oanamuntean.ro | Un cuvânt de început | Mar.2014 2

oltare personală și spirituală

Cuprins

Atașamentele sau sfârșitul suferinței ...................................................................................................... 4

Lista atașamentelor și a nivelurilor de atașament .................................................................................. 6

2 metode de lucru pentru a te elibera de atașamente ........................................................................... 8

1. Conștientizare prin rugăciune sau meditație .................................................................................. 8

2. Conștientizare și observare interioară ............................................................................................ 9

Atașamentul de omul iubit .................................................................................................................... 10

Atașamentul de căsătorie ...................................................................................................................... 13

Logica divină și logica umană ................................................................................................................ 15

„Rugăciunea cea mai înaltă este fără cuvinte. Ea este pur și simplu păstrarea și

înmulțirea sentimentului iubirii în orice situație.” S.N. Lazarev - Diagnosticarea

karmei

oanamuntean.ro | Un cuvânt de început | Mar.2014 3

Un cuvânt de început

Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru cu care trebuie să începi un drum de

lucru individual, de regăsire interioară, de dezvoltare personală și spirituală este a învăța să

îți identifici atașamentele și să te eliberezi de ele.

Până nu te eliberezi de ele nu te poți aștepta să ai o evoluție reală. Evident, detașarea de

atașamente se face în timpul unui drum de evoluție personală, chiar și dacă nu le

conceptualizăm în felul acesta, chiar dacă nu știm despre ce este vorba și, în mod fericit,

chiar dacă nu ne preocupă evoluția spirituală și chiar dacă nu suntem conștienți de aceasta.

Doar că atunci se face mai mult prin suferință în viața de zi cu zi.

Universul și forțele destinului care ne îndrumă ne pun în față în mod inevitabil atașamentele

pe care le avem și pe care trebuie să le depășim.

Și într-un final, acum sau în viața dintre vieți, sunt sigură că ne vom analiza viața și vom

vedea ce am înțeles și ce nu din ea, cât am evoluat către iubire prin depășirea și eliberarea

de atașamente.

Pentru că la iubire se poate accede numai în lipsa atașamentelor.

De aceea am scris și voi mai scrie articole despre acest subiect, plecând de la scrierile lui S.N.

Lazarev ca teorie și aplicarea lor în viața mea.

! Aceste idei reprezintă o schematizare subiectivă, așa cum am înțeles-o eu, a filosofiei

parapsihologului și bioenergeticianului rus SN Lazarev, descrisă în ciclul „Diagnosticarea

karmei”. Este o filosofie cu care eu am rezonat foarte bine, care mi-a fost foarte aproape

sufletului. Citind cărțile lui, la fiecare pagină aveam un moment de „aha”. Și mi-a ghidat mult

procesul de dezvoltare interioară. Iar aici am descris ce și cum am înțeles eu din modul cum

prezintă el atașamentele și iubirea divină.

Recomand din suflet cărțile lui Lazarev. Sunt o lectură fundamentală pentru orice căutător,

dar și pentru oricine are o problemă de sănătate fizică sau sufletească.

oanamuntean.ro | Atașamentele sau sfârșitul suferinței | Mar.2014 4

Atașamentele sau sfârșitul suferinței

„Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta, atâta timp cât în interior

nu depinzi de lucrul respectiv.”

Una dintre sursele principale de suferință este atașamentul. Nu vrem să pierdem sau nu

putem concepe să pierdem o posesie materială, o persoană dragă, un talent, o abilitate,

calitățile noastre spirituale etc.

Dar în momentul în care învățăm să ne detașăm în interior de tot ce înseamnă fericire

pământească, putem începe să devenim oameni, să creștem mari și să putem începe să dăm

ceva adevărat mai departe întregii umanități.

Ce este și cum se manifestă atașamentul interior?

� Distincția principală este între exterior, unde poți avea orice, și interior, unde trebuie

să nu depinzi de acel ceva. (vezi aici distincția interior-exterior).

� Sufletul nostru nu trebuie să depindă de nimic, nu trebuie să se lege de nimic din

ceea ce poate dispărea.

