când vor crește.[267]

Sfat special pentru fete. – Un alt defect care mi-a provocat multă neliniște șiîngrijorare este obiceiul pe care îl au unele fete de a vorbi nestăpânit, risipindtimp prețios în conversații despre lucruri lipsite de valoare. În timp ce fetelesunt atente la conversație, munca lor rămâne în urmă. Aceste lucruri au fostconsiderate minore, nevrednice de atenție. Mulți sunt înșelați cu privire lalucrurile mici. Acestea au o legătură importantă cu întregul. Dumnezeu nudesconsideră infinitele lucruri mici aflate în legătură cu bunăstarea familiei

omenești.[268]

Importanța „lucrurilor mici”. – Să nu subestimați niciodată importanțalucrurilor mici. Lucrurile mici asigură [130] adevărata disciplină a vieții. Prinele, sufletul este educat fie spre a crește în asemănarea cu Hristos, fie spre aajunge asemănătoare cu cel rău. Dumnezeu să ne ajute să cultivăm obiceiul de agândi, de a vorbi și de a acționa în așa fel, încât să le dovedească tuturor celor

din jur că am fost cu Isus și am învățat de la El![269]

Faceți din greșeli o punte. – Copilul și tânărul să fie învățați că oricegreșeală, orice dificultate învinsă este o punte spre lucruri mai bune și maiînalte. Prin asemenea experiențe, au ajuns la succes toți aceia care și-au făcut

vreodată viața demnă.[270]

CAPITOLUL 23

RENUNȚAREA LA SINE, ALTRUISMUL ȘI ÎNȚELEPCIUNEA

Lecțiile necesare în fiecare cămin. – În fiecare familie, ar trebui să fie datelecții de renunțare la sine. Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri să facăeconomie. Încurajați-i să-și strângă bănuții pentru lucrarea misionară. Hristoseste Exemplul nostru. El S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui,să fim uniți în iubire, ca să lucrăm așa cum a lucrat El, să jertfim așa cum a

jertfit El și să iubim ca niște copiii ai lui Dumnezeu.[271]

Învățați lecția renunțării la sine și învățați-i și pe copiii voștri. Acum, înlucrarea care trebuie făcută, este necesar tot ce poate fi economisit prinrenunțarea la sine. Suferința trebuie să fie alinată, cei goi să fie îmbrăcați, ceiflămânzi să fie hrăniți, adevărul pentru aceste timpuri trebuie să le fie spus

celor ce nu-l cunosc...[272]

Sacrificiul să ajungă un obicei. – Prin cuvânt și exemplu, învățați renunțareala sine, economia, mărinimia și sprijinirea pe puterile proprii. Oricine are uncaracter adevărat va fi pregătit să facă față dificultăților și va fi gata să urmeze un„Așa zice Domnul!” Oamenii nu vor fi pregătiți să-și înțeleagă obligația față deDumnezeu, până nu au învățat în școala lui Hristos să poarte jugul Său derestricții și ascultare. Sacrificiul este adevăratul început al lucrării noastre pentrua duce mai departe adevărul și pentru a înființa instituții. El este o parte esențialăa educației. Sacrificiul trebuie să ajungă un obicei în formarea caracterului înviața aceasta, dacă vrem să avem o casă care nu e făcută de mâini omenești, ci o

casă veșnică, în ceruri.[273] [132]O cutie a renunțării la sine. – Copiii să fie educați să renunțe la ei înșiși.

Odată, când vorbeam în Nashville, Domnul mi-a dat o lumină cu privire laacest subiect. Ea a străfulgerat asupra mea cu o mare putere, arătându-mi că înfiecare cămin trebuie să fie o cutie a renunțării la sine, iar copiii să fie învățați săpună în cutia aceea bănuții pe care i-ar fi folosit pentru dulciuri și alte lucruriinutile.

Veți constata că, dacă își pun bănuții în aceste cutii, copiii vor obține o marebinecuvântare… Fiecare membru al familiei, de la cel mai vârstnic la cel mai

mic, să practice renunțarea la sine.[274]

Copiii să nu fie centrul atenției. – Copiii de la doi la patru ani să nu fieîncurajați să creadă că trebuie să li se dea tot ce vor cere. Părinții să-i învețelecțiile renunțării la sine și să nu-i trateze niciodată într-o asemenea modalitate,încât să-i facă să creadă că sunt centrul și că totul se învârte în jurul lor.

Mulți copii au moștenit egoismul de la părinții lor, dar părinții aceștia trebuiesă se străduiască să smulgă din firea copiilor fiecare înclinație rea de acest fel.Domnul Hristos le-a adresat multe mustrări acelora care erau lacomi și egoiști.Încă de la prima apariție a acestor trăsături egoiste de caracter, fie că semanifestă în prezența lor, fie în tovărășia altor copii, părinții trebuie să caute să

le rețină și să le dezrădăcineze.[275]

Unii părinți acordă mult timp și atenție amuzamentului copiilor lor, însăcopiii ar trebui să fie obișnuiți să se joace singuri, să-și exerseze propriaingeniozitate și îndemânare. Astfel, ei vor învăța să fie mulțumiți cu plăcerifoarte simple. Ei ar trebui să fie învățați să suporte curajos [133] micile lordezamăgiri și încercări. În loc să le fixați atenția asupra oricărei dureri sausuferințe neînsemnate, îndreptați-le mintea în altă parte, învățați-i să treacă

ușor peste micile supărări sau necazuri.[276]

Frumusețea renunțării la sine. – Una dintre caracteristicile care ar trebui săfie cultivate în mod deosebit în fiecare copil este acea lipsă de egoism careatribuie vieții un farmec natural. Dintre toate virtuțile caracterului, aceasta esteprintre cele mai frumoase, iar pentru fiecare lucrare adevărată a vieții ea

reprezintă una din calitățile esențiale.[277]

Căutați cum să-i învățați pe copii să fie grijulii cu alții. Tinerii trebuie să fieobișnuiți de timpuriu cu supunerea, cu renunțarea la sine și cu grija pentrufericirea altora. Ei trebuie să fie învățați să-și supună ieșirile necontrolate, să-șireprime cuvintele mânioase, să manifeste o blândețe continuă, amabilitate și

autocontrol.[278]

Cât de atent trebuie să-i trateze părinții pe copii pentru a contracara oriceînclinație spre egoism! Să sugereze continuu căi prin care copiii lor pot fi atențifață de alții și să învețe să lucreze pentru tații și mamele lor, care fac totul

pentru ei.[279]

CAPITOLUL 24

ECONOMIA ȘI CUMPĂTAREARenunțați la obiceiurile extravagante. – Învățați-i pe copiii voștri că

Dumnezeu are un drept asupra tuturor lucrurilor pe care le dețin ei și că nimicnu va putea să anuleze vreodată acest drept. Tot ce au le este dat doar în grijă,pentru a dovedi dacă sunt ascultători sau nu. Banii sunt o comoară necesară șinu trebuie să fie risipită pentru aceia care nu au nevoie de ea. Unii au nevoie dedarurile voastre de bunăvoie… Dacă aveți obiceiuri extravagante, îndepărtați-ledin viață cât mai curând cu putință. Dacă nu veți face așa, veți falimenta pentruveșnicie. Însă obiceiurile economiei, hărniciei și seriozității sunt, pentru voi șicopiii voștri, chiar și în lumea aceasta, o parte mai bună decât o zestre bogată.[280]

Învățați-i pe copii să facă economie. – Lumina pe care mi-a dat-o Domnulacum este că trebuie să fim atenți pentru a nu irosi neînțelept banii și timpulnostru prețios. Multe lucruri pot fi pe gustul nostru, dar noi trebuie să fimprecauți, ca să nu cheltuim banii pe ceva ce nu ne este de folos. Pentru a înaintacu hotărâre în lucrarea noastră din orașe, vom avea nevoie de mulți bani.Fiecare trebuie să aibă o parte de îndeplinit în lucrarea Domnului. Părinții să-iînvețe pe copiii lor lecția economiei, așa încât membrii mai mici ai turmei săpoată învăța să ia parte la responsabilitatea de a susține lucrarea lui Dumnezeu

în timpul acesta.[281]

Dragostea să nu fie exprimată prin extravaganță. – Practicați economia încăminul vostru. Mulți îndrăgesc unii idoli și li se închină. Îndepărtați idoliivoștri. Renunțați la plăcerile egoiste. Vă rog, nu cheltuiți bani pentru a văînfrumuseța casele, căci sunt banii lui Dumnezeu și vă vor fi ceruți înapoi.Părinți, în Numele lui Hristos, vă adresez apelul [135] să nu folosiți baniiDomnului spre a împlini plăcerile copiilor voștri. Nu-i învățați să caute moda șiparada pentru a câștiga influență în lume…

Nu-i învățați pe copiii voștri să creadă că dragostea față de ei trebuie să seexprime prin îngăduirea mândriei, a extravaganței și a plăcerii lor de a faceparadă. Nu este timpul acum să inventăm căi de a cheltui banii. Însușirilevoastre creative trebuie să fie exercitate în scopul de a vedea cum puteți să

economisiți.[282]

Lecția de economie dată de Hristos. – În hrănirea celor cinci mii de oameni

se află o lecție pentru noi, o lecție care are o aplicație specială în acele timpuricând vom ajunge în situații dificile și vom fi nevoiți să facem o economiestrictă. După ce a făcut minunea și a satisfăcut foamea mulțimii, Domnul

Hristos a fost atent ca hrana rămasă să nu fie risipită.[283]

El le-a spus ucenicilor: „Strângeți firimiturile cari au rămas, ca să nu sepiardă nimic”. Deși avea toate resursele cerului la dispoziție, Domnul Hristos

nu a îngăduit să se risipească nici măcar o bucățică de pâine.[284]

Nu aruncați niciun lucru folositor. – Nici un lucru care poate fi folosit să nufie aruncat. Acest fapt va necesita înțelepciune, prevedere și grijă continuă. Mi-a fost arătat că incapacitatea de a economisi în lucrurile mici este unul dintre

motivele pentru care multe familii suferă de lipsa celor necesare vieții.[285]

Ei nu au învățat niciodată să economisească. – Lucrarea care trebuie să fiefăcută pentru Domnul este mare, dar oameni care ar fi putut să ocupe astăzipoziții înalte în lucrarea lui Dumnezeu au dat greș din cauză că nu au învățatniciodată să economisească. Când au intrat în lucrare, ei nu și-au limitatdorințele la venituri, iar obiceiul lor de a cheltui mult [136] le-a ruinat

capacitatea de a fi folositori pentru Domnul.[286]

Cum să-i învățăm pe copii să folosească banii corect. – Fiecare tânăr șifiecare copil să fie învățați nu doar să rezolve probleme imaginare, ci și săpăstreze o evidență corectă a veniturilor și cheltuielilor. Să învețe să foloseascăbanii, mânuindu-i. Fie că le sunt dați de părinții lor, fie că sunt propriilecâștiguri, băieții și fetele să învețe să-și aleagă și să-și cumpere îmbrăcăminte,cărți și alte lucruri necesare și, păstrând o evidență a propriilor cheltuieli, vorînvăța, așa cum nu ar putea să învețe pe nici o altă cale, care este valoarea și

utilitatea banilor.[287]

Valoarea păstrării unei evidențe. – Când sunt foarte mici, copiii să fieînvățați să citească, să scrie și să înțeleagă cifrele pentru a-și păstra propria

evidență. Ei pot să progreseze, înaintând pas cu pas în această cunoaștere.[288]

Învățați-i pe copii să păstreze o evidență. Acest lucru îi va face în stare să fiecorecți. Băiatul cheltuitor va ajunge un bărbat cheltuitor. Fata egoistă,preocupată doar de sine, va ajunge o femeie de același fel. Să nu uităm că sunt șialți tineri pentru care vom da socoteală. Dacă îi educăm pe copiii noștri spre a-

și forma obiceiuri corecte, prin ei, vom putea să-i influențăm și pe alții.[289]

SECȚIUNEA A VII-A

DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR CREȘTINECAPITOLUL 25

SIMPLITATEASimplitatea firească a copilăriei. – Cei mici ar trebui să fie învățați în

simplitatea firească a copilăriei. Ar trebui să fie educați să fie mulțumiți cuîndatoririle mici, folositoare și cu plăcerile și experiențele normale pentru aniilor. Copilăria corespunde firului verde din parabolă, și firul de iarbă are ofrumusețe specifică. Copiii nu ar trebui să fie forțați să se maturizeze detimpuriu, în schimb, ar trebui să păstreze cât mai mult posibil prospețimea șifarmecul primilor lor ani. Cu cât viața copilului este mai liniștită și mai simplă,cu cât este mai lipsită de entuziasmul artificial și cu cât se armonizează maimult cu natura, cu atât este mai favorabilă dobândirii unei vigori fizice și

mintale și a tăriei spirituale.[290]

Prin exemplul lor, părinții să încurajeze formarea obiceiului simplității și să-i

atragă pe copiii lor departe de viața artificială, spre o viață naturală.[291]

Copiii care se comportă natural sunt cei mai atrăgători. – Cei mai plăcuțicopii sunt aceia care se comportă natural, fără a-și da importanță. Nu esteînțelept să-i scoatem în evidență… Nu trebuie încurajată nici vanitatea lor,lăudându-le înfățișarea, vorbele sau faptele, și nici nu trebuie îmbrăcațicostisitor sau pentru a atrage atenția. Acest lucru le încurajează mândria șistârnește invidie în inima colegilor. Învățați-vă copiii că adevărata podoabă nueste exterioară. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă înîmpletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci săfie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit,

care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. (1 Petru 3,3.4).[292] [140]Secretul adevăratului farmec. – Fetele să fie învățate că adevăratul farmec al

feminității nu constă doar în frumusețea formei sau a trăsăturilor, nici în faptulde a avea talente, ci într-un spirit blând și liniștit, în răbdare, generozitate,bunătate și dispoziția de a face bine și de a suferi pentru alții. Ele să fie învățatesă lucreze, să studieze și să trăiască pentru un scop, să se încreadă înDumnezeu, să se teamă de El și să-și respecte părinții. Ca urmare, pe măsură cevor înainta în vârstă, vor crește cu o inimă curată, vor depinde de ele însele șivor fi iubite. O astfel de femeie va fi imposibil de înjosit. Ea va evita ispitele și

încercările care au fost spre ruina multor femei.[293]

Semințele vanității. – În multe familii, semințele vanității și ale egoismuluisunt semănate în inima copiilor aproape din fragedă copilărie. Micile lorcuvinte și comportarea drăgălașă sunt comentate și lăudate în prezența lor șirepetate altora cu exagerări. Micuții observă lucrul acesta și se umflă demândrie. Ei își permit să interpreteze conversațiile și ajung îndrăzneți șinerușinați. Flatarea și îngăduința hrănesc vanitatea și încăpățânarea lor pânăcând, destul de des, cel mai tânăr conduce întreaga familie, inclusiv pe tată și pemamă.

Înclinația formată prin acest fel de educație nu poate fi lăsată la o parte pânăcând copilul crește și va avea o judecată mai matură. Ea se dezvoltă odată cu elși ce părea a fi drăgălaș ajunge vrednic de dispreț și păcătos când va fi bărbatsau femeie. Ei caută să stăpânească asupra colaboratorilor lor și, dacă cinevarefuză să se supună dorințelor lor, se consideră jigniți și insultați. Aceasta sedatorează faptului că li s-a îngăduit să jignească în tinerețe, în loc să fi fostînvățați renunțarea la sine, necesară pentru a suporta greutățile și muncile

vieții.[294] [141]Nu le favorizați plăcerea de a fi lăudați. – Copiii au nevoie de apreciere,

simpatie și încurajare, dar ar trebui să avem grijă să nu le favorizăm plăcerea dea fi lăudați… Părintele sau învățătorul care menține în atenție adevăratul idealal caracterului și posibilitățile de realizare nu poate nutri sau încuraja spiritul deîngâmfare. El nu va încuraja în tineri dorința sau efortul de etalare acapacităților sau competențelor lor. Cel care îi privește pe ceilalți ca fiind maipresus de sine însuși va fi umil. Cu toate acestea, va avea o demnitate care nu va

fi tulburată sau făcută de rușine de parada sau măreția omenească.[295]

Încurajați simplitatea în alimentație și îmbrăcăminte. – Părinții au deîndeplinit datoria sfântă de a-i învăța pe copii să participe la purtarearăspunderilor gospodăriei, să fie mulțumiți cu o hrană simplă și cu haine

nepretențioase, dar îngrijite.[296]

Oh, dacă mamele și tații și-ar da seama de responsabilitatea lor și de faptul căvor da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Ce schimbare ar avea loc în societate!Copiii nu ar fi răsfățați prin laude și alinturi, și nici făcuți să fie înfumurați prin

îngăduința în îmbrăcăminte.[297]

Învățați-i pe copii simplitatea și încrederea. – Trebuie să-i învățăm pe

copiii noștri lecțiile simplității și ale încrederii. Să-i învățăm să-L iubească peCreatorul lor, să se teamă de El și să-L asculte. În toate planurile și scopurilevieții, locul principal trebuie să-l aibă slava Sa, iar dragostea Sa să fie motivația

fiecărei fapte.[298]

Hristos este Exemplul nostru. – Isus, Răscumpărătorul nostru, a trăit pepământ cu demnitatea unui rege, și totuși a fost blând și smerit cu inima. Înorice cămin, El a fost o lumină și o binecuvântare pentru că a adus cu Sine voiebună, nădejde și curaj. O, dacă ne-am mulțumi cu mai puține dorințe aleinimii, cu mai puțină străduință pentru lucruri [142] greu de obținut, cu care săne împodobim căminele și să vedem că, mai mult decât bijuteriile, Dumnezeuprețuiește un duh blând și liniștit, dar care nu este îndrăgit. Darul simplității, alblândeții și al adevăratei afecțiuni ar face un paradis din cel mai umil cămin.Este mai bine să înduri cu veselie orice neplăcere decât să te desparți de pace și

mulțumire.[299]

CAPITOLUL 26

POLITEȚEA ȘI ATITUDINEAREȚINUTĂ

Politețea începe în cămin.[300]* – Părinți, învățați-i pe copiii voștri… cumsă se poarte în casă, manifestând o politețe adevărată. Educați-i să-și arate uniialtora bunătate și duioșie. Nu îngăduiți egoismului să-și găsească loc nici în

inimă, nici în casă.[301]

Tinerii care au un comportament și un vocabular neatent și aspru dau pe fațăcaracterul educației din căminul lor. Părinții nu și-au dat seama de importanța

răspunderii lor, iar ce au semănat, aceea au cules.[302]

Principiile cerului să predomine. – Principiile cerului trebuie să fie aduse încămin. Fiecare copil trebuie să fie învățat să se poarte politicos, milos, iubitor,

curtenitor și duios.[303]

Când toți sunt membrii familiei împărătești, în viața căminului se vamanifesta o politețe adevărată. Fiecare membru al familiei va căuta să facă din

cămin un loc plăcut pentru toți ceilalți membri.[304]

Învățați prin cuvânt și exemplu. – Atât copiii, cât și cei în vârstă sunt expușila ispite, iar membrii mai vârstnici ai familiei trebuie să-i învețe, prin cuvânt șiprin exemplu, lecțiile politeții, voioșiei, dragostei și ale îndeplinirii

conștiincioase a datoriilor zilnice.[305] [144]Respectul față de cei vârstnici. – Dumnezeu a poruncit să se arate un

respect plin de gingășie față de cei vârstnici. El spune: „Perii albi sunt o cununăde cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii” (Proverbe 16,31). Această cununăvorbește despre bătăliile purtate și victoriile câștigate, despre poverile duse șiispitele cărora li s-a ținut piept. Ea vorbește despre picioarele obosite, care seapropie de odihna lor, despre locuri care vor rămâne curând vacante. Ajutați-ipe copii să se gândească la aceasta, iar ei vor netezi cărarea celor vârstnici prinpolitețea și respectul lor și vor aduce farmec și frumusețe în viețile lor tinerecând ascultă de porunca: „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe

bătrân” (Levitic 19,32).[306]

Modestia și atitudinea reținută. – Mândria, înălțarea de sine și obrăznicia

sunt caracteristicile marcante ale copiilor din ziua de azi și constituie blestemulveacului… Copiii trebuie să învețe lecțiile cele mai sfinte ale modestiei și

umilinței, atât în cămin, cât și la Școala de Sabat.[307]

Vreți voi, cei cărora vă adresez aceste cuvinte, să luați aminte la învățătura pecare o spun? Tinerii să primească avertizarea, să nu fie îndrăzneți înconversație, ci să fie modești și reținuți. Să fie ageri în a asculta lucrurile carevor fi de folos pentru sufletul lor, dar înceți în a vorbi, cu excepția faptului căvor vorbi pentru a-L prezenta pe Isus și pentru a mărturisi despre adevăr.

Manifestați-vă umilința printr-un comportament modest.[308]

O pază pentru virtute. – Cultivați prețiosul și neprețuitul mărgăritar almodestiei. Aceasta vă va păzi virtutea… Mă simt inspirată de Duhul Domnuluisă le îndemn pe surorile mele, care mărturisesc a fi evlavioase, să cultivemodestia în comportament și o rezervă potrivită… Am întrebat: Când se vorpurta surorile tinere cu bunăcuviință? Știu că nu va fi nici o schimbarehotărâtoare spre mai bine, până când părinții nu-și vor da seama [145] deimportanța unei griji mai mari în educarea corectă a copiilor lor. Învățați-i să se

poarte cu modestie și o atitudine rezervată.[309]

Adevăratul farmec. – Adevăratul farmec al unui copil constă în modestie șiascultare – în atenția cu care ascultă îndrumările, în bunăvoința de a merge pecalea datoriei. Adevărata bunătate a unui copil își va aduce răsplata chiar și în

viața aceasta.[310]

CAPITOLUL 27

VOIOȘIA ȘI MULȚUMIREAÎn cămin să predomine o influență plăcută. – Mai presus de orice altceva,

părinții să-și înconjoare copiii cu o atmosferă de voioșie, amabilitate și iubire.Căminul în care locuiește dragostea și în care aceasta este exprimată în priviri,cuvinte și fapte este locul în care îngerii sunt încântați să-și manifeste prezența.

Părinți, razele luminoase ale iubirii, voioșiei și mulțumirii bucuroase trebuiesă intre în inima voastră, iar influența lor gingașă, înviorătoare, să cuprindăcăminul vostru. Manifestați un spirit de blândețe și răbdare și încurajați acestspirit și în copiii voștri, cultivând toate calitățile care vor aduce strălucire înviața de familie. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce sunt aerul șisoarele pentru lumea vegetală, susținând sănătatea și vigoarea minții și a

trupului.[311]

Înfățișarea voastră să fie voioasă. – În religia lui Isus nu este nimicposomorât. Deși orice ușurătate, glume și neseriozitate, despre care apostolulspune că nu sunt cuvenite, trebuie să fie evitate cu atenție, în Isus există o paceși odihnă plăcută, care vor fi exprimate de înfățișare. Creștinii nu pot fideprimați, disperați și triști. Ei trebuie să fie serioși și să arate lumii o voioșie pe

care numai harul o poate oferi.[312]

Copiii sunt atrași de o înfățișare veselă, senină. Arătați-le bunătate șiamabilitate, și ei vor manifesta același spirit față de voi și unul față de celălalt.[313]

Educați-vă sufletul să fie voios, mulțumitor și [147] să exprime recunoștințăfață de Dumnezeu pentru marea iubire pe care a arătat-o față de noi…. Voioșia

creștină este însăși frumusețea sfințeniei.[314]

Adresați cuvinte plăcute și voioase. – Cuvintele plăcute și voioase nu costăcu nimic mai mult decât cuvintele neplăcute și supărătoare. Vă displace să vi seadreseze cuvinte aspre? Aduceți-vă aminte de lucrul acesta când rostiți astfel decuvinte. Ceilalți simt rana usturătoare… Părinți, aduceți în cămin o evlaviepractică. Îngerii nu sunt atrași de un cămin în care domnește discordia.Educați-i pe copiii voștri să adreseze cuvinte care vor aduce lumină și bucurie.[315]

Încurajați o stare de spirit fericită. – Dacă există cineva care ar trebui să fie

recunoscător fără încetare, acesta este creștinul dacă există cineva care sebucură de fericire, chiar și în viața aceasta, acesta este urmașul credincios al luiIsus Hristos. Copiii lui Dumnezeu sunt datori să fie voioși. Ei trebuie săîncurajeze o stare de spirit fericită. Dumnezeu nu poate să fie slăvit, când copiiiSăi trăiesc continuu sub un nor și răspândesc umbre oriunde merg. Creștinultrebuie să răspândească lumină în locul umbrelor… El va avea o înfățișare

voioasă.[316]

Copiilor nu le place întunecimea norilor și a tristeții. Inima lor răspunde la

strălucire, voioșie și dragoste.[317]

Zâmbiți, părinți, zâmbiți! – Unii părinți și, de asemenea, unii profesori parsă uite că și ei au fost cândva copii. Ei sunt reci, demni și lipsiți de simpatie…Înfățișarea lor poartă de obicei o expresie solemnă și mustrătoare. Râsul sauîndărătnicia copilărească și starea de neastâmpăr a tinerilor nu-și găsesc nici oscuză în ochii lor. Comportamentul glumeț este tratat ca un păcat grav. Oasemenea disciplină nu este asemenea celei aplicate de Hristos. Copiii tratați înfelul acesta se tem de părinții sau de profesorii lor, dar [148] nu-i iubesc. Ei nule împărtășesc experiențele lor copilărești. Unele dintre cele mai valoroaseînsușiri ale minții și inimii sunt înghețate până la moarte, ca o plantă firavă înfața unui vânt de iarnă.

Zâmbiți, părinți, zâmbiți, profesori! Dacă inima voastră este tristă, nuîngăduiți ca fața să arate lucrul acesta. Strălucirea unei inimi iubitoare și pline derecunoștință să vă lumineze înfățișarea. Renunțați la demnitatea voastră de fier,adaptați-vă la nevoile copiilor și faceți-i să vă iubească. Dacă doriți să întipăriți

adevărul religios în inima lor, trebuie să le câștigați dragostea.[318]

O rugăciune potrivită. – Faceți ca munca voastră să fie plăcută prin cântecede laudă. Dacă doriți să aveți un raport curat în cărțile cerului, nu fiți niciodatăiritați și aspri. Rugăciunea voastră zilnică să fie: „Doamne, învață-mă să fac totce pot mai bine. Învață-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi putere șivoioșie”… Aduceți-L pe Hristos în tot ce faceți. Atunci, viața voastră va fiumplută de strălucire și recunoștință… Să facem tot ce putem mai bine,

înaintând cu voioșie în slujba Domnului, cu inima plină de bucuria Sa.[319]

Învățați-i pe copii să fie recunoscători. – „Să te bucuri… de toate bunurilepe care ți le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ție și casei tale”. Să ne exprimăm

recunoștința și lauda față de Dumnezeu pentru binecuvântările trecătoare șipentru toate bunurile pe care ni le dăruiește El. Dumnezeu dorește ca fiecarefamilie pe care o pregătește spre a locui în locașurile veșnice din ceruri să-I deaslavă pentru comorile bogate ale harului Său. Dacă în viața de cămin copiii ar fifost educați spre a fi recunoscători față de Acela care le dăruiește toate lucrurile,am vedea harul divin manifestându-se în familiile noastre. Voioșia s-ar vedea înviața de cămin, iar tinerii care vor ieși din astfel de cămine vor duce cu ei unspirit de [149] respect în sala de clasă și în biserică. Participanții din sanctuarulîn care Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său vor manifesta respect pentrutoate rânduielile închinării și Îi vor adresa laude și mulțumiri pentru toatedarurile providenței Sale.

Dacă acum Cuvântul Domnului ar fi împlinit tot așa de strict cum li s-aporuncit celor din Israelul din vechime, tații și mamele le-ar da copiilor lor unexemplu de cea mai înaltă valoare… Fiecare binecuvântare pământească ar fiprimită cu recunoștință și fiecare binecuvântare spirituală ar ajunge de două orimai prețioasă, pentru că înțelegerea fiecărui membru al casei Domnului va fisfințită prin Cuvântul adevărului. Domnul Isus este foarte aproape de aceia careprețuiesc în felul acesta darurile Sale pline de bunătate, recunoscând că toatelucrurile bune vin de la Dumnezeul cel bun, iubitor și grijuliu și că El este

Marele Izvor al mângâierii, Sursa inepuizabilă a harului.[320]

CAPITOLUL 28

SINCERITATEAPărinții să fie modele de sinceritate. – Părinți și profesori, fiți credincioși

față de Dumnezeu. Viața voastră să fie lipsită de practici înșelătoare. Pe buzelevoastre să nu fie viclenie. Oricât de neplăcut vi s-ar părea la un moment dat,căile voastre, cuvintele voastre și faptele voastre să fie corecte în ochii unuiDumnezeu sfânt. Oh, efectul primei înșelăciuni este îngrozitor! Oare cinevacare pretinde a fi fiu sau fiică a lui Dumnezeu se va ocupa cu practiciînșelătoare sau cu minciuna?

Niciodată copiii voștri să nu aibă nici cel mai mic motiv să declare: Mama nuspune adevărul. Tata nu spune adevărul. Când veți fi judecați în curțile cerului,se va scrie în dreptul numelui vostru: A fost un înșelător? Vor fi odraslelevoastre pervertite de exemplul acelora care ar fi trebuit să-i călăuzească pe caleaadevărului? În locul acestui fapt, oare nu ar trebui ca puterea lui Dumnezeu săschimbe inima mamei și a tatălui? Nu ar trebui să i se îngăduie Duhului Sfânt allui Dumnezeu să Își lase amprenta asupra copiilor lor?

De la copii nu se poate aștepta să fie întru totul sinceri. Totuși, existăpericolul ca, printr-o tratare neînțeleaptă, părinții să nimicească franchețea carear trebui să caracterizeze experiența unui copil. Prin cuvinte și fapte, părințiitrebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a păstra o simplitate lipsită deviclenie. Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, părinții să nu le dea nici ceamai mică ocazie de a semăna semințe care se vor dezvolta în amăgire și falsitate

și vor ajunge niște obiceiuri care îi vor face să fie nedemni de încredere.[321]

[151]Nu ocoliți niciodată adevărul. – Părinții să fie niște modele de sinceritate,

pentru că aceasta este lecția de zi cu zi, care trebuie să fie întipărită în inimacopilului. Principiul consecvenței trebuie să-i guverneze pe părinți în toatetreburile vieții, îndeosebi în educarea copiilor lor. „Copilul lasă să se vadă din

faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană”.[322]

O mamă căreia îi lipsește discernământul și care nu urmează călăuzireaDomnului, poate să-i învețe pe copiii ei să fie niște înșelători și niște ipocriți.Trăsăturile de caracter cultivate în felul acesta pot să ajungă așa de persistente,încât pentru ei a minți poate să fie ceva la fel de natural ca a respira.

Prefăcătoria va fi considerată sinceritate și realitate.[323]

Părinți, nu ocoliți niciodată adevărul. Nu spuneți niciodată un neadevăr înînvățătura sau în exemplul vostru. Dacă doriți ca un copil să fie corect, fițicorecți voi înșivă. Fiți direcți și consecvenți. Să nu fie îngăduită nici chiar omică ocolire a adevărului. Pentru că mamele sunt obișnuite să ocolească

adevărul și să fie nedemne de încredere, copiii le urmează exemplul.[324]

Cuvintele aspre încurajează lipsa de sinceritate. – Nu fiți nerăbdători fațăde copiii voștri când greșesc. Dacă îi corectați, nu le vorbiți cu asprime. Acest

lucru îi încurcă și îi face să le fie teamă să spună adevărul.[325]

CAPITOLUL 29

CINSTEA ȘI INTEGRITATEACinstea să fie practicată și învățată. – Este esențial ca mama să fie cinstită în

toate detaliile vieții ei și este important să-i învețe pe copii să nu ocolească

niciodată adevărul și să nu înșele nici în cele mai mici lucruri.[326]

Cerința standardului lui Dumnezeu. – Dumnezeu dorește ca oamenii dinslujba Sa, cei aflați sub stindardul Său, să fie cinstiți cu strictețe, să aibă uncaracter mai presus de orice suspiciune, așa încât buzele lor să nu rostească niciun cuvânt care să semene cu minciuna. Limba să fie cinstită, ochii să fie cinstiți,faptele să fie într-un totul de așa fel, încât Dumnezeu să le poată lăuda. Noitrăim sub privirile unui Dumnezeu sfânt, care declară solemn: „Știu fapteletale”. Ochiul divin este îndreptat mereu asupra noastră. Nu putem ascunde deDumnezeu nici măcar o singură nedreptate. Faptul că Dumnezeu este martor

la toate faptele noastre este un adevăr de care puțini își dau seama.[327]

Aceia care își dau seama de dependența lor față de Dumnezeu vor înțelege cătrebuie să fie cinstiți cu semenii lor și că, mai presus de toate, trebuie să fiecinstiți cu Dumnezeu, de la care vin toate binecuvântările vieții. Neîmplinireaporuncilor clare ale lui Dumnezeu cu privire la daruri și zecime este scrisă în

cărțile cerului ca fiind un act de jefuire a Sa.[328]

Greutăți și măsuri corecte. – Un om cinstit este, după măsura lui Hristos,cel care va manifesta o integritate neînduplecată. Greutățile înșelătoare șicântarele false, cu care unii caută să-și promoveze interesele în lume, sunt ourâciune înaintea lui Dumnezeu… Integritatea fermă strălucește ca aurul înmijlocul zgurii și al gunoiului lumii. [153] Înșelăciunea, falsitatea șinecredincioșia pot fi acoperite sub o aparență înșelătoare și ascunse de ochiiomului, dar nu de ochii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, caresupraveghează dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală,înregistrează în cărțile din cer aceste mici tranzacții care descoperă caracterul.[329]

Cinste în administrarea timpului și a banilor. – Este nevoie de bărbați alcăror simț al dreptății, chiar în lucrurile cele mai mărunte, nu le va îngădui să-șiadministreze timpul incorect și neînțelept, bărbați care își vor da seama că seocupă cu mijloace care aparțin lui Dumnezeu și care nu și-ar însuși pe nedreptnici un cent spre folosul lor, bărbați care vor fi la fel de credincioși și metodici,

atenți și sârguincioși în muncă în absența patronului lor, ca în prezențaacestuia, dovedind prin credincioșia lor că nu caută doar să fie pe placuloamenilor, niște slujitori care lucrează bine numai sub supraveghere, ci niștelucrători conștiincioși, credincioși, onești, îndeplinind ce este corect nu pentrulauda venită de la oameni, ci pentru că le place și aleg să fie corecți dintr-un

înalt simțământ al obligației lor față de Dumnezeu.[330]

Creștinul este exact ce dorește să creadă alții despre el. – În fiecare relațiede afaceri, un creștin va fi exact ce dorește să creadă frații lui despre el.Comportamentul lui este călăuzit de principii serioase. El nu urmărește săînșele, prin urmare nu are nimic de ascuns sub o aparență înșelătoare. El nu vaprofita de semenii lui. El este un prieten și un binefăcător al tuturor, iar semeniilui își pun încrederea în sfatul lui… Un om cu adevărat cinstit nu va profita de

slăbiciunea și incompetența altora, cu scopul de a-și umple punga.[331] [154]Nu vă îngăduiți nici o abatere de la o cinste strictă. – În orice tranzacție de

afaceri, fiți de o cinste strictă. Oricât de ispitiți ați fi, nu înșelați și nu ocolițiadevărul nici în cel mai mic lucru. Uneori, un impuls firesc poate să aducăispita de a vă abate de la calea dreaptă a cinstei, dar nu vă abateți nici cât un firde păr. Dacă veți declara că veți face un anume lucru și, după aceea, constatațică i-ați favorizat pe ceilalți spre pierderea voastră, nu vă abateți de la principiunici cât un fir de păr. Aduceți la îndeplinire înțelegerea făcută. Dacă veți căutasă vă schimbați planurile, veți dovedi că nu sunteți demni de încredere. Dacădați înapoi de la îndeplinirea micilor obligații, veți da înapoi și de la cele maimari. În asemenea circumstanțe, unii sunt ispitiți să înșele, spunând: Nu amfost înțeles. Cuvintele mele au fost interpretate mai mult decât am intenționat.Adevărul este că ele au însemnat exact ce au spus, dar ei și-au pierdut bunamotivație, și apoi au vrut să se retragă din înțelegerea făcută, ca să nu sedovedească a fi o pierdere pentru ei. Domnul ne cere să facem dreptate, să

iubim mila, adevărul și neprihănirea.[332]

Păstrați principii stricte. – Principiile cele mai stricte ale cinstei trebuie săfie păstrate în toate detaliile vieții… Abaterea de la corectitudinea deplină înrelațiile de afaceri poate să pară un lucru mic în ochii unora, dar Mântuitorulnostru nu o consideră așa. Cuvintele Sale cu privire la acest punct sunt clare șiexplicite: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în celemari”. Omul care profită de semenul său într-o măsură mică, va profita și într-o

măsură mai mare, dacă va fi ispitit. O reprezentare falsă, cu privire la un lucrumic, este o dovadă de necinste tot așa de mare în ochii lui Dumnezeu ca și când

ar fi cu privire la un lucru mai mare.[333]

Cinstea trebuie să-și pună amprenta pe fiecare faptă din viața noastră. [155]Îngerii cercetează lucrarea care ne-a fost încredințată și, dacă are loc oîndepărtare de la principiile adevărului, în cărțile cerului se va scrie „găsit prea

ușor”.[334]

CAPITOLUL 30

DEPENDENȚA DE SINE ȘI SIMȚULONOAREI

Educați fiecare copil să se bazeze pe el însuși. – Pe cât este cu putință,fiecare copil trebuie educat așa încât să se bazeze pe el însuși. Prin punerea lalucru a diferitelor sale capacități, el va învăța care sunt trăsăturile lui cele maiputernice și care sunt cele mai deficitare. Un educator înțelept va acorda atențiespecială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-și poată forma

un caracter echilibrat, armonios.[335]

Prea mult confort va dezvolta slăbiciuni. – Dacă părinții, cât trăiesc, i-arsprijini pe copii să se ajute singuri, ar face mai bine decât dacă le-ar lăsa multeaveri la moartea lor. Copiii care sunt lăsați să se bazeze în principal pe propriilestrăduințe ajung bărbați și femei mai înzestrați și sunt mai bine pregătiți pentruviața practică, decât acei copii care au depins de averea tatălui lor. Copiii lăsațisă depindă de resursele proprii pun preț, în general, pe calitățile lor, își folosescbine privilegiile și își cultivă și își orientează însușirile pentru a atinge un scopîn viață. Adesea, își dezvoltă caractere marcate de hărnicie, economie și valoaremorală, care stau la baza succesului în viața de creștin. Acei copii pentru carepărinții înfăptuiesc cele mai multe lucruri se simt adesea cel mai puțin obligați

față de ei.[336]

Obstacolele dezvoltă puterea. – Obstacolele îi fac pe oameni puternici. Nuajutoarele, ci dificultățile, conflictele, împotrivirile fac oameni cu tărie morală.Prea mult confort și evitarea răspunderii au făcut niște neputincioși [157] dinaceia care ar fi trebuit să fie oameni responsabili, cu putere morală și cu o

puternică musculatură spirituală.[337]

Încă din anii timpurii, este necesar ca în caracter să fie întrețesute principiileunei integrități neînduplecate, pentru ca tinerii să poată atinge standardul celmai înalt al maturității. Ei trebuie să păstreze mereu în atenție faptul că au fostcumpărați cu un preț și să aducă slavă lui Dumnezeu în trupul și spiritul lor,care sunt ale Sale. Tinerii să se gândească serios care va fi scopul și lucrareavieții lor și să pună o temelie așa încât obiceiurile lor să fie lipsite de orice urmăa degradării. Dacă vor fi într-o poziție din care îi vor influența pe ceilalți,

trebuie să se bazeze pe ei înșiși.[338]

Pregătiți-i pe copii să întâmpine problemele cu curaj. – În afară dedisciplina din familie și de la școală, toți trebuie să întâlnească disciplina severă avieții. Cum să o întâmpinăm cu înțelepciune reprezintă o lecție care ar trebuiexpusă cu claritate fiecărui copil și fiecărui tânăr. Este adevărat că Dumnezeu neiubește, că lucrează pentru fericirea noastră și că, dacă Legea Sa ar fi fostîntotdeauna respectată, nu ar fi trebuit să cunoaștem vreodată suferința, și nueste mai puțin adevărat că în această lume, ca urmare a păcatului, fiecare viațăeste asaltată de suferință, necazuri și poveri. Putem să le facem copiilor șitinerilor un bine care să dureze toată viața, învățându-i cum să întâmpine curajosaceste necazuri și poveri. Deși este datoria noastră să le arătăm compasiune, nutrebuie să facem niciodată acest lucru, în așa fel încât să-i încurajăm să-și plângăsinguri de milă. Ei au nevoie de ceva care stimulează și întărește mai degrabădecât de ceva care slăbește.

Ei ar trebui să fie învățați că această lume nu este un loc de paradă, ci uncâmp de bătaie. Toți sunt chemați să suporte asprimile, ca niște soldați buni. Eitrebuie să fie puternici, să se poarte ca niște bărbați. Să fie învățați că adevăratultest al caracterului se găsește în dispoziția de a purta [158] răspunderi, de aocupa un loc greu, de a face lucrarea care trebuie înfăptuită, chiar dacă acest

lucru nu va aduce nici o răsplată sau recunoaștere pământească.[339]

Dezvoltați simțul răspunderii. – Educatorul înțelept va căuta să încurajezeîncrederea și să întărească sentimentul onoarei elevilor de care se ocupă. Copiiiși tinerii au de câștigat, dacă li se acordă încredere. Mulți, chiar și dintre ceimicuți, au un simțământ puternic al onoarei, toți doresc să fie tratați cuîncredere și respect, iar acesta este un drept al lor. Ei nu ar trebui făcuți să simtăcă nu pot face un pas fără a fi supravegheați. Suspiciunea demoralizează,producând tocmai relele pe care caută să le împiedice… Faceți-i pe tineri săsimtă că li se acordă încredere și veți vedea că nu vor fi decât puțini aceia care

nu vor căuta să se dovedească vrednici de această încredere.[340]

SECȚIUNEA A VIII-A

DEZVOLTAREA CARACTERULUIESTE SARCINA PRINCIPALĂ

CAPITOLUL 31

IMPORTANȚA CARACTERULUISingura comoară luată din lumea aceasta. – Un caracter format în

conformitate cu modelul divin este singura comoară pe care o putem lua dinlumea aceasta în cea viitoare. Cei care sunt conduși de învățăturile DomnuluiHristos în lumea aceasta vor lua cu ei în locașurile cerești fiecare reușităspirituală. Iar în ceruri, vom continua să ne dezvoltăm neîncetat. Prin urmare,

cât de importantă este formarea caracterului în viața aceasta.[341]

Adevăratul caracter este o calitate a sufletului. – Capacitatea intelectuală șigeniul nu sunt caracterul, pentru că acestea sunt deținute adesea de oamenicare au un caracter foarte rău. Reputația nu este caracterul. Adevăratul caracter

este o calitate a sufletului și se dă pe față prin comportament.[342]

Un caracter bun este un capital cu mult mai valoros decât aurul sau argintul.El nu este afectat de panică sau nereușită, iar, în ziua când toate proprietățilepământești vor fi spulberate, acest caracter va aduce o răsplată bogată.Integritatea, fermitatea și perseverența sunt calități pe care toți trebuie le cultivestăruitor, deoarece ele îl înzestrează pe cel care le deține cu o putere irezistibilă– o putere care îl face puternic pentru a săvârși binele, pentru a se împotrivi

răului și pentru a suporta necazul.[343]

Cele două elemente esențiale. – Tăria caracterului constă în două elemente– puterea voinței și puterea stăpânirii de sine. Mulți tineri consideră greșit căpasiunea puternică și necontrolată sunt tărie de caracter. Adevărul este că acelacare e condus de propriile pasiuni este un om slab. Adevărata măreție și noblețea omului se măsoară în funcție de puterea lui de a-și controla simțurile și nu înputerea simțurilor [162] lui de a-l subjuga. Cel mai tare om este cel care,

sensibil la nedreptate, își reprimă totuși mânia și-și iartă vrăjmașii.[344]

Mai necesar decât aspectul exterior. – Dacă ar fi considerat important catinerii să aibă caractere frumoase și un fel de a fi binevoitor, tot așa după cumexistă tendința de a imita moda lumii în îmbrăcăminte și comportament, ar fisute, acolo unde azi este doar unul pregătit pentru o viață activă, în stare să

exercite o influență înnobilatoare asupra societății.[345]

Dezvoltarea caracterului este o lucrare de o viață. – Formarea caracteruluieste o lucrare de o viață, iar rezultatul ei este pentru veșnicie. Dacă toți și-ar da

seama de lucrul acesta, dacă ar fi sensibili la gândul că fiecare dintre noi îșihotărăște propriul destin pentru viața veșnică sau pentru ruina veșnică, oh, ceschimbare ar avea loc! Cât de diferit ar fi ocupat acest timp de probă și cât de

diferite ar fi caracterele care umplu lumea noastră![346]

Dezvoltarea și creșterea. – Germinarea seminței reprezintă începutul viețiispirituale, iar dezvoltarea plantei este o reprezentare a dezvoltării caracterului.Nu poate exista viață fără creștere. Planta nu poate decât să crească sau sămoară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă, dar continuă, totașa este și creșterea caracterului. Viața noastră poate fi perfectă la fiecaretreaptă de dezvoltare, totuși, pentru ca planul lui Dumnezeu pentru noi să fie

împlinit, va exista un progres neîncetat.[347]

Caracterul este recolta vieții. – Recolta vieții este caracterul, și acest lucrudetermină destinul, atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Recoltaeste o reproducere a seminței semănate. Fiecare sămânță dă rod după soiul ei.Tot așa este și cu trăsăturile de caracter pe care le cultivăm. Egoismul, [163]iubirea de sine, înălțarea propriei persoane, îngăduința de sine se reproduc, iarsfârșitul este nenorocire și ruină. „Cine seamănă în firea lui pământească, vasecera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul, va seceradin Duhul viața veșnică” (Galateni 6,8). Iubirea, simpatia și bunătatea dau

roada binecuvântării, o recoltă care este nepieritoare.[348]

Cea mai mare dovadă a creștinismului. – Dacă îi vor prezenta societățiicopii cu un caracter integru, cu principii ferme și o moralitate sănătoasă,mamele creștine își vor fi îndeplinit partea cea mai importantă din toatălucrarea misionară. Copiii lor bine educați pentru a-și ocupa locul în societate

sunt dovada cea mai mare de creștinism care poate să-i fie oferită lumii.[349]

Influența unui copil educat corespunzător. – Făpturilor muritoare nu le-afost încredințată niciodată o lucrare mai înaltă ca aceea de formare acaracterului. Copiii trebuie nu numai să fie educați, ci și bine instruiți, și cinepoate să spună viitorul unui copil sau tânăr care crește? Cultivarea copiilorvoștri să fie tratată cu grija cea mai mare. Un copil educat corespunzător înprincipiile adevărului, care are dragostea și teama de Dumnezeu întrețesute încaracterul lui, va deține o putere de influență spre bine în lume, care nu poate fi

estimată.[350]

CAPITOLUL 32

CUM SE FORMEAZĂ CARACTERULCaracterul se formează printr-un efort perseverent și neobosit. –

Caracterul nu apare la întâmplare. El nu este determinat de o singură izbucnirea temperamentului, un singur pas într-o direcție greșită. Repetarea unei fapte oface să ajungă un obicei și modelează caracterul fie spre bine, fie spre rău.Caracterele corecte se formează numai printr-un efort perseverent și neobosit,prin dezvoltarea, spre slava lui Dumnezeu, a fiecărui talent și a fiecăreicapacități cu care am fost înzestrați. În loc de a proceda așa, mulți își îngăduiesă se lase duși în derivă de fiecare impuls și de fiecare circumstanță. Acest lucrunu se întâmplă din cauză că sunt lipsiți de un material bun, ci pentru că nu-șidau seama încă din tinerețea lor că Dumnezeu vrea să facă tot ce pot mai bine.[351]

Prima noastră datorie față de Dumnezeu și față de semenii noștri estedezvoltarea de sine. Fiecare însușire cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie săfie cultivată până la desăvârșire, ca să fim în stare să facem binele cel mai marede care suntem capabili. Pentru a ne curăți și înnobila caracterul, avem nevoiede harul care ne este dat de Hristos și care ne va face în stare să vedemdefectele, să le corectăm și să dezvoltăm ce este excelent în caracterul nostru.[352]

Prin cultivarea capacităților primite de la Dumnezeu. – În mare măsură,fiecare este arhitectul propriului caracter. Cu fiecare zi, construcția se apropiede final. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să avem grijă cum construim,să vedem dacă la temelia clădirii noastre se află stânca veșnică. Vine timpulcând se va dovedi cum este construcția noastră. Acum este vremea ca toți [165]să-și cultive capacitățile pe care li le-a dat Dumnezeu, pentru a-și formacaractere folositoare aici, dar și într-o viață mai bună, de apoi.

Credința în Hristos, ca Mântuitor personal, va da tărie și consistențăcaracterului. Aceia care au o credință sinceră în Hristos, vor fi calmi, știind căochiul lui Dumnezeu este asupra lor, că Judecătorul tuturor oamenilor lecântărește valoarea morală, că făpturile cerești veghează să vadă ce fel de

caracter dezvoltă.[353]

Influența fiecărei fapte. – Fiecare faptă din viață, oricât de neînsemnată, îșiare influența în formarea caracterului. Un caracter bun este mult mai de prețdecât averea lumească, iar lucrarea de a-l forma este cea mai nobilă în care se

pot angaja oamenii.Caracterele formate de împrejurări sunt schimbătoare și discordante, pline

de contradicții. Posesorii lor n-au o țintă înaltă sau un scop în viață. Ei nu au oinfluență înnobilatoare asupra caracterelor altora. Ei sunt fără rost și fără

putere.[354]

Caractere desăvârșite prin copierea modelului lui Dumnezeu. –Dumnezeu așteaptă de la noi să clădim un caracter în conformitate cu modelulcare ne este arătat. Trebuie să punem cărămidă cu cărămidă, adăugând hardupă har, găsindu-ne punctele slabe și corectându-le în conformitate cuîndrumările primite. Când se vede o fisură în zidul unei case, știm că în aceaconstrucție este ceva greșit. În caracterul nostru se văd adesea fisuri. Dacăaceste defecte nu sunt remediate, când va veni furtuna încercărilor asupra

noastră, casa va cădea.[355]

Dumnezeu ne dă putere, capacitate de a raționa și timp, pentru ca noi să neclădim caractere asupra cărora să-Și poată pune [166] sigiliul aprobării Sale. Eldorește ca fiecare copil al Său să clădească un caracter nobil, prin săvârșireaunor fapte curate și nobile, pentru ca, la sfârșit, să poată prezenta o zidiresimetrică, un templu frumos, cinstit de oameni și de Dumnezeu.

În zidirea caracterului nostru, trebuie să clădim pe Hristos. El este temeliasigură – o temelie care nu poate fi clintită niciodată. Furtuna ispitei și aîncercării nu poate să mute clădirea care este întemeiată pe Stânca veșnică.

Acela care se va dezvolta, ajungând o clădire frumoasă pentru Domnul,trebuie să cultive fiecare capacitate a făpturii lui. Caracterul se poate dezvoltaarmonios numai prin folosirea corectă a talentelor. În felul acesta, noi zidim petemelie o clădire pe care Cuvântul o reprezintă ca fiind făcută din aur, argint șipietre prețioase – un material care va rezista încercării focului curățitor al lui

Dumnezeu. În zidirea caracterului, exemplul nostru este Hristos.[356]

Ispita trebuie să fie biruită. – Viața lui Daniel constituie o ilustrațieinspirată cu privire la ce înseamnă un caracter sfințit. Este un exemplu pentrunoi toți, dar în special pentru tineri. O ascultare strictă de cerințele lui

Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea corpului, cât și a minții.[357]

Părinții lui Daniel îl educaseră în copilărie spre a-și forma obiceiul uneicumpătări stricte. Ei îl învățaseră că trebuie să se conformeze legilor sănătății în

toate obiceiurile lui, că mâncarea și băutura aveau o influență directă asupranaturii lui fizice, mintale și morale, și că era răspunzător pentru toatecapacitățile lui, deoarece le avea ca un dar din partea lui Dumnezeu și nutrebuia să le pipernicească sau să le prejudicieze prin nici un comportament. Carezultat al acestei învățături, Legea lui Dumnezeu s-a aflat pe un loc înalt înmintea lui și a fost respectată în inima lui. În timpul primilor ani ai robiei lui,Daniel a trecut printr-o experiență serioasă, care urma [167] să-l familiarizezecu grandoarea de la curte, cu ipocrizia și păgânismul. A fost cu adevărat oșcoală care avea să-l pregătească pentru o viață de seriozitate, hărnicie șicredincioșie! Și totuși, el a trăit neîntinat de atmosfera răului de care eraînconjurat.

Daniel și tovarășii lui s-au bucurat de beneficiile unei educații corecte dinprimii ani de viață, dar numai aceste avantaje nu i-ar fi făcut să fie ce erau. Avenit timpul când au trebuit să hotărască singuri, când viitorul lor a depins depropriul comportament. Atunci, ei au hotărât să fie credincioși față deînvățăturile primite în copilărie. Temerea de Dumnezeu, care este începutulînțelepciunii, a fost temelia măreției lor. Duhul Său a întărit fiecare scop corect

și fiecare hotărâre nobilă.[358]

Ținta trebuie să fie înaltă. – Dacă doresc să reziste ispitei, așa cum a rezistatDaniel, tinerii de astăzi trebuie să exercite la maxim fiecare nerv și fiecaremușchi spiritual. Domnul nu vrea ca ei să rămână niște novici. El dorește ca eisă atingă treapta cea mai înaltă a scării, pentru ca, de pe ea, să pășească în

Împărăția lui Dumnezeu.[359]

Dacă apreciază corect lucrarea importantă a zidirii caracterului, tinerii vorînțelege necesitatea de a-și face partea în așa fel, încât să treacă testul cercetăriiînaintea lui Dumnezeu. Printr-un efort perseverent în împotrivirea față deispită și în căutarea înțelepciunii care vine de sus, cel mai umil și mai slab poatesă atingă înălțimi care acum i se par imposibile. Aceste realizări nu pot veni fărăo hotărâre categorică de a fi credincioși în împlinirea micilor îndatoriri. Pentruca trăsăturile deformate ale caracterului să nu fie lăsate să se dezvolte, estenecesară o veghere continuă. Tinerii pot să aibă putere morală, pentru căDomnul Isus a venit în lume, ca să [168] fie Exemplul nostru și să le dea

ajutorul divin atât celor tineri, cât și tuturor celorlalți, de orice vârstă.[360]

Sfatul și mustrarea să fie ascultate. – Aceia care au defecte în caracter,

comportament, obiceiuri și practici trebuie să asculte sfatul și mustrarea.Lumea aceasta este atelierul lui Dumnezeu și fiecare piatră care poate să fiefolosită în Templul ceresc trebuie să fie cioplită și șlefuită, până când ajunge opiatră încercată și prețioasă, potrivită pentru locul ei în clădirea Domnului.Totuși, dacă refuzăm să fim educați și disciplinați, vom fi ca niște pietre care nusunt cioplite și șlefuite și care, în cele din urmă, vor fi aruncate ca fiind

nefolositoare.[361]

Este posibil să fie nevoie de multă muncă în clădirea caracterului vostru,pentru că sunteți ca o piatră aspră care trebuie să fie tăiată și șlefuită, înainte săpoată ocupa un loc în Templul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fiți surprinși dacăDumnezeu taie cu ciocanul și dalta colțurile ascuțite ale caracterului vostru,până când veți fi pregătiți să ocupați locul pe care l-a prevăzut El pentru voi.Nici o făptură omenească nu poate să îndeplinească această lucrare. NumaiDumnezeu este în stare să o facă. Fiți siguri că El nu va aplica nici o loviturăinutilă. Fiecare lovitură este dată cu dragoste, pentru fericirea voastră veșnică.El cunoaște nedesăvârșirile voastre și lucrează pentru a reface, nu pentru a

nimici.[362]

CAPITOLUL 33

RESPONSABILITATEA PĂRINȚILORÎN FORMAREA CARACTERULUI

O misiune divină încredințată părinților. – Dumnezeu le-a încredințatpărinților lucrarea de a forma caracterul copiilor lor după Modelul divin. Prinharul Său, ei pot îndeplini această sarcină, dar, pentru a îndruma voința șipentru a înfrâna pasiunile, va fi nevoie de un efort răbdător și sârguincios și, înaceeași măsură, de fermitate și hotărâre. Un teren lăsat nelucrat produce de lasine doar spini și pălămidă. Cel care dorește să obțină o recoltă folositoare sauplante frumoase trebuie să pregătească mai întâi solul și să semene sămânța,apoi să sape tinerele vlăstare, îndepărtând buruienile și desțelenind pământul,iar plantele prețioase vor înflori și vor răsplăti cu îmbelșugare grija și munca lui.[363]

Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fostîncredințată vreodată făpturilor omenești și studierea lui cu sârguință nu a fostniciodată mai importantă ca acum. Nici o generație din trecut nu a mai fostchemată să facă față unor dificultăți așa de însemnate, niciodată tinerii șitinerele nu au fost confruntați cu primejdii așa de mari cum sunt cele care îi

amenință în aceste zile.[364]

Iată care este lucrarea voastră, părinți – să dezvoltați caracterul copiilor voștriîn armonie cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Această lucrare trebuie săse afle pe primul loc, pentru că sunt implicate interese veșnice. Zidireacaracterului copiilor voștri este de o importanță mai mare decât cultivareafermelor voastre, mai esențială decât construirea caselor de locuit, sau a

oricărui fel de afacere ori comerț. [365][170]Căminul, locul cel mai bun pentru clădirea caracterului. – Nici școala, nici

colegiul nostru nu pot asigura condițiile pentru a clădi caracterul copilului pe o

temelie bună, așa cum o poate face căminul.[366]

Caracterele deformate trebuie să fie corectate. – Aceia care nu-și corecteazăîn viața aceasta caracterul deformat nu pot avea parte de viața veșnică. Oh, câtde important este ca tinerii să meargă pe calea cea dreaptă. Părinții au deîndeplinit o parte importantă în această privință. Ei au răspunderea sfântă de a-i educa pe copiii lor pentru Dumnezeu. Lor le-a fost încredințată lucrarea de a-i

ajuta pe micuți să-și formeze caractere care le vor asigura intrarea în curțile

cerești.[367]

Părinți, nu dați greș aici. – Părinți, de dragul Domnului Hristos, nu greșițiîn cea mai importantă lucrare a voastră, aceea de a modela caracterele copiilorvoștri pentru prezent și veșnicie. O greșeală din partea voastră în neglijareaunei educații credincioase, sau în indulgența acelei afecțiuni neînțelepte, carenu vă lasă să vedeți defectele și vă împiedică să le impuneți restricțiile cuvenite,se va dovedi a fi spre ruina lor. Felul vostru de purtare poate să imprime odirecție greșită pentru toată cariera lor viitoare. Voi hotărâți pentru ei ce vor fiși ce vor face pentru Hristos, pentru oameni și pentru propriile lor suflete.

Purtați-vă cinstit și cu credincioșie cu copiii voștri. Lucrați curajos și curăbdare. Nu vă temeți de necazuri, nu precupețiți timpul și munca, povara sausuferința. Viitorul copiilor voștri va fi o mărturie cu privire la caracterul lucrăriivoastre. Credincioșia voastră față de Hristos poate fi exprimată prin caracterulechilibrat al copiilor voștri, mai bine decât prin oricare altă modalitate. Ei suntproprietatea Domnului Hristos și sunt cumpărați cu sângele Său. Dacăinfluența lor este în întregime de partea Domnului Hristos, atunci ei suntcolaboratorii Lui, [171] ajutându-i pe alții să descopere calea vieții. Dacăneglijezi lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, atunci modul tău neînțelept dedisciplină îi așază în categoria celor care îi alungă pe oameni de la Hristos și

întăresc împărăția întunericului.[368]

O casă curată, dar copii needucați. – Am văzut o mamă ai cărei ochi criticiputeau să observe orice era imperfect în potrivirea mobilierului din casa ei șicare era foarte meticuloasă în a-și păstra casa întru totul curată și la timpulexact pe care îl stabilise. Ea făcea curățenie adesea cu prețul sănătății fizice șispirituale, în timp ce copiii ei erau lăsați să alerge pe stradă și să primească oeducație de stradă. Acești copii creșteau aspri, obraznici, egoiști șineascultători. Deși a avut nevoie de ajutor, mama a fost prea angajată întreburile casei ca să-și permită timpul pentru a-i educa pe copiii ei. Ea i-a lăsatsă crească având un caracter deformat, nedisciplinat și needucat. Nu putemdecât să considerăm că gustul rafinat al mamei nu a fost exercitat în direcția ceabună, pentru că, altfel, ar fi înțeles necesitatea de a modela mintea șicomportamentul copiilor ei și de a-i educa în așa fel încât să aibă un caracterechilibrat și un temperament plăcut.

Dacă ar fi lăsat pe locul al doilea aceste lucruri cărora le-a îngăduit să-i ocupeatenția, mama ar fi considerat că educația fizică, mintală și morală a copiilor eieste de o importanță aproape infinită. Femeile care își asumă responsabilitateade mame trebuie să simtă că au obligația cea mai solemnă față de Dumnezeu șifață de copiii lor, de a-i educa în așa fel încât să aibă o fire prietenoasă șiiubitoare și să fie curați din punct de vedere moral, să aibă gusturi nobile și un

caracter plăcut.[369] [172]Numai prin Duhul lui Dumnezeu. – Vom considera noi că suntem în stare

să ne modelăm viața și caracterul spre a intra pe porțile slavei? Nu putem facelucrul acesta. În fiecare clipă, suntem dependenți de lucrarea Duhului lui

Dumnezeu asupra noastră și asupra copiilor noștri.[370]

Dacă doresc să vadă o stare de lucruri diferită în familia lor, părinții să seconsacre întru totul lui Dumnezeu, iar Domnul va concepe căi și mijloace prin

care să aibă loc o schimbare în casele lor.[371]

Partea lui Dumnezeu și partea voastră. – Părinți creștini, vă îndemn să vătreziți… Dacă vă neglijați datoria și vă dați înapoi de la asumarea răspunderiivoastre, așteptând ca Domnul să facă lucrarea voastră, veți fi dezamăgiți. Dupăce veți fi făcut cu credincioșie tot ce puteți, aduceți-i pe copiii voștri la Isus șimijlociți pentru ei cu o credință stăruitoare. Domnul va fi ajutorul vostru. El vaconlucra cu eforturile voastre. Prin puterea Sa, veți câștiga biruința…

Când părinții vor manifesta un interes pentru binele copiilor lor, așa cumdorește Dumnezeu, El va asculta rugăciunile lor și va conlucra cu eforturile lor,dar Dumnezeu nu propune să facă lucrarea pe care le-a încredințat-o părinților.[372]

Creatorul vă va ajuta. – Mamelor, nu uitați că veți fi ajutate de CreatorulUniversului în lucrarea voastră. Prin puterea Sa și în Numele Său, voi puteți să-iconduceți pe copiii voștri spre a fi niște biruitori. Învățați-i să aștepte putere dela Dumnezeu. Spuneți-le că El ascultă rugăciunile lor. Învățați-i să biruiascărăul prin bine. Învățați-i să exercite o influență înnobilatoare și înălțătoare.Îndemnați-i să se unească cu Dumnezeu, și apoi ei vor [173] avea puterea de ase împotrivi celei mai puternice ispite. După aceea, ei vor primi răsplata celui

biruitor.[373]

Răscumpărătorul cel milos veghează asupra voastră cu dragoste și simpatie,

gata să asculte rugăciunile voastre și să vă acorde ajutorul de care aveți nevoieîn lucrarea vieții. Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,credința și facerea de bine sunt elementele caracterului creștin. Aceste însușiri

prețioase sunt roadele Duhului. Ele sunt coroana și scutul creștinului.[374]

Un cuvânt de încurajare pentru cei care au greșit. – Aceia care și-au educatgreșit copiii nu trebuie să dispere. Să se întoarcă la Dumnezeu și să cauteadevăratul spirit al ascultării, și atunci vor fi făcuți în stare să realizeze oreformă categorică. Când vă conformați obiceiurile cu principiile mântuitoareale Legii sfinte a lui Dumnezeu, veți avea o influență asupra copiilor voștri.[375]

Unii copii vor refuza să asculte de sfatul părintesc. – Este posibil ca părințiisă facă tot ce le stă în putere spre a le oferi copiilor lor toate privilegiile șiînvățăturile, pentru ca ei să-I dăruiască lui Dumnezeu inima lor, și totuși, copiiiar putea să refuze să meargă în lumină și, prin comportamentul lor rău, să laseo impresie nefavorabilă despre părinții lor, care îi iubesc și a căror inimă doreștenespus mântuirea lor.

Satana este acela care îi ispitește pe copii să meargă pe o cale a păcatului și aneascultării… Dacă refuză să meargă în lumină, dacă refuză să-și supunăvoința față de Dumnezeu și continuă să meargă pe calea păcatului, prinnepocăința lor, lumina și privilegiile pe care le-au avut se vor întoarceîmpotriva lor la judecată, pentru că nu au umblat în lumină și nu au știutîncotro se îndreaptă. Satana îi conduce, [174] iar ei ajung să fie remarcați de ceidin lume. Oamenii vor spune: „Priviți la acei copii! Părinții lor sunt foartereligioși, dar vedeți că ei sunt mai răi decât copiii mei, iar eu nu mă declar a ficreștin”. În acest fel, copiii care primesc o învățătură bună, dar nu o ascultă,aduc un reproș la adresa părinților lor, dezonorându-i și făcându-i de rușine înfața oamenilor neevlavioși din lume. De asemenea, prin comportamentul lor

rău, ei aduc un reproș la adresa religiei lui Isus Hristos.[376]

Părinți, aceasta este lucrarea voastră. – Părinți, lucrarea voastră este aceeade a dezvolta în caracterul copiilor voștri răbdarea, consecvența și o iubireadevărată. Când îi tratați corect pe copiii pe care vi i-a dat Dumnezeu, voi îiajutați să pună temelia pentru un caracter curat și echilibrat. Voi le inspirațiprincipii pe care, într-o zi, le vor respecta în familiile lor. Efectul eforturilorvoastre bine orientate se va vedea în modalitatea în care își vor conduce

familiile pe calea Domnului.[377]

CAPITOLUL 34

CĂILE PRIN CARE ESTE RUINATCARACTERUL

Părinții pot să semene semințele ruinei. – Părinții greșiți îi învață pe copiiilor lecții care se vor dovedi nimicitoare pentru ei, și astfel sădesc spini pentrupropriile picioare… Într-o mare măsură, părinții țin în propriile mâini fericireaviitoare a copiilor lor. Lor le este încredințată lucrarea importantă de formare acaracterului acestor copii. Învățămintele pe care le primesc în copilărie îi vorurmări toată viața. Părinții seamănă sămânța care va răsări și va aduce roadăspre bine, sau spre rău. Ei își pot pregăti copiii fie pentru fericire, fie pentru

nenorocire.[378]

Prin îngăduință sau printr-o lege de fier. – Adesea, copiilor li se face peplac încă din copilărie și obiceiurile rele se întăresc. Părinții au îndoitpomișorul. Prin felul lor de educare, caracterul se dezvoltă fie deformat, fiesimetric și frumos. Dar, în timp ce unii sunt prea îngăduitori, alții merg înextrema opusă și își conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unul dintre aceștianu urmează îndrumările Bibliei, ci atât unii, cât și ceilalți fac o lucrareînfricoșătoare. Ei modelează mintea copiilor lor și trebuie să dea socoteală înziua lui Dumnezeu despre felul cum au făcut această lucrare. Veșnicia va

descoperi rezultatele lucrării făcute în această viață.[379]

Prin nereușita în a-i educa pe copii pentru Dumnezeu. – Prin faptul că nuau reușit să-i învețe pe copiii lor să meargă pe calea Domnului, să săvârșeascăacele lucruri [176] pe care le-a poruncit El, părinții neglijează o datorie

solemnă.[380]

Unii copii au fost lăsați să facă tot ce le-a plăcut. Altora li s-au căutat greșeli șis-au descurajat. Lor nu li s-au spus decât puține cuvinte plăcute, voioase, de

apreciere.[381]

Oh, dacă mamele ar lucra cu înțelepciune, cu calm și hotărâre, spre a educa șispre a supune înclinațiile firești ale copiilor lor, cât de mult păcat ar fi înlăturatîncă din fașă și cât de multe dificultăți din biserică ar fi evitate!... Multe sufletevor fi pierdute pentru veșnicie, din cauza faptului că părinții au neglijat să-idisciplineze corect pe copiii lor și să-i învețe să se supună autorității încă dintinerețe. Tolerarea greșelilor și liniștirea izbucnirilor nu înseamnă a înfige

toporul la rădăcina răului, ci se dovedesc a fi spre ruina a mii de suflete. Oh,cum Îi vor răspunde părinții lui Dumnezeu pentru această neglijare

îngrozitoare a datoriei lor![382]

Prin neglijența care glumește cu păcatul. – Copiii au nevoie de îngrijire șicălăuzire atentă, ca niciodată mai înainte, pentru că Satana se străduiește săpună stăpânire asupra minții și inimii lor și să alunge Duhul lui Dumnezeu.Înfricoșătoarea stare a tinerilor din acest veac constituie unul dintre cele maiputernice semne că trăim în zilele din urmă, însă ruinarea multora poate fiurmarea directă a greșitei conduceri a părinților. Spiritul de murmurareîmpotriva mustrării a prins rădăcini și își aduce roada lui de nesupunere. Chiardacă nu sunt mulțumiți cum se dezvoltă caracterul copiilor lor, părinții nureușesc să vadă greșelile care i-au adus în această stare…

Dumnezeu condamnă neglijența care cochetează cu păcatul, nelegiuirea șinepăsarea care împiedică descoperirea prezenței Sale în familiile pretinșilor

creștini.[383] [177]Prin lipsa restricțiilor. – Pentru că nu le impun restricții și nu îi conduc așa

cum se cuvine, mii de copii cresc cu caractere deformate, lipsiți de moralitate șicu puțină educație în îndatoririle practice ale vieții. Ei sunt lăsați să facă ce vorcu impulsurile lor, cu timpul și puterile lor intelectuale. Tații și mamele suntconsiderați vinovați pentru pierderea adusă cauzei lui Dumnezeu, prin faptulcă aceste talente sunt neglijate, și ce scuză Îi vor prezenta ei lui Dumnezeu, aicărui slujitori sunt, pentru că au fost însărcinați cu datoria sfântă de a pregătisufletele pe care le au în grijă spre a-și dezvolta puterile pentru slava

Creatorului lor?[384]

Părinții socoteau că-i iubesc, însă au dovedit că le sunt cei mai mari dușmani.Ei au permis ca răul să ia amploare. Le-au îngăduit copiilor să iubească păcatul,ceea ce este același lucru cu a îndrăgi și mângâia o viperă, care va înțepa nu

doar victima care o îndrăgește, dar și pe toți cei cu care este în legătură.[385]

Prin trecerea cu vederea a greșelilor evidente. – În loc să li se alăture celorcare poartă răspunderile spre a ridica standardul moral, și în loc să lucreze cutoată inima și cu tot sufletul în temere de Dumnezeu pentru a corecta defectelecopiii lor, mulți părinți își liniștesc conștiința spunând: „Copiii mei nu sunt mairăi decât alții”. Ei caută să ascundă relele evidente pe care Dumnezeu le urăște,

ca să nu fie jigniți copiii lor și să ia vreo cale disperată. Dacă în inima lor esteduhul răzvrătirii, cu mult mai bine este să fie supus acum, decât să crească și săse întărească prin satisfacere. Dacă părinții și-ar face datoria, am vedea o starediferită de lucruri. Mulți dintre acești părinți au căzut de la credința înDumnezeu. Ei n-au înțelepciune de la El, ca să observe urzelile lui Satana și să

reziste capcanelor lui.[386] [178]Prin răsfățarea copiilor și prin îngăduința arătată față de ei. – Adesea,

părinții îi răsfață pe copii și îi tratează cu îngăduință, pentru că aceasta pare a fio cale mai ușoară decât să-i mustre pentru înclinațiile lor nesupuse, care aparcu putere în inima lor. Totuși, acest procedeu este laș. Este ceva păcătos să tesustragi astfel de la răspundere, pentru că va veni timpul când acești copii, alecăror înclinații necontrolate s-au întărit în adevărate vicii, vor aduce rușine șidezonoare asupra lor înșiși și asupra familiilor lor. Ei pornesc în munca greadin viață nepregătiți pentru ispitele ei, insuficient de puternici pentru a înduraîncurcăturile și necazurile. Pătimași, aroganți, nedisciplinați, ei caută să-iînduplece pe alții să le împlinească voia și, pentru că nu reușesc, se consideră

tratați rău de lume și se întorc împotriva ei.[387]

Prin semănarea semințelor vanității. – Oriunde mergem, vedem copiirăsfățați, tratați cu îngăduință și lăudați fără înțelepciune. Acest fapt tinde să-ifacă înfumurați, îndrăzneți și plini de sine. Semințele vanității sunt semănate cuușurință în inima omenească de către părinții și tutorii nechibzuiți, care îi laudăși îi tratează cu îngăduință pe tinerii de care răspund, fără să se gândească laviitor. Mândria și încăpățânarea sunt relele care i-au transformat pe îngeri îndemoni și au închis porțile cerului în fața lor. Totuși, fără să-și dea seama ce fac,

părinții îi educă sistematic pe copiii lor spre a fi niște slujitori ai lui Satana.[388]

Prin faptul că părinții ajung niște sclavi ai adolescenților. – Cât de mulțipărinți trudiți și împovărați de muncă au ajuns niște sclavi ai copiilor lor, întimp ce, în conformitate cu educația lor, copiii trăiesc pentru a se amuza, a-șiplăcea și a se slăvi pe ei înșiși. Părinții seamănă în inima copiilor lor semințecare aduc o recoltă de care nu le pasă. În urma acestei educații, la vârsta de zece,[179] doisprezece sau șaisprezece ani, copiii se consideră foarte înțelepți, îșiimaginează că sunt genii și se cred întru totul prea cunoscători pentru a sesupune părinților lor și prea sus pentru a se coborî la datoriile vieții de zi cu zi.Dragostea de plăceri le stăpânește mintea, iar egoismul, mândria și răzvrătirea

aduc rezultate amare în viața lor. Ei acceptă insinuările lui Satana și cultivă o

ambiție nesfântă de a face mare paradă în lume.[389]

Printr-o iubire și simpatie greșit orientate. – Părinții pot să-și îngăduiedragostea față de copiii lor cu prețul ascultării de Legea sfântă a lui Dumnezeu.Îndrumați de această dragoste, ei nu ascultă de Dumnezeu, pentru că leîngăduie copiilor lor să-și aducă la îndeplinire impulsurile greșite și nu le oferăînvățătura și disciplina pe care le-a poruncit Dumnezeu. Când desconsideră înfelul acesta poruncile lui Dumnezeu, părinții își pun în pericol propriul suflet și

sufletul copiilor lor.[390]

Slăbiciunea în a cere ascultare și falsa iubire și simpatie. – Concepția falsăcă a fi îngăduitor și a nu pune restricții este înțelepciune duce la un sistem deeducație care îi întristează pe îngeri, dar îl încântă pe Satana, pentru că aducesute și mii de copii în rândurile lui. De aceea, el orbește ochii părinților, leamorțește simțurile și face ca mintea să le fie confuză. Ei văd că fiii și fiicele lornu sunt plăcuți, atrăgători, ascultători și gata să-și asume răspunderi, totușicopiii aceștia deprind în căminele lor trăsături care le otrăvesc viața, le umpluinima de necazuri și îi adaugă la numărul celor pe care Satana îi folosește

pentru a aduce sufletele la nimicire.[391]

Prin nereușita în a cere ascultare. – Dacă niște copii nerecunoscători sunthrăniți și îmbrăcați, în timp ce li se îngăduie să fie astfel, fără să fie corectați, eivor fi încurajați să continue pe calea [180] lor rea. Atâta vreme cât îi favorizeazăîn acest fel și nu le cer ascultare, părinții și tutorii lor sunt părtași la faptele lorrele. Astfel de copii ar merge mai bine printre nelegiuiții a căror cale ticăloasăaleg să o urmeze, decât să rămână în căminele creștine spre a-i otrăvi pe ceilalți.În acest veac al nelegiuirii, fiecare creștin trebuie să condamne cu fermitate răulși faptele satanice al copiilor neascultători. Tinerii răi să nu fie tratați ca și cumar fi buni și ascultători, ci să fie tratați ca niște tulburători ai păcii și corupători

ai tovarășilor lor.[392]

Prin a li se îngădui copiilor să-și urmeze înclinația firească a minții lor. –Influența predominantă în societate este în favoarea îngăduinței tinerilor de a

urma înclinația firească a minții lor.[393]

Ei [părinții] gândesc că, dacă satisfac dorințele copiilor lor și îi lasă să-șiurmeze propriile înclinații, le pot câștiga atașamentul. Ce greșeală! Copiii care

sunt îngăduiți astfel cresc cu dorințele neținute în frâu, fără să cedeze, egoiști,exigenți și aroganți, un blestem pentru ei înșiși și pentru toți cei din jurul lor.[394]

Prin îngăduirea atitudinilor greșite. – Lecțiile din copilărie, bune sau rele,nu sunt învățate în zadar. La tineri, caracterul se dezvoltă spre bine sau spre rău.În cămin, poate să fie lăudat și măgulit greșit, în lume însă fiecare stă prinpropriile merite. Cei răsfățați, față de care s-a supus toată autoritatea familiei,sunt expuși zilnic la umilire, fiind obligați să se supună altora. Mulți învață abiaatunci, prin aceste lecții practice din viață, care este locul pe care trebuie să-locupe. Prin eșecuri, dezamăgiri și o evaluare clară din partea superiorilor lor,adesea ei descoperă adevăratul lor nivel și sunt umiliți spre a înțelege și aaccepta locul care li se cuvine. [181] Dar această încercare prin care trec esteaspră și nenecesară și ar putea fi evitată printr-o pregătire corectă în tinerețealor.

Majoritatea acestor tineri greșit disciplinați trec prin viață neînțelegându-secu lumea, având eșec unde ar fi trebuit să aibă succes. Ei socotesc că lumea areceva cu ei, pentru că nu-i flatează și nu-i mângâie, iar ei se revanșează cu ciudăfață de lume și desconsiderând-o. Uneori, împrejurările îi obligă să se prefacăumiliți, deși nu sunt, dar aceasta nu îi înzestrează cu un dar natural și, maidevreme sau mai târziu, adevăratele lor caractere vor fi date pe față…

De ce vor părinții să-și educe copiii în așa fel, încât să fie în război cu cei cu

care vin în contact?[395]

Prin a-i educa pe copii să fie iubitori ai întrunirilor sociale. – Copiii nutrebuie să fie educați să fie niște iubitori ai întrunirilor sociale. Să nu fie jertfițilui Moloh, ci să ajungă niște membri ai familiei Domnului. Părinții trebuie săfie plini de mila lui Hristos, ca să lucreze pentru salvarea sufletelor care suntaduse sub influența lor. Mintea lor să nu fie întunecată de moda și practicilelumii. Să nu-i învețe pe copiii lor să participe la petreceri, concerte, dansuri, să

organizeze și să participe la serbări, pentru că Neamurile fac la fel.[396]

Prin îngăduirea căutării egoiste a plăcerilor. – Dacă ar fi început drumulvieții cu idei corecte cu privire la succes, mulți tineri ar fi putut să fie obinecuvântare pentru societate și o onoare pentru lucrarea lui Dumnezeu.Totuși, în loc să fie conduși de rațiune și de [182] principii, ei au fost educațispre a ceda înclinației de a fi îndărătnici și spre a căuta să-și placă lor înșiși,

îngăduindu-și plăceri egoiste și crezând că, în felul acesta, vor obține fericirea.Ei au dat greș în a-și atinge scopul, deoarece a căuta fericirea pe caleaegoismului va aduce numai necaz. Ei sunt nefolositori în societate șinefolositori în lucrarea lui Dumnezeu. Perspectiva lor atât pentru lumeaaceasta, cât și pentru cea viitoare este dintre cele mai descurajatoare, pentru că,prin dragostea egoistă de plăceri, ei pierd atât lumea aceasta, cât și pe cea

viitoare.[397]

Prin lipsa de evlavie în cămin. – În cămine care se declară a fi creștine, undese presupune că tații și mamele sunt niște cercetători sârguincioși aiScripturilor, ca să cunoască fiecare precizare și restricție din Cuvântul luiDumnezeu, se manifestă o neglijare în a urma învățătura Cuvântului și în a-icrește pe copii în temere de Domnul. Așa-zișii părinți creștini dau greș în apractica evlavia în cămin. Cum pot tații și mamele să reprezinte caracterul luiHristos în viața căminului, dacă se mulțumesc să atingă un standard ieftin șimic? Sigiliul viului Dumnezeu va fi pus numai asupra celor care au un caracter

asemănător caracterului lui Hristos.[398]

Dacă părinții ar fi fost ascultători de Dumnezeu. – Domnul nu va aprobaconducerea greșită a părinților. Sute de copii din zilele noastre înmulțescrândurile vrăjmașului, prin faptul că trăiesc și lucrează departe de scopul luiDumnezeu. Ei sunt neascultători, nerecunoscători și nesfinți, dar cei care vor ficonsiderați vinovați sunt părinții lor. Părinți creștini, mii de copii pier înpăcatele lor, din cauza greșelii părinților în a-și conduce familia cu înțelepciune.Dacă părinții ar fi fost ascultători de Conducătorul nevăzut al oștirilor luiIsrael, a cărui slavă a fost învăluită de stâlpul de nor, nu s-ar vedea starea de

lucruri nefericită, [183] care există acum în așa de multe familii.[399]

CAPITOLUL 35

CUM POT PĂRINȚII SĂ CLĂDEASCĂÎN COPII UN CARACTER PUTERNIC

Dedicați timpul cel mai bun și cea mai mare atenție acestei lucrări. –Părinților li se încredințează în mâini copilul, ca pe o povară neajutorată. El nuștie nimic și trebuie să fie învățat să-L iubească pe Dumnezeu, să fie crescut „înmustrarea și învățătura Domnului”. El trebuie să fie modelat în conformitate cu

modelul divin.[400]

Când vor înțelege importanța lucrării de educare a copiilor lor, când vorvedea că ea implică interese veșnice, părinții vor simți că trebuie să dediceacestei lucrări timpul lor cel mai bun și atenția cea mai mare.

Înțelegeți principiile implicate. – Lecțiile învățate, obiceiurile formate înanii de copilărie au o legătură cu formarea caracterului și cu stabilirea unei liniide urmat în viață, mai mare decât vor avea învățătura și toată pregătirea dinanii următori.

Părinții trebuie să ia în considerare acest lucru. Ei ar trebui să înțeleagăprincipiile care stau la baza îngrijirii și educației copiilor. Să fie în stare să-i

crească în condiții de sănătate fizică, intelectuală și morală.[401]

Evitați superficialitatea. – Trăim într-un veac în care aproape totul estesuperficial. Din cauză că educația primită de copii încă din leagăn estesuperficială, caracterul oamenilor nu este stabil și ferm. El este clădit pe nisipmișcător. Renunțarea și stăpânirea de sine nu au fost formate în caracterul lor.Ei au fost răsfățați și tratați cu îngăduință, până când au ajuns incapabili pentruviața practică. Dragostea de plăceri le [185] stăpânește mintea, iar copiii sunt

flatați și tratați cu îngăduință spre ruina lor.[402]

Întăriți caracterul copiilor prin rugăciune și credință. – Ați adus pe lumecopii care n-au putut să se pronunțe în legătură cu aducerea lor la existență. Voisinguri v-ați făcut răspunzători, în mare măsură, pentru fericirea lor viitoare șipentru bunăstarea lor veșnică. Răspunderea de a-i educa pe acești copii pentruDumnezeu, de a urmări cu grijă prima apropiere a vrăjmașului celui viclean șide a fi pregătiți să ridicați steagul împotriva lui este asupra voastră, fie că osimțiți sau nu. Construiți în jurul copiilor voștri un zid de apărare, prinrugăciune și credință, și exercitați o supraveghere atentă. Voi nu sunteți siguri

nici o clipă împotriva atacurilor lui Satana. Voi nu aveți timp să vă odihniți demunca vigilentă și serioasă. Nu trebuie să dormiți în postul vostru nici o clipă.Aceasta este lupta cea mai importantă. Sunt implicate consecințe veșnice. Ele

înseamnă viață sau moarte pentru familia voastră.[403]

Adoptați o poziție fermă și hotărâtă. – În general, părinții își pun prea multîncrederea în copiii lor, deoarece, adeseori, când părinții sunt încrezători, copiiiascund nelegiuirea. Părinți, vegheați asupra copiilor voștri cu prudență.Îndemnați-i, mustrați-i, sfătuiți-i, la sculare și la culcare, la venire și la plecare,„învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo”.Faceți-i să vă asculte când sunt mici. Mulți părinți neglijează în mod trist acestlucru. Ei nu iau poziția fermă și hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în privința

copiilor.[404]

Sădiți semințele prețioase cu răbdare. – „Ce seamănă omul, aceea va și secera”.Părinți, lucrarea voastră este aceea de a câștiga încrederea copiilor voștri și de asemăna semințele [186] prețioase cu o iubire răbdătoare. Îndepliniți-vă lucrareacu mulțumire, fără a vă plânge niciodată de greutăți, grijă și trudă. Dacă, prineforturile răbdătoare, creștinești, pline de bunătate, puteți să înfățișați un sufletdesăvârșit în Hristos Isus, viața voastră nu va fi în zadar. Păstrați-vă speranța șirăbdarea. Nu îngăduiți ca în atitudinea sau pe fața voastră să se vadă descurajare.În mâinile voastre se află lucrarea de a clădi, cu ajutorul lui Dumnezeu, uncaracter care să poată lucra în via Domnului și să poată câștiga multe sufletepentru Isus. Încurajați-i mereu pe copiii voștri să atingă un standard înalt în toateobiceiurile și înclinațiile lor. Fiți răbdători cu nedesăvârșirile lor, așa cumDumnezeu este răbdător cu nedesăvârșirile voastre și veghează asupra voastră, casă aduceți roade spre slava Sa. Încurajați-i pe copiii voștri să adauge la realizările

lor virtuțile care le lipsesc.[405]

Învățați-i pe copii supunerea față de Lege. – Tați și mame, fiți înțelepți.

Învățați-i pe copiii voștri că trebuie să se supună față de Lege.[406]

A-i îngădui unui copil să-și urmeze propria voință, să se lase condus de ea, șia neglija să-l corectați pe motiv că îl iubiți prea mult ca să-l pedepsiți nuînseamnă milă și bunătate. Ce fel de iubire este aceea care îi îngăduie copiluluivostru să dezvolte trăsături de caracter care îl vor face un nenorocit? La o partecu o asemenea iubire! Adevărata iubire va căuta binele prezent și veșnic al

sufletului.[407]

Ce drept au părinții să aducă pe lume copii pentru a-i neglija și pentru a-ilăsa să crească fără o cultură și o educație creștină? Părinții trebuie să fieresponsabili. Învățați-i ce înseamnă stăpânirea, învățați-i că ei sunt cei care

trebuie să fie conduși, nu să conducă.[408]

Coordonați însușirile fizice, mentale și spirituale. – Însușirile fizice,mentale și spirituale trebuie să fie [187] dezvoltate în așa fel, încât să formezeun caracter echilibrat. Copiii să fie supravegheați și disciplinați pentru a

îndeplini cu succes această lucrare.[409]

Constituția fizică a Domnului Isus și dezvoltarea Sa spirituală ne suntprezentate în aceste cuvinte: „Pruncul creștea și se întărea”. În copilărie și întinerețe, să fie acordată atenție dezvoltării fizice. Părinții să-și educe copiii sprea-și forma obiceiuri corecte în privința mâncării, a băuturii, a îmbrăcămintei șia exercițiului fizic, așa încât să fie pusă o temelie bună pentru o viață sănătoasă.Organismul trebuie să fie îngrijit cu atenție, pentru ca puterile trupului să nuajungă pipernicite, ci să se dezvolte pe deplin. Acest lucru îi pune pe copii și petineri într-o poziție favorabilă, pentru ca, împreună cu o educație religioasăcorespunzătoare, asemenea lui Hristos, să ajungă puternici și plini de

înțelepciune.[410]

Sănătatea are legătură cu intelectul și moralitatea. – Pentru ca însușirilemorale ale copiilor voștri să fie sensibile față de cerințele lui Dumnezeu, trebuiesă întipăriți în mintea și în inima lor învățăturile care arată modalitatea de arespecta legile lui Dumnezeu cu privire la organismul lor, deoarece sănătatea areo mare legătură cu intelectul și moralitatea. Dacă sunt sănătoși și au o inimăcurată, vor fi mai bine pregătiți să trăiască spre a fi o binecuvântare în lume.Lucrarea făcută pentru ca mintea lor să fie echilibrată, orientată corect și latimpul potrivit este cea mai importantă, deoarece de acest lucru depind foartemult hotărârile luate în momente critice.

Prin urmare, cât de important este ca mintea părinților să fie cât mai liberăcu putință de grijile dificile și istovitoare față de lucrurile inutile, așa încât săpoată gândi și acționa cu o considerație calmă, cu înțelepciune și iubire,

punând pe primul loc în atenția lor sănătatea fizică și morală a copiilor.[411]

[188]

Părinții se miră că este așa de dificil să-i stăpânească pe copiii lor așa cumobișnuiau în trecut, deși, în majoritatea cazurilor modul lor vinovat de a-iconduce i-a făcut să fie așa. Calitatea hranei pe care o pun pe masa lor,încurajându-i pe copii să o mănânce, le agită continuu pasiunile animalice și le

slăbește însușirile morale și intelectuale.[412]

Hrana curată este esențială pentru minte. – Educați însușirile și gusturilecelor dragi. Căutați să ocupați mintea lor în așa fel încât să nu fie loc pentrugânduri și îngăduințe josnice și degradatoare. Harul lui Hristos este singurulantidot sau singurul mijloc de prevenire a răului. Voi sunteți cei care puteți săalegeți dacă mintea copiilor voștri va fi ocupată cu gânduri curate și necoruptesau cu relele care există pretutindeni – mândria și uitarea de Mântuitorul.Asemenea trupului, spre a fi sănătoasă și puternică, mintea are nevoie de ohrană curată. Dați-le copiilor voștri ceva la care să se gândească și care să fiemai presus de propria persoană. Mintea care trăiește într-o atmosferă curată și

sfântă nu va ajunge frivolă, egoistă și îngâmfată.[413]

Trăim într-un timp când tot ce este fals și superficial este înălțat mai presusde ce este real, natural și durabil. Mintea trebuie să fie păstrată liberă de tot cear putea să o ducă în direcții greșite. Ea n-ar trebui să fie împovărată cu poveștifără nici o valoare, care nu întăresc puterile mintale. Gândurile vor fi de aceeași

natură ca și hrana pe care o dăm minții.[414]

Un intelect strălucitor nu este suficient. – Poate că sunteți mulțumiți deintelectul strălucitor al copiilor voștri, dar, dacă nu se află sub conducerea uneiinimi sfințite, acesta va lucra împotriva scopurilor lui Dumnezeu. Numai unînalt simț de răspundere față de [189] cerințele lui Dumnezeu ne poate dastabilitatea corespunzătoare a caracterului, o minte pătrunzătoare și o înțelegereadâncă a lucrurilor esențiale pentru a avea succes atât în lumea aceasta, cât și în

cea viitoare.[415]

Țintiți spre culmile dezvoltării caracterului. – Dacă îi învățăm pe copiiinoștri să fie harnici, jumătate din pericol este depășit, pentru că lenea duce latot felul de ispite. Să-i educăm pe copiii noștri să aibă un comportamentsimplu, să nu fie obraznici, să fie buni, să manifeste sacrificiu de sine fărăextravaganță și să fie economi fără a ajunge avari. Mai presus de toate, să-iînvățăm ce anume cere Dumnezeu de la ei și faptul că au datoria de a duce

religia în fiecare domeniu al vieții, că trebuie să-L iubească pe Dumnezeu maipresus de orice și să-i iubească pe semeni, să nu neglijeze micile amabilități ale

vieții, care sunt esențiale pentru fericire.[416]

Rugați-vă pentru înțelepciunea cerească. – Părinții să mediteze și să seroage cu stăruință pentru înțelepciune și pentru ajutorul divin de care aunevoie pentru a-i educa pe copiii lor, ca să dezvolte un caracter pe careDumnezeu îl va aproba. Grija lor să nu fie aceea de a-i educa pe copiii lor spre afi lăudați și onorați de lume, ci de a-i educa să-și formeze un caracter frumos,pe care Dumnezeu să-l poată aproba. Este nevoie de multă rugăciune și studiuspre a primi înțelepciunea cerească necesară pentru a ști cum să ne comportămcu mintea tinerilor, deoarece de îndrumarea pe care părinții o dau minții și

voinței copiilor lor depinde foarte mult.[417]

Să fie acordată o călăuzire morală și spirituală. – Părinții trebuie să fieimpresionați de obligația lor de a trimite în lume copii cu un caracter binedezvoltat – copii care vor avea puterea morală de a se împotrivi ispitei și a cărorviață va fi o cinste pentru Dumnezeu și o [190] binecuvântare pentru semeniilor. Aceia care își încep viața activă cu principii ferme vor fi pregătiți să rămână

curați în mijlocul murdăriei morale a acestui veac corupt.[418]

Învățați-i pe copii să aleagă pentru ei înșiși. – Tinerii și copilașii să fieînvățați să aleagă pentru ei înșiși acea haină regală făurită în războiul de țesut alcerului, acel „in subțire, strălucitor și curat” (Apocalipsa 19,8), pe care îl vorpurta toți cei sfinți de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al luiHristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omenești. Dar toți aceia care vors-o primească, o vor primi și purta aici.

Copiii să fie învățați că, pe măsură ce își deschid mintea spre gânduri curateși pline de iubire și săvârșesc fapte de ajutorare și dragoste, îmbracă veșmântulfrumos al caracterului Său. Această haină îi va face frumoși și iubiți aici și vaconstitui în viitor dreptul pe baza căruia vor fi primiți în palatul Împăratului.[419]

SECȚIUNEA A IX-A

ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE CLĂDIRII CARACTERULUI

CAPITOLUL 36

AVANTAJUL PRIMILOR ANIPrimii ani de copilărie sunt perioada cea mai importantă. – Oricât de

multă importanță ați acorda educației timpurii a copiilor, tot nu este suficientă.Lecțiile pe care copilul le învață în primii șapte ani de viață au o legătură cu

formarea caracterului, mai mare decât tot ce învață în anii următori.[420]

Caracterul copilului trebuie să fie modelat în conformitate cu planul divinîncă din fragedă copilărie. Virtuțile trebuie să fie întipărite în mintea lui aflată

în dezvoltare.[421]

Lucrarea părinților să înceapă încă din primii ani de viață ai copilului, ca săprimească impresiile corecte asupra caracterului, înainte ca lumea să-și pună

amprenta în mintea și inima lui.[422]

Vârsta cea mai receptivă. – Primii ani ai copilului sunt aceia în care mintealui este receptivă la impresii, fie ele bune sau rele. Pe parcursul acestor ani, seînaintează sigur, fie în direcția bună, fie în cea rea. Pe de o parte, poate fiacumulată multă informație fără valoare, iar pe de altă parte, multă cunoașterede valoare. Puterea intelectului, cunoștința sănătoasă sunt valori pe care aurul

de Ofir nu le poate cumpăra. Prețul lor este mai presus de aur și argint.[423]

Primele impresii sunt rareori uitate. – Nici copiii mici, nici cei mai mari,nici tinerii nu trebuie să audă nici un cuvânt nerăbdător de la tata, mama saude la vreun alt membru al casei, pentru că, încă din perioada cea mai timpuriea vieții, asupra lor rămân anumite impresii și, ceea ce fac părinții din ei astăziaceea vor fi mâine, poimâine și răspoimâine. Primele lecții întipărite în minteacopilului sunt rareori uitate…. [194]

Impresiile lăsate asupra inimii în primii ani de viață se văd în anii de mai

târziu. Ele pot să fie îngropate, dar rareori vor fi șterse.[424]

Temelia este pusă în primii trei ani. – Mamelor, asigurați-vă că îidisciplinați corespunzător pe copiii voștri în primii trei ani ai vieții lor. Nu leîngăduiți să-și urmeze propriile dorințe. Mama să fie minte pentru copilul ei.Primii trei ani constituie timpul în care vlăstarul firav trebuie să fie legat desuport. Mamele trebuie să înțeleagă importanța atribuită acestei perioade.Atunci se pune temelia.

Dacă primele lecții au fost greșite, așa cum sunt foarte des, pentru Numele lui

Hristos și pentru binele viitor și veșnic al copiilor voștri, căutați să reparațigreșelile făcute. Dacă ați așteptat până când copiii voștri au ajuns la vârsta de treiani, pentru a începe abia atunci să-i învățați stăpânirea de sine și ascultarea, căutați

să faceți acest lucru imediat, chiar dacă va fi mult mai greu.[425]

Nu este așa de dificil cum se presupune în general. – O mare parte din grijași necazul părinților ar putea să fie evitate, dacă și-ar fi învățat copiii încă dinleagăn că voia lor nu trebuie să fie lege și, dacă nu le-ar fi fost împlinitecapriciile întotdeauna. Nu este așa de dificil, cum se presupune în general, să-lînveți pe copilul mic să-și înfrâneze izbucnirile de temperament și să-i supui

pasiunile.[426]

Nu amânați această lucrare. – Mulți își neglijează datoria în primii ani aivieții copiilor lor, socotind că atunci când vor fi mai în vârstă ei vor fi foarteatenți să reprime răul și să se instruiască în cele bune. Dar timpul potrivit cândsă facă această lucrare este atunci când copiii sunt în brațele lor. Nu este bine capărinții să-i răsfețe sau să le satisfacă toate capriciile copiilor lor, [195] dupăcum nu este drept nici să abuzeze de ei. Un comportament hotărât și cinstit va

produce rezultatele cele mai bune.[427]

Când le-am atras părinților atenția cu privire la obiceiurile greșite pe care leîncurajează la copiii lor mici, unii au părut total indiferenți, alții au spus cu unzâmbet: „Dragii de ei! Nu suport să-i supăr în niciun fel. Vor face ei mai binecând vor crește. Atunci se vor rușina de aceste ieșiri pătimașe. Nu este bine săfii prea meticulos și nici prea strict cu cei mici. Ei se vor dezvăța singuri deaceste obiceiuri de a minți, de a înșela, de a fi nepăsători și egoiști”. Într-adevăr,este o cale foarte ușoară pentru mame să scape de această lucrare, dar în felul

acesta nu împlinesc voia lui Dumnezeu.[428]

Împotriviți-vă efortului lui Satana de a pune stăpânire pe copiii mici. –Părinți, dacă dați greș în a vă începe lucrarea suficient de timpuriu, îl lăsați peSatana să se ocupe de inima copiilor voștri, semănând semințele primei recolte.[429]

Aveți de făcut o lucrare, pentru ca Satana să nu câștige stăpânirea asupracopiilor voștri și să nu-i îndepărteze de voi chiar înainte de a pleca din brațelevoastre. Mamelor, trebuie să aveți grijă ca nu cumva puterile întunericului săpună stăpânire pe micuții voștri. Să vă hotărâți să nu-l lăsați pe vrăjmaș să-și

înalțe steagul întunericului în căminul vostru.[430]

Pregătirea pentru viața practică. – Prea puțini sunt aceia care își iau timp săgândească atent ce fel de cunoștințe pot fi obținute de copii în primiidoisprezece sau cincisprezece ani, atât cu privire la lucrurile trecătoare, cât și cuprivire la cele veșnice. Încă din acești ani de început ai vieții, copii trebuie săobțină nu numai cunoștințe din cărți, ci să și învețe îndeletnicirile esențialepentru viața practică, iar aceste cunoștințe să nu fie neglijate în favoarea

celorlalte.[431] [196]Moștenirea lui Napoleon. – Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost

influențat într-o mare măsură de educația din copilărie. Îndrumătorineînțelepți i-au inspirat dragostea de a cuceri, alcătuind armate în miniatură șipunându-l să fie comandantul lor. Aici a fost pusă temelia carierei de războaieși vărsare de sânge. Dacă aceeași grijă și același efort ar fi fost depuse în scopulde a-l face un om bun, umplând inima lui tânără cu spiritul Evangheliei, cât de

diferită ar fi putut să fie istoria lui.[432]

Hume și Voltaire. – Se spune că Hume, scepticul, a fost în copilărie uncredincios conștiincios în Cuvântul lui Dumnezeu. El a fost pus în legătură cu osocietate în care aveau loc dezbateri și i s-a încredințat sarcina de a prezentaargumente în favoarea necredinței. Hume a studiat cu seriozitate și perseverență,iar mintea lui ascuțită și activă s-a umplut de scepticism și filozofie. În cele dinurmă, el a ajuns să creadă în învățăturile lui amăgitoare și întreaga lui viață dedupă aceea a purtat amprenta întunecată a necredinței.

Când a fost de cinci ani, Voltaire a memorat un poem al unui necredincios,iar influența dăunătoare nu s-a șters niciodată din mintea lui. El a ajuns unuldintre slujitorii cei mai plini de succes ai lui Satana spre a-i îndepărta peoameni de Dumnezeu. Mii de oameni se vor ridica la judecată și îl vor acuza penecredinciosul Voltaire pentru ruina sufletului lor.

Prin gândurile și simțămintele cultivate în primii ani ai vieții, fiecare tânărdecide istoria propriei vieți. Obiceiurile corecte, virtuoase și serioase, formateîn tinerețe, vor ajunge o parte a caracterului și, de obicei, vor marca drumulfiecărui om în viață. Tinerii pot să ajungă vicioși sau virtuoși, după cum aleg. Eipot fi remarcați pentru faptele lor nobile și corecte sau pentru mari crime și

pentru nelegiuire.[433] [197]

Răsplata Anei. – Fiecărei mame îi sunt încredințate ocazii de o valoareinestimabilă și interese de un preț infinit. În primii ani de viață ai profetuluiSamuel, mama lui l-a învățat cu atenție să facă deosebire între bine și rău. Ea acăutat să conducă gândurile lui spre Dumnezeu, prin fiecare obiect familiar dinjurul său. Pentru a-și împlini legământul că îl va dărui Domnului pe fiul ei, cu omare renunțare la sine, ea l-a încredințat în grija lui Eli, marele preot, spre a fieducat pentru slujirea în casa lui Dumnezeu… Educația din primii ani l-adeterminat să aleagă păstrarea integrității. Ce răsplată a primit Ana! Ce

încurajare la credincioșie este exemplul ei![434]

Cum a fost apărată mintea lui Iosif. – Lecțiile primite de Iosif în copilărie,de la Iacov, prin exprimarea încrederii lui ferme în Dumnezeu și prin relatarearepetată a dovezilor prețioase ale bunătății Sale iubitoare și ale grijii Saleneîncetate, au fost tocmai lecțiile de care a avut nevoie în exilul lui printreoamenii idolatri. În timpul de criză, Iosif a pus în practică aceste învățături.Când s-a aflat în încercarea cea mai aspră, el a privit spre Tatăl său ceresc, încare învățase să se încreadă. Dacă învățăturile și exemplul tatălui lui Iosif ar fiavut un caracter opus, pana inspirației nu ar fi scris niciodată pe paginileistoriei sfinte povestirea despre integritatea și virtutea care strălucesc încaracterul lui Iosif. Impresiile timpurii lăsate în mintea lui i-au apărat inima înceasul celei mai înverșunate ispite și l-au determinat să exclame: „Cum aș putea

să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”[435]

Roadele unei educații înțelepte. – Este un fapt trist că orice slăbiciune șilipsă de hotărâre din partea mamei este observată repede de copii, și atunciispititorul lucrează [198] în mintea lor, îndemnându-i să continue în a-și urmaînclinația. Dacă părinții ar cultiva calitățile pe care trebuie să le folosească îneducația corespunzătoare a copiilor lor, dacă le-ar prezenta cu claritate copiilorregulile pe care trebuie să le urmeze și nu ar tolera ca aceste reguli să fie călcate,

Domnul ar coopera cu ei și i-ar binecuvânta atât pe părinți, cât și pe copii.[436]

Copiii ajung să fie receptivi la influențele imorale încă de la o vârstă foartetimpurie, dar părinții care pretind a fi creștini nu par să deosebească greșealamodalității în care îi tratează. Oh, dacă ar înțelege că predispozițiile care îi sunttransmise unui copil în primii lui ani îi conferă caracterului o anumităînclinație și îi modelează destinul fie pentru viața veșnică, fie pentru moarteaveșnică! Copiii sunt receptivi la impresiile morale și spirituale, iar aceia care

sunt educați cu înțelepciune în fragedă copilărie, chiar dacă vor greși uneori, nu

se vor rătăci de pe cale.[437]

CAPITOLUL 37

PUTEREA OBICEIULUICum se formează obiceiurile. – O singură faptă, bună sau rea, nu formează

caracterul, dar gândurile și simțămintele cultivate pregătesc calea pentru fapte

de același fel.[438]

Prin repetarea faptelor se formează obiceiurile și se consolidează caracterul.[439]

Timpul pentru formarea obiceiurilor bune. – Caracterul se formează într-omare măsură în primii ani de viață. Obiceiurile formate atunci au o influențămai mare decât orice însușire naturală pentru a-i face pe oameni niște uriași,sau niște pitici din punct de vedere intelectual, deoarece talentele cele mai bunepot să ajungă pipernicite și slabe, din cauza obiceiurilor greșite. Cu cât suntdeprinse mai de timpuriu, cu atât își vor ține mai strâns victimele în sclavie șicu atât mai sigur vor înjosi standardul lui de spiritualitate. Pe de altă parte, dacăîn tinerețe se formează obiceiuri corecte și virtuoase, ele vor marca drumulunei persoane prin viață. În majoritatea cazurilor, se va constata că aceia care Îlrespectă pe Dumnezeu și onorează binele în viață au învățat această lecțieînainte ca lumea să-și lase amprenta păcatului asupra sufletului. În general, ceiajunși la maturitate sunt insensibili ca o piatră dură față de impresiile noi, dar

tinerii sunt receptivi.[440]

Obiceiurile pot fi modificate, dar rareori pot fi schimbate. – Lucrurile pecare copilul le vede și le aude lasă în mintea lui fragedă urme adânci, pe care nicio situație de mai târziu în viață nu le poate șterge în totalitate. Intelectul seformează acum, iar preferințele se orientează și se întăresc. Faptele [200] repetateîntr-o anumită direcție ajung să fie obiceiuri. Mai târziu, acestea pot fi modificate

printr-o educație aspră, dar rareori pot fi schimbate.[441]

Odată formate, obiceiurile ajung tot mai ferm întipărite în caracter. Intelectuleste modelat continuu de ocaziile și avantajele folosite bine sau rău. Zi de zi, noiformăm caractere care îi vor așeza pe studenți sub steagul Prințului Emanuel,ca pe niște soldați disciplinați, sau sub steagul prințului întunericului, ca pe

niște răzvrătiți. Ce vor fi?[442]

Efortul perseverent este necesar. – Lucrurile pe care îndrăznim să le facemodată, vom fi mai capabili să le facem din nou. Obiceiul seriozității, al stăpânirii

de sine, al economiei, al perseverenței, al conversațiilor sănătoase și înțelepte, alrăbdării și al adevăratei politeți nu este dobândit fără o veghere atentă asuprasinelui. Este mult mai ușor să ajungi imoral și degradat, decât să biruieștidefectele, stăpânindu-te și cultivând adevăratele virtuți. Dacă vrem ca virtuțilecreștine să ajungă vreodată desăvârșite în viața noastră, va fi nevoie de eforturi

perseverente.[443]

Copiii imorali îi pun în pericol pe ceilalți. – Părinții care sunt temători deDumnezeu vor plănui în așa fel încât să-i educe pe copiii lor să-și formezeobiceiuri corecte. Ei vor alege tovarășii copiilor lor, în loc să-i lase să și-i aleagă

singuri, în lipsa lor de experiență.[444]

Dacă, în primii ani de viață, nu sunt educați cu perseverență și răbdare într-omodalitate corectă, copiii își vor forma obiceiuri greșite. Aceste obiceiuri se vordezvolta în viața lor de mai târziu și îi vor corupe și pe alții. Cei a căror minte afost modelată greșit, care au ajuns josnici prin influențele de acasă, prin practicidegradante, vor avea obiceiuri rele tot restul vieții. Dacă vor ajunge [201] să

adopte o religie, aceste obiceiuri se vor da pe față în viața lor religioasă.[445]

Regele Saul, un exemplu trist. – Istoria vieții primului împărat al lui Israelne înfățișează exemplul dureros al puterii deprinderilor rele cultivate întinerețe. Saul nu-L iubise pe Dumnezeu și nu se temuse de El în tinerețea sa, iarspiritul acela furtunos, pe care nu-l deprinsese din tinerețe cu supunere, eragata întotdeauna să se revolte împotriva autorității divine. Aceia care în tinerețedovedesc un respect sfânt față de voința lui Dumnezeu și își îndeplinesc cucredincioșie datoriile în locurile lor din viață vor fi pregătiți pentru răspunderimai mari în viața de mai târziu. Dar nu se poate ca oamenii să abuzeze ani dezile de puterile pe care Dumnezeu li le dă, și apoi, când vor să se schimbe, săgăsească aceste puteri proaspete și la îndemână pentru a porni pe o cale cu

totul opusă.[446]

Un copil poate să primească o educație religioasă sănătoasă, dar, dacăpărinții, profesorii sau tutorii îngăduie ca în caracterul său să fie cultivateînclinații rele, printr-un obicei greșit, dacă nu îl vor birui, acel obicei va ajunge

o putere predominantă, iar copilul va fi pierdut.[447]

Faptele mici sunt importante. – Fiecare comportament are un caracter și oimportanță dublă. El este virtuos ori vicios, corect ori greșit, după motivul care

îl determină. Printr-o repetare frecventă, o faptă greșită lasă o impresiepermanentă asupra minții făptuitorului și, de asemenea, asupra minții aceloracare sunt în orice fel de legătură cu el, fie religioasă, fie nereligioasă. Părinții sauprofesorii care nu acordă nici o atenție micilor fapte rele înrădăcinează în

caracterul tinerilor acele obiceiuri.[448]

Părinții trebuie să trateze cu credincioșie sufletele care le-au fost încredințateîn grijă. Să nu încurajeze la copiii lor mândria, extravaganța și plăcerea de a faceparadă. Să nu-i învețe – și nici să nu le îngăduie să învețe – micile zburdălnicii[202] aparent istețe ale copiilor mici, dar pe care vor trebui să le dezvețe și

pentru care vor trebui să fie corectați când vor fi mai mari.[449]

Când copilul este mic, micile zburdălnicii și greșeli pot să pară amuzante șipot să fie îngăduite și încurajate, dar, pe măsură ce copilul crește, ele ajung să fie

dezgustătoare și ofensatoare.[450]

Obiceiurile rele sunt mai ușor de format decât cele bune. – Toatăînvățătura pe care o pot dobândi nu va contracara niciodată răul rezultat dintr-o disciplină slabă în copilărie. O neglijență, repetată adesea, ajunge un obicei. Ofaptă greșită pregătește calea pentru alta. Obiceiurile rele sunt mai ușor de

format decât cele bune.[451]

Dacă sunt lăsați să-și împlinească propria voie, copiii mici învață mai repedece este rău decât ce este bine. Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inimafirească, iar lucrurile pe care le văd și le aud în fragedă copilărie sunt întipărite

adânc în mintea lor.[452]

Obiceiurile deprinse de timpuriu hotărăsc biruința sau înfrângereaviitoare. – Atât pentru prezent, cât și pentru veșnicie, fiecare dintre noi va ficeea ce fac obiceiurile din el. Viața celor care își formează obiceiuri corecte șicare sunt credincioși în îndeplinirea fiecărei datorii va fi ca o luminăstrălucitoare, răspândind raze luminoase pe calea celorlalți, dar, dacă esteîngăduit obiceiul necredincioșiei, dacă obiceiul neglijenței și al neînfrânării estelăsat să se dezvolte, perspectivele vieții acesteia vor fi întunecate de un nor maiadânc decât miezul nopții și îl vor lipsi pentru totdeauna pe acel om de viața

veșnică.[453]

Caracterul este cel mai receptiv în copilărie și în tinerețe. În această perioadă,

trebuie să fie dobândită puterea stăpânirii de sine. La gura sobei și la masă,când familia se adună, sunt exercitate influențe ale căror rezultate vor duraveșnic. [203] Obiceiurile formate în primii ani vor hotărî mai mult decât orice

însușire naturală, dacă un om va fi biruitor sau va fi înfrânt în lupta vieții.[454]

CAPITOLUL 38

LEGĂTURA ÎNTRE VÂRSTĂ,ÎNCLINAȚII ȘI TEMPERAMENT

Nu-i grăbiți pe copii să iasă din copilărie. – Părinții nu trebuie să-i grăbeascăniciodată pe copii să iasă din copilărie. Învățăturile care li se oferă trebuie să leinspire în inimă scopuri nobile, dar lăsați-i să fie copii și să crească, având aceacredință simplă, acea candoare și acel caracter demn de încredere care îi vor

pregăti să intre în Împărăția cerurilor.[455]

Există o frumusețe corespunzătoare fiecărei perioade. – Ținta părinților șia profesorilor trebuie să fie aceea de a cultiva înclinațiile tinerilor în așa felîncât, în fiecare etapă a vieții, să reprezinte frumusețea corespunzătoareperioadei respective, dând pe față naturalețe, asemenea plantelor din grădină.[456]

Una dintre parabolele cele mai frumoase și mai impresionante, spuse deDomnul Hristos, este parabola semănătorului și a seminței… Adevărurile pecare le prezintă au fost o realitate vie în viața lui Hristos. Atât în natura Saspirituală, cât și în cea fizică, El a urmat rânduiala divină a creșterii, ilustrată deplantă, așa cum dorește să crească toți tinerii. Deși era Maiestatea cerului,Împăratul slavei, El S-a întrupat ca un copilaș în Betleem și, pentru un timp, afost o făptura neajutorată, aflată în grija mamei Sale.

În copilărie, Isus a săvârșit faptele unui copil ascultător. El a vorbit și aacționat cu înțelepciunea unui copil, nu a unui om matur, cinstindu-Și părințiiși împlinind dorințele lor într-o modalitate folositoare, pe măsura abilității unuicopil. Totuși, în fiecare etapă a dezvoltării Sale, El a fost desăvârșit, [205] cufrumusețea simplă și naturală a unei vieți fără păcat. Raportul sfânt spunedespre copilăria Sa, următoarele: „Pruncul creștea și se întărea, era plin deînțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El”. Iar despre tinerețea Sa scrie:„Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui

Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2,40.52).[457]

Diversitatea înclinațiilor membrilor unei familii. – Adesea, într-o familie,există deosebiri evidente în privința înclinațiilor și a caracterului membrilor ei,deoarece rânduiala lui Dumnezeu este ca persoanele cu temperament diferit săse asocieze. Când se întâmplă așa, fiecare membru al familiei trebuie să

respecte cu sfințenie simțămintele și drepturile celorlalți. Prin acest respect,atenția și răbdarea vor fi cultivate, prejudecățile vor fi atenuate și părțile aspredin caracter vor fi cizelate. Armonia poate fi obținută, iar împletirea diferitelor

temperamente poate să fie benefică pentru fiecare.[458]

Studiați gândirea și caracterul individual. – Fiecare copil adus pe lumemărește responsabilitatea părinților… Înclinațiile copiilor și trăsăturile lor decaracter trebuie să fie studiate. Părinții să-și dezvolte cu foarte mare atențiecapacitatea de a observa, așa încât să fie în stare să reprime înclinațiile greșite șisă încurajeze impresiile și principiile corecte.

În această lucrare, nu este nevoie de violență și de asprime. Stăpânirea de sine

să fie cultivată și făcută să-și lase amprenta în mintea și inima copilului.[459]

Lucrul cu mintea omenească este foarte minuțios și precis. Nu toți copiii potsă fie tratați în același fel, pentru că restricțiile care trebuie să-i fie impuse

unuia, ar putea să zdrobească inima altuia.[460] [206]Stimulați trăsăturile nedezvoltate și reprimați-le pe cele greșite. – Puțini

oameni au o minte echilibrată, deoarece părinții sunt vinovați de neglijareadatoriei lor de a stimula trăsăturile nedezvoltate și de a le reprima pe celegreșite. Ei nu-și aduc aminte că au obligația cea mai solemnă de a vegheaasupra înclinațiilor fiecărui copil, iar datoria lor este să-i educe pe copii spre a-

și forma obiceiuri și un mod de gândire corecte.[461]

Studiați înclinația fiecărui copil. – Copiii trebuie să fie îngrijiți fărăîncetare, dar nu-i lăsați să observe că sunt supravegheați continuu. Studiațiînclinația pe care fiecare o dă pe față în legăturile cu ceilalți copii, și apoi căutațisă le corectați greșelile, încurajând trăsăturile bune. Copiii să fie învățați cădezvoltarea puterilor fizice și mintale depinde de ei, că este rezultatuleforturilor. Ei trebuie să învețe de timpuriu că fericirea nu se află în satisfacțiaegoistă, ci vine doar dacă merg pe calea datoriei. În același timp, mama să caute

să-i facă fericiți pe copiii ei.[462]

Nevoile sufletești sunt la fel de importante ca și cele fizice. – Unii părințise ocupă cu toată grija de nevoile vremelnice ale copiilor lor, îi îngrijesc cubunătate și duioșie când sunt bolnavi și socotesc că și-au făcut datoria. Aici eifac o mare greșeală. Lucrarea lor de-abia a început. Trebuie să fie împlinite șinevoile sufletești. Este nevoie de multă iscusință pentru a administra remediile

potrivite pentru vindecarea unui suflet rănit.Copiii au necazuri tot atât de greu de suportat și tot atât de dureroase ca și

adulții. Chiar și părinții nu au mereu aceleași simțăminte. Mintea lor esteadesea neliniștită. Ei pot avea vederi sau sentimente greșite. Satana îi lovește, iarei cedează în fața ispitelor lui. Vorbesc nervos, într-un mod care stârneștemânie în copiii lor, și uneori sunt severi și iritați. [207] Sărmanii copii semolipsesc de același spirit, iar părinții nu sunt pregătiți să-i ajute pentru că eiînșiși au cauzat necazul. Uneori, totul pare că merge rău. Pretutindeni în jureste agitație și toți se simt nefericiți. Părinții aruncă vina asupra copiilor lor,socotindu-i foarte neascultători și nesupuși, cei mai răi copii din lume, când, de

fapt, cauza tulburării se găsește la ei înșiși.[463]

Încurajați amabilitatea. – Mintea dezechilibrată, temperamentul pripit,nervozitatea, invidia sau gelozia poartă amprenta neglijenței părinților. Acestetrăsături rele de caracter aduc multă nefericire celor care le dețin. Cât de mulțisunt lipsiți de dragostea prietenilor și a tovarășilor lor, pe care ar fi putut să oaibă, dacă ar fi fost mai amabili, mai prietenoși. Cât de mulți creează probleme

oriunde merg și în orice sunt implicați![464]

Temperamentele diferite au nevoie de o disciplină diferită. – Copiii autemperamente diferite, iar părinții nu pot să îi aplice întotdeauna și fiecăruiaaceeași modalitate de disciplină. Fiecare are însușiri diferite ale minții, iaracestea trebuie să fie studiate cu rugăciune spre a fi modelate în așa fel, încât să

împlinească scopul prevăzut de Dumnezeu.[465]

Mamelor, … luați-vă timp pentru a vă familiariza cu copiii voștri. Studiațiînclinațiile și temperamentul lor, ca să știți cum să-i tratați. Unii copii au nevoie

de mai multă atenție ca alții.[466]

Lucrul cu copiii nepromițători. – Sunt unii copii care necesită mai multărăbdare și blândețe decât alții în procesul de disciplinare și educare. Ei aumoștenit trăsături de caracter nepromițătoare și, din această cauză, au nevoiede mai multă dragoste și simpatie. [208] Printr-o lucrare perseverentă, aceșticopii capricioși pot fi pregătiți pentru un loc în lucrarea Domnului. Este posibilca ei să aibă capacități latente care, o dată stimulate, să-i facă să poată ocupa înlucrare locuri mult mai înalte decât alții, de la care se aștepta mai mult.

Dacă aveți copii cu temperament aparte, nu lăsați ca, din această cauză,

tăciunele descurajării să le însemne viața… Ajutați-i printr-o manifestare deîngăduință și simpatie. Întăriți-i prin cuvinte iubitoare și fapte blânde, pentru a

le înfrânge defectele de caracter.[467]

Puteți să-i educați pe copii mai mult decât credeți. – Îndată ce ajunge să-Liubească pe Isus, mama va dori să-i educe pe copii ei pentru El. Voi puteți săeducați înclinațiile copiilor mult mai mult decât credeți, încă din primii lor ani

de viață. Numele prețios al lui Isus poate fi un nume familiar în casă.[468]

CAPITOLUL 39

VOINȚA – UN ELEMENT PENTRUSUCCES

Fiecare copil trebuie să înțeleagă puterea voinței. – Voința este puterea ceguvernează natura omului, aducând toate celelalte însușiri sub stăpânirea ei.Voința nu este gustul sau înclinația, ci puterea de decizie care lucrează în fiii

oamenilor spre ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu.[469]

Fiecare copil ar trebui să înțeleagă adevărata putere a voinței. El ar trebui săfie călăuzit să vadă cât de mare este responsabilitatea implicată în acest dar.

Voința este… puterea de decizie sau de alegere.[470]

Succesul vine când voința este supusă lui Dumnezeu. – Fiecare ființăumană înzestrată cu rațiune are puterea de a alege binele. În fiecare experiențăa vieții, cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: „Alegeți astăzi cui vreți săslujiți” (Iosua 24,15). Fiecare își poate pune voința de partea voinței luiDumnezeu, poate alege să se supună Lui și, unindu-se astfel cu puterea divină,poate rămâne pe un teren unde nimic nu-l poate forța să facă răul. În fiecaretânăr sau copil există, cu ajutorul lui Dumnezeu, puterea de a-și forma uncaracter integru și de a duce o viață folositoare.

Părintele sau educatorul care, printr-o asemenea instruire, îl învață pe copilstăpânirea de sine va fi de cel mai mare folos și va avea mereu succes. Se poateca persoanei care privește cu superficialitate să nu i se pară că munca acestuiaprezintă cele mai mari avantaje, se poate să nu fie prețuită atât de mult camunca celui care ține mintea și voința copilului în stăpânire absolută, însă,după mai mulți ani, se vor vedea rezultatele celei mai bune metode de educare.[471] [210]

Nu slăbiți voința copilului, ci îndrumați-o. – Păstrați întreagă putereavoinței, pentru că omul are nevoie de ea în întregime. Dați-i însă voinței odirecție bună. Tratați voința înțelept și blând, ca pe o comoară sfântă. Nu osfărâmați în bucăți, ci, prin sfat și exemplu, modelați-o în chip înțelept, până ce

copilul atinge vârsta responsabilității.[472]

Încă de timpuriu, copiii trebuie să fie educați spre a-și supune voința șiînclinațiile față de voința și autoritatea părinților lor. Când îi învață aceastălecție pe copiii lor, părinții îi educă spre a se supune voinței lui Dumnezeu și

spre a asculta de cerințele Sale, pregătindu-i pentru a fi membri ai familiei lui

Hristos.[473]

Voința să fie îndrumată, nu zdrobită. – Atât părintele, cât și educatorul artrebui să caute să supravegheze dezvoltarea copilului, fără a o împiedica printr-un control excesiv. Când nu le dăm suficientă libertate este la fel de rău caatunci când ne ocupăm prea puțin de ei. Efortul de a „înfrânge voința” unuicopil este o greșeală îngrozitoare. Fiecare minte are o constituție diferită. Deșifolosirea forței poate asigura o supunere exterioară, rezultatul obținut în cazulmultor copii va fi acela al unei răzvrătiri mai ferme a inimii. Chiar dacăpărintele sau educatorul ar reuși să obțină controlul pe care-l dorește, efectul nuva fi mai puțin vătămător pentru copil.

Deoarece supunerea voinței este mult mai dificilă pentru unii elevi decâtpentru alții, profesorul ar trebui să facă ascultarea față de cerințele sale cât maiușoară cu putință. Voința ar trebui să fie călăuzită și modelată, nu ignorată sau

zdrobită.[474]

Conduceți, dar nu forțați niciodată. – Îngăduiți-le copiilor aflați în grijavoastră să aibă o individualitatea proprie, la fel ca voi înșivă. Încercați

întotdeauna să-i conduceți, dar nu-i forțați niciodată.[475]

Exercitarea voinței dezvoltă și întărește mintea. – Copilul poate fi educat înașa fel încât… să nu aibă voință proprie. [211] Chiar identitatea lui poate fiînghițită de a aceluia care îi controlează formarea – voința lui este întru totulsubjugată voinței educatorului. Copiii educați astfel vor fi întotdeauna deficitariîn ceea ce privește tăria morală și responsabilitatea personală. Ei nu au fostînvățați să acționeze din rațiune și din principiu. Voința lor a fost controlată dealtcineva, iar mintea nu le-a fost solicitată, ca să se poată dezvolta și instrui prinexercițiu. Ei n-au fost îndrumați și disciplinați, potrivit capacităților șiparticularităților lor intelectuale, pentru ca, atunci când va fi nevoie, să le

folosească cât mai bine.[476]

Când are loc un conflict între voințe. – Când un copil este încăpățânat,mama, dacă își înțelege responsabilitatea, își va da seama că această trăsăturăeste o parte a moștenirii pe care i-a transmis-o. Ea nu va trata voința lui ca peceva care trebuie să fie zdrobit. Uneori, când hotărârea mamei intră în conflictcu hotărârea copilului, când voința matură și fermă a mamei intră în conflict cu

voința irațională a copilului și când fie mama predomină, din cauza avantajuluiexperienței și al vârstei, fie voința nedisciplinată și imatură a copilului o vapredomina pe mamă, în asemenea situații, este nevoie de multă înțelepciune,deoarece, printr-o tratare neînțeleaptă, printr-o obligare aspră, copilul poate fiprejudiciat atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea veșnică. Totul poate fipierdut din cauza lipsei de înțelepciune.

Aceasta este o criză care nu trebuie lăsată să apară, pentru că atât mama, cât șicopilul vor avea dificultăți mari. Trebuie exercitată o mare grijă pentru a se evitaun asemenea conflict. Îndată ce apare conflictul, copilul trebuie îndrumat să sesupună înțelepciunii superioare a părintelui. Mama să-și stăpânească pe deplincuvintele. [212] Să nu adreseze porunci cu un ton aprins. Să nu se facă nici ungest care va dezvolta în copil un spirit de răzvrătire. Mama să cerceteze cu atențiemodalitatea în care să-l trateze pe copil în așa fel încât să fie atras la Isus. Să seroage cu credință ca Satana să nu fie biruitor asupra voinței copilului. Îngeriicerului privesc la această scenă.

Mama trebuie să-și dea seama că Dumnezeu este ajutorul ei, că dragosteaeste puterea ei și mijlocul de a ajunge la succes. Dacă este o creștină înțeleaptă,ea nu va încerca să-l supună pe copil prin forță. Se va ruga și, în acest timp, vacăuta cu conștiinciozitate o înnoire a vieții ei spirituale. Atunci, va vedea căaceeași putere care lucrează în ea va lucra și în copilul ei. În loc de a ficonstrâns, copilul va fi îndrumat și va ajunge să fie mai blând, iar lupta va ficâștigată. Fiecare gând bun, fiecare faptă răbdătoare, fiecare restricție rostită cuînțelepciune sunt ca niște mere de aur într-un paner de argint. Mama a câștigato biruință mai prețioasă decât poate fi exprimată în cuvinte. Ea are o luminănouă și o experiență mai mare. „Adevărata Lumină, care luminează pe oriceom venind în lume”, a supus voința ei. Această experiență este ca liniștea după

furtună, ca strălucirea soarelui după ploaie.[477]

Părinții să se abțină de la simțămintele copilărești. – Prea puțini își dauseama de importanța faptului de a se abține, pe cât posibil, de la propriilesimțăminte copilărești și de a nu ajunge să aibă o fire aspră și lipsită desimpatie. Dumnezeu ar fi mulțumit ca părinții să asocieze simplitatea frumoasăa unui copil cu puterea, înțelepciunea și maturitatea. Unii nu au avut parteniciodată de o copilărie adevărată. Ei nu s-au bucurat de libertatea, simplitateași prospețimea vieții de copil. Au fost certați, umiliți, mustrați și bătuți, pânăcând inocența și deschiderea încrezătoare [213] a copilului au fost schimbate cu

teama, invidia, gelozia și înșelăciunea. Rareori, asemenea oameni au

caracteristicile care pot să facă fericită copilăria celor dragi ai lor.[478]

O mare greșeală. – Când copilul este lăsat să conducă, să domine și să aibăcontrolul în casă, se face o mare greșeală. Prin acest fapt, lucrul acela minunat,care este puterea voinței, primește o direcție necuvenită. Totuși, s-a procedatașa și va continua să se procedeze, pentru că părinții sunt orbi, lipsiți de

discernământ și de înțelepciune.[479]

O mamă care a cedat la plânsul copilului ei. – Copilul tău… are nevoie de ocălăuzire corectă și înțeleaptă. Lui i s-a îngăduit să plângă pentru lucrurile pecare le dorea, până când și-a format obiceiul de a proceda așa. De asemenea, i s-a îngăduit să plângă după tatăl lui. Din nou și din nou, în auzul său, celorlalți lis-a spus că plânge după tatăl lui, până când copilul și-a dat seama că se poateface înțeles plângând. Dacă ar fi fost copilul meu, în trei săptămâni i-aș fischimbat comportamentul. L-aș fi făcut să înțeleagă că vorba mea este lege și,cu bunătate, dar ferm, mi-aș fi adus la îndeplinire scopurile. Eu nu mi-aș fisupus voința față de cea a copilului. Tu ai de făcut o lucrare în această privință și

ai pierdut mult, pentru că nu ai început-o mai devreme.[480]

Viața nefericită a copilului răsfățat. – Fiecare copil care nu a fost disciplinatcu rugăciune și cu atenție va fi nefericit în timpul său de probă și va deprindetrăsături de caracter așa de neplăcute, încât Domnul nu-l va putea primi înfamilia Sa din cer. Un copil răsfățat va purta o povară foarte grea de-a lungulîntregii vieți. În încercare, dezamăgire și ispitire, el își va urma voința

nedisciplinată și greșit îndrumată.[481]

Copiii cărora li se îngăduie să aibă propria cale [214] nu sunt fericiți. Inimanesupusă nu are liniște și mulțumire. Mintea și inima trebuie să fie disciplinateși aduse sub restricția cuvenită, așa încât caracterul să se armonizeze cu legileînțelepte care guvernează ființa noastră. Neliniștea și nemulțumirea sunt

roadele răsfățului și ale egoismului.[482]

Originea multor încercări. – Tristele încercări grele, care se dovedesc atât deprimejdioase pentru prosperitatea bisericii și care îi fac pe cei necredincioși săse poticnească și să se îndepărteze cu îndoială și descurajare, apar de obiceidintr-un spirit nesupus și răzvrătit, ca rezultat al indulgenței părintești dinprimii ani ai copilărie. Câte vieți sunt naufragiate, câte păcate săvârșite sub

influența unei patimi care a apărut brusc și care putea fi stăpânită din copilărie,când mintea era receptivă, când inima era ușor de influențat spre bine și erasupusă voinței unei mame iubitoare! Educația nesatisfăcătoare a copiilor se află

la temelia unui mare număr de nenorociri morale.[483]

CAPITOLUL 40

EXEMPLIFICAREAPRINCIPIILOR CREȘTINE

Copiii își vor imita părinții. – Tați și mame, voi sunteți profesorii, iar copiiivoștri sunt elevii. Tonul vocii voastre, comportamentul și spiritul vostru sunt

copiate de cei mici.[484]

Copiii își imită părinții, de aceea părinții ar trebui să se aibă o mare grijăpentru a fi niște modele corecte. Părinții care sunt buni și politicoși în cămin,dar categorici și hotărâți în același timp, vor vedea aceleași trăsături de caractermanifestate în copiii lor. Dacă sunt drepți, cinstiți și onorabili, copiii lor vor fiexact la fel, asemănându-se lor în aceste particularități. Dacă sunt respectuoși șise închină lui Dumnezeu, copiii lor educați în același fel nu vor uita să-I

slujească.[485]

În familie, tații și mamele trebuie să le înfățișeze fără încetare copiilor lorexemplul pe care doresc să-l imite. Să manifeste unul față de celălalt un respectdelicat, prin cuvinte, atitudine și fapte. Să dea pe față că sunt conduși de DuhulSfânt, reprezentându-le copiilor lor caracterul lui Isus Hristos. Influențaimitării este puternică, iar copiilor și tinerilor, aflați în perioada în care aceastăînsușire este cea mai activă, trebuie să li se prezinte un model desăvârșit. Copiiisă aibă încredere în părinții lor și să primească lecțiile pe care aceștia doresc să

le transmită.[486]

Învățați prin cuvânt și exemplu. – În educarea copiilor ei, mama se află într-o școală continuă. În timp ce îi învață pe copiii ei, ea însăși învață zilnic. Eatrebuie să pună în practică învățăturile pe care le oferă copiilor ei prinstăpânirea de sine. [216] În lucrul cu diferitele minți și stări de spirit alecopiilor ei, mama are nevoie de însușiri perceptive sensibile, pentru că, altfel, vafi în pericolul de a judeca greșit și de a-i trata cu părtinire pe copii. Dacădorește să aibă copii amabili și buni, să aplice legea bunătății în viața de cămin.În felul acesta, lecțiile vor fi repetate zilnic, atât prin cuvinte, cât și prin

exemplu.[487]

Profesorii de la școală vor contribui într-o anumită măsură pentru a-i educape copiii voștri, dar exemplul vostru va realiza mai mult decât orice alte mijloace.Conversația voastră, modalitatea în care vă administrați afacerile, preferințele și

repulsiile pe care le exprimați, toate contribuie la modelarea caracterului.Atitudinea binevoitoare, stăpânirea de sine și amabilitatea pe care copilul le vedela voi vor fi niște lecții zilnice pentru el. Asemenea timpului, această educațiecontinuă fără încetare, iar scopul acestei școli de zi cu zi să fie acela de a-l face pe

copil să fie așa cum trebuie.[488]

Aveți grijă să nu fiți aspri cu copiii voștri… Cereți-le ascultare, dar nu văîngăduiți să le vorbiți neglijent, deoarece comportamentul și cuvintele voastresunt manualul lor. În această perioadă a vieții, ajutați-i cu blândețe și duioșie.Prezența voastră să le facă inima voioasă. Acești copii sunt foarte sensibili și,prin asprime, puteți să le afectați întreaga viață. Mamelor, aveți grijă. Nu certați

niciodată, pentru că nu este de folos.[489]

Părinții să fie modele de stăpânire de sine. – Copiii să fie feriți cât mai multcu putință de iritare, prin urmare, mama să fie calmă și fără grabă, liberă deorice iritare și grabă agitată. Aceasta este o disciplină atât pentru ea, cât șipentru copilul ei. În timp ce îi învață [217] pe cei mici lecția renunțării la sine,ea se educă pe sine spre a fi un model pentru copiii ei. În timp ce lucrează cuun interes delicat solul inimii lor, ca să supună înclinațiile lor firești păcătoase,ea cultivă darurile Duhului în propriile cuvinte și în propriul comportament.[490]

O biruință câștigată asupra ta va fi de o mare valoare și o încurajare pentrucopiii tăi. Poate că stai pe un teren avantajos, spunând: eu sunt ogorul luiDumnezeu, eu sunt clădirea lui Dumnezeu. Mă așez sub mâna Sa pentru a fimodelat în conformitate cu modelul divin, ca să pot fi un conlucrător cuDumnezeu în modelarea minții și a caracterului copiilor mei, așa încât să le fiemai ușor să meargă pe calea Domnului… Tați și mame, dacă vă veți putea

stăpâni voi înșivă, veți obține biruințe mari în stăpânirea copiilor voștri.[491]

Roadele stăpânirii de sine. – Părinți, de fiecare dată când vă pierdețistăpânirea de sine și când vorbiți și acționați nerăbdător, păcătuiți împotriva luiDumnezeu. Îngerul raportor scrie fiecare cuvânt nerăbdător și neatent rostit cunepăsare sau în glumă în fața copiilor, fiecare cuvânt care nu este decent șinobil, și le notează ca pe o pată în caracterul vostru creștin. Vorbiți-le cubunătate copiilor voștri. Aduceți-vă aminte cât de sensibili sunteți, cât de puținputeți să suportați când sunteți acuzați, și nu puneți asupra lor o povară pe carenu pot să o poarte, pentru că ei sunt mai slabi ca voi și nu pot să îndure așa de

mult. Roadele stăpânirii de sine, ale atenției și efortului depus de voi vor fiînsutite.

Cuvintele voastre plăcute și voioase se fie întotdeauna asemenea razelor de

soare în familia voastră.[492]

Dacă doresc să aibă copii buni, care fac binele, părinții trebuie să fie ei înșiși

buni în teorie și practică.[493] [218]Copiii sunt influențați de comportamentul celor care se declară a fi

creștini. – Unii dintre copiii păzitorilor Sabatului, care au fost învățați dintinerețea lor să respecte această zi, sunt foarte buni, credincioși față de datorie,în măsura în care este vorba de problemele vremelnice, dar nu simt o adevăratăconvingere de păcat și nevoia de pocăință. Aceștia se află într-o stareprimejdioasă. Ei privesc la comportamentul și eforturile celor care se declară afi creștini. Ei văd că unii fac mărturisiri pretențioase, dar nu sunt creștiniconștiincioși. Ei compară părerile și faptele lor cu aceste pietre de poticnire și,deoarece nu există păcate izbitoare în viața lor, le place să creadă că sunt

aproape bine.[494]

Învățătura Scripturii nu are un efect mai mare asupra tinerilor, tocmai pentrucă așa de mulți părinți și învățători mărturisesc credința în Cuvântul luiDumnezeu, în vreme ce viețile lor îi tăgăduiesc puterea. Din când în când,tinerii sunt aduși în situații în care simt puterea Cuvântului. Ei văd cât deprețioasă este dragostea lui Hristos. Văd frumusețea caracterului Său,posibilitățile unei vieți în slujba Sa. Totuși, ei văd că viața celor care mărturisesc

a respecta învățăturile lui Dumnezeu este în contrast cu ele.[495]

Părinții trebuie să spună „Nu” ispitei. – Mamelor, prin faptul că nu urmațipracticile lumii, voi puteți să le prezentați copiilor voștri un exemplu decredincioșie față de Dumnezeu și de a-i învăța să spună „Nu” ispitei. Învățați-ipe copiii voștri însemnătatea învățăturii: „Fiule, dacă niște păcătoși vor să teamăgească, nu te lăsa câștigat de ei!” Totuși, dacă doriți să aveți copii capabili săspună „Nu” ispitei, voi înșivă trebuie să fiți capabili să spuneți „Nu”. Este tot așa

de necesar ca omul matur să spună „Nu”, cum este și pentru copil.[496]

Exemplificați amabilitatea. – Părinți, fiți buni și amabili cu copiii voștri, iarei vor învăța să fie amabili. Să [219] demonstrăm în căminul nostru că suntemniște creștini. Eu consider că mărturisirea de credință care nu este exemplificată

în viața de cămin prin bunătate, răbdare și dragoste este lipsită de valoare.[497]

Fiți atenți atât la cuvinte, cât și la tonul vocii. – Niciun cuvânt iritat, asprusau pătimaș să nu scape pe buzele voastre. Harul lui Hristos așteaptă să fie cerutde voi. Duhul Său vă va lua în stăpânire inima și conștiința, conducândcuvintele și faptele voastre. Nu vă pierdeți niciodată respectul de sine princuvinte grăbite și necugetate. Fiți atenți, ca să rostiți cuvinte curate și să avețiconversații sfinte. Dați-le copiilor voștri un exemplu cu privire la ce anumedoriți să fie… Cuvintele voastre să fie liniștitoare și plăcute, iar înfățișarea să vă

fie voioasă.[498]

Părinții nu pot fi în siguranță, dacă sunt poruncitori. Ei nu trebuie sămanifeste un spirit de dominare, de critică și căutare de greșeli. Cuvintele pecare le rostesc și tonul cu care vorbesc sunt niște lecții fie spre binele, fie sprerăul copiilor lor. Tați și mame, dacă de pe buzele voastre ies cuvinte tăioase, îiînvățați pe copiii voștri să vorbească în același fel, iar efectul influențeiînnobilatoare a Duhului Sfânt este anulat. Continuarea răbdătoare în facerea de

bine este esențială, dacă doriți să vă faceți datoria față de copiii voștri.[499]

Părinții sunt cei prin care Dumnezeu modelează caracterul copiilor. –Intelectul copiilor voștri, sentimentele și caracterul lor sunt modelate. Dar dupăce model? Părinții să nu uite că ei sunt cei prin care are loc această lucrare.Când ei vor fi, poate, în mormânt, lucrarea pe care au lăsat-o în urmă va

rămâne și va mărturisi dacă a fost bună sau rea.[500]

Amprenta chipului lui Dumnezeu. – Când îi învățați, îi avertizați și îisfătuiți pe cei dragi, aduceți-vă aminte fără încetare că [220] înfățișarea,cuvintele și faptele voastre au o înrâurire directă asupra viitorului lor. Lucrareavoastră nu este doar de a picta o formă frumoasă pe pânză sau de a o sculpta înmarmură, ci de a pune asupra sufletului omenesc amprenta chipului lui

Dumnezeu.[501]

SECȚIUNEA A X-A

DISCIPLINA ȘI ADMINISTRAREA EICAPITOLUL 41

SCOPURILE DISCIPLINEIStăpânirea de sine este scopul suprem. – Scopul disciplinei este acela de a-l

învăța pe copil autonomia. El ar trebui să învețe să se stăpânească și să depindăde el însuși. De aceea, de îndată ce este capabil să priceapă, rațiunea sa ar trebuisă fie îndreptată către supunere. Ori de câte ori ne ocupăm de el, să o facem înașa fel încât să arătăm că supunerea este un lucru corect și rezonabil. Ajutați-lsă vadă că fiecare lucru este guvernat de câte o lege și că nesupunerea duce, încele din urmă, la dezastru și suferință. Când Dumnezeu spune: „Să nu”, neatrage atenția, din iubire, asupra consecințelor nesupunerii pentru a ne scuti de

vătămări și pierderi.[502]

Folosirea puterii voinței. – Adevăratul scop al mustrării este atins numaicând acela care a greșit este determinat să-și înțeleagă greșeala și să-șifolosească puterea voinței spre a o corecta. Când se realizează acest lucru,

îndrumați-l spre izvorul iertării și al puterii.[503]

Aceia care îi învață pe elevi să înțeleagă faptul că puterea de a ajunge niștebărbați și femei onorabili și folositori se află în ei înșiși vor avea succesul cel

mai durabil.[504]

Corectarea obiceiurilor și a înclinațiilor rele. – Lucrarea părinților esteaceea de a-i înfrâna, de a-i călăuzi și de a-i conduce pe copii. Ei nu pot face unrău mai mare decât acela de a le îngădui copiilor să-și satisfacă dorințele șicapriciile copilărești și de a-i lăsa să-și urmeze propriile înclinații și nu potsăvârși față de ei o greșeală mai mare, decât aceea de a lăsa în mintea lorimpresia că trebuie să trăiască pentru a-și face pe plac și pentru a se amuza,pentru a-și alege propria cale și pentru a-și găsi propria plăcere și propriasocietate… Tinerii au nevoie de [224] părinți, care îi vor educa, îi vor disciplina

și vor corecta obiceiurile și înclinațiile lor greșite.[505]

Dărâmați fortăreața lui Satana. – Mamelor, destinul copiilor voștri se aflăîntr-o mare măsură în mâinile voastre. Dacă dați greș în îndeplinirea datoriei,puteți să-i puneți în rândurile lui Satana și să-i faceți să fie slujitorii lui pentruruinarea altor suflete. Pe de altă parte, disciplina voastră conștiincioasă șiexemplul vostru evlavios pot să-i conducă la Hristos, la rândul lor, ei să-iinfluențeze pe alții și, în felul acesta, multe suflete să poată fi salvate prin

intermediul lor.[506]

Să privim cu atenție și să începem să prindem ochiurile scăpate. Să dărâmămfortărețele vrăjmașului. Să-i corectăm cu milă pe cei dragi ai noștri și să-i ferim

de puterea celui rău. Nu fiți descurajați.[507]

Învățați respectul față de autoritatea părintească și divină. – Copiii… săfie educați și disciplinați până când vor ajunge ascultători de părinții lor,respectându-le autoritatea. În acest fel, respectul față de autoritatea divină va fisădit în inima lor, iar educația din familie va fi o pregătire pentru familia dinceruri. Educarea copiilor și a tinerilor poate să aibă un asemenea caracter, încâtcopiii să fie pregătiți să-și asume datoriile religioase și, în acest fel, să ajungă

pregătiți spre a intra în curțile cerești.[508]

Acela care este izvorul cunoașterii a afirmat condiția pregătirii noastrepentru a intra în binecuvântarea cerului, prin cuvintele: „Ferice de cei ce îșispală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!”Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este prețul cerului, iar ascultarea depărinții lor în Domnul este lecția cea mai importantă pe care trebuie să o învețe

copiii.[509] [225]Ascultarea din principiu, nu din obligație. – Spuneți-le copiilor voștri exact

ce vreți de la ei. Apoi, faceți-i să înțeleagă faptul că vorba voastră este lege șitrebuie să fie respectată. În felul acesta, îi pregătiți să respecte poruncile luiDumnezeu, care declară deschis: „Să nu”. Este cu mult mai bine pentru băiatul

vostru să asculte din principiu, și nu din obligație.[510]

O lecție a încrederii necondiționate. – Isaac este legat de mâiniletremurătoare și iubitoare ale tatălui său, plin de compătimire, pentru căDumnezeu a spus așa. Fiul se supune jertfirii, deoarece el crede în integritateatatălui său…

Această faptă de credință a lui Avraam este raportată pentru folosul nostru.Ea ne învață marea lecție a încrederii în cerințele lui Dumnezeu, oricât deaprige și dureroase ar putea fi, și îi învață pe copii supunerea desăvârșită față depărinții lor și față de Dumnezeu. Prin ascultarea lui Avraam, suntem învățați că

nu avem nimic prea scump pentru a-I fi dat lui Dumnezeu.[511]

Tinerii vor răspunde la încredere. – Tinerilor trebuie să li se acorde

încredere. Ei au un simț al demnității și trebuie să fie respectați, pentru căacesta este dreptul lor. Dacă elevilor li se dă impresia că nu pot pleca sau veni,că nu se pot așeza la masă sau oriunde în altă parte, nici măcar în camerele lor,fără a fi supravegheați, urmăriți, criticați, aceste lucruri îi vor demoraliza, iartimpul de recreere nu va mai constitui o plăcere pentru ei. Conștiința faptuluică sunt supravegheați continuu este pentru ei mai mult decât tutela părinteascăși înseamnă ceva mult mai rău, căci părinții înțelepți pot, cu tact, să discearnădincolo de aparența lucrurilor și să înțeleagă ce se petrece în mintea fărăastâmpăr a tinerilor, din dorințele pe care le au aceștia sau din înclinațiile lor, șivor face planuri care să contracareze răul. Totuși, această supravegherecontinuă nu este normală și produce tocmai acele rele [226] care se caută a fievitate. Sănătatea tinerilor necesită mișcare fizică, voioșie și o atmosferă fericită,plăcută, care să-i înconjoare pentru a-și păstra sănătatea fizică și a-și dezvolta

un caracter simetric.[512]

Autonomia versus autoritatea absolută. – Există multe familii cu copii carepar a fi bine educați când se află sub disciplină, însă când sistemul care i-a ținutsub controlul unor reguli stabilite încetează, ei par să fie incapabili de a gândi,acționa și decide singuri. Acești copii s-au aflat așa de mult timp sub regula defier, neîngăduindu-li-se să gândească și să acționeze ei înșiși în acele lucruri încare era imperios necesar s-o facă, încât nu au deloc încredere în ei înșiși spre aacționa după propria judecată și nu au o părere personală. Când pleacă de lapărinții lor pentru a se descurca singuri, ei sunt ușor conduși în direcția greșităde către judecata altora. Caracterul lor nu este stabil. Nu li s-a solicitat propriajudecată așa de mult și de rapid pe cât era posibil și, de aceea, mintea lor nu afost dezvoltată și întărită cum se cuvine. Ei s-au aflat așa de mult timp subcontrolul absolut al părinților, încât se bazează total pe aceștia – părinții lorsunt minte și judecată pentru ei.

Pe de altă parte, cei tineri nu ar trebui lăsați să gândească și să acționezeindependent de judecata părinților și a învățătorilor lor. Copiii ar trebui să fieînvățați să respecte judecata bazată pe experiență și să fie călăuziți de părinții șiînvățătorii lor… Ei ar trebui să fie educați în așa fel, încât mintea lor să fie unităcu mintea părinților și a învățătorilor și instruiți într-un mod în care să poatăvedea oportunitatea ascultării sfatului acestora. Când se vor desprinde dinmâinile călăuzitoare ale părinților și profesorilor, [227] caracterul lor nu va fiasemenea trestiei legănate de vânt.

Instruirea severă a tinerilor, fără a-i îndruma corect să gândească și săacționeze singuri după cum le permite propria capacitate și particularitate aintelectului, pentru ca, prin acest mijloc, să poată avea loc o creștere a gândirii,a simțământului respectului de sine și a încrederii de a acționa după propriadestoinicie, va da naștere întotdeauna unei categorii de persoane slabe în ceeace privește tăria intelectuală și morală. Când ies în lume pentru a acționasingure, aceste persoane vor da la iveală faptul că au fost dresate ca animalele,nu educate. În loc să fie călăuzită, voința lor a fost silită să se supună prin

disciplina aspră a părinților și învățătorilor.[513]

Rezultatele rele ale faptului că o minte domină altă minte. – Acei părinți șiprofesori care se laudă că au control total asupra minții și voinței copiilor aflațisub îngrijirea lor ar înceta să se mai laude, dacă ar putea întrezări viața viitoarea copiilor care sunt aduși la supunere prin forță sau prin teamă. Aceștia suntaproape complet nepregătiți să-și asume răspunderile aspre ale vieții. Cândacești tineri nu mai sunt conduși de părinții și profesorii lor și sunt nevoiți săgândească și să acționeze singuri, vor urma aproape sigur o cale greșită și vorceda puterii ispitei. Ei nu vor încununa viața aceasta cu succes și aceleași lipsurise văd în viața lor religioasă. Dacă ar putea să vadă rezultatele disciplinei greșitepe care au practicat-o, educatorii copiilor și ai tinerilor și-ar schimba planul deeducație. Acea categorie de profesori care sunt satisfăcuți că au un controlaproape total asupra voinței elevilor lor nu sunt profesorii cu cel mai maresucces, deși pe moment aparențele pot fi măgulitoare. [228]

Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca o minte omenească să se aflecomplet sub stăpânirea alteia. Aceia care fac eforturi ca individualitatea elevilorsă fie înghițită de individualitatea lor și să fie minte, voință și conștiință pentruei își asumă răspunderi înfricoșătoare. În anumite ocazii, acești elevi pot trecedrept soldați bine instruiți. Totuși, când constrângerea este îndepărtată, se vavedea că le lipsește discernământul de a acționa independent, din principiu.[514]

Prin abilitate și efort răbdător. – Pentru a-i modela pe tineri într-omodalitate corectă, este nevoie de abilitate și efort răbdător. Îndeosebi copiiicare au venit pe lume împovărați de o moștenire a răului, ca rezultat direct alpăcatelor părinților lor, au nevoie de cultivarea cea mai atentă pentru a dezvoltași întări însușirile lor morale și intelectuale. Responsabilitatea părinților estegrea, într-adevăr. Înclinațiile rele trebuie să fie înfrânate cu atenție și mustrate

cu delicatețe. Mintea să fie stimulată în favoarea binelui. Copilul să fie încurajatîn încercarea de a se stăpâni. Toate aceste lucruri trebuie să fie făcute cu

înțelepciune, altfel scopul dorit nu va fi atins.[515]

CAPITOLUL 42

TIMPUL PENTRU A ÎNCEPEDISCIPLINA

Copiii neascultători sunt un semn al zilelor din urmă. – Unul dintresemnele zilelor din urmă este neascultarea copiilor față de părinți. Își dauseama părinții de responsabilitatea lor? Mulți par să piardă din vedere atențiacu care trebuie să vegheze asupra copiilor lor și le îngăduie acestora să cultive

pasiuni rele și să fie neascultători.[516]

Copiii sunt moștenirea Domnului și, dacă nu îi educă în așa fel încât să-i facăîn stare să rămână pe calea Domnului, părinții își neglijează datoria solemnă.Nu este nici voia, nici scopul lui Dumnezeu ca acești copii să ajungă aspri,obraznici, nepoliticoși, nerecunoscători, nesfinți, încăpățânați, îngâmfați,iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. Scriptura afirmă că această

stare a societății va fi un semn al zilelor din urmă.[517]

Părinții îngăduitori îi descalifică pe copii pentru cer. – În cer există ordinedesăvârșită, armonie și înțelegere perfectă. Dacă părinții neglijează să-i supunăpe copiii autorității care se cuvine aici, cum pot spera că vor fi socotiți niște

tovarăși potriviți pentru îngerii cei sfinți într-o lume a păcii și armoniei?[518]

Aceia care nu au avut nici un respect pentru ordine sau disciplină în viațaaceasta nu vor avea nici un respect pentru ordinea care se observă în ceruri. Einu vor putea fi primiți niciodată în ceruri, deoarece toți cei vrednici să intreacolo vor iubi ordinea și vor respecta disciplina. Caracterul format în viațaaceasta va determina destinul veșnic. Când va veni, Hristos nu va schimbacaracterul nimănui… Părinții să nu-și neglijeze datoria de a le face bine copiilorlor. Ei trebuie să-i educe [230] așa încât să poată fi o binecuvântare pentru

societate și să primească răsplata vieții veșnice.[519]

Când trebuie să înceapă disciplina. – Educația și disciplina trebuie săînceapă din clipa în care copilul își alege propriile preferințe. Aceasta poate săfie denumită educație neconștientizată. Mai târziu, trebuie să înceapă oeducație conștientizată și influentă. În această lucrare, răspunderea cea maimare îi revine mamei. Ea este prima care îngrijește copilul și trebuie să punătemelia unei educații care îl va ajuta pe copil să dezvolte un caracter echilibrat șiputernic…

Adesea, chiar și copiii foarte mici dau pe față o voință cât se poate decategorică. Dacă această voință nu este supusă unei autorități mai înțeleptedecât dorințele nestăpânite ale copilului, Satana va prelua controlul asupra

minții și va modela înclinațiile în armonie cu voința lui.[520]

Neglijarea disciplinei, a educației, până când o înclinație ajunge să fieputernică, înseamnă a le face răul cel mai mare copiilor, pentru că vor creșteegoiști, pretențioși și neplăcuți. Ei nu se pot bucura de propria persoană cunimic mai mult decât ceilalți. Prin urmare, vor fi mereu plini de nemulțumire.Lucrarea mamei trebuie să înceapă la o vârstă timpurie, ca să nu-i dea lui

Satana nici o șansă de a pune stăpânire pe mintea și înclinațiile micuților.[521]

Reprimați prima apariție a răului. – Părinților, trebuie să începeți primelelecții de disciplină încă de când copiii voștri sunt niște bebeluși în brațelevoastre. Învățați-i să-și supună voința față de voința voastră. Acest lucru sepoate realiza fiind nepărtinitori și manifestând hotărâre. Părinții trebuie să fiestăpâni pe ei înșiși și, cu blândețe, dar totuși cu fermitate, să supună voințacopilului, până când aceasta nu se va mai împotrivi, acceptând dorințeleacestora. [231]

Părinții nu încep la timp. Prima manifestare a temperamentului nu estesupusă, iar copiii cresc încăpățânați, încăpățânare care crește odată cu vârsta și

puterea lor.[522]

„Prea mici pentru a fi pedepsiți?” – Eli nu și-a condus familia dupăprincipiile pe care le dăduse Dumnezeu pentru cârmuirea familiei. El țineacont de propriile păreri. Tatăl duios trecuse cu vederea greșelile și păcatele fiilorîn copilărie, amăgindu-se cu gândul că pornirile lor rele se vor pierde de la sinecu trecerea vremii. Mulți săvârșesc aceeași greșeală și astăzi. Ei își închipuie căștiu o cale de educare a copiilor mai bună decât aceea pe care o dă Dumnezeuîn Cuvântul Său. Ei cultivă tendințe greșite în copii și se scuză, spunând: „Suntprea mici pentru a fi pedepsiți. Așteptați până se fac mai mari ca să li se poatăînfățișa lucrurile în așa fel, ca să priceapă”. Astfel, obiceiurile rele sunt lăsate săprindă putere până când ajung trăsături de caracter, care sunt toată viața unblestem pentru ei și care vor fi reproduse în alții.

Nu este un blestem mai mare pentru o familie decât de a-i lăsa pe tineri săaibă propriul lor drum. Când părinții fac acest lucru și împlinesc fărădiscernământ toate poftele copiilor, știind că nu este spre binele lor, curând,

copiii pierd orice respect față de părinții lor, orice respect față de autoritatea

lui Dumnezeu și a oamenilor, ajungând robii voinței lui Satana.[523]

Puneți educația din cămin mai presus de celelalte preocupări. – Mulțiarată spre copiii pastorilor, ai profesorilor și ai altor oameni cu reputațiepentru învățătura și evlavia lor și declară că, dacă acești oameni care auavantaje superioare dau greș în conducerea familiei, aceia care sunt în situațiimai puțin favorabile nu mai au nici o speranță de succes. Întrebarea la caretrebuie să se răspundă este: [232] Le-au dat acești oameni copiilor lor ce eranecesar – un exemplu bun, o învățătură credincioasă și restricțiicorespunzătoare? Tocmai din cauza unei neglijări a acestor lucruri esențiale,astfel de părinți oferă societății copii lipsiți de o minte echilibrată, nerăbdătoricând li se pun restricții și neștiutori cu privire la datoriile vieții practice. Prinacest fapt, ei aduc lumii un prejudiciu care anulează tot binele pe care îlrealizează munca lor. Acei copii le transmit copiilor lor, ca pe o moștenire,propria perversitate a caracterului și, în același timp, exemplul și influența lorrea corup societatea și devastează biserica. Nu putem să credem că vreun om,oricât de mare ar fi abilitatea și capacitatea lui de a fi folositor, Îl slujește peDumnezeu sau nevoile lumii, când timpul lui este dedicat altor preocupări,

neglijându-și propriii copii.[524]

Cooperarea cerului este făgăduită. – Dumnezeu va binecuvânta odisciplină dreaptă și corectă. Totuși, Domnul Hristos spune: „Fără Mine, nuputeți face nimic”. Inteligențele cerești nu pot coopera cu tații și mamele careneglijează a-și educa copiii și îi îngăduie lui Satana să se ocupe de acea făpturămică, acea minte firavă, ca de un mijloc prin care poate să lucreze spre a

contracara lucrarea Duhului Sfânt.[525]

CAPITOLUL 43

DISCIPLINA ÎN CĂMINFamiliile ordonate și disciplinate. – Datoria acelora care pretind a fi creștini

este aceea de a-i înfățișa lumii niște familii ordonate și disciplinate – familii care

vor dovedi puterea adevăratului creștinism.[526]

A-i educa pe copii cu înțelepciune nu este o lucrare ușoară. Când părinții vorcăuta să aibă în atenție judecata și temerea de Domnul, se vor ivi dificultăți.Copiii vor da pe față că în inima lor se află perversitate. Ei manifestă plăcereade a face lucruri nesăbuite, de a fi independenți, și ura față de restricții șidisciplină. Ei amăgesc și spun minciuni. Prea mulți părinți, în loc de a-i pedepsipe copii pentru aceste greșeli, își închid ochii, așa încât să nu vadă ce estedincolo de suprafață și nici să nu discearnă adevărata semnificație a acestorlucruri. Prin urmare, copiii își continuă practicile amăgitoare, formându-și uncaracter pe care Dumnezeu nu poate să-l aprobe.

Standardul prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte de părințiicărora nu le place, iar unii s-au și exprimat astfel: să folosească o cămașă deforță în educația copiilor lor. Mulți părinți au o repulsie clară față de principiilesfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu, din cauză că principiile acestea le atribuieo responsabilitate prea mare. În ciuda acestui fapt, priveliștea de mai târziu, pecare toți părinții sunt nevoiți să o vadă, arată că, totuși, căile lui Dumnezeu suntcele mai bune și că singura cale a siguranței și fericirii se află în ascultarea de

voința Sa.[527]

A le pune restricții copiilor nu este o sarcină ușoară. – În starea prezentă alucrurilor din societate, nu este o sarcină ușoară pentru părinți să le punărestricții copiilor lor și să-i instruiască în conformitate cu regula Bibliei. Cândvor intenționa să-i [234] educe pe copiii lor în armonie cu învățăturileCuvântului lui Dumnezeu și, asemenea lui Avraam în vechime, să porunceascăfiilor lor și casei lor să țină Calea Domnului, copiii vor crede că părinții lor sunt

prea grijulii și exagerat de severi.[528]

Idei false cu privire la restricții. – Părinți, dacă doriți binecuvântarea luiDumnezeu, procedați asemenea lui Avraam. Reprimați răul și încurajați binele.În loc de a ține cont de înclinația și plăcerea copiilor, sunt necesare și unele

porunci.[529]

A-i îngădui unui copil să-și urmeze impulsurile firești înseamnă a-i îngădui săse degradeze și să ajungă priceput în a face răul. Părinții înțelepți nu le vorspune copiilor lor: „Urmați-vă propria alegere, mergeți unde doriți și faceți cevreți”, ci „ascultați învățătura Domnului”. Trebuie să fie făcute și impuse reguli

înțelepte, pentru ca frumusețea vieții de cămin să nu fie deteriorată.[530]

De ce a pierit familia lui Acan? – V-ați gândit vreodată de ce toți aceia careaveau legătură cu Acan au suportat pedeapsa lui Dumnezeu? Pentru că nufuseseră educați în conformitate cu îndrumările care le-au fost date în marelestandard al Legii lui Dumnezeu. Părinții lui Acan îl educaseră pe fiul lor în așafel, încât s-a simțit liber să nu respecte Cuvântul Domnului. Principiile care i-aufost imprimate în viață l-au determinat să-i trateze pe copii în așa fel încât și eisă fie imorali. O minte acționează și reacționează asupra alteia, iar pedeapsacare a venit asupra rudelor lui Acan odată cu el arată că toți au fost implicați în

nelegiuire.[531]

Dragostea părintească oarbă este obstacolul cel mai mare în educație. –Păcatul neglijenței părintești este aproape universal. Dragostea oarbă față de[235] cei aflați în legături de rudenie există prea adesea. Această dragoste esteexagerată și nu este echilibrată de înțelepciune și temere de Dumnezeu.Dragostea părintească oarbă este obstacolul cel mai mare în calea educațieicorespunzătoare a copiilor. Ea împiedică disciplina și educația cerute deDomnul. Uneori, din cauza acestei iubiri, părinții par a fi lipsiți de rațiune. Eaeste asemenea faptelor de milă duioasă a celor nelegiuiți – o cruzime deghizatăîn haina așa-zisei iubiri. Este un curent adânc și periculos, care îi duce pe copii

la ruină.[532]

Părinții sunt într-un pericol continuu de a-și îngădui înclinațiile firești cuprețul ascultării de Legea lui Dumnezeu. Pentru a le plăcea copiilor lor, mulți

părinți îngăduie fapte pe care Dumnezeu le interzice.[533]

Părinții sunt responsabili pentru ceea ce ar fi putut fi copiii lor. – Dacă, încalitate de educatori în cămin, le îngăduie copiilor să preia conducerea și săajungă neascultători, tatăl și mama sunt considerați responsabili pentru ce ar fi

putut fi copii lor, în condițiile unei educații diferite.[534]

Cei care își urmează propria înclinație în dragostea lor oarbă față de copii,îngăduindu-le să-și satisfacă dorințele egoiste și nesupunându-i autorității lui

Dumnezeu spre a mustra păcatul și spre a corecta răul, dovedesc că îi onoreazăpe copiii lor nelegiuiți mai mult decât pe Dumnezeu. Ei sunt mai grijulii să-șiapere propria reputație, decât să-I dea slavă lui Dumnezeu, mai doritori să le fiepe plac copiilor lor, decât să-I fie pe plac Domnului…

Aceia care au prea puțin curaj pentru a mustra greșeala sau care, dinnepăsare sau din lipsă de interes, nu fac nici un efort stăruitor pentru a curățifamilia sau biserica lui Dumnezeu sunt considerați responsabili pentru răulcare poate să rezulte din [236] neglijarea datoriei lor. Și noi suntem la fel derăspunzători pentru relele pe care am fi putut să le împiedicăm prin exercitarea

autorității părintești sau pastorale, ca și când faptele ar fi fost ale noastre.[535]

Niciun loc pentru părtinire. – Este foarte firesc pentru părinți să fiepărtinitori față de copiii lor. Îndeosebi, dacă părinții consideră că au o abilitatesuperioară, îi vor considera pe copiii lor ca fiind superiori altor copii. Caurmare, o mare parte din lucrurile care ar fi putut fi mustrate aspru la alții sunttrecute cu vederea la copiii lor, ca și cum ar fi o dovadă de istețime. Deși estefirească, această părtinire este nedreaptă și necreștinească. Copiilor noștri le

facem un mare rău, dacă îngăduim ca greșelile lor să rămână necorectate.[536]

Nu faceți niciun compromis cu răul. – Trebuie să se prezinte cu claritate căguvernarea lui Dumnezeu nu acceptă nici un compromis cu răul. Neascultareasă nu fie tolerată nici în cămin, nici în școală. Nici un părinte sau profesor careare pe inimă binele celor aflați în grija lui nu va face compromis cu acea voințăîncăpățânată care sfidează autoritatea sau apelează la subterfugii spre a evitaascultarea. Nu dragostea, ci sentimentalismul este cel care se tocmește cugreșelile, încearcă să lingușească sau să mituiască pentru a obține aprobarea și,

în cele din urmă, acceptă un înlocuitor în schimbul lucrului cerut.[537]

În prea multe familii de astăzi se manifestă o îngăduință excesivă, iarneascultarea este ignorată, fără a fi corectă, sau se manifestă un spirit despoticși asupritor, care stârnește relele cele mai grave în atitudinea copiilor. Părinții îicorectează uneori într-o modalitate așa de neînțeleaptă, încât viața lor este

făcută nefericită și își pierd orice respect față de tată, mamă, frați și surori.[538]

[237]Părinții nu înțeleg principiile corecte. – Este trist să vedem lipsa de

înțelepciune a părinților în exercitarea autorității care le-a fost dată de

Dumnezeu. Oameni care în orice altă privință sunt consecvenți și inteligenți nureușesc să înțeleagă principiile care trebuie să fie aplicate în educarea micuțilorlor. Ei dau greș în a le acorda învățătura, tocmai atunci când o învățăturăcorectă, un exemplu evlavios și o hotărâre fermă sunt cele mai necesare pentrua conduce pe căi drepte mintea lipsită de experiență și neștiutoare cu privire lainfluențele amăgitoare și periculoase pe care trebuie să le întâmpine

pretutindeni.[539]

Asupra familiei omenești a venit suferința cea mai mare, pentru că părinții s-au îndepărtat de planul divin pentru a-și urma propria imaginație și a-șidezvolta idei greșite. Mulți părinți își urmează impulsurile. Ei uită că binele

prezent și viitor al copiilor lor necesită o disciplină inteligentă.[540]

Dumnezeu nu acceptă nici o scuză pentru conducerea greșită a copiilor. –Prea adesea, răzvrătirea este înrădăcinată în inima copiilor printr-o disciplinăgreșită din partea părinților, în timp ce, dacă ar fi adoptat un comportament

corespunzător, copiii și-ar fi format un caracter bun și armonios.[541]

Atâta vreme cât au autoritatea de a-i disciplina și educa pe copiii lor, părințiitrebuie să o exercite ca pentru Dumnezeu. El cere de la ei o ascultare deplină,fără greșeli și fără abateri. Dumnezeu nu va îngădui nimic altceva. El nu va

scuza în nici un fel conducerea greșită a copiilor.[542]

Biruiți spiritul firesc de încăpățânare. – Unii copii sunt din fire maiîncăpățânați decât alții și nu se vor supune disciplinei. Ca urmare, ajung să fiefoarte indezirabili. Dacă mama nu are înțelepciunea de a se ocupa de aceastăparte a caracterului, va urma o stare de lucruri cât se poate de nefericită,deoarece astfel de copii vor merge pe calea propriei nimiciri. Totuși, cât deînfricoșător este ca un copil să cultive un spirit de încăpățânare nu numai încopilărie, ci și în anii mai maturi. Din cauza unei lipse de înțelegere încopilărie, la maturitate ei dezvoltă amărăciunea și lipsa de bunătate față de

mama care a dat greș în a pune restricții copiilor ei.[543]

Nu-i spuneți copilului niciodată: „Nu pot să fac nimic cu tine”. – Copilulvostru să nu vă audă niciodată spunând: „Nu pot să fac nimic cu tine”. Atâtavreme cât avem acces la tronul lui Dumnezeu, ar trebui să ne fie rușine, capărinți, să rostim astfel de cuvinte. Strigați către Isus, iar Domnul vă va ajuta să-

i creșteți pe micuții voștri pentru El.[544]

Conducerea familiei să fie studiată cu atenție. – Am auzit mame spunândcă nu au abilitatea de a conduce, așa cum o au alții, că acesta este un talentdeosebit pe care ele nu îl dețin. Acelea care își dau seama de deficiența lor înaceastă privință trebuie să facă din conducerea familiei un subiect de studiu câtse poate de atent. Cu toate acestea, nici recomandările cele mai valoroase alealtora să nu fie adoptate fără cugetare și discernământ. Poate că ele nu suntpotrivite pentru situațiile în care se află fiecare mamă sau nu sunt potrivite cuînclinația și temperamentul fiecărui copil din familie. Mama să studieze cuatenție experiența altora, să observe deosebirea dintre metodele lor și ale ei și săle încerce cu atenție pe acelea care par a fi de valoare reală. Dacă o modalitatede disciplină nu produce rezultatele dorite, să fie încercat un alt plan, iarefectele să fie observate cu atenție.

Mai presus de orice, mamele să se obișnuiască să gândească și să cerceteze.Dacă vor persevera în această privință, [239] vor constata că deprind abilitateacu privire la care s-au considerat deficitare și că învață să formeze binecaracterul copiilor lor. Rezultatul muncii și al atenției acordate acestei lucrări seva vedea în ascultarea lor, în simplitatea, modestia și curăția lor, și va răsplăti

din belșug toate eforturile făcute.[545]

Părinții să fie uniți în disciplină. – Tatăl să coopereze întotdeauna cu mamaîn eforturile ei de a pune temelia unui bun caracter creștin la copiii lor. Un tatăiubitor să nu-și închidă ochii la greșelile copiilor lui, din cauză că nu este plăcut

să corectezi.[546]

În mintea copilului trebuie să fie înrădăcinate principii corecte. Dacă părințiisunt uniți în această lucrare de disciplină, copilul va înțelege ce i se cere. Totuși,dacă tatăl arată, prin cuvinte sau fapte, că nu aprobă disciplina dată de mamă,dacă el crede că mama este prea strictă și consideră că trebuie să compensezeasprimea prin răsfăț și îngăduință, copilul va fi dus la ruină. El va înșela curând,simpatizându-și părinții, și va învăța curând că poate să facă tot ce-i place.Părinții care săvârșesc acest păcat împotriva copiilor lor sunt răspunzători de

pierderea sufletului lor.[547]

Influența combinată a dragostei și a autorității. – Lumina harului ceresc săradieze în caracterul vostru, așa încât să strălucească în cămin. Să fie pace,

cuvinte plăcute și chipuri voioase. Aceasta nu este o dragoste oarbă, nu esteacea duioșie care încurajează păcatul prin îngăduința neînțeleaptă și care lepermite copiilor să conducă și să facă din părinți niște robi ai capriciilor lor. Sănu fie părtinire părintească, [2 4 0 ] nici asuprire. Influența combinată a

dragostei și a autorității va avea un efect bun asupra familiei.[548]

Reprezentați caracterul lui Dumnezeu în disciplină. – În aplicareaînvățăturilor Bibliei, fiți fermi, fiți hotărâți, dar lipsiți de orice patimă. Nu uitațică, atunci când ajungeți aspri și nerezonabili față de micuții voștri, îi învățați săfie la fel. Dumnezeu vă cere să-i educați pe copii și să exercitați disciplina cuabilitatea unui învățător înțelept, care se află sub conducerea lui Dumnezeu.Dacă puterea de convertire a lui Dumnezeu se exercită în căminul vostru, vețiînvăța fără încetare. Veți reprezenta caracterul lui Hristos, iar eforturile voastreîn această direcție vor fi pe placul lui Dumnezeu. Nu neglijați niciodatălucrarea care trebuie să fie făcută pentru membrii mai tineri ai familieiDomnului. Părinți, voi sunteți lumina căminului vostru. Prin urmare, facețilumina voastră să strălucească prin cuvinte plăcute, prin tonul liniștitor al vocii.Evitați orice cuvânt înțepător, rugându-vă lui Dumnezeu să vă dea stăpânirede sine. Astfel, îngerii vor fi în casa voastră, pentru că vor vedea luminavoastră. Educația pe care o acordați copiilor va avea o influență puternică în

lume, venind din căminul vostru bine condus.[549]

Nicio abatere de la principiile corecte. – În vechime, se acorda atențieautorității părintești, copiii erau supuși părinților lor, se temeau de ei și le arătaurespect, însă, în aceste vremuri din urmă, ordinea s-a inversat. Unii părinți suntsupuși copiilor lor. Ei se tem să treacă peste voința copiilor și, din acest motiv,cedează în fața lor. Atâta vreme cât copiii sunt sub acoperământul părinților,depinzând de ei, trebuie să li se supună. Părinții trebuie să acționeze cu

hotărâre, cerându-le să urmeze concepțiile lor cu privire la ce este bine.[550]

[241]Dacă neascultarea intenționată se manifestă nestăpânit, luați măsuri

extreme. – Unii părinți îngăduitori și comozi se tem să exercite o autoritatecorespunzătoare asupra fiilor lor neascultători, ca să nu fugă de acasă. Ar fi maibine ca unii să facă așa, decât să rămână în casă și să trăiască din bunurileasigurate de părinți, călcând în același timp în picioare orice autoritate, atâtdivină, cât și omenească. Pentru acești copii, ar fi o experiență mai folositoare

să ajungă la independența deplină, pe care o consideră așa de vrednică de dorit,și să învețe că pentru a trăi este nevoie de eforturi. Părinții să-i spună băiatuluicare amenință că va fugi de acasă: „Fiule, dacă ești hotărât mai degrabă să plecide acasă, decât să te conformezi regulilor drepte și corespunzătoare, noi nu tevom împiedica. Dacă crezi că lumea va fi mai prietenoasă decât părinții care te-au îngrijit din copilărie, trebuie să înveți din propriile greșeli. Când vei dori săvii înapoi în casa tatălui tău și să te supui autorității lui, vei fi binevenit.Obligațiile sunt reciproce. Atâta vreme cât ai mâncare, îmbrăcăminte și îngrijirepărintească, ești obligat ca, în schimb, să te supui regulilor casei și disciplineisănătoase. Casa mea nu poate să fie poluată de mirosul de tutun, de blasfemie șide obiceiul de a bea. Doresc ca îngerii lui Dumnezeu să vină în casa mea. Dacăești pe deplin hotărât să-i slujești lui Satana, te vei simți ca acasă în companiaacelora a căror societate îți face plăcere”.

Un asemenea comportament va împiedica decăderea a mii de copii. Totuși,prea adesea, copiii știu că pot să facă relele cele mai mari și că mamaneînțeleaptă va mijloci pentru ei și le va ascunde nelegiuirile. Mulți fii răzvrătițiexaltă din cauză că părinții lor nu au curajul de a le pune restricții… Ei nuimpun ascultarea. Astfel de părinți, prin îngăduința lor neînțeleaptă, îiîncurajează pe copii să fie risipitori și [242] să Îl dezonoreze pe Dumnezeu.Acești tineri răzvrătiți și imorali sunt cel mai dificil de stăpânit în școli și

colegii.[551]

Nu obosiți în facerea binelui. – Lucrarea părinților este continuă. Nutrebuie să fie îndeplinită cu seriozitate într-o zi și să fie neglijată în ziuaurmătoare. Mulți sunt gata să înceapă lucrarea, dar nu sunt dispuși săpersevereze în îndeplinirea ei. Ei sunt dornici să facă lucruri mari, să facăsacrificii, dar se dau înapoi de la grija și efortul neîncetat în lucrurile mici alevieții de zi cu zi, de la educarea și îndepărtarea înclinațiilor îndărătnice, de laînvățătura, mustrările și încurajările adresate puțin câte puțin, după cum estenevoie. Ei vor să-i vadă pe copiii lor corectându-și greșelile și formându-și uncaracter bun dintr-o dată, ajungând în vârful muntelui dintr-un salt, și nu prinpași succesivi. Pentru că speranțele lor nu se împlinesc imediat, ei sedescurajează. Toate aceste persoane să prindă curaj, amintindu-și de cuvinteleapostolului: „Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom

secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.[552]

Copiii care respectă Sabatul pot ajunge nerăbdători din cauza restricțiilor șipot crede că părinții lor sunt prea stricți. În inima lor se pot ivi chiar supărăriserioase și nemulțumiri. Ei pot să cultive gânduri neplăcute împotriva aceloracare lucrează pentru binele lor prezent și viitor. Totuși, dacă părinților li se vormai îngădui câțiva ani de viață, copiii îi vor binecuvânta pentru acea veghere

strictă și credincioasă, pe care au manifestat-o în anii lipsiți de experiență.[553]

Citiți avertismentele aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. – Când copiiigreșesc, părinții să-și ia timp spre a le citi cu duioșie din Cuvântul luiDumnezeu acele avertismente care se aplică îndeosebi situației lor. Când copiii[243] sunt ispitiți, încercați sau descurajați, pșărinții să le citeze cuvinteleprețioase de mângâiere și să-i îndemne cu blândețe să-și pună încrederea înIsus. În felul acesta, mintea tânărului poate să fie condusă spre ce este curat șiînnobilator. Când le sunt explicate marile probleme ale vieții și lucrările luiDumnezeu pentru neamul omenesc, puterile rațiunii sunt exercitate, judecataeste pusă la lucru, iar învățăturile adevărului divin sunt întipărite în inimă. Înfelul acesta, părinții pot să modeleze zi de zi caracterul copiilor lor, ca să fie

pregătiți pentru viața veșnică.[554]

CAPITOLUL 44

ADMINISTRAREA DISCIPLINEIPENTRU CORECTAREA GREȘELILOR

Rugați-L pe Domnul să intre și să domnească. – Cereți ascultare în familiavoastră, dar, când procedați așa, rugați-vă Domnului împreună cu copiii voștri șicereți-I să intre și să domnească. Când copiii voștri fac un lucru care necesităpedeapsa, dacă îi tratați cu spiritul lui Hristos, vă vor îmbrățișa, se vor umiliînaintea Domnului și își vor recunoaște greșeala. Atât este suficient. Ca urmare,nu mai trebuie să fie pedepsiți. Să-I mulțumim Domnului că a deschis o cale

prin care putem să ajungem la fiecare suflet.[555]

Când copiii voștri sunt neascultători, va fi necesar să fie corectați… Înaintede a-i corecta, retrageți-vă singuri și rugați-L pe Domnul să sensibilizeze și săsupună inima copiilor voștri și să vă dea înțelepciune spre a ști cum să-i tratați.Această metodă nu a dat greș niciodată, în nicio situație pe care am cunoscut-o.Nu puteți face un copil să înțeleagă lucrurile spirituale, atâta vreme cât în inima

lui este stârnită mânia.[556]

Învățați-i pe copii cu răbdare. – Domnul vrea ca inima acestor copii să fiededicată slujirii Sale din frageda lor copilărie. Când încă sunt prea mici spre agândi, faceți tot ce puteți spre a le abate gândul de la rău, iar când ajung maimari, învățați-i prin cuvânt și exemplu că nu puteți să îngăduiți dorințele lorgreșite.

Învățați-i cu răbdare. Uneori, va fi necesar să fie pedepsiți, dar nu faceținiciodată lucrul acesta într-o modalitate în care să simtă că sunt pedepsiți cumânie. Printr-un asemenea comportament nu veți face decât un rău mai mare.Multe conflicte nefericite [245] din cercul familiei ar fi putut fi evitate, dacă

părinții ar fi ascultat sfatul Domnului în educarea copiilor lor.[557]

Părinții să se supună disciplinei lui Dumnezeu. – Mamelor, oricât deprovocatori ar fi copiii voștri, în ignoranța lor, nu dați curs nerăbdării. Învățați-icu răbdare și dragoste. Fiți hotărâte față de ei. Nu-i îngăduiți lui Satana să-i ia înstăpânire. Disciplinați-i numai dacă voi înșivă sunteți sub disciplina luiDumnezeu. Dacă veți învăța de la Acela care este blând, smerit și curat, Hristos

va fi biruitor în viața copiilor voștri.[558]

Totuși, dacă încercați să-i conduceți fără a exercita stăpânire de sine, fără a

avea un sistem de educație, fără gândire și rugăciune, veți suporta cu siguranță

niște consecințe amare.[559]

Nu corectați niciodată cu mânie. – Trebuie să-i corectați pe copiii voștri cuiubire. Nu-i lăsați să facă tot ce vor, până când ajungeți să vă enervați, și apoi să-i pedepsiți. O asemenea corectare nu va face decât să întărească răul, în loc să-l

remedieze.[560]

Manifestarea mâniei față de un copil care greșește va spori răul. Va stârnipasiunile cele mai rele ale copilului și îl va determina să simtă că nu vă pasă deel. Copilul va considera că, dacă v-ar păsa de el, nu l-ați trata așa.

Credeți că Dumnezeu nu observă modalitatea în care sunt corectați aceșticopii? El o cunoaște și, de asemenea, știe care ar putea să fie rezultatelebinecuvântate ale unei lucrări de corectare făcute într-o modalitate care săcâștige dragostea, în loc să provoace respingere…

Vă rog, nu-i corectați pe copiii voștri cu mânie. Acesta este timpul cel maiimportant când trebuie să acționați cu umilință, răbdare și rugăciune. Apoi,[246] să îngenuncheați împreună cu copiii și să-I cereți iertare Domnului.Căutați să-i câștigați pentru Hristos, prin manifestarea bunătății și a iubirii, șiveți vedea că o putere mai înaltă decât cea pământească va coopera cu eforturile

voastre.[561]

Când sunteți nevoiți să corectați un copil, nu vorbiți pe un ton aspru… Nuvă pierdeți stăpânirea de sine. Părintele care, atunci când corectează un copil,

dă curs mâniei, este mai vinovat decât copilul însuși.[562]

Cearta și iritarea nu vor ajuta niciodată. – Cuvintele aspre și furioase nusunt de origine cerească. Cearta și iritarea nu vor ajuta niciodată. În schimb,vor stârni simțămintele cele mai rele ale inimii omenești. Când copiii voștrigreșesc și sunt plini de răzvrătire și când sunteți ispitiți să le vorbiți și să văpurtați cu asprime, așteptați un timp înainte de a-i corecta. Dați-le ocazia săgândească și lăsați iritarea voastră să se liniștească.

Dacă îi tratați cu bunătate și duioșie, copiii vor primi binecuvântareaDomnului. Credeți că, în ziua judecății lui Dumnezeu, va regreta cineva că a

fost răbdător și bun cu copiii lui?[563]

Nervozitatea nu este o scuză pentru nerăbdare. – Uneori, părinții își scuzăcomportamentul greșit, spunând că nu se simt bine. Ei sunt nervoși și cred că nu

pot să fie răbdători, calmi și să vorbească frumos. În acest fel, se amăgesc și îi facpe plac lui Satana, care tresaltă că harul lui Dumnezeu nu este socotitîndestulător pentru a birui defectele firești. Ei pot și trebuie să fie stăpâni pe ei

înșiși tot timpul. Dumnezeu le cere acest lucru.[564]

Uneori, când sunt obosiți de muncă sau apăsați de griji, părinții nu-șipăstrează un spirit calm, ci manifestă o lipsă de răbdare care nu este pe placullui Dumnezeu și aduce un nor întunecat asupra familiei. Părinți, când vă simțițiiritați, [247] nu faceți un păcat așa de mare, încât să otrăviți întreaga familie cuaceastă nervozitate periculoasă. În asemenea situații, vegheați de două ori maiatent asupra voastră înșivă și hotărâți-vă să nu scape de pe buzele voastre decâtcuvinte plăcute și voioase. Prin exercitarea stăpânirii de sine, veți ajunge maiputernici. Sistemul vostru nervos nu va mai fi așa de sensibil… Domnul Isuscunoaște nedesăvârșirile noastre și El Însuși a împărtășit experiența noastră întoate lucrurile, cu excepția păcatului. Prin urmare, a pregătit pentru noi o calepotrivită puterii și capacității noastre.

Uneori, în cercul familiei, totul pare să meargă pe dos. Pretutindeni semanifestă iritare și toți par să fie foarte supărați și nefericiți. Părinții dau vina pecopiii lor răi și cred despre ei că sunt foarte neascultători și neastâmpărați,copiii cei mai răi din lume, în timp ce adevărata cauză a tulburării este la eiînșiși. Dumnezeu le cere să-și exercite stăpânirea de sine. Ei trebuie să-și deaseama că, atunci când cedează nerăbdării și nervozității, îi fac și pe ceilalți săsufere. Cei din jurul lor sunt afectați de spiritul pe care îl manifestă ei și, la

rândul lor, vor da pe față același spirit, iar răul se mărește.[565]

Uneori, în tăcere se află putere. – Aceia care doresc să-i stăpânească pe alțiitrebuie, mai întâi, să se stăpânească pe ei înșiși… Când un părinte sau unprofesor ajunge nerăbdător și este în pericolul de a vorbi neînțelept, să tacă. În

tăcere se află o putere minunată.[566]

Stabiliți reguli puține și cereți ascultare. – Mamele să fie atente să nustabilească niște cerințe nenecesare pentru a-și manifesta propria autoritate în

prezența altora. Stabiliți reguli puține, dar asigurați-vă că sunt respectate.[567]

În disciplinarea copiilor voștri, nu-i scutiți de îndeplinirea lucrurilor pe careli le-ați cerut. Nu îngăduiți ca mintea să vă fie așa de absorbită de alte lucruri,[248] încât să ajungeți tot mai neglijenți. Nu obosiți în educarea copiilor voștri,

pentru că ei uită și fac exact ce le-ați interzis să facă.[568]

Asigurați-vă că toate poruncile voastre sunt pentru binele copiilor, iar apoiverificați ca ele să fie respectate. Energia și hotărârea voastră să fie fără șovăire,

și totuși în supunere față de Duhul lui Hristos.[569]

Cum să te ocupi de un copil neglijent. – Dacă îi cereți copilului să facă unanumit lucru, iar el răspunde: „Da, îl voi face”, iar apoi neglijează să se țină decuvânt, trebuie să nu lăsați lucrurile așa. Să-l trageți la răspundere pe copilpentru neglijența lui. Dacă treceți cu vederea, îl educați pe copil să-și formezeobiceiul neglijenței și al lipsei de conștiinciozitate. Dumnezeu a făcut dinfiecare copil un ispravnic. Datoria copiilor este să-i asculte pe părinți. Ei trebuiesă contribuie la sarcinile și responsabilitățile din cămin, iar când neglijează să-șifacă lucrarea stabilită, să fie trași la răspundere și să li se ceară să o

îndeplinească.[570]

Rezultatul unei discipline grăbite și neregulate. – Când greșesc, copiiiînșiși sunt convinși de păcatul lor și se simt umiliți și tulburați. Adesea, faptulcă sunt certați pentru greșelile lor îi va face să fie încăpățânați și secretoși. Eipar hotărâți să facă necaz, ca niște mânji neastâmpărați, iar cearta nu le va faceniciun bine. Părinții să caute să le abată atenția într-o altă direcție.

Totuși, problema este că părinții nu sunt consecvenți în modalitatea în care îitratează, ci acționează mai degrabă din impuls, decât din principiu. Ei se lasăconduși de pasiune și nu le dau copiilor exemplul pe care ar trebui să-l dea niștepărinți creștini. Azi trec cu vederea greșelile copiilor lor, iar mâine nu manifestănicio răbdare [249] sau stăpânire de sine. Ei nu merg pe calea Domnului spre aface dreptate. Adesea, sunt mai vinovați decât copiii lor.

Unii copii vor uita repede greșeala făcută de tata sau mama față de ei, daralții, care au o altă constituție, nu pot să ierte pedeapsa aspră și nerezonabilă pecare nu au meritat-o. În felul acesta, sufletul lor este rănit și mintea lor esteînstrăinată. Mama pierde ocaziile de a întipări în mintea copilului principiiledrepte, pentru că nu-și păstrează stăpânirea de sine și nu manifestă o atitudine

echilibrată în comportamentul și cuvintele ei.[571]

Fiți așa de calmi, așa de lipsiți de mânie, încât copiii să fie convinși că îi iubiți,

chiar dacă îi pedepsiți.[572]

Uneori, recompensele sunt mai bune decât pedeapsa. – Am avut un interes

așa de adânc în acest domeniu al lucrării, încât am adoptat copii, pentru ca ei săpoate fi educați corect. În loc de a-i pedepsi când au greșit, am preferat să lepromit că vor fi recompensați dacă vor face binele. O fetiță avea obiceiul de a setrânti pe podele, dacă nu i se împlinea dorința. I-am spus: „Dacă nu te veienerva niciodată astăzi, unchiul White și cu mine te vom lua cu trăsura și vompetrece o zi frumoasă la țară. Dar, dacă te vei trânti o singură dată pe podele,vei pierde dreptul la această plăcere”. Am folosit această metodă cu copiii, iaracum sunt recunoscătoare că am avut privilegiul de a face o astfel de lucrare.[573]

Tratați greșeala cu promptitudine, înțelepciune și fermitate. –Neascultarea trebuie să fie pedepsită. Săvârșirea greșelilor trebuie să fiecorectată. Nelegiuirea care este în inima unui copil [2 5 0 ] trebuie să fieînfruntată și biruită de părinți și profesori. Greșeala trebuie să fie tratată cupromptitudine, înțelepciune, fermitate și hotărâre. Repulsia față de restricții,plăcerea îngăduinței de sine, indiferența față de lucrurile veșniciei trebuie să fietratate cu atenție. Dacă răul nu este smuls din rădăcini, sufletul va fi pierdut.Mai mult decât atât, acela care se hotărăște să meargă pe calea lui Satana vacăuta continuu să-i atragă și pe alții. Trebuie să ne străduim să supunem spiritul

lumesc din copii, încă din primii ani de viață.[574]

Nuiaua este uneori necesară. – Este posibil ca mama să întrebe: „Să nu-mipedepsesc niciodată copilul?”

Bătaia poate fi necesară atunci când celelalte metode eșuează. Totuși, mamasă nu folosească nuiaua, dacă este posibilă evitarea ei. Chiar când măsurile maiblânde se dovedesc ineficiente, pedeapsa care să-l facă pe copil să-și vină în firetrebuie să fie aplicată cu dragoste. În multe cazuri, o astfel de corecție va fisuficientă pentru viața întreagă, spre a-i arăta copilului că nu face bine.