� În momentul în care se leagă de ceva ce poate dispărea, în interior crește

agresivitatea, proporțional cu gradul de atașament.

oanamuntean.ro | Atașamentele sau sfârșitul suferinței | Mar.2014 5

� Această agresivitate se va canaliza înspre interior sau înspre exterior, în funcție de

personalitatea fiecăruia, având efecte distructive - conștient sau nu, controlat sau nu.

� Cu cât fericirea potențială dată de lucrul de care ne-am atașat este mai mare, cu atât

agresivitatea interioară este mai mare.

� Sufletul are voie să se lege numai de ceva ce nu poate dispărea - Dumnezeu,

divinitate.

� Orice poate fi imaginat și conceptualizat poate fi sursă de atașament, de la lucrurile

materiale la cele spirituale (vezi lista atașamentelor).

� Atitudinea pe care trebuie să o avem în interior este de detașare. Dacă putem pierde

ceva fără suferință, atunci putem avea acel lucru.

� Dacă nu putem avea ceva în viață este un semn foarte bun că avem un atașament

ridicat față de acel ceva și atunci nu îl vom putea avea întrucât este periculos și

dăunător sufletului nostru.

� Sufletul se atașează de ceea ce îi conferă fericire și de aceea tindem să idealizăm și să

absolutizăm respectiva sursă de fericire, considerând că este fericirea absolută, deci

ar fi util să ne detașăm puțin și să punem lucrurile în perspectivă.

� În momentul în care începem să ne atașăm de ceva, vine automat corectarea și

primim anumite umilințe din partea subiectului atașamentului nostru. Acesta este un

ajutor să ne conștientizăm atașamentul și trebuie luat ca atare, trebuie să fim

recunoscători pentru șansa acordată și să ne corectăm interior, nu să ne supărăm sau

să nu acceptăm, să nu înțelegem situația corect.

� Odată conștientizat un atașament și puse lucrurile în perspectivă cel mai probabil

situația exterioară se va corecta și ea, de multe ori aproape instantaneu.

� Importantă este cantitatea de iubire pe care o are omul în suflet. Iubirea poate

apărea numai în lipsa atașamentelor. Atât timp cât mai ai atașamente active, sufletul

nu este liber să își manifeste iubirea.

Pentru a ne putea conștientiza atașamentele, citește mai departe o listă cu atașamentele și

nivelurile de atașament pe care le putem avea.

oanamuntean.ro | Lista atașamentelor | Mar.2014 6

Lista atașamentelor

și a nivelurilor de atașament

„Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta, atâta timp cât în interior

nu depinzi de lucrul respectiv.”

Revenind, una dintre sursele principale de suferință, dacă nu singura, este atașamentul.

Dacă suntem atașați de ceva/cineva și nu putem renunța la el, la un moment dat sau altul

vom suferi.

În funcție de cât de tare suntem legați de ceva, cu atât mai mult vom suferi când îl pierdem.

De aceea cel mai inteligent lucru de făcut este să învățăm să scăpăm de atașamente. Să

învățăm să recunoaștem când avem un atașament și să ajungem să ne eliberăm de ele.

Pentru a putea să ne recunoaștem atașamentele, dau mai jos o listă de la care se poate

pleca. Lista este făcută de mine citind cărțile lui Lazarev și structurând de acolo această

informație.

În principiu atașamentele sunt clasificate în funcție de structurile karmice așa cum le vede și

le denumește Lazarev. Lista este un punct de plecare, cu rol de ghidare. Nu este neapărat

exhaustivă.

În cărțile sale Lazarev descrie aceste atașamente pe bază de exemple și explicații mult mai în

detaliu. De aceea eu recomand citirea cărților sale.

oanamuntean.ro | și a nivelurilor de atașament | Mar.2014 7

Iată și lista atașamentelor și a nivelurilor de atașament, pe structuri karmice:

1. structura materială – atașament de materie: bani, bunăstare, destin, putere;

2. structura spirituală – atașament de spațiu: aptitudini, intelect, capacități, idealuri,

moralitate, ordine;

3. structura temporală – atașament de iubirea de oameni și lume;

4. structura de distrugere a Universului – atașament de perfecțiune;

5. structura de creație a Universului – atașament de creație;

6. structura stabilizării – atașament de credință în oameni sau Dumnezeu;

7. structura menirii divine – atașament de menirea divină;

8. structura întoarcerii la Dumnezeu – atașament de viitor.

oanamuntean.ro | 2 metode de lucru | Mar.2014 8

2 metode de lucru

pentru a te elibera de atașamente

„Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta, atâta timp cât în interior

nu depinzi de lucrul respectiv.”