Când ajunge să fie necesară, copilului să-i fie bine întipărit în minte căpedeapsa nu este aplicată pentru satisfacția părintelui sau pentru îngăduireaunei autorități arbitrare, ci pentru binele lui. El trebuie să fie învățat că oricegreșeală necorectată îi va aduce nefericire și-l va face neplăcut înaintea luiDumnezeu. Sub astfel de disciplină, copiii vor găsi cea mai mare fericire în

supunerea voinței lor față de voința Tatălui lor ceresc.[575]

Ca ultimă soluție. – De multe ori, veți constata că, dacă veți vorbi cubunătate cu copiii, nu va fi necesar să-i bateți. O asemenea metodă de a-i trata

îi va determina să aibă încredere în voi. Ei vă vor face să fiți confidenții lor. Vorveni la voi și vă vor spune: Am greșit azi [251] într-o anume situație și doresc sămă ierți și să-L rogi pe Dumnezeu să mă ierte. Am trecut prin experiențe caaceasta și știu… Sunt recunoscătoare că, atunci când au greșit, am avut curajulsă-i tratez cu fermitate, să mă rog cu ei și să le îndrept atenția la standardeleCuvântului lui Dumnezeu. Mă bucur că le-am prezentat făgăduințele adresate

celui biruitor și răsplătirile oferite celor credincioși.[576]

Nu loviți niciodată cu patimă. – Niciodată să nu-i dați copilului o palmăpătimașă, dacă nu vreți să învețe să se bată și să se certe. Ca părinți, voi stați în

locul lui Dumnezeu pentru copiii voștri, și trebuie să fiți atenți.[577]

Poate că va trebui să-i pedepsiți cu nuiaua. Uneori, lucrul acesta este esențial,dar amânați orice hotărâre de a proceda așa, până când vă veți clarifica în sineavoastră. Întrebați-vă: Mi-am supus eu comportamentul și voința față deDumnezeu? M-am pus eu în locul în care Dumnezeu să mă poată conduce, așaîncât să am înțelepciune, răbdare, bunătate și dragoste în felul de a-i trata pe

copiii încăpățânați din casa mea?[578]

Avertisment adresat unui tată impulsiv. – Frate L., ai luat în considerare ceeste un copil și încotro merge? Copiii tăi sunt membri mai tineri ai familieiDomnului – frați și surori dați în grija ta de Tatăl ceresc spre a-i instrui și educapentru cer. Când îi tratezi atât de aspru, cum ai făcut adesea, ții tu seamă căDumnezeu îți va cere socoteală pentru acest comportament? Tu nu trebuie să teporți atât de aspru cu copiii tăi. Un copil nu este un cal sau un câine pentru a-iporunci după voința ta dictatorială sau pentru a fi stăpânit în toateîmprejurările de un baston sau bici, ori prin loviri cu palma. Unii copii au o fireașa de defectuoasă, încât este [252] necesară aplicarea unei pedepse, dar prinacest fel de disciplină foarte multe cazuri ajung și mai rele…

Niciodată să nu ridici mâna spre a-i lovi pe copii, dacă nu poți să faci așaavând conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și dacă nu poți să-I ceribinecuvântarea asupra pedepsei pe care ești gata s-o aplici. Încurajează iubireaîn inima copiilor tăi. Prezintă-le motive înalte și corecte pentru cumpătare. Sănu lași impresia că ei trebuie să se supună autorității, pentru că aceasta estevoința ta despotică, pentru că ei sunt slabi, iar tu ești puternic, pentru că tu eștitatăl, iar ei copiii. Dacă vrei să-ți ruinezi familia, continuă s-o conduci prin

brutalitate și vei reuși cu siguranță.[579]

Nu amenința un copil care greșește. – Părinții n-au dat copiilor lor educațiacea mai bună. Adesea, ei manifestă aceleași nedesăvârșiri care sunt văzute încopiii lor. Ei mănâncă nepotrivit, și acest fapt solicită energiile lor nervoasepentru activitatea stomacului și nu au vitalitatea necesară în alte direcții. Ei nupot să-i stăpânească în mod corespunzător pe copiii lor, din cauza proprieinerăbdări, și nici nu-i pot învăța calea cea dreaptă. Poate că se poartă cu ei cuasprime și îi lovesc cu nerăbdare. Eu am spus că a-l amenința pe un copilînseamnă a băga două duhuri rele în el, în timp ce scoți afară pe unul. Dacă un

copil este rău, bătaia îl va face mai rău. Aceasta nu-l va supune.[580]

Mai întâi, discutați și rugați-vă. – Mai întâi, discutați cu copiii voștri,arătați-le cu claritate greșelile și întipăriți-le în minte că nu au păcătuit doarîmpotriva voastră, ci și împotriva lui Dumnezeu. Înainte de a-i corecta, rugați-vă cu ei, având inima plină de milă și tristețe pentru copiii voștri greșiți. Apoi,ei vor înțelege că nu îi pedepsiți [253], pentru că v-au deranjat sau pentru căvreți să vă descărcați nemulțumirea asupra lor, ci dintr-un simț al datoriei, spre

binele lor, iar ei vă vor iubi și vă vor respecta.[581]

Acea rugăciune va avea o asemenea impresie asupra lor, încât vor înțelege cănu sunteți nerezonabili. Dacă văd că sunteți rezonabili, veți câștiga o marebiruință. Aceasta este lucrarea care trebuie să fie îndeplinită în cercul familiilor

din zilele de pe urmă.[582]

Eficiența rugăciunii într-o criză provocată de disciplină. – Dacă greșesc,nu-i amenințați cu mânia lui Dumnezeu, ci aduceți-i înaintea lui Hristos în

rugăciune.[583]

Înainte de a-i produce copilului neascultător suferință fizică, dacă ești un tatăsau o mamă creștină, va trebui să-i arăți dragostea pe care o ai pentru el. Veiîngenunchea împreună cu el înaintea lui Dumnezeu și Îi vei prezentaRăscumpărătorului celui plin de compasiune cuvintele Sale: „Lăsați copilașii săvină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei”(Marcu 10,14). Această rugăciune va aduce îngerii în preajma voastră. Copilulnu va uita aceste experiențe, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va marca acestgen de educație, conducându-l la Hristos. Când copiii își dau seama că părinții

lor încearcă să-i ajute, își canalizează energiile în direcția cea bună”.[584]

Experiențe personale în disciplină. – Eu nu le-am îngăduit niciodatăcopiilor mei, când erau mici, să creadă că mă pot răni. De asemenea, am adusîn casa mea copii care veneau din alte familii, dar nu le-am îngăduit niciodatăsă creadă că pot să o rănească pe mama lor. Eu însămi, nu mi-am îngăduit săadresez cuvinte aspre sau să fiu nerăbdătoare și iritată față de copiii mei. Ei nuau reușit nici măcar o dată [254] să mă provoace să fiu furioasă. Când spiritulîmi era tulburat sau când simțeam că sunt provocată, spuneam: „Copii, vomlăsa lucrul acesta în pace acum, nu vom mai spune nimic despre el. După ce neliniștim, vom vorbi”. După tot acest timp de reflecție, spre seară, copiii selinișteau și puteam să-i tratez foarte bine….

Există o modalitate bună și una greșită. Nu am ridicat niciodată mâna lacopiii mei, înainte de a sta de vorbă cu ei, iar dacă le-a părut rău, dacă și-auînțeles greșeala (și întotdeauna au făcut așa, când le-am explicat și m-am rugatcu ei) și dacă au fost supuși (și întotdeauna au fost așa, când am procedatastfel), atunci am avut controlul asupra lor. Nu s-au purtat niciodată altfel.Când mă rugam cu ei, le părea nespus de rău pentru greșeală, mă îmbrățișau șiplângeau…

În corectarea copiilor mei, nu mi-am îngăduit nici măcar să-mi schimb tonulvocii. Când vedeam ceva greșit, așteptam până trecea „agitația”, iar după ce leofeream posibilitatea să reflecteze și se rușinau, mă ocupam de ei. Dacă leacordam o oră sau două să se gândească la aceste lucruri, ei se rușinau. Eumergeam întotdeauna deoparte și mă rugam. Nu vorbeam cu ei imediat cândgreșeau.

După ce îi lăsam singuri un timp, ei veneau să stea de vorbă cu mine. „Eibine”, spuneam eu, „vom aștepta până deseară”. Atunci, ne rugam împreună și,după aceea, le spuneam că și-au rănit propriul suflet și L-au întristat pe Duhul

lui Dumnezeu prin comportamentul lor greșit.[585]

Luați-vă timp pentru rugăciune. – Când m-am simțit iritată și am fostispitită să rostesc cuvinte de care mi-ar fi fost rușine, [255] am preferat să tac,să ies imediat din cameră și să-L rog pe Dumnezeu să-mi dea răbdare pentru a-i învăța pe copii. Apoi, am putut să mă întorc, să stau de vorbă cu ei și să lespun că nu trebuie să repete această greșeală. Putem să procedăm în felulacesta, ca să nu-i provocăm pe copii la mânie. Trebuie să vorbim cu bunătate și

răbdare, aducându-ne aminte fără încetare cât de îndărătnici suntem și cumdorim să fim tratați de Tatăl nostru ceresc.

Acestea sunt lecțiile pe care trebuie să le învățați voi, părinții, și după ce leveți învăța, veți fi cei mai buni elevi în școala lui Hristos, iar copiii voștri vor ficei mai buni copii. În felul acesta, puteți să-i învățați să-L respecte peDumnezeu și să asculte de Legea Sa, pentru că le veți acorda o călăuzireexcelentă. Dacă procedați așa, veți crește pentru societate niște copii care vor fio binecuvântare pentru toți cei din jurul lor. Îi veți pregăti să fie colaboratori cu

Dumnezeu.[586]

Durerea disciplinei poate să fie urmată de bucurie. – Modalitatea corectăde a înfrunta încercarea nu este aceea de a căuta să o evităm, ci aceea de a nefolosi de ea. Acest lucru se aplică oricărei discipline, atât celei timpurii, cât șicelei de mai târziu. Neglijarea educației copilului când e mic și întărirea în timpa tendințelor greșite fac mult mai dificilă educarea lui de mai târziu și, deasemenea, fac disciplinarea lui să fie mult prea adesea un proces dureros. Oricâtde dureros ar fi pentru firea lui să i se refuze dorințele și înclinațiile firești,durerea trebuie să fie trecută cu vederea, având în vedere o bucurie mai mare.

Copilul și tânărul să fie învățați că fiecare greșeală corectată sau fiecaredificultate învinsă, ajunge o treaptă spre lucruri mai bune și tot mai bune.Acestea sunt experiențele prin care au ajuns la succes toți aceia care și-au făcut

viața vrednică de trăit.[587] [256]Urmați manualul divin. – Părinții care își cresc copiii corespunzător au

nevoie de înțelepciune din cer, pentru a acționa cu pricepere în toate lucrurile

legate de disciplina din cămin.[588]

Biblia este un îndrumător în tratarea copiilor. Dacă doresc, părinții pot săgăsească o cale pentru educația și creșterea copiilor lor, așa încât să nu facănicio greșeală… Când acest manual este urmat, în loc de a le acorda oîngăduință nelimitată copiilor lor, părinții vor folosi mai adesea pedeapsa. Înloc de a fi orbi la greșelile lor, la temperamentul lor pervertit și în loc de a fiatenți doar la calitățile lor, vor avea un discernământ clar și vor vedea lucrurileîn lumina Bibliei. Ei vor ști că trebuie să le poruncească acestor copii să meargă

pe calea cea bună.[589]

Dumnezeu nu poate să ia niște răzvrătiți în Împărăția Sa. Prin urmare, El

face din ascultarea față de poruncile Sale o condiție specială. Părinții să-i învețecu atenție pe copiii lor ce spune Domnul. Astfel, Dumnezeu le va arăta îngerilor

și oamenilor că va ridica un zid de apărare în jurul poporului Său.[590]

Partea voastră și partea lui Dumnezeu. – Părinți, după ce v-ați îndeplinitdatoria cu conștiinciozitate, folosindu-vă toate puterile, puteți să-I cerețiDomnului cu credință să facă pentru copiii voștri lucrul pe care voi nu puteți

să-l faceți.[591]

După ce v-ați făcut datoria față de copii cu credincioșie, aduceți-i laDumnezeu și cereți-I să vă ajute. Spuneți-I că v-ați făcut partea, și apoi cereți-Ilui Dumnezeu cu credință să-Și facă partea, pe care voi nu sunteți în stare să ofaceți. Cereți-I să stăpânească înclinațiile lor, să-i facă blânzi și duioși, prinDuhul Său Sfânt. El va asculta rugăciunea voastră. Lui Dumnezeu îi place sărăspundă la rugăciunile voastre. În Cuvântul Său, El v-a poruncit să-i corectațipe copiii voștri, „să [257] nu cruțați nuiaua”, iar Cuvântul Său trebuie să fie

respectat în această privință.[592]

CAPITOLUL 45

CU DRAGOSTE ȘI FERMITATEDouă căi și sfârșitul lor. – Există două căi de a-i trata pe copii – ele diferă

mult din punct de vedere al principiului și al rezultatelor. Credincioșia șidragostea, unite cu înțelepciunea și fermitatea, în conformitate cu învățăturileCuvântului lui Dumnezeu, vor aduce fericire în viața aceasta și în viața veșnică.Neglijarea datoriei, îngăduința neînțeleaptă, lipsa restricțiilor și a corectăriinebuniilor tinereții vor avea ca rezultat nefericirea și, în cele din urmă, ruina

pentru copii și dezamăgire și necaz pentru părinți.[593]

Iubirea are o soră geamănă, care este datoria. Iubirea și datoria stau umărlângă umăr. Manifestarea iubirii, în timp ce datoria este neglijată, îi va face pecopii încăpățânați, neascultători, capricioși și îndărătnici. Dacă datorianeînduplecată nu este susținută de iubirea care îmblânzește și câștigă sufletul,se va obține un rezultat asemănător. Datoria și iubirea trebuie să se

întrepătrundă pentru o bună disciplinare a copiilor.[594]

Greșelile necorectate aduc nefericirea. – Ori de câte ori este necesar cadorințele copilului să fie refuzate sau este necesar să se treacă peste voința lui, eltrebuie să fie convins cu seriozitate că acest lucru nu se face pentru a le dasatisfacție părinților sau pentru a exercita o autoritate arbitrară, ci numai pentrubinele lui. El trebuie să fie învățat că fiecare greșeală necorectată îi va aduce luiînsuși nefericire și nu-I va fi pe plac lui Dumnezeu. Astfel disciplinați, copiii vordescoperi că fericirea lor cea mai mare constă în supunerea propriei voințe față

de voința Tatălui lor ceresc.[595]

Tinerii care își urmează impulsurile și înclinația [259] nu pot avea fericirea

adevărată în viața aceasta, iar în cele din urmă, vor pierde viața veșnică.[596]

Bunătatea să fie legea căminului. – Metoda de guvernare a lui Dumnezeueste un exemplu pentru modul în care trebuie să fie educați copiii. În lucrareaDomnului, nu există oprimare și nu trebuie să existe nici în cămin, nici înșcoală. Nici părinții și nici educatorii nu trebuie să admită ca nerespectareacuvântului lor să fie ignorată. Dacă ei nu-i îndreaptă pe copii atunci când facrău, Dumnezeu le va cere socoteală pentru această neglijare. Trebuie să fie însăatenți la admonestări. Blândețea să fie legea în cămin și în școală. Copiii să fieînvățați să respecte Legea Domnului, și să fie împiedicați de la săvârșirea răului

printr-o influență iubitoare.[597]

Luați în considerare ignoranța copiilor. – Tați și mame, voi trebuie săreprezentați atitudinea lui Dumnezeu în cămin. Să cereți ascultare, dar nuprintr-o furtună de cuvinte, ci într-o modalitate binevoitoare și iubitoare.Trebuie să fiți așa de plini de simpatie, încât copiii voștri să se simtă atrași de

voi.[598]

Fiți plăcuți în cămin. Abțineți-vă să rostiți vreun cuvânt care să stârnească untemperament nesfânt. Porunca divină este: „Părinților, nu întărâtați la mânie pecopiii voștri”. Nu uitați că acești copii sunt mici și fără experiență. Când îi

stăpâniți și îi disciplinați, fiți fermi, dar buni.[599]

Copiii nu deosebesc întotdeauna binele de rău, iar când greșesc, adesea sunt

tratați cu asprime, în loc de a fi învățați cu bunătate.[600]

În Cuvântul lui Dumnezeu nu se află nici o aprobare a asprimii, a asupririipărintești sau a neascultării copiilor. Atât în viața căminului, cât și înguvernarea popoarelor, Legea lui Dumnezeu izvorăște dintr-o inimă plină de o

iubire infinită.[601] [260]Simpatia față de un copil nepromițător. – Văd că este necesar ca părinții să-

i trateze cu înțelepciunea lui Hristos pe copiii lor greșiți… Tocmai ceinepromițători sunt aceia care au nevoie de răbdarea și bunătatea cea mai mareși de simpatia cea mai duioasă. Totuși, mulți părinți dau pe față un spirit rece șinemilos, care nu-i va conduce niciodată la pocăință pe cei greșiți. Inimapărinților să fie sensibilizată de harul lui Hristos, iar această iubire va găsi o cale

spre inimă.[602]

Regula Mântuitorului. – „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi lafel” (Luca 6,31) – trebuie să fie regula tuturor celor care își asumă lucrarea deeducare a copiilor și tinerilor. Ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului,împreună moștenitori cu noi ai darului vieții. Regula lui Hristos trebuie să fierespectată cu sfințenie față de cei mai neascultători, mai mici și mai defectuoși,

și chiar față de cei greșiți și răzvrătiți.[603]

Ajutați-i pe copii să biruiască. – Dumnezeu are o grijă duioasă față de copii.El vrea ca ei să câștige biruințe în fiecare zi. Să ne străduim cu toții să-i ajutămpe copii să fie biruitori. Nu îngăduiți să fie ofensați de fiecare membru al

propriei familii. Nu îngăduiți ca propriile fapte și cuvinte să fie de așa natură,încât copiii voștri să fie întărâtați la mânie. Totuși, când greșesc, trebuie să fie

disciplinați și corectați cu credincioșie.[604]

Lăudați ori de câte ori este posibil. – Lăudați-i pe copii când fac binele,pentru că o apreciere înțeleaptă le este de un ajutor la fel de mare, ca și celormai în vârstă și mai înțelegători. Fiți buni și duioși, manifestând politețecreștină, mulțumindu-le și apreciindu-i pe copiii voștri pentru ajutorul pe care

vi-l dau.[605]

Fiți plăcuți. Nu rostiți cuvinte pătimașe, cu voce puternică. [261] Când îidisciplinați pe copiii voștri, punându-le restricții, fiți fermi, dar buni.Încurajați-i să-și facă datoria ca membri ai familiei. Exprimați-vă prețuirea

pentru eforturile pe care le fac spre a-și stăpâni înclinația de a greși.[606]

Fiți exact ce doriți să fie copiii voștri când vor avea în grijă propriile familii.

Vorbiți așa cum doriți să vorbească ei.[607]

Stăpâniți-vă tonul vocii. – Vorbiți întotdeauna cu o voce liniștită, serioasă,fără nici o urmă de patimă. Aceasta nu este necesară pentru a obține ascultarea

promptă. [608]

Tați și mame, voi sunteți responsabili pentru copiii voștri. Fiți atenți la ceinfluențe îi expuneți. Nu vă pierdeți capacitatea de a-i influența spre bine, dincauza certurilor și a nervozității. Voi trebuie să-i îndrumați, nu să le stârnițipatimile. Oricare ar fi provocarea, asigurați-vă că tonul vocii voastre nutrădează nici o iritare. Nu-i lăsați pe copii să vadă la voi o manifestare a luiSatana. Acest lucru nu vă va ajuta să-i educați și să-i pregătiți pe copiii voștri

pentru viața veșnică.[609]

Dreptatea să fie împletită cu mila. – Dumnezeu este Legiuitorul șiÎmpăratul nostru, iar părinții trebuie să se supună conducerii Sale. Aceastăconducere interzice orice oprimare din partea părinților și orice neascultare dinpartea copiilor. Domnul este plin de bunătate, milă și adevăr. Legea Sa estesfântă, dreaptă și bună și trebuie să fie respectată atât de părinți, cât și de copii.Regulile care trebuie să reglementeze viața părinților și a copiilor vin dintr-oinimă plină de iubire infinită, iar binecuvântările îmbelșugate ale lui Dumnezeuvor veni peste părinții care aplică Legea Sa în căminul lor și asupra copiilor care

o respectă. Influența combinată a milei și a dreptății trebuie să fie simțită.„Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută”. Familiilecare se supun [262] acestei discipline vor merge pe calea Domnului spre a face

dreptate și judecată.[610]

Părintele care îngăduie ca modalitatea lui de a conduce să ajungă despoticăsăvârșește o greșeală îngrozitoare. El nu greșește doar față de copiii lui, ci și fațăde sine, înăbușind în inima lor tânără dragostea care ar putea să se reverse princuvinte și fapte afectuoase. Bunătatea, răbdarea și iubirea manifestate față decopii vor fi reflectate înapoi asupra părinților. Ce seamănă aceea vor culege…

Când vă străduiți să faceți dreptate, nu uitați că ea are o soră geamănă – mila.

Cele două stau umăr lângă umăr și nu trebuie să fie separate.[611]

Asprimea stârnește spiritul de luptă. Sfat adresat părinților aspri. – Dacănu sunt amestecate cu iubirea, asprimea și dreptatea nu-i vor determina pecopiii voștri să facă binele. Observați cât de repede este stârnit în ei spiritul deluptă. Există o cale mai bună decât constrângerea pentru a-i conduce.Dreptatea are o soră geamănă – dragostea. Dragostea și dreptatea să-și deamâinile în tot ce faceți pentru a-i conduce pe copii, iar ajutorul lui Dumnezeuva coopera în mod sigur cu eforturile voastre. Domnul, Mântuitorul vostru celbun, dorește să vă binecuvânteze și să vă dea gândul Său, harul Său, mântuirea

Sa, ca să aveți un caracter pe care Dumnezeu să-l poată aproba.[612]

Autoritatea părinților trebuie să fie absolută, totuși, să nu se abuzeze de ea. Înconducerea copiilor săi, tatăl să nu fie stăpânit de capriciu, ci de standardulBibliei. Când își îngăduie să fie controlat de propriile trăsături aspre de caracter,

el ajunge un despot.[613]

Mustrați, dar cu o duioșie plină de dragoste. – Fără îndoială că veți vedeagreșeli și îndărătnicie la copiii voștri. Unii părinți vă vor spune că ei le vorbesc[263] copiilor lor și că îi pedepsesc, dar nu pot vedea nici un rezultat bun.Acești părinți să încerce metode noi. În conducerea familiei, să împleteascăbunătatea și dragostea, și totuși să fie neclintiți ca o stâncă în susținerea

principiilor corecte.[614]

Nimeni dintre cei care se ocupă de tineri să nu aibă o inimă de piatră, ci săfie iubitori, duioși, miloși, amabili, atrăgători și prietenoși, și totuși să știe cămustrările trebuie să fie adresate și că până și cearta este necesară pentru a

întrerupe săvârșirea unui rău.[615]

Sunt îndrumată să le spun părinților: Ridicați standardul de comportamentdin căminele voastre. Învățați-i pe copiii voștri să asculte. Conduceți-i prininfluența combinată a dragostei și autorității creștinești. Viața voastră să fie deașa fel, încât să se vorbească despre voi cuvintele de apreciere care au fostvorbite despre Corneliu, despre care se spune că era „temător de Dumnezeu,

împreună cu toată casa lui”.[616]

Nu exercitați nici asprime, nici îngăduință excesivă. – Nu avem nici osimpatie față de acel fel de disciplină care îi va descuraja pe copii prin mustrăriaspre sau care îi va irita prin corectări pătimașe, pentru ca apoi, cândimpulsurile se schimbă, părinții să-i liniștească prin săruturi sau să le facă răuprin satisfacții dăunătoare. Îngăduința excesivă și asprimea necuvenită să fieevitate în aceeași măsură. Deși vigilența și fermitatea sunt de nelipsit, tot așasunt și simpatia și duioșia. Părinți, nu uitați că aveți de a face cu niște copii careluptă cu ispita și că le este tot așa de greu ca și adulților să se împotriveascăacestor îndemnuri rele. Copiii care doresc cu adevărat să facă binele pot să deagreș din nou și din nou și, tot așa de adesea, au nevoie de încurajare laperseverență și hotărâre. Vegheați cu atenție și rugăciune asupra lucrurilor carese petrec în mintea lor tânără. [264] Întăriți fiecare îndemn bun și încurajați

fiecare faptă nobilă.[617]

Păstrați o fermitate constantă și un control lipsit de patimă. – Copiii au ofire sensibilă, iubitoare. Ei sunt ușor de mulțumit și pot fi făcuți fericiți cuușurință. Printr-o disciplinare blândă în cuvinte și fapte, mamele pot să-i legepe copii de inimile lor. Este o mare greșeală să arăți severitate și să fii pretențioscu copiii. O fermitate constantă și stăpânirea de sine lipsită de patimă suntnecesare pentru disciplina oricărei familii. Spune ce ai de spus cu calm,acționează după ce ai gândit în prealabil și împlinește neabătut ce spui.

Va merita să arăți afecțiune în relațiile cu copiii tăi. Nu-i respinge prin lipsade simpatie față de joaca, bucuriile și întristările lor. Nu lăsa niciodată să ți se

strângă încruntarea pe frunte, sau să-ți scape de pe buze un cuvânt aspru.[618]

Chiar și bunătatea trebuie să aibă limitele ei. Dacă autoritatea nu estesusținută printr-o severitate fermă, va fi întâmpinată de mulți cu batjocură șiîmpotrivire. Așa-numita bunătate și indulgența manifestate de părinți și

educatori față de tineri sunt cel mai mare rău care poate veni asupra lor.

Fermitatea, hotărârea și cerințele pozitive sunt esențiale în fiecare familie.[619]

Aduceți-vă aminte de propriile greșeli. – Tatăl și mama să nu uite că eiînșiși sunt doar niște copii mari. Deși pe calea lor a strălucit o mare lumină șiau o experiență îndelungată, totuși, cât de ușor sunt stârniți la invidie, gelozie șibănuială rea. Ei trebuie să învețe din propriile greșeli să-i trateze cu blândețe pe

copiii lor care greșesc.[620]

Uneori, poate că vă deranjează când copiii voștri fac altfel decât le-ați spus.Totuși, [265] v-ați gândit vreodată de câte ori faceți voi altfel decât v-a poruncit

Domnul?[621]

Cum să câștigați dragostea și încrederea. – Există pericolul ca, atât părinții,cât și educatorii să dicteze în exces, dar nu reușesc să intre într-o relație decomuniune cu copiii sau elevii lor. Ei sunt adeseori prea rezervați și își exercităautoritatea într-o modalitate rece, lipsită de simpatie, care nu poate cuceriinima copiilor și a elevilor. Dacă i-ar strânge pe copii în jurul lor, le-ar arăta căîi iubesc și ar manifesta interes față de tot ce fac ei, inclusiv față de jocurile lor,uneori chiar fiind ca niște copii printre ei, educatorii i-ar face foarte fericiți,câștigându-le dragostea și încrederea, iar copiii vor învăța mai repede să le

respecte și să le iubească autoritatea.[622]

Căutați să-L imitați pe Hristos. – El [Hristos] S-a identificat cu cei umili,nevoiași și suferinzi. El i-a luat în brațele Sale pe copilași și a coborât la nivelultinerilor. Marea iubire a inimii Sale a putut cuprinde necazurile și nevoile lor șiS-a bucurat de fericirea lor. Spiritul Lui obosit de forfota și învălmășealaorașului aglomerat, extenuat de asocierea cu oameni vicleni și ipocriți, a găsitodihnă și pace în societatea copiilor nevinovați. El nu i-a refuzat niciodată înprezența Sa. Maiestatea cerului a binevoit să răspundă la întrebările lor și asimplificat învățăturile Sale importante, spre a veni în întâmpinarea înțelegeriilor copilărești. El a sădit semințele adevărului în tânăra lor minte aflată îndezvoltare, care aveau să răsară și să producă o recoltă bogată în anii de mai

târziu.[623] [266]Un tânăr care a greșit are nevoie de simpatie. – Am citit scrisorile tale cu

interes și simpatie. Aș dori să-ți spun că fiul tău are nevoie acum de un tată, așacum nu a avut nevoie niciodată mai înainte. El a greșit și tu știi acest lucru, iar

el știe că tu știi. Cuvintele pe care i le-ai adresat pe când era nevinovat, fără a fiîn pericolul de a avea rezultate rele, acum i s-ar părea ca o lipsă de bunătate și arfi tăioase ca un cuțit… Știu că părinții simt rușinea greșelii unui copil care i-adezonorat foarte tare, dar oare cel greșit rănește și îndurerează inima unuipărinte pământesc mai mult decât rănim noi, ca niște copii ai lui Dumnezeu,inima Tatălui ceresc, care ne-a dăruit și continuă să ne dăruiască dragostea Sa,invitându-ne să ne întoarcem și să ne pocăim de păcatele noastre, ca să neierte?

Nu-ți retrage dragostea acum. El are nevoie de acea dragoste și simpatie maimult ca niciodată înainte. Când alții îl privesc cu răceală și interpretează însensul cel mai rău greșelile băiatului tău, oare tatăl și mama nu ar trebui să sestrăduiască plini de duioșie și milă să îndrume pașii lui pe căi sigure? Nucunosc caracterul păcatelor fiului tău, dar sunt sigură că oricare ar fi, nici uncomentariu rostit de buze omenești, nici o insistență exercitată prin fapteleacelora care cred că fac dreptate să nu te determine să ai un comportament pecare fiul tău poate să-l interpreteze ca și când te-ai simți prea dezonorat șiînjosit, ca să-i mai acorzi vreodată încrederea și să-i ierți nelegiuirile. Nimic sănu te facă să-ți pierzi speranța, nimic să nu te împiedice să ai dragoste și duioșiefață de cel greșit. Tocmai pentru că a greșit, el are nevoie de tine și vrea ca tatălși mama lui să-l ajute să scape din capcana lui Satana. Cuprinde-l cu legăturileiubirii și ale credinței și adu-l la Mântuitorul cel milos, amintindu-i că există[267] Cineva care este interesat de el, chiar mai presus de tine. …

Nu vorbi despre descurajare și disperare. Vorbește despre curaj. Spune-i căpoate să-și revină, că voi, ca tată și mamă, îl veți ajuta să primească ajutorulceresc pentru a-și pune picioarele pe Stânca neclintită, Hristos Isus, spre a găsiîn Isus o susținere sigură și o putere care nu dă greș. Dacă greșeala lui ar fi chiarașa de gravă, presiunile exercitate continuu asupra fiului tău nu-l vor ajuta.Pentru a-i salva sufletul de moarte și a-l feri să săvârșească o mulțime de păcate,

este nevoie de un comportament corect.[624]

Cereți ajutorul divin pentru a birui un temperament repezit. – Aș dori să-i spun fiecărui tată și fiecărei mame: Dacă aveți un temperament repezit, cerețiajutorul lui Dumnezeu spre a-l birui. Când sunteți provocați la nerăbdare,mergeți în cămăruța voastră, îngenuncheați și cereți-I lui Dumnezeu să vă ajute

să aveți o influență bună asupra copiilor voștri.[625]

Mamelor, când cedați nerăbdării și îi tratați cu asprime pe copiii voștri, voinu învățați de la Hristos, ci de la un alt stăpân. Isus spune: „Luați jugul Meuasupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, șiveți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcinaMea este ușoară”. Când constatați că lucrarea voastră este grea, când vă plângețide dificultăți și încercări, când spuneți că nu aveți putere să vă împotrivițiispitei, că nu puteți să biruiți nerăbdarea și că viața de credință este o lucrareanevoioasă, fiți siguri că nu purtați jugul lui Hristos. Voi purtați jugul unui alt

stăpân.[626]

Copiii să reflecte chipul divin. – Biserica are nevoie de oameni cu un spiritblând și liniștit, care sunt îndelung răbdători. Ei trebuie să învețe aceste atributeîn modalitatea în care își tratează familiile. [268] Părinții să se gândească lainteresele veșnice ale copiilor lor mai mult decât la confortul lor prezent. Să-iconsidere pe copiii lor ca fiind niște membri mai tineri ai familiei Domnului,să-i educe și să-i disciplineze într-o asemenea modalitate, încât să-i determine

să reflecte chipul divin.[627]

SECȚIUNEA A XI-A

DISCIPLINA GREȘITĂCAPITOLUL 46

DAUNELE ÎNGĂDUINȚEIAdevărata iubire nu este îngăduitoare. – Iubirea este cheia inimii unui

copil, dar iubirea care îi determină pe părinți să fie îngăduitori cu copiii lor înîmplinirea dorințelor lor păcătoase nu este o iubire care va contribui la binelelor. Dragostea cea mai serioasă, care izvorăște din dragostea lui Isus, îi va faceîn stare pe părinți să exercite o autoritate înțeleaptă și să ceară ascultarepromptă. Inima părinților și inima copiilor trebuie să fie sudate, așa încât, cafamilie, să poată fi un mijloc prin care să se reverse înțelepciunea, virtutea,

răbdarea, bunătatea și iubirea.[628]

Prea multă libertate produce fii risipitori. – Motivul pentru care copiii nuajung evlavioși este acela că li se acordă prea multă libertate. Voința șiînclinațiile lor sunt tratate cu îngăduință… Mulți fii risipitori ajung astfel dincauza îngăduinței din cămin, deoarece părinții lor nu au fost niște împlinitori aiCuvântului. Scopul și voința părinților trebuie să fie susținute de principiisfințite, neclintite și neabătute. Consecvența și dragostea să fie întărite printr-

un exemplu iubitor și consecvent.[629]

Cu cât îngăduința este mai mare, cu atât conducerea este mai dificilă. –Părinți, faceți din cămin un loc fericit pentru copiii voștri. Totuși, lucrul acestanu înseamnă că trebuie să-i tratați cu îngăduință. Cu cât îngăduința este maimare, cu atât vor fi mai greu de condus și cu atât mai dificil va fi pentru ei sătrăiască o viață nobilă și curată, când vor pleca în lume. Dacă le îngăduiți săfacă tot ce le place, curăția și trăsăturile plăcute ale caracterului lor vor dispărearepede. Învățați-i să asculte. Faceți-i să înțeleagă faptul că autoritatea voastrătrebuie să fie respectată. [272] Acest lucru ar putea să pară că le aduce o mică

nefericire acum, dar îi va scuti de multă nefericire în viitor.[630]

A-l trata cu îngăduință pe copil când este mic și greșește este un păcat.

Copilul să fie ținut sub stăpânire.[631]

Dacă li se îngăduie să facă tot ce vor, copiii lor se vor obișnui cu ideea cătrebuie să fie așteptați, îngrijiți, îngăduiți și distrați. Ei cred că dorințele și

voința lor vor trebui să fie satisfăcute.[632]

Oare [mama] nu ar trebui să-l lase pe copil să-și împlinească voia din când încând, să facă exact ce dorește, să-i îngăduie să fie neascultător? Cu siguranță nu,

pentru că, tot așa de sigur, ea îl lasă pe Satana să-și înfigă steagul demonic încasa ei. Ea trebuie să ducă lupta pe care copilul nu poate să o ducă singur.Lucrarea ei este să-l respingă pe diavolul, să-L caute pe Dumnezeu cu stăruință

și să nu-l lase niciodată pe Satana să-i ia copilul din brațe.[633]

Îngăduința provoacă neliniște și nemulțumire. – În unele familii, dorințelecopilului sunt lege. Tot ce dorește îi este dat. Tot ce nu-i place este încurajat sănu-i placă. Se presupune că aceste îngăduințe îl vor face fericit, dar tocmai ele îlfac să fie neliniștit, nemulțumit și nesatisfăcut de nimic. Îngăduința îi stricăapetitul pentru o hrană simplă și sănătoasă, pentru o folosire simplă șisănătoasă a timpului, iar satisfacerea dorințelor va tulbura caracterul atât

pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie.[634]

Elisei a mustrat lipsa de respect. – Ideea că trebuie să ne supunem căilorperverse ale copiilor este o greșeală. Chiar la începutul lucrării sale, Elisei a fostbatjocorit și luat în derâdere de tinerii din Betel. El a fost un om de o marebunătate, dar Duhul lui Dumnezeu l-a obligat [273] să pronunțe un blestemasupra acestor batjocoritori. Ei auziseră de luarea la cer a lui Ilie și au făcut dinacest eveniment solemn un subiect de batjocură. Elisei a arătat că nu trebuia săfie luat în bătaie de joc de bătrân sau de tânăr în chemarea sa sfântă. Când i-auspus că ar face mai bine dacă ar urca așa cum a făcut Ilie, el i-a blestemat înNumele Domnului. Teribila judecată care a venit asupra lor a fost de laDumnezeu.

După aceasta, Elisei n-a mai avut nici un necaz în misiunea lui. Timp decincizeci de ani, el a intrat și a ieșit pe poarta cetății Betel și a umblat încoace șiîncolo, de la o cetate la alta, trecând prin mulțimi de tineri dintre cei maiobraznici, leneși și desfrânați, dar nimeni nu și-a mai bătut joc de el sau să râdă

de poziția lui de profet al Celui Preaînalt.[635]

Nu cedați la insistențe. – În ziua judecății, părinții vor avea mult de datsocoteală pentru îngăduința nelegiuită manifestată față de copiii lor. Mulți lesatisfac orice dorință nerezonabilă, pentru că în acest fel este mai ușor săscape de insistențele lor supărătoare. Un copil trebuie să fie educat, așa încât

refuzul să fie primit cu un spirit bun și acceptat ca fiind definitiv.[636]

Nu-l credeți pe copilul vostru mai mult decât pe alții. – Părinții să nutreacă ușor peste păcatele copiilor lor. Când unii prieteni credincioși le arată

aceste păcate, părintele să nu considere că drepturile lui sunt călcate și că esteofensat personal. Obiceiurile fiecărui tânăr și ale fiecărui copil afecteazăbunăstarea întregii societăți. Comportamentul greșit al unui tânăr îi poate duce

pe mulți pe o cale rea.[637]

Nu le îngăduiți copiilor voștri să vadă că voi credeți declarațiile lor mai multdecât pe cele ale creștinilor mai în vârstă. Nu puteți să le faceți un rău mai mareca acesta. Când spuneți, îi cred pe copiii mei [274] mai mult decât pe aceiadespre care am dovezi că sunt copii ai lui Dumnezeu, voi îi încurajați să-și

formeze obiceiul de a minți.[638]

Moștenirea unui copil răsfățat. – Este imposibil de zugrăvit răul ce rezultădin faptul de a-l lăsa pe copil în voia lui. Este posibil ca, mai târziu, întâlnindrealitatea, unii dintre cei care s-au rătăcit din cauza neglijării lor în copilărie să-și vină în fire, dar mulți sunt pierduți pentru totdeauna, pentru că, în copilăriași tinerețea lor, au primit doar o educație parțială, unilaterală. Copilul astfelfrustrat are un greu handicap de trecut în viață. În încercări, dezamăgiri, ispite,el va urma propria voință nesupusă și greșit orientată. Copiii care n-au fostniciodată învățați să asculte vor avea niște caractere slabe, impulsive. Ei caută săse impună, dar nu știu să fie supuși. Ei nu au putere morală pentru a-și stăpânipornirile rele, pentru a-și corecta obiceiurile proaste sau pentru a-și supunedorințele necontrolate. Neajunsurile datorate unei copilării lipsite de disciplinăajung moștenirea omenirii. Mintea astfel pervertită poate foarte greu să

discearnă între adevăr și minciună.[639]

CAPITOLUL 47

REZULTATELE UNEI DISCIPLINELIPSITE DE EXIGENȚĂ

Educația greșită afectează întreaga viață religioasă. – Împotriva părințilorcare nu și-au educat copiii să fie temători de Dumnezeu, ci le-au îngăduit săajungă la maturitate nedisciplinați și nestăpâniți, este adresat un blestem. Întimpul propriei copilării, lor li s-a îngăduit să-și manifeste pasiunea șiîndărătnicia și să acționeze din impuls, iar ei aduc același spirit în căminul lor.Au un temperament defectuos și conduc cu patimă. Chiar și după ce L-auprimit pe Hristos, ei nu și-au biruit pasiunile cărora li s-a permis să conducă îninima lor când erau copii. Ei poartă în întreaga lor viață religioasă rezultateleeducației din copilărie. Lucrarea cea mai dificilă este aceea de a îndepărtaimpresiile lăsate asupra copilului, pentru că ziua bună se cunoaște dedimineața. Dacă astfel de părinți primesc adevărul, au de dus o luptă grea. Eipot să aibă un caracter schimbat, dar întreaga lor experiență religioasă esteafectată de disciplina lipsită de exigență, la care au fost supuși în anii copilăriei.Iar copiii lor vor trebui să sufere din cauza educației lor deficitare, deoarece

amprenta greșelilor lor se transmite până la a treia și a patra generație.[640]

Elii din zilele noastre. – Când părinții aprobă și, în felul acesta, perpetueazăgreșelile copiilor lor, asemenea lui Eli, cu siguranță că Dumnezeu îi va duce însituația în care să vadă că nu au distrus doar propria influență, ci și influențatinerilor pe care ar fi trebuit să-i disciplineze… Ei vor avea de învățat lecții

amare.[641] [276]Oh, dacă Elii din zilele noastre, care se află pretutindeni, scuzând

îndărătnicia copiilor lor, și-ar afirma cu promptitudine autoritatea dată deDumnezeu, de a le pune restricții și de a-i corecta pe copii! Părinții și tutoriicare trec cu vederea și scuză păcatul celor aflați în grija lor să-și aducă amintecă, în felul acesta, contribuie la aceste greșeli. Dacă, în locul unei îngăduințenelimitate, nuiaua ar fi fost folosită mai des, nu cu pasiune, ci cu dragoste și

rugăciune, am vedea familii mai fericite și o stare mai bună a societății.[642]

Neglijența lui Eli îi este înfățișată cu claritate fiecărui tată și fiecărei mamedin țară. Ca rezultat al iubirii lui nesfințite sau a lipsei lui de dispoziție pentru aface o datorie neplăcută, el a cules un rod al nelegiuirii în fiii lui perverși. Atât

părintele care a îngăduit nelegiuirea, cât și copiii care au săvârșit-o au fostvinovați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu a vrut să accepte nici o jertfă pentru

păcatul lor.[643]

Societatea este blestemată prin caracterele deficitare. – Oh! Când vor fipărinții înțelepți? Când vor vedea și își vor da seama de urmările neglijenței lorîn a cere ascultare și respect în conformitate cu învățăturile Cuvântului luiDumnezeu? Rezultatele acestei educații lejere se văd la copiii care merg în lumeși își asumă rolul de conducători ai propriilor familii. Ei perpetuează greșelilepărinților lor. Trăsăturile lor deficitare se manifestă fără nici o reținere, iar ei letransmit altora gusturile, obiceiurile și temperamentele lor greșite, pe care le-aulăsat să se dezvolte în propriul caracter. În felul acesta, în loc de a fi o

binecuvântare, ei ajung să fie un blestem pentru societate.[644]

Nelegiuirea care există în lumea de astăzi își are originea în neglijențapărinților de a se disciplina pe ei înșiși și pe [277] copiii lor. Mii și mii deoameni ajung victime ale lui Satana, din cauza modalității neînțelepte în care aufost educați în copilărie. Dumnezeu mustră cu asprime această educație greșită.[645]

Slăbirea controlului asupra copiilor. – Copiii care sunt conduși greșit, carenu sunt educați să asculte și să respecte se alătură lumii și îi subjugă pe părinți,determinându-i să facă tot ce doresc ei. Prea adesea, tocmai în perioada cândcopiii ar trebui să arate un respect și o ascultarea necondiționată față de sfatulpărinților lor, părinții încetează să-i țină în frâu. Acești părinți, care pânăatunci au fost niște exemple strălucite de evlavie consecventă, ajung să fieconduși de copiii lor. Fermitatea lor dispare. Părinții care au purtat crucea luiHristos și au păstrat cu toată hotărârea trăsăturile caracterului Domnului Isus

ajung să fie conduși de copiii lor pe căi discutabile și nesigure.[646]

Îngăduința față de copiii mai mari. – Tații și mamele care ar trebui să-șiînțeleagă responsabilitatea încetează să exercite o disciplină strictă spre a sepotrivi înclinațiilor copiilor lor care cresc. Voința copilului este o legerecunoscută. Mamele care au fost hotărâte, consecvente și neclintite înrespectarea principiilor și în păstrarea simplității și a credincioșiei ajung să fieîngăduitoare pe măsură ce fiii și fiicele lor se apropie de maturitate. Dindragoste pentru paradă, ele îi dăruiesc cu propriile mâini pe copiii lor luiSatana, asemenea iudeilor apostaziați, care îi treceau pe copii prin focul lui

Moloh.[647]

Dezonorarea lui Dumnezeu pentru a obține favoarea copilului. – Tații șimamele îngăduie să se dezlănțuie înclinațiile copiilor lor necredincioși și îiajută cu bani și bunuri să facă paradă în lume. [278]

Oh, cât de mult vor trebui să-I dea socoteală lui Dumnezeu astfel de părinți!Ei Îl dezonorează pe Dumnezeu, dar îi tratează cu toată cinstea pe copiii lorneascultători, deschizându-le ușa pentru amuzamente pe care, în trecut, le-aucondamnat din principiu. Ei au îngăduit ca jocul de cărți, petrecerile cu dans șijocul cu mingea să-i câștige pe copiii lor pentru lume. În perioada cândinfluența lor asupra copiilor ar fi trebuit să fie cea mai puternică, prezentând omărturie cu privire la semnificația adevăratului creștinism, asemenea lui Eli, eise așază sub blestemul lui Dumnezeu, dezonorându-L și desconsiderândcerințele Sale, cu scopul de a câștiga favoarea copiilor lor. Totuși, o evlavie lamodă nu va avea mare valoare în ceasul morții. Deși unii pastori ai Evanghelieipot să aprobe acest fel de religie, părinții vor constata că renunță la cununa deslavă pentru a obține lauri care nu au nicio valoare. Dumnezeu să-i ajute pe tați

și pe mame să-și dea seama de datoria lor![648]

Fiți așa cum doriți să fie copiii voștri. – Fiți așa cum doriți să fie copiiivoștri. Prin propria învățătură și propriul exemplu, părinții le-au transmisurmașilor lor amprenta caracterului lor. Temperamentul schimbător șicuvintele nepoliticoase și aspre se întipăresc în copii și în copiii copiilor lor, șiastfel, defectele de educație ale părinților mărturisesc împotriva lor din

generație în generație.[649]

CAPITOLUL 48

REACȚIA COPILULUIFață de provocare. – Copiii sunt îndemnați să-i asculte pe părinții lor în

Domnul, dar și părinților li se poruncește: „Nu-i întărâtați la mânie pe copiii

voștri, ca să nu se descurajeze”.[650]

Adeseori, mai mult îi provocăm decât să-i câștigăm pe copii. Am văzut o mamăsmulgând din mâna copilului ei ceva ce acestuia îi făcea o deosebită plăcere.Copilul nu cunoștea motivul acestui fapt și de aceea, în mod natural, s-a simțitofensat. Apoi, a urmat o ceartă între părinte și copil, care s-a încheiat, pentru aface impresie, cu aplicarea unei pedepse dureroase, dar această bătaie a lăsat înfrageda minte o urmă greu de șters. Mama a acționat neînțelept. Ea nu a gândit dela cauză la efect. Acțiunea ei nechibzuită și violentă a stârnit cele mai relesimțăminte în inima copilului ei și, în orice ocazie asemănătoare, aceste

resentimente urmează să reapară și să se consolideze.[651]

Față de critică. – Nu aveți nici un drept să aduceți un nor de tristețe pestefericirea copiilor voștri, prin faptul că sunteți critici sau îi pedepsiți asprupentru greșeli neînsemnate. O greșeală serioasă trebuie să fie prezentată înadevăratul ei caracter păcătos, și în acest caz trebuie să fie urmată o calehotărâtă pentru a o împiedica să apară din nou. Totuși, copiii să nu fie lăsațiîntr-o stare sufletească de disperare, ci să li se inspire curajul că pot fi mai buniși pot câștiga încrederea și aprobarea voastră. Copiii pot dori să facă binele și îșipot propune în inimă să fie ascultători, dar au nevoie de ajutor și de încurajare.[652]

Față de disciplinarea prea aspră. – Oh, cât de mult este dezonoratDumnezeu într-o familie în care nu se înțelege corect [2 8 0 ] ce anumeconstituie disciplina, iar copiii sunt încurcați cu privire la deosebirea dintredisciplină și îndrumare. Este adevărat că o disciplină prea aspră, critica pestemăsură, regulile și legile nenecesare conduc la pierderea respectului față deautoritate și, în cele din urmă, la desconsiderarea acelor reguli pe care Domnul

Hristos le-ar fi cerut.[653]

Când părinții manifestă un spirit aspru și despotic, în copii este stârnit unspirit de încăpățânare. În felul acesta, părinții dau greș în a exercita asupracopiilor lor acea influență liniștitoare pe care ar putea să o exercite.

Părinți, nu puteți voi să înțelegeți că vorbele aspre provoacă împotrivire? Ce

ați face, dacă ați fi tratați la fel de neînțelept, cum îi tratați voi pe copiii voștri?Datoria voastră este să gândiți de la cauză la efect. Când i-ați certat pe copiiivoștri, când i-ați lovit cu furie pe aceia care erau prea mici să se apere, v-ațiîntrebat ce efect va avea un asemenea tratament asupra voastră? V-ați gândit câtde sensibili sunteți față de cuvintele de mustrare sau de acuzație? Cât de repedevă simțiți voi răniți, dacă credeți că o persoană nu vă recunoaște capacitățile?Voi sunteți doar niște copii mai mari. Prin urmare, gândiți-vă cum trebuie să sesimtă copiii voștri, când le adresați cuvinte aspre și tăioase, mustrându-i severpentru greșeli care nu sunt nici pe jumătate așa de grave în ochii lui Dumnezeu,

față de cât de gravă este modalitatea în care îi tratați voi.[654]

Mulți părinți care se declară creștini nu sunt convertiți. Hristos nu locuieșteîn inima lor prin credință! Asprimea lor, nechibzuința și temperamentul lornestăpânit îi dezgustă pe copiii lor și îi fac să fie ostili față de orice educație

religioasă.[655]

Față de mustrarea neîncetată. – În eforturile noastre de a îndrepta răul, artrebui să ne ferim de tendința de a căuta mereu greșeli [281] sau de a critica.Mustrarea neîncetată tulbură, dar nu reformează. Pentru multe minți, și adeseachiar acelea care sunt cele mai impresionabile, atmosfera de critică lipsită decompasiune zădărnicește toate eforturile depuse. Florile nu se deschid subbătaia unui vânt aspru.

Un copil certat adesea pentru o greșeală anume ajunge să privească aceagreșeală ca pe o trăsătură definitorie a sa, ca pe un lucru împotriva căruia estezadarnic să lupte. Așa se ajunge la descurajare și deznădejde, ascunse adesea

sub masca indiferenței sau a bravadei.[656]

Față de poruncile aspre și ceartă. – Unii părinți stârnesc furtuni prin lipsalor de stăpânire de sine. În loc să le ceară frumos copiilor un anumit lucru, eile poruncesc pe un ton cicălitor și pe buzele lor sunt cuvinte de critică și deocară, pe care copiii nu le merită. Părinților, o astfel de purtare față de copiiivoștri le distruge optimismul și ambiția. Ei nu fac din dragoste ce le poruncițivoi, ci pentru că nu îndrăznesc să facă altfel. Ei nu pun inimă în ce fac. Pentruei este sclavie, și nu plăcere, și acest fapt îi determină adesea să nu vă asculteîn totalitate, lucru care vă sporește și mai mult iritabilitatea, iar pentru copiisituația devine și mai rea. Din nou se caută greșeli, purtarea lor rea le esteprezentată în culori vii, până ce îi cuprinde descurajarea și nu le mai pasă

dacă lucrurile pe care le fac vă sunt sau nu pe plac. Sunt cuprinși de un spiritde nepăsare și vor căuta departe de părinți plăcerea și bucuria pe care ar fitrebuit să le găsească acasă. Ei se amestecă printre cei de pe stradă și ajung

curând tot așa de răi ca și aceștia.[657]

Față de comportamentul arbitrar. – Voința părinților trebuie să fie supusădisciplinei lui Hristos. Dacă sunt modelați și conduși [282] de Duhului Sfânt șicurat al lui Dumnezeu, ei pot să exercite o stăpânire necontestată asupracopiilor. Însă, dacă sunt aspri și exigenți în disciplina lor, părinții fac o lucrarepe care nu o vor mai putea corecta niciodată. Prin comportamentul lor arbitrar,

ei stârnesc un simț al nedreptății.[658]

Față de nedreptate. – Copiii sunt sensibili chiar și față de cea mai micănedreptate, iar unii se descurajează în urma acestui lucru și nu vor vrea săasculte de vocea mânioasă, răstită, poruncitoare și nici nu le va păsa deamenințări și pedeapsă. Prea adesea, printr-o disciplină greșită, părințiiînrădăcinează răzvrătirea în inima copiilor, pe când, dacă s-ar fi urmat o calecorectă, copiii și-ar fi format un caracter bun și armonios. O mamă care nu are

o desăvârșită stăpânire de sine nu este pregătită să se ocupe de copiii ei.[659]

Față de loviturile bruște. – Când mama îl scutură pe copil sau îl loveștebrusc, credeți că îl face în stare să vadă frumusețea caracterului creștin?Nicidecum. Acest fapt nu va face decât să stârnească simțăminte rele în inimă,

iar copilul nu va fi corectat în niciun fel.[660]

Față de cuvintele aspre și lipsite de simpatie. – Domnul Hristos este gata să-iînvețe pe tată și pe mamă să fie niște educatori adevărați. Aceia care învață înȘcoala Sa… nu vor vorbi niciodată pe un ton aspru și lipsit de simpatie, pentrucă acest comportament irită, obosește nervii, cauzează suferință mintală șicreează o stare a minții care va face imposibil de stăpânit temperamentul unuicopil căruia i se adresează astfel de cuvinte. Adesea, acesta este motivul pentru

care copiii vorbesc nerespectuos cu părinții.[661]

Față de ridiculizare și batjocură. – Ei [părinții] nu au voie să-și ironizezecopiii care au [283] trăsăturile rele de caracter, transmise chiar de ei înșiși.Acest mod de disciplinare nu va trata niciodată răul. Părinți, folosiți învățăturileCuvântului lui Dumnezeu pentru a-i sfătui și mustra pe copiii voștriîncăpățânați. Arătați-le un „așa zice Domnul” pentru cerințele voastre. O

mustrare care vine ca un cuvânt din partea lui Dumnezeu este mult mai

eficientă decât una rostită cu asprime și mânie de părinți.[662]

Față de nerăbdare. – Nerăbdarea părinților stârnește nerăbdare în copii.Patima manifestată de părinți stârnește patimă în copii și stimulează trăsăturilerele din firea lor… De fiecare dată când își pierd stăpânirea de sine și vorbesc

sau acționează cu nerăbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu.[663]

Față de mustrările alternate cu lingușiri. – Am văzut adesea copii care,atunci când li se refuza ceva ce doreau, se trânteau pe podea, lovind și țipând,în timp ce mama lipsită de înțelepciune îi mustra și apoi îi lingușea, sperând să-i facă pe copii să se poarte bine. Acest tratament nu face decât să favorizezpatima copilului. Data viitoare, el se va purta la fel și cu o îndărătnicie maimare, convins că va câștiga la fel ca în ocazia precedentă. Astfel, nuiaua estecruțată, iar copilul este răsfățat.

Mama nu trebuie să-l lase pe copil să câștige un avantaj asupra ei nici măcaro singură dată. Pentru a-și păstra autoritatea, nu este necesar să recurgă lamăsuri aspre. O atitudine fermă și constantă și o bunătate care îl va convinge pe

copil de dragostea voastră vor duce la împlinirea acestui scop.[664]

Față de lipsa fermității și a hotărârii. – Prin lipsa fermității și a hotărârii sesăvârșește un mare rău. Am cunoscut părinți [284] care spuneau: „Nu poți aveaaceasta sau aceea”, iar apoi le părea rău, crezând că au fost prea stricți și leofereau copiilor tocmai lucrul pe care îl refuzaseră. În felul acesta, copiilor li seface un rău pe viață. Există o lege importantă a minții – una care nu trebuie săfie trecută cu vederea – și anume că, dacă un obiect dorit este refuzat cu atâtafermitate, încât se pierde orice speranță de a-l obține, mintea va înceta curândsă-l dorească și va fi ocupată cu alte dorințe. Totuși, atâta vreme cât există vreosperanță de a obține obiectul dorit, se vor face eforturi spre a-l obține…

Când este necesar ca părinții să adreseze o poruncă directă, pedeapsa pentruneascultare trebuie să fie tot așa de neschimbătoare precum sunt legile naturii.Copiii care se află sub această conducere fermă și decisivă știu că atunci cândun lucru le este interzis ori refuzat, nici o cicăleală sau altă metodă nu le vaasigura atingerea scopului lor. Ca urmare, ei vor învăța curând să se supună șivor fi mult mai fericiți în ascultare. Copiii unor părinți nehotărâți și preaindulgenți speră continuu că, prin lingușeli, plâns ori supărare, pot să-și atingăscopul, sau că pot îndrăzni să fie neascultători fără să sufere pedeapsa. În felul

acesta, ei sunt ținuți într-o stare de dorință, speranță și nesiguranță, care îi facesă fie neliniștiți, iritabili și nesupuși. Dumnezeu consideră că astfel de părințisunt vinovați de distrugerea fericirii copiilor lor. Această educare greșită estecauza lipsei de pocăință și religiozitate la mii de oameni. Ea s-a dovedit a fi

ruina multora care au pretins că poartă numele de creștini.[665]

Față de restricțiile nenecesare. – Când părinții ajung în vârstă și au de crescutcopii mici, tatăl înclină să creadă că și copiii trebuie să meargă pe calea aspră șidârză pe care a mers el însuși. Lui îi este greu să înțeleagă faptul că acești copii aunevoie ca părinții lor să le facă viața plăcută și fericită. [285]

Mulți părinți le refuză copiilor o plăcere care este sigură și nevinovată și leeste foarte teamă să-i încurajeze în cultivarea dorințelor după lucruri păcătoase,încât nu le vor îngădui copiilor lor să aibă parte de bucuria care li se cuvine.Din teama de rezultate rele, ei refuză să le îngăduie unele plăceri simple, care i-ar salva tocmai de răul pe care caută să-l evite și, în acest fel, copiii cred că nuare nici un rost să aștepte vreo favoare, iar ca urmare nici nu o cer. Ei furăplăcerile despre care cred că le vor fi interzise. Astfel, încrederea între părinți și

copii este nimicită.[666]

Față de refuzul unor privilegii echitabile. – Dacă tații și mamele nu au avuto copilărie fericită, de ce să umbrească viața copiilor lor, din cauză că ei ausuferit o mare pierdere în această privință? Tatăl poate să creadă că aceasta estesingura cale sigură de urmat, dar să-și aducă aminte că nu toate mințile sunt lafel și, cu cât sunt mai mari eforturile făcute pentru a pune restricții, cu atât maide nestăpânit va fi dorința de a obține lucrul refuzat, iar rezultatul va fineascultarea de autoritatea părintească. Tatăl va fi întristat de comportamentulfiului său, pe care îl consideră greșit, și va suferi din cauza răzvrătirii lui. Totuși,nu ar fi bine să se gândească la faptul că motivul principal al neascultării fiuluisău a fost lipsa dispoziției lui de a-i îngădui lucruri în care nu era nici un păcat?Părintele crede că simplul fapt că i-a interzis copilului un lucru este un motivsuficient ca el să se abțină să-l facă. Totuși, părinții trebuie să-și aducă aminte căacești copii sunt niște făpturi inteligente și că trebuie să-i trateze așa cum ei

înșiși ar dori să fie tratați.[667] [286]Față de severitate. – Părinții care exercită un spirit de dominare și o

autoritate care le-au fost transmise de la propriii părinți și care îi determină săfie exigenți în modalitatea de disciplinare și învățare, nu-i vor educa bine pe

copii. Prin asprimea cu care tratează greșelile lor, ei le stârnesc în inimăpasiunile cele mai rele și îi fac pe copiii lor să fie lipsiți de simțul nedreptății șial greșelii. Astfel de părinți întâmpină din partea copiilor tocmai atitudinea pecare ei înșiși le-au inspirat-o.

Acești părinți îi îndepărtează pe copiii lor de Dumnezeu, vorbindu-ledespre subiecte religioase, pentru că religia creștină este făcută să parăneatrăgătoare și chiar respingătoare prin reprezentarea greșită a adevărului.Copiii vor spune: „Ei bine, dacă aceasta este religia, eu nu vreau nimic din ceare legătură cu ea”. În felul acesta, în inimă este creată adesea vrăjmășiaîmpotriva religiei și, din cauza unei impuneri arbitrare a autorității, copiii suntdeterminați să disprețuiască legea și guvernarea cerului. Părinții au stabilit dejadestinul veșnic al copiilor lor prin felul greșit în care și-au exercitat autoritatea.[668]

Față de comportamentul liniștit și amabil. – Dacă părinții doresc să aibăcopii plăcuți, să nu le vorbească niciodată cu severitate. Adesea, mama îșiîngăduie să fie iritabilă și nervoasă. Ea se răstește la copil și îi vorbește cuasprime. Dacă un copil este tratat într-un mod liniștit și amabil, acest fapt va

contribuit mult la a-l face să păstreze un temperament plăcut.[669]

Față de îndemnul iubitor. – Ca preot al familiei, tatăl trebuie să-i trateze curăbdare și blândețe pe copiii lui. Să fie atent, ca să nu stârnească în ei un spiritdornic de luptă. El trebuie să nu lase nici o nelegiuire necorectată, și totușiexistă o cale de a corecta, fără a stârni în inima omenească pasiunile cele mairele. [287] Să stea de vorbă cu copiii lui cu dragoste, spunându-le cât deîntristat este Mântuitorul din cauza comportamentului lui, să le prezinte peHristos, rugându-se ca El să aibă milă de ei și să-i îndrume să se pocăiască și săceară iertare. O asemenea disciplină va sensibiliza aproape toate inimileîncăpățânate.

Dumnezeu dorește să-i tratăm cu simplitate pe copiii noștri. Suntem înclinațisă uităm că acești copii nu au avut avantajul anilor îndelungați de educare pecare i-au avut oamenii mai vârstnici. Dacă micuții nu se poartă în toateprivințele în conformitate cu ideile noastre, uneori credem că merită să fiecertați. Totuși, cearta nu va corecta lucrurile. Aduceți-i la Mântuitorul șivorbiți-I despre întreaga situație, apoi, credeți că binecuvântarea Sa va veni

asupra lor.[670]

CAPITOLUL 49

ATITUDINEA RUDELORRudele îngăduitoare sunt o problemă. – Fiți atenți la modalitatea în care le

încredințați altora educația copiilor voștri. Nimeni nu vă poate eliberacorespunzător de responsabilitatea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. Mulțicopii au fost întru totul ruinați prin intervenția rudelor sau a prietenilor înmodalitatea în care era condusă familia lor. Mamele să nu le îngăduie niciodatăsurorilor sau propriilor mame să intervină în tratarea înțeleaptă a copiilor lor.Deși este posibil ca mama să fi beneficiat de educația cea mai bună din parteapropriei mame, totuși, în nouă din zece situații, ca bunică, ea îi va alinta pecopiii fiicei ei, prin îngăduință și laude neînțelepte. Tot efortul răbdător almamei poate să fie anulat de acest mod de tratare. Este proverbial faptul căbunicii, de obicei, sunt nepotriviți pentru a-și crește nepoții. Bărbații și femeiletrebuie să-i trateze cu tot respectul și considerația cuvenite pe părinții lor, dar,în domeniul educației propriilor copii, să nu îngăduie nici o intervenție, ci să

țină frâiele conducerii în mâinile lor.[671]

Când râd fără respect și cu pasiune. – Oriunde merg, sunt îndurerată deneglijarea unei discipline și a unor restricții corespunzătoare în cămin. Copiilormici li se îngăduie să răspundă înapoi, să manifeste lipsă de respect șiobrăznicie, folosind un limbaj care nu ar trebui să-i fie permis niciodată unuicopil când vorbește cu superiorii lui. Părinții care îngăduie folosirea unui limbajnepoliticos sunt mai vrednici de a fi învinuiți decât copiii lor. Obrăznicia nutrebuie să-i fie îngăduită copilului nici măcar o singură dată. Totuși, tații șimamele, unchii, mătușile și bunicii râd de manifestarea pasiunii [289] micilorfăpturi în vârstă de un an. Exprimarea neîndemânatică a lipsei de respect,încăpățânarea lui copilărească sunt considerate amuzante. În felul acesta,obiceiurile greșite se întăresc, iar copiii cresc pentru a fi un obiect al

dezgustului pentru toți cei din jurul lor.[672]

Când descurajează corectarea corespunzătoare. – Tremur îndeosebi pentrumame, când văd că sunt așa de orbite și că simt așa de puțin responsabilitățilecare le revin ca mame. Ele văd că Satana lucrează în copilul îndărătnic denumai câteva luni. Copilul este plin de o încăpățânare pătimașă, iar Satana paresă fi pus stăpânire deplină asupra lui. Totuși, este posibil să fie în casă o bunică,o mătușă, ori alte rude sau prieteni, care vor încerca să-l facă pe părinte să

creadă că ar fi o cruzime să-l corecteze pe copil, în timp ce valabil este exactopusul, și ar fi cea mai mare cruzime să-l lăsăm pe Satana să țină în stăpânireacel copil firav și neajutorat. Dacă este necesară corectarea, fiți credincioși șiconsecvenți. Dragostea lui Dumnezeu și adevărata milă pentru copil îi va

determina pe cei credincioși să-și îndeplinească datoria.[673]

Dificultățile unei comunități alcătuite din familii înrudite. – Nu este ceamai bună cale de urmat ca toți copiii din una, două sau trei familii, care suntunite prin legături de căsătorie, să se stabilească la o distanță de câteva mile uniide alții. Influența nu este bună pentru nici una din părți. Treaba unuia estetreaba tuturor. Încurcăturile și necazurile prin care fiecare familie trebuie sătreacă într-o măsură mai mică sau mai mare și care, pe cât posibil, ar trebuipăstrate în limitele cercului familial, sunt extinse prin legăturile dintre familii șiîși pun pecetea asupra adunărilor religioase. Există lucruri care nu ar trebui săfie cunoscute de o a treia persoană, oricât de intime ar fi prietenia și legăturilecu aceasta. Ele trebuie să fie păstrate personale și în familie. Totuși, legăturilestrânse dintre mai multe familii care [290] vin neîncetat în contact prelungit autendința de a risipi demnitatea care ar trebui să fie păstrată în fiecare familie.Când împlinim datoria delicată a mustrării, dacă acest lucru nu este făcut cuextrem de multă precauție și afecțiune, va exista pericolul de a rănisimțămintele. Cele mai bune modele de caracter sunt predispuse la greșeli și artrebui să se manifeste multă grijă, ca să nu facem o tragedie din lucruri minore.

O astfel de relație între familii și în comunitate… este foarte plăcută pentrusentimentele firești, dar, dacă luăm în considerație toate lucrurile, nu este ceamai bună pentru dezvoltarea echilibrată a caracterului creștin… Toate părțile arfi mult mai fericite, dacă ar fi separate și s-ar vizita ocazional, iar influențauneia asupra alteia ar fi de zece ori mai mare.

Pentru că sunt legate prin căsătorii și pentru că se amestecă fiecare însocietatea celorlalte, fiecare familie este atentă la greșelile și nedesăvârșirilecelorlalte și se simte datoare să le corecteze. Pentru că se îndrăgesc reciproc,aceste familii sunt îndurerate din pricina unor lucruri mărunte, pe care nu le-arobserva la aceia cu care nu au legături atât de strânse. Ele îndură suferințecrunte, pentru că au sentimentul că unii nu au fost tratați cu nepărtinire și cutoată acea considerație pe care o meritau. Uneori, apar suspiciuni și, dintr-unmușuroi de cârtiță, se face un munte. Aceste mici neînțelegeri și disensiuniaduc o suferință sufletească mai mare decât cea provocată de încercările venite

din alte surse.[674]

SECȚIUNEA A XII-A

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR INTELECTUALECAPITOLUL 50

CE CUPRINDE ADEVĂRATAEDUCAȚIE?

Adevărata educație este cuprinzătoare. – Adevărata educație înseamnă maimult decât urmarea anumitor studii. Ea este cuprinzătoare și include odezvoltare armonioasă a tuturor capacităților fizice și mintale. Ea învațădragostea și temerea de Dumnezeu și este o pregătire pentru împlinirea cu

credincioșie a îndatoririlor vieții.[675]

O educație bună include nu numai pregătirea intelectuală, ci și acea pregătire

care va avea ca rezultat o morală sănătoasă și un comportament corect.[676]

Prima mare lecție în orice educație este cunoașterea și înțelegerea voinței luiDumnezeu. Pentru a obține această cunoștință, este necesar să depunem unefort zilnic. A învăța știința doar prin intermediul interpretării omeneștiînseamnă a obține o falsă educație, dar a învăța de la Dumnezeu și de la Hristosînseamnă a învăța știința cerului. Confuzia în educație a apărut din cauză că

înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu nu au fost onorate.[677]

Exercită o influență opusă rivalității egoiste și lăcomiei. – Care esteorientarea educației în vremuri ca acestea? Care este motivația la care se faceapel cel mai adesea? Egoismul. O mare parte a educației date nu este altcevadecât o pervertire a denumirii. În adevărata educație, ambiția egoistă, lăcomiade putere, nesocotirea drepturilor și a nevoilor omului – care sunt un blestempentru lumea noastră – găsesc o împotrivire fermă. Planul lui Dumnezeupentru viață include fiecare ființă omenească. Fiecare dintre noi are datoria dea-și folosi talanții [294] la maximum, iar credincioșia în această lucrare,indiferent dacă darurile sunt multe sau sunt mai puține, conferă dreptul lacinste.

În planul lui Dumnezeu nu există nici un loc pentru rivalitatea egoistă. Ceicare „se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere”(2 Corinteni 10,12). Tot ce facem trebuie să fie făcut „după puterea pe care o dăDumnezeu” (1 Petru 4,11). Acel lucru trebuie să fie făcut „din toată inima, capentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de laDomnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos” (Coloseni 3,23.24).Când se aplică aceste principii, slujirea și educația dobândită sunt prețioase!

Dar cât de diferită este educația dată acum! Din primii ani de viață ai copilului,se face un apel la întrecere și rivalitate, iar acestea hrănesc egoismul, rădăcina

tuturor relelor.[678]

Modelul a fost dat în Eden. – Sistemul de educație instituit la începutullumii trebuia să fie un model pentru om, de-a lungul veșniciei. Ca o ilustrare aprincipiilor educației, în Eden, căminul primilor noștri părinți, a fostîntemeiată o școală model. Grădina Edenului era sala de clasă, natura eramanualul, Creatorul Însuși era profesorul, iar părinții familiei omenești erau

elevii.[679]

Exemplificată de Marele Învățător. – În pregătirea ucenicilor Săi,Mântuitorul a urmat sistemul de educație stabilit la început. Primii doisprezecealeși, împreună cu alți câțiva care, slujind nevoilor acestora intrau în legătură cuei din timp în timp, au alcătuit familia lui Isus. Ucenicii erau cu El în casă, lamasă, în aceeași odăiță, pe câmp. Ei Îl însoțeau în călătorii, Îi împărtășeauîncercările și greutățile și, în măsura în care aveau pe inimă lucrarea, participaula ea. [295]

Uneori, îi învăța când stăteau împreună pe un povârniș de munte, alteorilângă mare sau în barca pescarului și alteori când erau pe drum. Ori de câte orivorbea mulțimii, ucenicii formau un cerc în jurul Său. Stăteau cât mai aproapede El, ca să nu piardă nimic din învățătura Sa. Erau niște ascultători atenți,dornici să înțeleagă adevărurile pe care urmau să le propovăduiască în toate

țările și în toate timpurile.[680]

Adevărata educație este practică și teoretică. – În copilărie și tinerețe,trebuie combinate învățăturile practice cu cele teoretice, iar în minte, trebuiedepozitate cunoștințe….

Copiii trebuie învățați să-și facă partea în treburile din gospodărie. Să fieînvățați să-i ajute pe tata și pe mama în lucrurile mici pe care le pot face.Mintea lor să fie învățată să gândească, iar memoria să fie deprinsă să-și aducăaminte lucrarea încredințată. În formarea obiceiului de a fi folositori în cămin,ei trebuie să fie învățați să îndeplinească lucruri practice, potrivite vârstei lor.[681]

Nu este o alegere firească a tinerilor – Din fire, tinerii nu aleg acel gen deeducație care îi pregătește pentru viața practică. Ei urmează propriilor dorințe,preferințe și înclinații. Totuși, dacă au concepții corecte cu privire la

Dumnezeu, la adevăr și la influențele și tovărășiile copiilor lor, părinții vor simțică Dumnezeu le-a încredințat responsabilitatea de a-i călăuzi cu grijă pe tinerii

lipsiți de experiență.[682]

Nu este o metodă de a scăpa de greutățile vieții – Tinerii să fie pătrunși degândul că educația nu are scopul de a-i învăța cum să scape de sarcinileneplăcute ale vieții și de poverile ei, ci acela de a ușura munca, prin învățareaunor metode mai bune și a unor idealuri mai înalte. Învățați-i că adevăratul țelal vieții nu este acela de a-și asigura cel mai mare câștig posibil pentru ei înșiși,ci de a-L onora pe Creatorul lor, împlinindu-și partea de muncă în lume și

ajutându-i pe cei mai slabi sau mai neștiutori.[683]

Educația să cultive spiritul de slujire. – Mai presus de oricare alt mijloc,slujirea pentru Hristos prin lucrurile mărunte ale experienței de fiecare zi areputerea de a modela caracterul și de a îndrepta viața pe făgașele unei slujirialtruiste. Lucrarea părintelui și a învățătorului este aceea de a cultiva acestspirit, de a-l încuraja și călăuzi corect. Nu li se poate încredința o lucrare maiimportantă. Spiritul de slujire este spiritul cerului și îngerii se vor alăturafiecărui efort de a-l dezvolta și încuraja.

O asemenea educație trebuie să fie întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu.Numai aici sunt date principiile ei în toată plinătatea lor. Biblia ar trebui să fietemelia studiului și învățăturii. Cunoașterea esențială este o cunoaștere a lui

Dumnezeu și a Celui pe care L-a trimis El.[684]

Așază pregătirea morală mai presus de cultura intelectuală. – Copiii aumare nevoie de o educație corectă spre a putea fi folositori lumii. Totuși, oriceefort care pune cultura generală deasupra educației morale este un efort greșitorientat. Instruirea, cultivarea, șlefuirea și înnobilarea tinerilor și a copiilor

trebuie să constituie atât sarcina părinților, cât și a educatorilor.[685]

Scopul ei este formarea caracterului. – Cel mai înalt nivel de educațieeste acela care va asigura cunoștința și disciplina care determină cea maibună dezvoltare a caracterului și pregătește sufletul pentru o viațăcomparabilă cu viața lui Dumnezeu. Veșnicia nu trebuie să fie pierdută dinatenția noastră. Înalta educație este aceea care îi va învăța [297] pe copiii șipe tinerii noștri știința creștinismului, care le va oferi o cunoaștere practică acăilor lui Dumnezeu și care le va preda lecțiile pe care Isus le-a dat ucenicilor

Săi despre caracterul de Tată al lui Dumnezeu.[686]

Este o pregătire care îndrumă și dezvoltă. – Există o vreme pentrupregătirea copiilor și o vreme pentru educarea tinerilor și este esențial ca, înșcoală, ambele să se împletească într-o mare măsură. Copiii pot fi pregătițipentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii. Educarea timpurie atinerilor le modelează caracterele în viața laică, dar și în cea religioasă. Solomonspune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, iar când va îmbătrâni,nu se va abate de la ea”. Această afirmație este categorică. Pregătirea pe care orecomandă Solomon are menirea de a îndruma, educa și dezvolta. Pentru capărinții și învățătorii să facă această lucrare, trebuie să înțeleagă ei înșiși „calea”pe care trebuie să meargă un copil. Aceasta cuprinde mai mult decât a avea ocunoaștere desprinsă din cărți. Ea presupune tot ce este bun, virtuos, drept șisfânt. Implică practicarea cumpătării, evlaviei, bunătății frățești, dragostea deDumnezeu și a unuia față de celălalt. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se

acorde atenție educației fizice, intelectuale, morale și religioase a copiilor.[687]

Pregătește lucrători pentru Dumnezeu – Tații și mamele au răspunderea dea le da o educație creștină copiilor care le-au fost încredințați. În nici un caz, einu trebuie să le îngăduie ca vreo activitate să le absoarbă mintea, timpul șitalentele în așa măsură, încât să le permită copiilor lor să hoinărească, pânăcând ajung departe de Dumnezeu. Să nu le permită copiilor să alunece dinmâna lor în mâinile celor necredincioși. [298]

Ei trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a-i împiedica să se lasepătrunși de spiritul lumii. Să-i învețe să ajungă niște colaboratori ai luiDumnezeu. Să fie mâna omenească a lui Dumnezeu, pregătindu-se atât pe ei

înșiși, cât și pe copiii lor pentru o viață fără sfârșit.[688]

Învață dragostea și temerea de Dumnezeu. – Părinți creștini, nu vreți voi,de dragul lui Hristos, să vă examinați dorințele și țintele pe care le aveți pentrucopiii voștri și să vedeți dacă vor corespunde testului Legii lui Dumnezeu?Educația esențială este aceea care îi va învăța să-L iubească pe Dumnezeu și să

se teamă de El.[689]

Mulți o consideră ca fiind demodată. – Educația care durează cât veșniciaeste aproape în întregime neglijată, fiind socotită demodată și indezirabilă.Educația copiilor, cu scopul de a-și forma un caracter pentru binele lor prezent,

pentru pacea și fericirea lor și de a le călăuzi pașii pe cărarea pregătită pentrucei răscumpărați ai Domnului, este considerată demodată și, ca atare,neimportantă. Ca să vă puteți vedea copiii intrând pe porțile cetății luiDumnezeu ca biruitori, aceștia trebuie educați să se teamă de Domnul și să țină

poruncile Sale în viața de acum.[690]

Este într-un progres continuu, dar niciodată încheiată. – Lucrarea viețiinoastre de aici este o pregătire pentru viața veșnică. Educația începută aici nuse va termina în această viață, ea va continua în toată veșnicia – progresândneîncetat și nefiind vreodată încheiată. Înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeuîn planul de răscumpărare vor fi descoperite din ce în ce mai mult. Mântuitorulva dărui bogății ale cunoașterii, când Își va duce copiii la izvoarele de apă vie.Zi după zi, minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, [299] mărturiile puterii Sale,care a creat și care susține Universul, se vor deschide înaintea minții cu o nouăfrumusețe. În lumina care strălucește de la tronul divin, tainele vor dispărea șisufletul va fi umplut de uimire, văzând simplitatea lucrurilor neînțelese până

atunci.[691]

CAPITOLUL 51

PREGĂTIREA PENTRU ȘCOALĂPrimii opt sau zece ani. – Copiii nu ar trebui să fie închiși mult timp între

patru pereți și nici nu ar trebui să li se ceară să se dedice îndeaproape studiuluiînainte de a se așeza o bază solidă pentru dezvoltarea fizică. Pentru primii optsau zece ani din viața unui copil, câmpul sau grădina este cea mai bună sală declasă, mama, cea mai bună învățătoare, iar natura, cel mai bun manual. Chiar șicând are vârsta care să-i permită să meargă la școală, sănătatea lui ar trebuiprivită ca fiind mai importantă decât cunoștințele dobândite din cărți. Artrebui să aibă în jurul său condițiile celei mai favorabile dezvoltări, atât fizice,

cât și intelectuale.[692]

Există obiceiul de a-i trimite pe copii la școală încă de când sunt foarte mici.Li se cere să studieze din cărți lucruri care le împovărează mintea lor fragedă…Această cale nu este înțeleaptă. Un copil nervos nu trebuie să fie suprasolicitat

în nici o privință.[693]

Programul copilului în primii ani. – În primii șase sau șapte ani din viațacopilului, să se acorde o atenție specială educației lui fizice, mai degrabă decâteducației intelectuale. După această perioadă, dacă starea lui fizică este bună, sepoate acorda atenție ambelor educații. Prima copilărie se întinde până la vârstade șase sau șapte ani. Până la această vârstă copiii ar trebui să fie lăsați săhoinărească asemenea unor mielușei în jurul casei și în curte, cu un spirit voios,zburdând și sărind, liberi de griji și de necazuri.

Părinții, îndeosebi mama, trebuie să fie singurii învățători ai acestor mințifragede. Copiii să nu fie educați din cărți. În general, ei vor pune întrebăripentru a cunoaște lucrurile naturii. Ei vor întreba cu privire la [301] lucrurilepe care le văd și le aud, iar părinții trebuie să folosească ocazia de a-i învăța,răspunzând cu răbdare la întrebările lor. În felul acesta, ei pot câștiga un avantajîmpotriva vrăjmașului și să întărească mintea copiilor lor, semănând semințelebune în inima lor și nelăsând nici un loc în care răul să prindă rădăcini.Învățătura iubitoare pe care mama o acordă la această vârstă fragedă este tot ce

au nevoie copiii pentru formarea caracterului.[694]

Învățături în perioada de tranziție. – Mama trebuie să fie învățătorul, iarcăminul, școala în care fiecare copil să primească primele lecții. Prin acestelecții, ei trebuie să deprindă obiceiul de a fi harnici. Mamelor, lăsați-i pe micuți

să se joace afară, în aer liber, lăsați-i să asculte cântecul păsărelelor și să învețedragostea lui Dumnezeu, așa cum este ea exprimată în minunatele Sale lucrări.Învățați-i lecții simple din cartea naturii și din lucrurile care îi înconjoară și, pemăsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate lecții din cărți și fixate înmemorie. Însă ei trebuie să învețe, de asemenea, chiar din anii cei mai fragezi,să fie folositori. Învățați-i că, fiind și ei membri ai gospodăriei, trebuie să-și aibăpartea lor în purtarea poverilor casei și că trebuie să caute să fie utili în

îndeplinirea îndatoririlor din cămin.[695]

Nu trebuie să fie un proces istovitor. – O asemenea educație este de ovaloare nespusă pentru copil și nu trebuie să fie un proces istovitor. Ea poate fiacordată în așa fel încât copilul să simtă plăcere învățând să fie folositor.Mamele pot să-i amuze pe copiii lor, când îi învață să îndeplinească mici lucrăride iubire, mici îndatoriri ale casei. Aceasta este lucrarea mamei – să-i educerăbdător pe copiii ei, oferindu-le învățătură cu învățătură, puțin aici, puținacolo. [302] În îndeplinirea acestei lucrări, mama însăși va obține o disciplină și

o educație prețioasă.[696]

Moralitatea pusă în pericol de tovărășiile de la școală. – Nu vă trimitețicopiii la școală prea de timpuriu. Mama să fie atentă la felul în care le

încredințează altora modelarea minții copilului ei.[697]

Multe mame consideră că nu au suficient timp pentru a-i învăța pe copiii lorși, ca să nu le mai stea în cale și să scape de gălăgia și încurcăturile pe care le fac,îi trimit la școală…

Prin faptul că au fost trimiși la școală într-o perioadă prea timpurie, nu doarcă a fost pusă în pericol sănătatea fizică și cea mintală a copiilor, ci au avut locpierderi din punct de vedere moral. Copiii au ajuns să se familiarizeze cu alțiicare nu aveau un comportament manierat. Ei au fost trimiși în societatea unorcopii aspri și nepoliticoși, care mint, înjură, fură și înșală, și cărora le place să-iînvețe viciul pe cei mai mici decât ei. Dacă sunt lăsați în voia lor, copiii miciînvață ce este rău mai repede decât ce este bine. Obiceiurile rele se potrivesc celmai bine cu inima firească, iar lucrurile pe care le văd și le aud în primii ani aicopilăriei se întipăresc adânc în mintea lor, iar semințele rele semănate în inimalor tânără vor prinde rădăcini și vor ajunge niște spini ascuțiți care vor răni

inima părinților lor.[698]

CAPITOLUL 52

ALEGEREA ȘCOLIINoi suferim pierderi îngrozitoare. – Uneori, mi-aș dori ca Dumnezeu să le

vorbească părinților cu o voce tot așa de auzibilă cum i-a vorbit soției luiManoah, când i-a arătat ce trebuie să facă pentru a-și crește copilul. Din cauzaneglijării educației din cămin, noi suferim pierderi îngrozitoare în fiecareramură a lucrării. Acest fapt ne-a convins de nevoia unor școli în care săpredomine influența religioasă. Dacă poate fi făcut ceva pentru a contracara

răul cel mare, prin puterea lui Isus, vom face.[699]

Întâmpinarea unei probleme importante. – Părinți și tutori, trimiteți-i pecopiii voștri să învețe în școli unde influențele sunt asemănătoare cu cele alebunei educații din cămin, școli în care profesorii îi vor conduce mai departe,punct cu punct, și în care atmosfera spirituală este o mireasmă de viață spreviață… Dacă tinerii care au primit o instruire și ocrotire înțeleaptă de la părințiievlavioși vor continua sau nu să fie sfințiți prin adevăr, depinde în cea mai maremăsură de influența pe care o întâlnesc la aceia de la care se așteaptă să

primească o educație creștină, după ce au părăsit familia.[700]

Ce fel de educatori? – În lume există două categorii de educatori. Primacategorie este constituită din cei pe care Dumnezeu îi face niște mijloace derăspândire a luminii, iar cealaltă este formată din cei pe care Satana îi foloseșteca slujitori ai săi, care știu să facă răul. Primii contemplă caracterul luiDumnezeu și cresc în cunoașterea lui Isus, pe care Dumnezeu L-a trimis înlume. Această categorie se dedică [304] întru totul acelor lucruri care aduciluminare cerească, înțelepciune divină și care înalță sufletul. Toate capacitățilelor sunt supuse lui Dumnezeu, iar gândurile lor sunt sub conducerea luiHristos. Cei din cealaltă categorie s-au aliat cu prințul întunericului, care estetot timpul în alertă spre a găsi prilejul de a-i învăța pe alții lucruri păcătoase.[701]

Alegeți școli în care Dumnezeu Se află la temelie. – Când plănuiesceducația copiilor lor în afara căminului, părinții ar trebui să-și dea seama că numai este sigur să-i trimită în școlile publice și să se străduiască să-i trimită înacele școli unde pot obține o educație bazată pe Scriptură. Orice părinte creștinare obligația solemnă de a le oferi copiilor săi o educație care să-i conducă lacunoașterea Domnului și la părtășia cu natura divină, prin ascultare de voința

Sa și urmând pe calea lui Dumnezeu.[702]

Luați în considerare sfatul dat de Dumnezeu lui Israel. – În timp cejudecățile lui Dumnezeu cădeau peste țara Egiptului, Domnul i-a îndrumat peizraeliți nu numai să-și țină copiii în casă, ci și să-și adune vitele de pe câmp…

Așa cum israeliții și-au ținut copiii în case în perioada când judecățile luiDumnezeu erau în țara Egiptului, tot așa, în acest timp de pericol, noi trebuiesă-i ținem pe copiii noștri separați și deosebiți de lume. Să-i învățăm căporuncile lui Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât ne dăm seama. Aceiacare le vor respecta nu vor imita practicile călcătorilor Legii lui Dumnezeu.

Părinții trebuie să trateze Cuvântul lui Dumnezeu cu respect și să asculte deînvățăturile lui. Asemenea israeliților, Dumnezeu le adresează [305] părințilordin zilele noastre următoarele: „Poruncile acestea… să le ai în inima ta. Să leîntipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când veipleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn deaducere-aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii peușorii casei tale și pe porțile tale”.

Fără a ține cont de acest plan de învățătură, unii din poporul lui Dumnezeule îngăduie copiilor lor să frecventeze școli publice, unde se amestecă printre ceiimorali. În școlile acestea, copiii lor nu pot nici să studieze Biblia, nici să învețeprincipiile ei. Părinți creștini, trebuie să faceți pregătiri spre a le oferi copiilor

voștri posibilitatea de a fi educați în domeniul principiilor Bibliei.[703]

Adevărul Bibliei este combătut, iar copilul este încurcat. – Primesc copiiinoștri de la profesorii din școlile publice idei care sunt în armonie cu Cuvântullui Dumnezeu? Este păcatul prezentat ca o ofensă la adresa lui Dumnezeu? Estepropovăduită ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu ca fiind începutulînțelepciunii? Noi îi trimitem pe copiii noștri la Școala de Sabat pentru a fiînvățați cu privire la adevăr, și apoi, când se duc la școala din cursul săptămânii,li se dă să învețe lecții care conțin neadevăruri. Lucrurile acestea zăpăcescmintea și nu ar trebui să se întâmple. Dacă tinerii primesc idei care denatureazăadevărul, cum va putea fi zădărnicită influența acestei educații?

Să ne mai mirăm că, în asemenea împrejurări, unii dintre tinerii dinmijlocul nostru nu apreciază avantajele religiei? Să ne mai mirăm că ei cad înispită? Să ne mai mirăm că, neglijați, [306] așa cum au fost, energiile lor suntînchinate distracțiilor care nu le fac bine, că aspirațiile lor religioase sunt

slăbite, iar viața lor spirituală e umbrită? Mintea va avea același caracter camaterialul din care se hrănește, recolta va fi de același soi cu sămânțasemănată. Faptele acestea nu arată îndestulător nevoia de a ocroti, din anii ceimai fragezi, educația tineretului? Nu ar fi mai bine pentru tineret să creascăoarecum necunoscători cu privire la lucrurile acceptate de obicei, ca fiind

educație, decât să ajungă nepăsători cu privire la adevăratul Dumnezeu?[704]

Școli în toate bisericile noastre. – În toate bisericile noastre trebuie să existeșcoli, iar profesorii din aceste școli să fie niște misionari. Este cât se poate deimportant ca profesorii să fie pregătiți pentru a-și face bine partea înimportanta lucrare de educare a copiilor celor care păzesc Sabatul, nu numai încultura generală, ci și în Scripturi. Aceste școli, înființate în diferite localități șiconduse de bărbați și femei, după caz, cu temere de Dumnezeu, vor fi

întemeiate după aceleași principii cu școlile profeților.[705]

Școli ale bisericii în orașe. – Este cât se poate de important să se înființezeșcoli ale bisericii, unde copiii să poată fi trimiși, și totuși să continue a fi subsupravegherea atentă a mamelor lor și să aibă ocazia de a pune în practicălecțiile slujirii, pe care Dumnezeu le-a prevăzut să fie învățate în cămin…

Se poate face mult mai mult pentru a-i salva și pentru a-i educa pe copiiiacelora care nu pot să plece acum din orașe. Această problemă este vrednică deeforturile noastre cele mai mari. Să fie înființate școli ale bisericii pentru copiiidin orașe, iar în legătură cu aceste școli, acolo unde este necesar, să se facă

pregătiri pentru înființarea unor instituții de învățământ superioare.[706] [307]Înființați școli pentru bisericile mici. – Multe familii care, pentru a le

asigura copiilor lor o educație, se mută acolo unde au fost înființate școlilenoastre cele mari ar face un serviciu mult mai bun pentru Domnul, dacă arrămâne acolo unde se găsesc. Ei ar trebui să-i încurajeze pe membriicomunității să înființeze o școală în care copiii din vecinătatea lor să poatăprimi o educație creștină deplină și practică. Ar fi mult mai bine pentru copiiilor, pentru ei înșiși și pentru lucrarea lui Dumnezeu, dacă ar rămâne încomunitățile mai mici, unde ajutorul lor este necesar, în loc de a merge încomunitățile mai mari, unde, pentru că nu sunt necesari, există o continuăispită de a cădea în inactivitate spirituală.

Oriunde sunt câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se uneascăpentru a pune la dispoziție un loc în care să se țină cursuri școlare și în care

copiii și tinerii lor să poată fi învățați. Ei ar trebui să angajeze un învățătorcreștin care, ca un misionar consacrat, să-i educe pe copii în așa fel, încât să-idetermine să ajungă misionari. Să fie angajați învățători care vor oferi oeducație completă în obiectele de studiu obișnuite, Biblia fiind temelia și viața

oricărui studiu.[707]

În localitățile unde credincioșii sunt puțini, două sau trei comunități să se

unească spre a construi o clădire modestă pentru o școală de comunitate.[708]

Dacă părinții își vor da seama de importanța acestor mici centre de educație,cooperând spre a face lucrarea pe care o dorește Domnul pentru timpul acesta,

planurile vrăjmașului copiilor noștri vor fi zădărnicite.[709]

Școlile de cămin. – Pe cât posibil, toți copiii noștri trebuie să se bucure deprivilegiul unei educații creștine. [308] În acest scop, sunt cazuri când trebuiesă înființăm școli de cămin. Ar fi bine dacă mai multe familii vecine s-ar asociași ar angaja un profesor credincios, temător de Dumnezeu, care să le oferepărinților acel ajutor necesar pentru educarea copiilor lor. Aceasta va fi o marebinecuvântare pentru multe grupe izolate de păzitori ai Sabatului și o inițiativămult mai plăcută Domnului, decât aceea adoptată uneori de a-i trimite pe copiideparte de casă, pentru a frecventa una dintre școlile noastre mai mari.

Micile noastre grupe de păzitori ai Sabatului trebuie să înalțe lumina înainteavecinilor lor. Iar copiii pot fi de mare ajutor părinților, după încheierea orelorde clasă. Căminul creștin bine organizat este locul cel mai bun în care tinerii

pot primi o educație de la părinți, conform cu porunca Domnului.[710]

O problemă pentru membrii izolați. – Unele familii de păzitori ai Sabatuluilocuiesc izolat sau la o depărtare foarte mare de alții de aceeași credință. Aceștiași-au trimis uneori copiii la școlile noastre cu internat, unde au primit ajutor șis-au înapoiat spre a fi o binecuvântare în propria familie. Totuși, unii nu-și pottrimite copiii departe de casă pentru a fi educați. În asemenea cazuri, părinții artrebui să se străduiască să angajeze un învățător religios exemplar, care vaconsidera o plăcere să lucreze pentru Domnul în orice calitate și care estedispus să se îngrijească de oricare parte a viei Domnului. Tații și mamele artrebui să conlucreze cu învățătorul, lucrând sârguincios la convertirea copiilor

lor.[711]

Lucrați pentru mântuirea copiilor, ca pentru viața voastră. – În unele țări,

părinții sunt obligați prin lege să-și dea copiii la școală. În țările acestea, înlocalitățile unde este o comunitate, ar trebui să fie înființate școli, [309] chiardacă nu sunt mai mult de șase copii care să meargă. Lucrați pentru a vă salvacopiii, ca și cum ați lucra pentru propria viață, ca să nu fie înecați în influențelemurdare și imorale ale lumii.

Suntem cu mult în urmă față de datoria noastră în această importantăproblemă. În multe locuri, școlile ar fi trebuit să funcționeze de mulți ani. Înfelul acesta, multe localități ar fi avut reprezentanți ai adevărului, care ar fi datprestigiu lucrării Domnului. În loc să fie concentrate așa de multe clădiri mariîn câteva locuri, ar trebui să se înființeze școli în multe localități.

Aceste școli să înceapă sub o îndrumare înțeleaptă, în așa fel încât copiii șitinerii să poată fi educați în propriile biserici. Este o ofensă gravă la adresa luiDumnezeu faptul că s-a dat pe față o neglijență așa de mare în acest domeniu,când Providența ne-a pus la îndemână mijloace așa de abundente cu care să

lucrăm.[712]

Nici o școală înființată să nu fie abandonată. – Acolo unde a fost înființatăo școală a bisericii, să nu se renunțe niciodată la ea, cu excepția faptului căDumnezeu arată clar că trebuie să se procedeze așa. Poate părea că influențeadverse conspiră împotriva școlii, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, profesorul

poate să facă o mare lucrare de salvare, schimbând mersul lucrurilor.[713]

Pentru a-l ajuta pe copilul neascultător și neastâmpărat. – Uneori, înșcoală există câte un elev dezordonat, care face lucrarea foarte dificilă. Copiiicare nu au primit o educație bună acasă provoacă multă tulburare și, prinobrăznicia lor, întristează inima profesorului. Totuși, profesorul nu trebuie să sedescurajeze. Încercările aduc experiență. Dacă elevii sunt neascultători șinesupuși, este cu atât mai multă nevoie de efort susținut. Tocmai faptul [310] căexistă astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înființateșcolile noastre. Copiii ai căror părinți au neglijat să-i educe și să-i disciplineze

trebuie, dacă e posibil, să fie salvați.[714]

Pentru a-i converti pe tinerii lumești. – Cu mulți ani în urmă, ar fi trebuitsă fie construite școli și în alte locuri, în afară de ______, nu școli mari, ci nișteclădiri potrivite pentru o școală a bisericii, în care copiii și tinerii să poată primio educație adevărată. Manualele folosite ar trebui să fie astfel făcute, încât săaducă în atenție Legea lui Dumnezeu. Biblia să fie pusă la temelia educației.