După descrierea atașamentelor și după lista nivelurilor de atașament, dau în continuare

două metode de lucru cu atașamentele, metode pe care le-am folosit personal și care

funcționează pentru mine.

1. Conștientizare prin rugăciune sau meditație

Ca ajutor practic, în cartea a doua din seria „Diagnosticarea karmei” Lazarev sugerează o

rugăciune. Ea poate fi rostită ca o rugăciune sau se poate folosi ca o meditație. Ajută mult la

conștientizarea faptului că avem anumite atașamente și la detașarea de ele. Eu am folosit-o

mult timp și mi-a făcut bine, de aceea o redau și aici:

„Doamne, Tată care m-ai creat, Iubirea este sensul vieţii mele şi fericirea

mea supremă.

Şi toată fericirea pământească pe care o am şi o voi avea, pentru mine şi

pentru urmaşii mei, să-mi fie doar mijloc de înmulţire a Iubirii.

oanamuntean.ro | pentru a te elibera de atașamente | Mar.2014 9

Ştiu, Doamne, că tot ce mi se întâmplă şi mi se va întâmpla îmi este dat doar

de la Tine şi sufletul meu acceptă totul cu iubire.”

Dacă stai să analizezi fiecare frază și sensul ei, îți dai seama că deja te-a ajutat să-ți schimbi

perspectiva, să relativizezi totul, să te detașezi de atașamente, chiar dacă probabil efectul

este de moment. Dar tocmai de aceea, prin repetiție, ajunge să intre în subconștient și

începe să lucreze singură.

Tot Lazarev zice la un moment dat că, după observațiile lui asupra structurilor karmice, o

afirmație intră în subconștient după 40 de zile de repetiție. Am citit diferite studii însă care

au încercat să determine câtă repetiție este necesară pentru ca un obicei să devină automat,

adică să intre în subconștient, și nu se poate da o anumită perioadă. În funcție de persoană,

de obicei și alte variabile, perioada de timp necesară poate varia considerabil. Deci fiecare

trebuie să se observe și să vadă de cât timp are nevoie.

2. Conștientizare și observare interioară

Personal am ajuns să recunosc destul de repede agresivitatea interioară generată de

atașamente și ceea ce fac este să mă opresc și să mă observ puțin interior. Dacă ești cinstit

cu tine, îți dai repede seama ce atașament ai în acel moment suficient de crescut încât să

simți neliniște sau agresivitate.

Câteva sugestii de lucru:

Totul ține de exercițiu, de a dori să faci o schimbare. Fă-ți un obicei din a-ți observa mișcările

sufletești pentru a ajunge să-ți recunoști atașamentele.

Poți începe prin a te raporta la lista atașamentelor de mai sus. Ulterior vei ajunge să le

rafinezi și să le observi mai în detaliu.

În cazul în care îți este greu să identifici în interior un atașament, poți fi atent la ce îți vine din

exterior de la ceilalți, la ce reacții îți trezesc ceilalți în relaționările zilnice. Vezi aici detalii

despre acest proces.

Bine este să îți conștientizezi atașamentele încă din fașă, pentru a nu ajunge să se dezvolte,

să ajungă în stadii dezvoltate sau chiar extreme, când ruperea atașamentului din exterior

vine cu multă suferință.

Acest proces este unul continuu pe toată durata vieții. Nu poți spune că ai scăpat de un

atașament odată pentru totdeauna, ci trebuie să fii permanent atent, să te analizezi și să te

observi interior.

oanamuntean.ro | Atașamentul de omul iubit | Mar.2014 10

Atașamentul de omul iubit

„Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta, atâta timp cât în interior

nu depinzi de lucrul respectiv.”