Prin această lucrare, lumina și puterea adevărului vor fi sporite. Tinerii dinlume, a căror minte a fost înjosită de obiceiurile senzualității, vor veni la acesteșcoli și vor fi convertiți… Sunt învățată că acest fel de lucrare misionară va aveainfluența cea mai categorică în extinderea luminii și a cunoașterii adevărului.[715]

Pentru a menține standardele cele mai înalte. – Caracterul lucrăriiîndeplinite în școlile bisericii noastre trebuie să fie de cea mai înaltă calitate.Isus Hristos, Răscumpărătorul, este singurul remediu pentru o educație greșită,iar lecțiile din Cuvântul Său le vor fi prezentate în permanență tinerilor, subforma cea mai atractivă. Disciplina școlii trebuie să completeze educația deacasă și, atât în cămin, cât și la școală, simplitatea și evlavia să fie menținute.[716]

Pentru a-i pregăti pentru școala superioară din ceruri. – Dumnezeu le dăpărinților avertismentul: „Aduceți-vă copiii în casele voastre, țineți-i departe deaceia care disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, care propagă și practică răul.Ieșiți cât mai repede cu putință din orașele mari. [311] Înființați școli alebisericii. Dați-le copiilor voștri Cuvântul lui Dumnezeu ca bază a întregii loreducații. Acesta este plin de învățături frumoase și, dacă elevii fac din el studiullor în școala primară de aici, vor fi pregătiți pentru școala superioară din ceruri.[717]

Dumnezeu a pregătit mijloacele. – Școlile noastre sunt mijlocul special princare Domnul îi califică pe copii și pe tineri pentru lucrarea misionară. Părințiitrebuie să-și înțeleagă responsabilitatea și să-și ajute copiii să prețuiască marile

privilegii și binecuvântări pe care Dumnezeu le oferă prin aceste instituții.[718]

CAPITOLUL 53

RESPONSABILITATEA BISERICIIBiserica este un străjer. – Domnul va folosi școala bisericii ca un ajutor

pentru părinți în educarea și pregătirea copiilor lor pentru vremea ce ne stăînainte. De aceea, biserica trebuie să ia în serios lucrarea școlară și să o

îndeplinească așa cum dorește Domnul.[719]

Dumnezeu a desemnat biserica drept străjer, care să manifeste o grijăgeloasă pentru tinerii și copiii ei – o santinelă care să vadă apropiereainamicului și să dea semnalul de avertizare. Totuși, biserica nu își dă seama deaceastă situație. Ea doarme în post. În acest timp de primejdie, tații și mameletrebuie să se trezească și să lucreze ca pentru viața lor, deoarece astfel mulți

dintre tineri vor fi pierduți pentru veșnicie.[720]

Legea lui Dumnezeu trebuie să fie înălțată. – Biserica are de făcut o lucrarespecială de educare și creștere a copiilor ei pentru ca, nu cumva, mergând lașcoală sau fiind în orice alte legături, să fie influențați de aceia care au obiceiuriimorale. Lumea este plină de nelegiuire și de nepăsare față de cerințele luiDumnezeu…

Bisericile protestante au acceptat sabatul fals, odrasla papalității, și l-auînălțat mai presus de sfânta zi de odihnă a lui Dumnezeu. Lucrarea noastră esteaceea de a le spune cu claritate copiilor noștri că prima zi a săptămânii nu esteadevăratul Sabat și că respectarea duminicii, după ce am primit lumina cuprivire la adevăratul Sabat, este o contrazicere directă a Legii lui Dumnezeu.[721]

Este necesar să fie educați lucrători talentați pentru Hristos. – Atâtindividual, cât și ca biserică, trebuie să facem eforturi mai mari [313] spre a-ipregăti pe tinerii noștri pentru a fi mai buni în diferitele ramuri ale mariilucrări încredințate mâinilor noastre. Să stabilim planuri înțelepte, pentru camințile inventive ale celor talentați să poată fi dezvoltate, disciplinate șiînnobilate după cel mai înalt standard, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să nusufere din lipsă de slujitori pricepuți, care să-și facă partea cu seriozitate și

credincioșie.[722]

Toți să suporte cheltuielile. – Toți trebuie să suporte cheltuielile. Biserica săaibă grijă ca aceia care trebuie să aibă parte de beneficiile ei să participe lașcoală. Familiile sărace să fie ajutate. Nu putem să ne numim adevărați

misionari, dacă îi neglijăm pe aceia care sunt chiar lângă noi, care se află lavârsta cea mai critică și au nevoie de ajutorul nostru pentru a-și asiguracunoștințele și experiența care îi vor pregăti pentru slujba lui Dumnezeu.Domnul dorește să se facă eforturile cele mai mari pentru educarea copiilor

noștri.[723]

Contribuiți la cheltuielile pentru educarea tinerilor merituoși. – Bisericiledin diferite localități ar trebui să simtă că asupra lor se află responsabilitateasolemnă de a-i pregăti pe tineri și de a-i educa pe cei talentați pentru a fiangajați în lucrarea misionară. Atunci când în biserică se află tineri care suntpromițători ca viitori lucrători, dar care nu sunt în stare să se întrețină singurila școală, membrii să-și asume răspunderea de a-i trimite la una dintre școlilenoastre. În comunitățile noastre se află tineri cu aptitudini excelente, caretrebuie să fie puse la lucru. Există persoane care ar putea sluji bine în viaDomnului, dar mulți sunt prea săraci pentru a putea obține educația necesară,fără un ajutor material. Comunitățile trebuie să simtă că a contribui lasusținerea materială a acestor tineri este un privilegiu. [314]

Aceia care au adevărul în inimă sunt totdeauna dispuși să ajute cugenerozitate acolo unde este nevoie, determinându-i și pe alții să le urmezeexemplul. Dacă sunt tineri care ar putea beneficia de școlile noastre, dar nu potplăti în întregime taxele, biserica trebuie să-și arate generozitatea, ajutându-i.[724]

Un fond școlar pentru educația în învățământul superior. – Princontribuții generoase, trebuie să fie creat un fond destinat înființării de școlipentru înaintarea lucrării de educație. Avem nevoie de oameni bine pregătiți,bine educați, care să slujească interesele școlii. Ei trebuie să arate că nu-i putemlăsa pe tinerii noștri să meargă la școli care aparțin altor denominațiuni, cătrebuie să-i adunăm în școli în care pregătirea lor religioasă nu va fi neglijată.[725]

Dăruiți pentru centrele misionare, dar nu-i neglijați pe tinerii de acasă. –Să dea oare membrii bisericii mijloace pentru înaintarea cauzei lui Hristosprintre alții și să-i lase pe propriii copii să facă lucrarea și slujba lui Satana?[726]

Deși trebuie să facem eforturi susținute pentru mulțimea de oameni dinjurul nostru și să avansăm lucrarea din străinătate, oricât de mult am lucra în

acest sens, nu putem fi scuzați pentru neglijarea educării copiilor și a tinerilornoștri. Ei trebuie să fie pregătiți pentru a ajunge lucrători pentru Dumnezeu.Prin învățătură și exemplu, atât părinții, cât și educatorii trebuie să imprimeprincipiile adevărului și dreptății în mintea și inima tinerilor, astfel încât să

ajungă bărbați și femei tari ca și oțelul pentru Dumnezeu și lucrarea Sa.[727]

Rugați-vă cu credință, pentru că Dumnezeu va deschide căi. – S-ar puteaca unii să întrebe: „Cum să înființăm aceste școli?” Nu suntem oameni bogați,dar, dacă ne rugăm cu credință și Îl lăsăm de Domnul să lucreze pentru noi, Elne va deschide căi pentru a înființa [315] mici școli în locuri izolate, pentru catinerii noștri să fie educați nu numai în Scripturi și în științe, ci și în multe

aspecte ale lucrărilor practice.[728]

„Să ne ridicăm și să construim”.[729]* – Aici, în Cristal Springs

[Sanatorium, California] trebuie să punem baze corecte pentru lucrare. Aicisunt copiii noștri. Să le îngăduim noi să fie întinați de lume, prin nelegiuirea eiși prin desconsiderarea poruncilor lui Dumnezeu? Îi întreb pe aceia careplănuiesc să-i trimită pe copiii lor la școli publice, unde sunt predispuși să fieîntinați: Cum puteți să vă asumați un asemenea risc?

Dorim să construim o școală pentru copiii noștri. Din cauză că sunt multesolicitări pentru bani, pare dificil să obținem mijloace destule sau să stârnimun interes suficient de mare pentru a construi o școală mică, darcorespunzătoare. I-am spus comitetului școlii că le voi concesiona un teren peîntreaga durată cât îl vor folosi în interesul școlii. Sper că va exista un interessuficient pentru a ne face în stare să construim o clădire în care copiii noștrisă poată învăța Cuvântul lui Dumnezeu, care este sângele și trupul Fiului luiDumnezeu… Nu vreți să participați la construirea acestei școli unde să fieînvățat Cuvântul lui Dumnezeu? Când a fost întrebat cât este dispus săprimească pentru a munci la școală, un om a spus că, dacă i-am da trei dolaripe zi, masă și cazare, ne-ar ajuta. Totuși, eu nu vreau oferte de acest fel. Vomfi ajutați. Ne așteptăm să avem o școală în care Biblia să poată fi învățată, încare să fie înălțate rugăciuni către Dumnezeu și în care copiii să poată învăța[316] principiile Bibliei. Ne așteptăm ca toți aceia care pot să ni se alăture sădorească să ia parte la construirea acestei clădiri. Ne așteptăm să pregătim o

armată de lucrători pe acest deal.[730]

Ajutați atât cu bani, cât și prin muncă. – Știm că toți sunt interesați desuccesul acestei întreprinderi. Aceia care au timp sunt rugați să dedice câtevazile spre a ajuta la construirea acestei școli. Încă nu s-au adunat suficienți baninici măcar pentru a plăti materialul necesar. Suntem bucuroși pentru ce s-a dat,dar acum le cerem tuturor să se preocupe de această lucrare, ca să putem aveaîn curând un loc în care copiii noștri să poată studia Biblia, cartea care se află latemelia oricărei educații adevărate. Temerea de Domnul – prima lecție caretrebuie să fie învățată – este începutul înțelepciunii.

Nu este nici un motiv pentru a întârzia această lucrare. Fiecare să vină înajutor, perseverând cu un interes neșovăitor, până când construcția va fiîncheiată. Fiecare să contribuie cu ceva. Unii pot să se trezească dimineața laora patru pentru a ajuta. De obicei, eu îmi încep munca înainte de această oră.Îndată ce se face ziuă, unii pot să înceapă munca la construcție, dedicând o orăsau două înainte de micul dejun. Alții probabil că nu pot să facă lucrul acesta,dar toți pot să contribuie cu ceva pentru a-și arăta interesul de a face posibil caacești copii să fie educați într-o școală unde pot să fie disciplinați și educați sprea-I sluji lui Dumnezeu. El va binecuvânta cu siguranță fiecare efort de acestfel…

Frați și surori, ce veți face pentru a ajuta la construirea unei școli a bisericii?Noi credem că fiecare va considera că este un privilegiu, o binecuvântare, săavem această școală. Să împărtășim spiritul lucrării, spunând: Ne vom ridica,[317] și vom construi. Dacă vom fi uniți în această lucrare, vom avea curând oșcoală în care copiii noștri să învețe calea Domnului. Când facem tot ce putem

mai bine, Dumnezeu ne va binecuvânta. Oare să nu construim?[731]

CAPITOLUL 54

PROFESORII ȘI PĂRINȚIISUNT ÎN PARTENERIAT

Nevoia de înțelegere plină de simpatie. – Educatorii din cămin și educatoriidin școală trebuie să aibă o înțelegere plină de simpatie, fiecare pentru muncaceluilalt. Ei trebuie să conlucreze armonios, plini de același spirit misionar,străduindu-se împreună pentru binele fizic, mintal și spiritual al copiilor și

pentru formarea unor caractere ce vor rezista la încercarea ispitei.[732]

Părinții trebuie să nu uite că prin lucrarea școlilor noastre se va realiza multmai mult, dacă sunt conștienți de avantajul de care se vor bucura copiii lor înaceste școli și vor colabora din toată inima cu profesorul. Prin rugăciune,răbdare și îngăduință, părinții pot anihila mult din răul produs de lipsa răbdăriiși de indulgența neînțeleaptă. Părinții și profesorul trebuie să lucreze împreună.Părinții să nu uite că ei înșiși vor fi ajutați de prezența în comunitate a unui

profesor serios și temător de Dumnezeu.[733]

Dezbinarea poate să anuleze influența cea bună. – Un spirit de dezbinarecultivat în inima câtorva se va transmite și la alții și va nimici influența sprebine care ar fi exercitată de școală. Dacă nu sunt doritori să conlucreze cuînvățătorul pentru mântuirea copiilor lor, părinții nu sunt pregătiți pentru a se

înființa o școală în comunitatea lor.[734] [319]Lucrarea de colaborare începe în cămin. – Lucrarea de cooperare ar trebui

să înceapă chiar cu tatăl și mama, în viața de familie. În educarea copiilor lor, eiau o responsabilitate comună, iar faptul de a acționa împreună ar trebui săconstituie strădania lor neîntreruptă. Să se supună lui Dumnezeu, căutândajutor de la El pentru a se sprijini reciproc. Să-și învețe copiii să fie credincioșilui Dumnezeu, credincioși principiilor și credincioși față de ei înșiși și față detoți cei cu care au legături. Cu o asemenea pregătire, nu vor fi un motiv detulburare sau neliniște când sunt trimiși la școală. Vor fi un sprijin pentru

învățătorii lor și un exemplu și o încurajare pentru colegii de școală.[735]

Copiii vor duce în clasă influența educației pe care le-ați acordat-o. Cândpărinții și profesorii evlavioși lucrează în armonie, inima copiilor este pregătităpentru a manifesta un interes adânc față de lucrarea lui Dumnezeu în biserică.Talentele cultivate în cămin sunt folosite în biserică, iar Dumnezeu este slăvit.

[736]Dacă părinții sunt așa de absorbiți de ocupația lor și de plăcerile vieții

acesteia, încât neglijează disciplinarea corespunzătoare a copiilor lor, lucrareaprofesorului este făcută nu doar dificilă și grea, ci adesea întru totul

neroditoare.[737]

Lucrarea profesorului este suplimentară. – În formarea caracterului, nici oaltă influență nu contează așa de mult ca aceea a căminului. Lucrareaînvățătorului ar trebui să o suplimenteze pe aceea a părinților, dar nu aremenirea de a-i lua locul. Părinții și profesorii trebuie să coopereze în efortul de

a face totul pentru bunăstarea copilului.[738]

În cămin, copilul trebuie să primească o învățătură care să-l ajute pe profesor.În cămin, [320] copilul să învețe importanța curățeniei, a ordinii și a atenției,

iar aceste lecții trebuie să fie repetate în școală.[739]

Când copilul este destul de mare pentru a fi trimis la școală, profesorultrebuie să conlucreze cu părinții, iar pregătirea practică să continue ca o parte astudiilor școlare. Mulți se opun acestui gen de lucru manual în școli. Eiconsideră că munca folositoare – de pildă, învățarea unei meserii – este

umilitoare, dar au o idee greșită despre adevărata demnitate.[740]

Căminul poate fi binecuvântat prin intermediul școlii. – Dacă [profesorul]lucrează cu răbdare, seriozitate și perseverență, urmând îndrumările luiHristos, lucrarea de reformă care se face în școală se poate extinde în familiilecopiilor, aducând în ele o atmosferă mai curată, cerească. Aceasta este cu

adevărat o lucrare misionară la cel mai înalt nivel.[741]

Profesorul atent va găsi multe ocazii de a-i îndruma pe elevi spre faptele deajutorare. Îndeosebi copiii mici își privesc educatorul cu o încredere și unrespect aproape nețărmurite. Orice sugestie cu privire la modalitățile în carepot să fie de ajutor în cămin, la credincioșia în împlinirea datoriilor zilnice și laajutorarea celor bolnavi și săraci va avea succes și va aduce roade. În felulacesta, se va obține un câștig dublu. Recomandarea plină de bunătate va acționași asupra celui care a făcut-o. Respectul și cooperarea părinților va ușura

lucrarea educatorului și îi va lumina pe cale.[742]

Părinții pot ușura munca profesorului. – Dacă părinții își fac partea cu

credincioșie, lucrarea educatorului va fi mult ușurată. Speranța și curajul lui vorcrește. Părinții ale căror inimi sunt pline de iubirea lui Hristos se vor abține săcaute greșeli și vor face tot ce le stă în putere pentru a-l încuraja și ajuta pe acelape care l-au ales ca educator pentru copiii lor. Astfel de părinți [321] vor fidispuși să aibă încredere că educatorul este la fel de conștiincios ca și ei în

lucrarea cu copiii lor.[743]

Când părinții își înțeleg responsabilitățile care le revin, profesorilor le va

rămâne mult mai puțin de făcut.[744]

Părinții pot fi sfătuitorii profesorului. – Trebuie să vorbim despredragostea lui Dumnezeu în familiile noastre și să o prezentăm în școlilenoastre. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu să fie aplicate atât în cămin, cât șiîn activitatea școlară. Dacă își înțeleg pe deplin datoria de a se supune voințeidescoperite a Domnului, părinții vor fi niște sfătuitori înțelepți în școlilenoastre și în activitățile de învățământ, deoarece experiența lor în educația dincămin îi va învăța cum să vegheze împotriva ispitelor care îi asaltează pe copii șipe tineri. În felul acesta, profesorii și părinții trebuie să colaboreze cu

Dumnezeu în lucrarea de educare a tinerilor pentru ceruri.[745]

Profesorului îi va fi de folos, dacă părinții îi vor împărtăși lucrurile pe care lecunosc despre caracterul copiilor și despre particularitățile lor fizice sauanumite neputințe. Este regretabil că așa de mulți nu reușesc să-și dea seama deacest lucru. Cei mai mulți părinți manifestă un interes scăzut, fie în ce privește

destoinicia învățătorului, fie legat de cooperarea cu el în lucrarea sa.[746]

Părinții trebuie să-și înțeleagă datoria de a colabora cu profesorul, de aîncuraja disciplina înțeleaptă și de a se ruga mult pentru acela care îi învață pe

copiii lor.[747]

Profesorii pot fi niște sfătuitori ai părinților. – Deoarece părinții îlcunosc rareori pe profesor, este cu atât mai important ca profesorul să caute să-i cunoască pe părinți. El ar trebui să viziteze familiile elevilor săi și să seinformeze cu privire la influențele și mediul în care trăiesc aceștia. Prin faptulcă intră în contact cu familiile și viețile lor, el poate întări legăturile [322] cuelevii săi și poate descoperi cum să se raporteze cu mai mult succes la diferitelelor temperamente și înclinații.

Când se interesează personal de educația din cămin, învățătorul le oferă o

binecuvântare dublă. Mulți părinți, absorbiți de muncă și griji, pierd din vedereocaziile de a influența în bine viața copiilor lor. Profesorul poate face multpentru a-i conștientiza pe acești părinți cu privire la posibilitățile și privilegiilepe care le au. El va constata că unii simt că responsabilitatea lor este o povarăgrea, deoarece doresc așa de mult să-și vadă copiii ajungând bărbați și femeibune și folositoare. Adesea, profesorul îi poate ajuta pe acești părinți să-șiîndeplinească răspunderea și, sfătuindu-se împreună, atât profesorii, cât și

părinții vor fi încurajați și întăriți.[748]

CAPITOLUL 55

UNITATEA ÎN DISCIPLINĂProfesorul are nevoie de tact în tratarea tinerilor. – Printre tineri se va găsi

o mare diversitate de caractere și educație. Unii au trăit într-un mediu derestricții și severitate arbitrare, care a dezvoltat în ei un spirit de îndărătnicie șisfidare. Alții au fost răsfățații familiei, iar părinții lor, prea îngăduitori, le-aupermis să-și urmeze propriile înclinații. Fiecare defect a fost scuzat, până cândcaracterul lor s-a deformat. Pentru a se ocupa cu succes de aceste minți diferite,profesorul trebuie să exercite tact și îndemânare în tratarea lor, precum șifermitate în conducere.

Adesea, se va manifesta neplăcere și chiar dispreț față de regulilecorespunzătoare. Unii își vor folosi toată ingeniozitatea pentru evitareapedepselor, în timp ce alții vor arăta o indiferență sfidătoare față de consecințelenelegiuirii. Toți acești copii au nevoie de multă răbdare și de o atenție mai mare

din partea celor cărora le este încredințată educația lor.[749]

Regulile să fie puține și bine gândite. – În școală, la fel ca și în cămin,trebuie să existe o disciplină înțeleaptă. Profesorul trebuie să instituie regulipentru conduita elevilor săi. Acestea trebuie să fie puține și bine gândite, iarodată ce au fost stabilite, să fie impuse. Fiecare principiu implicat în acestereguli trebuie să-i fie prezentat elevului în așa fel, încât să fie convins de justețea

lui.[750]

Profesorul trebuie să impună ascultarea. – Subiectul disciplinei trebuie săfie înțeles atât în școală, cât și în cămin. Să sperăm că în sala de clasă nu vaexista niciodată ocazia de a folosi nuiaua. [324] Totuși, dacă într-o școală suntunii care se împotrivesc cu încăpățânare la orice sfat și îndemn, după ce s-aufăcut pentru ei rugăciuni cu toată inima, este necesar să fie făcuți să înțeleagăfaptul că trebuie să asculte.

Unii profesori nu cred că este cel mai bine să impună ascultarea. Ei cred cădatoria lor este doar aceea de a educa. Este adevărat că ei trebuie să educe.Totuși, ce folos au copiii de educație, dacă, în timp ce ei desconsideră principiilecare le sunt prezentate, profesorul nu consideră că are dreptul să exercite

autoritatea.[751]

Profesorul are nevoie de cooperarea părinților. – Profesorul nu trebuielăsat să poarte de unul singur povara lucrării sale. El are nevoie de simpatia,

bunătatea, conlucrarea și dragostea fiecărui membru al bisericii. Părinții trebuiesă-l încurajeze pe educator, arătând că-i apreciază eforturile. Ei nu trebuie sărostească niciodată un cuvânt sau să facă un lucru care ar încuraja nesupunereacopiilor lor față de profesor.

Totuși, eu știu că mulți părinți nu cooperează cu profesorul. Ei nu întrețin încămin aceea influență bună exercitată în școală. În loc să adopte în căminprincipiile ascultării, învățate în școală, ei își lasă copiii să facă tot ce vor, săumble de colo-colo, fără nici o restricție. Dacă profesorul își exercităautoritatea, cerând ascultare, copiii vin la părinți cu o relatare exagerată,deformată, a felului în care au fost tratați. Poate că profesorul nu a făcut decâtsă-și împlinească o datorie dureroasă, dar părinții le dau dreptate copiilor, chiardacă aceștia sunt vinovați. De multe ori, acei părinți care sunt aspri cu copiii

sunt cei mai nerezonabili când aceștia sunt disciplinați la școală.[752] [325]Când încep să justifice plângerile copiilor lor împotriva autorității și

disciplinei din școală, părinții nu văd că fac să crească puterea demoralizatoarecare predomină acum pe o întindere înspăimântătoare. Orice influență care îiînconjoară pe tineri trebuie să fie de partea cea bună, deoarece decăderea

tineretului este tot mai mare.[753]

Părinții să-i susțină pe profesorii credincioși. – Părinții care nu au simțitniciodată grija pe care trebuie să o simtă pentru mântuirea copiilor lor și carenu le-au impus niciodată restricțiile corespunzătoare și nu i-au învățat așa cumar fi trebuit sunt tocmai aceia care manifestă împotrivirea cea mai înverșunată,când copiii lor sunt mustrați, corectați și supuși unor restricții la școală. Uniidintre acești copii sunt o rușine pentru biserică și o rușine pentru numele de

adventist.[754]

[Părinții] să-i învețe pe copiii lor să fie credincioși față de Dumnezeu, față deprincipii, față de ei înșiși și față de toți cei cu care sunt în legătură…

Părinții care îi educă în felul acesta pe copii nu vor fi printre aceia care îlcritică pe profesor. Ei simt că este bine atât în interesul copiilor lor, cât și pentrujustețea cerințelor școlii, să-l susțină și să-l cinstească pe acela care împărtășește

responsabilitatea lor.[755]

Nu-l criticați niciodată pe profesor în prezența copiilor. – Părinți, cândprofesorul de la școala bisericii se străduiește să-i educe și să-i disciplineze pe

copiii voștri în așa fel încât să poată câștiga viața veșnică, nu-i criticați faptele înprezența lor, chiar dacă sunteți de părere că este prea aspru. Dacă doriți să-Idăruiască inima lor Mântuitorului, colaborați cu eforturile profesorului pentrumântuirea lor. Ar fi mai bine pentru copii, dacă, în loc de a auzi critica, să audăde pe buzele mamei cuvinte de apreciere cu privire la munca profesorului.Asemenea cuvinte lasă [326] impresii durabile și îi influențează pe copii să-l

respecte pe profesor.[756]

Dacă critica și sugestiile cu privire la lucrarea profesorului ajung să fienecesare, trebuie să-i fie spuse în particular. Când se dovedesc a fi ineficiente,problema să-i fie încredințată aceluia care este răspunzător de conducereașcolii. Să nu se spună și să nu se facă nimic spre a micșora respectulcopiilor față de cineva de care depinde într-o măsură așa de mare bunăstarea

lor.[757]

Dacă părinții ar fi în locul profesorilor, ar înțelege cât de dificil este sădisciplinezi și să conduci o școală de sute de elevi de toate nivelele și cu diferite

mentalități și ar putea, după reflecție, să vadă lucrurile diferit.[758]

Nesupunerea începe adesea în cămin. – Părinții pot să creadă că suntiubitori, dacă le îngăduie copiilor să facă tot ce le place, dar acest fel de purtareînseamnă o adevărată cruzime. Copiii sunt capabili să gândească, iar sufletullor este rănit printr-o bunătate neînțeleaptă, oricât de potrivită ar părea aceastăbunătate în ochii părinților. Când copiii vor crește, va crește și nesupunerea lor.Profesorii pot să încerce să-i corecteze, dar prea adesea părinții trec de parteacopiilor, iar răul continuă să crească, acoperit, dacă este posibil, de un întunerical amăgirii și mai adânc decât înainte. Ceilalți copii sunt duși în rătăcire princomportamentul greșit al acestora, și totuși, părinții nu pot să înțeleagăgreșeala. Ei pun cuvintele copiilor lor mai presus de cuvintele profesorilor care

deplâng greșeala.[759]

Munca profesorului este de două ori mai grea din cauza părințiilor carenu cooperează cu el. – Neglijența părinților în educarea copiilor lor facemunca profesorului de două ori mai grea. Copiii [327] poartă amprentatrăsăturilor nestăpânite și neplăcute date pe față de părinții lor. Pentru că esteneglijată acasă, ei consideră că disciplina școlii este asupritoare și severă. Dacănu sunt supravegheați cu atenție, acești copii îi vor influența pe ceilalți prin

caracterul lor deformat și indisciplinat… Binele de care copiii ar putea săbeneficieze în școală pentru a contracara educația deficitară de acasă estesubminat de simpatia pe care părinții o arată față de greșelile lor.

Oare părinții care cred în Cuvântul lui Dumnezeu vor continuacomportamentul lor reprobabil și vor dezvolta însușirile rele ale copiilor lor?Tații și mamele care pretind a crede adevărul pentru timpul acesta ar face maibine să-și vină în fire și să înceteze a fi părtași la acest rău, ca să nu mai aducă laîndeplinire planurile lui Satana, dând ascultare minciunilor copiilor lorneconvertiți. Profesorii au destul de mult de luptat cu influența copiilor și nu

mai au nevoie să se confrunte și cu influența părinților.[760]

CAPITOLUL 56

EDUCAȚIA DIN FACULTATE ȘICOLEGIU

Mulți își pierd moralitatea în instituțiile lumești. – Este un lucru îngrozitorși încă unul care ar trebui să facă să tremure inima părinților, că în așa de multeșcoli și colegii, unde tinerii sunt trimiși spre a obține cultură și disciplinăintelectuală, predomină influențe care formează greșit caracterul, îndepărteazămintea de la adevăratele ținte ale vieții și strică moralitatea. Venind în contactcu cei necredincioși, cu cei iubitori de plăceri și cei imorali, mulți tineri îșipierd simplitatea și curăția, credința în Dumnezeu și spiritul de jertfire de sine,pe care tații și mamele lor creștine le-au cultivat și le-au apărat printr-oînvățătură atentă și rugăciune serioasă.

Mulți care încep studiile cu scopul de a se pregăti pentru o ramură anume deslujire altruistă ajung să fie absorbiți de învățătura laică. Ei sunt cuprinși deambiția de a câștiga premiul reprezentat de burse și de a obține poziții șionoruri în lume. Ei pierd din vedere scopul pentru care au început școala, iarviața este jertfită prin urmărirea unor țeluri egoiste și lumești. Adesea, seformează obiceiuri care duc la ruină viața atât pentru lumea aceasta, cât și

pentru lumea care va veni.[761]

Influențele religioase de acasă sunt șterse. – Voi vă rugați: „Și nu ne ducepe noi în ispită”. Apoi, sunteți de acord să vă trimiteți copiii într-un loc undevor întâmpina ispite inutile. Nu-i trimiteți departe, la școli unde vor fiînconjurați de influențe care vor fi asemenea semințelor de neghină semănateîn ogorul inimii.

Educați-i și disciplinați-i pe copii în școala din cămin din primii ani ai vieții,în temere de Dumnezeu. Apoi, fiți [329] atenți, ca nu cumva să-i trimiteți într-un loc unde impresiile pe care le-au primit să fie șterse, iar dragostea deDumnezeu să fie scoasă din inima lor. Niciun motiv promițător legat de salariimari sau de aparentele mari avantaje în domeniul educației să nu vă determinesă-i trimiteți pe copii departe de influența voastră, într-un loc unde vor fiexpuși la ispite mari. „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă îșipierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu

8,36.37).[762]

Colegiile noastre sunt în planul lui Dumnezeu. – Când îngerul lui

Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să fie înființată o instituție pentru educareatinerilor noștri, am înțeles că va fi unul dintre cele mai mari mijloace rânduitede Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor… Dacă influența colegiilor noastreeste așa cum trebuie să fie, tinerii care sunt educați în ele vor fi făcuți în staresă-L vadă pe Dumnezeu în toate lucrările Sale și să-I dea slavă. În timp ce vor fiangajați în cultivarea însușirilor cu care au fost înzestrați de Dumnezeu, ei se

vor pregăti să-I slujească mai eficient.[763]

Tinerii să fie încurajați să frecventeze școlile noastre, care trebuie să seasemene tot mai mult cu școlile profeților. Școlile noastre au fost întemeiate de

Domnul.[764]

Avantajele experienței obținute în școala din cămin. – Într-o mare măsură,copiii care trebuie să primească o educație în școlile noastre ar face progresemult mai mari, dacă ar fi despărțiți de cercul familiei în care au primit oeducație greșită. Ar putea să fie necesar ca unele familii să se așeze în locuriunde își pot întreține și găzdui copiii acasă, și astfel să facă economie de bani,însă în multe cazuri acest lucru se va dovedi mai degrabă o piedică, decât o

binecuvântare pentru copiii lor.[765] [330]Școala din cămin pentru o fiică neascultătoare. – Vrăjmașul a făcut ce a vrut

cu fiica voastră, până când mrejele lui au prins-o asemenea unor lanțuri de oțel, șiva fi necesar un efort puternic și perseverent pentru a o salva. Dacă vreți să avețisucces în cazul acesta, nu trebuie să faceți o lucrare pe jumătate. Obiceiurilepracticate ani de zile nu pot fi întrerupte așa de ușor. Ea ar trebui să fie dusă într-un loc unde se exercită continuu o influență statornică și hotărâtă. Vă sfătuiesc săo trimiteți la colegiul din_______ și să beneficieze de disciplina de la internat. Eatrebuia să fi fost acolo de ani de zile.

Internatul este condus după un plan care să-l facă să fie un cămin bun. Acestcămin poate să nu corespundă înclinațiilor unora, din cauză că ei au fosteducați în conformitate cu teorii false și învățați cu îngăduința de sine șisatisfacerea plăcerilor, și toate obiceiurile lor au fost orientate greșit. Totuși,draga mea soră, noi ne apropiem de sfârșitul timpului și nu dorim acum săcorespundem gusturilor și practicilor lumii, ci să împlinim voia lui Dumnezeu,să înțelegem ce spune Scriptura, iar apoi să trăim în armonie cu lumina pe carene-a dat-o Dumnezeu. Înclinațiile, obiceiurile și practicile noastre nu trebuie să

fie prioritare. Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru.[766]

Studenții care locuiesc în apropiere de școală. – Se pare că unii profesoricred că nici unul dintre copiii sau tinerii ai căror părinți locuiesc în apropierede școală nu ar trebui să beneficieze de privilegiile școlii, decât dacă locuiescîmpreună cu profesorii în internatul școlii. Eu consider că aceasta este o ideenouă și ciudată.

În familia unor tineri au existat asemenea influențe, încât ar fi mult mai binepentru ei să locuiască un timp într-un internat școlar bine organizat. Pentruaceia care locuiesc departe și sunt nevoiți să plece de acasă spre a se bucura deprivilegiile școlii, internatul școlar [331] este o mare binecuvântare. Totuși, acelcămin părintesc în care Dumnezeu este respectat constituie și va trebui săconstituie locul cel mai bun pentru copiii mici, unde, beneficiind de educațiacorespunzătoare primită de la părinții lor, se pot bucura de grija și disciplina uneifamilii religioase, conduse de propriii părinți…

Pentru tinerii care au o vârstă potrivită pentru a merge la o școală cuinternat, să evităm a impune reguli arbitrare și inutile, despărțindu-i de părințiilor pe aceia care locuiesc în apropierea școlilor noastre…

Dacă părinții nu sunt convinși că ar fi mai bine pentru copiii lor să fie supușidisciplinei din internatul școlii, atunci să li se îngăduie să-i păstreze subcontrolul lor cât mai mult cu putință. În unele locuri, părinții care stau înapropierea școlii pot să considere că este mai bine pentru copiii lor să locuiascăîn internatul școlii, unde pot primi învățături pe care nu ar putea să leprimească la fel de bine în propriul cămin. Totuși, să nu se ceară ca toți copiii săfie despărțiți de părinții lor spre a beneficia de avantajele vreuneia dintre școlilenoastre….

Părinții sunt ocrotitorii de drept ai copiilor lor și au responsabilitateasolemnă de a supraveghea educarea lor.

Oare nu putem să înțelegem că părinții, care au vegheat ani de zile lacreșterea copiilor lor sunt aceia care cunosc cel mai bine felul de educare decare trebuie să beneficieze pentru a stimula și cultiva trăsăturile cele mai buneale caracterului lor? Eu recomand ca acei copii care locuiesc la două sau treimile de o școală să fie lăsați să frecventeze cursurile, dar să locuiască acasă și săbeneficieze de influența părinților. Ori de câte ori este posibil, familia să

rămână împreună.[767] [332]

Toți copiii să aibă privilegiul de a învăța. – Biserica este adormită și nu-șidă seama de importanța educației copiilor și a tinerilor. „De ce”, spune cineva,„este nevoie să fim așa de interesați de o educație avansată a tinerilor noștri?Mie mi se pare că este suficient să alegem câțiva care au hotărât să urmeze oșcoală spre a-și cultiva talentul literar sau pe alții care au înclinații spre oanumită disciplină, și să le acordăm atenția cuvenită, și nu este necesar ca toțitinerii noștri să fie așa de bine educați. Nu va împlini această cale toate cerințeleesențiale?” Eu răspund: Nu, categoric nu… Tuturor tinerilor noștri trebuie să lise îngăduie să aibă parte de binecuvântările și privilegiile unei educații înșcolile noastre, ca să fie inspirați să ajungă niște conlucrători cu Dumnezeu.Toți au nevoie de educație, ca să fie pregătiți spre a ajunge folositori și calificați

pentru poziții de răspundere, atât în viața particulară, cât și în cea publică.[768]

Un program școlar echilibrat. – Însușirile intelectuale au nevoie de cultivarepentru a putea fi exercitate spre slava lui Dumnezeu. Ar trebui să fie acordată omare atenție cultivării intelectului, pentru ca diferitele părți ale minții să poatăfi la fel de dezvoltate, fiecare în domeniul ei distinct. Dacă părinții le îngăduiecopiilor lor să-și urmeze înclinațiile minții și tendințele spre plăceri, cu prețulneglijării datoriei, caracterul lor va fi format după acest tipar și nu vor ficompetenți pentru nici un fel de poziție de răspundere în viață. Dorințele șiînclinațiile celor tineri ar trebui să fie ținute în frâu, punctele slabe din caractersă fie întărite, iar tendințele lor excesiv de puternice să fie reprimate.

Dacă se îngăduie unei calități să rămână inactivă sau dacă este deviată de lacursul ei normal, scopul lui Dumnezeu nu este [333] împlinit. Toate însușiriletrebuie să fie dezvoltate. Să i se acorde atenție fiecăreia, deoarece fiecare are oînrâurire asupra celorlalte și toate trebuie să fie exercitate, pentru ca mintea săfie echilibrată. Dacă una sau două părți sunt cultivate și folosite neîncetat,pentru că este alegerea copiilor voștri de a folosi puterea minții într-o direcție,cu prețul neglijării altor capacități ale intelectului, ei vor ajunge la maturitate cuminți neechilibrate și cu caractere ce nu vor fi dezvoltate armonios. Ei vor ficapabili și puternici într-o direcție, dar cu mari deficiențe în altele, la fel deimportante. Nu vor fi femei și bărbați competenți. Deficiențele lor vor fi

observate și vor prejudicia tot caracterul.[769]

Daunele învățării continue pe tot parcursul anului. – Mulți părinți își puncopiii să învețe aproape tot timpul anului. Acești copii ajung la rutina unui

studiu mecanic, dar nu rețin ce învață. Mulți dintre ei par aproape lipsiți de oviață intelectuală. Monotonia unui studiu neîntrerupt le istovește mintea și lemicșorează interesul față de lecții, iar pentru mulți, studiul cărților ajunge să fiechinuitor. Ei nu mai simt plăcere să gândească, nu mai au ambiția de a obținecunoștințe și nu-și cultivă obiceiul de a medita și cerceta…

Oamenii care gândesc atent și logic sunt puțini, din cauză că influențelegreșite au împiedicat dezvoltarea intelectului. Ideea părinților și a educatorilor,că studiul neîntrerupt fortifică mintea, s-a dovedit greșită în multe cazuri,

rezultatul aplicării ei fiind opus așteptărilor.[770]

Adesea, vina le aparține părinților. – Să nu se aștepte ca profesorul să facălucrarea părinților. [334] Mulți părinți au manifestat o neglijareînspăimântătoare a datoriei. Asemenea lui Eli, ei au dat greș în a le punecopiilor restricții corespunzătoare, iar apoi și-au trimis copiii nedisciplinați lacolegiu pentru a primi educația pe care ar fi trebuit să le-o dea acasă.

Profesorii au o misiune pe care puțini o apreciază. Dacă reușesc să-i schimbepe acești tineri îndărătnici, nu li se recunoaște meritul. Dar, dacă tinerii alegsocietatea celor rău intenționați și merg din rău în mai rău, profesorii suntblamați și școala este acuzată. În multe cazuri, vina le aparține chiar părinților.Ei au avut prima și cea mai favorabilă ocazie de a-i călăuzi și educa pe copiii lor,atunci când erau dispuși să se lase învățați, iar mintea și inima lor erau ușor deimpresionat. Prin nepăsarea părinților, copiilor li se îngăduie să urmeze propria

voință, până când ajung imposibil de întors de pe calea răului.[771]

Părinții să susțină autoritatea profesorului. – Una dintre cele mai maridificultăți cu care se confruntă profesorii este lipsa cooperării părinților înaplicarea disciplinei în colegiu. Dacă părinții s-ar angaja să susțină autoritateaprofesorului, nesupunerea, viciul și nelegiuirea ar fi împiedicate într-o maremăsură. Părinții trebuie să le ceară copiilor lor să respecte autoritatea legitimă șisă i se supună. Ei trebuie să lucreze cu o grijă neîntreruptă pentru a-i instrui,călăuzi și înfrâna pe copiii lor, până când obiceiurile corecte vor fi bine formate.Dacă vor primi o astfel de educație, tinerii vor fi supuși instituțiilor societății,

precum și restricțiilor generale ale obligațiilor morale.[772]

Nu copilul este acela care trebuie să hotărască dacă disciplina din colegiu esteechitabilă sau nu. [335] Dacă părinții au o încredere așa de mare în profesori șiîn sistemul de educație adoptat de școală, încât să-și trimită copiii acolo, atunci

să dovedească bun simț și curaj moral și să susțină profesorul în impunereadisciplinei…

Părinții înțelepți vor fi foarte recunoscători că există școli în care nu va fi toleratnici un fel de nelegiuire, în care copiii vor fi educați pentru ascultare, și nu pentruîngăduință de sine, și unde asupra lor se vor exercita influențe bune.

Unii părinți își propun să-i trimită la școală pe copiii lor imorali, pentru căsunt de nestăpânit acasă. Îi vor susține acești părinți pe profesori în lucrarea de

disciplină sau vor fi dispuși să creadă o mărturie mincinoasă?[773]

Părinții să susțină disciplina școlii. – Unii părinți care și-au trimis copiii la______ le-au spus că, dacă li se cere ceva nerezonabil, să nu se supună,indiferent ce ar li s-ar cere. Ce fel lecție este aceasta pentru copii! Cum pot ei,fiind lipsiți de experiență, să decidă ce este rezonabil și ce nu este rezonabil?

Poate că vor dori să lipsească în timpul nopții, fără să știe nimeni unde sunt,iar dacă profesorii și supraveghetorii le cer să dea socoteală, ei vor considera căacest fapt este irațional și o călcare a drepturilor lor și că nimeni nu trebuie să leafecteze independența. Ce autoritate mai poate fi exercitată asupra acestorcopii, dacă ei consideră că orice formă de disciplină este o restrângere iraționalăa libertății lor?

În multe cazuri, acești tineri au rămas doar o perioadă scurtă în școală, dupăcare s-au întors acasă cu o educație neterminată, ca să aibă libertatea de a-șiurma dorințele lor needucate și nedisciplinate pe care nu [336] au putut să și leîmplinească în școală. Lecțiile îngăduinței de sine pe care le-au învățat de la untată sau de la o mamă neînțeleaptă și-au adus rezultatele pentru viața aceasta și

pentru veșnicie, iar pierderea mântuirii lor va fi pusă în seama părinților.[774]

Educația în afara programului școlar al colegiului. – Copiii și tineriitrebuie să cultive obiceiul de a fi minuțioși în domeniul educației. Colegiul nucuprinde toată educația pe care trebuie să o primească. De aceea, este bine săînvețe fără încetare din lucrurile pe care le văd și le aud. Ei pot să cerceteze de lacauză la efect, învățând din situațiile vieții. Ei pot să învețe ceva în fiecare zidespre lucrurile pe care trebuie să le evite și despre cele pe care să le aplicepentru a fi înnobilați, întărindu-și caracterul și făcându-i statornici înprincipiile care se află la temelia maturității.

Dacă își încep educația fără a avea scopuri clare, mulțumiți să treacă maideparte fără vreun efort personal, nu vor atinge standardul pe care îl dorește

Dumnezeu pentru ei.[775]

SECȚIUNEA A XIII-A

IMPORTANȚA PRINCIPALĂ A DEZVOLTĂRII FIZICECAPITOLUL 57

EXERCIȚIUL FIZIC ȘI SĂNĂTATEA[776]*Echilibrul între muncă și relaxare. – Pentru a fi sănătoși, voioși și plini de

viață, bine dezvoltați fizic și intelectual, tinerii și copiii trebuie să stea mult timp

în aer liber, să aibă un bun echilibru între muncă și relaxare.[777]

Copiii trebuie să aibă o ocupație. Munca mintală potrivită și exercițiul fizic înaer liber nu vor frânge organismul băieților voștri. Munca folositoare și ocunoaștere a tainelor întreținerii gospodăriei vor fi folositoare pentru fetelevoastre, iar unele ocupații de afară sunt categoric necesare pentru organismul și

sănătatea lor.[778]

Exercițiul fizic și aerul curat. – Aceia care nu-și folosesc membrele înfiecare zi, își vor da seama de slăbiciunea lor când vor încerca să facă exerciții.Venele și mușchii lor nu sunt în măsură de a-și îndeplini lucrarea și de a păstraorganismul într-o stare sănătoasă, în care fiecare organ să-și facă partea în trup.Prin folosire, membrele se vor întări. Exercițiul zilnic moderat va da puteremușchilor care, fără exercițiu, ajung moi și slăbiți. Prin exercițiul zilnic în aerliber, ficatul, rinichii și plămânii vor fi, de asemenea, întăriți spre a-și îndeplinilucrarea.

Adu în ajutorul tău puterea voinței, care va rezista frigului și va da energiesistemului nervos. În scurt timp, vă veți da seama de beneficiul exercițiului[340] și al aerului curat, în așa măsură, încât nu veți mai putea trăi fără acestebinecuvântări. Plămânii voștri lipsiți de aer sunt ca o persoană înfometată șilipsită de hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără hrană, decât fără

aerul care este hrana prevăzută de Dumnezeu pentru plămâni.[779]

Studenții au o nevoie deosebită de activitate fizică. – Lipsa de activitateslăbește organismul. Dumnezeu i-a făcut pe oameni spre a fi activi și folositori.Nimic nu poate spori puterea unui tânăr, așa cum o face exercitarea

corespunzătoare a tuturor mușchilor printr-o muncă folositoare.[780]

Toate însușirile sunt întărite prin exercițiul fizic. – Copiii și tinerii caresunt ținuți numai în școală și ocupați numai cu lectura cărților nu pot avea oconstituție fizică robustă. Folosirea minții în studiu, fără un exercițiu fiziccorespunzător, tinde să concentreze sângele la creier, dezechilibrând circulațialui în organism. Creierul primește prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin.

Trebuie să existe reguli care să potrivească timpul de studiu la anumite ore,după care, o altă perioadă va fi petrecută în activitate fizică. Dacă obiceiurile loralimentare, vestimentare și cele referitoare la odihnă sunt în armonie cu legeasănătății, ei pot obține educația fără sacrificiul sănătății fizice și intelectuale.[781]

Copiii să fie învățați încă de mici să îndeplinească responsabilitățile maiușoare ale vieții, iar însușirile lor, folosite în felul acesta, se vor întări prinexercitare. Astfel, tinerii pot ajunge niște ajutoare eficiente în marea lucrare lacare îi va chema Domnul mai târziu…

Puțini sunt aceia care au fost educați spre a-și forma obiceiul hărniciei, alatenției și al grijii. Nepăsarea și lipsa de activitate constituie blestemul cel maimare pentru copiii din veacul acesta. Munca folositoare și sănătoasă [341] va fio mare binecuvântare, promovând formarea obiceiurilor bune și a unui

caracter nobil.[782]

Planificați varietatea și schimbarea în activitate. – Mintea și mâinile activeale tinerilor trebuie să aibă o ocupație și, dacă nu sunt îndrumate spre sarcinifolositoare, care să le dezvolte și să fie o binecuvântare pentru alții, ei vor găsi oocupație care le va aduce daune atât pentru trup, cât și pentru intelect.

Tinerii să ia parte cu voioșie la răspunderile vieții, alături de părinții lor, șiastfel își vor păstra o conștiință curată, care este foarte necesară pentrusănătatea fizică și morală. Când se procedează așa, ei trebuie să nu fie solicitațimult timp în aceeași direcție. Dacă sunt implicați multă vreme în același fel deocupație, până când aceasta ajunge istovitoare, se va realiza mai puțin decât s-arfi realizat printr-o schimbare de activitate sau un timp de relaxare. Când estesolicitată prea aspru, mintea va înceta să fie puternică și se va degrada.Sănătatea și puterea pot să fie păstrate printr-o schimbare de activitate. Să nuse renunțe la ce este folositor pentru ce este nefolositor, deoarece amuzamentele

egoiste sunt periculoase pentru moralitate.[783]

Oboseala este un rezultat normal al muncii. – Mamelor, nu exisă nimiccare să conducă la un rău mai mare decât a le scuti pe fiicele voastre de greutățiși a nu le da nimic deosebit de făcut, lăsându-le să-și aleagă singure ocupația.Le puteți da să croșeteze sau să se ocupe de broderie artistică. Lăsați-le să-șiexerseze membrele și mușchii. Ce dacă munca le obosește? Voi nu obosiți înlucrul vostru? Oare oboseala le va face vreun rău mai mare copiilor voștri decât

vouă? Nicidecum, cu excepția faptului că sunt suprasolicitați.[784]

Poate că vor fi obosiți, dar cât de dulce este odihna, [342] după un timpcorespunzător de muncă. Somnul, mijlocul plăcut de refacere a organismului,

înviorează trupul obosit și îl pregătește pentru îndatoririle zilei următoare.[785]

De ce sărăcia este adesea o binecuvântare. – Bogățiile și lipsa de ocupațiesunt considerate de unii ca fiind o adevărată binecuvântare, dar aceia care suntmereu ocupați și care își îndeplinesc cu voioșie sarcinile zilnice sunt oameniicei mai fericiți și se bucură de sănătatea cea mai bună… Atât pedeapsa ca omulsă trudească pentru pâinea cea de toate zilele, cât și făgăduința fericirii și aslavei viitoare vin de la același scaun de domnie și ambele sunt niște

binecuvântări.[786]

În multe cazuri, sărăcia este o binecuvântare, deoarece îi împiedică pe copii șipe tineri să se ruineze prin inactivitate. Atât puterile fizice, cât și celeintelectuale trebuie să fie cultivate și dezvoltate corespunzător. Grija principalăși constantă a părinților ar trebui să fie aceea de a se asigura că fiii și fiicele lorau o constituție solidă pentru a putea fi femei și bărbați sănătoși. Acest țel esteimposibil de atins fără exercițiu fizic.

Pentru propria sănătate fizică și bunăstare morală, copiii ar trebui învățați sălucreze, chiar dacă nu este o necesitate din punct de vedere al nevoilor. Dacăvor să aibă caractere curate, virtuoase, ei trebuie să se supună disciplinei uneimunci echilibrate, care să pună la lucru toți mușchii. Satisfacția pe care o voravea copiii pentru faptul că sunt folositori și renunță la ei înșiși spre a-i ajuta pe

alții va fi cea mai sănătoasă plăcere de care s-au bucurat vreodată.[787]

Activitățile intelectuale și cele fizice să fie echilibrate. – Studenților să nu lise îngăduie să se ocupe cu studii așa de numeroase, încât să nu aibă timppentru educația fizică. Sănătatea nu poate fi păstrată, dacă nu se dedică o partea fiecărei zile pentru efortul muscular în aer liber. Să fie [343] stabilite oreprecise pentru orice fel de muncă manuală care va pune în mișcare toți mușchiitrupului. Echilibrați solicitarea puterilor fizice și a celor intelectuale, iar minteastudentului va fi înviorată. Dacă este bolnav, adesea, exercițiul fizic va ajutaorganismul să-și redobândească starea normală. Când pleacă de la colegiu,studenții trebuie să aibă o sănătate și o înțelegere a legilor vieții mai bune decâtau avut înainte de a veni. Sănătatea să fie păzită cu tot atâta sfințenie precum

caracterul.[788]

Energiile tinerești sunt risipite cu ușurință. – Tinerii aflați în perioada deprospețime și vigoare a vieții, nu-și dau seama de valoarea energiei lordeosebite. Cu câtă lipsă de înțelepciune o risipesc, cu câtă ușurință o tratează –o comoară mai prețioasă decât aurul, care este mai importantă pentru creștereapersonală, decât sunt multa învățătură, rangul sau bogățiile!...

În studiul fiziologiei, elevii trebuie să fie îndrumați să înțeleagă valoareaenergiei fizice și cum poate fi aceasta păstrată și dezvoltată în așa fel, încât să

contribuie în cel mai înalt grad la succesul în marea luptă a vieții.[789]

Activitatea să nu fie împiedicată, ci îndrumată. – Copiii noștri se află la orăscruce de drumuri. La tot pasul, atracția pe care o exercită lumea cătrelăcomie și îngăduință de sine îi abate de la calea deschisă pentru răscumpărațiiDomnului. Dacă viața lor va fi o binecuvântare sau un blestem, depinde dealegerea pe care o fac. Plini de energie, dornici să-și pună la lucru calitățileneîncercate încă, ei trebuie să găsească un făgaș în care să reverse preaplinulvieții lor. Ei vor fi activi fie spre bine, fie spre rău.

Cuvântul lui Dumnezeu nu împiedică activitatea, ci îi dă o direcție corectă.Dumnezeu nu-i îndeamnă pe tineri să fie mai puțin cutezători. [344]Elementele de caracter, care fac ca un om să fie cu adevărat plin de succes șionorat printre oameni – dorința de neînfrânt de a realiza un mai mare bine,voința nestrămutată, zelul înfocat și perseverența neobosită – nu trebuiedescurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie călăuziți către atingereaunor obiective care sunt tot atât de departe de obișnuitele interese egoiste și

lumești, cum este cerul față de pământ.[790]

CAPITOLUL 58

EDUCAȚIA PENTRU VIAȚA PRACTICĂDe ce a rânduit Dumnezeu ca Adam și Eva să lucreze. – Dumnezeu i-a

făcut pe Adam și pe Eva și i-a așezat în grădina Eden pentru a o lucra și a oîngriji pentru Domnul. Faptul că au avut o lucrare de făcut era pentru fericirea

lor, altfel Domnul nu le-ar fi încredințat-o.[791]

Când a avut loc sfatul cu Tatăl, înainte de a exista lumea, s-a plănuit caDomnul Dumnezeu să sădească o grădină pentru Adam și Eva în Eden și să leîncredințeze sarcina de a îngriji pomii fructiferi și de a cultiva vegetația. Muncafolositoare trebuia să fie pentru protejarea lor și să continue de-a lungul

generațiilor până la încheierea istoriei pământului.[792]

Exemplul lui Isus ca lucrător desăvârșit. – În viața Sa de pe pământ,Domnul Hristos… a fost ascultător și harnic în cămin. El a învățat meseria detâmplar și a muncit cu propriile mâini în micul atelier din Nazaret… Bibliaspune despre Isus: „Iar Pruncul creștea și se întărea, era plin de înțelepciune șiharul lui Dumnezeu era peste El”. Pe măsură ce lucra în copilărie și tinerețe,mintea și corpul Său se dezvoltau. El nu Își folosea nechibzuit puterile fizice, cile punea la lucru, astfel încât să le poată menține în stare de sănătate, pentru a fiîn stare să îndeplinească lucrarea cea mai bună în orice domeniu. El nu voia săgreșească nici măcar în mânuirea uneltelor. Ca lucrător, a fost desăvârșit tot așa

cum a fost și în ce privește caracterul.[793]

Fiecare obiect pe care l-a făcut a fost bun, diferitele părți se îmbinau perfect,

pentru ca obiectul să corespundă verificării.[794] [346]El a muncit zi de zi cu răbdare. – Prin exemplul Său, Isus a sfințit căile

umile ale vieții omenești… Viața Sa s-a caracterizat prin hărnicie. Acela careera Maiestatea cerului, a mers pe străzi, îmbrăcat în hainele simple ale unuimuncitor obișnuit. El a trudit, urcând și coborând pe cărările muntoase,mergând și venind de la munca Sa umilă. Îngerii nu au fost trimiși spre a-Lpurta pe aripi în urcușul Său obositor sau pentru a-I da puterea lor înîndeplinirea sarcinilor Sale umile. Totuși, când mergea să-Și ajute familia prinmunca Sa zilnică, El avea aceeași putere pe care a avut-o când a săvârșitminunea de hrănire a cinci mii de oameni flămânzi pe plaja din Galileea.

Cu toate acestea, El nu Și-a folosit puterea divină pentru a-Și micșora

dificultățile sau pentru a-Și ușura munca. El Își asumase chipul naturiiomenești cu toate bolile lui și nu S-a dat înapoi de la încercările lui aspre.Hristos a trăit într-o casă țărănească și a fost îmbrăcat cu haine umile, S-aamestecat printre oamenii simpli și a muncit zi de zi cu răbdare. Exemplul Său

ne arată că datoria omului este să fie harnic și că munca este onorabilă.[795]

Isus a locuit multă vreme în Nazaret, fără a fi onorat sau cunoscut, ca să-ipoată învăța pe oameni cum să își îndeplinească datoriile umile ale vieții, trăindîn prezența lui Dumnezeu. Pentru îngeri a fost o taină faptul că Hristos,Maiestatea cerului, trebuia să Se umilească, nu numai pentru a-Și asuma naturaumană, ci și datoriile ei grele și muncile cele mai umilitoare. El a făcut lucrulacesta spre a ajunge asemenea oricăruia dintre noi, ca să Se poată familiariza cu

munca, durerile și oboseala copiilor oamenilor.[796]

Ambiția pentru realizări folositoare. – Copiilor și tinerilor trebuie să li seinspire ambiția de face eforturi spre a realiza ceva [347] benefic pentru ei șifolositor pentru ceilalți. Exercițiul care dezvoltă mintea și caracterul, careobișnuiește mâinile să fie folositoare și îl învață pe tânăr să-și facă partea înîndeplinirea responsabilităților căminului asigură putere fizică și stimuleazăorice însușire. De asemenea, există o răsplată pentru hărnicie, pentru cultivarea

obiceiului de a trăi pentru a face bine.[797]

Tinerii trebuie să fie învățați că viața înseamnă muncă serioasă,responsabilitate, purtare de grijă. Ei au nevoie de o pregătire care îi va faceoameni practici – bărbați și femei care se pot descurca în situațiile critice. Eitrebuie să fie învățați că disciplina unei activități sistematice, bine organizate,este esențială nu numai ca o apărare împotriva vicisitudinilor vieții, dar și ca un

ajutor pentru o dezvoltare cuprinzătoare.[798]

Munca fizică nu este înjositoare. – Există o greșeală populară pe care oîmpărtășește o mare categorie de oameni, și anume aceea că ei privesc muncafizică drept înjositoare. De aceea, tinerii sunt foarte dornici să învețe pentru aajunge profesori, funcționari, negustori, avocați și pentru a ocupa aproape oricepost ce nu cere muncă fizică. Tinerele privesc muncile casnice drept umilitoare.Deși pentru îndeplinirea acestor munci este nevoie de exercițiu fizic, dacă nueste prea solicitant, el are menirea de a promova sănătatea, și totuși ele caută oeducație care să le pregătească spre a fi profesoare sau funcționare, sau învață

vreo meserie care le ține închise între patru pereți, desfășurând o activitate

sedentară.[799]

Lumea este plină de bărbați și de femei care se mândresc cu faptul că nu știusă facă nici o muncă folositoare și sunt, aproape fără deosebire, frivoli, leneși,doritori de paradă, nefericiți, nemulțumiți și, prea adesea, risipitori șineprincipiali. Asemenea caractere sunt o pată pentru societate și o rușine

pentru părinții lor.[800] [348]Nici unuia dintre noi să nu-i fie rușine de muncă, oricât de neînsemnată și

umilă poate să pară. Munca este înnobilatoare. Toți aceia care muncesc cucapul sau cu mâinile sunt oameni muncitori. Toți își fac datoria și cinstescreligia la fel de mult când spală rufe sau vase, ca și atunci când merg la biserică.În timp ce mâinile sunt ocupate cu cea mai obișnuită muncă, mintea poate fi

înălțată și înnobilată prin gânduri curate și sfinte.[801]

Tinerii să fie niște stăpâni, nu niște sclavi ai muncii. – Tinerii să fie ajutați

să înțeleagă adevărata demnitate a muncii.[802]

Un motiv important pentru care munca fizică este privită cu dispreț estemodalitatea înțeleaptă în care este împlinită adesea. Ea este făcută din obligație,nu din alegere. Muncitorul nu pune inimă în ce face, nu-și păstrează respectul desine, și nici nu-l câștigă pe al altora. Pregătirea practică ar trebui să îndrepteaceastă greșeală, să dezvolte obiceiul de a fi atent și scrupulos. Elevii ar trebui săînvețe să aibă tact și să lucreze organizat, să-și economisească timpul și să facădoar mișcări folositoare. Ei ar trebui să învețe metodele cele mai bune și să li seinsufle ambiția de a se perfecționa continuu. Țelul lor să fie acela de a-și facemunca într-un mod așa de desăvârșit, pe cât le este cu putință mâinilor șicreierului omenesc.

O asemenea pregătire va face din tineri niște stăpâni ai muncii, nu niște robiai ei. Va ușura viața celui care trudește și va înnobila chiar și cele mai umileocupații. Acela care consideră că munca nu este decât o corvoadă și se apucă deea cu o ignoranță în care se complace, o va găsi cu adevărat o povară. Dar ceicare vor recunoaște știința chiar și în cea mai umilă dintre munci, vor vedea înea noblețe și frumusețe și vor găsi plăcere în a o îndeplini cu credincioșie și

eficiență.[803] [349]Bogăția nu este o scuză pentru educația practică. – În multe cazuri, părinții

bogați nu înțeleg importanța de a le oferi copiilor o educație atât în îndatoririlepractice ale vieții, cât și în științe. Ei nu văd că, pentru binele minții și almoralității copiilor lor și pentru eficiența lor viitoare, este necesar să-i facă săînțeleagă cu claritate importanța muncii utile. Aceasta este o datorie față decopiii lor, pentru ca, în cazul vreunei nenorociri, aceștia să poată rezista cunoblețe în independență, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au putere,nu pot fi săraci, chiar dacă n-au nici măcar un dolar.

Mulți dintre cei care s-au aflat în împrejurări favorabile în tinerețe pot fideposedați de toate bogățiile, având părinți, frați și surori care depind de eipentru întreținere. Prin urmare, cât de important este ca fiecare tânăr să fieînvățat să muncească, așa încât să fie pregătit pentru orice situație de criză!Bogățiile sunt cu adevărat o capcană, când aceia care le au îi împiedică pe copiiilor să învețe să practice o muncă folositoare spre a fi pregătiți pentru viața

practică.[804]

Copiii să ia parte la îndatoririle gospodărești. – O mamă credincioasă nuva putea fi dedicată modei, dar nici nu va fi o sclavă în gospodărie, satisfăcândcapriciile copiilor ei și scutindu-i de muncă. Ea îi va învăța să ia parte laîndatoririle gospodărești, ca să cunoască viața practică. Dacă iau parte lamuncă alături de mama lor, copiii vor învăța să considere că munca folositoareeste esențială pentru fericire și înnobilatoare, nu înjositoare. Totuși, dacă mamaîși educă fetele pentru a fi nepăsătoare, în timp ce ea poartă poverile grele alevieții gospodărești, le va învăța să o trateze ca pe o servitoare și vor ezita să facălucrurile pe care ele ar trebui să le facă. [350] Mama trebuie să-și păstreze

întotdeauna demnitatea.[805]

Unele mame greșesc prin faptul că își scutesc fiicele de muncă și de griji.Procedând așa, le încurajează să fie nepăsătoare. Scuza pe care o aduc uneoriaceste mame este: „Fiicele mele nu sunt puternice”. Totuși, ele merg pe o calecare le va face în mod sigur să fie slabe și ineficiente. O muncă bine îndrumatăeste exact ce au nevoie spre a le face să fie puternice, voioase, fericite șicurajoase pentru a întâmpina diferitele încercări care tulbură viața aceasta.[806]

Încredințați-le copiilor sarcini folositoare. – Faptul că părinții au neglijat săle ofere copiilor lor o ocupație are ca rezultat un rău nespus, punând în pericolviața multor tineri și prejudiciind dureros capacitatea lor de a fi folositori.

Dumnezeu dorește ca atât părinții, cât și profesorii să-i educe pe copii îndomeniul îndatoririlor practice ale vieții de zi cu zi. Încurajați hărnicia. Fetele –și chiar băieții care muncesc în aer liber – trebuie să învețe cum să-și ajutemama. Încă din copilărie, băieții și fetele trebuie să fie învățați să îndeplineascăresponsabilități din ce în ce mai mari, ajutând cu înțelegere în munca familiei.Mamelor, arătați-le cu răbdare copiilor voștri cum să-și folosească mâinile.Faceți-i să înțeleagă faptul că mâinile lor pot să ajungă tot așa de

îndemânatice în munca gospodăriei, cum sunt mâinile voastre.[807]

Fiecare copil din familie trebuie să aibă o parte de îndeplinit în muncagospodăriei și să fie învățat să-și îndeplinească sarcina cu credincioșie șivoioșie. Dacă munca este împărțită în felul acesta, iar copiii cresc obișnuiți săpoarte responsabilități potrivite pentru ei, nici un membru al casei nu va fisuprasolicitat și totul se va desfășura ușor și plăcut în cămin. A păstra oorganizare corespunzătoare, pentru că fiecare va cunoaște și va fi implicat în

detaliile căminului.[808] [351]Gătitul și cusutul sunt niște lecții elementare. – Mamele trebuie să-și ia

fiicele în bucătărie și să le învețe să gătească bine. De asemenea, ele trebuie să leinstruiască în arta croitoriei. Să le învețe cum să croiască haine, cu economie, șisă le coasă frumos. În loc de a-și asuma această sarcină dificilă de a le învăța curăbdare pe fiicele lor fără experiență, unele mame preferă să facă singure totul.Totuși, procedând așa, ele neglijează ramurile esențiale ale educației și săvârșesco mare greșeală față de copiii lor, deoarece, în viața de mai târziu, ei se vor simți

stânjeniți, pentru că nu știu să facă aceste lucruri.[809]

Educați atât băieții, cât și fetele. – Întrucât, atât bărbații, cât și femeile au unrol în gospodărie, băieții și fetele ar trebui să învețe cum să îndeplineascăîndatoririle casnice. A-și face patul, a-și face ordine în camera lui, a spăla vasele,a pregăti o masă, a spăla și a-și repara îmbrăcămintea reprezintă o pregătirecare nu ar trebui să-l facă pe băiat să simtă că este mai puțin bărbat, pentru că îlvor face mai fericit și mai folositor. Dacă fetele, la rândul lor, ar putea învăța să

înhame un cal și să-l conducă,[810]* să folosească fierăstrăul și ciocanul, greblași sapa, ar fi mai bine pregătite pentru a înfrunta greutățile neașteptate ale vieții.[811]

Faptul ca fiicele să învețe să folosească bine timpul este la fel de important ca

și pentru fiii noștri, iar ele sunt la fel de răspunzătoare înaintea lui Dumnezeupentru modalitatea în care își ocupă timpul. Viața ne este dată pentru folosirea

înțeleaptă a talentelor pe care le avem.[812] [352]Înțelegeți privilegiile obținute prin păstrarea puterii mamei. – În fiecare

zi, în gospodărie sunt munci de făcut – gătitul, spălatul vaselor, măturatul șiștersul prafului. Mamelor, le-ați învățat pe fiicele voastre să îndeplinească acestedatorii zilnice?... Mușchii lor au nevoie de exercițiu. În loc să facă exercițiu fizicsărind, jucându-se cu mingea sau jucând crochet, să facă exercițiu cu un scop

util.[813]

Învățați-i pe copii să ia parte la răspunderile gospodăriei. Dați-le o ocupațiefolositoare. Arătați-le cum să-și facă munca bine și ușor. Ajutați-i să înțeleagăfaptul că prin ușurarea muncilor mamei lor, îi păstrează puterea și îi prelungescviața. Multe mame obosite au ajuns în cele din urmă în mormânt doar dincauză că propriii copii nu au fost învățați să facă o parte din munca ei. Prinîncurajarea spiritului de slujire neegoistă în cămin, părinții își apropie copiii de

Hristos, care este întruparea altruismului.[814]

Un experiment pentru fericire. – Copii, așezați-o pe mama voastră pe unscaun comod și întrebați-o ce ar fi făcut ea mai întâi. Ce surpriză va fi aceastapentru multe mame istovite și suprasolicitate! Copiii și tinerii să nu se simtăniciodată mulțumiți, până când nu vor ajuta mâinile, inima și mintea obosită amamei printr-o îndeplinire conștiincioasă a îndatoririlor căminului. Aceștiasunt niște pași pe scara unui progres care îi va pregăti pe copii să primească oeducație mai înaltă.

Îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor de zi cu zi îi aduce adevăratuluimuncitor din cămin pace și satisfacție. Aceia care neglijează să ia parte laresponsabilitățile din cămin sunt apăsați de singurătate și de nemulțumire,pentru că nu au învățat [353] adevărul că aceia care sunt fericiți sunt așa,pentru că iau parte la munca de zi cu zi pe care o fac mama și ceilalți membri aifamiliei. Mulți lasă neînvățate lecțiile cele mai folositoare, a căror înțelegere este

esențială pentru binele lor viitor.[815]

Răsplătirile credincioșiei în împlinirea datoriilor din cămin. –Îndeplinirea cu credincioșie a sarcinilor din cămin, ocupând o poziție careaduce avantajele cele mai bune, fie ea oricât de simplă și umilă, este cu adevărat

înălțătoare. Influența aceasta divină este necesară. În ea este pace și bucuriesfântă. Ea are o putere vindecătoare și va alina tainic și pe nesimțite rănilesufletului și chiar suferințele trupului. Pacea sufletească, care vine din motive șifapte curate și sfinte, va da tuturor organelor corpului un elan nestânjenit șiviguros. Pacea interioară și o conștiință lipsită de păcat înaintea lui Dumnezeuvor înviora și vor întări intelectul, ca roua picurată pe plantele delicate. Caurmare, voința este orientată și stăpânită cum trebuie și este mai hotărâtă șitotuși liberă de perversitate. Meditațiile sunt plăcute, pentru că sunt sfințite.Calmul sufletesc, pe care îl poți avea, îi va binecuvânta pe toți cei cu care teasociezi. Cu timpul, această pace va ajunge o stare naturală și va reflectaprețioasele ei raze asupra tuturor celor din jurul tău, spre a se reflecta din nouasupra ta. Cu cât guști mai mult din această liniște sufletească, cu atât ea vacrește. Ea este o plăcere înviorătoare, care nu lasă energiile morale într-o starede amorțeală, ci le trezește pentru o activitate crescândă. Pacea desăvârșită este

un atribut ceresc pe care îl au îngerii.[816]

În ceruri va fi activitate. – Îngerii sunt niște lucrători. Ei Îi slujesc luiDumnezeu lucrând pentru oameni. Acei slujitori leneși, care așteaptă să meargăîntr-un cer al lipsei [354] de activitate au idei greșite cu privire la ce anume estecerul. Creatorul nu a pregătit nici un loc pentru satisfacerea unei nepăsăripăcătoase. Cerul este un loc de activitate intensă, și totuși, pentru cei obosiți șitrudiți, pentru cei care au dus lupta cea bună a credinței, va fi un loc al uneiodihne pline de slavă, deoarece vor avea tinerețea și puterea nemuririi și nu vormai trebui să lupte împotriva păcatului și împotriva lui Satana. Pentru aceștilucrători energici, o stare de nepăsare veșnică va fi supărătoare. Cerul nu va fiun loc plăcut pentru ei. Calea plină de trudă care i-a fost rânduită creștinului pepământ poate să fie grea și obositoare, dar este onorată de urmele pașilor

Mântuitorului, iar acela care merge pe această cale sfântă este în siguranță.[817]

CAPITOLUL 59

ÎNVĂȚAREA MESERIILORFOLOSITOARE

Fiecare copil trebuie să învețe o meserie. – Neglijența părinților în a le da oocupație copiilor pe care și-au asumat responsabilitatea de a-i aduce pe lume aavut ca rezultat un rău nespus, punând în pericol viața multor tineri șiprejudiciind într-o mare măsură capacitatea lor de a fi folositori. Este o mare

greșeală a li se îngădui tinerilor să crească fără să învețe o meserie.[818]

Din stâlpul de nor, Domnul Isus i-a îndrumat pe evrei, prin Moise, să-i educepe copiii lor să muncească, să-i învețe diferite meserii, așa încât nici unul să nu

fie lipsit de ocupație.[819]

Trebuie să-i ajutați pe copiii voștri să învețe o meserie, așa încât, dacă va finecesar, să poată trăi din munca lor. Învățați-i pe tineri să fie hotărâți în

îndeplinirea datoriilor.[820]

Învățați copiii să folosească uneltele. – Când ajung la o vârstă potrivită,copiilor să li se dea unelte. Dacă munca lor este făcută să fie interesantă, ei sevor dovedi niște elevi buni în a învăța să folosească uneltele. Dacă tatăl estetâmplar, să-i învețe pe copiii lui să construiască, introducând mereu înînvățătura lui lecții din Biblie, cuvinte ale Scripturii, în care Domnul îi compară

pe oameni cu o zidire a Sa.[821]

Învățați-i pe fii să practice agricultura. – Tații să-i învețe pe fiii lor să li sealăture în practicarea meseriilor. Fermierii să nu creadă că agricultura nu este oocupație suficient de nobilă pentru fiii lor. Agricultura trebuie să progresezeprin cunoașterea științifică. [356]

S-a declarat că agricultura nu este profitabilă. Oamenii spun că solul nurăsplătește munca investită și deplâng soarta aspră a acelora care muncescpământul… Totuși, dacă niște persoane cu abilitate corespunzătoare s-ar ocupade acest domeniu, ar studia solul și ar învăța cum să-l cultive și să obținărecolte, s-ar vedea rezultate mult mai încurajatoare. Mulți spun: „Noi amîncercat agricultura și știm care sunt rezultatele”, și totuși tocmai aceștia trebuiesă învețe cum să cultive solul și să aplice în munca lor cunoștințele dindomeniul științei. Plugurile lor să facă brazde mai adânci și mai largi, iar ei săînvețe că, prin cultivarea pământului, nu trebuie să ajungă niște oameni aspri

din fire… Să învețe să semene la timp, să acorde atenție vegetației și să urmeze

planul pe care l-a rânduit Dumnezeu.[822]

O educație de o valoare remarcabilă. – Nici o ramură a pregătirii practicenu este mai valoroasă ca agricultura. Ar trebui făcut un efort mai mare pentru acrea și încuraja un interes în inițiativele agricole. Învățătorul să atragă atențiaasupra declarațiilor Bibliei despre agricultură: că a fost planul lui Dumnezeu caomul să lucreze pământul, că primului om, conducătorul întregii lumi, i s-a dato grădină pentru a o cultiva și că mulți dintre cei mai mari conducători ailumii, cu adevărat floarea nobilimii ei, au fost lucrători ai pământului. Arătați-leocaziile pe care le au printr-o asemenea viață…

Cel care-și câștigă existența prin agricultură scapă de multe ispite și arenenumărate privilegii și binecuvântări de care sunt lipsiți cei a căror muncă sedesfășoară în orașele mari. Iar în aceste zile ale trusturilor mamut și alecompetiției în afaceri, numai puțini se bucură de o independență atât de reală șide o siguranță atât de mare că vor fi răsplătiți din belșug pentru munca lor, așa

cum este cazul celor ce lucrează pământul.[823] [357]Produsele proaspete sunt de o valoare specială. – Familiile și instituțiile ar

trebui să învețe să facă mai mult în ceea ce privește cultivarea și ameliorareasolului. Dacă oamenii ar cunoaște valoarea produselor pe care le aducepământul – pe fiecare la timpul lor – s-ar face eforturi mai sârguitoare pentrucultivarea lui. Toți ar trebui să cunoască valoarea deosebită a fructelor și

legumelor proaspete din livadă și din grădină.[824]

Școlile să ofere învățătură în domeniul meseriilor folositoare. – Pregătireapractică merită o atenție mult mai mare decât cea pe care a primit-o pânăacum. Ar trebui să se întemeieze școli în care, pe lângă cea mai înaltă culturămintală și morală, să se ofere cele mai bune posibilități pentru dezvoltarea fizicăși pregătirea practică într-o meserie. Ar trebui să se ofere învățătură îndomeniul agriculturii, al manufacturii – acoperind cât se poate de multe tipuride meserii – și, de asemenea, în economie familială, artă culinară sănătoasă,cusut, confecționarea de îmbrăcăminte igienică, tratarea celor bolnavi și alteramuri înrudite. Ar trebui să se asigure grădini, ateliere și săli de tratament, iarfiecare gen de activitate să se afle sub îndrumarea unor instructori pricepuți.

Munca trebuie să aibă un țel clar și să fie efectuată cu conștiinciozitate. Deșifiecare om are nevoie de cunoștințe generale în diferite meserii, este obligatoriu

să ajungă foarte priceput în măcar una. Fiecare tânăr, când părăsește școala,trebuie să fi dobândit cunoștințele legate de o meserie, sau ocupație, anume,

prin care să-și câștige traiul.[825]

O educație de o valoare dublă. – Ar fi trebuit ca școlile să fie în legătură cudiferite întreprinderi, pentru ca elevii lor să poată beneficia de exercițiulnecesar pe [358] lângă orele de clasă… Astfel s-ar fi putut ajunge la ocunoaștere practică a vieții, în același timp cu dobândirea unei culturi a minții.[826]

Cunoașterea unei meserii este mai valoroasă decât cunoașterea științifică.– Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate, care să le învețe pe tinereledomnișoare cum să gătească. Tinerele fete ar fi trebuit să fie învățate săconfecționeze articole de îmbrăcăminte, să croiască, să repare hainele, fiindpregătite astfel pentru îndatoririle practice ale vieții.

Pentru tineri, ar trebui să existe instituții în care să poată deprinde diferitemeserii care să le solicite atât musculatura, cât și puterile minții. Dacă tinerii artrebui să aleagă un singur fel de educație, între cunoașterea științelor, cu toatedezavantajele pentru sănătate și viață, și cunoașterea unei meserii pentru viață,care ar fi alegerea care va aduce mai multe foloase? Răspundem fără ezitare: ceadin urmă. Dacă una din cele două ar trebui să fie neglijată, să fie neglijat studiul

cărților.[827]

Poate că unii au avut parte de o educație greșită și au avut idei greșite cuprivire la educarea copiilor. Acești copii și tineri doresc educația cea mai bună,iar voi trebuie să asociați munca fizică și efortul intelectual – cele două trebuie

să meargă împreună.[828]

Isus a fost un exemplu de hărnicie. – Este nevoie de mult mai mult har șidisciplină aspră a caracterului spre a lucra pentru Dumnezeu, în calitate demecanic, negustor, avocat sau fermier, aplicând învățăturile creștinismului înocupațiile obișnuite ale vieții, decât spre a lucra într-o activitate misionarădirectă, unde poziția lucrătorului este înțeleasă și, prin acest fapt, jumătate dindificultăți sunt înlăturate. Este nevoie de multă putere spirituală pentru a ducereligia în atelierul de lucru [359] sau la birou, sfințind detaliile vieții de zi cu ziși aducând ocupațiile lumești la standardul creștinismului biblic.

În cei treizeci de ani ai Săi de retragere în Nazaret, Isus a muncit și S-aodihnit, a mâncat și a dormit, săptămână după săptămână și an după an, la fel

ca și contemporanii Săi umili. El nu a atras nici o atenție asupra Sa, ca fiind opersoană remarcabilă, și totuși era Răscumpărătorul lumii, Cel adorat de îngeri,îndeplinind tot timpul lucrarea Tatălui Său și exemplificând o învățătură caretrebuia să rămână pentru omenire spre a fi imitată până la sfârșitul timpului.

Această lecție esențială de hărnicie în îndeplinirea datoriilor necesare alevieții, oricât de umile ar fi, încă mai trebuie să fie învățată într-o măsură maimare de urmașii lui Hristos. Dacă nu există nici un ochi care să critice muncanoastră, nici o voce care să laude, sau să învinuiască, munca trebuie să fie făcutăca și când Cel Infinit ar cerceta-o personal. Să fim credincioși în micile detaliiale ocupației noastre, la fel cum am fi în treburile mai importante ale vieții.[829]

CAPITOLUL 60

CUNOAȘTEREA ȘI RESPECTAREALEGILOR VIEȚII

Minunile organismului omenesc. – Noi suntem lucrarea iscusită a luiDumnezeu, iar Cuvântul Său spune că noi suntem „o făptură așa de minunată”.El a pregătit această locuință vie pentru mintea noastră. Ea este „în mod tainiclucrată”, un templu pe care Domnul Însuși l-a pregătit, pentru ca acolo sălocuiască Duhul Său cel Sfânt. Mintea controlează omul în întregime. Toatefaptele noastre, bune sau rele, își au sursa în minte. Mintea este cea care seînchină lui Dumnezeu și ne leagă de lucrurile cerești. Cu toate acestea, sunt atâtde mulți care petrec toată viața fără a învăța despre organismul care conțineaceastă comoară.

Toate organele fizice slujesc minții, iar nervii sunt mesagerii care transmit

comenzile sale tuturor părților trupului, ghidând mișcările mașinăriei vii.[830]

Când mecanismul corpului este studiat, ar trebui ca atenția să fie îndreptatăspre minunata adaptare a mijloacelor pentru atingerea țelurilor, activitateaarmonioasă a diferitelor organe și dependența care există între ele. Pe măsurăce interesul studentului crește și este îndrumat să înțeleagă importanțacultivării fizice, profesorul poate face foarte mult pentru asigurarea unei

dezvoltări bune și a unor obiceiuri corecte.[831]

Sănătatea să fie ocrotită. – Deoarece mintea și sufletul se exprimă prinintermediul trupului, atât vigoarea mintală, cât și cea spirituală depind într-omare măsură de activitate și de tăria fizică. Tot ce promovează [361] sănătateafizică promovează și dezvoltarea unei minți puternice și a unui caracter bineechilibrat. În lipsa sănătății, nimeni nu poate înțelege tot atât de clar și nici nu-și poate împlini tot atât de bine îndatoririle pe care le are față de sine, față desemenii lui și față de Creatorul său. Ca urmare, sănătatea ar trebui păzită cu totașa de multă credincioșie ca și caracterul. La temelia întregului efort

educațional ar trebui să se afle cunoașterea fiziologiei și a igienei.[832]

Mulți nu sunt dispuși să studieze legile sănătății. – Mulți nu sunt dispuși sădepună efortul necesar pentru a învăța legile vieții și mijloacele simple care potfi folosite pentru refacerea sănătății. Ei nu se așază într-o relație corectă cuviața. Când boala este rezultatul călcării legilor naturale, ei nu caută să-și

corecteze aceste greșeli, iar apoi să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu.[833]

Trebuie să ne educăm nu numai pentru a trăi în armonie cu legile sănătății,ci și pentru a-i învăța pe alții o cale mai bună. Mulți, chiar și dintre aceia carepretind a crede adevărurile speciale pentru timpul acesta, sunt jalnic deneștiutori cu privire la sănătate și temperanță. Ei trebuie să fie educați și săprimească învățătură după învățătură, puțin aici, puțin acolo. Acest domeniunu trebuie să fie trecut cu vederea, ca și când nu ar fi esențial, pentru că fiecarefamilie are nevoie să fie atenționată cu privire la subiectul sănătății. Conștiințatrebuie să fie sensibilizată față de datoria de a aplica principiile reformei

adevărate.[834]

Principiilor de igienă, așa cum se aplică ele în alimentație, mișcare fizică,îngrijirea copiilor, tratamentul celor bolnavi și în multe lucruri asemănătoare,

ar trebui să li se acorde mult mai multă atenție decât primesc ele de obicei.[835]

Studierea măsurilor de prevenire. – Prea puțină atenție este acordatăcauzelor care duc la moartea, [362] boala și degenerarea care există în zilelenoastre, chiar și în țările cele mai civilizate și mai favorizate. Rasa umanădegenerează… Cele mai multe dintre relele care provoacă nenorocirea și ruinarasei umane pot fi împiedicate, iar puterea de a lupta împotriva lor depinde

într-o mare măsură de părinți.[836]

Învățați-i pe copii să judece de la cauză la efect. – Învățați-i pe copii săjudece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă vor călca legile ființei lor, vortrebui să plătească cu suferință. Dacă nu veți observa o îmbunătățire așa derapidă pe cât doriți, nu vă descurajați, ci învățați-i în continuare cu răbdare,

insistând până ce veți obține biruința.[837]

Aceia care studiază și aplică principiile unei viețuiri corecte vor fi multbinecuvântați atât fizic, cât și spiritual. O înțelegere a științei sănătății este o

protecție față de multele rele care cresc fără încetare.[838]

Învățătura să fie progresivă. – Prin lecții simple și ușoare, copiii ar trebui săfie învățați de timpuriu noțiunile elementare de fiziologie și igienă. Lucrareatrebuie să fie începută de mamă în cămin și dusă mai departe cu credincioșie înșcoală. Pe măsură ce elevii cresc, învățăturile în acest domeniu trebuie să fiecontinuate, până când sunt pregătiți să aibă grijă de trupul lor. Ei trebuie să

înțeleagă importanța feririi de boală, prin păstrarea puterii fiecărui organ, și să

fie învățați cum să facă față bolilor obișnuite și accidentelor.[839]

Cunoașterea teoretică nu este suficientă. – Cel care studiază fiziologia artrebui să fie învățat că obiectul studiului său nu este doar acela de a dobândi ocunoaștere [363] a teoriei și a principiilor. Dacă se rezumă la atât, nu-i va fi demare folos. Poate că înțelege importanța ventilației, iar camera este aerisită, dar,dacă nu-și va folosi corect plămânii, va suferi consecințele respirațieidefectuoase. În același fel poate fi înțeleasă necesitatea curățeniei și pot fifurnizate utilitățile necesare, dar totul va fi fără folos, dacă nu sunt aplicate.Cerința legată de predarea acestor principii este ca elevul să fie convins de

importanța lor, astfel încât să le pună conștiincios în practică.[840]

Cunoașterea legilor naturii este necesară. – Există lucruri care nu suntincluse în studiul fiziologiei, dar care ar trebui să fie luate în considerație –lucruri care au pentru student o valoare cu mult mai mare decât numeroaseledetalii tehnice, care se predau în mod obișnuit în cadrul acestui subiect. Caprincipiu fundamental al educației în aceste ramuri, tinerii ar trebui să fieînvățați că legile naturii sunt legile lui Dumnezeu – sunt divine, în aceeașimăsură ca poruncile Decalogului. Dumnezeu a scris legile care guverneazăorganismul nostru pe fiecare nerv, mușchi și fibră a corpului. Fiecare călcare aacestor legi, din neglijență sau cu bună știință, este un păcat împotrivaCreatorului nostru. Prin urmare, cât de necesar este să se ofere o cunoaștere

temeinică a acestor legi![841]

Regularitate în mâncare și dormit. – Nu ar trebui să fie trecută cu vederearegularitatea timpului de masă și de culcare. Întrucât lucrarea de refacere atrupului are loc în timpul orelor de odihnă, este esențial, mai cu seamă în

tinerețe, ca somnul să fie regulat și îndestulător.[842]

Programarea orelor de odihnă să nu fie făcută la întâmplare. Elevii să nu-șiformeze obiceiul de sta până la miezul nopții și [364] a dormi ziua. Dacă așa aufost obișnuiți să facă acasă, la școală trebuie să-și corecteze acest obicei,mergând la culcare la o oră potrivită. Atunci ei se vor scula dimineața înviorați

și plini de putere pentru activitățile zilei.[843]

Înțelegerea obiceiurilor corecte pentru sănătate. – Trebuie să se insisteasupra obiceiurilor corecte cu privire la mâncare, băutură și îmbrăcăminte.

Obiceiurile rele îi fac pe tineri mai puțin sensibili față de învățătura Bibliei.Copiii trebuie să fie păziți de îngăduirea apetitului și îndeosebi de folosireastimulentelor și a narcoticelor. Mesele părinților creștini nu trebuie să fie

încărcate cu alimente care conțin condimente.[844]

Să nu îngăduim nici un obicei care va slăbi puterea fizică sau mintală, saucare va istovi puterile noastre în vreun fel. Trebuie să facem totul pentru a nemenține sănătatea, ca să avem o atitudine plăcută, o minte limpede și capabilăsă facă deosebirea între sfânt și profan și ca să-L cinstim pe Dumnezeu în

trupul și spiritul nostru, care sunt ale Sale.[845]

Importanța unei poziții corecte. – Printre primele lucruri pe care ar trebuisă le urmărim, se află o poziție corectă atât când stăm jos, cât și când stăm înpicioare. Dumnezeu l-a făcut pe om vertical, și El dorește ca omul săbeneficieze nu numai de avantajele fizice, ci și de cele intelectuale și morale, deharul, demnitatea și stăpânirea de sine, de curajul și încrederea în sine, pe caretinde să le promoveze, în mare măsură, printr-o ținută verticală. Profesorultrebuie să-i învețe pe studenți despre acest lucru prin exemplu și învățătură.Arătați ce înseamnă o poziție corectă și insistați ca aceasta să fie menținută.[846]

Respirația și cultivarea vocii. – Următoarele ca importanță, după pozițiacorectă, sunt respirația și cultivarea vocii. Este mai probabil ca o persoană carestă cu spatele drept, fie așezat, fie în picioare, [365] să respire corect. Darprofesorul ar trebui să procedeze astfel încât elevii lui să fie convinși deimportanța respirației adânci. Arătați cum acțiunea sănătoasă a organelorrespiratorii promovează circulația sângelui, înviorează întregul organism,stimulează pofta de mâncare, ajută digestia și provoacă un somn profund,liniștit. Astfel trupul este reîmprospătat, iar mintea este calmată și odihnită. Artrebui să se insiste asupra părții practice în timp ce se arată importanțarespirației profunde. Să se facă exerciții care o promovează și să se urmăreascădeprinderea obiceiului…

Cultivarea vocii are un loc important în educația fizică, întrucât are caefecte întărirea și dezvoltarea capacității pulmonare și înlăturarea, în acest fel,a pericolului de îmbolnăvire. Pentru a asigura un flux verbal corect cândvorbiți sau citiți cu glas tare, aveți grijă ca mușchii abdominali să participe înprocesul respirației și organele respiratorii să nu fie jenate în nici un fel.

Mușchii abdominali să fie cei solicitați, nu cei ai gâtului. În acest fel, pot fiprevenite oboseala excesivă și bolile serioase ale gâtului și plămânilor. Artrebui să se acorde o mare atenție articulării distincte a cuvintelor, unui tonvocal blând, bine modulat, și să se evite un flux verbal exagerat. Acest lucrunu numai că va favoriza sănătatea, dar va contribui mult la eficiența și modul

agreabil în care se va desfășura munca studentului.[847]

Trei elemente esențiale pentru fericirea familiei. – În studiul igienei,profesorul sârguincios se va folosi de orice ocazie pentru a arăta necesitateacurățeniei desăvârșite atât în obiceiurile personale, cât și în mediul ambiant. Săfie subliniată valoarea băii zilnice pentru favorizarea sănătății și stimulareaactivității intelectului. De asemenea, să se acorde atenție razelor de soare șiaerisirii, [366] igienei din dormitor și bucătărie. Învățați-i pe elevi că undormitor sănătos, o bucătărie desăvârșit de curată și o masă aranjată cu gust șicu alimente hrănitoare și sănătoase vor asigura fericirea familiei și apreciereaoricărui oaspete rațional, mai bine decât ar face-o mobilierul scump din salon.Faptul că „viața este mai mult decât hrana, și trupul mai mult decâtîmbrăcămintea” (Luca 12,33) este o lecție de care este nevoie astăzi tot așa de

mult ca și acum optsprezece secole, când a fost dată de Învățătorul divin.[848]

Străduiți-vă să înțelegeți remediile naturii. – Aerul curat, lumina solară,cumpătarea, odihna, exercițiul fizic, alimentația corespunzătoare, folosirea apei,încrederea în puterea divină – acestea sunt adevăratele remedii. Fiecare om artrebui să aibă cunoștințe despre mijloacele de refacere ale organismului șidespre modul în care să le folosească. Este foarte important, chiar esențial, săînțelegi principiile implicate în tratarea celor bolnavi, cât și să ai o pregătirepractică în acest scop, lucru care îl va ajuta pe cel cunoscător să folosească într-o modalitate corectă aceste informații.

Folosirea remediilor naturale necesită un efort și o îngrijire, pe care mulți nusunt dispuși să le exercite. Procesul de vindecare și de refacere a organismuluieste treptat, iar celui nerăbdător i se pare lent. Cel care a cedat îngăduințelordăunătoare trebuie să facă sacrificii. Totuși, până la urmă, se va vedea căorganismul, nestingherit, își duce până la capăt lucrarea cu înțelepciune șieficiență. Cei care perseverează în ascultarea de legile naturii vor culege răsplata

în sănătate trupească și mintală.[849]

Un cod cuprinzător. – Cu privire la ce putem face pentru noi înșine, există

un punct care necesită considerație atentă și deplină. Trebuie să mă cunosc binepe mine însumi. Trebuie să vreau să învăț mereu cum să am grijă de aceastăclădire, trupul pe care mi l-a dat [367] Dumnezeu, ca să-l pot păstra în ceamai bună stare de sănătate. Trebuie să mănânc acele lucruri care îmi vor facebine din punct de vedere fizic și să am o grijă deosebită, pentru caîmbrăcămintea să-mi asigure o circulație sănătoasă a sângelui. Nu mă voi lipside mișcare fizică și aer. Voi folosi din plin lumina soarelui. Trebuie să amînțelepciunea de a fi un bun apărător al corpului meu.

Voi face un lucru neînțelept, dacă voi intra într-o cameră rece atunci cândsunt transpirat, mă voi dovedi un ispravnic necredincios, dacă îmi voi îngăduisă mă așez în curent de aer, expunându-mă eu însumi răcelii. Voi fi neînțelept,dacă voi lăsa ca picioarele și mâinile să-mi fie reci și astfel sângele de laextremități să fie condus înapoi la creier și organele interne. Pe vreme umedă,trebuie să-mi protejez întotdeauna picioarele. Voi mânca regulat hrana cea maisănătoasă, care va produce un sânge de cea mai bună calitate, și nu voi muncinecumpătat, dacă stă în puterea mea să fac acest lucru. Dacă voi călca legile pecare le-a pus Dumnezeu în ființa mea, trebuie să mă pocăiesc și să o iau de laînceput, așezându-mă sub călăuzirea doctorilor pe care mi i-a lăsat Dumnezeu– aerul curat, apa curată și lumina soarelui, cea prețioasă și aducătoare de

vindecare.[850]

Suntem responsabili față de Dumnezeu. – Trupurile noastre suntproprietatea cumpărată de Hristos și nu avem libertatea de a face tot ce dorimcu ele. Toți cei care înțeleg legile sănătății ar trebui să-și dea seama de obligațiape care o au de a respecta aceste legi pe care Dumnezeu le-a așezat în făpturilelor. Ascultarea de legile sănătății trebuie să fie considerată ca o datoriepersonală. Noi înșine trebuie să suferim rezultatele călcării Legii. Să răspundemindividual înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile și practicile noastre. Prinurmare, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este: „Care este obiceiullumii?”, ci „Cum voi trata eu templul trupului pe care mi l-a dat

Dumnezeu?”[851]

SECȚIUNEA A XIV-A

PĂSTRAREA CONDIȚIEI FIZICECAPITOLUL 61

GOSPODINA ÎN BUCĂTĂRIE[852]*Înalta chemare a gospodinei. – Nu poate exista o ocupație mai importantă

decât aceea a treburilor casnice. Este nevoie de inteligență și experiență pentrua găti bine și a pune pe masă o hrană sănătoasă, într-o modalitate îmbietoare.Cea care pregătește alimentele care vor intra în stomacul nostru spre a fitransformate în sângele care hrănește organismul ocupă o poziție dintre cele

mai importate și mai înalte.[853]

Este esențial ca fiecare tânăr să cunoască îndeaproape îndatoririle de zi cu zi.Dacă este necesar, o tânără se poate dispensa de cunoașterea limbii franceze, aalgebrei sau chiar a pianului, dar este indispensabil ca ea să învețe să facă pâinebună, să croiască veșminte potrivite și să-și îndeplinească eficient numeroaseledatorii care țin de gospodărie.

Nu este nimic mai important pentru sănătatea și fericirea întregii familiidecât priceperea și cunoașterea celei ce gătește. Printr-o mâncare nesănătoasă șipreparată necorespunzător, ea poate să împiedice și chiar să ruineze atâtcapacitatea de a fi folositor a unui adult, cât și dezvoltarea copilului. Pe de altăparte, prin pregătirea unor alimente potrivite pentru nevoile trupului, fiind înacelași timp, apetisante și gustoase, ea poate realiza tot atât de mult în direcțiabinelui, cât poate realiza și în cea a răului. Astfel, în multe privințe, fericirea în

viață este strâns legată de credincioșia în îndatoririle obișnuite.[854] [372]Știința gătitului este o artă esențială. – Știința gătitului nu este o treabă

măruntă… Această artă ar trebui să fie privită ca fiind cea mai valoroasă dintretoate artele, pentru că este așa de strâns legată de viață. Ar trebui să primeascămai multă atenție, căci pentru a produce un sânge bun, organismul cere ohrană bună. La temelia păstrării sănătății oamenilor este lucrarea misionarămedicală a gătitului corect.