În continuare mă voi referi la un atașament în particular, un atașament foarte întâlnit în

societatea noastră modernă, și anume, atașamentul de omul iubit. Sintagma de „omul iubit”

se poate aplica și la familie, prieteni, copii etc., dar în articolul prezent îl folosesc pentru a

desemna omul iubit în sens romantic și se referă și la bărbat, și la femeie ca obiect al iubirii.

De ce avem atașamente?

Atașamentul se creează și se intensifică pe măsură ce sufletul nostru se leagă de lucruri

trecătoare, de absolut orice nu are esență eternă, deci poate fi pierdut. Și în momentul în

care pierdem ceva de care sufletul este atașat se creează și se amplifică o agresiune

subconștientă care poate avea intensități diferite. Agresivitatea este cu atât mai mare cu cât

atașamentul nostru este mai mare, adică cu cât suntem mai puțin dispuși să renunțăm la

„lucrul” respectiv.

Cu cât ceva ne dă un sentiment de fericire mai mare, cu atât avem tendința să ne atașăm

mai mult de acesta și vrem să păstrăm sentimentul mai mult.

Problema este că noi asociem starea de fericire care vine din interior cu lucrul din exterior

care l-a declanșat. Și atunci considerăm că pentru a păstra sentimentul de fericire trebuie să

ținem, cu dinții dacă se poate, de ceea ce ne-a declanșat sentimentul respectiv.

oanamuntean.ro | Atașamentul de omul iubit | Mar.2014 11

Ce înseamnă atașamentul de omul iubit?

Nu cred că trebuie să spun cât de mult se aplică ceea ce am scris mai sus la situația iubirii

romantice. Avem o cultură întreagă dedicată iubirii romantice și a fericirii pe care aceasta ne-

o creează. În același timp, avem o cultură întreagă plină de suferință în urma acesteia.

Iar suferința vine din atașament. Fericirea este o consecință imediată și naturală a

sentimentului de iubire care se creează între un bărbat și o femeie ca un spațiu protector,

necesar pentru a aduce un suflet din lumea spirituală în lumea fizică.

Problema este când ne blocăm la acel sentiment de fericire și începem să ținem de omul

iubit și începem să emitem pretenții către acesta să continue să ne facă fericiți. Iar de aici vin

diferitele scenarii, cu care cred că suntem toți familiari, de condiționare a celuilalt și a

comportamentului acestuia pentru a ne reda iar și iar sentimentul de fericire: gelozii,

posesivitate, reproșuri, pretenții, pretenții, pretenții. Sau celebra încercare a femeilor de a

schimba mereu câte ceva la partenerul lor și apoi să spună că nu mai e omul de care s-au

îndrăgostit.

Deci putem spune că atașamentul de omul iubit este echivalent cu iubirea condiționată.

Atașamentele se tratează și din exterior

Atașamentele, de oricare tip de altfel, se tratează și din exterior, dar prin umilință. La fel și în

cazul atașamentului din discuția de față.

În momentul în care ai început să te atașezi de omul iubit, și vorbim aici de un prim stadiu,

când poate nici tu nu îți dai încă seama, subconștient acesta va începe să aibă

comportamente care să te umilească într-un fel sau altul. Termenul de „umilire” poate fi

simțit ca puternic, dar această umilire poate lua diferite forme și intensități, în funcție de

necesitate, adică și de gradul de atașament.

Umilințele pot lua cele mai diferite forme, în funcție de fiecare om și cuplu în parte, de la

simple gesturi de exemplu vine mai târziu acasă, sau nu îți dă telefon să te anunțe că

întârzie, sau nu îți mai scrie 10 smsuri pe zi să-și declare iubirea, sau nu-ți mai dă atenția pe

care o vrei, până la umilințe mai explicite, face glume pe seama ta, sau chiar te înjură, te

înșeală sau mai știu eu ce nefăcute.

Umilință este și atunci când nu ne găsim un partener sau găsim numai parteneri nepotriviți.