Adesea, reformarea sănătății devine deformarea sănătății prin preparareaunei mâncări lipsite de gust. Înainte de a avea succes în reforma sănătății,trebuie să fie remediată lipsa de cunoaștere în domeniul bucătăriei sănătoase.

Bucătăresele bune sunt puține. Multe mame trebuie să ia lecții de gătit pentrua putea pune pe masa familiilor lor o mâncare bine pregătită și servită atrăgător.[855]

Căutați să ajungeți niște maestre ale artei gătitului. – Adesea, surorile

noastre nu știu cum să gătească. Acestora le-aș spune: Eu aș merge la cea maibună bucătăreasă pe care aș putea s-o găsesc în țară și aș rămâne acolo, dacăeste necesar, timp de o săptămână, până când aș ajunge stăpână pe meserie – obucătăreasă îndemânatică și pricepută. Aș urma acest curs, chiar dacă aș aveapatruzeci de ani. Este datoria voastră să știți cum să gătiți și să le învățați pe

fiicele voastre cum să gătească.[856]

Studiu și practică. – Alimentele să fie pregătite simplu și sănătos, dar pentru ale face să fie gustoase și hrănitoare este nevoie de talent. Pentru a învăța cum săgătească, femeile trebuie să studieze, și apoi, cu răbdare, să pună în practică tot ceau învățat. Oamenii suferă din cauză că nu se preocupă de acest lucru. Unorasemenea oameni, le-aș spune: Este timpul să aduceți la viață energiile voastrelatente și să începeți să învățați. Să nu credeți că timpul dedicat [373] obțineriiunei cunoștințe și experiențe cuprinzătoare în domeniul pregătirii unor alimentesănătoase și gustoase este un timp pierdut. Indiferent cât de îndelungată ar fiexperiența pe care o aveți în domeniul gătitului, dacă încă mai avețiresponsabilitățile unei familii, este datoria voastră să învățați cum să-i purtați de

grijă corespunzător.[857]

Atât varietatea, cât și simplitatea sunt esențiale. – Hrana ar trebui să fievariată. Aceleași feluri de mâncare, pregătite în același fel, nu ar trebui să aparăpe masă zi după zi, și la fiecare masă. Felurile de mâncare sunt consumate cumai multă plăcere, iar organismul este mai bine hrănit când hrana este variată.[858]

Trupurile noastre sunt construite din ce mâncăm și, pentru a avea țesuturi debună calitate, trebuie să avem o hrană bună, iar aceasta să fie pregătită cu oasemenea îndemânare, încât să se adapteze cel mai bine nevoilor organismului.Cei care gătesc au o datorie religioasă de a învăța să pregătească o hranăsănătoasă și într-o varietate de modalități, așa încât să fie atât gustoasă, cât și

sănătoasă.[859]

Chiar și în aranjamentul de pe masă, moda și parada își exercită influențadăunătoare. Pregătirea sănătoasă a hranei ajunge să ocupe un loc secundar.Servirea unei mari varietăți de feluri de mâncare consumă timp, bani și muncăobositoare, fără a avea nici un rezultat bun. Poate că este la modă să avem șasefeluri de mâncare la o masă, dar obiceiul acesta este distrugător pentru sănătate.Este o modă pe care oamenii inteligenți ar trebui să o condamne atât prin

învățătură, cât și prin exemplu… Ar fi mult mai bine pentru sănătatea familiei,

dacă pregătirile pentru masă ar fi mai simple.[860]

Rezultatele unui gătit necorespunzător. – Gătitul necorespunzător alalimentelor epuizează energiile a mii de oameni. Puțini își dau seama cât demulți pier din această cauză. Acest fel de gătit răvășește organismul [374] șiproduce boli. Astfel, pier mai mulți decât își dau seama. În starea aceasta,

lucrurile cerești nu pot fi înțelese cu ușurință.[861]

Hrana săracă și gătită necorespunzător strică sângele, slăbind organele care îlproduc. Ea deranjează organismul și provoacă boala, aducând odată cu ea ostare de iritare nervoasă și o dispoziție neplăcută. Victimele gătituluinecorespunzător se numără cu miile și zecile de mii. Pe multe morminte, arputea fi scris: „Mort din pricina hranei necorespunzătoare”, „mort din cauza

stomacului epuizat”.[862]

Învățați-i pe copiii voștri cum să gătească. – Nu neglijați să-i învățați pecopiii voștri cum să gătească mâncarea. Dacă faceți așa, le împărtășițiprincipiile de care au nevoie în educația religioasă. Când le predați copiilorvoștri lecții de fiziologie și îi învățați cum să gătească simplu și cu pricepere, voipuneți temelia pentru cele mai folositoare ramuri ale educației. Se cerepricepere spre a face o pâine bună. Într-o bună pregătire a mâncării existăreligie, și eu pun la îndoială religia acelei categorii de persoane care sunt prea

nepricepute și prea nepăsătoare pentru a învăța să gătească.[863]

Învățați-le cu răbdare și voioșie. – Mamele trebuie să-și ia fetele cu ele înbucătărie încă de când sunt foarte mici și să le învețe arta de a găti. Mamele nupot aștepta ca fetele să înțeleagă tainele gospodăriei fără a le învăța. Ele trebuiesă fie instruite cu răbdare, cu iubire, cu vorbe de încurajare și aprobare, iarmunca să fie făcută cât se poate de plăcută, lucru care să se vadă pe chipul voios

al mamei.[864]

Dacă fetele greșesc o dată, de două ori, de trei ori, nu le criticați. Dejadescurajarea își face lucrarea și le ispitește să spună: „Este inutil. Eu nu pot faceasta”. Acum nu este timpul pentru critică. Voința ajunge să slăbească. Ea arenevoie de stimulentul încurajării, al cuvintelor voioase, pline de speranță, defelul: „Nu contează [375] ce greșeli ai făcut. Acum doar înveți și te poți așteptasă faci greșeli. Încearcă din nou. Gândește-te la ce faci. Fii foarte atentă și vei

reuși cu siguranță”.[865]

Cum pot fi nimicite interesul și zelul. – Multe mame nu își dau seama deimportanța acestei ramuri a educației și, în loc să-și dea silința să-i învețe pecopii și să le suporte greșelile din perioada în care învață, ele preferă să facăsingure totul. Când fiicele lor greșesc, ele le trimit în altă parte, spunându-le:„Nu are rost. Nu poți să faci nici aceasta, nici cealaltă. Mai mult mă încurci șiîmi faci necazuri decât să mă ajuți”.

În acest fel, sunt respinse cele dintâi străduințe ale celei care vrea să învețe șiprimul eșec îi nimicește interesul și zelul de a învăța într-o asemenea măsură,încât este îngrozită să mai încerce și își va propune să coasă, să tricoteze, să seocupe de curățenia în casă – orice altceva, dar să nu gătească. Aici mama agreșit mult. Ea ar fi trebuit să-și învețe fiicele cu răbdare, astfel încât ele să poatăobține, prin practică, acea experiență care să îndepărteze stângăcia șineîndemânarea și să îndrepte mișcările lipsite de iscusință ale bucătăresei

neexperimentate.[866]

Pregătirea cea mai necesară pe care tinerele o pot realiza pentru viațapractică. – Tinerele trebuie învățate în amănunțime în domeniul gătitului.Oricare ar fi împrejurările vieții, aceste cunoștințe sunt folositoare în practică.Este o ramură a educației care are o influență directă asupra vieții omenești,

îndeosebi asupra vieții celor mai dragi.[867]

Eu o prețuiesc pe croitoreasa mea, o apreciez pe dactilografa mea, darbucătăreasa mea, care știe bine cum să pregătească hrana spre a întreține viațași a hrăni creierul, oasele și mușchii, ocupă locul cel mai important printre

ajutoarele familiei mele.[868] [376]Tinerele cred că este înjositor să gătești și să faci tot felul de alte lucruri legate

de gospodărie și, din acest motiv, multe fete care se mărită și au în grijă familiile

lor au doar o idee vagă despre îndatoririle care îi revin unei soții și mame.[869]

În felul acesta, ridicați o barieră împotriva viciului. – Când le învățați [pefiicele voastre] arta gătitului, voi ridicați în jurul lor o barieră care le va feri de

nesăbuința și viciul în care ar putea fi ispitite să cadă.[870]

Bărbații trebuie să învețe să gătească la fel ca femeile. – Bărbații trebuie săînțeleagă pregătirea simplă și sănătoasă a alimentelor la fel ca femeile. Treburile

îi cheamă adesea acolo unde nu pot găsi o hrană sănătoasă, și atunci, dacă știu

să gătească, pot folosi această cunoștință într-un scop bun.[871]

Atât tinerii, cât și tinerele trebuie să fie învățați cum să gătească economic și

cum să se renunțe la orice fel de alimente din carne.[872]

Învățați să faceți economie și să evitați risipa. – În orice sector al arteiculinare, aspectul care trebuie să fie luat în considerare este: „Cum ar trebuipregătită mâncarea într-un mod natural și mai puțin costisitor? Să se caute cugrijă ca resturile de la masă să nu fie irosite. Urmăriți ca, într-un anume fel,aceste resturi să nu fie pierdute. Această abilitate, economie și tact reprezintă ocomoară. În anotimpurile mai calde, pregătiți mai puțină mâncare. Folosiți maimult alimente uscate. Există multe familii sărace care, deși abia dacă au cemânca, pot fi adesea luminate în privința motivului pentru care sunt sărace.

Sunt risipite așa de multe lucruri mărunte.[873]

Întrebări serioase pentru reflecție. – „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie căfaceți altceva: să faceți totul pentru [377] slava lui Dumnezeu”. Procedați voiașa, când pregătiți mâncarea și vă invitați familia la masă? Puneți voi înainteacopiilor voștri doar alimentele despre care știți vă vor produce sângele cel maibun? Vor păstra acele alimente organismul lor în starea cea mai bună? Îi vapune acea mâncare în relația cea mai bună cu viața și sănătatea? Sau, fără a ținecont de binele lor viitor, le oferiți o hrană nesănătoasă, stimulatoare și iritantă?[874]

CAPITOLUL 62

A MÂNCA PENTRU A TRĂIDumnezeu a plănuit înclinațiile și gusturile. – Înclinațiile și gusturile

noastre naturale... au fost rânduite de Dumnezeu, iar atunci când i-au fost dateomului, erau curate și sfinte. Intenția lui Dumnezeu a fost ca rațiunea sădomine gusturile, așa încât acestea să contribuie la fericirea noastră. Când sunt

conduse de o minte sfințită, ele Îi sunt închinate Domnului.[875]

Un subiect al grijii divine. – Educația israeliților includea toate obiceiurilelor de viețuire. Tot ce era legat de bunăstarea lor era subiectul grijii divine șiintra în sfera de acțiune a Legii divine. Dumnezeu a căutat binele lor cel maiînalt, chiar și atunci când S-a îngrijit de mâncarea lor. Mana cu care i-a hrănitîn pustie era de o așa natură, încât să le sporească puterea fizică, mintală șimorală… În ciuda greutăților vieții duse de ei în pustie, nu era nici unul anemic

în vreunul din triburile lor.[876]

Trupul este construit din alimentele pe care le consumăm. – Trupul nostrueste construit din alimentele pe care le consumăm. Țesuturile corpului sedistrug neîncetat, fiecare mișcare a fiecărui organ are ca rezultat degradarea,care este reparată din hrana noastră. Fiecare organ al corpului își cere partealui. Creierului trebuie să i se dea porția, oasele, mușchii, nervii le cer pe ale lor.Este un proces minunat, care transformă hrana în sânge și folosește acest sângepentru a reconstrui diferite părți ale corpului, dar acest proces continuă fără

încetare, dând viață și tărie fiecărui nerv, mușchi sau țesut.[877] [379]Începeți prin a corecta hrănirea copilului mic. – Nu vom putea prețui

niciodată îndeajuns importanța formării unor obiceiuri corecte de alimentare lacopii. Micuții au nevoie să învețe că mănâncă pentru a trăi, nu trăiesc pentru amânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în brațelemamei sale. Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervaleregulate și din ce în ce mai rar, pe măsură ce crește. Nu ar trebui să i se deadulciuri sau alimentele pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să ledigere. Grija și regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigurasănătatea și vor avea ca rezultat faptul că vor sta cuminți și liniștiți, dar vorpune și temelia obiceiurilor care vor fi o binecuvântare pentru ei în anii

următori.[878]

Educați gusturile și pofta. – Când copiii trec de perioada prunciei, trebuiesă se aibă mare grijă în educarea gusturilor și a poftelor lor. Adesea, li sepermite să mănânce tot ce doresc și când doresc, fără a ține cont de sănătatealor. Osteneala și banii atât de des aruncați pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pecei mici la concluzia că obiectivul cel mai înalt în viață și lucrul care oferă ceamai mare fericire este acela de a putea să-ți satisfaci pofta. Rezultatul acesteieducații este lăcomia, urmată de boală…

Părinții ar trebui să educe poftele copiilor lor și să nu le îngăduie folosirea

alimentelor nesănătoase.[879]

Capacitățile spirituale, intelectuale și fizice sunt influențate de alimentație.– Mamele care satisfac dorințele copiilor lor cu prețul sănătății și al buneidispoziții seamănă semințele răului, care vor crește și vor da rod. Îngăduința desine crește o dată cu creșterea copiilor, iar vigoarea intelectuală și cea fizică suntsacrificate. Mamele care procedează așa culeg cu amărăciune roadele seminței pecare au semănat-o. Ele își văd copiii crescând [380] cu o minte și un caracternepotrivite pentru a îndeplini un rol nobil și folositor în societate sau în familie.Atât puterile spirituale, cât și cele intelectuale și fizice suferă sub influența hraneinesănătoase. Conștiința este inhibată, iar receptivitatea față de impresiile bune

este prejudiciată.[880]

Alegeți alimentele cele mai bune. – Pentru a ști care sunt cele mai bunealimente, trebuie să studiem planul originar al lui Dumnezeu pentrualimentația omului. Acela care l-a creat pe om și îi înțelege nevoile a stabilit șihrana pentru Adam… Cerealele, fructele, nucile și legumele constituie dieta

aleasă pentru noi de Creatorul nostru.[881]

Pregătiți alimentele într-un mod simplu și atrăgător. – Dumnezeu i-aoferit omului mijloace abundente pentru satisfacerea unui apetit nepervertit. Ela desfășurat înaintea lui roadele pământului – o varietate bogată de alimentecare sunt bune la gust și hrănitoare pentru organism. Despre acestea,binevoitorul nostru Părinte Ceresc spune că putem mânca după plăcere.Fructele, cerealele și legumele, pregătite într-un mod simplu, fără condimente șifără nici un fel de grăsimi, constituie, alături de lapte sau smântână, alimentațiacea mai sănătoasă. Acestea hrănesc corpul și dau intelectului o vigoare și o

putere de rezistență care nu sunt produse de o alimentație excitantă.[882]

Pofta nu este o călăuză sigură. – Ar trebui să fie alese alimentele carefurnizează cel mai bine elementele necesare construirii corpului. În aceastăalegere, pofta nu este o călăuză sigură. Prin obiceiuri greșite de alimentație,apetitul a ajuns pervertit. El cere adesea o hrană care dăunează sănătății șiprovoacă slăbiciune, în loc să aducă tărie… Boala și suferința care se întâlnescla orice pas sunt cauzate, în general, de greșelile populare cu privire la

alimentație.[883] [381]Copiii care și-au satisfăcut un apetit needucat. – Când călătoream cu

trenul, am auzit părinți afirmând că poftele copiilor lor erau delicate și, dacă nuaveau carne și prăjitură, nu puteau să mănânce. La masa de prânz, am observatcalitatea alimentelor date acestor copii. Era pâine din făină albă, felii de șuncăacoperite cu piper negru, murături picante, prăjituri și dulcețuri. Înfățișareapalidă a acestor copii arăta clar la ce abuzuri era supus stomacul lor. Doi dintreacești copii au observat copii dintr-o altă familie mâncând brânză împreună cualte alimente și n-au mai avut nici o poftă să mănânce, până când mama lorîngăduitoare nu a cerșit o bucată de brânză pentru copiii ei, temându-se cădragii de copii nu vor reuși să mai termine masa. Mama a remarcat: „Copiilor leplace cutare sau cutare lucru așa de mult, iar eu îi las să mănânce tot ce doresc,deoarece pofta cere felul de mâncare de care are nevoie organismul”.

Acest lucru poate fi corect dacă apetitul nu a fost niciodată pervertit. Existăun apetit natural și unul denaturat. Părinții care și-au învățat copiii să mănâncetoată viața o hrană nesănătoasă, stimulatoare, până când gustul a fost pervertit,iar ei ajung să poftească alimente din carne, cafea prăjită, zaț de ceai,scorțișoară, cuișoare și condimente aromate, nu pot susține că apetitul cere ce îieste necesar organismului. Apetitul a fost educat greșit, până s-a denaturat.Elementele sensibile ale stomacului au fost stimulate și tocite până când și-aupierdut sensibilitatea delicată. Hrana simplă și sănătoasă li se pare lipsită degust. Stomacul de care s-a abuzat nu-și va mai împlini lucrarea ce i-a fost dată,dacă nu este forțat prin substanțele cele mai stimulatoare. Dacă acești copii ar fifost educați din pruncie să consume doar hrană sănătoasă, pregătită în modulcel mai simplu, păstrându-i-se proprietățile naturale cât mai mult posibil șievitând [382] carnea, grăsimea și toate condimentele, gustul nu ar fi fostprejudiciat. În starea lui naturală, gustul ar putea indica într-o mare măsură

care sunt alimentele cele mai potrivite pentru nevoile organismului.[884]

Ce putem spune despre alimentele cu carne? – Noi nu trasăm nici o linieprecisă de urmat în dietă, dar spunem că, în țările unde sunt din abundențăfructe, cereale, alune și nuci, hrana de carne nu este cel mai bun fel de hranăpentru poporul lui Dumnezeu. Am fost instruită că alimentele de carne au otendință de a animaliza natura, de a-i jefui pe bărbați și pe femei de acea iubireși simpatie pe care ar trebui să le simtă pentru oricine, și de a da pasiunilorinferioare stăpânire asupra puterilor mai înalte ale ființei. Dacă vreodată

consumarea de carne a fost sănătoasă, acum nu este sigură.[885]

Motive pentru respingerea alimentelor cu carne. – Cei care consumă carnenu fac altceva decât să mănânce legume și cereale la mâna a doua, deoareceanimalul primește din aceste lucruri elementele nutritive care produc creșterea.Viața care era în cereale și legume trece la consumator. Noi o primim mâncândcarnea animalului. Cu cât mai bine ar fi să o obținem direct, consumând hranape care Dumnezeu a hotărât să o folosim!

Carnea nu a fost niciodată cel mai bun aliment, dar folosirea ei este acum dedouă ori discutabilă, deoarece rata bolilor la animale crește așa de rapid. Ceicare consumă alimente din carne știu prea puțin ce mănâncă. Adesea, dacă arputea vedea animalele cât sunt încă în viață și ar cunoaște calitatea cărnii pecare o consumă, s-ar întoarce de la ea cu dezgust. Oamenii mănâncă neîncetato carne care este plină de germeni tuberculoși și canceroși. Astfel se transmit

tuberculoza, cancerul și alte boli fatale.[886]

Efecte de care nu ne dăm seama imediat. – Efectele unei diete pe bază decarne pot întârzia să se arate, dar acest lucru nu este [383] o dovadă că nu estedăunătoare. Puțini pot fi convinși să creadă că tocmai carnea pe care aumâncat-o este cea care le-a otrăvit sângele și le-a produs suferință. Mulți mor deboli cauzate întru totul de consumul de carne, deși cauza reală nu este bănuită

nici de ei, nici de alții.[887]

Întoarcerea la alimentația naturală sănătoasă. – Oare nu a venit vremea catoți să caute să renunțe la produsele din carne? Cum pot cei care caută săajungă curați, nobili și sfinți, spre a fi în stare să stea în compania îngerilorcerești, să continue să folosească drept aliment ceva ce are un efect așa dedăunător asupra sufletului și a trupului? Cum pot lua viața creaturilor luiDumnezeu, ca să le poată consuma carnea ca pe o delicatesă? Să se întoarcă mai

bine la hrana sănătoasă și delicioasă care i-a fost dată omului la început.[888]

Comportamentul acelora care așteaptă revenirea lui Hristos. – Cei careașteaptă venirea Domnului vor renunța în cele din urmă la consumul de carne.Carnea va înceta să mai facă parte din dieta lor. Ar trebui să avem mereu învedere acest țel și să ne străduim să lucrăm cu statornicie pentru împlinirea lui.Nu pot să cred că, prin obiceiul de a consuma carne, suntem în armonie cu

lumina pe care Dumnezeu a binevoit să ne-o dea.[889]

Înapoi la planul lui Dumnezeu. – Mi-a fost arătat iarăși și iarăși căDumnezeu Își aduce poporul la planul de la început, și anume să nu mănâncedin carnea animalelor. El dorește ca noi să-i învățăm pe oameni o cale maibună. Dacă se renunță la consumul de carne, dacă gustul este educat în aceastădirecție, dacă este încurajată plăcerea de a mânca fructe și cereale, în curând vafi așa cum a intenționat Dumnezeu la început. Cei din poporul Său nu vor

folosi deloc carnea.[890] [384]Învățătură cu privire la o schimbare în alimentație. – Este o greșeală să

presupunem că tăria musculară depinde de folosirea cărnii. Nevoileorganismului pot fi împlinite mai bine și ne putem bucura de o sănătate maibună fără folosirea acesteia. Cerealele, împreună cu fructele, nucile și legumeleau toate proprietățile nutritive necesare pentru a face un sânge bun. Acesteelemente nu sunt furnizate atât de bine sau pe deplin printr-o alimentație cucarne. Dacă folosirea cărnii ar fi fost esențială pentru sănătate și tărie,alimentele din carne ar fi fost incluse în dieta hotărâtă pentru om la început.

Când se întrerupe folosirea cărnii în alimentație, există deseori un simțământde slăbiciune, o lipsă de vigoare. Mulți prezintă acest lucru ca dovadă că hranaanimală este esențială, dar situația aceasta este cauzată de faptul că alimentelede acest gen sunt stimulatoare, pentru că înfierbântă sângele și excită nervii, deaceea li se simte așa de mult lipsa. Unii vor constata că le este tot așa de greu sărenunțe la alimentele din carne, cum îi este bețivului să se lase de păhărelul lui,dar schimbarea le va face mult bine.

Când carnea este înlăturată ca aliment, locul ei ar trebui să fie suplinit de ovarietate de cereale, nuci, legume și fructe, care vor fi nutritive și gustoase.Acest lucru este necesar mai cu seamă în cazul celor care sunt slăbiți sau

împovărați de o muncă continuă.[891]

Înlocuitorii cărnii, bine pregătiți, sunt de folos. – O pregătire bună amâncării este o cerință esențială, îndeosebi acolo unde carnea nu constituie unarticol principal al alimentației. În locul cărnii, să fie pregătite alte feluri demâncare, iar acestea trebuie să fie bine gătite, așa încât carnea să nu fie dorită.[892]

Cunosc familii care au trecut de la o alimentație cu carne, la una care slăbeștesănătatea. Mâncarea lor este pregătită așa de greșit, [385] încât stomacul nu opoate suferi și ei mi-au spus că reforma sanitară nu li se potrivește, pentru căscădeau în putere fizică. Acesta este un motiv pentru care unii n-au avut succesîn eforturile lor de a-și simplifica hrana. Ei au o dietă săracă. Hrana estepregătită fără să se depună efort și este întotdeauna aceeași.

La o masă nu trebuie să fie multe feluri de mâncare și nu toate felurile săconțină aceleași componente, fără nici o variație. Hrana să fie pregătită simplu,

totuși cu un gust care să stimuleze pofta de mâncare.[893]

Biruirea unui apetit denaturat. – Persoanele care s-au obișnuit cu oalimentație bogată, foarte excitantă, au un gust denaturat și nu pot găsi dintr-odată plăcere într-o hrană simplă. Va fi nevoie de timp, pentru ca gustul sărevină la normal și stomacul să se refacă de pe urma abuzurilor la care a fostsupus. Totuși, aceia care perseverează în folosirea alimentelor hrănitoare le vorgăsi gustoase după un timp. Vor fi apreciate aromele delicate și delicioase aleacestora și vor fi consumate cu mai multă plăcere, decât ar putea să oferedelicatesele nesănătoase. Stomacul sănătos, nefiind nici iritat, nici

supraîncărcat, își poate împlini sarcina fără efort.[894]

Alimentația sănătoasă nu este un sacrificiu. – Deși copiii trebuie să fieînvățați să-și stăpânească apetitul și să mănânce ținând seama de sănătate,trebuie să li se explice lămurit că ei se abțin numai de la ceva ce le-ar face rău.Ei renunță la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fieatrăgătoare și apetisantă, căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni

le-a dăruit cu atâta generozitate.[895] [386]Luați în considerare anotimpul, clima și ocupația. – Nu toate alimentele

sănătoase sunt la fel de potrivite pentru nevoile noastre în toate împrejurările.Ar trebui să avem grijă când alegem alimentele. Alimentația noastră trebuie săfie potrivită cu anotimpul, cu climatul în care trăim și cu ocupația pe care oavem. Unele alimente care sunt potrivite pentru un anotimp sau un anumit

climat nu sunt potrivite în altul. Tot astfel, există alimente diferite, potriviteperfect pentru persoane cu ocupații diferite. Deseori, o hrană care poate fifolosită spre avantajul celor angajați în muncă fizică grea este nepotrivităpentru persoane care au ocupații sedentare, sau care necesită un efortintelectual intens. Dumnezeu ne-a dat o mare varietate de alimente sănătoase șifiecare persoană ar trebui să le aleagă pe acelea care, în urma experienței și ajudecății sănătoase, se dovedesc cele mai potrivite pentru propriile necesități.[896]

Pregătiți alimentele cu inteligență și îndemânare. – Este greșit să mâncămnumai pentru a ne satisface apetitul, dar nu ar trebui să manifestăm indiferențăfață de calitatea hranei sau modul ei de pregătire. Dacă nu găsim plăcere în cemâncăm, corpul nu va fi atât de bine hrănit. Alimentele ar trebui să fie alese cu

grijă și pregătite inteligent și cu îndemânare.[897]

„Putem să mâncăm orice”. – În multe familii se fac pregătiri mari pentruvizitatori. Se gătește o mare varietate de mâncăruri. Acestea sunt ispititoarepentru cei care nu sunt obișnuiți cu o asemenea varietate de mâncăruribogate…

Cunosc comportamentul acelora care fac asemenea pregătiri excesive pentruvizitatori. În familia lor nu se respectă nici o ordine. Mesele sunt pregătitepentru a se potrivi comodității soției și mamei. Fericirea soțului și a copiilor nueste luată în considerare. Deși pentru vizitatori se face o asemenea paradă,[387] „pentru noi” se consideră că este bun orice. Adesea, masa este așezatălângă perete, mâncarea este rece și nu se face nici un efort pentru a o face

atrăgătoare. „Aceasta este pentru noi”, spun ei. „Ne descurcăm cu orice”.[898]

Faceți din timpul mesei o ocazie plăcută. – Timpul mesei să fie o ocaziepentru înviorare și contact social plăcut. Tot ce poate împovăra sau irita să fieîndepărtat. Încrederea, bunătatea și recunoștința față de Dătătorul tuturorbunurilor să fie cultivate, iar conversația să fie voioasă, exprimând gânduri

plăcute care să aducă voioșie.[899]

Masa nu este un loc în care să se cultive răzvrătirea copiilor printr-uncomportament neînțelept al părinților. Când mănâncă, familia să fie voioasă șiplină de recunoștință, aducându-și aminte că aceia care Îl iubesc pe Dumnezeuși ascultă de El vor lua parte la ospățul Mielului în Împărăția lui Dumnezeu, iar

Isus Însuși îi va servi.[900]

Regularitate în mâncare. – Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul

sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătății și stării de voioșie.[901]

În nici un caz nu ar trebui ca mesele să fie neregulate. Dacă prânzul este luatcu o oră sau două înainte de timpul obișnuit, stomacul nu este pregătit pentru onouă povară, pentru că nu s-a debarasat încă de alimentele consumate la masaprecedentă și nu are forță vitală pentru o nouă lucrare. Astfel, organismul estesuprasolicitat.

Mesele nu ar trebui nici întârziate cu o oră sau două, în funcție deîmprejurări sau pentru a îndeplini mai întâi un anumit volum de muncă.Stomacul cere mâncare la ora la care este obișnuit să primească. Dacămomentul este întârziat, vitalitatea organismului scade și ajunge în cele dinurmă la un nivel așa de scăzut, încât pofta de mâncare dispare [388] cudesăvârșire. Dacă se ia masa atunci, stomacul este incapabil să se ocupe de eaașa cum se cuvine. Hrana nu poate fi schimbată în sânge bun. Dacă ar mâncatoți la ore regulate, fără a gusta nimic între mese, ar fi pregătiți pentru mesele

lor și ar găsi în mâncare o plăcere care i-ar răsplăti pentru efortul lor.[902]

Învățați-i pe copii când, cum și ce să mănânce. – În general, copiii nu suntînvățați cu privire la importanța câtorva aspecte cum ar fi: când, cum și ce sămănânce. Lor li se îngăduie să-și satisfacă fără rețineri gusturile, să mănânce laorice oră, să servească fructe oricând le ispitesc privirile, iar acestea, mâncateaproape întotdeauna cu plăcintă, prăjitură și pâine cu unt, îi face niștegurmanzi și niște dispeptici. Organele digestive sunt ținute într-o funcționarecontinuă, ca o moară, și ajung slăbite, iar forța vitală este luată de la creierpentru a veni în ajutorul stomacului suprasolicitat, și astfel puterile mintalesunt slăbite. Stimularea nefirească și epuizarea puterilor vitale îi face nervoși,nerăbdători când li se pun restricții, încăpățânați și iritabili. Abia dacă mai potfi scăpați din vedere de părinții lor. În multe cazuri, însușirile morale par tociteși este dificil să li se stârnească un simț al rușinii și al naturii grave a păcatului.Ei alunecă ușor în obiceiul de a ocoli adevărul, de a înșela și adesea de a mințipe față.

Părinții deplâng aceste lucruri la copiii lor, dar nu-și dau seama că propriaadministrare greșită a adus răul. Ei nu au înțeles necesitatea de a ține în frâupoftele și pasiunile copiilor lor, iar aceștia s-au dezvoltat și s-au întărit pe

parcursul anilor. Mamele pregătesc cu mâinile lor și pun înaintea copiilor lor o

mâncare care are înclinația să le dăuneze fizic și mintal.[903] [389]Nu mâncați niciodată între mese. – Stomacul trebuie să se bucure de o grijă

atentă. Să nu fie ținut într-o activitate continuă. Dați pace, liniște și odihnăacestui organ folosit greșit și îndelung maltratat…

După ce este servită masa obișnuită, stomacului ar trebui să i se îngăduiecinci ore de odihnă. Nici o fărâmă de mâncare să nu fie introdusă în stomacpână la masa următoare. Stomacul își va face lucrarea în acest interval și după

aceasta va putea primi iarăși hrană.[904]

Mamele fac o mare greșeală îngăduindu-le [copiilor lor] să mănânce întremese. Prin această practică, stomacul este deranjat și se pun bazele pentru osuferință viitoare. Iritarea lor poate fi cauzată de o mâncare nesănătoasă, încănedigerată, dar mama crede că nu are timp să gândească bine situația și să-șicorecteze greșeala. Ea nu se poate opri nici pentru a liniști îngrijorarea lornerăbdătoare. Ea le dă micuților suferinzi o bucățică de prăjitură sau altelucruri plăcute pentru a-i liniști, dar acestea nu fac decât să sporească răul…

Adesea, mamele se plâng de sănătatea fragilă a copiilor lor și consultămedicul, în timp ce, dacă ar exercita doar puțin bun simț, ar înțelege că necazul

este cauzat de greșelile lor în alimentație.[905]

„Gustările” la ore târzii sunt un obicei dăunător. – Un alt obicei dăunătoreste acela de a mânca imediat înainte de culcare. Poate că mesele au fost serviteregulat, însă, din pricina unei senzații de „leșin”, ei mănâncă din nou. Prinîngăduință, această practică greșită ajunge un obicei și, adesea, este atât de binefixată, încât se crede că este imposibil să dormi fără să mănânci. Ca rezultat alfaptului că se mănâncă la ore târzii, procesul digestiv continuă în timpul orelorde somn. Însă, chiar dacă stomacul lucrează fără răgaz, lucrarea sa nu este bine[390] înfăptuită. Somnul este adesea tulburat de vise neplăcute, iar dimineața,persoana se trezește fără a fi odihnită și fără prea mare poftă pentru miculdejun. Când ne culcăm, stomacul trebuie să-și fi terminat toată lucrarea, pentruca toate celelalte organe ale corpului să se poată bucura de odihnă. Cina târzieeste dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazullor, tulburarea care se produce este de cele mai multe ori începutul unei boli

care sfârșește prin moarte.[906]

O mamă sfătuită că micul dejun este important. – Copila ta are untemperament iritat și trebuie să fii atentă la alimentația ei. Să nu-i îngădui săaleagă felurile de mâncare care îi vor satisface gustul, fără să-i asigure hranacorespunzătoare… Să nu o lași niciodată să plece la școală fără să serveascămicul dejun. Nu îndrăzni să dai curs înclinațiilor tale în această privință.Așază-te pe deplin sub conducerea lui Dumnezeu, iar El te va ajuta să aduci

toate dorințele tale în armonie cu cerințele Sale.[907]

Este în practica și obiceiul societății să se servească un mic dejun lejer.Totuși, nu acesta este modul cel mai bun de a trata stomacul. La masa dedimineață, stomacul se află într-o condiție mai bună pentru a se ocupa de maimultă mâncare decât la a doua sau a treia masă a zilei. Obiceiul de a mânca unmic dejun sărac și un prânz copios este greșit. Faceți în așa fel, încât micul

dejun să fie masa cea mai consistentă a zilei.[908]

Obțineți alimentele cele mai bune și din abundență. – Copiii și tinerii sănu fie supraalimentați până la maximum. Ei trebuie să primească alimentesănătoase din abundență, dar nu înseamnă că este bine să li se ofere prăjituri șiproduse de patiserie. Să facă exercițiu fizic și să li se ofere ce este mai bun demâncare, pentru că acestea au o influență [391] importantă asupra stăriimintale și fizice. O alimentație corespunzătoare și hrănitoare va fi unul dintremijloacele cele mai bune prin care poate să fie păstrată o digestie sănătoasă.[909]

Mâncați cu moderație. – Adesea, părinții fac o greșeală dându-le copiilorprea multă mâncare. Copiii tratați în felul acesta cresc dispeptici. Moderația,chiar și în consumul unor alimente bune, este esențială. Părinți, puneți înainteacopiilor voștri cantitatea de mâncare pe care ar trebui să o mănânce. Nu-i lăsațisă mănânce cât de mult se vor simți înclinați… Părinți, dacă nu sunteți atenți laacest aspect, copiii voștri vor avea capacități intelectuale scăzute. Ei vor mergela școală, dar nu vor fi în stare să învețe cât ar trebui, pentru că puterea care artrebui să meargă la creier este folosită pentru digerarea mâncării excesive careîmpovărează stomacul. Părinții trebuie să fie educați spre a înțelege că prea

multă mâncare dată copiilor îi face să fie slabi, nu viguroși.[910]

Părinții, nu copiii să dicteze aici. – Învățați-i pe copii să-și stăpâneascăpofta, să fie mulțumiți cu alimentația simplă pe care le-o dă Dumnezeu. Nueste bine să-i lăsați să dicteze ei ce anume vor mânca. Voi sunteți aceia care să le

dicteze ce este cel mai bine pentru ei. A le îngădui copiilor voștri să murmure șisă se plângă de mâncarea bună și sănătoasă, doar pentru că nu se potrivește

gusturilor lor denaturate, este un păcat.[911]

Nu-i lăsați pe copii să rămână cu impresia că, pentru că sunt copiii voștri,trebuie să li se îngăduie să aleagă și să-și împlinească dorințele. Să nu li sepermită să aleagă alimentele care nu sunt bune pentru ei, pur și simplu pentrucă le sunt pe plac. Experiența părinților trebuie să conducă în viața copiilor.[912] [392]

Respectați preferințele copilului, dacă sunt rezonabile. – Fiecare dintre noiva hotărî daca viața îi va fi condusă de minte sau de trup. Fiecare tânăr trebuiesă aleagă felul în care îi va fi modelată viața și să nu se cruțe nici un efort pentrua fi făcut să înțeleagă puterile cu care se confruntă și influențele care îi

modelează caracterul și destinul.[913]

În educarea copiilor și a tinerilor, aceștia să fie învățați că obiceiurile înmâncare, băutură și îmbrăcăminte, pe care și le-au format în conformitate custandardul lumii, nu sunt în armonie cu legile sănătății și ale vieții și, caurmare, aceste obiceiuri trebuie să fie conduse de rațiune și intelect. Putereapoftei și a obiceiului să nu fie lăsată să domine cerințele rațiunii. Pentru a atingescopul acesta, tinerii trebuie să aibă ținte și motive mai înalte decât simpla

satisfacție animalică în mâncare și băutură.[914]

Efectele vaste ale unui apetit pervertit. – Unii nu sunt convinși denecesitatea de a mânca și a bea spre slava lui Dumnezeu. Îngăduința apetituluiîi influențează în toate relațiile din viață. Această influență se vede în familie, înbiserică, în adunările de rugăciune și în comportamentul copiilor lor. Ea esteblestemul vieții lor. Ea îi împiedică să înțeleagă adevărurile pentru aceste zile

din urmă.[915]

Viețuirea sănătoasă este o obligație personală. – Ceea ce mâncăm și bemare o influență importantă asupra vieții și caracterului nostru, iar creștiniitrebuie să-și aducă obiceiurile în mâncare și băutură la conformarea cu legilenaturii. Trebuie să înțelegem obligația noastră față de Dumnezeu în acestdomeniu. Ascultarea de legile sănătății să fie un subiect de studiu serios, pentrucă neștiința intenționată cu privire la [393] subiectul acesta este păcat. Fiecaretrebuie să simtă că este o obligație personală să respecte legile viețuirii

sănătoase.[916]

CAPITOLUL 63

CUMPĂTARE ÎN TOATE LUCRURILENecumpătarea cauzează majoritatea bolilor din viață. – Necumpătarea se

află la baza unei mari părți din bolile vieții. Ea nimicește anual zeci de mii deoameni. Nu vorbim despre cumpătare ca fiind limitată doar la folosireabăuturilor alcoolice, noi îi dăm o semnificație mai largă, incluzând îngăduința

dăunătoare a oricărui apetit sau pasiuni.[917]

Prin necumpătare, unii sacrifică o jumătate, iar alții două treimi din puterile

lor fizice, mintale și morale și ajung niște jucării pentru dușman.[918]

Îngăduința excesivă este păcat. – Îngăduința excesivă în mâncare, băutură,dormit sau privit este un păcat. Acțiunea armonioasă sănătoasă a tuturorputerilor corpului și ale minții are ca rezultat fericirea și, cu cât aceste puteri sunt

mai înnobilate, cu atât fericirea este mai curată și neumbrită.[919]

Cumpătarea este un principiu al vieții religioase. – Cumpătarea în toatelucrurile vieții acesteia trebuie să fie practicată și prezentată altora. Cumpătareaîn mâncare, băutură, dormit și îmbrăcat este unul din marile principii ale viețiireligioase. Adevărul adus în sanctuarul sufletului va duce la îngrijirea corpului.Nimic din ce este legat de sănătatea omului nu trebuie să fie privit cu nepăsare.Binele nostru veșnic depinde de felul cum folosim în viața aceasta timpul,

puterea și influența noastră.[920]

Nouă ne este încredințată aici doar o scurtă perioadă de viață, iar întrebareape care trebuie să și-o pună fiecare este: Cum pot să-mi investesc viața în așa

fel, încât să aducă folosul cel mai mare?[921] [395]Prima noastră datorie față de Dumnezeu și față de semeni este dezvoltarea

personală. Fiecare însușire cu care ne-a înzestrat Dumnezeu trebuie să fiecultivată până la cel mai înalt grad, ca să fim în stare să facem binele cel maimare de care suntem capabili. De aceea, timpul folosit pentru întărirea șipăstrarea sănătății fizice și mintale este un timp bine folosit. Nu putem să nepermitem să prejudiciem, să pipernicim nici o singură funcție a minții sau atrupului, prin suprasolicitare sau abuzând de vreo parte a acestei mașinării vii.

Dacă vom face așa, vom fi nevoiți să suferim consecințele negreșit.[922]

Cumpătarea are o putere uimitoare. – Respectarea cumpătării și a

regularității în toate lucrurile are o putere uimitoare. Nu vor fi suficiente doarîmprejurările sau calitățile native pentru a dezvolta acea dispoziție senină, carecontează atât de mult pentru netezirea cărării vieții. În același timp, putereastăpânirii de sine astfel dobândite se va dovedi una dintre cele mai importanteînzestrări pentru a da piept cu succes cu îndatoririle aspre și realitățile pe care

orice ființă omenească le va întâlni.[923]

Un ajutor pentru a gândi limpede. – Oameni care au poziții de încredere aude luat zilnic hotărâri de care depind rezultate de mare importanță. Adesea, eitrebuie să gândească rapid, iar acest lucru nu poate fi făcut decât de aceia carepractică o cumpătare strictă. Mintea se întărește în urma tratării corecte aputerilor fizice și mintale. Dacă efortul depus nu este prea mare, o nouă vigoare

vine cu fiecare solicitare.[924]

Obiceiul de a fi cumpătat aduce răsplătiri bogate. – Generația care seridică este înconjurată de atracții menite să ispitească pofta. Îndeosebi în marilenoastre orașe, fiecare formă de satisfacere a plăcerii este făcută să fie ușoară șiatrăgătoare. Aceia care, [396] asemenea lui Daniel, refuză să se întineze vorculege răsplata obiceiului lor de a fi cumpătați. Puterea lor fizică mai mare șicapacitatea sporită de a rezista sunt ca un depozit bancar din care pot să scoatăbani în situații de urgență.

Obiceiurile corecte în activitatea fizică promovează superioritateaintelectuală. Puterea intelectuală, cea fizică și longevitatea depind de legineschimbătoare. În acest domeniu nimic nu este la voia întâmplării sau a sorții.Dumnezeul naturii nu va interveni pentru a-i feri pe oameni de consecințele

călcării legilor naturii.[925]

Pentru o sănătate deplină, fiți cumpătați în toate lucrurile. – Pentrupăstrarea sănătății, este necesară cumpătarea în toate lucrurile… Tatăl nostruceresc a trimis lumina reformei sănătății spre a ne păzi de relele care rezultădintr-un apetit decăzut, pentru ca aceia care iubesc curăția și sfințenia să știecum să folosească înțelept lucrurile bune pe care li le-a oferit El și pentru ca,

exercitând cumpătarea în viața de zi cu zi, să poată fi sfințiți prin adevăr.[926]

Cumpătarea precede sfințirea. – Poporul lui Dumnezeu trebuie să învețeînsemnătatea cumpătării în toate lucrurile… Orice îngăduință de sine trebuieîndepărtată din viața lor. Înainte de a putea înțelege cu adevărat semnificația

adevăratei sfințiri și în conformitate cu voința lui Hristos, ei trebuie să obțină,prin colaborare cu Dumnezeu, stăpânirea asupra obiceiurilor și practicilor lor

greșite.[927]

În studiu. – Necumpătarea în studiu este un fel de beție, iar cei ce îșiîngăduie să fie necumpătați în această privință, asemenea bețivului, rătăcesc dela cărările sigure, se împiedică și cad în întuneric. Domnul vrea ca orice elev săștie că singura lui țintă trebuie să fie slava Sa. Să nu-și risipească resurseleintelectuale [397] și fizice în căutarea obținerii întregii cunoașteri posibile aștiințelor, ci să-și păstreze prospețimea și vigoarea tuturor capacităților spre a seangaja în lucrarea la care l-a chemat Domnul – aceea de a ajuta sufletele să

găsească drumul neprihănirii.[928]

În muncă. – Trebuie să fim cumpătați în muncă. Nu este datoria noastră sălucrăm în locuri unde vom fi suprasolicitați. Uneori, unii se pot afla acolo undeeste necesar lucrul acesta, dar trebuie să fie o excepție, nu o regulă. Să fimcumpătați în toate lucrurile. Dacă Îl vom cinsti pe Domnul făcându-ne partea,El Își va face partea spre a ne păstra sănătatea. Să exercităm un control înțeleptasupra tuturor organelor noastre. Prin cumpătarea în mâncare, băutură,îmbrăcăminte, muncă și în toate lucrurile, putem să facem pentru noi înșine

lucrul pe care nu poate să-l facă nici un medic.[929]

Ca o regulă, munca zilei să nu fie prelungită în timpul nopții… Mi-a fostarătat că aceia care procedează așa, adesea vor pierde mult mai mult decâtcâștigă, pentru că energiile lor se epuizează, iar ei lucrează într-o stare deagitație. Poate că nu-și dau seama de prejudiciul imediat, dar își subminează

negreșit sănătatea.[930]

Cei care fac eforturi mari pentru a munci mult într-o anumită perioadă șicontinuă să muncească, în ciuda faptului că rațiunea le spune că ar trebui să seodihnească, nu câștigă niciodată. Ei trăiesc dintr-un capital împrumutat. Ei îșiirosesc forța vitală de care vor avea nevoie cândva, în viitor. Când vor aveanevoie de această energie pe care au irosit-o cu atâta nepăsare, ei se prăbușescpentru că nu o au. Puterea fizică s-a dus, tăria mintală nu mai există. Ei își dauseama că au avut de-a face cu o pierdere, dar nu realizează despre ce este vorba.Nevoia a venit, însă resursele lor fizice sunt epuizate. Oricine calcă [398] legilesănătății va trebui să sufere cândva într-o măsură mai mare sau mai mică.

Dumnezeu ne-a înzestrat corpul cu puterea de care avem nevoie în diferiteperioade din viața noastră. Dacă noi vom epuiza cu nepăsare această forță

printr-o suprasolicitare continuă, uneori vom ajunge să pierdem.[931]

În îmbrăcăminte. – Îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă din toatepunctele de vedere. „Mai presus de toate lucrurile”, Dumnezeu dorește „să fimsănătoși” – sănătate trupească și sufletească. Trebuie să fim împreună lucrătoricu El, pentru sănătatea sufletului și a trupului deopotrivă. Ambele suntsusținute printr-o îmbrăcăminte sănătoasă.

Aceasta ar trebui să aibă farmecul, frumusețea și caracterul adecvat alsimplității naturale. Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei, nu însă

împotriva farmecului și a frumuseții naturale din viață.[932]

În mâncare. – Adevărata temperanță ne spune să renunțăm la tot ce estedăunător și să folosim cu chibzuință ce este sănătos. Sunt puțini cei care-și dauseama așa cum trebuie cât de mult au de-a face obiceiurile din alimentație cusănătatea, caracterul lor, capacitatea lor de a fi folositori în această lume și cudestinul lor veșnic. Apetitul trebuie să se afle continuu sub stăpânirea puterilor

intelectuale și morale. Trupul trebuie să fie supus minții, nu invers.[933]

Cei care mănâncă și lucrează necumpătat și irațional, vorbesc și se comportăirațional. Nu este necesar să consumi băuturi alcoolice spre a fi necumpătat.Păcatul necumpătării în mâncare – prea multe mese și o cantitate prea mare dealimente cu grăsimi și nesănătoase – distruge funcționarea sănătoasă aorganelor digestive, deteriorează creierul și pervertește judecata, împiedicând o

gândire și o activitate rațională, calmă și sănătoasă.[934] [399]O atenție deosebită, ca să nu ne supraalimentăm. – În nouă din zece

cazuri, este mai periculos să mănânci prea mult, decât prea puțin… Mulțibolnavi nu suferă de nici o boală. Cauza suferinței lor este îngăduințaapetitului. Ei cred că, dacă mâncarea este sănătoasă, pot să mănânce cât de multle place. Aceasta este o mare greșeală. Persoanele care sunt slăbite pot sămănânce moderat și chiar puțin. Astfel, organismul va fi făcut în stare să

funcționeze mai ușor și bine, iar o mare parte din suferință va fi evitată.[935]

Nu-L negați pe Dumnezeu nici măcar printr-o faptă de necumpătare. –Noi am fost cumpărați cu un preț. Prin urmare, trebuie să-I dăm slavă luiDumnezeu în trupul nostru și în duhul nostru, care sunt ale Sale. Să nu-L

negăm pe Dumnezeu nici măcar printr-o singură faptă de necumpătare, pentrucă singurul Fiu al lui Dumnezeu ne-a cumpărat cu un preț infinit, chiar cusacrificiul vieții Sale. El nu a murit pentru noi, ca să putem ajunge niște sclavi aiobiceiurilor rele, ci pentru a ajunge niște fii și fiice ale lui Dumnezeu, slujidu-L

cu toate puterile noastre.[936]

Aceia care își dau seama fără încetare că se află în această relație cuDumnezeu nu vor introduce în stomacul lor alimente care plac apetitului, darcare afectează organele digestive. Ei nu distrug proprietatea lui Dumnezeu,îngăduindu-și obiceiuri nepotrivite în a mânca și a bea sau în îmbrăcăminte. Eivor avea mare grijă de mașinăria umană, conștienți că trebuie să facă lucrulacesta pentru a lucra în cooperare cu Dumnezeu. El dorește ca ei să fiesănătoși, fericiți și utili. Dar, pentru a fi așa, ei trebuie să-și pună voința de

partea voinței Sale.[937]

Fiți cumpătați în toate detaliile vieții de cămin. – Îndemnăm catemperanța să fie exercitată în toate [400] detaliile vieții de cămin, pentru caexemplul părinților să fie o lecție de cumpătare, copiii să fie învățați și să li se

impună renunțarea la sine și stăpânirea de sine încă din primii ani.[938]

În familie și în biserică, temperanța creștină să fie pusă la loc de frunte. Să fie

un element viu și activ, reformator de obiceiuri, înclinații și caractere.[939]

CAPITOLUL 64

CĂMINUL ȘI CRUCIADA PENTRUTEMPERANȚĂ

Necumpătarea este dezlănțuită. – Necumpătarea încă își continuă ravagiile.Nelegiuirea de orice fel stă ca o barieră solidă în calea progresului adevărului șia neprihănirii. Nedreptăți sociale, născute din ignoranță și viciu, produc încănenorociri de nedescris și își aruncă umbra nefastă asupra bisericii și asupralumii. Imoralitatea în rândurile tinerilor crește, în loc să descrească. Nimicaltceva decât un efort serios și continuu nu va reuși să întrerupă acest curspustiitor. Lupta cu interesele egoiste și apetitul, cu obiceiurile rele și pasiunilenesfinte, va fi aprigă și mortală și numai aceia care vor trăi potrivit principiilor

pot să obțină biruința în acest război.[940]

Necumpătarea este în creștere, în ciuda eforturilor făcute pentru a o stăpâni.Nici un efort de a încerca să-i împiedicăm progresul, de a-l ridica pe cel căzut șide a-l apăra de ispită pe cel slab nu este prea mare. Cu mâinile noastre slabe nuputem să facem mult, dar avem un Ajutor puternic. Să nu uităm că brațul luiHristos poate să ajungă până la cele mai mari adâncimi ale blestemului șidegradării omenești. El ne poate ajuta să biruim chiar și acest demon îngrozitor

al necumpătării.[941]

Abstinența totală este răspunsul. – Singura cale prin care putem să fimsiguri împotriva puterii necumpătării este abținerea totală de la folosireavinului, a berii și a băuturilor tari. Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri că,pentru a fi niște adevărați bărbați, este nevoie să se ferească de lucrurile acestea.Dumnezeu ne-a arătat în ce constă adevărata bărbăție. Cel biruitor [402] va fi

cel onorat, iar numele lui nu va fi șters din cartea vieții.[942]

Printr-un efort perseverent și serios, fără a fi influențați de obiceiurile viețiimondene, părinții pot construi în jurul copiilor lor un zid care să-i apere demizeriile și crimele produse din cauza necumpătării. Copiii nu trebuie lăsați învoia lor, dezvoltându-și trăsături care ar trebui să fie înăbușite din fașă, ci să fiedisciplinați cu grijă și educați să ia poziție de partea cea bună, a reformei și aabstinenței. Ca urmare, ei vor avea, în orice criză, independența morală de aînfrunta furtuna împotrivirii care îi va asalta cu siguranță pe aceia care iau

poziție pentru reforma adevărată.[943]

Necumpătarea este adesea rezultatul îngăduinței din cămin. – În țaranoastră se fac eforturi mari pentru a învinge necumpătarea, dar se constată căeste greu să stăpânești și să pui în lanțuri un leu în putere. Dacă o jumătate dinaceste eforturi ar fi fost îndreptate spre a-i lumina pe părinți cu privire laresponsabilitatea lor în formarea obiceiurilor și a caracterului copiilor lor, ar firezultat un bine de o mie de ori mai mare decât este în situația actuală. Le urămsucces tuturor lucrătorilor din domeniul temperanței, dar îi invităm săprivească mai adânc la cauza răului împotriva căruia luptă și să fie mai

consecvenți în reformă.[944]

Pentru a ajunge la rădăcina necumpătării, trebuie să mergem dincolo defolosirea alcoolului sau a tutunului. Lenevia, lipsa unui țel sau tovărășiile relepot fi cauza acestei predispoziții. Adesea, ea se găsește la masa din cămin, înfamiliile care se consideră abstinente. Tot ce deranjează digestia și creează oexcitație anormală a minții sau slăbește în vreun fel organismul, stricândechilibrul dintre puterile mintale și cele fizice, slăbește [403] controlul mințiiasupra trupului și predispune în acest fel la necumpătare. Căderea multor tineripromițători poate fi găsită într-un apetit anormal, creat de o alimentație

nesănătoasă.[945]

Mesele americanilor noștri sunt în general pregătite pentru a forma bețivi.Pofta este principiul conducător pentru o categorie numeroasă. Oricine își vaîngădui să mănânce prea des și alimente care nu sunt sănătoase își va slăbiputerea de a se împotrivi în alte privințe la tentațiile poftei și pasiunii în măsura

în care și-a întărit înclinațiile către obiceiuri incorecte de a mânca.[946]

Ceaiul și cafeaua sunt factori favorizanți. – Prin necumpătarea care aînceput în cămin, organele digestive au ajuns să fie slăbite și curând mâncareaobișnuită nu a mai satisfăcut apetitul. În felul acesta, s-a creat o starenesănătoasă care a dus la pofta după alimente mai stimulatoare. Ceaiul șicafeaua au un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos esteexcitat și, în unele cazuri, pentru o vreme, intelectul pare a fi înviorat șiimaginația mai vie. Din cauză că aceste stimulente produc rezultate plăcute,mulți trag concluzia că au nevoie de ele, dar întotdeauna are loc o reacție.Sistemul nervos a împrumutat putere din resursele viitoare spre a le folosi înprezent, iar această înviorare temporară este urmată de o cădere ulterioară.Înviorarea imediată obținută prin consumul de ceai și cafea este o dovadă că

aparenta putere este doar o excitație nervoasă, iar consecința este o daună

adusă organismului.[947]

Tutunul, o otravă insidioasă. – Folosirea tutunului este un obicei careafectează adesea sistemul nervos mai [404] puternic decât folosirea alcoolului.El leagă victima în lanțuri mai puternice decât o face paharul de băuturăamețitoare, iar obiceiul este mai greu de biruit. În multe cazuri, trupul și minteasunt mai intoxicate prin folosirea tutunului, decât prin aceea a băuturilor

alcoolice, deoarece tutunul este o otravă insidioasă.[948]

Tutunul… afectează creierul și tocește însușirile perceptive, așa încât minteanu mai poate să discearnă cu claritate lucrurile spirituale și îndeosebiadevărurile care ar înclina să corecteze această plăcere respingătoare. Aceia carefolosesc tutunul în orice formă nu sunt curați înaintea lui Dumnezeu. Prinaceastă practică murdară, le este imposibil să-I dea slavă lui Dumnezeu în

trupul și duhul lor, care sunt ale Sale.[949]

Tutunul slăbește creierul și îi paralizează însușirile perceptive. Folosirea luistârnește dorința după băuturi tari și, în foarte multe cazuri, pune bazele

obiceiului de a bea.[950]

Efectul stimulentelor și al narcoticelor. – Efectul stimulentelor și alnarcoticelor este acela de a micșora puterea fizică, și orice afectează trupul vaafecta și mintea. Un stimulent poate mobiliza pentru un timp energiile și poatesă producă o activitate fizică și mintală, dar când influența excitantă trece, atâtmintea, cât și trupul vor fi într-o stare mai rea decât înainte. Băuturile alcooliceși tutunul s-au dovedit un blestem îngrozitor pentru neamul omenesc, nunumai prin faptul că slăbesc trupul și amețesc mintea, ci și pentru cădegradează moralitatea. Când conducerea rațiunii este înlăturată, pasiunileanimalice preiau controlul. Cu cât aceste otrăvuri sunt folosite mai mult, cu atât

firea omului va ajunge mai brutală.[951]

Învățați-i pe copii să deteste stimulentele. – Învățați-i pe copiii voștri sădeteste stimulentele. Cât de mulți favorizează din neștiință pofta copiilor după

aceste lucruri![952] [405]Dumnezeu le cere părinților să-i păzească pe copii de îngăduirea poftei și

îndeosebi de folosirea stimulentelor și a narcoticelor. Pe mesele părinților

creștini să nu fie niciodată alimente care conțin condimente. Ei trebuie să

studieze modalitatea de a-și feri stomacul de orice abuz.[953]

În acest veac al grabei, cu cât hrana este mai puțin excitantă, cu atât este maibine. Cumpătarea în toate lucrurile și tăgăduirea fermă a poftei este singura

cale sigură.[954]

O cerință dificilă pentru părinți. – Este posibil ca părinții să le fi transmiscopiilor lor înclinații spre poftă și pasiune, care vor face mai dificilă lucrarea deeducare și pregătire a acestora pentru a fi strict cumpătați și a avea obiceiuricurate și virtuoase. Dacă pofta pentru mâncare nesănătoasă și pentrustimulente și narcotice le-a fost transmisă de părinți ca o moștenire, ceresponsabilitate înfricoșător de solemnă apasă asupra lor de a contracaratendințele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cu câtă seriozitate și sârguință artrebui să lucreze părinții pentru a-și împlini datoria față de vlăstarele lor

ajutorate, cu credință și cu nădejde![955]

Gusturile trebuie să fie educate. – Părinții ar trebui să considere ca primăobligație înțelegerea legilor vieții și ale sănătății, ca să nu facă nimic prinpregătirea mâncării sau prin oricare alte obiceiuri care să dezvolte înclinațiilegreșite ale copiilor lor. Cu câtă atenție ar trebui mamele să studieze modalitateade a pregăti mâncărurile cele mai simple și mai sănătoase, pentru ca organeledigestive să nu fie slăbite, puterile nervilor să nu fie dezechilibrate și învățăturiledate copiilor lor să nu fie zădărnicite prin alimentele pe care le pun înainteaacestora! Această hrană fie slăbește, fie întărește organele [406] stomacului șiare o mare legătură cu păstrarea sănătății fizice și morale a copiilor, care sunt

proprietatea lui Dumnezeu, cumpărată cu preț de sânge.[956]

Ce îndatorire sacră le este încredințată părinților, de a păzi constituția fizicăși morală a copiilor lor, astfel încât sistemul lor nervos să fie echilibrat și

sufletul să nu le fie pus în primejdie![957]

Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, punând pemesele lor numai alimente sănătoase, hrănitoare. Ele își pot întrebuința timpulprețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri decumpătare în toate lucrurile și încurajând tăgăduirea de sine și bunăvoința

pentru binele altora.[958]

Părinții neglijenți sunt răspunzători. – Mulți părinți, pentru a evita sarcinaunei educări răbdătoare a copiilor lor spre a-și forma obiceiul renunțării la sine,le îngăduie să mănânce și să bea oricând le place. Ei doresc să-și satisfacăgustul, iar această înclinație spre satisfacere nu se micșorează odată cu trecereaanilor. Pe măsură ce cresc, acești copii răsfățați sunt conduși de impulsuri șisunt niște sclavi ai poftei. Când își vor ocupa locul în societate și vor începe sătrăiască pe cont propriu, ei vor fi lipsiți de puterea de a se împotrivi ispitei. Încel necumpătat, în cel dedicat folosirii tutunului… și în cel care consumă alcoolvedem rezultatele unei educații greșite.

Când auzim lamentarea creștinilor pentru daunele îngrozitoare alenecumpătării, se ridică îndată întrebarea: Cine i-a educat pe tineri? Cine afavorizat aceste pofte nestăpânite? Cine a neglijat responsabilitatea solemnă dea le forma caracterul spre a fi folositori în viața aceasta și pentru societatea

îngerilor din viața viitoare?[959] [407]Adevărata lucrare începe în cămin. – Adevărata lucrare trebuie să înceapă

în cămin. Aceia care se ocupă de educarea tinerilor lor au cea mai marerăspundere pentru formarea caracterului lor. Aici este o lucrare pentru mame,și anume să-i ajute pe copiii lor să-și formeze obiceiuri corecte și gusturi curate,să dezvolte puterea morală și adevărata virtute. Învățați-i pe copii că nu trebuiesă fie conduși de alții, că nu trebuie să cedeze influențelor greșite, ci să-iinfluențeze pe alții spre bine, să-i înnobileze și să-i înalțe pe aceia cu care seasociază. Învățați-i că, dacă se află în legătură cu Dumnezeu, vor avea de la El

puterea de a se împotrivi celor mai înverșunate ispite.[960]

Temperanța nu este un subiect de batjocură. – Mulți fac din subiectultemperanței un subiect de batjocură. Ei pretind că Domnul nu este preocupatde astfel de probleme minore, cum ar fi felul nostru de a mânca și a bea. Totuși,dacă Domnului nu I-ar fi păsat de lucrurile acestea, El nu i S-ar fi descoperitnevestei lui Manoah cu instrucțiuni clare și nu i-ar fi atras de două ori atențiaca nu cumva să nu le respecte. Nu este aceasta o dovadă suficientă că Lui îi pasă

de aceste lucruri?[961]

Reforma începe cu mama. – Grija cu care mama ar trebui să vegheze asupra

obiceiurilor ei de viețuire este învățată în Scripturi.[962]

Reforma trebuie să înceapă cu mama înainte de nașterea copilului ei. Dacă

îndrumările lui Dumnezeu ar fi fost respectate cu credincioșie, necumpătarea

nu ar fi existat.[963]

Instrucțiunile pe care le avea îngerul pentru părinții evrei prevedeau nunumai modul de viețuire al mamei, ci și educarea copilului. Nu era de ajuns caSamson, copilul care trebuia să-l elibereze pe Israel, să aibă o bună zestre fizicăla naștere. Acest lucru trebuia să fie urmat de o educație atentă. [408] Din

pruncie, el trebuia să fie obișnuit cu o viață de strictă cumpătare.[964]

Îndrumările date cu privire la adunarea copiilor evrei ne învață că nu trebuieneglijat nimic din ce influențează bunăstarea fizică a copilului. Nimic nu estelipsit de importanță. Fiecare influență care afectează sănătatea trupului are efect

și asupra minții și a caracterului.[965]

Cumpătarea și stăpânirea de sine trebuie să fie învățate din leagăn.Răspunderea acestei lucrări o are în mare parte mama și, ajutată de tată, ea opoate îndeplini cu succes.

Continuați lecțiile la gura sobei și la școală. – Este un lucru extrem dedificil să te dezveți de obiceiurile pe care ți le-ai îngăduit în viață și care ți-aueducat apetitul. Demonul necumpătării nu este ușor de biruit. El are o putereuriașă și este greu de învins. Părinții să înceapă o campanie împotrivanecumpătării încă din familie, la gura sobei, învățându-i pe copiii lor principiilepe care trebuie să le să urmeze chiar din fragedă copilărie, și astfel pot spera săaibă succes. Mamelor, merită să folosiți ceasurile prețioase pe care vi le-a datDumnezeu pentru a forma, educa și dezvolta caracterul copiilor voștri șipentru a-i învăța să adopte cu strictețe principiile de cumpătare în mâncare și

băutură.[966]

Instruirea în acest domeniu ar trebui să existe în fiecare școală și în fiecarecămin. Tinerii și copiii ar trebui să înțeleagă efectul alcoolului, tutunului și alaltor otrăvuri similare, care distrug corpul, întunecă mintea și fac sufletul să fieînclinat spre plăceri. Ar trebui să se arate clar că nici o persoană care foloseșteaceste lucruri nu-și poate păstra pentru mult timp întreaga putere a facultăților

fizice, mintale sau morale.[967] [409]Explicați cu claritate efectul micilor abateri. – Trebuie să ne ferim de acest

rău încă de la începuturile lui. Când îi educăm pe tineri, ar trebui să arătămfoarte clar efectul pe care-l au micile abateri aparente de la ce este bine.

Tinerilor să li se întipărească în minte gândul că trebuie să fie stăpâni, nu robi.Dumnezeu i-a făcut domni peste împărăția din interiorul lor, și trebuie să-șiexercite autoritatea împărătească pe care le-a conferit-o cerul. Când asemeneainstrucțiuni sunt date cu credincioșie, rezultatele nu vor fi simțite doar detineri. Influența lor se va extinde și va salva mii de bărbați și femei care se află

chiar pe marginea ruinei.[968]

Dezvoltați puterea morală de a vă împotrivi ispitei. – Pentru a birui răultot mai mare al necumpătării este nevoie de un efort individual. Oh, dacă amputea să găsim cuvintele care să sensibilizeze și să pătrundă în inima fiecărui

părinte din țară![969]

Părinții pot pune temelia pentru viața sănătoasă și fericită a copiilor lor. Ei îipot trimite din căminele lor cu puterea morală de a se putea împotrivi ispitei șicu tăria și curajul de a lupta cu succes cu problemele vieții. Ei le pot inspirascopul și pot dezvolta în ei puterea de a face ca viața lor să fie spre onoarea luiDumnezeu și spre binecuvântarea lumii. Ei pot face cărări drepte pentru

picioarele lor, fie vreme bună, fie vreme rea, către lucrurile slăvite de sus.[970]

Dumnezeu ne cheamă să stăm pe platforma vastă a cumpătării în mâncare,băutură și îmbrăcăminte. Părinți, nu vreți voi să înțelegeți răspunderile pe carevi le-a dat Dumnezeu? Studiați principiile reformei sănătății și învățați-i pe

copiii voștri că renunțarea la sine este singura cale sigură.[971]

SECȚIUNEA A XV-A

ÎMBRĂCĂMINTEA CORESPUNZĂTOARECAPITOLUL 65

BINECUVÂNTĂRILE ÎMBRĂCĂMINTEIPOTRIVITE

Potrivită și cu bun gust. – În îmbrăcăminte, ca și în orice altceva, avemprivilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru. El dorește nu numai ca hainele

noastre să fie curate și sănătoase, ci și de bun gust și potrivite.[972]

Ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfățișarea noastră. Pentruserviciul de la sanctuar, Dumnezeu a precizat fiecare amănunt al veșminteloracelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învățați că El are opreferință cu privire la îmbrăcămintea celor care Îi slujesc. Îndrumările cuprivire la veșmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veșmântul lui erasimbolic. Tot așa, îmbrăcămintea urmașilor lui Hristos trebuie să fie simbolică.Înfățișarea noastră, în toate privințele, ar trebui să fie caracterizată prin

simplitate, modestie și curățenie.[973]

Ilustrată prin lucrurile din natură. – Prin lucrurile din natură [flori,crini], Hristos ilustrează frumusețea pe care o prețuiește Cerul, farmeculmodest, simplitatea, curăția și armonia, care fac să-I fie plăcută îmbrăcămintea

noastră.[974]

Caracterul poate să fie judecat prin felul îmbrăcămintei. – Îmbrăcăminteași felul în care este purtată de o persoană este, în general, un indiciu cu privire

la un bărbat sau o femeie.[975]

Noi judecăm caracterul unei persoane prin felul de îmbrăcăminte pe care opoartă. O femeie modestă și evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat, ominte cultivată, vor fi date pe față prin alegerea unor veșminte simple șicorespunzătoare… Femeia care este simplă și nepretențioasă în îmbrăcăminteși comportament dovedește că înțelege faptul că o femeie adevărată [414] estecaracterizată de virtute. Cât de încântătoare și de interesantă este simplitatea în

îmbrăcăminte, care poate să fie bine comparată cu florile de pe câmp.[976]

Principiile călăuzitoare sunt enunțate. – Îi rog pe oamenii noștri să trăiascăatent în prezența lui Dumnezeu. Respectați obiceiurile în îmbrăcăminte înmăsura în care se conformează cu principiile sănătății. Surorile noastre să seîmbrace simplu, așa cum fac multe, având haine dintr-un material bun,

rezistent, potrivit acestui veac, și nici o problemă legată de îmbrăcăminte să nule ocupe mintea. Surorile noastre trebuie să se îmbrace simplu. Să aibă oînfățișare modestă, serioasă și cu bun simț. Oferiți-i lumii o ilustrație vie cu

privire la harul lui Dumnezeu care împodobește omul dinăuntru.[977]

Respectați obiceiurile predominante, dacă sunt modeste, sănătoase șidecente. – Creștinii nu trebuie să depună eforturi speciale pentru a atrageatenția asupra lor, îmbrăcându-se diferit de lume. Însă dacă, urmând propriileconvingeri cu privire la datoria de a se îmbrăca modest și sănătos, descoperă căsunt demodați, nu trebuie să-și schimbe îmbrăcămintea pentru a fi ca lumea. Eitrebuie să dea dovadă de independență nobilă și curaj moral pentru a fi oameniașa cum se cuvine, chiar dacă toată lumea ar fi diferită de ei.

Dacă lumea introduce un mod de îmbrăcăminte modest, decent și sănătos,care este în acord cu Biblia, a adopta un asemenea mod de îmbrăcăminte nu arafecta relația noastră cu Dumnezeu sau cu lumea. Creștinii trebuie să-L urmezepe Hristos, iar îmbrăcămintea lor să fie conformă Cuvântului lui Dumnezeu. Eitrebuie să evite extremele. Să urmeze o cale neabătută, care nu ține seama de

aplauze sau de critică și să rămână la ce este bine, pentru că este bine.[978]

[415]Evitați extremele. – Nu vă ocupați timpul cu străduința de a urma toate

obiceiurile mondene absurde în îmbrăcăminte. Purtați haine curate și cu bungust, dar nu vă faceți un subiect al remarcilor nici printr-o îmbrăcăminteexagerată, nici printr-o îmbrăcăminte neîngrijită și dezordonată. Comportați-vă ca și când ați ști că privirile cerului sunt îndreptate asupra voastră, că trăiți

fiind aprobați sau dezaprobați de Dumnezeu.[979]

Grija în îmbrăcăminte să nu fie confundată cu mândria. – Există ocategorie de oameni care critică fără încetare mândria și îmbrăcămintea, caresunt neglijenți cu privire la propria înfățișare, care cred că este o virtute a fimurdar și poartă haine dezordonate și lipsite de gust. Adesea, îmbrăcămintealor arată ca și când ar flutura și ar atârna pe ei. Hainele lor sunt murdare șitotuși asemenea oameni vorbesc mereu împotriva mândriei. Ei confundă

decența și curățenia cu mândria.[980]

Aceia care sunt neglijenți și dezordonați în îmbrăcăminte vor avea rareoriconversații nobile și vor fi lipsiți de rafinament în simțăminte. Uneori, ei

consideră că asprimea și lipsa de politețe sunt umilință.[981]

Hristos a rostit o avertizare. – Hristos a observat dedicarea pentruîmbrăcăminte și i-a avertizat și chiar le-a poruncit urmașilor Săi să nu seîngrijoreze prea mult cu privire la aceasta. „De ce vă îngrijorați deîmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: einici nu torc, nici nu țes, totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui,nu s-a îmbrăcat ca unul din ei”… Femeile sunt înclinate spre mândrie șiextravaganță, totuși aceste îndemnuri li se adresează direct. Cât de mică estevaloarea aurului, a perlelor sau a hainelor scumpe, în comparație cu umilința și

frumusețea lui Hristos![982] [416]Învățătura Bibliei pentru poporul lui Dumnezeu. – Am fost îndrumată

spre următorul pasaj din Scriptură. Îngerul a spus: „Acesta este pentruinstruirea poporului lui Dumnezeu”. 1 Timotei 2,9.10: „Vreau, de asemenea, cafemeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială, nu cuîmpletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cufapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase”. 1 Petru 3,3-5:„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, înpurtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii,în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț

înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei”.[983]

Multe femei socotesc aceste îndrumări prea demodate, ca să mai țină seamade ele, dar Acela care le-a dat ucenicilor Săi a înțeles primejdiile care vin diniubirea de îmbrăcăminte din timpul nostru și ne-a trimis o avertizare. Vom lua

noi seama la avertizare și vom fi înțelepți?[984]

Aceia care caută cu adevărat să-L urmeze pe Hristos vor avea conștiințasensibilă cu privire la hainele pe care le poartă. Ei se vor strădui să împlinească

toate cererile acestui îndemn rostit așa de clar și complet de Domnul.[985]

Pericolele iubirii de îmbrăcăminte. – Iubirea de îmbrăcăminteprimejduiește morala și face din femeie opusul unei femei creștine distinse,caracterizată de modestie și seriozitate. Îmbrăcămintea extravagantă, bătătoarela ochi, încurajează adesea pofta trupească în inima celei care o poartă șistârnește patimi josnice în inima privitorului. Dumnezeu vede că ruinacaracterului este precedată adesea de satisfacerea mândriei și a vanității în

îmbrăcăminte. El vede că îmbrăcămintea costisitoare înăbușă dorința de a face

bine.[986] [417]Mărturia simplității în îmbrăcăminte. – Recomandarea pentru surorile

mele tinere este aceasta: rochii simple, nesofisticate și nepretențioase. Nu existănici un mod mai bun de a face lumina voastră să-i lumineze pe alții, decât acelaal simplității cu care vă îmbrăcați și vă purtați. Puteți arăta tuturor că estimațicorect valoarea lucrurilor din viața aceasta, comparându-le cu lucrurile veșnice.[987]

Modestia vă va apăra de o mie de pericole. – Surorile mele, evitați oriceaparență rea. În această epocă, plină de imoralitate, nu sunteți în siguranță dacănu vegheați cu atenție. Virtutea și modestia sunt rare. Fac apel la voi, ca urmașeale lui Hristos, care faceți o mărturisire de înaltă ținută, să cultivați prețiosul

mărgăritar al modestiei. Aceasta vă va păzi virtutea.[988]

Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă înîmbrăcăminte va avea un mare efect, înconjurând-o pe tânără cu acea

atmosferă de reținere sfântă, care o va apăra de o mie de pericole.[989]

O idee învechită. – Se consideră că a-i învăța pe copii să umble pe caleaîngustă a curăției și sfințirii este o idee întru totul învechită și demodată.Această idee predomină chiar și printre părinții care pretind că I se închină luiDumnezeu, dar faptele lor dovedesc că sunt niște închinători ai lui Mamona. Eiau ambiția de a concura cu semenii lor și de a avea o aparență favorabilă înochii membrilor bisericii de care aparțin, prin îmbrăcămintea lor și a copiilor

lor.[990]

Singura îmbrăcăminte admisă în ceruri. – Există o îmbrăcăminte pe carefiecare copil sau tânăr o poate căuta fără a fi vinovat. Ea este neprihănireasfinților. Dacă vor fi tot așa de dornici și de perseverenți pentru a obține aceastăîmbrăcăminte, cum sunt pentru a-și adapta hainele în conformitate custandardul [4 1 8 ] societății lumești, ei vor fi îmbrăcați foarte curând cuneprihănirea lui Hristos, iar numele lor nu vor fi șterse din cartea vieții.Mamele, asemenea tinerilor și copiilor, trebuie să se roage: „Zidește în mine oinimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmi51,10). Această curăție a inimii și acest duh nou sunt mai prețioase decât aurul,atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. Numai cei cu inima curată Îl

vor vedea pe Dumnezeu.Prin urmare, mamelor, învățați-i pe copiii voștri, puțin aici, puțin acolo, că

neprihănirea lui Hristos este singura îmbrăcăminte cu care pot să fie admiși înceruri și că, dacă vor fi înveșmântați cu ea, vor împlini continuu în viața aceasta

îndatoririle care Îi vor aduce slavă lui Dumnezeu.[991]

CAPITOLUL 66

ÎNVĂȚAREA PRINCIPIILORFUNDAMENTALE CU PRIVIRE LAÎMBRĂCĂMINTE

O parte necesară a educației. – Nici o educație nu poate fi completă, dacănu învață principiile adevărate cu privire la îmbrăcăminte. Fără o asemeneaînvățătură, lucrarea de educație este adesea întârziată și pervertită. Iubireahainelor și devotamentul față de modă se numără printre cei mai teribili rivali

ai învățătorului și printre cele mai eficiente piedici.[992]

Nu este recomandat un stil precis. – Nimeni nu mi-a recomandat un stil

precis ca regulă pentru îmbrăcămintea lor.[993]

Îmbrăcăminte plăcută și atrăgătoare. – Tinerii trebuie să fie încurajați să-șiformeze deprinderi bune în ce privește îmbrăcămintea, pentru ca înfățișarea lorsă fie plăcută și atrăgătoare. Să fie învățați să-și păstreze hainele curate și îngrijitreparate. Toate deprinderile lor să fie de așa natură, încât să-i facă un ajutor și o

mângâiere pentru alții.[994]

Îmbrăcămintea să fie potrivită și cu bun gust. Chiar dacă este o pânză de

numai zece cenți, ea trebuie să fie bine îngrijită și curată.[995]

Ordine și bun gust. – În îmbrăcăminte, ei [creștinii] evită excesul și parada.Hainele lor vor fi simple, nebătătoare la ochi, modeste și aranjate plăcut și cu

bun-gust.[996]

Bunul gust nu trebuie disprețuit sau condamnat. Credința noastră, dacă esteaplicată în practică, ne va determina să avem o îmbrăcăminte simplă și să fimașa de zeloși ca buni lucrători, încât să putem fi considerați ca având cevaspecial. Totuși, când pierdem gustul pentru ordine, grijă [420] în îmbrăcăminteși simplitate distinsă, noi părăsim realmente adevărul, pentru că adevărul nu

înjosește, ci înnobilează.[997]

Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbește fie în favoarea lui Hristos și a

adevărului sfânt, fie în favoarea lumii. Cum este ea?[998]

Bunul-gust în culori și imprimeuri. – Să se manifeste bun-gust în alegerea

culorilor. În această privință, uniformitatea este de dorit, în măsura în care esteconvenabilă. Totuși, să fie luată în considerare și complexitatea. Să fie căutateculori modeste. Când este folosit un material cu imprimeuri, să fie evitateimprimeurile mari și viu colorate, care arată vanitatea și mândria celor ce le

poartă. Prea multă fantezie în asocierea culorilor nu este bună.[999]

Luați în considerare durabilitatea. – Hainele noastre, deși modeste șisimple, ar trebui să fie de bună calitate, de culoare potrivită și rezistente. Ele artrebui să fie alese mai degrabă după criteriul durabilității, și nu după acela alparadei. Să asigure căldură și o bună protecție. Femeia înțeleaptă, descrisă înProverbe, „nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toți cei din casa ei sunt

îmbrăcați cu veșminte căptușite” (Proverbe 31,21 – versiunea engleză).[1000]

Cumpărarea unui material bun este economie. – Este bine să cumpărați unmaterial bun și să fie confecționat cu atenție. Aceasta este economie. Totuși,podoabele excesive nu sunt necesare, iar îngăduirea lor înseamnă a cheltui,pentru satisfacerea eului, banii care trebuie să fie investiți în lucrarea lui

Dumnezeu.[1001]

Nu uitați nevoile viei Domnului. – Să ne îmbrăcăm îngrijit și cu bun-gust,dar, surorile mele, când cumpărați și când vă confecționați hainele proprii saupe ale copiilor voștri, gândiți-vă la lucrarea din via Domnului, care încă

așteaptă să fie făcută.[1002]

Cei lumești cheltuiesc mult pe îmbrăcăminte. Totuși, Domnul [421] i-achemat pe cei din poporul Său să iasă din lume și să fie deosebiți. Aparențastridentă și costisitoare nu este potrivită pentru aceia care mărturisesc a credecă trăiesc în zilele din urmă…

Practicați economia în cheltuirea banilor pentru îmbrăcăminte. Nu uitați căhainele voastre exercită o influență continuă asupra acelora cu care intrați înlegătură. Nu risipiți pentru îmbrăcăminte banii care sunt foarte necesari înaltă parte. Nu cheltuiți banii Domnului spre a vă satisface gustul pentru

îmbrăcămintea costisitoare.[1003]

Simplitatea în îmbrăcăminte este o recomandare pentru religia celui ce opoartă. – Simplitatea în îmbrăcăminte va face o femeie înțeleaptă să arate în așa

fel încât să fie spre avantajul ei cel mai mare.[1004]

În calitate de creștini, trebuie să vă îmbrăcați simplu, împodobindu-vă cu

fapte bune, ca niște femei înțelepte și evlavioase.[1005]

Pentru a ține pasul cu moda absurdă, mulți își pierd gustul pentrusimplitatea naturală și sunt încântați de ce este artificial. Ei sacrifică timpul șibanii, puterea intelectului și adevărata noblețe a sufletului și își dedică întreaga

viață cerințelor vieții mondene.[1006]

Dragi tineri, înclinația de a vă îmbrăca după modă și de a purta dantelă, aurși podoabe pentru a face paradă nu va recomanda altora religia voastră sauadevărul pe care-l mărturisiți. Oamenii cu discernământ vor consideraîncercările voastre de a vă înfrumuseța exteriorul ca fiind o dovadă a unor

minți slabe și inimi vanitoase.[1007]

Să nu fie o paradă nepotrivită. – Aș vrea să le reamintesc tinerilor carefolosesc podoabe și poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, capulMântuitorului a purtat rușinoasa coroană de spini. Când petreceți timp prețiosaranjându-vă înfățișarea [422], amintiți-vă că Împăratul slavei a purtat o hainăsimplă, care nu avea nici o cusătură. Voi, care vă osteniți să vă împodobiți, vărog să țineți minte că Isus era adesea obosit din cauza muncii neîncetate, arenunțării la sine și a jertfirii de sine pentru a-i binecuvânta pe cei aflați însuferință și pe cei nevoiași… Din cauza lor, El Și-a revărsat rugăciunile cătreTatăl Său cu strigăte puternice și lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate și chipulMântuitorului a fost umbrit de tristețe și suferință mai mult decât oricare dintrefiii oamenilor, tocmai pentru a ne salva pe noi de mândria, iubirea de plăceri șideșertăciunea în care trăim acum și care alungă din suflet iubirea lui Isus.[1008]

O împodobire inutilă. – Nu vă împodobiți inutil, ci, pentru înaintarealucrării lui Dumnezeu, puneți deoparte banii economisiți în felul acesta.

Învățați lecția renunțării la sine și prezentați-o copiilor voștri.[1009]

Un aspect clarificat. – Am fost întrebată adesea dacă este greșit să se poarte

gulere simple din pânză.[1010]* Răspunsul meu a fost întotdeauna „Nu”. Uniiau interpretat extremist ce am scris eu despre gulere și au susținut că este greșitsă porți gulere de orice fel. Mi-au fost arătate gulere scumpe, cu panglici șidantele inutile, pe care unii păzitori ai Sabatului le purtau și încă le poartă dedragul paradei și al modei. Când am menționat gulerele, eu nu am vrut să se

înțeleagă că nu trebuie să se poarte nici un fel de guler, iar când am menționatpanglicile, nu am vrut să spun că nu trebuie purtate nici un fel de panglici.[1011]

Podoabele extravagante și extreme. – Pastorii noștri și soțiile lor să fie unexemplu de simplitate în îmbrăcăminte. Ei trebuie să poarte haine curate șiconfortabile, din material de bună calitate, dar în același timp să eviteextravaganța și podoabele, chiar dacă nu sunt costisitoare, deoarece toate acestelucruri sunt în dezavantajul nostru. Tinerii să fie educați pentru simplitatea,modestia și curățenia în îmbrăcăminte. Să se renunțe la podoabele excesive,

chiar dacă prețul lor este infim.[1012]

Nu pentru paradă. – Adevăratul rafinament nu este manifestat prin

împodobirea trupului spre a face paradă.[1013]

Biblia ne învață modestia în îmbrăcăminte. „Vreau, de asemenea, ca femeilesă se roage îmbrăcate în chip cuviincios” (1 Timotei 2,9). Aceste cuvinteinterzic parada prin îmbrăcăminte, culori stridente, ornamente abundente.Orice mijloc de a atrage atenția către cel care le poartă, sau de a stârni admirația

nu corespunde modestiei poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu.[1014]

Renunțarea la sine în îmbrăcăminte este o parte a datoriei noastre creștine.Îmbrăcămintea simplă și abținerea de la etalarea bijuteriilor și a podoabelor deorice fel sunt în armonie cu credința noastră. Ne numărăm noi printre aceiacare văd nesăbuința celor lumești care își îngăduie extravaganță în

îmbrăcăminte și iubirea de distracții?[1015]

Podoabele nepieritoare versus aur și perle. – Există o podoabă care nu vapieri niciodată, care va promova fericirea pretutindeni în jurul nostru în viațaaceasta și va străluci cu putere în viața veșnică. Aceasta este podoaba unui spiritblând și umil. Dumnezeu ne-a poruncit să purtăm veșmântul cel mai bogat alsufletului… În loc de a căuta podoabe de aur pentru exterior, să depunem unefort stăruitor pentru a ne asigura acea înțelepciune care este de o valoare mai

mare decât aurul curat.[1016]

Cât de mică este valoarea aurului, a perlelor sau a podoabelor costisitoare, încomparație cu frumusețea lui Hristos. Frumusețea naturală [424] constă însimetrie sau în proporția armonioasă a părților componente, dar frumusețeaspirituală constă în armonia sau asemănarea sufletului nostru cu Isus. Aceasta

îl va face pe cel credincios mai prețios ca aurul curat, chiar mai prețios decâtaurul de Ofir. Harul lui Hristos este cu adevărat o podoabă de o valoareneprețuită. El înalță și înnobilează omul și reflectă asupra altora raze de slavă,

atrâgându-i la Izvorul luminii și al binecuvântării.[1017]

Atractivitatea unei frumuseți autentice. – Toți au o înclinație naturală de afi mai degrabă sentimentali, decât practici. Din perspectiva acestui fapt, esteimportant ca în educarea copiilor lor, părinții să-i îndrume și să-i învețe săiubească adevărul, datoria, renunțarea la sine și să aibă independența nobilă dea alege ce este bine, chiar dacă majoritatea va alege ce este rău…

Dacă își păstrează o sănătate bună și un temperament plăcut, ei vor aveaadevărata frumusețe pe care o pot arăta cu un har divin. Ca urmare, ei nu voravea nevoie de podoabe artificiale, pentru că acestea sunt întotdeauna expresiaabsenței podoabei interioare a adevăratei valori morale. Un caracter frumoseste de valoare în ochii lui Dumnezeu. O asemenea frumusețe va atrage, dar nuva duce în rătăcire. Un asemenea farmec este ca o culoare vie, care nu va păli

niciodată.[1018]

Religia curată a lui Isus cere de la cei care o urmează simplitatea frumusețiinaturale și strălucirea rafinamentului natural și a purității elevate mai degrabă

decât artificialul și falsul.[1019]

Învățați-i pe copii să recunoască o îmbrăcăminte înțeleaptă. – Să fimcredincioși în îndeplinirea datoriilor din viața căminului. Copiii voștri săînțeleagă faptul că acolo trebuie să domnească ascultarea. Învățați-i să facădeosebire între ce este înțelept și ce este nesăbuit în domeniul îmbrăcămintei și[425] să li se ofere haine îngrijite și simple. În calitate de popor care sepregătește pentru venirea apropiată a Domnului Hristos, noi trebuie să-iprezentăm lumii un exemplu de îmbrăcăminte modestă, în contrast cu modapredominantă a zilei. Vorbiți despre aceste lucruri și plănuiți cu înțelepciune ceveți face. Apoi, puneți-vă planurile în aplicare în familiile voastre. Hotărâți-văsă fiți călăuziți de principii mai înalte decât sunt concepțiile și dorințele copiilor

voștri.[1020]

Dacă inima noastră este unită cu inima lui Hristos, … nu vom purta nimic

care să atragă atenția sau să creeze controverse.[1021]

Oferiți haine cu bun-gust, potrivite cu vârsta și poziția în viață. – Sora

mea, leagă-i pe copiii tăi de inima ta prin dragoste. Acordă-le atenția cuvenită șipoartă-le de grijă în toate privințele. Oferă-le haine cu bun-gust, ca să nu fieînjosiți prin înfățișarea lor, pentru că lucrul acesta ar fi jignitor pentru respectullor de sine… Este întotdeauna bine să fii curat și îmbrăcat potrivit, într-un fel

care să stea bine pentru vârsta și poziția ta în viață.[1022]

Trupul să nu fie stânjenit. – Îmbrăcămintea trebuie să se potrivească bine,să nu împiedice nici circulația sângelui, nici respirația liberă și naturală.Picioarele să fie protejate de frig și de umezeală. Îmbrăcați în felul acesta, putemface exercițiu fizic în aer liber, chiar și în răcoarea dimineții sau a serii, sau după

căderea ploii ori a zăpezii, fără să ne temem că vom răci.[1023]

Îmbrăcămintea copiilor mici. – Dacă îmbrăcămintea copilului oferăcăldură, protecție și confort, una dintre cauzele principale ale nervozității șineliniștii va fi eliminată. Micuțul va avea o sănătate mai bună, iar mama vaconstata că îngrijirea copilului ei nu este o solicitare așa de mare a puterii șitimpului ei. [426]

Curelele strânse, care împiedică activitatea inimii și a plămânilor să fieevitate. Nici o parte a trupului să nu fie făcută să se simtă neconfortabil dincauza îmbrăcămintei care presează vreun organ sau îi împiedică libertatea demișcare. Îmbrăcămintea tuturor copiilor să fie suficient le lejeră, încât să lepermită o respirație liberă și deplină și să fie aranjată în așa fel ca umerii să

susțină greutatea ei.[1024]

Extremitățile să fie îmbrăcate corespunzător. – O atenție specială să fieacordată extremităților, ca ele să poată fi tot așa de îmbrăcate ca pieptul șiregiunea de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de căldură.Părinții care lasă copiii cu extremitățile goale, sau aproape goale, sacrificămodei sănătatea și viața copiilor lor. Dacă aceste părți nu sunt încălzite ca șicorpul, circulația nu este egalizată. Când extremitățile, care se află departe deorganele vitale, nu sunt îmbrăcate corespunzător, sângele este trimis spre cap,cauzând dureri de cap sau hemoragii nazale, sau creează o senzație de presiunela nivelul pieptului, producând tuse ori palpitații, din cauză că în acea zonă seaflă prea mult sânge, sau stomacul are prea mult sânge, cauzând indigestie.

Pentru a fi în pas cu moda, mamele îi îmbracă pe copii în așa fel, încâtmembrele rămân aproape goale, iar sângele este răcit și înapoiat organelorinterne, întrerupând circulația și provocând boala. Membrele nu au fost făcute

de Creatorul nostru spre a fi lăsate dezgolite, cum a fost fața. Domnul aprevăzut, de asemenea, vene mari și nervi pentru mâini și picioare spre aasigura o circulație bună a sângelui. Ele trebuie să fie încălzite la fel de bine catrupul. Să fie îmbrăcate în așa fel, încât să stimuleze circulația sângelui spreextremități. [427]

Satana a inventat moda care lasă membrele dezgolite spre a abate curentul deviață de la cursul lui normal. Părinții se închină la altarul modei și îi îmbracă pecopiii lor în așa fel, încât nervii și venele să se contracte și să nu corespundăscopului intenționat de Dumnezeu. De obicei, rezultatul este acela că picioareleși mâinile sunt reci. Acei părinți care urmează moda, în locul rațiunii, vor aveade dat socoteală lui Dumnezeu, pentru că și-au lipsit copiii de sănătate. Adesea,

chiar și viața este sacrificată zeului modei.[1025]

O deosebire în îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor. – Există o tendințătot mai mare ca femeile să se îmbrace și să arate cât mai mult cu putințăasemenea bărbaților și să își modeleze îmbrăcămintea foarte asemănător cuaceea a bărbaților, dar Dumnezeu spune că aceasta este o urâciune. „Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine șisfială” (1 Timotei 2,9).

Dumnezeu a plănuit să fie o deosebire clară între îmbrăcămintea bărbaților șicea a femeilor și a considerat că acest lucru este suficient de important pentru ada îndrumări explicite cu privire la el, deoarece, dacă ambele sexe vor purta

aceeași îmbrăcăminte, se va crea confuzie și o creștere a nelegiuirii.[1026]

Îmbrăcămintea pentru biserică. – Nimeni să nu dezonoreze sanctuarul lui

Dumnezeu prin înfățișarea lui.[1027]

Toți să fie învățați să fie ordonați, curați și îngrijiți în îmbrăcăminte, dar sănu-și îngăduie acea împodobire care este întru totul nepotrivită pentrusanctuar. Să nu se facă paradă prin înfățișare, pentru că aceasta încurajeazălipsa de respect. Atenția oamenilor este atrasă adesea asupra unui articol saualtul de îmbrăcăminte aleasă, și astfel sunt inspirate gânduri care nu ar trebuisă-și găsească locul în inima închinătorilor. Dumnezeu trebuie să fie subiectulgândurilor și al închinării, [428] și orice abate gândurile de la serviciul religiossolemn și sfânt este o ofensă la adresa Lui. Parada fundelor, a panglicilor, aîncrețiturilor, a penelor și a podoabelor din aur și argint este un fel de idolatrie

și este întru totul nepotrivită pentru slujirea sfântă a lui Dumnezeu.[1028]

Unii au ideea că, pentru a aplica despărțirea de lume pe care o cere Cuvântullui Dumnezeu, trebuie să fie neglijenți cu privire la înfățișarea lor. Există ocategorie de surori care cred că principiul neconformării cu lumea este împlinitprin portul unei singure bonete și a acelorași haine purtate în cursul săptămâniiși în Sabat, când vin în adunarea sfinților spre a se închina lui Dumnezeu. Uniibărbați care mărturisesc a fi creștini înțeleg subiectul îmbrăcămintei în acelașifel. Aceste persoane se adună în Sabat, împreună cu poporul lui Dumnezeu,având îmbrăcămintea prăfuită și murdară, și chiar cu hainele rupte, pe care lepoartă neglijent.

Dacă ar fi trebuit să întâlnească un prieten onorat de lume, de care ar dori săfie favorizați într-o modalitate deosebită, cei din această categorie s-ar străduisă aibă cea mai bună înfățișare cu putință, deoarece acel prieten s-ar simțiinsultat, dacă ar apărea în prezența lui cu părul nepieptănat și cu hainelemurdare și dezordonate. Totuși, aceste persoane cred că nu contează ceîmbrăcăminte poartă sau care este starea lor, când se întâlnesc în Sabat spre a se

închina marelui Dumnezeu.[1029]

Îmbrăcămintea să nu fie un subiect de controversă. – Să nu faceți dinîmbrăcăminte un punct important al religiei voastre. Există lucruri maiimportante despre care trebuie să vorbiți. [429] Vorbiți despre Hristos, iar cândinima este convertită, tot ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va fi

înlăturat.[1030]

Nu îmbrăcămintea voastră vă face să aveți valoare în ochii Domnului.Împodobirea interioară, darurile Duhului, amabilitatea în vorbire și atenția

acordată altora sunt lucrurile prețuite de Dumnezeu.[1031]

Nimeni să nu fie conștiință pentru altul, ci să dea un exemplu vrednic. –Să nu încurajați acea categorie de oameni care își centrează religia peîmbrăcăminte. Fiecare să cerceteze învățăturile clare ale Scripturii cu privire lasimplitatea în îmbrăcăminte și, printr-o respectare credincioasă a acelorînvățături, să se străduiască să dea un exemplu vrednic pentru cei din lume șipentru cei nou veniți la credință. Dumnezeu nu vrea ca vreo persoană să fieconștiință pentru alta.