Este modul universului de a ne pregăti sufletul pentru a putea avea parte de fericirea dată de

iubirea romantică și pentru a putea avea copii. Copiii nu se pot naște într-un suflet care nu

are iubire și iubirea nu poate exista într-un suflet plin de atașamente, de orice fel ar fi

acestea.

oanamuntean.ro | Atașamentul de omul iubit | Mar.2014 12

Dacă aceste umilințe nu ne trezesc și nu ne revizuim atitudinea, intră în funcțiune alte

mecanisme de stopare a atașamentelor cum ar fi suferințele sufletești, boala fizică sau, dacă

gradul de atașament în interior a ajuns la un prag periculos, chiar moartea. Se pare că

aceasta este o metodă foarte eficientă de blocare a atașamentelor la nevoie.

Și ce să fac ca să mă eliberez de atașamente?

Bine ar fi să fim mereu conștienți de noi și de atașamentele pe care le avem și le manifestăm

pasiv sau activ.

Dar nu totdeauna este așa și, mai ales în primele faze, sunt atât de subtile încât este posibil

să nici nu ne dăm seama că avem atașamente.

Dar întotdeauna avem semnale care să ne ajute să ne conștientizăm atașamentele:

• din interior: avem sentimente de agresiune direcționate către omul iubit sau nu,

putem fi doar enervați sau enervabili mult mai ușor;

• din exterior: omul iubit începe să reacționeze prin umilințe, imposibilitatea de a găsi

un partener potrivit, probleme în a avea copii etc.

În primul rând și cel mai important după conștientizarea atașamentului este să lucrăm, să

facem eforturi să ne eliberăm de acesta. Poate și simpla conștientizare să fie de ajuns, mai

ales dacă nu este prea adânc atașamentul și nu ne-am obișnuit prea tare cu el.

Alte două metode pe care le folosesc eu personal le-am detaliat mai sus, la 2 metode de

lucru pentru a te elibera de atașamente.

Ce urmează eliberării de atașamente?

Prin eliberarea de atașamente sufletul devine liber să iubească, să cunoască iubirea

necondiționată, să fie liber să crească și să ajungă să aibă detașarea necesară să manifeste

iubirea.

Un suflet liber de atașamente cunoaște adevărata fericire, care nu are nicio legătură cu nimic

exterior și perisabil.

Atunci când nu ai atașamente de omul iubit poți trăi în pace, armonie și fericire într-o relație

de cuplu, fără dramă și suferințe care nu sunt nici necesare și nici obligatorii.

Și partea frumoasă este că avem informațiile și posibilitatea de a ne elibera de atașamente

lucrând fiecare individual în interiorul său. Reducând sau eliminând suferința.

oanamuntean.ro | | Mar.2014 13

Atașamentul de căsătorie

„Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta, atâta timp cât în interior

nu depinzi de lucrul respectiv.”

Un alt atașament deosebit de comun este atașamentul de căsătorie. Cred că se poate spune

liniștit că acesta este motivul principal pentru rata mare a divorțurilor din zilele noastre.

Atașamentul de căsătorie poate veni în continuarea atașamentului de omul iubit, dar nu este

neapărat legat de el, ci există independent.

În esență, atașamentul de căsătorie apare atunci când ne punem toate speranțele de fericire

și de viitor fericit în statutul marital. Câți dintre noi nu cunoaștem oameni care s-au căsătorit

numai ca să nu fie necăsătoriți, ca să-și rezolve problemele de cuplu – culmea -, ca să își

împlinească fantezia vieții fericite de cuplu, chiar dacă ne era clar și nouă și poate chiar și lor

că nu se căsătoreau din iubire? Iar după căsătorie iluzia s-a spulberat destul de repede și a

venit corectarea. Corectare a existenței acestui atașament este și a nu ne găsi un partener

potrivit sau a găsi numai parteneri nepotriviți pentru căsătorie.

Și câți nu ne-am imaginat cum odată căsătoriți ne vom simți împliniți și fericiți și vom simți

cum căutarea a luat sfârșit, că de atunci vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, dacă vă e

cunoscută expresia?

Iată cum descrie acest atașament S.N. Lazarev: „În conştientul fiecărei femei,

căsătoria reprezintă o plăcere continuă, îndeplinirea tuturor dorinţelor, simbolul

fericirii. Iar în subconştient căsătoria reprezintă de fapt simbolul umilinţei destinului,

subordonarea către soţ. Femeia trebuie să se sacrifice atât pentru copii, cât şi pentru

oanamuntean.ro | Atașamentul de căsătorie | Mar.2014 14

soţ (acelaşi lucru este valabil şi pentru soţul ei). Nu există legături, relaţii fără niciun

fel de sacrificii. Relaţia există dacă fiecare sacrifică ceva pentru persoana opusă.