Vorbiți despre iubirea și umilința lui Isus, dar nu-i încurajați pe frați și pe

surori să se angajeze în a-și căuta unii altora greșelile în îmbrăcăminte sauînfățișare. Unora le place această lucrare, iar când gândurile sunt abătute îndirecția aceasta, ei încep să considere că trebuie să ajungă sfătuitorii bisericii. Eise urcă pe scaunul de judecată și, îndată ce văd vreun frate sau vreo soră, cautăceva de criticat. Acesta este unul dintre mijloacele cele mai eficiente de a ajungeînguști la minte și cu o viață spirituală pipernicită. Dumnezeu vrea ca aceștioameni să coboare de pe scaunul de judecată, pentru că El nu i-a pus niciodată

acolo.[1032]

Inima trebuie să fie corectă. – Dacă suntem creștini, trebuie să-L urmăm peHristos, chiar dacă drumul pe care trebuie să mergem se intersectează cuînclinațiile noastre firești. Nu este de nici un folos să vi se spună că nu trebuiesă îmbrăcați aceasta sau aceea, pentru că, dacă în inima voastră se aflădragostea față de aceste lucruri zadarnice, [430] renunțarea la podoabelevoastre va fi asemenea tăierii frunzelor unui pom. Înclinațiile inimii firești vor

apărea din nou de la sine. Fiecare să fie conștiință pentru sine.[1033]

De ce multe denominațiuni și-au pierdut puterea. – Înțelepciuneaomenească s-a gândit mereu să evite sau să lase deoparte învățăturile simple,directe, ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare epocă, majoritatea celor carepretind a fi urmași ai lui Hristos au desconsiderat acele învățături carepromovau renunțarea la sine și umilința, care cereau simplitatea și modestia înconversație, comportament și îmbrăcăminte. Rezultatul a fost mereu același –îndepărtarea de învățăturile Evangheliei, care conduce la adoptarea modei, aobiceiurilor și a principiilor lumii. Asemănarea cu Dumnezeu, care este de oimportanță vitală, a fost înlocuită de un formalism rece. Prezența și puterea luiDumnezeu – retrase de la cei care formau grupuri iubitoare de lume – suntdescoperite la categoria închinătorilor umili, care sunt dispuși să se supunăînvățăturilor Cuvântului Sfânt. Această cale a fost urmată în generații succesive.Una după alta, diferitele denominațiuni s-au ridicat și, renunțând la simplitatea

lor, și-au pierdut într-o mare măsură puterea de la început.[1034]

Cuvântul lui Dumnezeu este standardul. – Toate problemele în legătură cuîmbrăcămintea ar trebui să fie tratate cu strictețe, urmând îndeaproaperânduiala biblică. Moda a fost zeița care a dominat lumea de afară și adesea sestrecoară în biserică. Aceasta trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeustandardul pe care să-l urmeze, iar părinții trebuie să se gândească inteligent la

acest subiect. Când își văd copiii înclinați să urmeze moda lumii, ar trebui,asemenea lui Avraam, să poruncească hotărât casei lor să-I slujească Domnului.

În loc să-i uniți cu lumea, legați-i de Dumnezeu.[1035]

CAPITOLUL 67

PUTEREA FASCINANTĂ A MODEIModa este o domnitoare tiranică. – Moda conduce lumea și este o

domnitoare tiranică, obligându-și adesea închinătorii să se supună ladisconfortul cel mai mare. Moda taxează fără rațiune și adună fără milă. Ea areo putere fascinantă și este gata să-i critice și să-i ridiculizeze pe toți cei care nu

merg pe făgașul ei.[1036]

Cei bogați se ambiționează să se întreacă unul pe altul în conformarea custilurile ei mereu schimbătoare. Clasele de mijloc și cele sărace se străduiesc săse apropie de standardul stabilit de cei despre care se presupune că le suntsuperiori. Acolo unde mijloacele materiale sau puterile sunt limitate și ambițiade a fi la modă este mare, povara ajunge aproape insuportabilă. În cazulmultora, nu contează cât de bine le stă o haină sau cât de frumoasă este. Dacă

moda s-a schimbat, totul trebuie refăcut sau aruncat.[1037]

Satana este instigatorul și motorul principal în stilurile mereu schimbătoareși niciodată mulțumitoare ale modei și este mereu ocupat să conceapă ceva noucare se va dovedi dăunător pentru sănătatea morală și fizică. El triumfă, pentrucă planurile lui au un succes așa de mare. Moartea râde că nesăbuința carenimicește sănătatea și zelul orb al celor care se închină la altarul modei îi aduceașa de ușor sub domnia ei. Fericirea și favoarea lui Dumnezeu sunt puse pe

altarul ei.[1038]

Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. Ea nu trebuie să fie adusă înviața cea nouă. În cele mai multe cazuri, supunerea față de cerințele Evangheliei

va cere o hotărâtă schimbare în îmbrăcăminte.[1039] [433]Prețul pe care îl plătesc unii. – Cât de opuse sunt multe din tipurile de

îmbrăcăminte pe care le prescrie moda față de principiile prezentate înScripturi! Gândiți-vă la stilurile care au predominat în ultimele câteva sute deani sau chiar numai în ultimele câteva zeci de ani. Cât de multe… ar fi fostdeclarate ca nepotrivite pentru o femeie distinsă, demnă și cu frică deDumnezeu… Multe fete sărace, de dragul unor rochii stilate, s-au lipsit deîmbrăcămintea de corp călduroasă și au plătit cu viața pentru aceasta. Multealtele, râvnind la pompa și eleganța celor bogați, au fost ademenite pe cărărilenecinstei și ale rușinii. Multe familii sunt lipsite de bunurile necesare, mulți

bărbați sunt împinși să facă delapidări sau ajung la faliment pentru a îndeplini

cererile extravagante ale soției sau ale copiilor.[1040]

Mântuirea este pusă în pericol de idolatria îmbrăcămintei. – Mândria șivanitatea se manifestă pretutindeni, dar aceia care sunt înclinați să se privească înoglindă și să se admire vor fi mai puțin înclinați să se privească în marea oglindămorală a Legii lui Dumnezeu. Idolatria îmbrăcămintei nimicește orice umilință,blândețe și frumusețe a caracterului. Ea consumă orele prețioase care ar trebui safie dedicate meditației, cercetării de sine și studiului cu rugăciune al Cuvântuluilui Dumnezeu… Nici un creștin nu se poate conforma modei înjositoare a lumii,

fără a-și pune în pericol mântuirea.[1041]

Plăcerea de a face paradă înjosește căminul. – Dacă sunt ajutate de harullui Hristos, femeile sunt în stare să facă o lucrare grandioasă. Din acest motiv,Satana lucrează prin mijloacele lui spre a inventa îmbrăcăminte la modă,pentru ca plăcerea de a face paradă să absoarbă mintea, inima și simțămintelechiar și ale mamelor care se declară a fi creștine, așa încât să nu aibă timppentru a-i educa pe copiii lor [434] sau pentru a-și cultiva mintea și caracterulpropriu, ca să poată fi niște exemple pentru copiii lor și niște modele în privințafaptelor bune. Când ocupă timpul și sentimentele mamei, Satana este pe deplinconștient cât de mult a reușit să obțină. În nouă cazuri din zece, el câștigădevotamentul întregii familii față de îmbrăcăminte și paradă frivolă. El îinumără pe copii printre urmașii lui, pentru că a reușit să o înrobească pe

mamă.[1042]

Copilașii aud mai multe despre îmbrăcăminte decât despre mântuirea lor…

pentru că mama este mai familiarizată cu moda decât cu Mântuitorul.[1043]

Părinți și copii deopotrivă sunt lipsiți de ce este cel mai bun, cel mai plăcut șicel mai valoros în viață. De dragul modei, ei sunt amăgiți și îndepărtați de la

pregătirea pentru viața viitoare.[1044]

Nu sunt suficient de curajoase pentru a se opune valului. – Multe dintredificultățile mamei sunt rezultatul efortului ei de a ține pasul cu moda zilei.Efectul modei asupra sănătății fizice, mintale și morale este îngrozitor. Pentrucă le lipsește curajul de a rămâne statornice de partea binelui, femeile îngăduievalului de păreri populare să le atragă pe făgașul lui… Prea adesea, unele așa-zise mame creștine sacrifică principiile pentru dorința lor de a merge pe calea

mulțimii, care face din modă zeul ei. Conștiința lor protestează, dar ele nu sunt

suficient de curajoase pentru a lua o poziție hotărâtă împotriva greșelii.[1045]

Părinți, aveți grijă! – Adesea, părinții îi îmbracă pe copiii lor cu haineextravagante, cu multe podoabe, iar apoi admiră deschis efectul înfățișării lor șile fac complimente. Acești părinți nesăbuiți ar fi plini de consternare, dacă arputea să-l vadă pe Satana cum susține eforturile lor și cum îi îndeamnă la o

nesăbuință și mai mare.[1046] [435]O problemă cu care se confruntă multe mame. – Când văd o rochie diferită

de cea pe care o poartă ele, fiicele voastre sunt înclinate să dorească o rochie lafel ca aceea. Sau, poate că doresc o rochie diferită decât cele pe care le văd lacelelalte fete, dar despre care știți că nu ar fi în conformitate cu credința voastră.Oare le veți îngădui să obțină acest lucru de la voi, prin rugămințile lor,lăsându-le să vă influențeze, în loc de a le influența voi înșivă, în conformitatecu principiile Evangheliei? Copiii noștri sunt foarte prețioși în ochii luiDumnezeu. Să-i învățăm Cuvântul lui Dumnezeu și să-i educăm să meargă pecăile Sale. Aveți privilegiul de a-i învăța pe copii să trăiască în așa fel, încât să fieaprobați de Dumnezeu…

Să nu-i încurajăm pe copiii noștri să urmeze moda din lume și, dacă vom ficredincioși în a le acorda o educație corectă, ei nu vor face acest lucru… Modadin lume adoptă adesea o formă ridicolă, iar voi trebuie să luați o poziție fermă

împotriva ei.[1047]

Rezultatele plăcerii de a face paradă. – Dragostea de îmbrăcăminte șiplăceri spulberă fericirea a mii de oameni. Unii dintre cei care mărturisesc căiubesc și respectă poruncile lui Dumnezeu imită această categorie de oamenicât mai fidel cu putință, deși păstrează numele de creștini. Unii tineri sunt așade dornici să facă paradă, încât sunt dispuși să renunțe și la numele de creștin,numai ca să-și poată urma dorința după vanitate în îmbrăcăminte și după

satisfacerea plăcerii.[1048]

Familiile care petrec mult timp cu îmbrăcămintea, pentru a face paradă, potfi asemănate cu smochinul pe care l-a văzut Domnul Hristos de departe. Acestsmochin își etala ramurile înfrunzite, dar când Hristos a venit să caute fructele,după ce a cercetat de la ramura de sus și până la cea mai de jos, a găsit doarfrunze. El căuta roadele, pentru că Îi era foame și ar fi trebuit să le găsească.

[1049] [436]Nesatisfăcător pentru fiicele lui Dumnezeu. – Este nevoie de prea multă

muncă folositoare și importantă în această lume a lipsurilor și a suferinței, ca sămai irosim clipele prețioase pentru împodobire sau paradă. Fiicele Împăratuluiceresc, membre ale familiei regale, vor simți povara răspunderii de a trăi o viațămai înaltă, așa încât să ajungă într-o legătură mai strânsă cu Cerul și să lucrezela unison cu Răscumpărătorul lumii. Cele angajate în această lucrare nu vor fimulțumite de modele și nebuniile care absorb mintea și sentimentele femeilordin aceste zile de pe urmă. Dacă sunt cu adevărat fiicele lui Dumnezeu, vor fipărtașe ale naturii divine. Când vor vedea influențele corupătoare din societate,vor simți mila cea mai adâncă, așa cum a simțit și Răscumpărătorul lor. Vorsimți împreună cu Hristos și vor lucra pentru salvarea sufletelor care pier, cupriceperea și ocaziile pe care le au în sfera lor, tot așa cum a lucrat Hristos în

sfera Sa înaltă pentru binele omului.[1050]

SECȚIUNEA A XVI-A

PĂSTRAREA INTEGRITĂȚII MORALECAPITOLUL 68

PREDOMINANȚAVICIILOR DEGRADATOARE

Un veac al nelegiuirii abundente. – Trăim în mijlocul pericolelor din zileledin urmă. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea multora se răcește. Cuvântul„multora” se referă la cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos. Ei suntinfluențați de nelegiuirea care există și de abaterea de la Dumnezeu, dar n-artrebui să fie influențați astfel. Cauza acestei decăderi este că ei nu sunt întrutotul despărțiți de această nelegiuire. Faptul că iubirea lor față de Dumnezeu serăcește, din cauza nelegiuirii care abundă, arată că, în vreun fel, ei sunt părtașila această nelegiuire, altfel ea n-ar fi influențat iubirea lor față de Dumnezeu și

zelul și înflăcărarea lor pentru cauza Lui.[1051]

Influența cărților și a imaginilor degradatoare. – Mulți tineri sunt dornicisă citească. Ei citesc orice pot să obțină. Poveștile captivante de dragoste șiimaginile imorale au o influență corupătoare asupra lor. Romanele sunt cititecu nesaț de mulți și, ca rezultat, imaginația lor ajunge să fie întinată. În trenuri,adesea sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste imaginidezgustătoare se găsesc și în atelierele foto și sunt atârnate chiar pe pereții celorce se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care imoralitatea abundă pestetot. Pofta ochilor și pasiunile imorale sunt stârnite prin privire și lectură. Inimaeste coruptă prin imaginație. Mintea găsește plăcere în contemplarea scenelorcare stârnesc cele mai josnice pasiuni. Aceste imagini rușinoase, văzute printr-oimaginație întinată, degradează moralitatea și pregătesc ființele înșelate și orbitesă dea frâu liber [440] patimilor păcătoase. Apoi, urmează păcate care înjosescfăpturile făcute după chipul lui Dumnezeu, aducându-le pe aceeași treaptă cu

animalele și cufundându-le în cele din urmă în pierzare.[1052]

Imoralitatea sexuală este un păcat specific. – Mi-a fost prezentat un tabloudespre starea lumii. Imoralitatea abundă peste tot. Păcatul specific acestui veaceste imoralitatea sexuală. Niciodată viciul nu și-a ridicat capul lui sluțit cu atâtaîndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie amețiți, iar iubitorii de virtute și deadevărată bunătate sunt aproape descurajați de îndrăzneala, puterea și

răspândirea lui.[1053]

Am fost îndrumată spre Romani 1,18-32, ca fiind o descriere corectă a lumii

dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos.[1054]

Nu încercarea și suferința, ci păcatul este lucrul care Îl desparte peDumnezeu de poporul Său și face sufletul incapabil să se bucure și să-Lslăvească. Păcatul este cel care nimicește sufletele. În familiile păzitorilor

Sabatului există păcat și viciu.[1055]

Atacul lui Satana împotriva tinerilor. – Lucrarea specială a lui Satana înaceste zile din urmă este aceea de a pune stăpânire pe mintea tinerilor, de a ledegrada gândurile și de a le instiga pasiunile, deoarece el știe că, procedând așa,poate să conducă la fapte necurate, și astfel toate însușirile nobile ale minții vorajunge să fie degradate, iar el va putea să le controleze spre a se potrivi

scopurilor lui.[1056]

Un indiciu cu privire la viitorul societății. – Tinerii din zilele noastre suntun indiciu sigur cu privire la viitorul societăți. După cum îi vedem, ce speranțăputem să avem pentru viitor? Majoritatea sunt mulțumiți de amuzamente și auaversiune față de muncă… Ei nu au capacitatea stăpânirii de sine și ajung să seînfurie și să se agite în ocaziile cele mai ușoare. Foarte mulți oameni, de oricevârstă și [441] din orice poziție socială, sunt lipsiți de principii și de conștiință.Din cauza obiceiului lor de a fi lipsiți de ocupație și risipitori, ei se adâncesc înviciu și corup societatea, până când lumea ajunge o a doua Sodomă. Dacăpoftele și pasiunile ar fi fost ținute sub controlul gândirii și al religiei, societateaar fi arătat foarte diferit. Dumnezeu nu a plănuit niciodată să existe starea delucruri îngrozitoare de acum. Ea a fost adusă de călcarea grosolană a legilor

naturii.[1057]

Problemele masturbației. – Unii dintre cei care fac mare caz de mărturisirealor nu-și dau seama de păcatul masturbației și de rezultatele lui inevitabile.Obiceiul practicat timp îndelungat le-a întunecat înțelegerea. Ei nu-și dau

seama de păcătoșenia excesivă a acestui păcat degradant.[1058]

Tineri și copii de ambele sexe se angajează în practicarea acestui viciudezgustător, care nimicește sufletul și trupul. Mulți pretinși creștini sunt așa deamețiți de aceeași practică, încât sensibilitățile lor morale nu pot fi făcute săînțeleagă că este păcat și că, dacă obiceiul este continuat, rezultatul sigur va fidegradarea completă a trupului și sufletului. Omul, ființa cea mai nobilă de pepământ, creat după chipul lui Dumnezeu, se transformă într-un animal! El

ajunge carnal și imoral. Fiecare creștin trebuie să învețe să-și înfrânezepasiunile și să fie stăpânit de principii. Dacă nu face acest lucru, nu este vrednic

de numele de creștin.[1059]

Întinarea morală a făcut mai mult rău decât oricare altă nelegiuire îndegradarea neamului omenesc. Ea este practicată pe o întindere alarmantă șiaduce boli aproape de toate felurile. Chiar și copiii mici, fiind născuți cu oexcitabilitate naturală a organelor sexuale, găsesc ușurare de momentmânuindu-le, lucru care nu face decât să mărească [442] excitarea și duce la orepetare a faptei, până ce devine un obicei care se dezvoltă pe măsură ce cresc.[1060]

Înclinațiile păcătoase sunt moștenite. – În general, părinții nu bănuiesc căpropriii copii nu înțeleg nimic în legătură cu acest viciu. În foarte multe cazuri,adevărații păcătoși sunt părinții. Ei au abuzat de privilegiile căsătoriei lor și,prin îngăduință, au întărit pasiunile lor senzuale. Când acestea s-au întărit,facultățile intelectuale și morale au slăbit. Spiritualul a fost predominat deanimalic. Copiii se nasc cu înclinații senzuale mult dezvoltate, iar peceteacaracterului părinților este pusă asupra lor… Copiii acestor părinți, aproapeinevitabil, consideră naturale obiceiurile dezgustătoare ale viciului secret…Păcatele părinților se vor transmite la copiii lor, pentru că părinții au dat frâu

liber propriilor lor înclinații păcătoase.[1061]

O sclavie amăgitoare. – Am fost adânc mâhnită când am văzut influențaputernică a pasiunilor senzuale în exercitarea controlului asupra bărbaților și afemeilor cu o inteligență și capacitate deosebite. Dacă nu ar fi fost înrobiți depasiuni josnice, ei ar fi fost în stare să se angajeze într-o lucrare bună, săexercite o influență puternică. Încrederea mea în omenire a fost teribil dezdruncinată.

Mi s-a arătat că anumite persoane cu un comportament aparent bun, care nuîși îngăduie libertăți nepermise față de celălalt sex, erau vinovate de practicareaîn taină a viciului, aproape în fiecare zi din viața lor. Ele nu s-au abținut de laacest păcat teribil nici în timpul celei mai solemne adunări în sesiune. Auascultat cele mai solemne și impresionante cuvântări despre judecată, carepăreau să le aducă în fața tribunalului lui Dumnezeu, făcându-le [443] să seteamă și să se cutremure, și totuși au continuau păcatul lor amăgitor și preferat,pângărindu-și trupul. Erau atât de înrobite de acest păcat îngrozitor, încât

păreau lipsite de puterea de a-și stăpâni patimile. Noi am lucrat serios pentruunii, i-am rugat stăruitor, am plâns și ne-am rugat pentru ei, și totuși știam că,în ciuda tuturor eforturilor noastre serioase și a profundei întristări, forțaobiceiului păcătos a câștigat supremația și păcatele acestea au continuat să fie

săvârșite.[1062]

Cunoașterea viciului este răspândită chiar de victimele lui. – Cei care s-auobișnuit pe deplin cu acest viciu distrugător al trupului și sufletului, rareori potgăsi tihnă până când subiectul răului ascuns nu le este împărtășit celor cu carese asociază. Curiozitatea este stârnită de îndată și cunoașterea viciului estetrecută de la tânăr la tânăr, de la copil la copil, până când cu greu se poate găsi

un necunoscător al practicării acestui păcat degradant.[1063]

O singură minte coruptă poate semăna mai multă sămânță rea, într-o scurtăperioadă, decât pot multe alte minți să scoată din rădăcini, în timpul unei vieți

întregi, răul rezultat.[1064]

CAPITOLUL 69

EFECTELE PRACTICILORDĂUNĂTOARE

Energia vitală este epuizată. – Practicarea obiceiurilor ascunse va nimicinegreșit puterile vitale ale organismului. Orice acțiune vitală inutilă va fiurmată de o depresie pe măsură. La tineri, capitalul vital, creierul, este așa desolicitat de la o vârstă timpurie, încât apare o stare de slăbiciune și de epuizare,

care lasă organismul fără apărare față de bolile de tot felul.[1065]

Temeliile puse pentru diferite boli care apar mai târziu în viață. – Dacăpractica este continuată încă de la vârsta de cincisprezece ani, organismul vaprotesta împotriva abuzului pe care l-a suferit și continuă să-l sufere, și îi vaface pe oameni să suporte pedeapsa pentru călcarea legilor sănătății, îndeosebiîntre vârstele de treizeci și patruzeci și cinci de ani, prin dureri numeroase șidiferite boli, cum ar fi cele ale ficatului și plămânilor, nevralgii, reumatism, boliale măduvei, ale rinichilor și tumori canceroase. O parte din mașinăria delicatăa organismului va ceda, lăsând o sarcină mai grea asupra celorlalte părți, faptcare dezechilibrează organizarea fină a corpului și, adesea, are loc o cădere

neașteptată a stării de sănătate, iar rezultatul este moartea.[1066]

Porunca a șasea este călcată cu nesăbuință. – În ochii cerului, nu este unpăcat mai mare să iei instantaneu viața cuiva, decât să o distrugi treptat, darsigur. Persoanele care aduc asupra lor o degradare sigură, prin greșelile lor, vorsuferi pedeapsa aici și, fără o pocăință deplină, nu vor fi primite în cer cu nimicmai ușor decât acela care ucide pe loc. [445] Voia lui Dumnezeu stabilește o

legătură între cauză și efecte.[1067]

Și cei cu gânduri curate sunt supuși bolii. – Noi nu spunem că toți tineriicare sunt slabi sunt vinovați de obiceiuri greșite. Unii care au gânduri curate șisunt conștiincioși suferă din diferite cauze asupra cărora nu au nici un control.[1068]

Puterile mintale sunt slăbite. – Părinții iubitori și indulgenți vor aveasimpatie față de copiii lor, pentru că își închipuie că lecțiile lor sunt o sarcinăprea mare și că dedicarea la un studiu prea aprofundat le ruinează sănătatea.Este adevărat că nu se recomandă ca mintea tinerilor să fie încărcată cu studiiprea multe și prea grele. Totuși, părinților, v-ați gândit voi la această problemă

mai adânc decât pur și simplu să adoptați ideea sugerată de copiii voștri? Oarenu ați dat crezare prea repede motivului aparent al indispoziției lor? Se cuvine

ca părinții și tutorii să caute cauza acestui rău mai adânc.[1069]

Mintea unora dintre acești copii este așa de slăbită, încât ei nu au decât ojumătate sau o treime din strălucirea intelectuală, pe care ar fi putut s-o aibă,

dacă ar fi fost virtuoși și curați. Ei au risipit-o prin masturbație.[1070]

Puterea voinței și viața spirituală sunt nimicite. – Viciul ascuns este celcare nimicește puterea voinței, străduința de formare a unui caracter religiosbun. Toți aceia care înțeleg cu adevărat ce înseamnă a fi creștin știu că urmașiilui Hristos, în calitate de ucenici ai Săi, au obligația de a aduce toate pasiunilelor și toate însușirile lor fizice și mintale la o supunere deplină față de voința Sa.Aceia care sunt stăpâniți de pasiunile lor nu pot să fie niște urmași [446] ai luiHristos. Ei sunt prea dedicați în slujirea stăpânului lor, a autorului oricărui rău,pentru a părăsi obiceiurile lor imorale și pentru a alege să-I slujească lui

Hristos.[1071]

Religia poate să fie formală, dar este lipsită de putere. – Unii care pretindcă sunt urmași ai lui Hristos știu că păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu și îșiruinează sănătatea, și totuși ei sunt sclavi ai pasiunilor lor imorale. Ei se simtvinovați și au o înclinație tot mai mică de a-I vorbi lui Dumnezeu în rugăciunetainică. Ei pot să păstreze o formă de religie, dar nu au harul lui Dumnezeu îninimă. Ei nu sunt dedicați slujirii Sale, nu se încred în El, nu trăiesc pentru slava

Sa, nu simt plăcere față de rânduielile Sale și față de El.[1072]

Puterea stăpânirii de sine pare pierdută. – Uni vor recunoaște răulîngăduinței păcătoase și totuși se vor scuza, spunând că nu-și pot birui patimile.Aceasta este o recunoaștere teribilă pentru orice persoană care rostește Numelelui Hristos. „Oricine rostește numele Domnului, să se despartă de fărădelege” (2Timotei 2,19). De ce există această slăbiciune? Pentru că înclinațiile animaliceau fost întărite prin practicare, până când au obținut stăpânirea asupracapacităților lor mai înalte. Bărbații și femeile sunt lipsite de principii. Ei morspiritual, pentru că și-au satisfăcut poftele firești un timp așa îndelungat, încâtputerea lor de stăpânire de sine pare să fie pierdută. Conducerea a fost preluatăde patimile josnice ale firii lor și ce ar fi trebuit să fie putere conducătoare aajuns sclavul patimii corupte. Sufletul este ținut în cea mai josnică robie.

Senzualitatea a stins dorința după sfințenie și a nimicit prosperitatea spirituală.[1073]

Comunicarea cu cerul este întreruptă. – Soliile solemne din ceruri nu potimpresiona cu putere inima [447] care nu este întărită împotriva satisfaceriiacestui viciu degradant. Nervii sensibili ai creierului și-au pierdut vigoarea, prinexcitarea lor bolnăvicioasă spre a satisface o dorință senzuală nefirească. Nerviicare comunică cu întregul organism sunt singurul mijloc prin care cerul poatesă comunice cu omul și prin care îi poate influența viața lăuntrică. Tot cetulbură circulația curenților electrici din sistemul nervos micșorează vigoareaputerilor vitale, și rezultatul este paralizarea sensibilităților minții. Când iau înconsiderare aceste fapte, cât de important este ca pastorii și poporul, caremărturisesc evlavia, să se păstreze curați și nepătați de acest viciu degradator de

suflet.[1074]

Unii au remușcări, dar respectul de sine este pierdut. – Efectul unor astfelde obiceiuri josnice nu este același asupra tuturor tinerilor. Sunt copii care auputerile morale dezvoltate în mare măsură, și care, asociindu-se cu copiii carepractică masturbația, se inițiază în acest viciu. Adesea, efectul asupra unora caaceștia va fi acela de a-i face să fie melancolici, iritabili și geloși. Totuși, aceștiapot să nu-și piardă respectul pentru închinarea religioasă și pot să nu arate onecredință specială cu privire la lucrurile spirituale. Uneori, ei vor suferi adâncisimțăminte de remușcare, se vor simți degradați în propriii ochi și își vor pierde

respectul de sine.[1075]

Mintea poate să fie întărită împotriva ispitei. – Puterea morală este foarteslabă, când intră în conflict cu obiceiurile înrădăcinate. Gândurile necurateexercită stăpânire asupra imaginației, iar ispita este aproape irezistibilă. Minteaar fi întărită împotriva ispitelor, dacă ar fi obișnuită să contemple subiecteleînălțătoare și dacă imaginația ar fi educată să se ocupe cu lucrurile curate șisfinte. [448] Mintea s-ar ocupa de lucrurile curate și sfinte din cer, și nu ar mai

fi atrasă de cele josnice și imorale.[1076]

Trebuie să cercetați spre a cunoaște aceste lucruri. – Îngăduința față depasiunile josnice va face ca mulți să închidă ochii față de lumină, pentru că setem că vor vedea păcatele pe care nu sunt dispuși să le părăsească. Toți pot săînțeleagă, dacă doresc. Dacă aleg întunericul mai degrabă decât lumina,vinovăția lor nu va fi nicidecum mai mică. De ce nu citesc bărbații și femeile,

spre a ajunge să cunoască lucrurile care afectează așa de categoric puterea lorfizică, intelectuală și morală? Dumnezeu v-a dat un lăcaș de care să vă îngrijițiși pe care să-l păstrați în starea cea mai bună pentru slujirea și slava Sa.Trupurile voastre nu vă aparțin. „Nu știți că trupul vostru este TemplulDuhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Șică voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar peDumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. „Nu știțică voi sunteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește învoi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimiciDumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți și voi” (1

Corinteni 6,19.20; 3,16.17).[1077]

CAPITOLUL 70

AVERTIZĂRI ȘI SFATURIMulte cazuri au fost descoperite. – Mi-au fost descoperite multe cazuri și,

când am văzut viața lor interioară, sufletul meu a fost bolnav și dezgustat destricăciunea inimii unor oameni care pretind că sunt evlavioși și vorbesc despremutarea în ceruri. Adesea m-am întrebat: În cine mă pot încrede? Cine este

fără păcat?[1078]

Sunt plină de groază, când mi se descoperă starea unor familii caremărturisesc adevărul. Imoralitatea tinerilor și chiar a copiilor este aproapeincredibilă. Părinții nu știu că vicii ascunse distrug și șterg chipul luiDumnezeu în copiii lor. Păcatele care îi caracterizau pe sodomiți există șiprintre ei. Părinții poartă răspunderea, pentru că nu și-au educat copiii să-Liubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Ei nu i-au ținut în frâu și nici nu i-auînvățat cu atenție calea Domnului. Ei le-au permis să plece de acasă și să vinăcând voiau și să se asocieze cu cei lumești. Aceste influențe lumești, care seopun învățăturii și autorității părintești, se află în mare măsură în așa-numitasocietate bună. Prin îmbrăcămintea lor, prin înfățișarea și distracțiile lor, ei seînconjoară cu o atmosferă care este potrivnică Domnului Hristos.

Singura noastră siguranță este aceea de a sta ca un popor deosebit al luiDumnezeu. Nu trebuie să cedăm nici un pas obiceiurilor și modei acestui veacdegenerat, ci să avem o independență morală, nefăcând nici un fel de

compromis cu practicile corupte și idolatre.[1079]

Cel neștiutor să fie iluminat. – Indiferent cât de impresionantă estemărturisirea de credință a unei persoane, aceia care vor să se angajeze [450] însatisfacerea poftelor trupești nu pot fi creștini. Mulți nu cunosc caracterulpăcătos al acestor obiceiuri și nici rezultatele lor sigure. Ei trebuie să fie

iluminați.[1080]

Cineva care a cerut să se facă rugăciuni pentru vindecare. – Soțul meu șicu mine am luat parte o dată la o adunare, unde simpatiile noastre au fostatrase spre un frate care suferea grav de tuberculoză. El era palid și slăbit. Asolicitat rugăciunile poporului lui Dumnezeu. A spus că familia lui era bolnavăși că a pierdut un copil. A vorbit exprimându-și simțământul marii lui pierderi.El a spus că, de un timp, așteaptă să-i vadă pe fratele și pe sora White. Acestfrate credea că, dacă ei se vor ruga pentru el, avea să fie vindecat. După ce s-a

încheiat adunarea, frații ne-au atras atenția asupra cazului său. Ei au spus căbiserica îi ajuta, că soția lui era bolnavă, iar copilul lor murise. Frații s-auadunat la casa lui și s-au rugat pentru familia suferindă. Noi eram obosiți pestemăsură, resimțind povara muncii din timpul adunării, așa că am dorit să fimscuzați. Eu mă hotărâsem să nu mă rog pentru nimeni, cu excepția cazului căDuhul Domnului mă va îndruma în această direcție…

În acea seară, ne-am plecat în rugăciune și am prezentat cazul lui înainteaDomnului. Ne-am rugat stăruitor, ca să putem cunoaște voia lui Dumnezeu cuprivire la el. Tot ce doream era ca Dumnezeu să poată fi slăvit. Voia Domnul săne rugăm pentru acest om suferind? Am lăsat povara asupra Domnului și ne-am retras pentru odihnă. Cazul acelui om mi-a fost prezentat cu claritate într-un vis. Mi-a fost arătată viața lui, începând din copilărie până acum, și faptulcă, dacă ne-am ruga pentru el, Domnul [451] nu urma să ne asculte, pentru căel prețuia păcatul în inima lui. În dimineața următoare, omul a venit să nerugăm pentru el. L-am luat deoparte și i-am spus că regretăm, pentru căsuntem nevoiți să-i refuzăm cererea. I-am povestit visul meu, pe care l-arecunoscut că era adevărat. El a practicat masturbația din timpul copilăriei și acontinuat s-o practice și în timpul vieții de căsătorie, dar a spus că va încerca sătermine cu ea. Bărbatul acesta avea de învins un obicei de mult timpînrădăcinat. El era de vârstă mijlocie. Principiile lui morale erau așa de slabe,încât atunci când veneau în conflict cu satisfacerea unei dorințe de mult timpînrădăcinată, ele erau învinse…

Aici era un om care se înjosea zilnic și totuși îndrăznea să se aventureze înprezența lui Dumnezeu și să ceară o creștere a puterii pe care el a risipit-o înmod josnic și care, dacă i-ar fi fost acordată, ar fi consumat-o în patima luitrupească. Câtă îndurare are Dumnezeu! Dacă ar fi ca El să-l trateze pe om înconformitate cu căile lui nelegiuite, cine ar putea trăi în fața ochilor Lui? Ce s-arîntâmpla dacă am fi fost mai puțin prudenți și am fi adus cazul acestui omînaintea lui Dumnezeu, în timp ce el practica păcatul, ne-ar fi auzit Domnul?Ne-ar fi răspuns El? „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul.Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi. Tu îi urăști pe cei ce facfărădelegea” (Psalmi 5,4.5)…

Acesta nu este un caz izolat. Nici chiar legătura de căsătorie n-a fostsuficientă spre a-l apăra pe acest bărbat de obiceiul stricat al tinereții lui. Așdori să pot fi convinsă că astfel de cazuri, ca acela pe care l-am prezentat sunt

rare, dar știu că ele sunt numeroase.[1081]

Un sinucigaș. – Un domn_____ pretindea că este un urmaș devotat al luiHristos. El avea o stare de sănătate foarte precară. Am avut simțăminte desimpatie pentru el… [452]

Cazul lui mi-a fost arătat în viziune. Am văzut că se amăgea cu privire la sineși că nu era într-o situație favorabilă înaintea lui Dumnezeu. El practicasemasturbația, până când ajunsese să se ruineze. Acest viciu mi-a fost arătat cafiind o urâciune în ochii lui Dumnezeu…

El practicase aceste obiceiuri așa de multă vreme, încât părea să-și fi pierdutstăpânirea de sine. Din fire, era un om inteligent și avea aptitudini deosebite.Totuși, toate aceste puteri ale trupului și minții i-au fost supuse lui Satana șiaduse ca jertfă pe altarul lui!

Acest bărbat mersese așa de departe, încât părea să fi fost părăsit deDumnezeu. El mergea în pădure și petrecea zile și nopți în post și rugăciune, casă poată birui acest mare păcat, dar apoi se întorcea la obiceiurile lui vechi.Dumnezeu nu a ascultat rugăciunile lui. El I-a cerut lui Dumnezeu ceva ceavusese puterea să facă singur. El Îi făcuse juruințe lui Dumnezeu din nou șidin nou, dar tot așa de adesea le călcase și se întorsese la pofta lui imorală, pânăcând Dumnezeu îl lăsase să-și producă propria ruină. După aceea, a murit. El afost un sinucigaș. Curăția cerului nu va fi niciodată întinată de prezența lui.[1082]

Un apel adresat unei fiice răsfățate.[1083]* – Mintea ta nu este curată. Ai

fost absolvită de grijă și muncă timp mult prea îndelungat. Îndatoririlegospodăriei ar fi fost cele mai mari binecuvântări pe care le-ai fi putut avea.Oboseala nu ți-ar fi făcut rău nici a zecea parte din cât ți-au făcut rău gânduriletale lascive și comportamentul tău. Tu ai primit idei greșite cu privire laasocierea fetelor și a băieților, iar lucrul acesta a fost foarte potrivit [453] cuînclinația ta de a fi în compania băieților. Tu nu ești curată în inimă și în cuget.Te-a stricat citirea poveștilor de dragoste și a episoadelor romantice, iar minteata a fost fascinată de gânduri care nu erau curate. Imaginația ta a ajuns imorală,până se părea că nu mai ai putere să-ți stăpânești gândurile. Satana te-a înrobitcum i-a plăcut…

Purtarea ta n-a fost decentă, modestă sau cu bun simț. Tu nu ai avut înatenție temerea de Dumnezeu. Adesea, te-ai prefăcut spre a-ți aduce la

îndeplinire planurile pe care le-a conceput conștiința ta călcată. Draga mea fată,dacă nu te oprești acolo unde ești, în fața ta se află cu siguranță ruina. Înceteazăsă mai visezi cu ochii deschiși și să construiești castele de fum. Oprește-țigândurile din alergarea pe calea nebuniei și a imoralității.

Tu nu ești în siguranță în tovărășia băieților. Un val de ispite se ridică și îțiumplu pieptul, având tendința de a dezrădăcina principiile, virtutea feminină șiadevărata modestie. Dacă vei continua cu încăpățânare pe calea ta, care îți va fisoarta?... Tu ești în primejdie, pentru că ești chiar pe punctul de a-ți sacrificainteresele veșnice pe altarul pasiunii. Pasiunea a obținut un control categoricasupra întregii tale ființe – ce fel de pasiune? De natură josnică, nimicitoare.Supunându-te ei, vei amărî viața părinților tăi, vei aduce tristețe și rușinesurorilor tale, vei sacrifica propriul caracter și vei pierde cerul și slăvita viațănemuritoare. Ești tu gata să faci acest lucru?....

Ești îndrăzneață. Îți plac băieții și îți place să-i faci subiectul conversației tale.„Căci din prisosul inimii vorbește gura”. Obiceiurile au ajuns puternice pentru ate stăpâni, iar și tu ai învățat să înșeli, pentru ca să-ți realizezi scopurile [454] șisă-ți împlinești dorințele. Nu consider cazul tău fără speranță, dacă l-așconsidera, stiloul meu n-ar scrie aceste rânduri. În puterea lui Dumnezeu, tupoți răscumpăra trecutul.

Stai departe de băieți. În societatea lor, ispitele tale ajung serioase șiputernice. Scoate-ți din cap căsătoria. Tu nu ești pregătită din nici un punct devedere pentru ea. Ai nevoie de ani de experiență mai înainte de a fi calificată săînțelegi îndatoririle și să iei poverile vieții de căsătorie. Păzește-ți categoricgândurile, pasiunile și afecțiunile. Nu le degrada, ca să slujească poftei. Ridică-te la curățenie, consacră-te lui Dumnezeu.

Tu poți să ajungi o fată înțeleaptă, modestă și virtuoasă, dar nu fără un efortserios. Trebuie să veghezi, să te rogi, să meditezi, să cercetezi motivele șiacțiunile. Analizează-ți minuțios simțămintele și faptele. Ai face o faptănecurată în prezența tatălui tău? Desigur că nu. Dar tu faci acest lucru înprezența Tatălui tău ceresc, care este cu mult mai înălțat, mai curat. Da, îțicorupi trupul în prezența îngerilor curați și fără păcat și în prezența lui Hristosși continui să faci acest lucru fără să ții seama de conștiință, fără să ții seama delumina și avertizările care ți-au fost date. Adu-ți aminte că despre toate fapteletale se face un raport. Tu trebuie să te întâlnești cu cele mai tainice lucruri dinviața ta…

Te avertizez din nou, ca pe una care va trebui să întâlnească aceste rânduri în

acea zi în care va fi hotărât cazul fiecăruia. Supune-te fără întârziere lui Hristos.Numai El, prin puterea harului Său, te mai poate salva de la nimicire. Numai Elpoate aduce în stare de sănătate puterile tale morale și mintale. Inima ta poate fiîncălzită de iubirea lui Dumnezeu, înțelegerea ta poate fi clară și matură,conștiința ta [455] poate fi iluminată, ageră și curată, voința ta poate fi integrăși sfințită, supusă controlului Duhului lui Dumnezeu. Tu poți face tot ce alegi săfaci. Dacă vrei să faci o schimbare, să încetezi să mai faci răul și să înveți să facibinele, atunci vei fi fericită cu adevărat, vei avea succes în luptele vieții și vei fi laînălțimea slavei și a onoarei într-o viață mai bună decât aceasta. „Alege astăzi

cui vrei să slujești”.[1084]

Satana lucrează în timp ce părinții dorm. – Aceasta este o epocă grăbită.Băieței și fetițe încep să-și acorde atenție unii altora, când ar trebui să fie lagrădiniță, ca să ia lecții de modestie și comportament. Care este efectul acesteiconfuzii? Mărește ea decența tinerilor, care se adună astfel împreună? Desigurcă nu! Ea mărește prima poftă păcătoasă, iar după astfel de întâlniri, tinerii suntînnebuniți de diavol și se dedau la practici netrebnice.

Părinții sunt adormiți și nu știu că Satana a înfipt steagul său diabolic chiar înfamiliile lor. Am fost îndemnată să întreb, ce vor ajunge tinerii din acest veacstricat? Repet, părinții sunt adormiți. Copiii sunt zăpăciți de un sentimentalismbolnăvicios de dragoste, și adevărul nu are putere să corecteze răul. Ce poate fifăcut spre a opri valul răului? Părinții pot face mult, dacă vor.

Dacă o fată care de-abia a ajuns să intre în vârsta adolescenței este acostatănecuviincios de un băiat de vârsta ei sau mai în vârstă, ea trebuie să fie învățatăsă se simtă atât de jignită, încât astfel de apropouri să nu mai fie repetateniciodată. Când compania unei fete este căutată frecvent de băieți sau tineri,ceva este rău. Acea fată are nevoie de o mamă care să-i arate care este locul ei,să o țină în frâu și să o învețe ce se cuvine unei fete de vârsta ei.

Învățătura degradatoare, care s-a răspândit și care susține, din punct devedere al sănătății, că sexele trebuie să se amestece, și-a făcut lucrarea eivătămătoare. Dacă părinții și tutorii ar manifesta doar a zecea parte diniscusința lui Satana, această asociere de sexe ar putea să fie aproape inofensivă.Așa cum stau lucrurile, Satana are cel mai mare succes în efortul de a fermecamintea tinerilor, iar amestecul de băieți și fete nu face decât să mărească răul de

douăzeci de ori.[1085]

Imaginea nu este colorată. – Să nu vă înșelați cu părerea că, la urma urmei,problema aceasta este pusă în fața voastră într-o lumină exagerată. Eu nu amcolorat tabloul, ci am vorbit despre fapte care vor trece testul judecății. Treziți-vă! Treziți-vă! Vă implor, până nu va fi prea târziu ca relele să fie îndreptate, iarvoi și copiii voștri să pieriți în nimicirea generală. Începeți lucrarea cea solemnăși aduceți în ajutorul vostru orice rază de lumină pe care o puteți aduna, care astrălucit pe cărarea voastră, dar pe care n-ați cultivat-o, și, cu ajutorul luminiicare strălucește acum, începeți o cercetare a vieții și caracterului vostru, ca și

când ați fi înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.[1086]

Nu există nici o speranță pentru copii, până când părinții lor nu se vor trezi.[1087]

CAPITOLUL 71

VIGILENȚA ȘI AJUTORUL PĂRINTESCPărinții să-i învețe pe copii stăpânirea de sine încă din primii ani. – Cât de

important este să-i învățăm pe copiii noștri stăpânirea de sine, încă din primiilor ani, și de asemenea să-i învățăm să se supună voinței noastre. Dacă vor fiașa de nefericiți, încât să învețe obiceiuri greșite, fără a cunoaște toaterezultatele rele, ei pot să fie schimbați apelând la rațiunea lor și convingându-ică astfel de obiceiuri le ruinează sănătatea fizică și le afectează mintea. Trebuiesă le arătăm că oricare ar fi mijloacele de convingere pe care le vor folosi unelepersoane pentru a liniști temerile și pentru a-i determina să continue să-șiîngăduie acest obicei dăunător, oricare ar fi pretenția lor, ele sunt niște vrăjmași

și niște slujitori ai lui Satana.[1088]

Păstrați-i curați și întăriți-le mintea. – Faptul că mamele își îngăduie sărămână neștiutoare cu privire la obiceiurile copiilor lor este un păcat. Dacă suntcurați, să fie păstrați așa. Întăriți mintea lor tânără și pregătiți-i să deteste acest

viciu distrugător al sănătății și al sufletului.[1089]

Satana are influență asupra minții tinerilor, iar noi trebuie să lucrăm cuhotărâre și credincioșie ca să-i salvăm. Copiii foarte mici practică acest viciu,iar el crește o dată cu ei și se întărește de-a lungul timpului, până când fiecareînsușire nobilă a trupului și a sufletului este degradată. Mulți ar fi putut să fiesalvați, dacă ar fi fost învățați cu atenție cu privire la influența acestei practiciasupra sănătății lor. Ei nu au cunoscut faptul că aduc multă suferință asupralor…

Mamelor, nici o grijă nu este prea mare pentru a-i împiedica pe copiii voștri[458] să învețe acest obicei josnic. Este mai ușor să împiedici învățarea răului,

decât să-l dezrădăcinezi după ce a fost învățat.[1090]

Vegheați cu hotărâre și cercetați cu atenție. – Dacă aveți copii care practicăacest viciu, ei pot fi în pericolul de a vă spune minciuni pentru a vă înșela.Totuși, mamelor, nu trebuie să vă liniștiți cu ușurință și să încetați cercetările.Să nu lăsați în pace subiectul, până când nu sunteți pe deplin mulțumite.Sănătatea și sufletul acelora pe care îi iubiți sunt în pericol, de aceea, aceastăproblemă este de cea mai mare importanță. O veghere hotărâtă și o cercetareatentă, în ciuda încercărilor de a ascunde lucrurile, de obicei, vor da pe fațăadevărata situație. Apoi, mama trebuie să le prezinte subiectul cu credincioșie și

în lumina adevărată, arătând tendința acestui obicei de degradare. Încercați să-iconvingeți pe copii că îngăduirea acestui păcat le va distruge respectul de sine șinoblețea caracterului, le va ruina sănătatea și însușirile morale, iar murdăria luiva șterge din suflet adevărata iubire față de Dumnezeu și frumusețea sfințeniei.Mama să continue pe calea aceasta, până când are dovezi suficiente că practica

a încetat.[1091]

Evitați graba și critica la început. – Poate că vă întrebați: Cum putem săremediem relele care există deja? Cum să începem? Dacă vă lipseșteînțelepciunea, apelați la Dumnezeu. El a făgăduit că o va da cu generozitate.Rugați-vă mult și cu zel pentru ajutorul divin. Nu poate fi aplicată aceeașiregulă în fiecare caz. Este necesară folosirea unei rațiuni sfințite. Când îiabordați pe copiii voștri spre a-i mustra, nu fiți grăbiți sau agitați. Un asemeneacomportament nu va face decât să-i provoace la răzvrătire. Poate că vă parefoarte rău din cauza unei căi greșite pe care ați mers, și care i-a deschis luiSatana posibilitatea de a-i duce pe copiii voștri în ispitele lui. Dacă nu i-ațiînvățat cu privire la călcarea [459] legilor sănătății, vina vă aparține. Ați neglijato datorie importantă, ale cărei rezultate pot fi văzute în practicile greșite ale

copiilor voștri.[1092]

Învățătura dată cu stăpânire de sine și simpatie. – Înainte de a începe să-iînvățați pe copiii voștri lecția stăpânirii de sine, trebuie să o învățați voi înșivă.Dacă sunteți iritabili și vă pierdeți răbdarea, cum puteți să păreți echitabilipentru copiii voștri, când îi învățați să-și stăpânească pasiunile? Trebuie să-iabordați pe copiii voștri greșiți cu stăpânire de sine, cu simțăminte de simpatieadâncă și de milă, și să le prezentați cu credincioșie faptul că, dacă vor continuacomportamentul pe care l-au început, își vor ruina sănătatea – că, atunci cândîși degradează trupul și mintea, însușirile morale simt decăderea, iar eipăcătuiesc nu numai împotriva lor înșiși, ci și împotriva lui Dumnezeu.

Trebuie să-i faceți să simtă, dacă este posibil, că Acela împotriva căruia aupăcătuit este Dumnezeu, curatul și sfântul Dumnezeu; că Acela care lecercetează inimile este nemulțumit de comportamentul lor și că nimic nu-I esteascuns. Dacă puteți să-i impresionați pe copiii voștri, în așa fel încât să sepocăiască înaintea lui Dumnezeu și să simtă acea tristețe sfântă, care lucrează opocăință ce duce la mântuire, lucrarea va fi deplină și schimbarea va fi sigură.Ei nu se vor simți triști doar pentru că păcatele lor sunt cunoscute, ci vor vedea

caracterul grav al practicilor păcătoase și vor fi determinați să le mărturiseascălui Dumnezeu fără rețineri și să le părăsească. Ei vor fi întristați pentrucomportamentul lor greșit, deoarece L-au supărat pe Dumnezeu, au păcătuitîmpotriva Sa și și-au dezonorat trupul înaintea Aceluia care i-a creat și le-acerut să-și înfățișeze trupul ca [460] pe o jertfă vie, sfântă și plăcută lui

Dumnezeu.[1093]

Vegheați asupra întovărășirii cu alți copii. – Dacă mintea copiilor voștri nueste bine ancorată în principiile religioase, moralitatea lor va ajunge să fie

coruptă de exemplul vicios cu care vin în legătură.[1094]

Ca niște mame credincioase, feriți-i să nu fie contaminați prin întovărășireacu orice alt copil. Păziți-i ca pe niște mărgăritare prețioase de influențadegradatoare a acestui veac. Dacă sunteți într-un loc în care legăturile cu alțicopii nu pot fi controlate întotdeauna așa cum ați dori, atunci copiii voștri să fievizitați de ei în prezența voastră și, în nici un caz, să nu-i lăsați pe acei tovarășisă doarmă în același pat, și nici chiar în aceeași cameră cu copiii voștri. Va fimult mai ușor să împiedicați un rău, decât să-l tratați după aceea. …

Părinții îi lasă pe copii să-i viziteze pe prietenii lor tineri, să-și facă propriilecunoștințe și chiar să plece departe de grija părintească, la o distanță de casă,unde li se îngăduie să facă tot ce le place. Satana se folosește de toate acesteocazii și pune stăpânire pe mintea acestor copii ale căror mame îi expun, fără să

știe, la capcanele lui iscusite.[1095]

Alimentația este importantă. – Nu puteți să dezvoltați sensibilitatea moralăa copiilor voștri, atâta vreme cât nu alegeți cu atenție alimentația lor. Mâncareape care o pregătesc de obicei părinții pentru copiii lor este o cursă pentru ei.[1096]

Părinții indulgenți nu-și învață copiii să renunțe la sine. Tocmai mâncarea pecare o pun înaintea lor le irită stomacul. Excitația produsă este transmisăcreierului, iar ca rezultat sunt stârnite [461] pasiunile. Niciodată nu este preades să repetăm că orice este introdus în stomac afectează nu numai trupul, ci șimintea. Alimentele stimulatoare înfierbântă sângele, excită sistemul nervos șiprea adesea tocesc sensibilitatea morală, așa încât rațiunea și conștiința suntdominate de impulsurile senzuale. Este dificil, și adesea aproape imposibil, ca opersoană necumpătată în alimentație să exercite răbdare și stăpânire de sine.Prin urmare, este de o importanță deosebită să le îngăduim copiilor, al căror

caracter nu este încă format, să consume doar alimente sănătoase șinestimulatoare. Din iubire, Tatăl nostru ceresc ne-a trimis lumina reformeisănătății spre a ne păzi împotriva relelor care rezultă din îngăduirea poftei.[1097]

Dacă a fost vreodată un timp când alimentația trebuie să fie cea mai simplă,acela este acum. Carnea să nu fie pusă pe masa copiilor noștri. Influența ei esteaceea de a excita și de a întări pasiunile josnice și are tendința de a amorți

însușirile morale.[1098]

Curățenia este importantă. – Baia frecventă este foarte benefică, îndeosebiseara, chiar înainte de culcare, sau dimineața la sculare. Nu este nevoie decâtde câteva clipe pentru a le face o baie copiilor și pentru a-i freca până cândtrupul lor este înviorat. Acest lucru aduce sângele la suprafață, eliberândcreierul, și va exista o înclinație mai mică pentru îngăduirea practicilorimorale. Învățați-i pe cei micuți că Dumnezeu nu este mulțumit când îi vedemurdari și cu hainele dezordonate și rupte. Spuneți-le că El dorește ca ei să fie

curați în exterior și în interior, ca să poată locui alături de ei.[1099]

Îmbrăcămintea curată și lejeră. – Păstrarea hainelor curate și ordonate va fiun mijloc de a păstra gândurile [462] curate și plăcute. Fiecare articol deîmbrăcăminte să fie simplu, fără o împodobire inutilă, așa încât să nu fie dificilde spălat și călcat. Îndeosebi, fiecare articol care intră în contact cu pielea să fiecurat și lipsit de orice miros deranjant. Trupul copiilor să nu fie atins de nimiciritant, iar îmbrăcămintea să nu-i stânjenească în nici un fel. Dacă acestui

subiect i s-ar da mai multă atenție, ar fi mult mai puțină imoralitate.[1100]

Nu-i scutiți de exercițiu fizic. – Ei [tinerii] sunt scutiți într-o mare măsurăde exercițiu fizic, de teamă că vor fi suprasolicitați. Părinții poartă greutăți pecare ar trebui să le poarte copiii lor. Suprasolicitarea este ceva rău, darrezultatul nepăsării este mult mai înspăimântător. Lipsa de activitate duce laîngăduirea obiceiurilor imorale. Hărnicia nu obosește și nu epuizează nici ocincime cât obiceiul dăunător al masturbării. Dacă o muncă simplă și bineorganizată îi obosește pe copiii voștri, fiți siguri, părinți, că există ceva, pelângă munca lor, care irită sistemul lor nervos și produce o senzație deoboseală continuă. Dați-le copiilor voștri să facă o muncă fizică, pentru apune în mișcare nervii și mușchii lor. Oboseala după o astfel de muncă va

micșora înclinația lor de a-și îngădui obiceiuri vicioase.[1101]

Lenea deschide ușa ispitei. – Mamelor, dați-le copiilor suficient de lucru…Lenea nu va fi favorabilă sănătății fizice, mintale și morale. Ea deschide ușa șiîl invită pe Satana să intre, iar el folosește ocazia și îi atrage pe tineri încapcană. Prin lene, nu numai că puterea morală este micșorată și impulsulpasiunii este sporit, dar îngerii lui Satana pun stăpânire pe întreaga citadelă aminții și [463] constrâng conștiința să se supună pasiunii rele. Trebuie să-i

învățăm pe copiii noștri obiceiul de a fi harnici și răbdători.[1102]

Dumnezeu nu-l va lăsa pe cel pocăit să piară. – Trebuie să-i încurajați pecopiii voștri, spunându-le că un Dumnezeu milos va primi pocăința sinceră șiva binecuvânta eforturile lor de a se elibera de orice murdărie a trupului și aspiritului. Când Satana vede că pierde controlul asupra minții copiilor voștri, îiva ispiti cu mai multă putere și va căuta să-i determine să continue acest viciuamăgitor. Totuși, cu o hotărâre fermă, ei trebuie să se împotrivească ispitelor luiSatana de a-și îngădui pasiunile animalice, pentru că acest lucru este un păcatîmpotriva lui Dumnezeu. Să nu se aventureze pe un teren interzis, unde Satanapoate să pretindă stăpânirea asupra lor. Dacă Îl vor ruga cu umilință peDumnezeu să le dea gânduri curate și o imaginație nobilă și sfințită, El îi vaasculta și le va împlini cererile. Dumnezeu nu i-a lăsat să piară în păcatele lor, ci

îi va ajuta pe cei slabi și neajutorați, dacă se bazează pe El cu credință.[1103]

CAPITOLUL 72

LUPTA PENTRU REFORMĂNecesitatea unei pocăințe sincere și a unui efort hotărât. – Aceia care și-au

corupt propriul trup nu se pot bucura de favoarea lui Dumnezeu, până când nuse vor pocăi cu sinceritate, săvârșind reformă deplină și ducându-și până la

capăt sfințirea în temere de Domnul.[1104]

Dacă pun vreun preț pe sănătatea lor de aici și pe mântuirea din viațaveșnică, singura speranță pentru aceia care practică obiceiuri imorale este aceeade a le părăsi pentru totdeauna. Când aceste obiceiuri au fost practicate operioadă lungă, este nevoie de un efort hotărât pentru a se împotrivi ispitei și a

refuza această îngăduință păcătoasă.[1105]

Gândurile trebuie să fie ținute sub stăpânire.[1106]* – Tu trebuie să-țistăpânești gândurile. Aceasta nu va fi o sarcină ușoară și nu vei putea să oîndeplinești fără un efort intens și chiar sever… Dacă te lași în voiaimaginațiilor amăgitoare, îngăduindu-i minții să stăruie asupra subiectelor carenu sunt curate, tu ești, într-o anumită măsură, tot așa de vinovată înaintea luiDumnezeu, ca și când gândurile tale ar fi fost puse în practică. Tot ce împiedicăfapta este lipsa ocaziei. A visa zi și noapte și a clădi castele imaginare suntobiceiuri extrem de primejdioase. O dată ce s-au înrădăcinat, este aproapeimposibil să întrerupi astfel de obiceiuri și să îndrepți gândurile spre subiecteînalte, curate și sfinte. Va trebui să ajungi un paznic al ochilor, urechilor și altuturor simțurilor tale, dacă vrei să-ți stăpânești mintea spre a-ți împiedicagândurile amăgitoare și corupte să-ți păteze sufletul tău. Numai puterea harului

poate îndeplini această lucrare, care este cea mai de dorit.[1107] [465]

Supunerea pasiunilor și a sentimentelor față de rațiune.[1108]* –Dumnezeu nu-ți cere să-ți stăpânești numai gândurile, ci și pasiunile șisentimentele. Pasiunile și sentimentele sunt niște mijloace puternice. Dacă suntaplicate greșit, dacă sunt puse în mișcare din motive rele, dacă sunt greșitorientate, ele sunt niște mijloace puternice spre ruina ta și te vor lăsa ca pe oepavă nefericită, fără Dumnezeu și fără nădejde.

Dacă dorești să-ți supui pasiunile și sentimentele față de rațiune, conștiință șicaracter, trebuie să-ți stăpânești imaginația cu hotărâre și perseverență…

Dacă nu exerciți stăpânire asupra gândurilor, cititului și cuvintelor tale,

imaginația ta se va îmbolnăvi iremediabil. Citește în Biblia ta cu atenție și curugăciune, și condu-te după învățăturile ei. Aceasta este singura cale de a fi în

siguranță.[1109]

Închideți-vă organele de simț față de tot ce este rău. – Aceia care doresc săaibă înțelepciune de la Dumnezeu și să ajungă înțelepți trebuie să ajungă nișteignoranți cu privire la cunoașterea păcătoasă din acest veac. Ei trebuie să-șiînchidă ochii, așa încât să nu vadă și să nu cunoască nici un rău. Ei trebuie să-șiastupe urechile, ca să nu audă nici un rău și să nu obțină acea cunoaștere care leva întina gândurile și faptele. Ei trebuie să vegheze asupra limbii lor, ca să nu

spună cuvinte necurate și minciuna să nu se afle pe buzele lor.[1110]

Evitați să citiți și să vedeți lucruri care vă vor sugera gânduri necurate.

Cultivați puterile morale și intelectuale.[1111]

Evitați inactivitatea asociată cu studiul excesiv. – Studiul în exces, princreșterea fluxului de sânge în creier, creează o excitabilitate bolnăvicioasă, careare tendința de a slăbi puterea stăpânirii de sine și deseori dă cale liberăimpulsului [466] sau capriciului. Astfel, este deschisă ușa înaintea necurăției.De folosirea greșită sau nefolosirea puterilor fizice depinde în mare măsurăvalul de imoralitate care ia cu asalt lumea. Îngâmfarea, traiul îmbelșugat șiliniștea nepăsătoare sunt vrăjmași de moarte ai progresului omului în aceastăgenerație, ca și atunci când au dus la nimicirea Sodomei.

Învățătorii ar trebui să înțeleagă aceste lucruri și să-și instruiască elevii înaceste direcții. Spuneți-le studenților că viețuirea corectă depinde de justețea

gândirii și că activitatea fizică este esențială pentru un cuget curat.[1112]

Nici un timp pentru șovăire. – Curăția vieții și un caracter format dupăModelul divin nu se obțin fără efort serios și principii precise. O persoană careșovăie nu va reuși să ajungă la desăvârșirea creștină. Asemenea oameni vor ficântăriți și găsiți prea ușori. Satana își caută prada ca un leu care dă târcoale. Elîncearcă vicleniile lui asupra fiecărui tânăr nebănuitor… Satana le spunetinerilor că mai este încă destul timp, că se pot lăsa în voia păcatului și viciuluinumai de această dată și apoi nu-l vor repeta niciodată, dar acea singurăîngăduință va otrăvi întreaga lor viață. Nu te aventura nici o singură dată peteren interzis. În aceste zile periculoase ale răului, când ademenirile spre viciuși corupție sunt peste tot, tinerii să strige cu sinceritate spre cer: „Cum își va

ține tânărul curată cărarea? (Psalmi 119,9). Urechile lui să fie deschise și inimasă-i fie înclinată spre ascultarea de învățătura dată ca răspuns: „Îndreptându-se

după Cuvântul Tău”.[1113]

Atâta vreme cât ne aflăm în lumea aceasta și suntem în timpul de probă, toțisunt răspunzători pentru faptele lor. Toți au puterea pentru de a-și stăpânifaptele, dacă doresc. Dacă sunt slabi din punct de vedere al virtuții și al curățieigândurilor și faptelor, ei pot să primească ajutor de la [467] Prietenul celorneajutorați. Domnul Isus este obișnuit cu toate slăbiciunile naturii omenești și,dacă este rugat, le va da puterea de a birui ispitele cele mai puternice. Toți pot

să obțină această putere, dacă o caută cu umilință.[1114]

Unica siguranță pentru tinerii din acest veac al nelegiuirii este să-și punăîncrederea în Dumnezeu. Fără ajutor divin, ei nu vor fi în stare să-șistăpânească poftele și pasiunile omenești. Ajutorul foarte necesar se află înHristos, dar cât de puțini vor să vină la El după acel ajutor. Când a fost pepământ, Isus a spus: „Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!” În Hristos,toți pot să biruiască. Puteți spune împreună cu apostolul: „Totuși, în toateaceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”.

Și iarăși: „Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire”.[1115]

Adevărata plăcere poate să fie găsită în El. – Singura cale prin care copiiinoștri pot să fie în siguranță împotriva oricărei practici vicioase este aceea de acăuta să fie primiți în staulul lui Hristos și să fie luați sub supravegherea atentăa Păstorului credincios și adevărat. El îi va feri de orice rău, îi va apăra de toatepericolele, dacă vor asculta vocea Sa. El spune: „Oile mele aud glasul Meu… șivin după Mine”. În Hristos, ei vor găsi pășunea, vor obține putere și speranță șinu vor mai fi tulburați de dorințe neliniștite după ceva care să le distragăgândul și să le satisfacă inima. Ei vor găsi mărgăritarul de mare preț, iar sufletullor va fi plin de pace. Plăcerile lor au un caracter curat, nobil, liniștit și ceresc.Ele nu lasă în urmă reflecții dureroase și remușcări. Asemenea plăceri nuprejudiciază sănătatea și nici nu tulbură mintea, ci sunt sănătoase.

Comuniunea cu Dumnezeu și dragostea față de El, practicarea sfințirii,nimicirea păcatului, toate sunt plăcute. Citirea [468] Cuvântului lui Dumnezeunu va fascina imaginația și nu va agita pasiunile asemenea unei cărți deficțiune, ci va liniști, va înnobila și va sfinți inima. Când se vor afla în necaz,când vor fi atacați de ispite înverșunate, ei vor avea privilegiul rugăciunii. Ce

privilegiu înalt! Prin mijlocirea lui Hristos, făpturile limitate, din praf și țărână,sunt primite în camera de audiență a Celui Preaînalt. Într-o asemeneaexperiență, sufletul este adus în prezența sfântă a lui Dumnezeu, este înnoitprin cunoașterea și sfințirea adevărată și este întărit împotriva atacurilor

vrăjmașului.[1116]

SECȚIUNEA A XVII-A

DEZVOLTAREA PUTERILOR SPIRITUALECAPITOLUL 73

RESPONSABILITATEAPENTRU INTERESELE VEȘNICE

Trăim într-un timp periculos pentru copii. – Noi trăim într-un veacnefericit pentru copii. Un curent puternic duce în jos spre pierzare și estenevoie de mai mult decât experiența și puterea unui copil pentru a se împotriviacestui curent și a nu fi purtat de el. În general, tinerii par a fi robii lui Satana,iar el și îngerii lui îi conduc spre pieire sigură. Satana și oștirile lui luptăîmpotriva conducerii lui Dumnezeu și vor încerca să-i tulbure și să-i ia înstăpânire cu ispitirile lor pe toți aceia care au dorința de a-și supune inima luiDumnezeu și de a respecta cerințele Sale pentru a-i face să ajungă descurajați și

să renunțe la luptă.[1117]

Niciodată nu am avut nevoie de o legătură mai strânsă cu Dumnezeu ca înzilele noastre. Unul dintre pericolele cele mai mari, care îi tulbură pe cei dinpoporul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna conformarea cu zicalele șiobiceiurile lumești. Îndeosebi tinerii sunt într-o primejdie continuă. Tații șimamele trebuie să vegheze împotriva amăgirilor lui Satana. În timp ce el cautăsă-i ruineze pe copiii lor, părinții să nu se flateze cu gândul că nu există nici unpericol deosebit. Să nu acorde atenție lucrurilor din lume, în timp ce interesele

mai înalte și veșnice ale copiilor lor sunt neglijate.[1118]

În general, părinții sunt indiferenți. – Este un fapt trist că, atunci când viațalor spirituală se răcește și că evlavia și dorința de consacrare față de Dumnezeuscad, părinții nu-și dau seama de responsabilitatea înaltă care le revine, [472]

de a-i învăța pe copii să rămână pe calea Domnului.[1119]

În general, părinții fac tot ce pot pentru a-i face pe copiii lor să fie nepregătițipentru realitățile aspre ale vieții, pentru dificultățile care îi vor înconjura înviitor, când li se va cere să aleagă între bine și rău și când vor fi asaltați de ispiteputernice. Atunci, copiii vor fi găsiți slabi, deși ar fi trebuit să fie puternici. Eivor șovăi față de principii și față de datorie, iar omenirea va suferi din cauza

slăbiciunii lor.[1120]

Lucrarea cea mai importantă este neglijată. – Una dintre cauzele pentrucare există astăzi așa de mult rău în lume este aceea că părinții își ocupă minteacu alte treburi, în detrimentul lucrării celei mai importante – îndrumarea

răbdătoarea și plină de bunătate a copiilor lor pe calea Domnului.[1121]

Poate că mamele au învățat multe lucruri, dar nu au dobândit cunoaștereaesențială pe care ar fi trebuit să o aibă, și anume cunoașterea lui Hristos caMântuitor personal. Dacă Hristos Se află în cămin, dacă L-ar face să fiesfătuitorul lor, mamele i-ar învăța pe copii, încă din primii ani, principiile

religiei adevărate.[1122]

Lui Satana i se îngăduie să stăpânească. – Pentru că bărbații și femeile nuascultă de Dumnezeu, ci aleg mai degrabă propriul lor drum și urmeazăînchipuirea lor pervertită, lui Satana i se îngăduie să-și înfigă steagul demonicîn familiile lor și să-și facă simțită puterea prin copii și tineri. Vocea și voința luisunt exprimate prin voința nesupusă, țesută în caracterul copiilor și, prin ei, elexercită o putere care controlează și aduce la îndeplinire planurile lui.Dumnezeu este dezonorat prin manifestarea temperamentelor perverse, careexclud respectul față de El și care determină ascultarea [473] de sugestiile luiSatana. Păcatul săvârșit de părinți, prin faptul că i-au îngăduit lui Satana să-și

exercite puterea și influența, este de neimaginat.[1123]

Prin educația lor, prin îngăduința lor neînțeleaptă și favorizarea gusturilor șia poftelor, mulți părinți se fac răspunzători pentru căile și înclinațiile deformateale copiilor lor. Prin înclinația de a nu asculta de legile lui Dumnezeu, Satanapoate să-și exercite stăpânirea asupra întregii făpturi. Părinții nu poruncesccasei lor, asemenea lui Avraam, să țină calea Domnului. Care este rezultatul?Copiii și tinerii stau sub steagul celui răzvrătit. Ei nu vor exercita stăpânirea desine, ci vor fi hotărâți să-și urmeze voința proprie. Singura speranță pentru

copii este să-i învețe să-și nege și să nu-și îngăduie manifestarea eului.[1124]

O luptă aspră pentru copiii indisciplinați. – Copiii care au crescut fărădisciplină vor trebui să învețe totul atunci când vor dori să fie urmași ai luiHristos. Întreaga lor experiență religioasă este afectată de felul cum au fostcrescuți în copilărie. Adesea apare aceeași ambiție, aceeași nerăbdare cândeste vorba de mustrare, aceeași iubire de sine și lipsa dispoziției de a căutasfatul altora, sau de a fi influențați de judecata altora, aceeași indolență,evitare a greutăților și lipsă de asumare a responsabilității. Toate aceste lucrurise văd în relația lor cu biserica. Este posibil ca unii să fie biruitori, dar cât degrea este bătălia! Cât de dură este lupta! Cât de greu le este să treacă prin

disciplina severă, care este necesară în vederea formării unui caracter creștin!Cu toate acestea, dacă reușesc să fie biruitori în cele din urmă, li se va îngăduisă vadă, înainte de a fi ridicați la cer, cât de aproape s-au aflat de prăpastiapierzării veșnice, din cauza lipsei unei educații corespunzătoare în copilărie și

a faptului că nu au învățat în copilărie să fie supuși.[1125] [474]Dezvoltarea puterii de a se împotrivi influențelor degradatoare. – Părinți,

voi v-ați asumat responsabilitatea de a-i aduce pe copiii voștri pe lume, fără caei să-și fi spus părerea, și sunteți responsabili pentru viața și mântuirea lor. Înlume există atracții care îi fascinează și îi ademenesc. Puteți să-i educați în așafel, încât să le dezvoltați puterea de a se împotrivi influenței ei degradatoare.Puteți să-i învățați să poarte răspunderile vieții și să-și înțeleagă obligațiile fațăde Dumnezeu, față de adevăr și datorie, precum și influența pe care faptele lor o

vor avea asupra vieții lor veșnice.[1126]

Tinerii din zilele noastre sunt necunoscători cu privire la mijloacele deamăgire ale lui Satana. Prin urmare, părinții trebuie să fie vigilenți în acestetimpuri periculoase, să lucreze cu perseverență și sârguință pentru a alungavrăjmașul încă de la prima încercare de a se apropia. Ei trebuie să-i învețe pe

copiii lor când se află acasă, ori merg pe drum, la sculare și la culcare.[1127]

Trebuie să fie exercitată o vigilență necontenită, așa încât copiii să poată ficonduși pe căile neprihănirii. Satana își începe lucrarea asupra lor încă dinprimii ani ai vieții și le stârnește dorințe după lucruri interzise de Dumnezeu.Siguranța copiilor depinde într-o mare măsură de vigilența, vegherea și grija

părinților lor.[1128]

Părinții să nu îngăduie nici unui lucru să-i împiedice să le acorde copiilor tottimpul necesar pentru a-i face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi

pe deplin în Domnul.[1129]

Părinți, treziți-vă din somnul vostru de moarte. – Din cauza indiferențeipărinților lor, mulți copii sunt făcuți să simtă că părinților nu le pasă demântuirea lor. Nu ar trebui să fie așa, dar aceia care au copii trebuie să-șiorganizeze treburile profesionale și pe cele din gospodărie în așa fel încât, întreei și copii, să nu intervină nici un lucru care [475] ar putea să micșorezeinfluența părinților în a-i îndruma pe copii spre Hristos. Trebuie să-i învățați pecopiii voștri să-L iubească pe Isus, și să fie curați în inimă, comportament și

conversație….Dacă părinții vor coopera cu mijloacele divine, Domnul va lucra asupra

inimii copiilor, dar El nu va îndeplini partea care le-a fost rânduită lor în

lucrare. Părinți, trebuie să vă treziți din somnul vostru de moarte.[1130]

Marea noastră speranță este religia în cămin. – Părinții sunt adormiți.Copiii merg spre nimicire sub ochii lor, iar Domnul dorește ca solii Săi să-iprezinte poporului, prin învățătură și exemplu, necesitatea religiei în cămin.Îndemnați în acest sens familiile din comunitățile voastre. Întipăriți înconștiința lor convingerea cu privire la aceste datorii solemne și așa de multăvreme neglijate. Lucrul acesta va birui spiritul de fariseism și împotrivirea așacum nu o poate face nimic altceva. Religia din cămin este marea noastrăsperanță și aduce perspective strălucite pentru convertirea întregii familii la

adevărul lui Dumnezeu.[1131]

Puterea lui Satana este înfrântă. – Părinții au o răspundere mai serioasădecât își imaginează. Copiii moștenesc păcatul. Păcatul i-a despărțit deDumnezeu. Domnul Isus Și-a dat viața ca să poată reface legătura ruptă cuDumnezeu. Pentru că sunt înrudiți cu primul Adam, oamenii moștenesc de lael doar vinovăția și sentința morții. Totuși, Hristos a intervenit și a pășit în loculîn care Adam a căzut, suportând orice încercare în locul omului…. Exempluldesăvârșit al lui Hristos și harul lui Dumnezeu îi sunt date omului spre a-l faceîn stare să-și educe fiii și fiicele pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Dacă îieducă, oferindu-le învățătură cu învățătură, puțin aici, puțin acolo, cu privire lamodalitatea în care să-și supună [476] inima și voința față de Domnul Hristos,

puterea lui Satana este înfrântă.[1132]

Tați și mame, rugați-vă pentru fiii și fiicele voastre, cu asigurarea deplină acredinței. Copiii să nu audă nici un cuvânt nerăbdător de pe buzele voastre.Dacă este necesar, mărturisiți-le cu toată inima greșeala de a le fi îngăduit sămeargă pe calea vanității și să-L nemulțumească pe Domnul, care L-a dăruit peFiul Său pentru lumea pierdută, ca să poată primi cu toții iertarea de păcat….

Tați și mame, care le-ați îngăduit copiilor voștri să-și facă rău în diferitefeluri, Dumnezeu vrea să răscumpărați timpul. Luați aminte la lucrarea care vi

se cere astăzi.[1133]

Părinții au cel mai nobil domeniu misionar. – Faceți din formarea

caracterului copiilor voștri, în conformitate cu Modelul divin, lucrarea viețiivoastre. Dacă vor avea vreodată acea podoabă interioară a unui duh blând șiumil, va fi din cauză că i-ați educat cu perseverență să iubească învățăturileCuvântului lui Dumnezeu și să caute aprobarea lui Isus mai presus decât

aprobarea lumii.[1134]

În calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, lucrarea noastră este să începem cucei care se află cel mai aproape de noi. Să începem în propriul cămin. Nu există

un domeniu misionar mai important ca acesta.[1135]

Trebuie să manifestăm zel misionar în cămin, ca să le putem prezentaCuvântul vieții membrilor familiei noastre și să-i conducem să caute un cămin

în Împărăția lui Dumnezeu.[1136]

Îndrumarea și instruirea copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe

care o poate întreprinde un bărbat sau o femeie.[1137]

Părinții sunt asemenea unor artiști care modelează lutul viu. – Cât deserios și perseverent lucrează artistul pentru a-i transfera țesăturii asemănareadesăvârșită cu modelul lui și cât de serios dăltuiește și șlefuiește sculptorulpiatra spre a o face identică modelului său! Tot așa, [477] părinții trebuie sătrudească spre a-i modela și șlefui pe copiii lor după modelul oferit lor de IsusHristos. Așa cum artistul răbdător studiază, lucrează și face planuri pentru aobține rezultate tot mai bune în munca lui și părinții trebuie să considere cătimpul ocupat cu educarea copiilor lor spre a trăi o viață folositoare și spre a-ipregăti pentru Împărăția veșnică este un timp petrecut bine. Lucrarea artistuluieste mică și lipsită de importanță în comparație cu lucrarea părintelui. Primullucrează cu un material fără viață, din care modelează forme frumoase, dar aldoilea lucrează cu o făptură omenească a cărei viață poate să fie modelatăpentru bine sau pentru rău, spre a binecuvânta omenirea sau spre a o blestema,spre a ieși din întuneric sau spre a trăi veșnic, într-o lume viitoare fără păcat.[1138]

Ținta voastră să fie desăvârșirea. – Domnul Hristos a fost cândva uncopilaș. Cinstiți-i pe copii de dragul Său. Priviți-i ca pe o răspundere sfântă, nupentru a-i alinta și idolatriza, ci pentru a-i învăța să ducă o viață curată șinobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Domnul îi iubește și vă cheamă săcooperați cu El, învățându-i să-și formeze un caracter desăvârșit. Domnul cere

desăvârșirea de la familia răscumpărată de El. Dumnezeu așteaptă de la noidesăvârșirea pe care Domnul Hristos a dat-o pe față în natura Sa umană. Tații șimamele au o nevoie deosebită de a înțelege metodele cele mai bune de a-i

educa pe copii în așa fel, încât să poată coopera cu Dumnezeu.[1139]

Este nevoie de părinți convertiți. – Zi și noapte sunt apăsată de gândulmarii noastre nevoi de a avea părinți convertiți. Cât de mulți sunt aceia caretrebuie să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu și să ajungă într-olegătură corectă cu cerul, dacă doresc să exercite o influență mântuitoareasupra familiilor lor. Dacă doresc să-și educe copiii pentru a primi moștenireacelor răscumpărați, ei trebuie să știe ce să facă spre a moșteni viața veșnică. Săprimească zi de zi lumina [478] cerului în sufletul lor, să primească zi de ziimpresiile Duhului Sfânt în inimă și în minte. Ei trebuie să primească zilnic

Cuvântul adevărului și să-i îngăduie să le conducă viața.[1140]

Părinții au responsabilități mari și trebuie să se străduiască serios să-șiîndeplinească misiunea încredințată de Dumnezeu. Când vor înțelege nevoiade a-și investi toate energiile în lucrarea de a-și educa copiii pentru Dumnezeu,o mare parte din frivolitatea și pretențiozitatea inutilă care se văd acum vor fiînlăturate. Ei vor considera că nici un sacrificiu și nici un efort nu sunt preamari pentru a-i face în stare să se pregătească de a-L întâlni pe Domnul cubucurie. Aceasta este partea cea mai prețioasă din slujirea lor, ca urmași ai lui

Dumnezeu, și una pe care nu-și pot îngădui să o neglijeze.[1141]

Priviți la Isus fără încetare. – Părinți, … folosiți-vă orice capacitate înefortul de a vă salva mica turmă. Puterile iadului se unesc pentru pieirea ei, darDumnezeu va înălța pentru voi un stindard împotriva dușmanului. Rugați-vămai mult. Cu blândețe și duioșie, învățați-i pe copii să vină la Dumnezeu ca laun Tată ceresc. Prin exemplul propriu, învățați-i stăpânirea de sine șialtruismul. Învățați-i că Isus nu a trăit pentru Sine.

Adunați razele luminii divine, care strălucesc pe calea voastră. Umblați înlumină, după cum Hristos este în lumină. Când vă îndepliniți lucrarea de a văajuta copiii să-I slujească lui Dumnezeu, asupra voastră vor veni încercările celemai dificile, dar să nu vă pierdeți curajul, ci bazați-vă pe Isus. El spune: „Dacăvor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine”(Isaia 27,5). Dificultățile vor apărea, veți avea de întâmpinat piedici, dar privițila Isus fără încetare. Când vor apărea situații dificile, întrebați-L pe Domnul:

„Ce să fac acum? Dacă refuzați să vă enervați sau să vorbiți cu asprime,Domnul [479] vă va arăta calea. El vă va ajuta să vă folosiți darul vorbirii într-omodalitate așa de creștinească, încât pacea și dragostea vor domni în cămin.Printr-un comportament consecvent, veți putea fi niște evangheliști în cămin,

niște slujitori ai harului, pentru copiii voștri.[1142]

Această lucrare merită. – Pentru a-i crește pe copii pe calea lui Dumnezeutrebuie să fie plătit un preț. Această lucrare se îndeplinește cu prețul lacrimilormamei și al rugăciunilor tatălui. Ea cere un efort neșovăitor, o învățătură plinăde răbdare, puțin aici, puțin acolo. Totuși, această lucrare merită. Părinții pot săridice în jurul copiilor lor baricade care îi vor apăra de răul care inundă lumea

noastră.[1143]

CAPITOLUL 74

FIECARE CĂMIN ESTE O BISERICĂPărinții să fie reprezentanții lui Dumnezeu. – Fiecare familie să fie o

biserică, un simbol frumos al bisericii lui Dumnezeu din ceruri. Dacă părințiiși-ar fi dat seama de responsabilitățile lor față de copii, nu i-ar fi certat și nu i-arfi înfuriat în nici o circumstanță. Nu acesta este felul de educație pe care trebuiesă-l aibă un copil. Mulți copii au învățat să fie căutători de greșeli, certăreți șipătimași, din cauză că li s-a îngăduit să fie așa în cămin. Părinții trebuie să segândească la faptul că se află în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, să

încurajeze orice principiu corect și să reprime orice gând greșit.[1144]

Dacă părinții și profesorii neglijează însușirile morale ale copiilor, acestea se

vor perverti în mod sigur.[1145]

Religia biblică este singura cale de a fi în siguranță. – Vorbind la modulgeneral, tinerii au puțină tărie morală. Acesta este rezultatul neglijării educațieidin copilărie. O cunoaștere a caracterului lui Dumnezeu și a obligațiilor noastrefață de El nu ar trebui să fie socotită ca având consecințe neînsemnate. Religia

Bibliei este singura cale de a fi în siguranță pentru tineri.[1146]

Ferice de părinții a căror viață este o reflectare fidelă a celei divine, astfelîncât făgăduințele și poruncile lui Dumnezeu să-i inspire copilului recunoștințăși respect. Ferice de părinții a căror blândețe, dreptate și îndelungă răbdareilustrează pentru copil dragostea, dreptatea și îndelunga răbdare a luiDumnezeu și care, învățându-l pe copil să-i iubească, să se încreadă în ei și să-iasculte, îl învață să-L iubească, să se încreadă și să-L asculte pe Tatăl din ceruri.Părinții care dau copilului un astfel de dar l-au înzestrat cu o comoară [481]mai prețioasă decât bogăția tuturor veacurilor – o comoară care dăinuiește cât

veșnicia.[1147]

Mărturisirea de credință este lipsită de valoare fără o religie în cămin. –Faptele vieții de zi cu zi arată dimensiunile și forma înclinației și a caracteruluinostru. Acolo unde religia din cămin lipsește, mărturisirea de credință estelipsită de valoare. Prin urmare, nici un cuvânt lipsit de bunătate să nu iasă de pebuzele acelora care alcătuiesc cercul familiei. Faceți ca atmosfera să fie plăcută,printr-o atenție duioasă față de ceilalți. În ceruri vor intra numai aceia care, întimpul de probă, și-au format un caracter care emană atmosfera cerească. Aceia

care vor fi sfinți în ceruri trebuie să fie mai întâi sfinți pe pământ.[1148]

Lucrurile care fac un caracter să fie plăcut în cămin sunt cele care îl vor facesă fie plăcut în locașurile cerești. Creștinismul vostru este măsurat princaracterul din viața de cămin. Harul lui Hristos îl face în stare pe cel credinciossă transforme căminul într-un loc fericit, plin de pace și liniște. Dacă nu avețiDuhul lui Hristos, nu sunteți ai Săi și nu-i veți vedea niciodată pe sfinții ceirăscumpărați din Împărăția Sa, care vor fi una cu El în binecuvântarea cerului.Dumnezeu dorește să vă consacrați Lui pe deplin și să reprezentați caracterul

Său în cercul familiei.[1149]

Lucrarea de sfințire începe în cămin. Aceia care sunt niște creștini în familie,vor fi niște creștini în biserică și în lume. Mulți nu cresc în har, pentru că dau

greș în a cultiva religia în cămin.[1150]

Părinții ca educatori în biserica din cămin. – Le vorbesc taților și mamelor.Voi puteți să fiți niște educatori și niște misionari evlavioși în biserica dincăminul vostru. Tații și mamele să simtă nevoia de a fi niște misionari în cămin,nevoia de a păstra în cămin o atmosferă [482] liberă de influența unei vorbiripripite și nepoliticoase și de a face din școala căminului un loc în care îngeriilui Dumnezeu să poată veni spre a binecuvânta și a face pline de succes

eforturile depuse.[1151]

Considerați instituția familiei ca fiind o școală de pregătire pentruîndeplinirea datoriilor religioase. Copiii voștri trebuie să îndeplinească un rolîn cadrul bisericii și fiecare însușire a minții, fiecare capacitate fizică să fiepăstrate puternice și active pentru slujirea lui Hristos. Să fie învățați să iubeascăadevărul, pentru că este adevăr, să fie sfințiți prin adevăr, ca să poată rezistamarii cercetări care va avea loc în cele din urmă, spre a stabili dacă suntpregătiți să intre în școala superioară din cer, să ajungă membri ai familiei

împărătești și copii ai Împăratului ceresc.[1152]

Ei trebuie să trăiască o viață consecventă. – Orice lucru își lasă amprentaasupra minții tinere. Copiii vă studiază înfățișarea, sunt influențați de tonulvocii și vă imită comportamentul. Tații și mamele irascibile îi învață pe copii lorniște lecții pe care, într-o perioadă ulterioară din viața lor, ar da lumea întreagă,ca să le poată dezvăța. Copiii trebuie să vadă în viața părinților aceaconsecvență care este în conformitate cu credința lor. Printr-o viață

consecventă și exercitarea stăpânirii de sine, părinții pot modela caracterul

copiilor lor.[1153]

Educați-i pe copii spre a fi lucrători pentru Hristos. – Aceia care sunt unițiprin legături de sânge au influența cea mai puternică unii asupra altora.Membrii familiei să manifeste bunătate și iubire duioasă. Cuvintele rostite șifaptele săvârșite să fie în conformitate cu principiile creștine. În felul acesta,căminul poate să fie o școală în care sunt pregătiți lucrători pentru Hristos.[483]

Căminul să fie considerat un loc sfânt… Să ne consacrăm lui Dumnezeu înfiecare zi din viața noastră. Astfel, putem să obținem un ajutor special șibiruințe zilnice. Crucea să fie purtată zi de zi. Să veghem asupra fiecărui cuvânt,pentru că suntem răspunzători față de Dumnezeu să reprezentăm caracterul lui

Hristos cât mai bine cu putință în viața noastră.[1154]

O greșeală fatală pe care o fac mulți. – Oare putem să ne educăm fiii șifiicele noastre pentru o viață de convenționalism respectabil, o viață pretinscreștină, dar căreia îi lipsește jertfirea de sine a lui Hristos, o viață pentru careverdictul Aceluia care este adevăr trebuie să fie „nu te cunosc”? Mii de oamenifac acest lucru. Ei se gândesc să le asigure copiilor lor binefacerile Evangheliei,în timp ce îi tăgăduiesc spiritul. Nu trebuie să se întâmple așa. Aceia careresping privilegiul tovărășiei cu Hristos în lucrare resping singura pregătire careîi face vrednici să fie părtași cu El la slava Sa. Ei resping pregătirea care oferăputere și noblețe de caracter în această viață. Mulți tați și mame, lipsindu-i pecopiii lor de crucea lui Hristos, au învățat prea târziu că îi lăsau pe mâinilevrăjmașului lui Dumnezeu și al omului. Ei le-au pecetluit ruina, nu numaipentru viața viitoare, ci și pentru cea de acum. Ispitele i-au biruit. Au crescut ca

un blestem pentru lume, ca durere și rușine pentru cei ce le-au dat viață.[1155]

Nu știm în ce domenii de activitate vor fi chemați copiii noștri să slujească.S-ar putea să-și petreacă viața în cercul căminului, să se angajeze în ocupațiileobișnuite ale vieții sau să plece ca învățători ai Evangheliei în țările păgâne, dartoți sunt chemați în aceeași măsură să fie misionari pentru Dumnezeu, slujitoriai harului către lume. Ei trebuie să primească o educație care îi va ajuta să stea

de partea lui Hristos, într-o slujire neegoistă.[1156] [484]Învățați-i să se bazeze pe ajutorul divin. – Dacă doriți ca fiii și fiicele

voastre să aibă capacități sporite de a face binele, învățați-i să se gândească lalumea viitoare. Dacă sunt învățați să se bazeze pe ajutorul divin în dificultățileși pericolele prin care trec, nu vor fi lipsiți de puterea de a-și birui pasiunea șide a-și ține în frâu ispitele interioare spre facerea răului. Legătura cu Izvorulînțelepciunii le va da lumina și puterea de a deosebi între bine și rău. Aceia caresunt înzestrați în acest fel vor ajunge puternici din punct de vedere moral șiintelectual, vor avea concepții mai clare și o judecată mai bună chiar și cu

privire la lucrurile trecătoare.[1157]

Mântuirea asigurată prin încredere. – Noi putem să avem mântuirea luiDumnezeu în familiile noastre, dar pentru aceasta trebuie să avem o încrederecontinuă în Dumnezeu. … Restricțiile pe care ni le impune Cuvântul luiDumnezeu sunt pentru binele nostru. Ele sporesc fericirea familiilor noastre șia tuturor celor din jurul nostru. Ele înnobilează preferințele noastre, nesfințesc judecata, aduc pace sufletească și, în cele din urmă, viața veșnică. …Îngerii slujitori vor rămâne în locuințele noastre și vor duce cu bucurie la cervestea bună cu privire la progresul nostru în viața religioasă, iar îngerul

raportor va alcătui un raport voios și fericit.[1158]

Duhul lui Hristos va fi o influență continuă în viața de familie. Dacă bărbațiiși femeile își vor deschide inima față de influența cerească a adevărului și aiubirii, aceste principii se vor revărsa asemenea unor râuri în deșert,înviorându-i pe toți să facă să apară prospețime acolo unde acum este doar

pustiire.[1159]

Copiii voștri vor duce mai departe influența prețioasă a educației din cămin.Prin urmare, lucrați în cercul familiei, în primii ani ai vieții copiilor, [485] iar eivor duce influența voastră în sala de clasă a școlii, și acea influență va fi simțită

de mulți alții. În felul acesta, Domnul va fi slăvit.[1160]

CAPITOLUL 75

SĂ-I CONDUCEMPE COPIII MICI LA HRISTOS

Cât de timpuriu pot copiii să ajungă creștini? – În copilărie, mintea esteimpresionată și modelată cu ușurință, și acesta este timpul când băieții și fetele

trebuie să fie învățați să-L iubească și să-L onoreze pe Dumnezeu.[1161]

Dumnezeu vrea ca orice copil de vârstă fragedă să fie copilul Său, să fieadoptat în familia Sa. Oricât de mici ar fi, copiii pot fi membri ai familieicredincioșilor și pot avea o experiență cât se poate de valoroasă. Ei pot avea oinimă blândă și dispusă să primească impresii durabile. Ei pot avea inima plinăde încredere și iubire față de Isus și pot trăi pentru Mântuitorul. Hristos va facedin ei mici misionari. Întregul curs al gândurilor lor poate să fie schimbat șipăcatul nu le va mai apărea drept ceva de dorit, ci ceva de ocolit și de urât.[1162]

Vârsta nu este importantă. – Un profesor de religie eminent a fost întrebatcândva cât de mare trebuie să fie un copil înainte de a exista o speranțărezonabilă de a fi creștin. Răspunsul a fost: „Vârsta nu are nici o legătură cuaceasta. Dragostea față de Isus, încrederea și liniștea sunt calități conforme cunatura copilului. Îndată ce poate să iubească și să se încreadă în mama lui,copilul poate să-L iubească pe Isus și să se încreadă în El ca Prieten al mameilui. Isus va fi prietenul Său iubit și onorat”.