Pentru legăturile dintre oameni este nevoie de multă energie. Dacă cineva nu s-a

deprins să sacrifice şi să se îngrijească de cei din jur, aceste legături se vor distruge.

Iubirea nu are antipod, pentru că ea este armonioasă în mod absolut. Iubirea creează

contradicţii. Ea ne dăruieşte o fericire enormă, dar şi o enormă durere în acelaşi timp.

Iubirea ne dăruieşte multe lucruri, dar ne şi privează de multe altele. În contact cu

iubirea, unii se însănătoşesc şi devin fericiţi, alţii întâlnesc nenorociri ce le curmă

viaţa. Şi atunci când oamenii încearcă să-şi închipuie iubirea doar sub forma unei

jumătăţi, şi anume doar fericire, stabilitate, îndeplinirea dorinţelor, atunci iubirea se

transformă în ataşament, şi peste umărul ei îşi fac apariţia ura şi dispreţul.”

Acest atașament se poate manifesta și în timpul căsătoriei, nu este specific numai celor care

își doresc acest statut. Atunci când scopul vieții noastre nu este iubirea, ci este suprascris de

alte variabile, cum ar fi căsătoria, apare atașamentul. Iar corectarea acestuia în timpul

căsătoriei se face în primul rând prin probleme și suferințe în căsnicie. Asta dacă nu punem

mâna și renunțăm noi la acest atașament de bună voie și nesilit de nimeni, chit că nu e

întotdeauna un proces ușor de realizat. Dar este cu siguranță mai ușor decât să ne fie

corectat.

Sigur că putem da vina pe evoluție, pe Disney, pe mama, bunica și alte neamuri, pentru

această dorință de a ne realiza fericirea prin căsătorie, dar mai important este să învățăm să

ne eliberăm de acest atașament. Atașamentele se pot vindeca prin renunțare voită,

conștientă la ele, odată ce le recunoaștem. Și apoi putem să ne eliberăm de ele prin

conștientizare și rugăciune.

Important este să ne observăm mereu conștient și să facem eforturile necesare să ne

schimbăm. Ajutor avem oricând. Important este să îl cerem.

Și, eliberându-ne de atașamentul de căsătorie, putem să schimbăm această experiență, să

nu mai fie în principal de curățare karmică, ci să poată deveni unealtă de accedere spre

iubire.

oanamuntean.ro | Logica divină și logica umană | Mar.2014 15

Logica divină și logica umană

Scopul nostru pe acest pământ este să învățăm iubirea. Dar iubirea nu este numai unicorni

și curcubeie, ci iubirea se dezvoltă în suferință, în conflict, în situații nefericite.

Sufletul trebuie să învețe să cultive iubirea indiferent de situația exterioară, fără să depindă

de aceasta.

Dumnezeu se află dincolo de fericire sau nefericire și sufletul trebuie să ajungă să simtă

iubirea detașat de acestea.

***

Iubirea crește în suflet în momentele de vulnerabilitate. Cu cât rămânem mai vulnerabili, cu

cât ne lăsăm în voia Domnului, fără să ne construim sisteme de protecție, de control, cu atât

accedem mai mult la iubire.

De exemplu, și a nu minți este o cale către aceasta, pentru că a nu minți înseamnă să devii

mai vulnerabil într-o situație.

***

Și, mai presus de toate, iubirea crește cu cât situația în care ne aflăm este mai departe de

logica umană. Cu cât mai irațională, mai lipsită de sens este situația pe care o acceptăm, cu

atât sufletul nostru atinge niveluri mai subtile de iubire.

De aceea, când ți se pare că pierzi controlul și că lucrurile nu mai au niciun sens, că situația

este nedreaptă, cel mai bine este să te gândești că trebuie să fie corect în logica divină și să o

accepți ca atare în loc să te lupți cu ea, în loc să te opui. Și aici mă refer la planul interior, la

atitudinea interioară pe care o ai într-o situație dată, nu la manifestarea exterioară.