În lumina acestei declarații demne de încredere, părinții pot fi prea precauțiîn a prezenta învățătura și exemplul pentru acei ochișori și acele simțuriascuțite? Religia noastră [487] trebuie să fie prezentată din punct de vederepractic. Ea este necesară în căminul nostru la fel de mult ca în casa deînchinare. Să nu fie nimic aspru, rece și respingător în comportamentul nostru,ci, prin bunătate și simpatie, să arătăm că avem o inimă caldă și iubitoare. Isussă fie Oaspetele onorat în cercul familiei. Să vorbim cu El, să aducem la El toatedificultățile noastre și să conversăm despre iubirea Sa, despre harul Său șidespre desăvârșirea caracterului Său. Ce lecție pot da zilnic părinții evlavioși,când aduc toate necazurile lor la Isus, Purtătorul poverilor, în loc de a se plângeși a fi iritați din cauza grijilor și încurcăturilor pe care nu le pot rezolva. Minteacelor mici poate fi învățată să se întoarcă spre Isus, așa cum floarea își întoarce

petalele deschise spre soare.[1163]

Dragostea lui Dumnezeu să fie prezentată în fiecare învățătură. – Primalecție pe care trebuie să o învețe copiii este că Dumnezeu este Tatăl lor. Aceastălecție trebuie să le fie prezentată încă din primii lor ani. Părinții să înțeleagăfaptul că sunt răspunzători față de Dumnezeu să-i familiarizeze pe copii lor cuTatăl ceresc… Faptul că Dumnezeu este dragoste să fie prezentat în fiecare

învățătură.[1164]

Tații și mamele trebuie să-i învețe pe cei mici, pe copii și pe tineri despre

iubirea lui Hristos. Primele șoapte ale bebelușului să fie despre Hristos.[1165]

Hristos să fie asociat cu toate învățăturile prezentate copiilor.[1166]

Încă din primii săi ani, copilul să fie familiarizat cu lucrurile lui Dumnezeu.Mama să le vorbească în cuvinte simple despre viața lui Hristos pe pământ. Maimult decât atât, să aducă în viața ei de zi cu zi învățăturile despre Mântuitorul.Să le arate copiilor ei, prin exemplul propriu, că viața aceasta este o pregătirepentru viața care va veni, o perioadă acordată făpturilor omenești spre a-șiforma [488] un caracter prin care vor obține dreptul de a intra în cetatea lui

Dumnezeu.[1167]

Ei au nevoie de mai mult decât unele observații ocazionale. – Copiilor șitinerilor noștri le-a fost acordată întru totul prea puțină atenție, iar ei au datgreș în a se dezvolta așa cum ar fi trebuit în viața creștină, deoarece membriibisericii nu i-au tratat cu duioșie și simpatie, dorind să facă progrese în viața

spirituală.[1168]

Când copiii sunt neglijați și trecuți cu vederea, Domnul nu este slăvit… Ei aunevoie de mai mult decât unele observații ocazionale, mai mult decât de uncuvânt de încurajare. Ei au nevoie de o muncă atentă, serioasă și cu rugăciune.Inima care este plină de dragoste și de simpatie va ajunge la inima tinerilor care

sunt, în aparență, neglijenți și fără speranță.[1169]

Isus spune: „Educați-i pe acești copii pentru Mine”. – Părinții să sestrăduiască să înțeleagă faptul că trebuie să-i educe pe copiii lor pentru curțilelui Dumnezeu. Când sunt binecuvântați să aibă copii, este ca și când Hristos i-ar pune în brațele lor și ar spune: „Educați-i pe acești copii pentru Mine, ca săstrălucească în curțile lui Dumnezeu”. Unul dintre primele sunete care trebuie

să le atragă atenția copiilor este Numele lui Isus, și încă din primii ani să fieînvățați să îngenuncheze pentru rugăciune. Mintea lor să fie plină de istorisiriledespre viața Domnului, iar imaginația lor să fie încurajată să descrie slava lumii

care va veni.[1170]

Ei pot să aibă o experiență creștină în copilărie. – Ajutați-i pe copiii voștrisă se pregătească pentru locașurile pe care Hristos a plecat să le pregăteascăpentru aceia care Îl iubesc. Ajutați-i să împlinească scopul lui Dumnezeupentru ei. Educația voastră să fie de așa fel, încât să-i ajute să fie o cinste pentruAcela care a murit spre a le asigura viața veșnică în [489] Împărăția luiDumnezeu. Învățați-i să răspundă la invitația: „Luați jugul Meu asupra voastră,și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnăpentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară”.[1171]

Fratele meu și sora mea, voi aveți de făcut o lucrare sfântă în educarea copiilorvoștri. Când sunt mici, inima și mintea lor sunt cele mai receptive pentruimpresiile bune… Învățați-i că au de îndeplinit o parte în lucrarea lui Dumnezeu

și au de obținut o experiență creștină chiar și în copilăria lor.[1172]

Dacă lucrarea de a călăuzi pașii copiilor pe calea neprihănirii, încă din primiilor ani, nu va fi ocupația principală a vieții părinților, copiii vor alege calea

greșită în locul celei drepte.[1173]

Ascultarea de bunăvoie este testul convertirii. – Oare să nu-i învățăm pecopiii noștri că ascultarea de bunăvoie de Dumnezeu dovedește dacă aceia carepretind a fi creștini sunt cu adevărat creștini? Domnul spune exact ce

intenționează, în fiecare cuvânt pe care îl rostește.[1174]

Legea lui Dumnezeu este temelia reformei. – Legea lui Dumnezeu trebuiesă fie mijlocul de educație în familie. Părinții au obligația cea mai solemnă de atrăi în ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu, stabilind pentru copiii lor unexemplu de integritate strictă…

Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. Noi trebuie să-iprezentăm lumii în propoziții clare și distincte nevoia de a asculta de Legea Sa.Marea mișcare de reformă trebuie să înceapă în cămin. Ascultarea de Legea luiDumnezeu este marele imbold spre hărnicie, economie, demnitate și o relație

echitabilă între oameni.[1175]

Învățați-i pe copii Legea lui Dumnezeu. – I-ați învățat voi pe copii sărespecte poruncile lui [4 9 0 ] Dumnezeu încă din frageda lor copilărie?...Trebuie să-i învățați să-și formeze un caracter asemănător celui divin, pentru caDomnul Hristos să li se poată descoperi. El este doritor să li Se descoperecopiilor. Noi știm lucrul acesta din istoria lui Iosif, a lui Samuel, a lui Daniel și atovarășilor lui. Nu putem noi să înțelegem din raportul vieții lor ce așteaptă

Dumnezeu de la copii și tineri?[1176]

Părinții… au obligația față de Dumnezeu de a-i prezenta pe copii înaintea Sapregătiți de la o perioadă foarte timpurile să primească o cunoaștere inteligentă

cu privire la ce înseamnă a fi un urmaș al lui Isus Hristos.[1177]

Mărturia unui copil convertit. – Religia îi ajută pe copii să studieze mai bineși să îndeplinească o lucrare cu mai multă credincioșie. O fetiță de doisprezeceani exprima, într-o modalitate simplă, dovada că era o creștină. „Nu mi-aplăcut să studiez, ci doar să mă joc. Eram leneșă la școală și adesea lipseam dela ore. Acum, învăț bine fiecare lecție, ca să-I plac lui Dumnezeu. La școală,când profesorii nu mă urmăreau, eram răutăcioasă și îi făceam pe copii să râdă.Acum, vreau să-I plac lui Dumnezeu, comportându-mă bine și respectândlegile școlii. Acasă, eram egoistă, nu îmi plăcea să fac treburi gospodărești și măsupăram când mama mă chema de la joacă pentru a o ajuta în munca ei. Acum,este o adevărată bucurie pentru mine să o ajut pe mama în orice fel și să-i arăt

că o iubesc”.[1178]

Fiți atenți la amânare. – Părinților, voi trebuie să începeți să-i disciplinați pecopiii voștri încă de când sunt foarte mici, pentru ca, în cele din urmă, să poatăajunge creștini… Aveți grijă cum îi legănați să doarmă în groapa pieirii, avândideea greșită că nu sunt destul de mari ca să dea socoteală, nu sunt suficient demari ca să se pocăiască de păcatele lor și să-L mărturisească pe Domnul

Hristos.[1179]

Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari [491] pentru adiscuta cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învățați pe copiii voștri având învedere vreun timp în viitor, când ei vor fi suficient de mari ca să se pocăiască șisă creadă adevărul. Dacă sunt învățați corespunzător, chiar copiii cei mai micipot avea concepții corecte cu privire la starea lor păcătoasă și la Planul de

Mântuire prin Isus Hristos.[1180]

Atenția mi-a fost spre numeroasele făgăduințe prețioase raportate pentru ceicare Îl caută pe Mântuitorul încă de când sunt tineri. Eclesiastul 12,1: „Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și nuse apropie anii când vei zice: ‘Nu găsesc nici o plăcere în ei’”. Proverbe 8,17: „Euiubesc pe cei ce Mă iubesc și Mă caută cu tot dinadinsul”. Marele Păstor al luiIsrael încă spune: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărățiacerurilor este a unora ca ei”. Învățați-i pe copii că anii copilăriei sunt cei mai

buni ani pentru a-L căuta pe Domnul.[1181]

Îndrumați din fragedă copilărie și până la tinerețe. – A-i îngădui unuicopil să-și urmeze impulsurile firești înseamnă a-i îngădui să se degradeze și săajungă iscusit în facerea răului. Rezultatele educației greșite încep să se vadă încopilărie. Temperamentul egoist se dezvoltă încă de timpuriu, iar când tânărulajunge la maturitate, păcatul crește. Copiii cărora li s-a îngăduit să meargă pecalea aleasă de ei sunt o mărturie continuă împotriva neglijenței părintești. Oasemenea cale spre decădere poate să fie împiedicată doar înconjurându-i cuinfluențe care vor contracara răul. Încă din fragedă copilărie și până la tinerețe,

și de la tinerețe la maturitate, un copil trebuie să fie influențat spre bine.[1182]

Pregătiți-i pe copii pentru încercările viitoare. – Părinți, puneți-vă oîntrebare solemnă: „Ne-am educat noi [492] copiii în așa fel încât să se supunăautorității părintești și i-am învățat noi să asculte de Dumnezeu, să-L iubeascăși să privească Legea Sa, ca fiind călăuza supremă a comportamentului și avieții? I-am educat noi spre a fi misionari pentru Hristos? Să trăiască făcândbinele?” Părinți credincioși, copiii voștri vor fi nevoiți să dea lupte decisivepentru Domnul în ziua conflictului, iar atunci când vor câștiga biruințe pentruPrințul păcii, ei vor triumfa pentru ei înșiși. Totuși, dacă nu au fost crescuți întemere de Domnul, dacă nu-L cunosc pe Hristos, nu au legătură cu cerul, ei nuvor avea putere morală și vor ceda în fața autorităților lumești care au îndrăznitsă se înalțe mai presus de Dumnezeul cerurilor, instituind un sabat fals în locul

Sabatului lui Iehova.[1183]

CAPITOLUL 76

PREGĂTIREA PENTRU A AJUNGEMEMBRU AL BISERICII

O pregătire echilibrată. – Învățarea copiilor trebuie să se desfășoare așa cuma poruncit Dumnezeu. Să fie educați cu răbdare, atenție, perseverență și milă.Toți părinții au obligația de a le oferi copiilor lor o educație fizică, mintală șispirituală. Cerințele lui Dumnezeu să le fie prezentate mereu copiilor. Acestaeste un lucru esențial.

Educația fizică pentru dezvoltarea trupului este mult mai ușor de realizatdecât educația spirituală.

Cultivarea sufletului, care conferă curăție și noblețe gândurilor și o influențăplăcută în cuvinte și fapte, cere un mare efort. Pentru a dezrădăcina mereuorice motiv rău din grădina inimii este nevoie de răbdare.

Educația spirituală să nu fie neglijată în nici o situație. Să-i învățăm pe copiiinoștri lecțiile minunate ale Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca prin acestea săpoată ajunge să-L cunoască. Să-i ajutăm să înțeleagă faptul că nu trebuie să facănici un rău. Învățați-i pe copii să facă dreptate și să fie corecți. Spuneți-le că nule puteți îngădui să meargă pe o cale rea. Înfățișați-i înaintea lui Dumnezeu, latronul harului, în Numele Domnului Isus Hristos. Spuneți-le că Isus trăieștespre a face ispășire pentru ei. Încurajați-i să-și formeze caractere modelate după

chipul divin.[1184]

Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Hristos este fundamentală. – Educațiaspirituală să nu fie neglijată în nici o situație, pentru că „frica de Domnul esteînceputul înțelepciunii” (Psalmi 111,10). [494] Unii așază educația pe aceeași

treaptă cu religia, dar adevărata educație este însăși religia.[1185]

Definiți experiența religioasă practică. – Părinții creștini trebuie să fiepregătiți să le prezinte copiilor lor o învățătură practică în experiența religioasă.Dumnezeu cere această lucrare de la tine, iar dacă dai greș în a o îndeplini, îțineglijezi datoria. Învață-i pe copiii tăi cu privire la metodele alese deDumnezeu pentru a-i disciplina și cu privire la condițiile succesului din viațacreștină. Învață-i că nu pot să-I slujească lui Dumnezeu și, în același timp, săaibă mintea ocupată de o grijă exagerată pentru lucrurile acestei vieți, dar nu-ilăsa să cultive gândul că nu trebuie să muncească și că pot să-și petreacă timpul

în lenevie. Cuvântul lui Dumnezeu este clar în privința aceasta.[1186]

Cunoașterea lui Dumnezeu. – A-L cunoaște pe Dumnezeu este viațaveșnică. Îi învățați voi acest lucru pe copiii voștri? Sau îi învățați să corespundăstandardului lumii? Vă pregătiți voi pentru casa pe care Dumnezeu vi-opregătește?... Învățați-i pe copiii voștri despre viața, moartea și înviereaMântuitorului. Învățați-i să studieze Biblia… Învățați-i să-și formeze caracterecare vor dura de-a lungul veacurilor veșniciei. Trebuie să ne rugăm ca niciodatămai înainte ca Dumnezeu să-i păzească și să-i binecuvânteze pe copiii noștri.[1187]

Învățați-i pe copii despre pocăința zilnică și despre iertare. – Nu esteesențial ca toți să fie în stare să precizeze cu certitudine când au fost iertatepăcatele lor. Copiii să fie învățați că greșelile lor trebuie să fie aduse la Isus încădin fragedă copilărie. Învățați-i să-I ceară iertare zilnic pentru orice greșealăfăcută și spuneți-le că Isus ascultă rugăciunea simplă a inimii pocăite și că îi vaierta și îi va primi, [495] așa cum i-a primit pe copiii care au fost aduși la El

când era pe pământ.[1188]

Prezentați o învățătură temeinică. – Aceia care au înțeles adevărul, ausimțit importanța lui și au avut o experiență în lucrurile lui Dumnezeu trebuiesă le prezinte copiilor o învățătură temeinică. Copiii să fie familiarizați cu mariistâlpi ai credinței noastre, cu motivele pentru care suntem adventiști de ziua așaptea – de ce suntem chemați, așa cum au fost chemați copiii lui Israel, să fimun popor deosebit, o națiune sfântă, separată și distinctă de toți ceilalți oamenide pe fața pământului. Aceste lucruri trebuie să le fie explicate copiilor într-unlimbaj simplu, ușor de înțeles și, pe măsură ce cresc, lecțiile să fie potrivite cucreșterea capacității lor, până când temeliile adevărului sunt puse adânc și

amplu.[1189]

Prezentați învățături scurte și frecvente. – Cei care se ocupă cu învățareacopiilor și a tinerilor ar trebui să evite remarcile plictisitoare. Prezentările scurteși la subiect vor avea o influență benefică. Dacă este mult de spus, împărțițimaterialul în mai multe prezentări concise. Câteva remarci interesante, spusedin când în când, vor fi mai folositoare decât dacă prezentați toată învățătura odată. Cuvântările lungi obosesc mintea tinerilor. Prea multă vorbire îi vadetermina chiar să deteste învățăturile spirituale, tot așa cum mâncatul pestemăsură împovărează stomacul și scade apetitul, provocând dezgustul față de

mâncare.[1190]

Serile sunt un timp prețios. – Căminul trebuie să fie o școală, și nu un locde muncă monotonă. Serile să fie considerate ca un timp prețios, care va fi

dedicat educării copiilor pe calea neprihănirii.[1191]

Reamintiți făgăduințele lui Dumnezeu. – Trebuie să-L recunoaștem peDuhul Sfânt ca luminător al nostru. Duhului Sfânt [496] Îi place să Se adresezecopiilor și să le descopere frumusețile și bogățiile Cuvântului. Făgăduințelerostite de Marele Învățător vor captiva simțurile și vor înviora sufletul copiluluioferindu-i o putere spirituală divină. În mintea lor receptivă, se va dezvolta ofamiliarizare cu lucrurile sfinte, care va fi ca o baricadă împotriva ispitelor

vrăjmașului.[1192]

Faceți plăcută învățătura religioasă. – Copiilor trebuie să li se ofereînvățătura religioasă încă din primii ani. Aceasta nu ar trebui să le fie prezentatăîntr-un spirit de condamnare, ci într-un spirit de voie bună și fericire. Mameletrebuie să vegheze continuu, ca nu cumva asupra copiilor lor să vină ispita într-o formă pe care să nu o recunoască. Părinții să-i apere pe copiii lor prinînvățături plăcute și înțelepte. În calitate de prietenii cei mai buni ai acestorcopii lipsiți de experiență, ei trebuie să-i ajute în lucrarea biruinței, pentru că afi biruitori înseamnă totul pentru ei. Să considere că scumpii lor copilași, carecaută să facă binele, sunt membri mai tineri ai familiei Domnului și să aibă uninteres viu de a-i ajuta să meargă pe calea ascultării de Dumnezeu. Cu uninteres plin de iubire, părinții să-i învețe zi de zi ce înseamnă a fi copii ai luiDumnezeu și a-și supune voința în ascultare de El. Învățați-i că ascultarea deDumnezeu cuprinde în sine ascultarea de părinți. Aceasta trebuie să fie olucrare zilnică și de fiecare oră. Părinților, vegheați și rugați-vă, faceți din copii

prietenii voștri.[1193]

Prezentați învățăturile spirituale în îndeplinirea sarcinilor din cămin. –Dumnezeu le-a dat părinților și profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii și petineri în direcția aceasta, iar ei pot să primească învățături spirituale din fiecarefaptă a vieții lor. În timp ce [497] îi educăm spre a-și forma obiceiurilecurățeniei fizice, trebuie să-i învățăm că Dumnezeu dorește ca ei să fie curațiatât la inimă, cât și la trup. În timp ce mătură o cameră, ei pot să învețe cumcurăță Domnul inima. Ei nu vor închide ușile și ferestrele spre a lăsa în cameră

vreo substanță curățitoare, ci vor deschide larg ușile și ferestrele, și, cu un efortsârguincios, vor îndepărta tot praful. Tot așa, ferestrele impulsurilor și alesentimentelor trebuie să fie larg deschise către cer, iar praful egoismului și alfirii pământești să fie îndepărtat. Harul lui Dumnezeu trebuie să măture prinodăile minții, și fiecare element al naturii trebuie să fie curățit și vitalizat deDuhul lui Dumnezeu. Dezordinea și lipsa de rânduială în îndatoririle zilnicevor duce la uitarea de Dumnezeu, o evlavie de formă în mărturisirea decredință și ruptă de realitate. Noi trebuie să veghem și să ne rugăm, ca nucumva să ne uităm la formă și să pierdem esența.

O credință vie ar trebui să străbată experiențele vieții de fiecare zi ca niște fire

de aur, prin săvârșirea micilor îndatoriri.[1194]

Educarea inimii versus educația din cărți. – Este bine ca tinerii să simtă cătrebuie să atingă cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Noi nu vomîngrădi o educație căreia Dumnezeu nu i-a pus nici o limită. Totuși, realizărilenoastre nu vor avea nici o valoare, dacă nu vor fi folosite pentru cinstea luiDumnezeu și binele omenirii. Dacă nu este o treaptă spre atingerea unorscopuri mai înalte, cunoașterea noastră este fără valoare…

Educația inimii este mai importantă decât educația dobândită din cărți. Estebine, chiar esențial, să dobândim cunoștința lumii în care trăim, dar, dacăpierdem din atenție veșnicia, vom ajunge la o cădere din care nu ne vom mai

putea reveni niciodată.[1195] [498]Beneficii reciproce. – Copiii noștri sunt proprietatea Domnului. Ei au fost

cumpărați cu un preț. Gândul acesta să fie motivul principal al eforturilornoastre pentru ei. Metodele cele mai pline de succes pentru a asigura mântuirealor și pentru a-i feri de ispită sunt acelea de a-i învăța continuu din Cuvântul luiDumnezeu. Pe măsură ce vor învăța împreună cu copiii lor, părinții vorconstata că propriul progres în cunoașterea adevărului va fi mai rapid.Necredința va dispărea, credința și activitatea vor crește, siguranța și încrederea

se vor adânci, pe măsură ce vor continua să-L cunoască pe Domnul.[1196]

Cum pot părinții să fie niște pietre de poticnire. – Ce exemplu le dațicopiilor voștri? Ce fel de rânduială aveți în casă? Copiii voștri ar trebui să fieeducați spre a fi buni, atenți cu ceilalți, amabili, ușor de corectat și, mai presusde orice, spre a respecta lucrurile religioase și pentru a simți importanța

cerințelor lui Dumnezeu.[1197]

Dacă mijloacele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru călăuzirea fiecăreifamilii sunt folosite în temere de El și cu iubire, băieții și fetele pot să dea pe fațăde timpuriu o evlavie adâncă și echilibrată. Ei vor demonstra valoarea uneieducații și discipline corecte. Totuși, impresiile lăsate de cuvintele educatoruluiasupra minții copilului sunt contracarate adesea de cuvintele și faptele părinților.Inima sensibilă a copiilor, chiar dacă este îndărătnică, va fi impresionată adeseade adevăr, dar, de multe ori, sunt ispitiți prin intermediul tatălui și al mamei, șicad pradă capcanelor lui Satana. Dacă părinții nu cooperează, este aproapeimposibil ca picioarele copiilor să fie așezate pe căi sigure. Sentimentele rele,exprimate de părinți neînțelepți, sunt piedica principală în calea unei convertiri

adevărate printre copii.[1198] [499]Trăiți în armonie cu rugăciunile voastre. – „Dacă rămâneți în Mine, și dacă

rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da”. Prezentațiaceastă făgăduință când vă rugați. Aveți privilegiul de a veni la El cu oîndrăzneală sfântă. Când Îi cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa săstrălucească asupra noastră, El ne va auzi și ne va răspunde. Totuși, noi trebuiesă trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Dacă trăim contrar lor, ele nu aunici o valoare. Am văzut un tată care, după ce citea un pasaj din Scriptură și seruga, adesea, aproape îndată ce se ridica de pe genunchi, începea să-i certe pecopii. Cum putea Dumnezeu să răspundă la rugăciunea pe care o făcuse? Dacă,după ce îi ceartă pe copiii săi, un tată se roagă, oare rugăciunea aceea le facebine copiilor? Nu, cu excepția faptului că este o rugăciune de mărturisire a

păcatului înaintea lui Dumnezeu.[1199]

Când sunt copiii pregătiți pentru botez? – Să nu le îngăduiți copiilor voștrisă presupună că ei nu sunt copiii lui Dumnezeu, până când nu ajung suficient demari spre a fi botezați. Botezul nu-i face pe copii să fie creștini, și nici nu-iconvertește. El este doar un semn exterior, care arată că înțeleg faptul că trebuiesă fie copii ai lui Dumnezeu, prin faptul că își recunosc credința în Isus Hristos

ca Mântuitor al lor și vor începe să trăiască pentru Hristos.[1200]

Părinții ai căror copii doresc să fie botezați au o lucrare de făcut, atât în ceprivește cercetarea de sine, cât și în instruirea cu credincioșie a copiilor lor.Botezul este rânduiala cea mai sfântă și mai însemnată, iar semnificația lui

trebuie să fie înțeleasă pe deplin. Ea înseamnă pocăință de păcat și începutulunei vieți noi în Isus Hristos. Nu trebuie să se manifeste nicio grabă necuvenităpentru a primi botezul. Atât părinții, cât și copiii să-și facă bine socotelile. Cândsunt de acord cu botezarea copiilor lor, părinții [5 0 0 ] se angajează cusolemnitate să fie niște ispravnici credincioși pentru acești copii, spre a-i călăuziîn formarea caracterului lor. Ei își iau angajamentul de a-i apăra cu un interesdeosebit pe acești miei ai turmei, așa încât să nu dezonoreze credința pe care oau…

Când a sosit perioada cea mai fericită a vieții lor, când copiii Îl iubesc cutoată inima pe Hristos și doresc să fie botezați, trebuie să fie tratați cucredincioșie. Înainte de a primi botezul, întrebați-i dacă scopul principal alvieții lor este acela de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneți-le cum săînceapă. Primele lecții înseamnă foarte mult. Învățați-i cu simplitate cum săîndeplinească primele lucrări de slujire pentru Dumnezeu. Faceți ca lucrarea săfie cât mai ușor de înțeles cu putință. Explicați-le ce înseamnă a renunța la eiînșiși pentru Domnul, a face exact ce poruncește Cuvântul Său, fiind sfătuiți de

părinții lor creștini.[1201]

Datoria părinților după botez. – După o lucrare conștiincioasă, dacă suntețimulțumiți cu modalitatea în care copiii voștri înțeleg semnificația convertirii șia botezului și, dacă sunt convertiți, să fie botezați. Totuși, repet, mai întâipregătiți-vă voi înșivă să lucrați ca niște păstori credincioși spre a călăuzi pecalea îngustă a ascultării pașii lipsiți de experiență. Dumnezeu trebuie să-i ajutepe părinți să le ofere copiilor lor un exemplu corect de iubire, amabilitate șiumilință creștină și să se consacre pe deplin lui Hristos. Dacă sunteți de acordcu botezul copiilor voștri, iar apoi îi lăsați să facă tot ce doresc, fără a simți nicio datorie deosebită de a le păstra picioarele pe calea cea dreaptă, și dacă ei îșipierd credința, curajul și interesul pentru adevăr, voi înșivă sunteți cei

răspunzători.[1202]

Dumnezeu vă cere să-i învățați pe copii pentru a-i pregăti să fie membri aifamiliei regale, copii ai Împăratului ceresc. Cooperați cu Dumnezeu, lucrând cusârguință pentru [501] mântuirea lor. Dacă greșesc, nu-i certați. Nu-i tachinați,spunându-le că au fost botezați, și totuși fac greșeli. Nu uitați că ei au mult de

învățat cu privire la datoriile unui copil al lui Dumnezeu.[1203]

Pregătirea pentru adunările speciale. – În această privință este o lucrare pe

care familiile trebuie să o îndeplinească înainte de a veni la adunările noastresfinte. Pregătirea pentru mâncare și îmbrăcăminte să aibă o importanțăsecundară, dar cercetarea inimii să înceapă acasă. Rugați-vă de trei ori pe zi și,asemenea lui Iacov, fiți insistenți. Căminul este locul în care trebuie să-L găsițipe Isus, iar apoi să-L luați cu voi la adunare. Cât de prețioase vor fi orelepetrecute acolo. Totuși, cum puteți să vă așteptați să simțiți prezența Domnuluiși să vedeți manifestarea puterii Sale, dacă pregătirea individuală pentru acesttimp este neglijată?

Pentru binele vostru, pentru Hristos și pentru ceilalți, lucrați în cămin.Rugați-vă așa cum nu v-ați rugat niciodată. Zdrobiți-vă inima înaintea luiDumnezeu. Puneți-vă casa în rânduială. Pregătiți-i pe copiii voștri pentru aceaocazie. Învățați-i că nu este așa de important să apară îmbrăcați în hainefrumoase, pe cât este de important să apară înaintea lui Dumnezeu cu mâini șiinimi curate. Îndepărtați orice obstacol care ar putea să fie în calea lor – toateneînțelegerile care au fost între ei, sau între ei și voi. Dacă procedați așa, vețiinvita prezența Domnului în căminul vostru, iar îngerii sfinți vă vor însoți laadunare, iar lumina și prezența lor vor îndepărta întunericul îngerilor răi.[1204]

Semănați semințele adevărului cu credință. – Lucrarea semănătorului esteo lucrare a credinței. El nu poate înțelege taina germinației și a creșteriiseminței, dar are încredere în mijloacele prin care Dumnezeu face ca vegetația[502] să înflorească. El își aruncă sămânța, așteptându-se să o adune înmulțităîntr-o recoltă bogată. Tot așa, părinții și învățătorii trebuie să lucreze,

așteptându-se la o recoltă de la semințele pe care le seamănă.[1205]

Noi ar trebui să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra semințeisemănate, iar convingerea dată de Duhul Sfânt va pune stăpânire chiar și pe ceimicuți. Dacă exercităm credința în Dumnezeu, vom fi făcuți în stare să-iconducem la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aceasta este olucrare de cea mai mare însemnătate pentru membrii mai tineri ai familiei

Domnului.[1206]

SECȚIUNEA A XVIII-A

MENȚINEREA EXPERIENȚEI RELIGIOASECAPITOLUL 77

BIBLIA ÎN CĂMINBiblia este o carte multilaterală. – Prin diversitatea de stiluri și subiecte,

Biblia are ceva care să stârnească interesul fiecărei minți și să facă apel la fiecareinimă. În paginile ei, se găsește cea mai veche istorie, biografiile cele maiapropiate de viața reală, principiile de guvernare a statului, principiile deadministrare a bunurilor – principii pe care înțelepciunea omenească nu le-aegalat niciodată. Ea conține filozofia cea mai adâncă, poezia cea mai delicată șisublimă, cea mai emoționantă și mai plină de pasiune. Scrierile biblice suntinfinit superioare ca valoare operei oricărui autor, chiar și când se credecontrariul, dar când sunt privite în relația cu marele lor gând central, ele au unorizont incomparabil mai mare, de o valoare infinit mai mare. Privit în luminaacestei idei, fiecare subiect are o semnificație nouă. În adevărurile declarate cucea mai mare simplitate sunt implicate principii care sunt tot așa de înalte ca și

cerul și cuprind veșnicia.[1207]

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de mărgăritare prețioase ale adevărului, iarpărinții trebuie să le scoată din cufărul lor și să le prezinte copiilor lor înadevărata lor strălucire… În Cuvântul lui Dumnezeu, aveți o vistierie din careputeți să scoateți comori prețioase și să vă îmbogățiți pentru orice lucrare bună.[1208]

În Biblie, Dumnezeu oferă o masă bogată. – Prin faptul că ne oferăprivilegiul de a studia Cuvântul Său, Domnul ne-a pus înainte o masă bogată.Multe sunt beneficiile care derivă din hrănirea cu Cuvântul Său, reprezentat deEl ca fiind carnea și sângele Său, duhul și viața Sa. Când ne împărtășim [506]din Cuvântul Său, puterea noastră spirituală sporește, iar noi creștem în har șiîn cunoașterea adevărului. Se formează și se consolidează obiceiuri alestăpânirii de sine. Nedesăvârșirile copilăriei – capriciile, încăpățânarea,egoismul, cuvintele pripite, faptele pătimașe – toate dispar, iar în locul lor se

dezvoltă darurile maturității creștine.[1209]

Învățăturile frumoase ale povestirilor și parabolelor Bibliei și învățăturacurată și simplă a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu sunt hrana spiritualăpentru voi și copiii voștri.

Oh, ce lucrare se află în fața voastră! Vreți voi să o îndepliniți cu dragoste șitemere de Dumnezeu? Vreți voi să intrați în legătură cu Dumnezeu, prin

Cuvântul Său?[1210]

Ea este standardul corectitudinii. – Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fieprezentat cu înțelepciune pentru a influența mințile tinere și pentru a fistandardul corectitudinii, îndreptându-le greșelile, iluminându-le șicălăuzindu-le gândirea, iar acest fapt va fi mult mai eficient pentru stăpânireatemperamentului lor impulsiv, decât cuvintele aspre, care provoacă mânia.Acest fel de educare a copiilor pentru a corespunde standardului Bibliei va ceretimp, perseverență și rugăciune. Educarea trebuie să fie realizată, chiar dacă

unele lucruri din casă sunt neglijate.[1211]

Dacă sunt primite, adevărurile Bibliei vor înălța mintea de la cele pământeștiși josnice. Dacă acest Cuvânt al lui Dumnezeu ar fi prețuit așa cum ar trebui,atât tinerii, cât și cei în vârstă ar avea un spirit al dreptății și o tărie a

principiilor, care i-ar face în stare să se împotrivească ispitei.[1212]

Sfântul lui Israel ne-a descoperit rânduielile și legile care trebuie să-iguverneze pe toți oamenii. Aceste porunci, despre care s-a spus că sunt „sfinte,drepte și bune”, trebuie să formeze standardul [507] tuturor lucrărilor dincămin. Orice îndepărtare de la ele este păcat, pentru că ele sunt temelia religiei

creștine.[1213]

Ea întărește intelectul. – Dacă Biblia ar fi fost studiată așa cum ar fi trebuit,oamenii ar fi ajuns să aibă un intelect puternic. Subiectele tratate în Cuvântullui Dumnezeu și simplitatea demnă a exprimării lui, temele nobile pe care leprezintă minții dezvoltă însușiri ale omului, care nu ar putea fi dezvoltate altfel.În Biblie, se deschide un teritoriu nelimitat pentru imaginație. Dupăcontemplarea marilor ei teme, cercetătorul va avea o gândire și simțăminte maicurate și mai nobile decât dacă ar fi petrecut timpul citind orice altă lucrare acărei origine ar fi fost doar omenească, ca să nu mai spunem nimic desprelucrările cu caracter superficial. Dacă tinerii neglijează izvorul cel mai înalt alînțelepciunii – Cuvântul lui Dumnezeu – mintea lor nu va reuși să ajungă ladezvoltarea ei cea mai nobilă. Motivul pentru care avem așa de puțini oamenicu o minte puternică și o moralitate stabilă și temeinică este acela că Dumnezeunu este temut și nu este iubit, iar principiile religiei nu sunt aplicate în viață așacum ar fi trebuit.

Dumnezeu dorește să folosim orice mijloc de cultivare și de întărire a

capacităților noastre intelectuale… Dacă Biblia ar fi fost citită mai mult, dacăadevărurile ei ar fi fost înțelese mai bine, am fi ajuns să fim niște oameni multmai luminați și mai inteligenți. Prin cercetarea paginilor ei, sufletul primește

putere.[1214]

Ea este temelia prosperității căminului, a societății și a națiunii. –Învățătura Bibliei are o influență vitală asupra prosperității omului în toaterelațiile din viața aceasta. Ea descoperă principiile care sunt piatra de temelie aprosperității – principii de care este legată [508] bunăstarea societății și caresunt apărarea familiei – principii fără de care nici un om nu poate să ajungăfolositor, fericit și onorat în viața aceasta, și nici nu poate spera să obțină viațaviitoare nemuritoare. Nu există nicio poziție în viață și nicio etapă a experienței

omenești, pentru care învățătura Bibliei să nu fie o pregătire esențială.[1215]

Cunoașterea Scripturilor este o apărare sigură. – Timotei cunoșteaScripturile din copilărie, iar cunoștința lui a fost o apărare sigură pentru elîmpotriva influențelor rele care îl înconjurau și a ispitei de a alege plăcerea șisatisfacția egoistă înaintea datoriei. De o asemenea apărare au nevoie toți copiiinoștri. Părinții și ambasadorii lui Hristos au datoria de a se asigura că propriii

copii primesc o învățătură corespunzătoare din Cuvântul lui Dumnezeu.[1216]

Plăcerea de a citi Biblia nu este firească. – Tinerii sunt necunoscători șilipsiți de experiență, iar plăcerea de a citi Biblia și dragostea de adevărurile eisfinte nu vin de la sine. Dacă nu se depun eforturi pentru a ridica în jurul lorbariere care să-i apere de înșelătoriile lui Satana, el îi va supune ispitelor sale șiîi va face robi ai săi, după cum voiește. În primii ani, copiii trebuie să fie învățațisă cunoască Legea lui Dumnezeu și credința în Isus, Răscumpărătorul nostru,pentru curățirea de petele păcatului. Această credință trebuie să fie învățată zi

de zi, prin cuvânt și exemplu.[1217]

Îndeosebi tinerii neglijează studiul Bibliei. – Atât cei în vârstă, cât și tineriineglijează Biblia. Ei nu fac din ea studiul lor, regula lor de viață. Îndeosebitinerii se fac vinovați de această neglijare. Mulți dintre ei găsesc timp să citeascăalte cărți, dar cartea care arată calea spre viața veșnică nu este studiată zilnic.Povestirile ieftine sunt citite cu atenție, în timp ce [509] Biblia este neglijată.Această Carte este ghidul nostru spre o viață mai nobilă și mai sfântă. Tinerii ardeclara că este cartea cea mai interesantă pe care au citit-o vreodată, dacă

imaginația lor nu ar fi fost pervertită prin lectura ficțiunilor.Din cauză că neglijează izvorul cel mai înalt de înțelepciune, Cuvântul lui

Dumnezeu, mintea tinerilor nu reușește să atingă dezvoltarea ei cea mai nobilă.Faptul că suntem în lumea făcută de Dumnezeu, că ne aflăm în prezențaCreatorului, că suntem făcuți după chipul Său, că El veghează peste noi, neiubește și ne ocrotește – acestea sunt teme minunate pentru meditație. Cel careîși deschide mintea și inima pentru analizarea acestor subiecte nu va găsi

plăcere în subiecte mărunte și lipsite de importanță.[1218]

Desconsiderarea manifestată de părinți este reflectată de copii. – Chiar decând sunt încă destul de mici, copiii observă, iar dacă părinții arată că nu facdin Cuvântul lui Dumnezeu călăuza și sfătuitorul lor, dacă desconsideră soliilecare le sunt adresate, același spirit nepăsător de „Nu-mi pasă, fac tot ce vreau” va

fi manifestat de copiii lor.[1219]

Așezați Cuvântul pe locul său onorat. – În calitate de popor care a avut omare lumină, noi trebuie să avem obiceiuri și o vorbire nobilă în viața defamilie și în tovărășiile noastre. Așezați Cuvântul pe locul său onorat, caîndrumător al familiei. Cuvântul să fie considerat un sfătuitor în oricedificultate, standardul fiecărei practici. Vor frații și surorile mele să fie convinșică nici un suflet nu va fi vreodată cu adevărat prosper în cercul familiei, dacăadevărul lui Dumnezeu, înțelepciunea neprihănirii, nu conduce? Tații șimamele să depună toate eforturile pentru a renunța la obiceiul leneș de a privislujirea lui Dumnezeu ca pe o povară. Puterea adevărului trebuie să aibă o

influență sfințitoare în cămin.[1220] [510]Părinți, prezentați-le copiilor voștri îndrumările conținute în Cuvântul sfânt

al lui Dumnezeu, oferindu-le învățătură după învățătură, puțin aici, puțin acolo.Aceasta este lucrarea pe care v-ați angajat să o faceți când ați fost botezați. Niciun lucru lumesc să nu vă împiedice să faceți această lucrare. Faceți tot ce vă stăîn putere pentru a salva sufletul copiilor voștri, fie că sunt os din oasele voastreși carne din carnea voastră, fie că au ajuns membri ai familiei voastre prin

adopție.[1221]

Faceți din Biblie manualul căminului. – Părinți, dacă îi veți educa pe copiiivoștri spre a-I sluji lui Dumnezeu și spre a face binele în lume, faceți din Bibliemanualul vostru. Ea prezintă vicleniile lui Satana. Ea este marele înălțător al

neamului omenesc, cel care mustră și corectează relele morale, detectorul carene face în stare să deosebim adevărul de minciună. Indiferent ce s-ar învăța înfamilie sau la școală, Biblia să aibă primul loc, fiind marele educator. Dacă i seacordă acest loc, Dumnezeu este onorat și va lucra pentru voi convertireacopiilor voștri. În această carte sfântă, se află o mină bogată de adevăr șifrumusețe, iar părinții trebuie să se învinuiască singuri, dacă nu o fac să fie

foarte interesantă pentru copiii lor.[1222]

„Stă scris” – a fost singura armă pe care a folosit-o Hristos când ispititorul avenit cu amăgirile lui. Învățarea adevărului biblic este lucrarea cea mai mare pecare poate să și-o asume orice părinte. Prezentați-le copiilor adevărul cu oatitudine plăcută și fericită, ca și când le-ar fi adresat de Dumnezeu. În calitate depărinți, voi puteți fi o pildă pentru copii, manifestând în viața de zi cu zi răbdare,bunătate și iubire și legându-i de inima voastră. Nu-i lăsați să facă tot ce vor, ciarătați-le că lucrarea voastră este să practicați Cuvântul lui Dumnezeu și să-i

creșteți în temere de Domnul.[1223] [511]Studiați sârguincios și sistematic. – În familia voastră, respectați un

program de studiu. Neglijați orice lucru trecător…, dar nu uitați să vă hrănițisufletul cu pâinea vieții. Rezultatele bune ale unei ore sau chiar ale uneijumătăți de oră pe zi, dedicate unui studiu voios al Cuvântului lui Dumnezeu,sunt imposibil de estimat. Faceți din Biblie propriul interpret, adunând tot cespune cu privire la un anumit subiect în ocazii și în contexte diferite. Nu văîntrerupeți ora de studiu pentru solicitări sau vizitatori. Dacă vin în timpulstudiului, invitați-i să ia parte la el. Faceți să se vadă că voi considerați studiulpentru a obține o cunoaștere a lui Dumnezeu mai important decât câștigurile

sau plăcerile lumii.[1224]

Dacă studiem Biblia cu sârguință și rugăciune în fiecare zi, vom înțelege

zilnic un adevăr frumos, într-o lumină nouă, clară și convingătoare.[1225]

Toți să învețe lecțiile Școlii de Sabat. – Școala de Sabat le oferă părinților șicopiilor o ocazie de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, pentru a beneficiade Școala de Sabat, atât părinții, cât și copiii trebuie să consacre timp pentrustudiul lecției, căutând să obțină o cunoaștere deplină a faptelor prezentate și aadevărurilor spirituale pe care aceste fapte sunt menite să le înfățișeze.Îndeosebi pe copii, trebuie să-i facem să înțeleagă importanța căutării

semnificației depline a pasajului biblic aflat în studiu.Părinți, stabiliți zilnic un timp pentru a studia cu copiii lecția Școlii de Sabat.

Dacă este nevoie, renunțați mai degrabă la o vizită decât să sacrificați timpuldedicat lecțiilor istoriei sfinte. Părinții, asemenea [512] copiilor, vor beneficiade pe urma acestui studiu. Cele mai importante pasaje ale Scripturii, referitoarela lecție, trebuie să fie memorizate, nu ca o obligație, ci ca un privilegiu. Laînceput, memoria poate fi deficitară, dar prin exercițiu ea va ajunge tot maibună și, după un timp, vă va face plăcere să rețineți cuvintele adevărului. Acest

obicei se va dovedi ajutorul cel mai valoros pentru creșterea spirituală.[1226]

Părinții să considere că datoria de a-i învăța pe copiii lor poruncile și cererilelui Dumnezeu, precum și profețiile, este o datorie sfântă. Ei trebuie să-i educepe copiii lor acasă și ei înșiși să manifeste interes față de lecțiile Școlii de Sabat.Prin faptul că studiază cu copiii, ei arată că acordă importanță adevăruluiexprimat în lecții și contribuie la formarea unui gust pentru cunoașterea Bibliei.[1227]

Nu fiți mulțumiți cu o cunoaștere superficială. – Importanța străduinței dea cunoaște bine Scripturile cu greu poate fi estimată. „Insuflată de Dumnezeu”,capabilă „să dea înțelepciunea care duce la mântuire” și să-l facă pe „omul luiDumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2Timotei 3,15-17), Biblia este cea mai nobilă solicitare a atenției noastre, pline derespect. Nu trebuie să ne mulțumim cu o cunoaștere superficială, ci să căutămsă aflăm pe deplin înțelesul cuvintelor adevărului, pentru a sorbi adânc din

spiritul Scrierilor Sfinte.[1228]

Aplicați învățăturile la experiența copilului. – Când îi învățăm pe copiidespre Biblie, putem câștiga mult, observând înclinația minții lor, lucrurile decare sunt interesați, și stârnindu-le curiozitatea de a vedea ce are Biblia de spusdespre ele. Cel care ne-a creat, cu aptitudinile noastre diferite, a oferit înCuvântul Său câte ceva pentru fiecare. Când elevii văd că lecțiile Bibliei [513] seaplică propriilor vieți, învățați-i să o considere ca fiind un sfătuitor…

Biblia are o plinătate, o tărie și o profunzime a semnificației, care suntinepuizabile. Încurajați-i pe copii și pe tineri să caute atât comorile gândirii, cât

și ale exprimării.[1229]

Fiecare trebuie să studieze pentru sine. – Mamele și tații au oresponsabilitate mare față de copiii lor. Acei părinți care cred și studiază

Scripturile își vor da seama că trebuie să respecte poruncile lui Dumnezeu și cănu trebuie să trăiască în contradicție cu Legea Sa sfântă. La judecată, aceia careîngăduie cuiva, chiar și pastorului, să-i îndrume să desconsidere Cuvântul luiDumnezeu vor trebui să se confrunte cu rezultatul comportamentului lor.Părinții nu trebuie să încredințeze sufletul lor și pe al copiilor lor unui pastor, cilui Dumnezeu, pentru că sunt ai Săi prin creațiune și prin răscumpărare.Părinții să cerceteze Scripturile pentru ei înșiși, deoarece au un suflet de salvatsau de pierdut. Ei nu-și pot permite să depindă de un pastor pentru mântuire.

Să studieze adevărul pentru ei înșiși.[1230]

Faceți studiul Bibliei interesant pentru copii. – Tinerii să fie învățați să leplacă să studieze Biblia. Primul loc în gândurile și simțămintele noastre să-i fieacordat Cărții cărților, pentru că ea conține cunoașterea de care avem nevoie

mai presus de orice.[1231]

Pentru a face această lucrare, părinții înșiși trebuie să se familiarizeze cuBiblia… În loc de a le adresa cuvinte zadarnice și de a le spune povești ieftinecopiilor lor, le vor vorbi despre subiectele Bibliei. Cartea aceasta nu a fostdestinată numai pentru teologi. Ea a fost scrisă într-un stil simplu și clar pentrua corespunde înțelegerii oamenilor obișnuiți și, cu explicații [514] potrivite, omare parte din ea poate fi făcută să fie interesantă și folositoare chiar și pentru

copiii foarte mici.[1232]

Să nu credeți că Biblia va fi o carte plictisitoare pentru copii. Cu uninstructor înțelept, Cuvântul va ajunge să fie din ce în ce mai de dorit. El va fipentru copii ca pâinea vieții, care nu se învechește niciodată. În Biblie, se află oprospețime și o frumusețe care îi atrag și îi încântă pe copii și pe tineri. Ea esteca soarele care strălucește peste pământ, oferindu-și lumina și căldura, și totușinu se epuizează niciodată. Prin lecțiile din istoria și doctrina biblică, tinerii șicopiii vor afla că toate celelalte cărți sunt inferioare Scripturii. Ei pot găsi în

Biblie fântâna harului și a iubirii.[1233]

Părinți, învățătura pe care le-o dați copiilor voștri trebuie să fie simplă șiasigurați-vă că este înțeleasă cu claritate. Lecțiile pe care le învățați din Cuvânttrebuie să le prezentați minții lor tinere așa de clar, încât să le poată înțelege.Prin lecții simple din Cuvântul lui Dumnezeu și din propria experiență acopiilor, îi puteți învăța cum să-și conformeze viața celui mai înalt standard.

Chiar din copilărie și tinerețe, ei pot învăța să trăiască o viață atentă și serioasă,

care va aduce un seceriș bogat al binelui.[1234]

Prezentați ideile în modul cel mai atrăgător și folosiți metodele cele maibune. – Când a dat Cuvântul Său, Tatăl nostru ceresc nu i-a trecut cu vedereape cei micuți. În tot ce au scris oamenii, unde mai poate fi găsit ceva care săaibă o asemenea influență asupra inimii, ceva care să fie așa de bine adaptatpentru a stârni interesul celor mici, așa cum sunt povestirile biblice?

În aceste povestiri simple, pot să fie descoperite cu claritate marile principiiale Legii lui Dumnezeu. Prin ilustrațiile cel mai bine alese pentru puterea deînțelegere a copilului, părinții și profesorii pot începe foarte de timpuriu săîmplinească îndemnul lui Dumnezeu cu privire la poruncile Sale: „Să leîntipărești în [515] mintea copiilor tăi și să vorbești despre ele când vei fi acasă,când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deut. 6,7).

Folosirea parabolelor, a tablelor de scris, a hărților și a imaginilor va constituiun ajutor în explicarea acestor lecții și memorarea lor. Părinții și profesorii artrebui să caute neîncetat metode mai bune. Predarea învățăturilor Bibliei artrebui să fie făcută în modul cel mai atrăgător, folosind metodele cele mai bune

și cu eforturile cele mai serioase.[1235]

Biblia să fie călăuza voastră. – Dacă vreți să-i creșteți pe copii în temere șiascultare de Domnul, trebuie să faceți din Biblie călăuza voastră. Viața șicaracterul lui Hristos să fie prezentate drept model pentru ei. Când greșesc,citiți-le ce a spus Domnul cu privire la păcate asemănătoare. În această lucrareeste nevoie de o atenție continuă. Dacă este îngăduită de părinți și necorectatăde profesori, o singură trăsătură greșită poate să deformeze și să dezechilibrezeîntregul caracter. Învățați-i pe copii că trebuie să aibă o inimă nouă, că trebuiesă-și formeze gusturi noi și să fie inspirați de motive noi. Ei au nevoie deajutorul lui Hristos, să cunoască bine caracterul lui Dumnezeu, așa cum este

descoperit în Cuvântul Său.[1236]

CAPITOLUL 78

PUTEREA RUGĂCIUNIINevoia rugăciunii în familie. – Fiecare familie să se adune în jurul altarului ei

de rugăciune, înțelegând ca temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.Dacă sunt în lume oameni care au nevoie de puterea și încurajarea pe care o daureligia, atunci aceștia sunt cei răspunzători de educarea copiilor. Ei nu-și pot facelucrarea într-o modalitate bine primită de Dumnezeu, în timp ce exemplul lor dezi cu zi îi învață pe aceia care îi caută pentru călăuzire că pot să trăiască fărăDumnezeu. Dacă îi educă pe copiii lor pentru a trăi doar pentru viața aceasta, einu se vor pregăti pentru veșnicie. Copiii lor vor muri așa cum au trăit, adică fărăDumnezeu, iar părințiilor li se va cere socoteală pentru pierderea mântuirii lor.Tați și mame, trebuie să-L căutați pe Dumnezeu dimineața și seara la altarulfamiliei, ca să învățați cum să-i educați pe copiii voștri cu înțelepciune, duioșie și

iubire.[1237]

Închinarea în familie este neglijată. – Dacă a fost vreodată un timp cândfiecare casă trebuia să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum.Necredința și scepticismul predomină. Nelegiuirea abundă. Imoralitatea curgeprin curenții vitali ai sufletului, iar răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu semanifestă în viață. Robite de păcat, puterile morale se află sub tirania lui Satana.Sufletul ajunge jucăria ispitelor lui și, dacă nu se întinde un braț puternic caresă-l scape, omul merge acolo unde îl conduce arhirăsculătorul.

Cu toate acestea, în acest timp de primejdie îngrozitoare, unii care pretind căsunt creștini nu au un altar familial. Ei nu Îl cinstesc pe Dumnezeu în cămin șinu îi învață pe copiii lor să-L iubească și să se teamă de El. Mulți s-au despărțitde El așa de mult, încât se simt osândiți [518] când se apropie de El. Ei nu sepot apropia „cu deplină încredere de scaunul harului”, „înălțând mâini sfinte,fără mânie și fără îndoială” (Evrei 4,16; 1 Timotei 2,8). Ei nu au o legătură vie

cu Dumnezeu. Evlavia lor este doar o formă lipsită de putere.[1238]

Ideea că rugăciunea nu este importantă este una dintre înșelăciunile cele maipline de succes ale lui Satana pentru a ruina suflete. Rugăciunea estecomuniunea cu Dumnezeu, Izvorul înțelepciunii, al puterii, al păcii și al

fericirii.[1239]

Tragedia unui cămin fără rugăciune. – Nu știu niciun lucru care să-miaducă așa de multă tristețe cum o face un cămin fără rugăciune. Într-o

asemenea casă, nu mă simt în siguranță nici măcar o singură noapte și nu așrămâne, dacă nu ar fi pentru speranța de a-i ajuta pe părinți să-și dea seama denevoia lor și de neglijența lor tristă. Copiii arată rezultatul acestei neglijențe,

pentru că temerea de Dumnezeu nu se află în atenția lor.[1240]

Rugăciunea de formă nu este bine primită. – În multe cazuri, rugăciuneade dimineața și seara este doar cu puțin mai mult decât o simplă formalitate, orepetare monotonă, rece, de propoziții în care spiritul nevoii recunoștinței șisimțământul nevoii nu-și găsesc nici o exprimare. Domnul nu acceptă oasemenea slujire, dar nu va disprețui cererile unei inimi umile și ale unui spiritsmerit. Adevărata rugăciune este deschiderea inimii către Tatăl nostru ceresc,recunoașterea dependenței noastre depline, exprimarea nevoilor noastre și

omagiul iubirii pline de recunoștință.[1241]

Fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune. – Asemenea patriarhilordin vechime, aceia care declară că Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să ridice unaltar Domnului oriunde își înalță cortul… Tații și mamele să-și înalțe adeseainimile la Dumnezeu în cereri umile pentru ei și [519] pentru copiii lor. Tatăl,ca preot al familiei, să așeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și deseară, în timp ce soția și copiii se unesc cu el în rugăciune și laudă. Într-un

astfel de cămin, Isus va zăbovi cu plăcere.[1242]

Membrii fiecărei familii să nu uite că sunt aliați îndeaproape cu cerul.Domnul este deosebit de preocupat de familiile copiilor Săi de pe pământ.Îngerii aduc jertfe plăcute de tămâie pentru sfinții care se roagă. Prin urmare,rugăciunea fiecărei familii trebuie să se înalțe la cer atât dimineața, cât și seara,prezentându-I lui Dumnezeu meritele Mântuitorului. Dimineața și seara, Cerul

ia aminte la fiecare familie care se roagă.[1243]

Îngerii veghează asupra copiilor consacrați lui Dumnezeu. – Înainte de apleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie să se adune, iar tatăl, sau mamaîn absența tatălui, trebuie să se roage cu stăruință lui Dumnezeu să-i ocroteascăfamilia pe parcursul zilei. Veniți cu umilință, cu o inimă plină de duioșie,conștienți de pericolele și ispitele care vă așteaptă pe voi și pe copiii voștri.Aduceți-i la altar cu credință, implorând grija Domnului pentru ei. Îngeriislujitori îi vor ocroti pe copiii care sunt consacrați lui Dumnezeu în felul acesta.[1244]

Rugăciunile ridică un zid de apărare în jurul copiilor. – Dimineața,primele gânduri ale creștinului trebuie să fie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrulvremelnic și interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii să fieînvățați să respecte ora de rugăciune… Părinții creștini au datoria de a ridica unzid de apărare în jurul copiilor lor, rugându-se stăruitor și cu o credințăperseverentă, dimineața și seara. Ei trebuie să-i educe cu răbdare, învățându-i

cu bunătate și neobosit cum să trăiască pentru a fi pe plac lui Dumnezeu.[1245]

[520]Ore precise pentru închinare. – În fiecare familie ar trebui să fie stabilit un

timp pentru altarul de dimineața și cel de seara. Cât de bine este ca părinții să-iadune pe copii în jurul lor înaintea mesei de dimineață spre a-I mulțumiTatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul nopții și spre a-I cere ajutor,călăuzire și ocrotire pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca,atunci când vine seara, părinții și copiii să se adune încă o dată înaintea Lui

spre a-I mulțumi pentru binecuvântările zilei care a trecut![1246]

Nu vă lăsați conduși de circumstanțe. – Închinarea în familie să nu fiecondusă de circumstanțe. Nu trebuie să vă rugați ocazional, și să neglijațirugăciunea când aveți o zi de muncă încărcată. Dacă procedați așa, îideterminați pe copiii voștri să considere că rugăciunea nu are nicio importanțădeosebită. Rugăciunea înseamnă foarte mult pentru copiii lui Dumnezeu, iarjertfele de mulțumire ar trebui să se înalțe spre Dumnezeu dimineața și seara.Psalmistul spune: „Veniți să cântăm cu veselie Domnului, și să strigăm debucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să

facem să răsune cântece în cinstea Lui!”[1247]

Tați și mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitați să vă adunațifamilia în jurul altarului lui Dumnezeu. Cereți paza îngerilor sfinți în căminul

vostru. Amintiți-vă că iubiții voștri copii sunt expuși ispitelor.[1248]

În eforturile noastre de a asigura confortul și fericirea oaspeților, nu trebuiesă uităm de obligațiile pe care le avem față de Dumnezeu. Ora de rugăciune nutrebuie să fie neglijată pentru niciun motiv. Nu vorbiți și nu vă amuzați pânăcând ajungeți să fiți prea obosiți pentru a vă bucura de ora de rugăciune. A faceacest lucru înseamnă a-I oferi lui Dumnezeu o jertfă schilodită. Seara, devreme,când ne rugăm fără grabă și inteligent, [5 2 1 ] ar trebui să prezentăm

rugămințile noastre și să înălțăm vocile noastre în laude pline de fericire șirecunoștință la adresa lui Dumnezeu.

Toți cei care îi vizitează pe creștini să înțeleagă faptul că ora de rugăciune estecea mai prețioasă, cea mai sfântă și cea mai fericită oră din zi. Aceste ocazii derugăciune exercită o influență înălțătoare asupra tuturor celor care participă la

ele. Ele aduc pace și o odihnă binemeritată sufletului.[1249]

Copiii să respecte ora de închinare. – Copiii voștri ar trebui să fie educați săfie buni, atenți cu ceilalți, blânzi, ușor de îndemnat și, mai presus de toate, sărespecte lucrurile religioase și să înțeleagă importanța cerințelor lui Dumnezeu.Ei trebuie să fie învățați să respecte ora de rugăciune, să li se ceară să se scoaleîn fiecare dimineață pentru a fi prezenți la rugăciunea de dimineață a familiei.[1250]

Faceți ora de închinare interesantă. – Tatăl, care este preotul familiei, săconducă ora de închinare de dimineața și de seara. Nu există nici un motivpentru care închinarea să nu fie activitatea cea mai interesantă și mai plăcută dinviața familiei, iar dacă aceasta ajunge seacă și plictisitoare, Dumnezeu estedezonorat. Ocaziile de închinare ale familiei să fie scurte și inspiratoare. Nufaceți în așa fel încât copiii sau un alt membru al familiei să se simtă îngroziți deele, pentru că sunt obositoare și lipsite de interes. Când este citit un pasaj lung,urmat de explicații și de o rugăciune lungă, acest serviciu prețios ajunge să fieobositor, iar când se încheie, este o ușurare.

Preocuparea de a face ora de închinare cât se poate de interesantă ar trebui săfie scopul deosebit al fiecărui părinte. Prin puțină atenție și o pregătireminuțioasă a acestei ocazii, când venim în prezența lui Dumnezeu, închinareafamiliei poate să fie plăcută și plină de rezultate pe care numai veșnicia le vadescoperi. Tatăl să aleagă [522] un pasaj din Scriptură, care este interesant șiușor de înțeles, câteva texte vor fi suficiente pentru a oferi o lecție care poate săfie studiată și practicată pe parcursul zilei. Pot fi puse câteva întrebări, pot fifăcute câteva remarci serioase și interesante sau să fie relatată, ca ilustrație, oîntâmplare scurtă și la subiect. Să fie cântate cel puțin câteva versuri dintr-uncântec inspirator, iar rugăciunea să fie scurtă și la subiect. Cel care se roagă sănu amintească toate lucrurile posibile, ci să-și exprime nevoile în cuvinte

simple și să-L laude pe Dumnezeu cu recunoștință.[1251]

Stârnirea și dezvoltarea dragostei față de studiul biblic depind de folosirea

orei de închinare. Orele de închinare de dimineață și de seară ar trebui să fiecele mai plăcute și mai folositoare din toată ziua. Să se înțeleagă faptul că acesteore nu trebuie să fie tulburate, că nu trebuie să intervină gânduri lipsite debunătate, că părinții și copiii se adună pentru a se întâlni cu Isus și pentru acere prezența îngerilor sfinți în cămin. Serviciile de închinare să fie scurte șipline de viață, potrivite ocaziei și variate din când în când. Toți să participe lacitirea Bibliei, să învețe și să repete adesea Legea lui Dumnezeu. Interesulcopiilor va fi sporit, dacă li se va permite uneori să aleagă ei pasajul care va filecturat. Puneți-le întrebări în legătură cu pasajul și îngăduiți-le să punăîntrebări. Menționați orice lucru care va sluji la ilustrarea înțelesului lui. Cândperioada de închinare nu este prelungită, cei mici să ia parte la rugăciune și să

participe la cântare, chiar dacă vor cânta doar o strofă.[1252]

Rugați-vă cu claritate și inteligibil. – Învățați-i pe copii, prin propriulexemplu, să se roage cu o voce clară și inteligibilă. Învățați-i să nu stea cu capulpe scaun și să nu-și acopere fața cu mâinile. În felul acesta, ei pot să înalțe [523]

rugăciuni simple, repetând în cor Rugăciunea Domnească.[1253]

Influența muzicii. – Istoria cântecelor din Biblie este plină de indicii legatede folosul și beneficiile muzicii și ale cântecului. Adesea, muzica este pervertităspre a sluji scopurilor răului și, în felul acesta, ajunge să fie unul dintremijloacele cele mai amăgitoare ale ispitei. Totuși, dacă este folosită corect, eaeste un dar prețios de la Dumnezeu, menit să înalțe gândurile spre teme înalteși nobile, să inspire și să înalțe sufletul…

Ea este unul dintre mijloacele cele mai eficiente de a impresiona inima cuadevărul spiritual. Cât de adesea, memoria aduce în atenția sufletului apăsat șigata de disperare un cuvânt al lui Dumnezeu – demult, uitata povară a vreunuicântec din copilărie – iar ispitele își pierd puterea, viața primește un nou înțelesși un nou scop, iar curajul și bucuria sunt împărtășite și altor suflete!

Valoarea cântecului ca mijloc de educație să nu fie pierdută din vedereniciodată. Dacă veți cânta în cămin cântece plăcute și curate, vor fi mai puținecuvinte de critică și mai multe de voioșie, speranță și bucurie. Cântați în școală,iar elevii vor fi aduși mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor și maiaproape unul de altul.

Ca parte a serviciului divin, cântarea este tot așa de mult un act de închinareprecum este rugăciunea. De fapt, multe cântări sunt rugăciuni. Dacă este

învățat să-și dea seama de lucrul acesta, copilul se va gândi mai mult la sensul

cuvintelor pe care le cântă și va fi mai receptiv la influența lor.[1254]

Muzica instrumentală și vocală. – Seara și dimineața, adunați-vă împreunăcu copiii voștri pentru a vă închina lui Dumnezeu, citind din Cuvântul Său șicântând spre lauda Lui. Învățați-i pe copii să repete Legea lui Dumnezeu. Cuprivire la porunci, israeliții au fost [524] îndrumați astfel: „Să le întipărești înmintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca încălătorie, când te vei culca și când te vei scula”. În conformitate cu aceastăîndrumare, Moise i-a îndemnat pe israeliți să compună cântece pentrucuvintele Legii. În timp ce copiii mai mari cântau la instrumente, cei mai micimărșăluiau, cântând în cor cântecul poruncilor lui Dumnezeu. În anii de maitârziu, ei au păstrat în memorie cuvintele Legii pe care le învățaseră în copilărie.

Dacă a fost important ca Moise să transpună poruncile în cântec sfânt,pentru ca, în timp ce mărșăluiau prin pustie, copiii să poată învăța să cânteLegea vers cu vers, atunci cât de important este să-i învățăm pe copiii noștriCuvântul lui Dumnezeu! Să venim în ajutorul Domnului, învățându-i pe copiiinoștri să respecte poruncile până la ultima literă. Să facem tot ce ne stă înputere, ca să creăm o atmosferă plăcută în căminul nostru, pentru ca

Dumnezeu să poată fi prezent în el.[1255]

Ora de închinare specială pentru Sabat. – La altarul familiei [în Sabat] săparticipe și copiii. Toți să-și aducă Bibliile și fiecare să citească un verset saudouă. Apoi, să se cânte un imn cunoscut, urmat de rugăciune. Hristos ne-a datun model în acest sens. Rugăciunea Domnească nu a avut scopul de a firepetată ca o formulă, ci este o ilustrare cu privire felul cum trebuie să fierugăciunile noastre – simple, stăruitoare și cuprinzătoare. Printr-o rugăciunesimplă, spuneți-I Domnului nevoile voastre și exprimați-vă recunoștințapentru îndurările Sale. În felul acesta, Îl invitați pe Isus ca pe un oaspetebinevenit în casa și în inima voastră. Rugăciunile lungi și pentru subiecteîndepărtate nu-și au locul în familie. Ele fac ora de rugăciune să fie obositoare,în ciuda faptului că ar trebui să fie privită ca un privilegiu și o binecuvântare.

Faceți ocazia să fie plină de interes și bucurie.[1256] [525]Mai multă rugăciune înseamnă mai puțină pedeapsă. – Ar trebui să ne

rugăm lui Dumnezeu mai mult decât o facem. În rugăciunea pe care o facemîmpreună cu copiii noștri, și pentru ei, se află o mare putere și binecuvântare.

Când copiii mei greșeau, vorbeam cu ei cu bunătate, iar apoi mă rugam cu ei.După aceea, nu am constatat niciodată că este necesar să-i pedepsesc. Inima lorera sensibilizată și înduioșată de Duhul Sfânt care venea ca răspuns la

rugăciune.[1257]

Beneficiile rugăciunii în singurătate. – În orele de rugăciune în singurătate,din timpul vieții pe pământ, Isus a primit înțelepciune și putere. Tinerii săurmeze exemplul Său, căutând dimineața și seara un timp liniștit pentrucomuniune cu Tatăl lor din ceruri. Pe parcursul întregii zile, să-și înalțe inimacătre Dumnezeu. La fiecare pas pe care-l facem pe calea noastră, El spune:„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic:‘Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!’” (Isaia 41,13). Dacă ar putea învățacopiii noștri aceste lecții în primii lor ani, ce prospețime și putere, ce bucurie și

voioșie ar fi aduse în viața lor![1258]

Porțile cerului sunt deschise pentru fiecare mamă. – Când DomnulHristos a îngenuncheat pe malurile Iordanului, după botezul Său, și S-a rugatpentru omenire, cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu, asemenea unuiporumbel din aur curat, a înconjurat făptura Mântuitorului, iar din cer s-a auzito voce spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.

Ce semnificație are lucrul acesta pentru voi? El arată cerurile deschise pentrurugăciunile voastre. Voi sunteți primiți prin Cel Preaiubit. Porțile sunt deschisepentru fiecare mamă care își pune povara la picioarele Mântuitorului. El spunecă Domnul Hristos a îmbrățișat omenirea cu [526] brațul Său omenesc, iar cubrațul Său divin S-a prins de tronul Celui Infinit, unind omul cu Dumnezeu și

pământul cu cerul.[1259]

Rugăciunile mamelor creștine nu sunt desconsiderate de Tatăl tuturor, careL-a trimis pe Fiul Său pe pământ pentru a răscumpăra un popor care să fie alSău. El nu-Și va întoarce spatele față de cererile voastre, lăsându-vă pe voi și peai voștri în voia atacurilor lui Satana, în marea zi a conflictului final. Voi trebuiesă lucrați cu simplitate și credincioșie, iar Dumnezeu va întări lucrarea mâinilor

voastre.[1260]

CAPITOLUL 79

SABATUL – ZIUA CEA MAI PLĂCUTĂDesconsiderarea predominantă a Sabatului. – Mi-a fost arătat că foarte

mulți dintre părinții care mărturisesc a crede solia solemnă pentru acest timpnu și-au educat copiii pentru Dumnezeu. Ei nu au exercitat stăpânirea de sine șis-au supărat pe oricine a încercat să le pună restricții. Ei nu și-au adus zilniccopiii la altarul Domnului, cu credință vie. Multora dintre acești tineri li s-aîngăduit să calce porunca a patra, căutând satisfacerea plăcerilor lor în ziua ceasfântă a lui Dumnezeu. Ei nu au simțit nici o mustrare de conștiință, cândhoinăreau pe străzi în ziua Sabatului pentru propria distracție. Mulți mergacolo unde le place și fac tot ce le place, iar părinții lor se tem așa de mult că nule sunt pe plac, imitând atitudinea lui Eli, încât nu îndrăznesc să leporuncească.

În cele din urmă, acești tineri pierd orice respect pentru Sabat și nu au nici o

plăcere pentru adunările religioase sau pentru lucrurile sfinte și veșnice.[1261]

Ascultați primul cuvânt din porunca a patra. – „Adu-ți aminte” este așezatchiar la începutul poruncii a patra. Părinți, voi înșivă trebuie să vă aducețiaminte de ziua Sabatului, ca să o sfințiți. Dacă procedați așa, le oferiți copiilorvoștri învățătura corespunzătoare, iar ei vor respecta ziua sfântă a luiDumnezeu… În căminele noastre este nevoie de educație religioasă. SabatulDomnului să fie avut în atenție pe întregul parcurs al săptămânii, deoarece ziuaaceasta trebuie să fie dedicată slujirii lui Dumnezeu. Ea este o zi când mâiniletrebuie să se odihnească de munca lumească, în timp ce nevoile sufletului

trebuie să primească o atenție deosebită.[1262] [528]Atunci când ne aducem aminte de Sabat în felul acesta, lucrurilor trecătoare

nu li se va îngădui să se extindă peste cele spirituale. Nicio îndatorire careaparține celor șase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat. În cursulsăptămânii, energiile noastre nu vor fi istovite cu lucrări trecătoare, așa încât, înziua în care Domnul S-a odihnit, noi să fim prea obosiți pentru a ne angaja în

slujba Lui.[1263]

Vineri să fie ziua de pregătire. – Vinerea, pregătirea pentru Sabat să fieîncheiată. Asigurați-vă că toată îmbrăcămintea este pregătită și gătitul hraneieste încheiat. Ghetele să fie lustruite și baia să fie făcută. Acest lucru este posibil.Dacă faceți din el o regulă, puteți să-l realizați. Sabatul să nu fie folosit pentru

repararea hainelor, gătitul mâncării, căutarea de plăceri sau pentru oricare altăocupație lumească. Înainte de apusul soarelui, orice ocupație lumească să fielăsată deoparte și toate ziarele lumești să fie date la o parte. Părinți, explicați-lecopiilor voștri lucrarea voastră și scopul ei și puneți-i să ia parte la pregătirea

pentru a respecta Sabatul în conformitate cu porunca.[1264]

În multe familii, ghetele și pantofii sunt făcuți și lustruiți [în Sabat], și se facreparații la îmbrăcăminte, pentru că aceste toate aceste treburi mici nu au fostfăcute vinerea. Ei nu și-au „adus aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințească”…

Vinerea, îmbrăcămintea copiilor trebuie să fie pregătită. Pe parcursulsăptămânii, hainele trebuie să fie puse bine chiar de copii, sub îndrumareamamei, așa încât să le poată îmbrăca în liniște, fără încurcături și fără grabă și

cuvinte pripite.[1265]

Mai este și o altă lucrare care trebuie să primească atenție în ziua pregătirii.În ziua aceasta, trebuie să fie îndepărtate orice fel de neînțelegeri dintre [529]

frați, fie în familie, fie în comunitate.[1266]

Sabatul să fie început cu altarul familial. – Înainte de apusul soarelui,membrii familiei să se adune pentru a studia din Cuvântul lui Dumnezeu,pentru a cânta și a se ruga. Aici este nevoie de o reformă, deoarece mulți au fostneglijenți. Trebuie să ne mărturisim greșelile față de Dumnezeu și unul altuia.Să începem din nou, organizând lucrurile așa încât fiecare membru al familieisă poată fi pregătit să cinstească ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o și a

sfințit-o.[1267]

Orele Sabatului nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. – Dumnezeu ne-a dat șase zile în care să ne facem lucrarea și a păstrat doar una pentru Sine.Aceasta trebuie să fie o zi de binecuvântare pentru noi – o zi în care să lăsămdeoparte lucrurile trecătoare și să ne îndreptăm gândurile spre Dumnezeu și

spre cer.[1268]

Când începe Sabatul, trebuie să veghem asupra noastră, asupra faptelor șicuvintelor noastre, ca să nu-L jefuim pe Dumnezeu, folosind în interesulpropriu timpul care este în întregime al Său. Să nu ne îngăduim nici nouă, nicicopiilor noștri, să facem vreun fel de muncă pentru a ne câștiga existența sauorice ar fi putut fi făcut în cele șase zile de lucru. Vineri este ziua de pregătire.În această zi, timpul poate fi dedicat pregătirilor necesare pentru Sabat, dar și

gândurilor și discuțiilor despre el. Niciun lucru pe care cerul ar putea să-lprivească drept o călcare a sfântului Sabat nu trebuie să fie spus sau făcut înSabat. Dumnezeu ne cere nu numai să ne abținem de la munca fizică în Sabat,ci și să ne disciplinăm mintea spre a stărui asupra subiectelor sfinte. Porunca apatra este călcată realmente prin conversații [530] despre lucrurile lumești sauprin conversații ușuratice. A ne deda la flecării înseamnă a vorbi despre tot cene trece prin minte. Fiecare abatere de la ce este drept ne duce în robie și la

condamnare.[1269]

Timpul Sabatului este prea prețios pentru a fi petrecut dormind. –Nimeni să nu-și îngăduie să fie așa de absorbit de interesele trecătoare întimpul săptămânii și să ajungă așa de istovit de eforturile pentru câștigullumesc, încât, în Sabat, să nu mai aibă nici putere, nici energie pentru a-I slujilui Dumnezeu. Dacă ajungem incapabili să ne închinăm Lui în ziua Sa sfântă,noi Îl jefuim pe Domnul de lucrarea care I se cuvine. De asemenea, ne jefuimpe noi înșine, pentru că avem nevoie atât de căldura și bucuria tovărășiei, cât șide puterea care poate fi obținută din înțelepciunea și experiența celorlalți

creștini.[1270]

Orele prețioase ale Sabatului să nu fie irosite, rămânând în pat. În Sabat, dedimineață, familia ar trebui să se trezească mai devreme. Dacă se scoală preatârziu, are loc dezordine și grabă în pregătirea pentru gustarea de dimineață șipentru Școala de Sabat. Se manifestă grabă, îmbulzeală și nerăbdare. Caurmare, în familie apar simțăminte nesfinte. Sabatul profanat în felul acesta

ajunge să fie o povară, iar sosirea lui este mai mult temută decât dorită.[1271]

Participați la închinarea publică împreună cu copiii. – Tații și mamele să leceară copiilor lor să participe la închinarea publică din Sabat și să le impunăaceastă regulă prin exemplul propriu. Asemenea lui Avraam, noi avem datoriade a porunci casei noastre să țină calea Domnului. Atât prin exemplu, cât șiprin învățătură, să întipărim în mintea copiilor importanța învățăturiireligioase. Toți aceia care au făcut legământul botezului s-au consacrat solemnîn slujba lui Dumnezeu. [531] Ei sunt obligați prin legământ să se așezeîmpreună cu copiii lor în poziția în care pot să primească toate încurajările și

îndemnurile posibile pentru viața de credință.[1272]

Când ne închinăm lui Dumnezeu, să nu considerăm că aceasta este o lucrare

împovărătoare. Sabatul Domnului trebuie să fie o binecuvântare atât pentrunoi, cât și pentru copiii noștri. Ei trebuie să privească Sabatul ca pe o zi plăcută,o zi pe care Dumnezeu a sfințit-o, și o vor privi așa, dacă sunt învățați

corespunzător.[1273]

Purtați îmbrăcăminte decentă în casa de închinare. – Mulți au nevoie deînvățături cu privire la felul în care trebuie vină la adunare pentru închinareadin Sabat. Ei nu trebuie să vină în prezența lui Dumnezeu în hainele obișnuitepe care le poartă în cursul săptămânii. Toți ar trebui să aibă un costum specialpentru Sabat, care să fie purtat când participă la serviciul divin în casa luiDumnezeu. Deși nu trebuie să ne conformăm modei lumești, să nu fimnepăsători cu privire la înfățișarea exterioară. Noi trebuie să fin curați și bineîngrijiți, însă fără podoabe. Copiii lui Dumnezeu să fie curați și pe dinafară și

pe dinăuntru.[1274]

Explicați-le copiilor predica din Sabat. – Pastorii sunt angajați într-olucrare solemnă și sfântă, dar cei care le ascultă au o responsabilitate la fel desfântă. Ei trebuie să asculte cu hotărârea de a urma învățătura care le estenecesară tuturor în vederea obținerii vieții veșnice. Fiecare ascultător să sestrăduiască să înțeleagă prezentarea adevărului Bibliei ca pe o solie a luiDumnezeu pentru el, care urmează să fie primită prin credință și aplicată înpractică în viața de zi cu zi. Părinții să le explice copiilor cuvintele rostite de laamvon, ca și ei să poată înțelege și să aibă cunoștința care, dacă este pusă în

practică, aduce pace și har îmbelșugat.[1275] [532]Pregătiți o masă de prânz deosebită. – Noi nu trebuie se pregătim pentru

Sabat o cantitate mai îmbelșugată sau un număr mai mare de feluri de mâncareca în alte zile. Dimpotrivă, hrana ar trebui să fie mai simplă și să se mănâncemai puțin, pentru ca mintea să poată fi limpede și puternică spre a înțelegelucrurile spirituale. Mâncarea peste măsură încețoșează creierul. Cele maivaloroase cuvinte pot fi auzite, dar nu pot fi apreciate, deoarece mintea estetulburată de o dietă necuvenită. Pentru că au mâncat peste măsură în Sabat,mulți au contribuit mai mult decât își închipuie la dezonorarea lui Dumnezeu.

Chiar dacă pregătitul mâncării trebuie să fie evitat în Sabat, nu e necesar sămâncăm hrană rece. Pe vreme rece, mâncarea pregătită cu o zi înainte trebuiesă fie încălzită. Mâncărurile, deși simple, să fie gustoase și atrăgătoare. Pregătițio mâncare care să fie socotită ca o delicatesă, ceva ce familia nu mănâncă în

fiecare zi.[1276]

Restul zilei este prețios. – Școala de Sabat și adunarea pentru serviciul divinocupă numai o parte din Sabat. Partea care îi rămâne familiei poate să fie făcutăpartea cea mai sfântă și cea mai prețioasă a orelor Sabatului. Părinții trebuie să

petreacă o mare parte din timpul acesta împreună cu copiii lor.[1277]

Plănuiți o lectură și o conversație potrivite. – Sabatul să fie petrecut în așafel, încât să fie ziua cea mai plăcută și binecuvântată a săptămânii…

Părinții pot și trebuie să le acorde atenție copiilor lor, citindu-le pasajele celemai atrăgătoare din istoria Bibliei, educându-i să respecte ziua Sabatului și să opetreacă în conformitate cu porunca. Lucrarea aceasta nu poate să fieîndeplinită, dacă părinții nu simt nici o răspundere de a se interesa de copiii lor.Totuși, ei pot să facă din Sabat o plăcere, dacă se vor comporta corespunzător.Interesul copiilor poate fi [5 3 3 ] stimulat printr-o lectură bună sau princonversații despre mântuirea lor. Totuși, va fi nevoie de o educație. Inima fireascănu simte plăcere să se gândească la Dumnezeu, la cer sau la lucrurile cerești.Valul de spirit lumesc și înclinația spre rău trebuie să fie respinse continuu

pentru a lăsa să pătrundă lumina cerească.[1278]

Nu fiți indiferenți față de activitățile copiilor. – Am constatat că mulți sunt

indiferenți în ziua Sabatului și nu știu unde sunt copiii lor și ce fac.[1279]

Părinți, în Sabat, mai presus de orice, aveți grijă de copiii voștri. Nu leîngăduiți să calce ziua sfântă a lui Dumnezeu, jucându-se în casă ori afară. Prinfaptul că îi lăsați pe copii să calce Sabatul, voi înșivă îl călcați, iar dacă leîngăduiți copiilor voștri să hoinărească și să se joace în Sabat, Dumnezeu vă

consideră niște călcători ai Sabatului.[1280]

În aer liber împreună cu copiii. – Părinții își pot lua copiii în aer liberpentru a-L vedea pe Dumnezeu în natură. Ei le pot arăta florile și bobocii carese deschid, pomii înalți și firele frumoase de iarbă și pot să-i învețe căDumnezeu a făcut toate aceste lucruri în șase zile, iar în ziua a șaptea S-aodihnit și a sfințit-o. În felul acesta, părinții pot face legătura cu învățăturile pecare le prezintă copiilor lor, așa încât, atunci când vor vedea lucrurile dinnatură, își vor aduce aminte de Marele Creator. Gândurile lor vor fi purtate sprenatura făcută de Dumnezeu – spre creațiunea lumii noastre, când a fost pusătemelia Sabatului și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie.

Acestea sunt învățăturile care trebuie să fie întipărite în mintea copiilor.Să nu-i învățăm pe copiii noștri că nu trebuie să [534] fie fericiți în Sabat, că

este greșit să iasă afară. Oh, nu. Hristos Și-a dus ucenicii pe malul lacului înziua Sabatului și i-a învățat. Predicile Sale din Sabat nu au fost rostite

întotdeauna în încăperi.[1281]

Alte învățături din natură – parabolele. – Învățați-i pe copii să-L vadă peHristos în natură. Luați-i sub cerul liber, sub copacii falnici din grădină șiînvățați-i să vadă expresia iubirii Sale în toate lucrurile minunate ale creațiunii.Învățați-i că El a făcut legile care guvernează toate ființele vii, că El a făcut legipentru noi și că aceste legi sunt pentru fericirea și bucuria noastră. Nu-i obosițicu rugăciuni lungi și îndemnuri plictisitoare, ci, prin pilde din natură, învățați-i

să asculte de Legea lui Dumnezeu.[1282]

Prezentați o concepție corectă despre caracterul lui Dumnezeu. – Cumpot copiii să primească o mai bună cunoaștere despre Dumnezeu și mintea lorsă fie mai bine impresionată, decât petrecând o parte din timpul lor afară, nu lajoacă, ci însoțiți de părinții lor? Mintea lor tânără să fie pusă în legătură cuDumnezeu, în peisajul frumos al naturii, atenția lor să fie îndreptată spresemnele iubirii Lui față de om, în lucrurile create de El, iar ei vor fi atrași șiinteresați. Ei nu vor fi în pericolul de a asocia caracterul lui Dumnezeu cu tot ceeste aspru, ci, văzând lucrurile frumoase pe care le-a creat El pentru fericireaomului, vor fi conduși să-L vadă ca pe un Tată blând și iubitor. Ei vor înțelegecă interdicțiile și poruncile Sale nu sunt date doar pentru a-Și arăta puterea șiautoritatea, ci pentru că El are în vedere fericirea copiilor Lui. Când caracterullui Dumnezeu îmbracă aspectul iubirii, al bunăvoinței, frumuseții și atracției,[353] ei sunt atrași să-L iubească. Puteți să le îndreptați atenția spre păsărilefrumoase, care umplu văzduhul de ciripitul lor fericit, spre firele de iarbă,splendid colorate în desăvârșirea lor, care parfumează aerul. Toate acesteaproclamă iubirea și iscusința Maestrului ceresc și slava lui Dumnezeu.

Părinți, de ce să nu folosim lecțiile prețioase pe care ni le-a dat Dumnezeu încartea naturii, spre a le prezenta copiilor noștri o concepție corectă desprecaracterul Său? Cei care sacrifică simplitatea pentru modă și se țin departe defrumusețile naturii nu pot fi evlavioși. Ei nu pot să înțeleagă iscusința și puterealui Dumnezeu, așa cum sunt descoperite în lucrurile create de El. De aceea,inima lor nu este înviorată, nu tresaltă de iubire și interes și nu este plină de

venerație și respect când Îl văd pe Dumnezeu în natură.[1283]

O zi în care să trăim viața Edenului. – Valoarea Sabatului ca mijloc deeducație este mai presus de orice apreciere. Orice ar cere Dumnezeu de la noi,ne dă înapoi îmbogățit și transformat de propria slavă…

Atât Sabatul, cât și familia au fost instituite în Eden, iar ele sunt legateindisolubil în planul lui Dumnezeu. În această zi, mai mult ca în oricare alta, neeste cu putință să trăim viața din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membriifamiliei să fie asociați în muncă și studiu, în închinare și recreare, tatăl, ca preotal casei lui, iar mama și tata deopotrivă ca învățători și tovarăși ai copiilor lor.Rezultatele păcatului au schimbat condițiile de trai, împiedicând într-o maremăsură asocierea lor. Adesea, tatăl abia dacă vede fețele copiilor săi în cursulsăptămânii. El este aproape complet lipsit de ocazia de a fi împreună cu copiiisăi [536] și de a-i învăța. Dragostea lui Dumnezeu a pus o limită cerințelormuncii. El Își pune mâna milostivă asupra Sabatului. În ziua Sa, El păstreazăpentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura, și a membrilor familiei unii

cu alții.[1284]

Faceți din Sabat o plăcere. – Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie săfacă tot ce pot ca Sabatul să fie o plăcere, să fie sfințit și onorat. Ei nu pot facelucrul acesta, căutându-și plăcerea în păcat și distracții interzise. Totuși, pot săfacă mult pentru a înălța Sabatul în familiile lor și pentru a-l face să fie ziua ceamai interesantă din săptămână. Să consacrăm mai mult timp spre a-i face pecopiii noștri să înțeleagă importanța acestei zile. O schimbare va avea oinfluență fericită asupra lor. Putem să ne plimbăm cu ei în aer liber, să stăm cuei în crânguri și în lumina strălucitoare a soarelui și să oferim minții lorneliniștite o ocupație, conversând cu ei despre lucrările lui Dumnezeu,inspirându-le iubire și respect și atrăgându-le atenția asupra frumoaselorlucruri din natură.

Sabatul trebuie făcut așa de interesant în familiile noastre, încât revenirea luisăptămânală să fie salutată cu bucurie. Părinții nu pot înălța și cinsti mai bineSabatul în nicio altă modalitate, decât aceea de a căuta mijloace prin care să leîmpărtășească familiilor lor învățătura adevărată, să le stârnească interesul fațăde lucrurile spirituale, prezentându-le o concepție corectă despre caracterul luiDumnezeu și despre cerințele Sale, desăvârșirea caracterului creștin și obținerea

vieții veșnice.[1285]

Un climat potrivit pentru rugăciune și cântec. – La apusul soarelui,încheierea orelor sfinte să fie marcată de vocea rugăciunii și de imnul de laudă,[537] invitând prezența lui Dumnezeu în mijlocul grijilor unei săptămâni delucru.

În felul acesta, părinții pot face Sabatul să fie așa cum ar trebui, adică ziua ceamai plăcută a săptămânii. Ei îi pot face pe copii lor să considere Sabatul ca pe o

plăcere, ca fiind ziua zilelor, ziua cea sfântă și onorată a Domnului.[1286]

CAPITOLUL 80

RESPECTUL FAȚĂ DE CELE SFINTECalitatea prețioasă a respectului. – O altă calitate prețioasă, care ar trebui să

fie cultivată cu grijă, este respectul.[1287]

Educația și pregătirea tinerilor trebuie să aibă un asemenea caracter, încât săînalțe lucrurile sfinte și să încurajeze devotamentul deplin față de Dumnezeu șicasa Sa. Mulți dintre aceia care mărturisesc a fi copii ai Împăratului ceresc nu

prețuiesc cu adevărat sfințenia lucrurilor veșnice.[1288]

Dumnezeu trebuie să fie tratat cu respect. – Adevăratul respect față deDumnezeu este inspirat de un simțământ al infinitei Sale măreții și oconștientizare a prezenței Sale. Inima fiecărui copil ar trebui să fie impresionată

adânc de acest sentiment al prezenței Celui Infinit.[1289]

„Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților, și de temutpentru toți ceice stau în jurul Lui” (Psalmi 89,7).

Numele Său să fie respectat. – De asemenea, să se manifeste respect față deNumele lui Dumnezeu. Acest nume nu ar trebui să fie rostit niciodată cuușurință și neatenție. Chiar și în rugăciune, repetarea lui frecventă și inutilă artrebui să fie evitată. „Numele Lui este sfânt și copleșitor” (Psalmii 111,9). CândÎl rostesc, îngerii își acoperă fața. Cu cât respect ar trebui să-l pronunțăm noi,

care suntem căzuți și păcătoși![1290]

Cuvântul Său este sfânt. – Trebuie să manifestăm respect față de Cuvântullui Dumnezeu. Să arătăm respect față de volumul tipărit și să nu-l punemniciodată printre lucrurile de rând sau să-l mânuim neglijent. Scriptura să nufie citată în glumă sau [539] parafrazată pentru a sugera o vorbă de duh. „Oricecuvânt al lui Dumnezeu este încercat”, ca „un argint lămurit în cuptor de

pământ și curățit de șapte ori” (Proverbele 30,5; Psalmi 12,6).[1291]

Copiii să fie învățați să respecte fiecare cuvânt care iese din gura luiDumnezeu. Părinții să manifeste atenție față de Legea lui Dumnezeu înprezența copiilor lor, arătând că ascultă de ea, trăind ei înșiși sub conducerea luiDumnezeu. Dacă părinții sunt stăpâniți de un simțământ al sfințeniei Legii, ea

va schimba caracterul cu siguranță, convertind sufletul.[1292]

Locul pentru rugăciune – Dumnezeu Se află acolo. – În fiecare cămin

creștin, Dumnezeu să fie onorat prin jertfele de dimineață și de seară alerugăciunii și ale slavei. Copiii să fie învățați să respecte acest timp al rugăciunii.[1293]

Copilul ar trebui să fie învățat să considere ca fiind sfinte ora și loculrugăciunii, precum și serviciile divine publice, pentru că Dumnezeu este acolo.Când respectul este manifestat în atitudine și comportament, simțământul care

îl inspiră se va adânci.[1294]

Casa lui Dumnezeu – Templul Său sfânt. – Ar fi bine ca tinerii și ceivârstnici să studieze, să mediteze și să repete adesea acele cuvinte ale SfintelorScripturi, care arată cum ar trebui să fie privit locul marcat de prezența specialăa lui Dumnezeu.

„Scoate-ți încălțămintea din picioare”, i-a poruncit El lui Moise la rugul careardea, „căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exodul 3,5).

Iacov, după ce a văzut locul în care se aflau îngerii, a exclamat: „Cu adevărat,Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut... Aici este casa lui Dumnezeu, aicieste poarta cerurilor!” (Geneza 28,16.17). [540]

„Domnul, însă, este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea

Lui” (Habacuc 2,20).[1295]

Mulți… nu prețuiesc cu adevărat sfințenia lucrurilor veșnice. Aproape toți aunevoie să fie învățați cum să se comporte în casa lui Dumnezeu. Părinții nutrebuie numai să-i învețe pe copiii lor, ci și să le poruncească să intre în

sanctuar cu seriozitate și respect.[1296]

Vegheați împotriva neglijenței crescânde. – Din sfințenia care a fostatribuită sanctuarului pământesc, creștinii pot să învețe cum ar trebui săprivească locul în care Domnul Se întâlnește cu poporul Său. În obiceiurile șideprinderile oamenilor în legătură cu închinarea religioasă, a avut loc o mareschimbare, dar nu spre bine, ci spre rău. Lucrurile prețioase și sfinte, care neleagă de Dumnezeu își pierd foarte repede influența asupra minții și a inimiinoastre și sunt coborâte la nivelul lucrurilor obișnuite. Respectul pe careoamenii l-au avut din vechime pentru sanctuarul în care se întâlneau cuDumnezeu, în cadrul serviciilor sfinte, a dispărut în mare măsură. Cu toateacestea, Dumnezeu Însuși a rânduit serviciul Său, înălțându-l cu mult mai

presus de orice este de natură trecătoare.[1297]

Casa lui Dumnezeu este profanată adesea, iar Sabatul este călcat de copiiicelor care îl respectă. În unele cazuri, copiilor li se îngăduie chiar și să alerge înjurul casei, să se joace, să vorbească și să-și manifeste trăsăturile rele detemperament în adunările în care sfinții ar trebui să se închine lui Dumnezeuîn frumusețea sfințeniei. Locul care ar trebui să fie sfânt și unde ar trebui sădomnească o liniște sfântă, unde ar trebui să existe ordine, curățenie și umilințădeplină este făcut să fie un adevărat „Babilon”, un loc al confuziei. Acest fapteste suficient pentru a-L nemulțumi pe Dumnezeu și pentru a alunga prezența

Sa din adunările noastre.[1298] [141]Noi avem mai multe motive de respect, decât au avut evreii. – Este prea

adevărat faptul că respectul pentru Casa lui Dumnezeu aproape că s-a stins.Lucrurile și locurile sfinte nu mai sunt recunoscute, cele sfinte și înălțate numai sunt apreciate. Nu există oare o cauză pentru lipsa unei evlavii fierbinți înfamiliile voastre? Nu se întâmplă așa din cauză că stindardul înalt al religiei estelăsat să se târască prin praf? Dumnezeu a dat poporului Său din vechimeporunci și reguli perfecte și exacte. S-a schimbat oare caracterul Său? Nu este ElDumnezeul cel mare și puternic care conduce din înaltul cerurilor? Nu ar fioare bine pentru noi să citim adesea îndrumările pe care Dumnezeu Însuși le-adat evreilor, pentru ca noi, cei peste care strălucește lumina adevărului celuiplin de slavă, să urmăm exemplul lor de respect față de Casa Domnului? Noiavem motive abundente… să fim chiar mai serioși și mai respectuoși înînchinarea noastră decât au fost iudeii. Totuși, un vrăjmaș a fost la lucru pentru

a distruge credința noastră în sfințenia închinării creștine.[1299]

Biserica este sanctuarul comunității. – Casa este sanctuarul familiei,cămăruța sau dumbrava sunt locurile cele mai retrase pentru închinarepersonală, dar Casa de rugăciune este sanctuarul comunității. Trebuie să existereguli cu privire la timpul, locul și modalitatea de desfășurare a serviciului

divine.[1300]

Învățați-i pe copii să intre cu respect. – Părinți, înălțați standardulcreștinismului în mintea copiilor voștri. Ajutați-i să-L aibă pe Isus în experiențalor. Învățați-i să aibă cel mai mare respect pentru Casa lui Dumnezeu și săînțeleagă faptul că, atunci când intră în Casa Domnului, să intre cu inimasupusă și sensibilizată de gânduri ca acestea: „Dumnezeu este aici, aceasta esteCasa Sa. Eu trebuie să am gânduri curate și motive sfinte. Nu trebuie să am nici

un fel de mândrie, invidie, gelozie, bănuieli rele, [542] ură sau amăgire în inimamea, pentru că vin înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul în careDumnezeu Se întâlnește cu poporul Său și-l binecuvântează. Cel Preaînalt șiSfânt, care locuiește în veșnicie, privește asupra mea, îmi cercetează inima, îmi

citește până și cele mai tainice gânduri și fapte ale vieții”.[1301]

Copiii să rămână împreună cu părinții lor. – Simțul moral al celor care seînchină în Sanctuarul cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit,sfințit. Acest lucru a fost neglijat grav. Importanța lui a fost trecută cu vedereași, ca rezultat, dezordinea și lipsa respectului au ajuns predominante, iarDumnezeu a fost dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii și membrii,tații și mamele n-au avut concepții înalte cu privire la acest lucru, ce putemaștepta de la niște copii fără experiență? Ei sunt găsiți adesea în grupuri,departe de părinții care, de fapt, ar trebui să aibă grijă de ei. Cu toate că se aflăîn prezența lui Dumnezeu și ochii Lui privesc asupra lor, ei sunt ușuratici și

neserioși, șoptesc între ei și râd, sunt nerespectuoși și neatenți.[1302]

A fi serios și liniștit. – Să nu ai așa de puțin respect pentru casa și închinarealui Dumnezeu, încât să discuți cu unul și cu altul în timpul predicii? Dacă arputea să-i vadă pe îngerii lui Dumnezeu privindu-i, notând faptele lor, cei caresăvârșesc această greșeală s-ar umple de rușine și silă față de ei înșiși.Dumnezeu vrea ascultători atenți. Timpul în care oamenii dormeau a fost

momentul când dușmanul a semănat neghina.[1303]

Să nu ne purtăm ca și când am fi într-un loc obișnuit. – Locul în careDumnezeu Se întâlnește cu poporul Său ar trebui să fie sfânt, asemeneasanctuarului din vechime. Locul acela nu ar trebui să fie folosit [543] ca sală demese, ori birou de afaceri, ci doar pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu.Când fac școala în aceeași încăpere în care se adună spre a se închina în Sabat,copiii nu pot fi făcuți să simtă că locul este sfânt și că trebuie să intre plini derespect. Lucrurile sfinte și cele obișnuite sunt așa de amestecate, încât sunt greude deosebit.

Din acest motiv, sanctuarul consacrat lui Dumnezeu, să nu fie tratat ca un locobișnuit. Sfințenia lui să nu fie confundată cu simțămintele obișnuite, de zi cu zi,sau cu viața profesională. Când intră în sanctuar, închinătorii să manifeste unrespect solemn și să lase în urmă toate gândurile obișnuite și lumești, pentru căeste locul în care Dumnezeu Își descoperă prezența. Este camera de audiență a

marelui și veșnicului Dumnezeu. Prin urmare, mândria și pasiunea,neînțelegerea și orgoliul, egoismul și invidia, pe care Dumnezeu le consideră o

idolatrie, sunt nepotrivite într-un asemenea loc.[1304]

Să nu se manifeste un spirit de ușurătate. – Părinți, datoria voastră este să-ițineți pe copiii voștri într-o supunere deplină, stăpânindu-le toate pasiunile șitrăsăturile rele ale temperamentului. Dacă sunt aduși la adunare, copiilor să liexplice unde se află – că nu sunt acasă, ci în locul în care Dumnezeu Seîntâlnește cu poporul Său. Ei trebuie să stea liniștiți, să nu se joace, iarDumnezeu Își va întoarce fața spre voi, ca să vă întâlnească și să văbinecuvânteze.

Dacă în adunările sfinților este respectată ordinea, adevărul va avea un efectmai bun asupra tuturor celor care îl ascultă. Va fi încurajată o solemnitate așade necesară, iar adevărul va avea o putere care va atinge adâncimile sufletului.Astfel, nu îi va cuprinde amorțeala de moarte [544] pe cei care îl ascultă. Ceicredincioși și cei necredincioși vor fi influențați de adevăr. În unele locuri,chivotul lui Dumnezeu părea a fi înlăturat din biserică, pentru că poruncile lui

Dumnezeu fuseseră călcate, iar puterea lui Israel slăbise.[1305]

Ieșiți afară cu copiii care tulbură adunarea. – Copilul vostru trebuie să fieînvățat să asculte, așa cum se cuvine unor copii ai lui Dumnezeu. Dacă aceststandard este păstrat, cuvintele voastre vor avea importanță când copilul va fineliniștit în Casa lui Dumnezeu. Totuși, dacă nu poate fi stăpânit, dacă părințiisimt că efortul necesar este prea mare, copilul trebuie scos afară din bisericăîndată și să nu fie lăsat să abată atenția ascultătorilor, vorbind și alergând prinpreajmă. Dumnezeu este dezonorat din cauza neglijenței cu care părinții își

tratează copiii în biserică.[1306]

Lipsa de respect încurajată prin parada podoabelor. – Toți trebuie să fieînvățați să aibă îmbrăcămintea simplă, de bun gust, curată și în ordine, dar sănu poarte podoabe care sunt cu totul nepotrivite în sanctuar. Nu trebuie să aibăloc nici o etalare a podoabelor și a îmbrăcămintei, pentru că aceasta încurajeazălipsa de respect… Toate lucrurile aflate în legătură cu îmbrăcămintea ar trebuisă fie tratate cu strictețe, urmând îndeaproape rânduiala biblică. Moda a fostzeița care a dominat lumea de afară și adesea se strecoară singură în biserică.Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar părinții să

se gândească bine la acest subiect.[1307]

Arătați respect față de pastori – reprezentanții lui Dumnezeu. – Trebuie săse arate respect față de reprezentanții lui Dumnezeu – față de pastorii,învățătorii și părinții care sunt chemați să vorbească și să lucreze în locul Său.

El este onorat prin respectul arătat acestor persoane.[1308] [545]Ei [copiii] sunt foarte rar învățați că slujitorul Evangheliei este solul lui

Dumnezeu, că solia pe care o aduce este unul dintre mijloacele lui Dumnezeupentru salvarea sufletelor și că, pentru toți aceia care au privilegiul de a fi adușiîn legătură cu el, solia va fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre

moarte.[1309]

Nimic din ce este sfânt și aparține închinării lui Dumnezeu să nu fie tratat cuindiferență și nepăsare. Când este rostit Cuvântul vieții, ar trebui să vă amintițică ascultați vocea lui Dumnezeu prin slujitorul pe care l-a desemnat. Nupierdeți aceste cuvinte din cauza neatenției. Dacă le ascultați, ele ar putea să vă

păzească pașii, ca să nu rătăcească pe cărări greșite.[1310]

Responsabilitatea părinților critici. – Părinți, aveți grijă ce fel de exemplu șice idei le transmiteți copiilor voștri. Mintea lor este maleabilă, iar impresiile seformează foarte repede și ușor. Cu privire la serviciile de la sanctuar, dacăvorbitorul are o lipsă, un defect, temeți-vă să-l faceți cunoscut. Vorbiți numaidespre lucrarea bună pe care o face, despre ideile bune pe care le prezintă și pecare voi trebuie să le ascultați ca venind prin omul folosit de Dumnezeu. Sepoate vedea foarte repede de ce copiii sunt așa de puțin impresionați deprezentarea Cuvântului și de ce au așa de puțin respect pentru Casa lui

Dumnezeu. Educația lor a fost deficitară din acest punct de vedere.[1311]

Mințile delicate și sensibile ale tinerilor apreciază lucrarea slujitorilor luiDumnezeu, după felul în care părinții tratează acest subiect. Mulți capi defamilie fac din serviciul divin un subiect de critică acasă, aprobând unelelucruri și condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu pentruoameni este criticată, pusă sub semnul întrebării și făcută subiect de glumă.Numai cărțile cerului vor descoperi ce impresie este lăsată asupra tinerilor prinaceste comentarii ușuratice și nerespectuoase. [546] Copiii văd și înțeleg acestelucruri mult mai repede decât sunt părinții capabili să gândească. Simțurile lormorale sunt determinate la o predispoziție greșită, pe care timpul nu o va putea

schimba niciodată pe deplin. Părinții se plâng din cauza împietririi inimiicopiilor lor și a greutății cu care sensibilitatea lor morală este făcută sărăspundă cerințelor lui Dumnezeu. Totuși, cărțile din ceruri înregistrează totulși se poate vedea fără greș adevărata cauză a acestei situații. Părinții nu au fostconvertiți. Ei nu au fost în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lorobișnuite și înjositoare cu privire la sfințenia slujirii și a Sanctuarului luiDumnezeu au fost țesute în educația copiilor lor.

Nu se știe dacă o persoană care a fost ani de zile sub această influențăvătămătoare în educația din cămin va mai avea vreodată un respect și o înaltăconsiderație cu privire la slujitorii lui Dumnezeu și la instrumentele pe care Elle-a stabilit pentru salvarea sufletelor. Aceste lucruri trebuie să fie prezentate curespect, cu un limbaj corect și cu o sensibilitate deosebită, ca să le poți arătatuturor acelora cu care te asociezi că primești solia slujitorilor lui Dumnezeu ca

pe un mesaj personal din partea Lui.[1312]

Manifestați respectul, până când ajunge să fie un obicei. – Tinerii din acestveac au o mare nevoie să învețe să fie respectuoși. Sunt alarmată când văd cătinerii și copiii unor părinți religioși sunt așa de nepăsători cu privire la ordineași decența care trebuie să fie manifestate în Casa lui Dumnezeu. În timp ceslujitorii lui Dumnezeu le prezintă oamenilor cuvântul vieții, unii citesc, alțiișoptesc și râd. Ochii lor păcătuiesc, distrăgându-le atenția celor din jur. Dacăeste lăsat necorectat, acest obicei se va dezvolta și îi va influența și pe ceilalți.

Copiii și tinerii să nu simtă niciodată că [547] a fi indiferent și neatent înadunarea unde I Se aduce închinare lui Dumnezeu este un lucru de care să fiimândru. Dumnezeu vede fiecare cuvânt și fiecare faptă lipsită de respect, iaracestea sunt scrise în cărțile cerului. El spune: „Știu faptele tale”. Nimic nu esteascuns de ochii Săi cercetători. Dacă v-ați format într-o oarecare măsurăobiceiul de a fi neatenți și indiferenți în Casa lui Dumnezeu, depuneți toateeforturile pentru a-l corecta și dovediți că aveți respect de sine. Manifestați

respectul, până când va ajunge o parte din voi înșivă.[1313]

CAPITOLUL 81

COORDONAREAÎNTRE CĂMIN ȘI BISERICĂ

Începeți lucrarea harului în cămin. – Părinți, începeți lucrarea harului înbiserica din căminul vostru, comportându-vă în așa fel încât copiii voștri săvadă că voi cooperați cu îngerii. Asigurați-vă că sunteți convertiți în fiecare zi.Educați-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri pentru viața veșnică în Împărăția luiDumnezeu. Îngerii vor fi niște ajutoare puternice. Satana vă va ispiti, dar nucedați. Nu rostiți nici un cuvânt de care poate să profite vrăjmașul.

Adevărul este curat. Lăsați-l să locuiască în inima voastră. Hotărârea fiecăruimembru al familiei să fie: „Voi fi un creștin, pentru că în școala de aici trebuiesă-mi formez un caracter care să-mi acorde intrarea în școala superioară dinceruri. Trebuie să fac pentru alții așa cum doresc să îmi facă ei mie, deoarecenumai aceia care Îl descoperă pe Hristos în lumea aceasta pot să intre în curțiledin ceruri”.

Faceți căminul să fie cât mai mult cu putință asemenea cerului. Când seadună la altarul familial, membrii familiei să nu uite să se roage pentru oamenii

aflați în poziție de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu.[1314]

Aceia care își conduc familiile într-o modalitate corectă vor aduce în bisericăo influență a ordinii și a respectului. Ei vor reprezenta atributele milei și aledreptății ca fiind mână în mână. Le vor descoperi copiilor lor caracterul luiHristos. Legea bunătății și cea a iubirii nu vor face poruncile pe care leadresează să fie slabe [549] și lipsite de autoritate, iar cerințele lor vor fi

ascultate.[1315]

Familiile model alcătuiesc o biserică model. – Fiecare familie este obiserică pe care o conduc părinții. Prima atenție a părinților să fie acordatământuirii copiilor lor. Când tatăl și mama, ca preot și învățător al familiei, trecîntru totul de partea lui Hristos, în cămin va fi exercitată o influență bună.Această influență bună se va simți în biserică și va fi recunoscută de fiecarecredincios. Lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată într-o mare măsură, dincauza lipsei de evlavie și sfințire în cămin. Nici un om nu poate să exercite înbiserică o influență pe care nu o exercită în viața familiei și în relațiile

profesionale.[1316]

Comportamentul cuvenit în biserică se învață acasă. – Căminul este oșcoală în care toți pot învăța cum să se poarte în biserică. Dacă toți suntmembri ai familiei împărătești, în viața de familie se va manifesta o politețeadevărată. Fiecare membru al familiei va căuta să facă din cămin un loc plăcutpentru toți ceilalți. Îngerii lui Dumnezeu, care le slujesc moștenitorilormântuirii, vă vor ajuta să faceți din familia voastră un model al familiei cerești.Dacă în cămin este pace, va fi pace și în biserică. Această experiență prețioasăadusă în biserică va fi mijlocul de a inspira o dragoste plină de bunătate unulfață de altul. Certurile vor înceta. Adevărata politețe creștină se va vedea întremembrii bisericii. Lumea va cunoaște că au fost cu Isus și au învățat de la El. Ceinfluență ar avea biserica asupra lumii, dacă toți membrii ar trăi ca niște creștini

adevărați![1317] [550]De ce este slăbiciune în biserică. – Mulți par să creadă că lipsa de curăție

din biserică și iubirea de plăceri tot mai mare sunt din cauza lipsei lucrăriipastorale. Este adevărat că biserica trebuie să aibă pastori și îndrumătoricredincioși. Pastorii trebuie să lucreze cu seriozitate pentru tinerii care nu s-auconsacrat lui Hristos și, de asemenea, pentru alții care, deși își au numele scrisîn registrul bisericii, sunt lipsiți de evlavie și de Hristos. Pastorii își pot facedatoria cu credincioșie și bine, și totuși nu va avea prea multă valoare, dacăpărinții își neglijează lucrarea. Lipsa de putere din biserică este cauzată de lipsade creștinism în viața de cămin. Până când părinții nu-și vor asuma lucrarea, vafi dificil ca tinerii să fie conștientizați de datoria lor. Dacă religia domnește încămin, ea va fi adusă și în biserică. Părinții care își fac lucrarea pentruDumnezeu au o mare influență spre bine. Când le pun restricții copiilor lor șicând îi încurajează, crescându-i în temere de Domnul, părinții sunt obinecuvântare pentru semenii lor. Biserica este întărită prin lucrarea lor

credincioasă.[1318]

Părinții neglijenți nu pot înălța biserica. – Dacă în viața de familie esteîngăduită neascultarea, inima copiilor va fi plină de împotrivire față deconducerea lui Dumnezeu. Puterea Duhului Sfânt se va dovedi ineficientă însupunerea și sensibilizarea inimii lor. Dacă, în anii de mai târziu, în situațiispeciale, vor fi convinși de Evanghelia lui Hristos, ei vor avea de dus lupteserioase pentru a-și aduce voința necredincioasă la supunerea față de voința luiDumnezeu. Biserica a trebuit să sufere deseori din cauza educației greșite pe

care membrii ei au primit-o în copilărie. Când erau copii, li s-a îngăduit săînșele pentru a-și împlini voia, iar cel căruia i s-a [551] îngăduit să fie răzvrătitîn cămin va fi ultimul care va asculta cerințele Cuvântului lui Dumnezeu.[1319]

Spiritualitatea poate să fie nimicită prin spiritul de critică. – Când suntețiispitiți să rostiți cuvinte tăioase, rugați-vă pentru harul de a rezista tentației. Nuuitați că propriii copii vor vorbi așa cum vă aud vorbind. Voi îi educați prinexemplul vostru. Aduceți-vă aminte că, dacă le adresați cuvinte tăioasemembrilor din biserică, veți rosti aceleași cuvinte și în ceruri, dacă vi se vaîngădui să intrați acolo…

După familie, urmează biserica. Influența familiei trebuie să fie de așa fel,încât să ajute și să binecuvânteze biserica. Nu rostiți niciodată un cuvânt delamentare sau critică. În unele biserici, spiritualitatea este aproape nimicită, dincauză că s-a îngăduit pătrunderea bârfelor. De ce adresăm cuvinte de acuzațiesau critică? Tăcerea este mustrarea cea mai puternică pe care o puteți adresaunuia care vă vorbește cu asprime și lipsit de amabilitate. Rămâneți tăcuți.

Adesea, tăcerea este elocvență.[1320]

Grija față de copiii nefericiți. – Tinerele și tinerii care nu sunt sub influențacăminului au nevoie de cineva care să le poarte de grijă și care să dovedeascăinteres față de ei, iar cei care fac aceste lucruri suplinesc o mare lipsă și facpentru Dumnezeu și mântuirea sufletelor o lucrare asemănătoare cu apastorului la amvon. Această binefacere dezinteresată în lucrarea pentru bineletinerilor nu este mai mult decât cere Dumnezeu de la fiecare dintre noi. Cât deserios ar trebui să lucreze creștinii cu experiență pentru a împiedica formareaacelor obiceiuri care dăunează [552] pentru totdeauna caracterului! Urmașii lui

Hristos să facă atractiv pentru tineri Cuvântul lui Dumnezeu.[1321]

Pastorul are o ocazie deosebită. – În fiecare ocazie potrivită, repetați-lecopiilor povestiri despre viața lui Isus. În fiecare predică, lăsați un mic locpentru un cuvânt adresat în folosul copiilor. Slujitorul lui Hristos poate legaprietenii durabile cu acești micuți. Prin urmare, să nu piardă nicio ocazie de a-iajuta să cunoască mai bine Scripturile. Aceasta va face mai mult decât ne dămseama pentru a împiedica planurile lui Satana. Dacă sunt familiarizați detimpuriu cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, va fi ridicată o barierăîmpotriva necredinței și copiii vor fi în stare să înfrunte vrăjmașul, prin

cuvintele: „Este scris”.[1322]

Fiți la fel de credincioși în cămin ca și în ocaziile de închinare. – Părinți, încalitate de învățători ai celor dragi, adevărul trebuie să aibă o putereconducătoare asupra conștiinței și minții voastre, determinând fiecare cuvânt șifiecare faptă. Fiți la fel de credincioși în viața de cămin, cum sunteți în ocaziilede închinare. Manifestați un caracter bun față de toți cei aflați în cămin. Îngeriilui Dumnezeu sunt prezenți și notează modul în care sunt tratați membrii maitineri ai familiei Domnului. Religia din cămin va fi adusă negreșit în biserică.[1323]

SECȚIUNEA A XIX-A

ZIUA RĂSPLĂTIRIICAPITOLUL 82

ORA ESTE TÂRZIESatana mărșăluiește în fruntea oștirii lui. – Satana mărșăluiește în fruntea

oștirii lui. Oare ne pregătim noi pentru conflictul îngrozitor care se află în fațanoastră? Ne pregătim noi și familiile noastre pentru a înțelege pozițiavrăjmașilor noștri și modalitățile lor de luptă? Își formează copiii noștri obiceiulde a fi hotărâți, ca să poată sta fermi și neclintiți în fiecare situație legată deprincipii și datorie? Mă rog ca toți să înțelegem semnele timpului și să nepregătim împreună cu copiii noștri, așa încât Dumnezeu să fie scutul și

adăpostul nostru în timpul conflictului.[1324]

Pregătiți-vă pentru o surpriză copleșitoare. – Nelegiuirea aproape că și-aatins limitele. Confuzia umple lumea și o mare groază va veni curând asuprafăpturilor omenești. Sfârșitul este foarte aproape. Poporul lui Dumnezeutrebuie să se pregătească pentru evenimentele care vor veni asupra lumiiasemenea unei surprize copleșitoare.

Timpul nostru este prețios. Avem doar foarte puține zile de probă, în care

trebuie să ne pregătim pentru viața veșnică nemuritoare.[1325]

Multe familii sunt nepregătite. – În viziunile de noapte din Sabat șiduminică, mi s-a părut că îmi vesteam mărturia înaintea oamenilor. În ambeleocazii, mi s-a părut că eram într-un cort uriaș, care era plin până la refuz.Domnul mi-a dat o solie hotărâtă pentru oameni. Eram îngrijorată pentrufamiliile noastre care erau nepregătite să-L întâmpine pe Domnul. Simțeam orăspundere deosebită de a-i arăta poporului nostru nevoia de a se rugaDomnului cu o cercetare de inimă adâncă și cu o dorință stăruitoare… [556]

Părinții care sunt cu adevărat convertiți vor dovedi în căminul lor că își aducviața sub disciplina Cuvântului lui Dumnezeu… Cea mai importantă lucrare a

vieții mamelor și taților este aceea de a-i educa bine pe copiii lor.[1326]

Întrebări solemne pentru părinți. – Tați și mame, cum este raportul viețiivoastre? Ați fost voi credincioși față de datoria voastră? Când i-ați văzut pecopiii voștri înclinați să meargă pe o cale al cărei rezultat va fi necurățiagândurilor, a cuvintelor și a faptelor, ați încercat voi, cerând mai întâi ajutorullui Dumnezeu, să le arătați pericolul în care se află? Le-ați arătat voi pericolulcăii pe care au ales-o? Mamelor, ați neglijat voi lucrarea încredințată deDumnezeu – cea mai mare lucrare care le-a fost încredințată vreodată

muritorilor? Ați refuzat voi să vă îndepliniți responsabilitățile încredințate deDumnezeu? În timpul de necaz care se află chiar în fața noastră, când judecățilelui Dumnezeu vor cădea asupra celor necurați și nesfinți, vă vor blestema oare

copiii voștri din cauza faptului că ați fost îngăduitoare cu ei?[1327]

Părinții nou veniți la credință au nevoie de îndrumare. – Aceia care vestescultima solie a harului pentru lume trebuie să înțeleagă faptul că au datoria de a-i îndruma pe părinți cu privire la religia din cămin. Marea lor mișcare dereformă trebuie să înceapă prin a le prezenta părinților și copiilor principiileLegii lui Dumnezeu. Când le sunt prezentate cerințele Legii, iar bărbații șifemeile sunt convinși de datoria de a asculta, arătați-le că responsabilitateadeciziei lor nu îi privește doar pe ei, ci și pe copiii lor. Arătați că ascultarea deCuvântul lui Dumnezeu este singura apărare sigură împotriva relelor care duc

lumea la pierzare.[1328]

Tinerii noștri au nevoie de ajutor și încurajare. – Acum este timpul șiocazia de a lucra pentru tinerii noștri. [557] Spuneți-le că acum ne aflăm într-ocriză periculoasă și că dorim ca ei să știe cum să deosebească adevărata evlavie.Tinerii noștri trebuie să fie ajutați, ridicați, încurajați, însă în modalitateapotrivită – poate că nu cum ar dori ei, ci pe o cale care îi va ajuta să aibă mințisfințite. Ei au nevoie de o religie bună, care să-i sfințească mai mult decât orice

altceva.[1329]

Nu întârziați. – Evenimentele care vin își trimit umbrele pe calea noastră.Tați și mame, vă adresez apelul de a face acum eforturile cele mai serioasepentru copiii voștri. Acordați-le o învățătură religioasă zilnică. Învățați-i să-Liubească pe Dumnezeu și să fie loiali față de principiile binelui. Cu o credințăînaltă și stăruitoare, îndrumată de influența divină a Duhului Sfânt, lucrați

chiar acum. Nu amânați nici măcar o singură zi, nici chiar o oră.[1330]

Faceți o lucrare cuprinzătoare. – Părinți, umiliți-vă inima înaintea luiDumnezeu. Începeți o lucrare cuprinzătoare pentru copiii voștri. Rugați-L peDomnul să ierte faptul că ați desconsiderat Cuvântul Său, neglijând să-i învățațipe copii calea pe care trebuie să meargă. Cereți lumină și călăuzire, o conștiințăsensibilă și un discernământ limpede, ca să înțelegeți greșelile și nereușitele.

Dumnezeu va asculta rugăciunile venite dintr-o inimă umilă.[1331]

Poate că este necesară mărturisirea păcatelor. – Dacă ați dat greș în

îndeplinirea datoriei față de familiile voastre, mărturisiți-vă păcatele înaintealui Dumnezeu. Adunați-i pe copii în jurul vostru și recunoașteți-vă neglijența.Spuneți-le că doriți să faceți o reformă în cămin și cereți-le să vă ajute să facețicăminul așa cum ar trebui să fie. Citiți-le îndrumările aflate în Cuvântul luiDumnezeu. Rugați-vă cu ei și cereți-I lui Dumnezeu să le cruțe viața și să-iajute să se pregătească pentru un cămin în Împărăția Sa. În felul acesta, [558]puteți să începeți o lucrare de reformă, iar apoi să continuați a rămâne pe calea

Domnului.[1332]

Dați-le copiilor un exemplu de ascultare strictă. – Lucrarea specială apărinților este aceea de a prezenta cu claritate legile lui Dumnezeu și de a-iîndemna pe copii să le asculte, ca să înțeleagă importanța ascultării deDumnezeu în toate zilele vieții lor. Aceasta a fost lucrarea lui Moise. El trebuiasă le poruncească părinților să le dea copiilor lor un exemplu de ascultarestrictă. Aceasta este lucrarea care trebuie să fie îndeplinită astăzi în viața defamilie mai presus decât oricare alta. Ea trebuie să însoțească solia îngerului altreilea. Necunoașterea nu este o scuză pentru faptul că părinții neglijează să-iînvețe pe copiii lor ce înseamnă a călca Legea lui Dumnezeu. Lumina esteabundentă și nimeni nu este nevoit să meargă în întuneric, nimeni nu estenevoit să rămână în neștiință. Dumnezeu este cu adevărat Învățătorul nostruastăzi, la fel cum a fost Învățătorul copiilor lui Israel, și toți au obligația cea mai

sfântă de a respecta legile Sale.[1333]

Rugați-vă și lucrați pentru mântuirea lor. – Învățați-i pe copii că inimatrebuie să fie educată spre a exercita stăpânirea de sine și renunțarea la sine.Motivele vieții trebuie să fie în armonie cu Legea lui Dumnezeu. Să nu fițimulțumiți niciodată să-i creșteți pe copii despărțiți de Hristos. Să nu vă simțiținiciodată confortabil, dacă ei sunt reci și indiferenți. Strigați către Dumnezeu ziși noapte. Rugați-vă și lucrați pentru mântuirea copiilor voștri. „Temerea deDomnul este începutul înțelepciunii”. Ea este izvorul principal, este centrul deechilibru al caracterului. Fără temerea de Domnul, ei vor da greș în a îndeplini

marele scop al creațiunii.[1334]

Fiți făuritori de caractere. – Părinții adventiști de ziua a șaptea ar trebui săfie pe deplin conștienți de responsabilitățile lor, ca făuritori de caractere.Dumnezeu le pune înainte privilegiul de a-I sluji prin pregătirea și consacrareacopiilor lor. El dorește să vadă adunată din căminele noastre o mare armată de

tineri care, datorită influențelor sfinte de acasă, și-au supus inimile înaintea Sași sunt hotărâți să-I acorde cea mai înaltă slujire a vieții lor. Îndrumați deeducația sfântă din cămin, de influența altarului de dimineață și de seară, deexemplul consecvent al părinților care Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, eiau învățat să se supună lui Dumnezeu ca Învățător al lor și sunt gata să-I ofere oslujire de bunăvoie, ca fii și fiice credincioase. Tinerii de acest fel sunt pregătiți

să reprezinte lumii puterea și harul lui Hristos.[1335]

CAPITOLUL 83

RĂSPLĂTIRILEO imagine sugestivă a zilei judecății. – Odată, am avut un vis în care am

văzut o mare mulțime adunată într-un loc și, deodată, cerul s-a înnegrit, s-aauzit tunetul, fulgerele au luminat și o voce mai puternică decât tunetele celemai puternice a răsunat în cer și pe pământ, spunând: „S-a isprăvit”. O partedintre oamenii aflați în acea mulțime au fugit cuprinși de agonie, strigând: „Oh,eu nu sunt pregătit”. S-a pus întrebarea: „De ce nu ești pregătit? De ce nu aifolosit ocaziile pe care ți le-am dat cu atâta bunătate?” M-am trezit cu strigătulacela răsunând în urechi: „Nu sunt pregătit. Sunt nemântuit! Sunt pierdut!Pentru totdeauna pierdut!”

În lumina responsabilităților solemne care apasă asupra noastră, să meditămla viitor, ca să înțelegem ce trebuie să facem pentru a le îndeplini. Ne vomconfrunta noi în ziua aceea cu neglijarea și disprețul față de Dumnezeu și fațăde mila Sa, cu respingerea adevărului și a iubirii Sale? În adunarea solemnă dinziua cea din urmă, în auzul Universului, se va citi motivul condamnării celuipăcătos. Pentru prima oară, părinții vor afla care a fost viața ascunsă a copiilorlor. Copiii vor vedea cât de multe greșeli au săvârșit împotriva părinților lor. Vafi o descoperire generală a tainelor și motivelor inimii, pentru că tot ce esteascuns va fi vizibil. Când vor sta în față, aceia care și-au bătut joc de lucrurilesolemne legate de judecată vor fi pe deplin serioși când vor vedea realitatea eiîngrozitoare.

Aceia care au disprețuit Cuvântul lui Dumnezeu vor sta față în față cuAutorul scrierilor inspirate. Nu putem să ne permitem [561] să trăim fără săluăm în considerare ziua judecății, pentru că, deși a fost îndelung amânată, eaeste acum chiar la ușă și vine în mare grabă. Trâmbița Arhanghelului îi vachema curând pe cei vii și îi vor aduce la viață pe cei morți. În ziua aceea, ceinelegiuiți vor fi despărțiți de cei drepți, cum desparte păstorul caprele de oi.[1336]

Când întreabă Dumnezeu: „Unde sunt copiii?” – Părinții care au neglijatrăspunderile date de Dumnezeu se vor întâlni cu acea neglijență la judecată.Atunci, Domnul va întreba: „Unde sunt copiii pe care ți i-am dat să-i creștipentru Mine? De ce nu sunt ei la dreapta Mea?” Mulți părinți vor vedea căiubirea nechibzuită le-a orbit ochii față de greșelile copiilor lor și au îngăduit caaceștia să-și dezvolte caractere deformate, nepotrivite pentru cer. Alții vor vedea

că nu le-au acordat copiilor lor timp, atenție, iubire și gingășie, iar neglijarea

datoriei lor i-a făcut pe copii să fie așa cum sunt.[1337]

Părinți, dacă pierdeți ocazia, Dumnezeu să aibă milă de voi, pentru că în ziuajudecății, va spune: „Ce ai făcut cu turma Mea, cu frumoasa Mea turmă?”…

Să presupunem că ajungeți în ceruri și nici unul dintre copiii voștri nu esteacolo. Cum veți putea să-I spuneți lui Dumnezeu: „Iată-mă, Doamne, pe mineși copiii pe care mi i-ai dat Tu”? Cerul observă neglijența părinților. Ea este

scrisă în cărțile cerului.[1338]

Familiile vor fi revizuite înainte lui Dumnezeu. – Când părinții și copiii seîntâlnesc la judecata finală, ce scenă se va arăta! Mii de copii care au fost robi aipoftei și ai viciului înjositor, ale căror vieți sunt niște epave morale, vor sta fațăîn față cu părinții care au făcut din ei ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții,trebuie să poarte această înfricoșătoare responsabilitate? Domnul i-a stricat peacești tineri? [562] O, nu! El i-a făcut după chipul și asemănarea Sa, cu puținmai prejos decât îngerii. Atunci cine a înfăptuit lucrarea înfricoșătoare deformare a caracterului pentru viață? Cine le-a schimbat caracterul astfel încât sănu poarte pecetea lui Dumnezeu și să fie alungați pentru totdeauna din prezențaSa, fiind prea necurați ca să-și găsească vreun loc alături de îngeri, într-un cersfânt? Au fost păcatele părinților transmise copiilor prin pofte și pasiunistricate? A fost lucrarea aceasta realizată de mama iubitoare de plăceri, prinfaptul că a neglijat să-i educe așa cum se cuvine, conform modelului ce i-a fostdat? Toate aceste mame vor fi cercetate înaintea lui Dumnezeu, tot așa de sigur

pe cât este sigur că există.[1339]

În ceruri este un raport detaliat. – Părinții și copiii să nu uite că îșiformează caracterul zi după zi și că trăsăturile acestui caracter sunt scrise încărțile cerului. Dumnezeu reține imagini cu cei din poporul Său, la fel deprecise cum sunt imaginile bărbaților și femeilor ale căror trăsături artistul letransferă pe placa fotografică. Ce fel de imagine dorești să produci? Părinți,răspundeți la întrebare! Ce imagine a voastră o va păstra Marele Maestru înrapoartele cerului?... Trebuie să hotărâm lucrul aceasta acum. După aceea, cândmoartea va veni, nu va mai fi timp să îndreptăm trăsăturile deformate alecaracterului.

Aceasta trebuie să fie lucrarea cea mai importantă pentru fiecare dintre noi.În fiecare zi, imaginea chipului nostru este preluată și păstrată pentru

totdeauna. Fiecare să spună: „Astăzi sunt evaluat”. Întrebați-vă în fiecare zi și înfiecare oră: „Cum vor suna cuvintele mele pentru îngerii din ceruri? Sunt ele caniște mere de aur într-un paner de argint sau sunt ca un vânt tăios, carerănește?” [563]

Nu numai cuvintele și faptele noastre, ci și gândurile noastre alcătuiescimaginea care arată cum suntem. Prin urmare, fiecare suflet trebuie să fie bunși să facă binele. Imaginea care se formează cu privire la voi să fie una de care sănu fiți nevoiți să vă rușinați. Fiecare simțământ pe care îl cultivăm își lasăamprenta asupra înfățișării noastre. Dumnezeu să ne ajute ca raportul care estealcătuit în familia noastră să fie același pe care l-am dori să fie și raportul

ceresc.[1340]

Ați fost neglijenți? – O, dacă părinții ar căuta cu rugăciune și grijă fericireaveșnică a copiilor lor! Să se întrebe singuri: Am fost noi nepăsători? Am neglijatnoi lucrarea aceasta solemnă? Am îngăduit noi ca propriii copii să ajungăjucăria ispitelor lui Satana? Nu vom avea noi de dat o socoteală serioasă luiDumnezeu, din cauză că le-am îngăduit copiilor noștri să-și foloseascătalentele, timpul și influența, lucrând împotriva adevărului, contra lui Hristos?N-am neglijat noi datoria noastră de părinți și nu am sporit noi numărul

supușilor împărăției lui Satana?[1341]

Dacă mamele neglijează să-i educe bine pe copiii lor, neglijența lor se vaîntoarce asupra lor din nou și din nou, făcându-le dificultățile și poverile maigrele decât ar fi fost, dacă ar fi dedicat timp și o atenție răbdătoare spre a-ieduca pe copiii ei să fie ascultători și supuși. În cele din urmă, va merita camamele să facă din formarea caracterului copiilor ei preocuparea lor principalăși cea mai înaltă, pentru ca spinii să nu prindă rădăcini și să nu aducă un

seceriș abundent.[1342]

Copiii îi vor condamna pe părinții necredincioși. – Blestemul luiDumnezeu va cădea cu siguranță asupra părinților necredincioși. Ei nu doar căplantează spini în care se vor înțepa aici, dar, când va veni judecata, vor trebuisă stea față în față cu necredincioșia lor. Mulți copii se vor scula [564] lajudecată și își vor condamna părinții, pentru că nu i-au ținut în frâu și îi vorînvinovăți de ruina lor. Falsa iubire și iubirea oarbă îi determină pe părinți sătreacă cu vederea greșelile copiilor lor și să nu le corecteze și, în consecință,copiii lor sunt pierduți, iar sângele lor se va cere din mâna părinților

necredincioși.[1343]

Copiii le vor aduce recunoștință părinților credincioși. – În ziua judecății,când cărțile vor fi deschise, când marele Judecător va rosti: „Bine, rob bun”, iarcoroana slavei veșnice va fi pusă pe fruntea celui biruitor, mulți vor ridicaaceste coroane în fața întregului Univers adunat acolo și, arătând spre mamelelor, vor spune: „Ea m-a făcut tot ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Învățăturile

și rugăciunile ei au fost o binecuvântarea pentru salvarea mea veșnică”.[1344]

Rezultatele unei educații conștiincioase vor fi vizibile. – Toți aceia care aulucrat într-un spirit lipsit de egoism vor vedea rodul străduințelor lor. Se vavedea efectul fiecărui principiu corect și al fiecărei fapte nobile. Vedem ceva dintoate acestea aici. Dar cât de puțin din rezultatele celei mai nobile lucrări dinlume poate vedea făptuitorul ei în viața aceasta! Cât de mulți trudesc altruist șineobosit pentru unii îndepărtați și necunoscuți! Părinți și învățători se întindpentru ultimul lor somn și se pare că au muncit degeaba toată viața. Ei nu știucă prin credincioșia lor s-au eliberat râuri de binecuvântare care nu vor secaniciodată. Numai prin credință îi pot vedea pe copiii educați de ei ajungând obinecuvântare și o inspirație pentru semenii lor, iar influența aceasta se varepeta de o mie de ori…. Unii sădesc sămânța de pe urma căreia, deasupramormintelor lor, alții culeg recolte binecuvântate. Ei plantează pomi, [565]pentru ca alții să le mănânce rodul. Sunt mulțumiți aici să știe că au pus înmișcare forțe pentru bine. În lumea cea nouă, se vor vedea munca și rezultatele

tuturor acestora.[1345]

Părinții își pot lua cu ei copiii în Țara Făgăduită. – Dumnezeu a îngăduitca lumina care vine de la tronul Său să strălucească pe întregul parcurs alcălătoriei vieții. Un stâlp de nor ziua și un stâlp de foc noaptea se deplaseazăînaintea noastră, ca în vremea Israelului din vechime. Asemenea poporului luiDumnezeu din vechime, părinții creștini au astăzi privilegiul de a-i lua cu ei pe

copii în Țara Făgăduită.[1346]

Voi doriți o familie pentru Dumnezeu. Doriți să-i luați pe cei din familiavoastră pe porțile cetății și să spuneți: „Iată-mă, Doamne, și iată copiii pe caremi i-ai dat”. Ei pot fi bărbați și femei care au ajuns la maturitate, dar, în acelașitimp sunt copiii voștri, iar educația pe care le-ați dat-o și vegherea asupra lor aufost binecuvântate de Dumnezeu, până când au ajuns niște biruitori. Acum,

puteți să spuneți: „Iată-mă, Doamne, și iată copiii”.[1347]

Legăturile rupte ale familiei vor fi refăcute. – Isus vine pe nori cu o mareslavă. O mulțime de îngeri strălucitori Îl vor însoți. El va veni pentru a-i cinstipe aceia care L-au iubit și au respectat poruncile Sale și pentru a-i lua la Sine. Elnu i-a uitat și nu a uitat nici făgăduința Sa. Legăturile rupte ale familiei vor fi

refăcute.[1348]

Mângâiere pentru o mamă îndoliată. – Întrebi dacă micuțul tău va fimântuit. Cuvintele lui Hristos sunt răspunsul tău: „Lăsați copilașii să vină laMine, și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei”. Adu-țiaminte de profeție: „Așa vorbește Domnul: Un țipăt [566] se aude la Rama,plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâiepentru copiii ei…”. „Așa vorbește Domnul: ‘Oprește-ți plânsul, oprește-țilacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarceiarăși din țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiiităi se vor întoarce în ținutul lor!’

Această făgăduință este pentru tine. Poți să fii mângâiată și să ai încredere înDomnul. El m-a învățat adesea că mulți micuți trebuie să fie trecuți la odihnăînainte de a veni timpul de necaz. Îi vom vedea din nou pe copiii noștri. Îi vom

reîntâlni în curțile cerești. Pune-ți încrederea în Domnul și nu te teme.[1349]

Copiii vor fi aduși în brațele mamelor. – O, minunată mântuire! Multdiscutată, mult așteptată, contemplată cu o anticipație înflăcărată, dar niciodatăînțeleasă pe deplin.

Neprihăniții cei vii sunt schimbați „într-o clipă, într-o clipeală din ochi”. Laglasul lui Dumnezeu, ei au fost glorificați, acum sunt făcuți nemuritori și,împreună cu sfinții înviați, sunt răpiți să-L întâlnească pe Domnul lor învăzduh. Îngerii îi „adună pe cei aleși din cele patru vânturi, de la o margine acerului, până la cealaltă”. Copilașii sunt purtați de îngerii sfinți și dați în brațelemamelor lor. Prieteni multă vreme despărțiți prin moarte sunt uniți pentru anu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, se înalță împreună spre

cetatea lui Dumnezeu.[1350]

O zi mult așteptată. – Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cudurere Edenul, copiii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit [567] pentru

a doborî puterea nimicitorului și a-i aduce iarăși în paradisul pierdut.[1351]

Cerul va fi suficient de ieftin, dacă îl vom obține prin suferință… Când amvăzut cum trebuie să fim pentru a moșteni slava și când am văzut apoi cât demult a suferit Isus spre a obține pentru noi o moștenire așa de bogată, m-amrugat să putem fi botezați în suferințele lui Hristos, să nu ne dăm înapoi de laîncercări, ci să le suportăm cu răbdare și bucurie, știind ce a suferit Isus pentru

ca, prin sărăcia și suferințele Sale, noi să putem fi îmbogățiți.[1352]

Cerul merită totul! – Cerul merită totul pentru noi. Nu trebuie să neasumăm nici un risc în această privință. Nu trebuie să ne aventurăm aici.Trebuie să știm că pașii noștri sunt rânduiți de Domnul. Fie ca Dumnezeu să neajute în marea lucrare a biruinței. El are coroane pentru cei biruitori. El arehaine albe pentru cei neprihăniți. El are o lume de slavă veșnică pentru cei carecaută slava, cinstea și nemurirea. Toți aceia care vor intra în Cetatea luiDumnezeu vor intra ca niște biruitori. Nimeni nu va intra ca un nelegiuitcondamnat, ci va intra ca un fiu al lui Dumnezeu. Toți aceia care vor intra acolovor fi întâmpinați cu un bun venit: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu demoșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei

25,34).[1353]

Părtași ai bucuriei lui Hristos. – De o parte și de alta a porții vedem un alaide îngeri și, când intrăm, Isus spune: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu demoșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. El vă invităsă luați parte la bucuria Sa, dar ce înseamnă aceasta? Este bucuria de a vedeamunca sufletului vostru, taților. Este bucuria de a vedea că eforturile voastresunt răsplătite, mamelor. Iată copiii voștri. Cununa vieții [568] este pe capul lor,iar îngerii păstrează pentru veșnicie numele mamelor ale căror eforturi i-au

câștigat pe copiii lor pentru Isus Hristos.[1354]

Ziua plină de slavă a biruinței. – Acum biserica este angajată în luptă.Acum ne confruntăm cu o lume aflată în întuneric, cucerită aproape înîntregime de idolatrie… Dar vine ziua când se va încheia bătălia și se va câștigavictoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, așa cum esteînfăptuită în ceruri… Toți vor fi o familie fericită, unită, înveșmântată în hainalaudei și a recunoștinței – haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, înfrumusețea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă șiadorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemeneacelei a soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât este acum.

Anii se vor scurge în bucurie. La această priveliște, stelele dimineții vor cântaîmpreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ceDumnezeu și Hristos Se vor uni spunând: „Nu va mai fi păcat și nici moarte nuva mai fi”.

Aceste imagini ale slavei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, artrebui să le fie dragi copiilor Săi…

Trebuie să păstrăm neîncetat înaintea ochilor această imagine a lucrurilornevăzute. În felul acesta, vom fi în stare să prețuim corect lucrurile veșniciei șipe cele trecătoare. Acest lucru ne va da putere să-i influențăm pe alții pentru o

viață mai înaltă.[1355]

Va spune Dumnezeu: „Bine rob bun”? – Când veți sta înaintea marelui tronalb, lucrarea voastră se va vedea așa cum este ea. Cărțile se vor deschide șiraportul fiecărei vieți va fi făcut cunoscut. Mulți din acea adunare vastă suntnepregătiți pentru descoperirile care vor fi făcute. Unii vor auzi… [569] cutoată claritatea: „Cântărit și găsit prea ușor”. Multor părinți, Judecătorul le vaspune în ziua aceea: „Ați avut Cuvântul Meu, care v-a prezentat datoria. De cenu ați respectat învățăturile lui? Nu știați că aceea era vocea lui Dumnezeu? Nuv-am poruncit Eu să cercetați Scripturile, ca să nu vă rătăciți? Nu ați ruinatpropriul suflet, ci, prin pretențiile voastre de evlavie, i-ați dus în rătăcire pemulți alții. Voi nu aveți nici o parte cu Mine. Plecați, plecați”.

O altă categorie de oameni stau palizi și cuprinși de tremur, încrezându-se înHristos, și totuși apăsați de simțământul nevredniciei lor. Ei aud cu lacrimi debucurie și recunoștință recomandarea Domnului. Zilele de trudă necontenită,de purtare a poverilor și de teamă și groază sunt uitate, când vocea aceea, maiplăcută decât muzica harfelor îngerești, rostește cuvintele: „Bine, rob bun șicredincios, intră în bucuria Stăpânului Tău”. Acolo se află oștirea celorrăscumpărați, cu ramura de palmier a biruinței în mâini, cu cununa pe capullor. Aceștia sunt cei care s-au pregătit pentru cer printr-un efort credincios șistăruitor. Lucrarea de o viață pe care au îndeplinit-o pe pământ esterecunoscută în curțile cerești ca fiind bine făcută.

Cu o bucurie de negrăit, părinții văd cum coroana, haina și harfa le sunt datecopiilor lor. Zilele de speranță și teamă s-au încheiat. Sămânța semănată culacrimi și rugăciuni păruse a fi zadarnică, dar secerișul ei este cules, în cele dinurmă, cu bucurie. Copiii lor sunt mântuiți. Tați și mame, vocile copiilor vor

tresălta în cântecul bucuriei în ziua aceea?[1356]

[1] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 107.

[2] Idem, p. 107, 108.

[3] Manuscris 102, 1903.

[4] Manuscris 7, 1899.

[5] Review and Herald, 6 iunie 1899.

[6] Manuscris 84, 1897.

[7] Scrisoarea 9, 1904.

[8] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 95.

[9] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[10] Manuscris 136, 1898.

[11] Divina Vindecare, p. 399.

[12] Manuscris 67, 1903.

[13] Divina Vindecare, p. 399.

[14] Review and Herald, 13 septembrie 1881.

[15] Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

[16] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[17] Review and Herald, 9 iulie 1901.

[18] Signs of the Times, 9 aprilie 1896.

[19] Signs of the Times, 16 aprilie 1896.

[20] Ibid.

[21] Manuscris 103, 1902.

[22] Review and Herald, 9 octombrie 1900.

[23] Manuscris 38, 1895.

[24] Scrisoarea 272, 1903.

[25] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[26] Manuscris 84, 1897.

[27] Review and Herald, 30 martie 1897.

[28] Good Health, ianuarie 1880.

[29] Good Health, iulie 1880.

[30] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[31] Scrisoarea 1, 1877.

[32] Pacific Health Journal, mai 1890.

[33] Manuscris 84, 1897.

[34] Review and Herald, 8 septembrie 1904.

[35] Manuscris 126, 1897.

[36] The Gospel Herald, 24 decembrie 1902.

[37] Manuscris 64, 1899.

[38] Educația, p. 106, 107.

[39]

Manuscris 5, 1896.[40]

Review and Herald, 15 septembrie 1891.[41]

Pacific Health Journal, ianuarie 1890.[42]

Signs of the Times, 9 februarie, 1882.[43]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 442.[44]

Scrisoarea 104, 1897.[45]

Scrisoarea 28, 1890.[46]

Manuscris 33, 1909.[47]

Mărturii, vol. 1, p. 390.[48]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 73.[49]

Idem, p. 146.[50]

Idem, p. 186, 187.[51]

Signs of the Times, 13 august 1896.[52]

Mărturii, vol.2, p. 420.[53]

Educația, p. 119.[54]

Signs of the Times, 13 august 1896.[55]

Divina Vindecare, p. 401.[56]

Review and Herald, 17 noiembrie 1896.

[57] Hristos, Lumina lumii, p. 516.

[58] Mărturii, vol. 3, p. 46, 47.

[59] Signs of the Times, 9 decembrie 1875.

[60] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[61] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 138.

[62] Review and Herald, 24 iunie 1890.

[63] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 57.

[64] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 108, 109.

[65] Review and Herald, 14 aprilie 1885.

[66] Scrisoarea 33, 1897.

[67] Review and Herald, 25 octombrie 1892.

[68] Educația, p. 255, 256.

[69] Manuscris 33, 1909.

[70] Scrisoarea 189, 1909.

[71] Manuscris 57, 1897.

[72] Mărturii, vol. 6, p. 185.

[73] Educația, p. 100.

[74] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 186.

[75] Educația, p. 21.

[76] Idem, p. 26.

[77] Idem, p. 120.

[78] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 187.

[79] Educația, p. 120.

[80] Idem, p. 101.

[81] Idem, p. 100.

[82] Signs of the Times, 6 decembrie 1877.

[83] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 188.

[84] Manuscris 29, 1886.

[85] Mărturii, vol. 4, p. 581.

[86] Divina Vindecare, p. 400.

[87] Hristos, Lumina lumii, p. 70.

[88] Educația, p. 102, 103.

[89]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 54, 55.[90]

Signs of the Times, 5 august 1875.[91]

Scrisoarea 47, 1903.[92]

Manuscris 16, 1895.[93]

Educația, p. 99, 100.[94]

Idem, p. 111, 112.[95]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 142.[96]

Educația, p. 111.[97]

Ibid.[98]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 124, 125.[99]

Manuscris 43 a, 1894.[100]

Educația, p. 117, 118.[101]

Mărturii, vol. 4, p. 455, 456.[102]

Educația, p. 275.[103]

Idem, p. 275, 276.[104]

Divina Vindecare, p. 380.[105]

Mărturii, vol. 4, p. 198.[106]

Review and Herald, 30 august 1881.[107]

Manuscris 103, 1902.[108]

Manuscris 84, 1897.[109]

Mărturii, vol. 4, p. 198.[110]

Signs of the Times, 8 aprilie 1886.[111]

Scrisoarea 9, 1904.[112]

Scrisoarea 356, 1907.[113]

Manuscris 76, 1905.[114]

Manuscris 57, 1897.

[115]Review and Herald, 30 martie 1897.

[116] Pacific Health Journal, iunie 1890.

[117] Pacific Health Journal, septembrie 1890.

[118] Scrisoarea 47a, 1902.

[119] Signs of the Times, 9 aprilie 1896.

[120] Signs of the Times, 3 aprilie 1901.

[121] Review and Herald, 10 mai 1898.

[122] Manuscris 12, 1898.

[123]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 131.[124]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 60.[125]

Pacific Health Journal, mai 1890.[126]

Signs of the Times, 9 februarie 1882.[127]

Mărturii, vol. 3, p. 147.[128]

Signs of the Times, 25 septembrie 1901.[129]

Signs of the Times, 3 aprilie 1901.[130]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 161.[131]

Signs of the Times, 1 iulie 1886.[132]

Divina Vindecare, p. 294.[133]

Scrisoarea 5, 1884.[134]

Mărturii, vol. 3, p. 145.[135]

Scrisoarea 86, 1899.[136]

Signs of the Times, 3 aprilie 1901.[137]

Manuscris 27, 1911. [138]* Notă: Referința este cu privire la un grup de studiu dintr-o adunare de tabără..[139]

Mărturii, vol.6, p. 32, 33.[140]

Manuscris 65, 1908.[141]

Manuscris 92, 1899.[142]

Manuscris 49, 1901.

[143] Review and Herald, 30 august 1881.

[144] Ibid.

[145] Manuscris 92, 1899.

[146] Manuscris 64, 1899.

[147] Manuscris 67, 1909.

[148] Manuscris 36, 1900.

[149] Review and Herald, 13 martie 1894.

[150] Scrisoarea 75, 1898.

[151] Review and Herald, 16 iulie 1895.

[152] Educația, p. 287.

[153] Signs of the Times, 26 februarie 1880.

[154] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[155] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 112.

[156] The Youth’s Instructor, 15 iunie 1893.

[157] Counsels on Sabbath Work, p. 79.

[158] Manuscris 60, 1903.

[159] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 110, 111.

[160] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[161] Signs of the Times, 26 februarie 1880.

[162] Manuscris 82, 1901.

[163] Manuscris 18, 1891.

[164] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 158, 159.

[165] Review and Herald, 10 mai 1895.

[166] Manuscris 126, 1897.

[167] Review and Herald, 19 septembrie 1895.

[168] Review and Herald, 4 mai 1895.

[169] Review and Herald, 13 martie 1895.

[170] Review and Herald, 14 aprilie 1895.

[171] Manuscris 24b, 1894.

[172] Pacific Health Journal, mai 1890.

[173] Signs of the Times, 16 martie 1891.

[174] Christian Temperance and Bible Hygiene, p.68.

[175] Signs of the Times, 13 august 1896.

[176] Manuscris 43, 1900.

[177] Signs of the Times, 16 martie 1891.

[178]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 61.[179]

Manuscris 9, 1893.[180]

Pacific Health Journal, ianuarie 1890.[181]

Pacific Health Journal, octombrie 1897.[182]

Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.[183]

Review and Herald, 10 iulie 1888.[184]

Manuscris 102, 1901.[185]

Good Health, noiembrie 1880.[186]

Manuscris 64, 1899.[187]

Signs of the Times, 25 septembrie 1901.[188]

Ibidem.[189]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 75.[190]

Scrisoarea 104, 1897.[191]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 111.[192]

Manuscris 14, 1894.[193]

Manuscris 114, 1903.[194]

Mărturii, vol.2, p. 308.[195]* Pentru o tratare mai amplă a acestui subiect, vezi capitolul 80, „Respectul față de ce este sfânt”.[196]

Profeți și regi, p. 236.[197]

Manuscris 100, 1902.[198]

Patriarhi și profeți, p. 504[199]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 111.[200]

Manuscris 64, 1899.

[201] Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

[202] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 123.

[203] Lucrarea misionară medicală, p. 221.

[204] Mărturii, vol. 3, p. 142.

[205] Health Reformer, decembrie 1872.

[206] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 156.

[207] Mărturii, vol. 2, p. 536, 537.

[208] Idem, vol. 6, p. 370.

[209] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 108.

[210] Health Reformer, decembrie 1872.

[211] Manuscris 32, 1899.

[212] Counsels on Health, p. 82.

[213] Manuscris 32, 1899.

[214] Mărturii, vol. 2, p. 66.

[215] Manuscris 79, 1901.

[216] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 141.

[217] Scrisoarea 108, 1901.

[218] Divina Vindecare, p. 276.

[219] Ibidem

[220] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 142.

[221] Idem, p. 68.

[222] Scrisoarea 47a, 1902.

[223] Manuscris 79, 1901.

[224] Manuscris 24, 1994.

[225] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 142.

[226] Idem, p. 143.

[227] The Youth’s Instructor, 7 septembrie 1893.

[228] The Youth’s Instructor, 28 ianuarie 1897.

[229] Manuscris 44, 1994.

[230] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 150.

[231] Signs of the Times, 25 mai 1882.

[232] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 142, 143.

[233] Idem, p. 142.

[234] Manuscris 119, 1901.

[235] Un apel solemn, p. 56.

[236] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[237] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 145.

[238] Good Health, ianuarie 1880.

[239] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 122.

[240] Scrisoarea 104, 1897.

[241] Manuscris 62, 1901.

[242] Signs of the Times, 11 decembrie 1901.

[243] Mărturii, vol. 2, p. 700.

[244] Manuscris 129, 1903.

[245] Signs of the Times, 11 octombrie 1910.

[246] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 122.

[247] Idem, p. 125.

[248] Signs of the Times, 13 august 1896.

[249] Review and Herald, 24 iunie 1890.

[250] Manuscris 117, 1899.

[251] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 149.

[252] Manuscris 43, 1900.

[253] Scrisoarea 11, 1888.

[254] Manuscris 117, 1899.

[255] Manuscris 98, 1901.

[256] Manuscris 24, 1894.

[257] Manuscris 60, 1894.

[258] Manuscris 117, 1899.

[259] Manuscris 19, 1887.

[260] The Youth’s Instructor, 7 septembrie 1893.

[261] Manuscris 19, 1887.

[262] Manuscris 67, 1901.

[263] Manuscris 60, 1903.

[264] Pacific Health Journal, mai 1890.

[265] Mărturii, vol. 3, p. 147, 148.

[266] Idem, vol. 1, p. 392, 393.

[267] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 122,123.

[268] The Youth’s Instructor, 7 septembrie 1893.

[269] The Youth’s Instructor, 9 martie 1893.

[270] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 60.

[271] Mărturii, vol. 9, p. 130,131.

[272] Solii către tineret, p. 314.

[273] Mărturii, vol. 6, p. 214.

[274] Review and Herald, 22 iunie 1905.

[275] Signs of the Times, 13 august 1896.

[276] Divina Vindecare, p. 389.

[277]

Educația, p. 237.[278]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 123, 124.[279]

Signs of the Times, 13 august 1896.[280]

Manuscris 139, 1898.[281]

Scrisoarea 4, 1911.[282]

Manuscris 139, 1898.[283]

Manuscris 3, 1912.[284]

Scrisoarea 20a, 1893.[285]

Manuscris 3, 1912.[286]

Scrisoarea 48, 1888.[287]

Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 294.

[288] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 168, 169.

[289] Scrisoarea 11, 1888.

[290] Educația, p. 107.

[291] Signs of the Times, 2 octombrie 1884.

[292] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 141, 142.

[293] Health Reformer, decembrie 1877.

[294] Mărturii, vol. 4, p. 200, 201.

[295] Educația, p. 237.

[296] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 158.

[297] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[298] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[299] Mărturii, vol. 4, p. 622.

[300] * Notă: Vezi Căminul adventist, p. 421-429, capitolul intitulat „Curtenia și bunătatea”.

[301] Manuscris 74, 1900.

[302] Manuscris 117, 1899.

[303] Manuscris 100, 1902.

[304] Manuscris 60, 1903.

[305] Manuscris 27, 1896.

[306] Educația, p.244.

[307] Counsels on Sabbath School Work, p. 46.

[308] The Youth’s Instructor, 11 iulie 1895.

[309] Mărturii, vol. 2, p. 458, 459.

[310] Review and Herald, 10 mai 1898.

[311] Divina Vindecare, p. 386, 387.

[312] Review and Herald, 15 aprilie 1884.

[313] Educația, p. 240.

[314] The Youth’s Instructor, 11 iulie 1895.

[315] Review and Herald, 31 decembrie 1901.

[316] Review and Herald, 28 aprilie 1859.

[317] Counsels on Sabbath School Work, p. 98.

[318] Review and Herald, 21 martie 1882.

[319] Australian Union Record, 15 noiembrie 1903.

[320] Manuscris 67, 1907.

[321] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[322] Good Health, ianuarie 1880.

[323] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[324] Manuscris 126, 1897.

[325] Manuscris 2, 1903.

[326] Scrisoarea 41, 1888.

[327] Scrisoarea 41, 1888.

[328] Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 77.

[329] Mărturii, vol. 4, p. 310.

[330] Idem, vol. 3, p. 25.

[331] Scrisoarea 3, 1878.

[332] Scrisoarea 103, 1900.

[333] Scrisoarea 3, 1878.

[334] Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 142.

[335] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 57.

[336] Mărturii, vol. 3, p. 122, 123.

[337] Idem, p. 495.

[338] The Youth’s Instructor, 5 ianuarie 1893.

[339] Educația, p. 295.

[340] Idem, p. 289, 290.

[341] Parabolele Domnului Hristos, p. 332.

[342] The Youth’s Instructor, 3 noiembrie 1893.

[343] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 225, 226.

[344] Idem, p. 222.

[345] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 69.

[346] The Youth’s Instructor, 19 februarie 1893.

[347] Educația, p. 105, 106.

[348] Idem, p. 109.

[349] Pacific Health Journal, iunie 1890.

[350] Signs of the Times, 13 iulie 1888.

[351] The Youth’s Instructor, 27 iulie 1899.

[352] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[353] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 222, 223.

[354] Mărturii, vol. 4, p. 657.

[355] The Youth’s Instructor, 25 octombrie 1900.

[356] The Youth’s Instructor, 16 mai 1901.

[357] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 80.

[358] Manuscris 132, 1901.

[359] The Youth’s Instructor, 27 iulie 1899.

[360] The Youth’s Instructor, 3 noiembrie 1886.

[361] The Youth’s Instructor, 31 august 1893.

[362] Mărturii, vol. 7, p. 264.

[363] Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

[364] Educația, p. 225.

[365] Signs of the Times, 10 septembrie 1894.

[366] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 162.

[367] Scrisoarea 78, 1901.

[368] Mărturii, vol. 5, p. 39, 40.

[369] Signs of the Times, 5 august 1875.

[370] Manuscris 12, 1895.

[371] Manuscris 151, 1897.

[372] Review and Herald, 13 septembrie 1881.

[373] Review and Herald, 9 iulie 1901.

[374] Pacific Health Journal, septembrie 1890.

[375] Signs of the Times, 17 septembrie 1894.

[376] The Youth’s Instructor, 10 august 1893.

[377] Review and Herald, 6 iunie 1899.

[378] Mărturii, vol. 1, p. 393.

[379] Idem, vol. 4, p. 368, 369.

[380] Manuscris 12, 1898.

[381] Manuscris 34, 1893.

[382] Mărturii, vol. 4, p. 92.

[383] Idem, p. 199,200.

[384] Idem, vol. 5, p. 326.

[385] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 52, 53.

[386] Mărturii, vol. 4, p. 650, 651.

[387] Idem, p. 201.

[388] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[389] The Youth’s Instructor, 20 iulie 1893.

[390] Review and Herald, 6 aprilie 1897.

[391] Mărturii, vol. 5, p. 324.

[392]

Manuscris 119, 1901.[393]

Solii către tineret, p. 373, 374.[394]

Mărturii, vol. 1, p. 393.

[395] Idem, vol. 4, p. 201, 202.

[396] Review and Herald, 13 martie 1894.

[397] The Youth’s Instructor, 20 iulie 1893.

[398] Review and Herald, 21 mai 1895.

[399] Review and Herald, 6 iunie 1899.

[400] Signs of the Times, 16 martie 1891.

[401] Divina Vindecare, p. 380.

[402] Health Reformer, decembrie 1872.

[403] Mărturii, vol. 2, p. 397, 398.

[404] Idem, vol. 1, p. 156.

[405] Manuscris 136, 1898.

[406] Manuscris 49, 1901.

[407] Review and Herald, 16 iulie 1895.

[408] Manuscris 9, 1893.

[409] Mărturii, vol. 4, p. 197, 198.

[410] The Youth’s Instructor, 27 iulie 1893.

[411] Health Reformer, decembrie 1872.

[412] Pacific Health Journal, octombrie 1897.

[413] Scrisoarea 27, 1890.

[414] Mărturii, vol. 5, p. 544.

[415] Review and Herald, 23 aprilie 1889.

[416] Pacific Health Journal, mai 1890.

[417] Health Reformer, decembrie 1872.

[418] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 75.

[419] Educația, p. 249.

[420] Manuscris 2, 1903.

[421] Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

[422] Review and Herald, 30 august 1881.

[423] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 132.

[424] Manuscris 57, 1897.

[425] Manuscris 64, 1899.

[426] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[427] Mărturii, vol. 4, p. 313.

[428] Manuscris 43, 1900.

[429] Review and Herald, 14 aprilie 1885.

[430] Signs of the Times, 22 iulie 1889.

[431] Manuscris 43, 1900.

[432] Signs of the Times, 11 octombrie 1910.

[433] Ibid.

[434] Review and Herald, 8 septembrie 1904.

[435]

Good Health, ianuarie 1880.[436]

Manuscris 133, 1898.[437]

Signs of the Times, 16 apilie 1896.[438]

The Youth’s Instructor, 15 decembrie 1886.[439]

Signs of the Times, 6 august 1912.[440]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 45.[441]

Good Health, ianuarie 1880.[442]

Manuscris 69, 1897.[443]

Mărturii, vol. 4, p. 452.[444]

Review and Herald, 24 iunie 1890.[445]

Review and Herald, 30 martie 1897.[446]

Patriarhi și Profeți, p. 622[447]

Mărturii, vol. 5, p. 53.[448]

Review and Herald, 8 septembrie 1904.[449]

Mărturii, vol. 1, p. 396.[450]

Scrisoarea 1, 1877.[451]

Review and Herald, 5 decembrie 1899.[452]

Pacific Health Journal, septembrie 1897.

[453] Mărturii, vol. 4, p. 452.

[454] Hristos Lumina Lumii, p. 101.

[455] Good Health, martie 1880.

[456] Educația, p. 107.

[457] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 140, 141.

[458] Signs of the Times, 9 septembrie 1886.

[459] Manuscris 12, 1898.

[460] Manuscris 32, 1899.

[461] Signs of the Times, 31 ianuarie 1884.

[462] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[463] Mărturii, vol. 1, p. 384.

[464] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 67.

[465] Good Health, iulie 1880.

[466] Review and Herald, 9 iulie 1901.

[467] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 115, 116.

[468] Manuscris 17, 1893.

[469] Mărturii, vol. 5, p. 513.

[470] Educația, p. 289.

[471] Ibid.

[472] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 116.

[473] Manuscris 119, 1899.

[474] Educația, p. 288, 289.

[475] Mărturii, vol. 5, p. 653.

[476] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 74.

[477] Scrisoarea 55, 1902.

[478] Good Health, martie 1880.

[479] Manuscris 126, 1897.

[480] Scrisoarea 5, 1884.

[481] Manuscris 126, 1897.

[482] Mărturii, vol. 4, p. 202.

[483] Ibid.

[484] Signs of the Times, 11 martie 1882.

[485] Mărturii, vol. 5, p. 319, 320.

[486] Review and Herald, 13 martie 1894.

[487] Pacific Health Journal, iunie 1890.

[488] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[489] Manuscris 127, 1898.

[490] Manuscris 43, 1900.

[491] Scrisoarea 75, 1898.

[492] Signs of the Times, 10 aprilie 1882.

[493] Good Health, ianuarie 1880.

[494] Mărturii, vol. 4, p. 40.

[495] Educația, p. 259.

[496] Review and Herald, 31 martie 1891.

[497] Manuscris 97, 1909.

[498] Scrisoarea 28, 1890.

[499] Scrisoarea 8a, 1896.

[500] Pacific Health Journal, iunie 1890.

[501] Signs of the Times, 25 mai 1882.

[502] Educația, p. 287.

[503] Idem, p. 291.

[504] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 58.

[505] Manuscris 12, 1998.

[506] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[507] Review and Herald, 16 iulie 1895.

[508] Review and Herald, 13 martie 1894.

[509] Manuscris 12a, 1896.

[510] Review and Herald, 15 septembrie 1904.

[511] Mărturii, vol. 3, p. 368.

[512] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 114.

[513] Mărturii, vol. 3, p. 132, 133.

[514] Idem, p. 133, 134.

[515] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 138.

[516] Review and Herald, 19 septembrie 1854.

[517] Signs of the Times, 17 septembrie 1892.

[518] Mărturii, vol. 4, p. 199.

[519] Idem, p. 429.

[520] Scrisoarea 9, 1900.

[521] Manuscris 43, 1900.

[522] Mărturii, vol. 1, p. 218.

[523]

Patriarhi și profeți, p. 578, 579.[524]

Signs of the Times, 9 februarie 1882.[525]

Manuscris 126, 1897.[526]

Review and Herald, 13 aprilie 1897.[527]

Review and Herald, 30 martie 1897.[528]

Signs of the Times, 17 aprilie 1884.[529]

Scrisoarea 53, 1887.[530]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 112.[531]

Manuscris 67, 1894.[532]

Review and Herald, 6 aprilie 1897.[533]

Review and Herald, 29 ianuarie 1901.[534]

Review and Herald, 15 septembrie 1904.[535]

Patriarhi și Profeți, p. 578.[536]

Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.[537]

Educația, p. 290.[538]

Scrisoarea 75, 1898.[539]

Manuscris 119, 1899.

[540] Manuscris 49, 1901.

[541] Mărturii, vol. 3, p. 532, 533.

[542] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[543] Manuscris 18, 1891.

[544] Review and Herald, 16 iulie 1895.

[545] Signs of the Times, 11 martie 1886.

[546] Mărturii, vol. 1, p. 547.

[547] Manuscris 58, 1899.

[548] Review and Herald, 15 septembrie 1891.

[549] Manuscris 142, 1898.

[550] Mărturii, vol. 1, p. 216, 217.

[551] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[552] Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

[553] Mărturii, vol. 1, p. 400.

[554] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[555] Manuscris 21, 1909.

[556] Manuscris 27, 1911.

[557] Manuscris 93, 1909.

[558] Scrisoarea 272, 1903.

[559] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[560] Review and Herald, 19 septembrie 1854.

[561] Manuscris 53, 1912.

[562] Signs of the Times, 17 februarie 1904.

[563] Manuscris 114, 1903.

[564] Mărturii, vol. 1, p. 385.

[565] Signs of the Times, 17 aprilie 1884.

[566] Educația, p. 292.

[567] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[568] Manuscris 32, 1899.

[569] Signs of the Times, 13 septembrie 1910.

[570] Manuscris 127, 1899.

[571] Manuscris 38, 1895.

[572] Manuscris 2, 1903.

[573] Manuscris 95, 1909.

[574] Scrisoarea 166, 1901.

[575] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 116, 117.

[576] Manuscris 27, 1911.

[577] Manuscris 32, 1899.

[578] Manuscris 79, 1901.

[579] Mărturii, vol. 2, p. 259, 260.

[580] Idem, p. 365.

[581] Signs of the Times, 10 aprilie 1884.

[582] Manuscris 73, 1909.

[583] Manuscris 27, 1893.

[584] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 117, 118.

[585] Manuscris 82, 1901.

[586] Manuscris 19, 1887.

[587] Educația, p. 295, 296.

[588] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[589] Manuscris 57, 1897.

[590] Manuscris 64, 1899.

[591] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[592] Review and Herald, 19 septembrie 1854.

[593] Review and Herald, 30 august 1881.

[594] Mărturii, vol. 3, p. 195.

[595] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 68.

[596] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[597] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 155.

[598] Manuscris 79, 1901.

[599] Review and Herald, 21 aprilie 1904.

[600] Manuscris 12, 1898.

[601] Scrisoarea 8a, 1896.

[602] Manuscris 22, 1890.

[603] Educația, p. 292, 293.

[604] Manuscris 47, 1908.

[605] Manuscris 14, 1905.

[606] Manuscris 22, 1904.

[607] Manuscris 42, 1903.

[608] Scrisoarea 69, 1896.

[609] Manuscris 47, 1908.

[610] Signs of the Times, 23 august 1899.

[611] Review and Herald, 30 august 1881.

[612] Scrisoarea 19a, 1891.

[613] Review and Herald, 30 august 1881.

[614] Manuscris 38, 1895.

[615] Manuscris 68, 1897.

[616] Review and Herald, 21 aprilie 1904.

[617] Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

[618] Mărturii, vol. 3, p. 532.

[619] Idem, vol. 5, p. 45.

[620] Manuscris 53, nedatat.

[621] Manuscris 45, 1911.

[622] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 76, 77.

[623] Mărturii, vol. 4, p. 141.

[624] Scrisoarea 18e, 1890.

[625] Manuscris 33, 1909.

[626] Signs of the Times, 22 iulie 1889.

[627] Review and Herald, 16 iulie 1895.

[628] Review and Herald, 24 iunie 1890.

[629] Scrisoarea 117, 1898.

[630] Manuscris 2, 1903.

[631] Scrisoarea 144, 1906.

[632] Manuscris 27, 1896.

[633] Manuscris 70, nedatat.

[634] Manuscris 126, 1897.

[635] Mărturii, vol. 5, p. 44.

[636] Pacific Health Journal, mai 1890.

[637] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[638] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[639] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 112, 113.

[640] Review and Herald, 9 octombrie 1900.

[641] Manuscris 33, 1903.

[642] Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

[643] Review and Herald, 4 mai 1886.

[644] Mărturii, vol. 5, p. 324, 325.

[645] Manuscris 49, 1901.

[646] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[647] Manuscris 119, 1899.

[648] Review and Herald, 13 aprilie 1897.

[649] Signs of the Times, 17 septembrie 1894.

[650] Manuscris 38, 1895.

[651] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 117.

[652] Signs of the Times, 10 aprilie 1884.

[653] Review and Herald, 13 martie 1894.

[654] Manuscris 42, 1903.

[655] Scrisoarea 18b, 1891.

[656] Educația, p. 291.

[657] Mărturii, vol.1, p. 384, 385.

[658] Manuscris 7, 1899.

[659] Mărturii, vol.3, p. 532, 533.

[660] Manuscris 45, 1911.

[661] Scrisoarea 47a, 1902.

[662] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 67, 68.

[663] Mărturii, vol. 1, p. 398.

[664] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[665] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[666] Signs of the Times, 27 august 1912.

[667] Signs of the Times, 27 august 1912.

[668] Review and Herald, 13 martie 1894.

[669]

Review and Herald, 17 mai 1898.[670]

Manuscris 70, 1903.[671]

Pacific Health Journal, ianuarie 1890.[672]

Signs of the Times, 9 februarie 1882.[673]

Review and Herald, 14 aprilie 1885.[674]

Mărturii, vol. 3, p. 55, 56.

[675] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 64.

[676] Idem, p. 331.

[677] Idem, p. 447.

[678] Educația, p. 225, 226.

[679] Idem, p. 20.

[680] Idem, p. 84, 85.

[681] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 368, 369.

[682] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 132.

[683] Educația, p. 221, 222.

[684] Divina Vindecare, p. 401.

[685] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 84, 85.

[686] Idem, p. 45, 46.

[687] Mărturii, vol. 3, p. 131, 132.

[688]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 545.[689]

Review and Herald, 24 iunie 1890.[690]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 111.[691]

Divina Vindecare, p. 466.[692]

Educația, p. 208.[693]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 416.[694]

Pacific Health Journal, septembrie 1897.[695]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 416, 417.[696]

Scrisoarea 55, 1902.[697]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 67.[698]

Solemn Appeal, p. 130, 132.[699]

Manuscris 119, 1899.[700]

Mărturii, vol. 8, p. 225, 226.[701]

Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 174.[702]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 205.[703]

Manuscris 100, 1902.

[704] Mărturii, vol. 6, p. 193, 194.

[705] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 168.

[706] Review and Herald, 17 decembrie 1903.

[707] Mărturii, vol. 6, p. 198.

[708] Idem, p. 109.

[709] Manuscris 33, 1908.

[710] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 158.

[711] Mărturii, vol. 6, p. 198, 199.

[712] Idem, p. 199, 200.

[713] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 157.

[714] Idem, p. 153.

[715] Manuscris 150, 1899.

[716] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 174.

[717] Mărturii, vol. 6, p. 195.

[718] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 149.

[719] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 167.

[720] Idem, p. 165.

[721] Mărturii, vol.6, p. 193.

[722] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 43.

[723] Mărturii, vol. 6, p. 217.

[724] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 69.

[725] Idem, p. 44, 45.

[726] Mărturii, vol. 6, p. 217.

[727] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 165.

[728] Idem, p. 204.

[729] * Notă: Aceasta este o parte dintr-o cuvântare rostită în 14 iulie 1902, pentru a îndemna la

construirea unei școli a bisericii, aproape de casa ei.[730]

Manuscris 100, 1902.[731]

Ibid.[732]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 157.

[733] Idem, p. 155, 156.

[734] Mărturii, vol. 6, p. 202.

[735] Educația, p. 283.

[736] Scrisoarea 29, 1902.

[737] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[738] Educația, p. 283.

[739] Manuscris 45, 1912.

[740] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 146.

[741] Idem, p. 157.

[742] Educația, p. 213.

[743] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 157.

[744] Idem, p. 148.

[745] Scrisoarea 356, 1907.

[746] Educația, p. 284.

[747] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 270.

[748] Educația, p. 284, 285.

[749] Mărturii, vol. 5, p. 88, 89.

[750] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 153.

[751] Review and Herald, 15 septembrie 1904.

[752] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 153, 154.

[753] Mărturii, vol. 5, p. 112.

[754] Idem, p. 51.

[755] Educația, p. 283.

[756] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 154, 155.

[757] Idem, p. 161, 162.

[758] Mărturii, vol. 4, p. 429.

[759] Review and Herald, 20 ianuarie 1901.

[760] Review and Herald, 9 octombrie 1900.

[761] Divina Vindecare, p. 403.

[762] Manuscris 30, 1904.

[763] Mărturii, vol. 4, p. 419-422.

[764] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 489.

[765] Idem, p. 313.

[766] Mărturii, vol. 5, p. 506.

[767] Scrisoarea 60, 1910.

[768] Review and Herald, 13 februarie 1913.

[769] Mărturii, vol. 3, p. 26.

[770] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 84, 85.

[771] Idem, p. 91.

[772] Mărturii, vol. 5, p. 89.

[773] Manuscris 119, 1899.

[774] Manuscris 119, 1899.

[775] The Youth’s Instructor, 21 aprilie 1866.

[776]* Vezi Căminul adventist, p. 493-530, Secțiunea a XVII-a – „Relaxarea și recreația”.[777]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 83.[778]

Mărturii, vol. 4, p. 97.[779]

Idem, vol. 2, p. 533.[780]

Signs of the Times, 19 august 1875.[781]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p.83.[782]

Review and Herald, 30 august, 1881.[783]

The Youth’s Instructor, 27 iulie, 1893.[784]

Mărturii, vol. 2, p. 371.[785]

Signs of the Times, 10 aprilie 1884.[786]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 97.[787]

Mărturii, vol. 3, p. 151.[788]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 82, 83.[789]

Educația, p. 195, 196.[790]

Divina Vindecare, p. 396.

[791] Manuscris 24b, 1894.

[792] Signs of the Times, 13 august 1896.

[793] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 417, 418.

[794] Evangelism, p. 378.

[795] Health Reformer, octombrie 1876.

[796] Ibid.

[797] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 147.

[798] Educația, p. 215.

[799] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 291.

[800] Health Reformer, decembrie 1877.

[801] Mărturii, vol. 4, p. 590.

[802] Educația, p. 214.

[803] Idem, p. 222.

[804] Mărturii, vol. 3, p. 150.

[805] Pacific Health Journal, iunie 1890.

[806] Signs of the Times, 19 august 1875.

[807] Review and Herald, 8 septembrie 1904.

[808] Signs of the Times, 23 august 1877.

[809] Appeal to Mothers, p. 15

[810] * Aceste sfaturi au fost scrise în 1903, dar principiile sunt aplicabile și astăzi.

[811] Educația, p. 216, 217.

[812] Health Reformer, decembrie 1877.

[813] Manuscris 129, 1898.

[814] Manuscris 70, 1903.

[815] Manuscris 129, 1898.

[816] Mărturii, vol. 2, p. 326, 327.

[817] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 99.

[818] Manuscris 121, 1901.

[819] Manuscris 24b, 1894.

[820] Signs of the Times, 19 august 1875.

[821] Manuscris 45, 1912.

[822] Signs of the Times, 13 august 1896.

[823] Educația, p. 219.

[824] Dietă și hrană, p. 312.

[825] Educația, p. 218.

[826] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 83, 84.

[827] Mărturii, vol. 3, p. 156.

[828] Manuscris 19, 1887.

[829] Health Reformer, octombrie 1876.

[830] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 425, 426.

[831] Educația, p. 198.

[832] Idem, p. 195.

[833] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 112, 113.

[834] Idem, p. 117.

[835] Educația, p. 197.

[836] Divina Vindecare, p. 380.

[837] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 126.

[838] Idem, p. 138.

[839] Educația, p. 196.

[840] Idem, p. 200.

[841] Idem, p. 196, 197.

[842] Idem, p. 205.

[843] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 297.

[844] Idem, p. 126.

[845] The Youth’s Instructor, 24 august 1893.

[846] Educația, p. 198.

[847] Idem, p. 198, 199.

[848] Idem, p. 200.

[849] Divina Vindecare, p. 127.

[850] Lucrarea misionară medicală, p. 230

[851] Divina Vindecare, p. 310.

[852]* Notă: Dietă și hrană prezintă sfaturi detaliate cu privire la subiectul alimentației sănătoase.[853]

Mărturii, vol. 3, p. 158.[854]

Educația, p. 216.[855]

Dietă și hrană, p. 263.[856]

Mărturii, vol. 2, p. 370.[857]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 49.[858]

Divina Vindecare, p. 300.[859]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 48, 49.[860]

Idem, p. 73.[861]

Idem, p. 49.[862]

Divina Vindecare, p. 302.[863]

Mărturii, vol. 2, p. 537.[864]

Idem, vol. 1, p. 684.[865]

Idem, p. 684, 685.[866]

Idem, p. 685.[867]

Idem, p. 683, 684.[868]

Idem, vol. 2, p. 370.[869]

Divina Vindecare, p. 302.[870]

Mărturii, vol. 2, p. 370.[871]

Divina Vindecare, p. 323.[872]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 313.[873]

Dietă și hrană, p. 258.[874]

Mărturii, vol. 2, p. 359, 360.[875]

Temperanța, p. 12.[876]

Educația, p. 38.[877]

Divina Vindecare, p. 295.

[878] Idem, p. 383.

[879] Idem, p. 384.

[880] Dietă și hrană, p. 230.

[881] Divina Vindecare, p. 295, 296.

[882] Dietă și hrană, p. 92.

[883] Divina Vindecare, p. 295.

[884] Dietă și hrană, p. 239.

[885] Mărturii, vol. 9, p. 159.

[886] Divina Vindecare, p. 313.

[887] Idem, p. 315.

[888] Idem, p. 317.

[889] Dietă și hrană, p. 380, 381.

[890] Idem, p. 82.

[891] Divina Vindecare, p.316.

[892] Scrisoarea 60a, 1896.

[893] Mărturii, vol. 2, p. 63.

[894] Divina Vindecare, p. 298, 299.

[895] Idem, p. 385.

[896] Idem, p. 296, 297.

[897] Idem, p. 300.

[898] Manuscris 1, 1876.

[899] Educația, p. 206.

[900] Scrisoarea 19, 1892.

[901] Divina Vindecare, p. 384.

[902] Dietă și hrană, p. 179.

[903] Pacific Health Journal, mai 1890.

[904] Dietă și hrană, p. 173, 179.

[905] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 61.

[906] Divina Vindecare, p. 303, 304.

[907] Scrisoarea 69, 1896.

[908] Dietă și hrană, p. 173.

[909] Scrisoarea 19, 1892.

[910] Manuscris 155, 1899.

[911] Scrisoarea 23, 1888.

[912] Signs of the Times, 13 august 1896.

[913] Educația, p. 202.

[914] Good Health, iulie 1880.

[915] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 151.

[916] Manuscris 47, 1896.

[917] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[918] Solii către tineret, p. 236.

[919] Dietă și hrană, p. 44.

[920] Mărturii, vol. 6, p. 375.

[921] Pacific Health Journal, aprilie 1890.

[922] Signs of the Times, 17 noiembrie 1890.

[923] Educația, p. 206.

[924] Divina Vindecare, p. 309.

[925] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 28.

[926] Idem, p. 52.

[927] Lucrarea misionară medicală, p. 275.

[928] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 405, 406.

[929] Temperanța, p. 139.

[930] Counsels on Health, p. 99.

[931] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 153, 154.

[932] Divina Vindecare, p. 288, 289.

[933] Temperanța, p. 138.

[934] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 155.

[935] Manuscris 1, 1876.

[936] Scrisoarea 166, 1903.

[937] Temperanța, p. 214.

[938] Review and Herald, 23 septembrie 1884.

[939] Temperanța, p. 165.

[940] Temperanța, p. 234.

[941] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 21.

[942] Idem, p. 37.

[943] Temperanța, p. 214, 215.

[944] Review and Herald, 23 septembrie 1884.

[945] Educația, p. 202, 203.

[946] Mărturii, vol. 3, p. 563.

[947] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 31.

[948] Mărturii, vol. 3, p. 562.

[949] Counsels on Health, p. 81.

[950] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 17.

[951] Signs of the Times, 17 noiembrie 1890.

[952] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 155.

[953] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[954] Mărturii, vol. 3, p. 561.

[955] Idem, p. 567, 568.

[956] Idem, p. 568.

[957] Ibid.

[958] Idem, p. 489.

[959] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 76.

[960] Idem, p. 21, 22.

[961] Temperanța, p. 233, 234.

[962] Divina Vindecare, p. 372.

[963] Signs of the Times, 13 septembrie 1910.

[964] Divina Vindecare, p. 379, 380.

[965] Review and Herald, 9 iulie 1901.

[966] Mărturii, vol. 3, p. 567.

[967] Educația, p. 202.

[968] Idem, p. 203, 204.

[969] Pacific Health Journal, mai 1890.

[970] Divina Vindecare, p. 352.

[971] Manuscris 86, 1897.

[972] Educația, p. 248.

[973] Mărturii, vol. 6, p. 96.

[974] Divina Vindecare, p. 289.

[975] Review and Herald, 30 ianuarie 1900.

[976] Review and Herald, 17 noiembrie 1904.

[977] Manuscris 167, 1897.

[978] Mărturii, vol. 1, p. 458, 459.

[979] Manuscris 53, 1912.

[980] Review and Herald, 23 ianuarie 1900.

[981] Review and Herald, 30 ianuarie 1900.

[982] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 93, 94.

[983] Mărturii, vol. 1, p. 189.

[984] Idem, vol. 3, p. 376.

[985] Solii către tineret, p. 345, 346.

[986] Mărturii, vol. 4, p. 645.

[987] Idem, vol. 3, p. 376.

[988] Idem, vol. 2, p. 458.

[989] Educația, p. 248.

[990] Signs of the Times, 10 septembrie 1894.

[991] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 95.

[992] Educația, p. 246.

[993] Scrisoarea 19, 1897.

[994] Mărturii, vol. 6, p. 170.

[995] Idem, vol. 4, p. 642.

[996] Solii către tineret, p. 349.

[997] Idem, p. 353.

[998] Review and Herald, 17 noiembrie 1904.

[999] Health Reformer. Citat în Healthful Living, p. 120.

[1000] Divina Vindecare, p. 288.

[1001] Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 301.

[1002] Ibid.

[1003] Manuscris 24, 1904.

[1004] Review and Herald, 17 noiembrie 1904.

[1005] Review and Herald, 6 decembrie 1881.

[1006] Health Reformer, aprilie 1872.

[1007] Mărturii, vol. 3, p. 376.

[1008] Idem, p. 379, 380.

[1009] Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 301, 302.

[1010] *Notă: Vezi Mărturii, vol. 1, p. 135, 136.

[1011] Mărturii, vol. 1, p. 135, 136.

[1012] Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 135, 136.

[1013] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 93.

[1014] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 302.

[1015] Mărturii, vol. 3, p. 366.

[1016] Idem, vol. 4, p. 643, 644.

[1017] Review and Herald, 6 decembrie 1881.

[1018] Signs of the Times, 9 decembrie 1875.

[1019] Mărturii, vol. 3, p. 375.

[1020] Manuscris 45, 1911.

[1021] Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 131.

[1022] Mărturii, vol. 4, p. 142.

[1023] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 89, 90.

[1024] Divina Vindecare, p. 382.

[1025] Mărturii, vol. 2, p. 531, 532.

[1026] Idem, vol. 1, p. 457-460.

[1027] Idem, vol. 5, p. 499.

[1028] Ibid.

[1029] Review and Herald, 30 ianuarie 1900.

[1030] Evangelism, p. 272.

[1031] Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 301.

[1032] Historical Sketches of Seventh-day Adventist Foreign Missions, p. 122, 123.

[1033] Review and Herald, 10 mai 1892.

[1034] Solii către tineret, p. 534.

[1035] Mărturii, vol. 5, p. 499.

[1036] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 85.

[1037] Educația, p. 246.

[1038] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 85.

[1039] Mărturii, vol. 6, p. 96.

[1040] Divina Vindecare, p.290.

[1041] Review and Herald, 31 martie 1891.

[1042] Manuscris 43, 1900.

[1043] Mărturii, vol. 4, p. 643.

[1044] Divina Vindecare, p. 291.

[1045] Review and Herald, 17 noiembrie 1904.

[1046] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[1047] Manuscris 53, 1912.

[1048] Mărturii, vol. 1, p. 189.

[1049] Manuscris 67, 1903.

[1050] Mărturii, vol. 3, p. 483, 484.

[1051] Mărturii, vol. 2, p. 346.

[1052] Idem, p. 410.

[1053] Idem, p. 346.

[1054] Un apel către mame, p. 27.

[1055] Mărturii, vol. 2, p. 390, 391.

[1056] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 136.

[1057] Idem, p. 45.

[1058] Mărturii, vol. 2, p. 347.

[1059] Ibid.

[1060] Idem, p. 391.

[1061] Ibid.

[1062] Idem, p. 468, 469.

[1063] Idem, p. 392.

[1064] Idem, p. 403.

[1065] Un apel către mame, p. 28.

[1066] Idem, p. 18.

[1067] Idem, p. 26.

[1068] Idem, p. 23.

[1069] Mărturii, p. 97, 97.

[1070] Idem, vol. 2, p. 361.

[1071] Un apel către mame, p. 9, 10.

[1072] Idem, p. 25.

[1073] Mărturii, vol. 2, p. 348.

[1074] Idem, p. 347.

[1075] Idem, p. 392.

[1076] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 135.

[1077] Mărturii, vol. 2, p. 352, 353.

[1078] Mărturii, vol. 2, p. 349.

[1079] Idem, vol. 5, p. 78.

[1080] Un apel către mame, p. 25.

[1081] Mărturii, vol. 2, p. 349-351.

[1082] Un apel către mame, p. 24-28.

[1083]* Notă: Acestea sunt extrase dintr-o scrisoare adresată unei fete care practica un viciu ascuns.[1084]

Mărturii, vol. 2, p. 559-565.[1085]

Idem, p. 482, 483.[1086]

Idem, p. 401.[1087]

Idem, p. 406.[1088]

Un apel către mame, p. 10.[1089]

Idem, p. 13.[1090]

Idem, p. 10, 11.[1091]

Idem, p. 13, 14.[1092]

Idem, p. 20, 21.[1093]

Idem, p. 21, 22.[1094]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 134.[1095]

Un apel către mame, p. 13, 14.[1096]

Mărturii, vol. 2, p. 400.[1097]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 134.[1098]

Mărturii, vol. 2, p. 352.[1099]

Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 141, 142.[1100]

Idem, p. 142.[1101]

Mărturii, vol. 2, p. 348, 349.[1102]

Un apel către mame, p. 18, 19.

[1103] Idem, p. 22, 23.

[1104] Un apel către mame, p. 29.

[1105] Idem, p. 27.

[1106]* Notă: Acestea sunt alte extrase dintr-o scrisoare adresată unei tinere încăpățânate, care practica unviciu ascuns.[1107]

Mărturii, vol. 2, p. 561.[1108] * Notă: Vezi nota de la p. 452.[1109]

Idem, p. 561-563.[1110]

Un apel către mame, p. 31.[1111]

Mărturii, vol. 2, p. 410.[1112]

Educația, p. 209.[1113]

Mărturii, vol. 2, p. 408,409.[1114]

Un apel către mame, p. 31.[1115]

Mărturii, vol. 2, p. 409.[1116]

Un apel către mame, p. 23, 24.[1117]

Mărturii, vol. 1, p. 397.[1118]

Review and Herald, 13 iunie 1882.[1119]

Signs of the Times, 17 septembrie 1894.[1120]

Pacific Health Journal, ianuarie 1890.[1121]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 129.[1122]

Signs of the Times, 22 iulie 1889.[1123]

Mărturii, vol. 5, p. 325.[1124]

Scrisoarea 17, 1898.[1125]

Mărturii, vol. 1, p. 219, 220.[1126]

Signs of the Times, 9 decembrie 1875.[1127]

Signs of the Times, 26 februarie 1880.[1128]

Review and Herald, 13 martie 1894.[1129]

Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 129.[1130]

Review and Herald, 25 octombrie 1892.[1131]

Manuscris 21, 1894.

[1132] Scrisoarea 68, 1899.

[1133] Scrisoarea 66, 1910.

[1134] Review and Herald, 9 octombrie 1883.

[1135] Manuscris 19, 1900.

[1136] Manuscris 101, 1908.

[1137] Mărturii, vol. 6, p. 205.

[1138] Pacific Health Journal, mai 1890.

[1139] Manuscris 19, 1900.

[1140] Manuscris 53, 1912.

[1141] Manuscris 27, 1911.

[1142] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p.156, 157.

[1143] Review and Herald, 9 iulie 1901.

[1144] Scrisoarea 104, 1897.

[1145] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1146] Mărturii, vol. 5, p. 23, 24.

[1147] Profeți și Regi, p. 245.

[1148] Signs of the Times, 14 noiembrie 1892.

[1149] Signs of the Times, 14 noiembrie 1892.

[1150] Signs of the Times, 17 februarie 1904.

[1151] Manuscris 33, 1908.

[1152] Manuscris 12, 1898.

[1153] Mărturii, vol. 4, p. 621.

[1154] Manuscris 140, 1897.

[1155] Educația, p. 264, 265.

[1156] Profeți și Regi, p. 245.

[1157] Pacific Health Journal, ianuarie 1890.

[1158] Signs of the Times, 17 aprilie 1884.

[1159] Manuscris 142, 1898.

[1160] Manuscris 142, 1898.

[1161] Manuscris 115, 1903.

[1162] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 169.

[1163] Good Health, ianuarie 1880.

[1164] Review and Herald, 6 iunie 1899.

[1165] Review and Herald, 9 octombrie 1900.

[1166] Signs of the Times, 9 februarie 1882.

[1167] Manuscris 2, 1903.

[1168] Review and Herald, 13 februarie 1913.

[1169] Counsels on Sabbath School Work, p. 77.

[1170] Review and Herald, 19 februarie 1895.

[1171] Manuscris 138, 1903.

[1172] Scrisoarea 104, 1897.

[1173] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1174] Manuscris 10, 1912.

[1175] Scrisoarea 74, 1900.

[1176] Manuscris 62, 1900.

[1177] Manuscris 59, 1900.

[1178] Counsels on Sabbath School Work, p. 79.

[1179] Mărturii, vol. 1, p. 396.

[1180] Idem, p. 400.

[1181] Idem, p. 396, 397.

[1182] Review and Herald, 15 septembrie 1904.

[1183] Review and Herald, 23 aprilie 1889.

[1184] Review and Herald, 15 septembrie 1904.

[1185] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 108.

[1186] Mărturii, vol.5, p.42.

[1187] Manuscris 16, 1893.

[1188] Manuscris 5, 1896.

[1189] Mărturii, vol.5, p.330.

[1190] Slujitorii Evangheliei, p. 208, 209.

[1191] Counsels on Sabbath School Work, p. 48.

[1192] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 172.

[1193] Mărturii, vol. 6, p. 93, 94.

[1194] Idem, p. 170, 171.

[1195] Idem, vol. 8, p. 311.

[1196] Review and Herald, 6 mai 1909.

[1197] Mărturii, vol. 5, p. 424.

[1198] Manuscris 49, 1901.

[1199] Manuscris 114, 1903.

[1200] Manuscris 5, 1896.

[1201] Mărturii, vol. 6, p. 93, 94.

[1202] Idem, p. 94, 95.

[1203] Manuscris 80, 1901.

[1204] Mărturii, vol. 5, p. 164, 165.

[1205] Educația, p. 105.

[1206] Mărturii, vol. 6, p. 105.

[1207] Educația, p. 125.

[1208] Signs of the Times, 10 septembrie 1894.

[1209] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 207.

[1210] Scrisoarea 27, 1890.

[1211] Signs of the Times, 13 septembrie 1877.

[1212] Mărturii, vol. 8, p. 319.

[1213] Review and Herald, 13 noiembrie 1888.

[1214] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 126.

[1215] Patriarhi și profeți, p. 599.

[1216] Mărturii, vol. 4, p. 398.

[1217] Idem, vol.5, p.329.

[1218] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 138, 139.

[1219] Manuscris 49, 1898.

[1220] Scrisoarea 107, 1898.

[1221] Manuscris 70, 1896.

[1222] Mărturii, vol. 5, p. 322.

[1223] Manuscris 5, 1896.

[1224] Review and Herald, 9 octombrie 1883.

[1225] Counsels on Sabbath School Work, p. 23.

[1226] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 137, 138.

[1227] Testimonies on Sabbath School Work, p. 111.

[1228] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 139.

[1229] Educația, p. 188.

[1230] Manuscris 33, 1900.

[1231] Review and Herald, 9 octombrie 1883.

[1232] Signs of the Times, 8 aprilie 1886.

[1233] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 171.

[1234] Idem, p. 109.

[1235] Educația, p.185, 186.

[1236] Signs of the Times, 25 mai 1882.

[1237] Review and Herald, 27 iunie 1899.

[1238] Mărturii, vol. 7, p. 42.

[1239] Ibid.

[1240] Signs of the Times, 7 august 1884.

[1241] Signs of the Times, 1 iulie 1886.

[1242] Patriarhi și profeți, p. 144.

[1243] Manuscris 19, 1900.

[1244] Mărturii, vol. 1, p. 397, 398.

[1245] Ibid.

[1246] Idem, vol. 7, p. 43.

[1247] Manuscris 12, 1898.

[1248] Divina Vindecare, p. 393.

[1249] Solii către tineret, p. 342.

[1250] Mărturii, vol. 5, p. 424.

[1251] Signs of the Times, 7 august 1884.

[1252] Educația, p. 186.

[1253] Manuscris 12, 1898.

[1254] Educația, p. 167, 168.

[1255] Evangelism, p. 499, 500.

[1256] Mărturii, vol. 6, p. 357, 358.

[1257] Manuscris 47, 1908.

[1258] Educația, p. 259.

[1259] Signs of the Times, 22 iulie 1889.

[1260] Review and Herald, 23 aprilie 1889.

[1261] Mărturii, vol. 5, p. 36, 37.

[1262] Manuscris 57, 1897.

[1263] Mărturii, vol. 6, p. 534.

[1264] Idem, p. 355, 356.

[1265] Manuscris 57, 1897.

[1266] Mărturii, vol. 6, p. 356.

[1267] Idem, p. 536, 537.

[1268] Manuscris 3, 1879.

[1269] Mărturii, vol. 2, p. 702, 703.

[1270] Review and Herald, 13 iunie 1882.

[1271] Mărturii, vol. 6, p. 357.

[1272] Review and Herald, 13 iunie 1889.

[1273] Manuscris 3, 1879.

[1274] Mărturii, vol. 6, p. 355.

[1275] Manuscris 41, 1903.

[1276] Mărturii, vol. 6, p. 357.

[1277] Idem, p. 358.

[1278] Review and Herald, 14 aprilie 1885.

[1279] Review and Herald, 14 aprilie 1885.

[1280] Review and Herald, 19 septembrie 1854.

[1281] Manuscris 3, 1879.

[1282] Hristos, Lumina lumii, p. 516, 517.

[1283] Mărturii, vol. 2, p. 583, 584.

[1284] Educația, p. 250, 251.

[1285] Mărturii, vol. 2, p. 584, 585.

[1286] Idem, vol. 6, p. 359.

[1287] Educația, p. 242.

[1288] Mărturii, vol. 5, p. 496.

[1289] Educația, p. 242.

[1290] Idem, p. 243.

[1291] Idem, p. 244.

[1292] Review and Herald, 10 mai 1898.

[1293] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 110.

[1294] Educația, p. 242, 243.

[1295] Idem, p. 243.

[1296]

Mărturii, vol. 5, p. 496.[1297]

Idem, p. 491.[1298]

Review and Herald, 19 septembrie 1854.[1299]

Mărturii, vol. 5, p. 495, 496.[1300]

Idem, p. 491.[1301]

Idem, p. 494.[1302]

Idem, p. 496, 497.[1303]

Solii către tineret, p. 266.[1304]

Manuscris 23, 1886.[1305]

Review and Herald, 19 septembrie 1854.

[1306] Scrisoarea 1, 1877.

[1307] Mărturii, vol. 5, p. 499, 500.

[1308] Educația, p. 244.

[1309] Mărturii, vol. 5, p. 497.

[1310] Solii către tineret, p. 266.

[1311] Mărturii, vol. 5, p. 498.

[1312] Idem, p. 497, 498.

[1313] The Youth’s Instructor, 8 octombrie 1896.

[1314] Manuscris 93, 1901.

[1315] Review and Herald, 19 februarie 1895.

[1316] Manuscris 25, 1903.

[1317] Manuscris 60, 1903.

[1318] Signs of the Times, 3 aprilie 1901.

[1319] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1320] Manuscris 21, 1903.

[1321] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 51.

[1322] Slujitorii Evangheliei, p. 208.

[1323] Manuscris 84, 1897.

[1324] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1325] The Youth’s Instructor, 8 octombrie 1896.

[1326] Scrisoarea 1, 1877.

[1327] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1328] Mărturii, vol. 5, p. 498.

[1329] Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 51.

[1330] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1331] Manuscris 84, 1897.

[1332] Ibid.

[1333] Scrisoarea 1, 1877.

[1334] Review and Herald, 30 martie 1897.

[1335] Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 110.

[1336] The Youth’s Instructor, 21 iulie 1892.

[1337] Mărturii, vol. 4, p. 424.

[1338] Manuscris 62, 1901.

[1339] Mărturii, vol. 3, p. 568, 569.

[1340] Scrisoarea 78, 1901.

[1341] Mărturii, vol. 6, p. 429, 430.

[1342] Signs of the Times, 5 august 1875.

[1343] Mărturii, vol. 1, p. 219.

[1344] Solii către tineret, p. 330.

[1345] Educația, p. 305, 306.

[1346] Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

[1347] Manuscris 49, 1894.

[1348] Review and Herald, 22 noiembrie 1906.

[1349] Scrisoarea 196, 1899.

[1350] Tragedia Veacurilor, p. 645.

[1351] Idem, p. 299.

[1352] Early Writings, p. 67.

[1353] Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 149.

[1354] Manuscris 12, 1895.

[1355] Divina Vindecare, p. 504-508.

[1356] Signs of the Times, 1 iulie 1886.