cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

12
« CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE DIFICILE? » Francois Lelord, Christophe Andre , Editura Trei, 1998, 2003, Bucuresti DATE DESPRE AUTORI: Christophe Andre S-a nascut in 1956 la Montpellier. Tatal sau era marinar, iar mama profesoarea, de unde si posibila inclinatie catre pedagogie si psihologia profunzimilor. A citit inca de tanar opera lui Freud si s-a decis sa urmeze medicina pentru a deveni psihiatru. A practicat aceasta rugby si profesia de medic psihiatru timp de 15 ani la Toulouse. Dupa casatorie, se muta la Paris,inlocuieste rugby-ul cu scrisul, incepe sa viziteze muzee si publica numeroase eseuri. Profeseaza in cadrul Spitalului Universitar Sainte-Anne din Paris, in sanul Unitatii de Psihoterapie Comportamentala si Cognitiva, specializat in tratarea si prevenirea tulburarilor emotionale, anxioase si depresive.Este unul dintre primii care au introdus utilizarea meditatiei in psihoterapie. Lucrarile sale destinate unui public larg, cunosc un mare succes in Franta si in strainatate. Dar, ca un perfectionist innascut, crede ca singurele sale opere veritabile sunt cei trei copii ai sai. Principalele publicatii destinate marelui public: 1.Teama de ceilalti:trac, timiditate si fobi sociala (cu Patrick Legeron), 1995 2.Terapiile cognitive,1995 3.Dragi pacienti: mic tratat de comunicare cu ajutorul medicilor, 1996 4.Depresia si psihoterapia, 1996

Upload: larisa2493

Post on 25-Nov-2015

45 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

recenzie

TRANSCRIPT

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE DIFICILE?Francois Lelord, Christophe Andre, Editura Trei, 1998, 2003, Bucuresti

DATE DESPRE AUTORI: Christophe AndreS-a nascut in 1956 la Montpellier. Tatal sau era marinar, iar mama profesoarea, de unde si posibila inclinatie catre pedagogie si psihologia profunzimilor. A citit inca de tanar opera lui Freud si s-a decis sa urmeze medicina pentru a deveni psihiatru. A practicat aceasta rugby si profesia de medic psihiatru timp de 15 ani la Toulouse. Dupa casatorie, se muta la Paris,inlocuieste rugby-ul cu scrisul, incepe sa viziteze muzee si publica numeroase eseuri. Profeseaza in cadrul Spitalului Universitar Sainte-Anne din Paris, in sanul Unitatii de Psihoterapie Comportamentala si Cognitiva, specializat in tratarea si prevenirea tulburarilor emotionale, anxioase si depresive.Este unul dintre primii care au introdus utilizarea meditatiei in psihoterapie. Lucrarile sale destinate unui public larg, cunosc un mare succes in Franta si in strainatate. Dar, ca un perfectionist innascut, crede ca singurele sale opere veritabile sunt cei trei copii ai sai.Principalele publicatii destinate marelui public:1.Teama de ceilalti:trac, timiditate si fobi sociala (cu Patrick Legeron), 19952.Terapiile cognitive,19953.Dragi pacienti: mic tratat de comunicare cu ajutorul medicilor, 19964.Depresia si psihoterapia, 19965.Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile (cu Francois Lelord), 19966.Timiditatea, 19977.Fobii si obsesii, 19988.Gestionarea stresului, 19989.Stima de sine: cum sa te iubesti pentru a trai mai bine cu ceilalti, 199910.Forta emotiilor: iubire, furie, bucurie, 200111.Sa traiesti fericit: psihologia fericirii,200312.Psihologia fricii:temeri, angoase si fobii, 200413.Arta fericirii: 25 de lectii pentru a trai fericit, 200614.Imperfecti, liberi si fericiti: practici pentru stima de sine, 2006 (Premiul Psychologies-Fnac- 2007)15.Ghid psihologic al vietii cotidiene, 200816.Psihologia pozitiva: fericirea in toate starile, 2011

Francois LelordS-a nascut in 1953 in Paris. A studiat medicina si psihologia. Dupa ce si-a obtinut doctoratul in 1985, ia parte la un an de post-doctorat la Universitatea California din Los Angeles. A lucrat doi ani ca sef de clinica si asistent la Spitalul Necker .Dupa reintoarcerea sa in Paris incepe sa scrie. Din 2004 a practicat ca psihiatru in spitalele din Hanoi si Ho Si Min. Impreuna cu Christophe Andre scrie ma multe carti de specialitate pe teme psihologice.A publicat trei romane despre un psihiatru intelectual pe nume Hector, carti care au fost traduse in 14 tari, fiind cotate mai multe saptamani printre cele mai citite carti.Principalele publicatii:1.Gestionarea stresului (cu Christophe Andre si Patrick Legeron),19982.Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile (cu Christophe Andre),20003.Calatoria lui Hector sau cautarea fericirii,20044.Hector si secretele iubirii, 20055.Hector si timpul care trece, 20066.Forta emotiilor, 20037.Ulik in tara dezordinii amoroase, 2005

IDEILE AUTORILOR CARTIICartea a luat nastere din dorinta de a transmite si celorlalti experienta din lucrul cu pacientii , care adesea incep prin a-si povesti problemele facand referire la un prieten, la oruda. Adesea se dovedeste ca acesti prieteni sau rude sunt chiar ei insisi. Majoritatea nu stiu cum sa gestioneze stresul sau situatiile dificile din viata de zi cu zi. Insa principala problema cu care se confrunta este cum sa relationeze cu personalitatile dificile.Se incearca si abordarea personalitatii din perspectiva diferitelor teorii, dar si o analiza a originilor personalitatii: este innascuta sau se dezvolta sub influenta factorilor de mediu. Fiecare tip de personalitate este prezentat prin marturiile unor pacienti,fie despre propriul lor comportament, fie despe comportamentul unor cunoscuti. Se recurge la aceasta modalitate pentru a explica mai bine reactiile anumitor oameni, pentru a accepta mai usor comportamentele lor si pentru a ne invata sa facem fata personalitatilor dificile. Autorul prezinta modul in care acesti oameni se percep pe sine, dar si pe ceilalti, si intelegand punctele lor de vedere asupra lumii si asupra celorlalti, atunci unele din conduitele lor ne vor deveni explicabile.Suntem incurajati sa acceptam personalitatile dificile asa cum cun ele si ni se ofera un set de reguli cu ajutorul carora relationarea sa se imbunatateasca. Respingerea acestor persoane nu le-ar ameliora starea, iar acceptarea lor este un prim pas pentru a-i determina sa-si schimbe unele comportamente. Sfaturile vin ca urmare e experientei autorilor ca psihiatri, terapeuti, dar si ca fiinte umane care se confrunta cu probleme inerente ale vietii in comun.STRUCTURA CARTII Cartea este structurata in 14 capitole, care descriu diferite tipuri de personalitati ( anxioase, paranoice, histrionice, obsesionale, narcisice, schizoide, de tip A, depresive, dependente, pasiv-agresive, evitante), originea personalitatilor dificile, teorii si modele ale personalitatii.In povestirile pacientilor celor doi autori, Francois Lelord si Christophe Andre, descoperim cu usurinta mama cea anxioasa, colegul de munca paranoic, schizoid sau evitant, administratorul blocului, cel pasiv-agresiv, prietena histrionica, depresiva sau dependenta, seful narcisic sau cu comportament de tip A si poate chiar pe noi, si multe dintre explicatiile date obsesivului. In plus, un aspect foarte important, tot aici gasim si modalitatea de a folosi beneficiile acestor tipuri de comportamente, pe langa aspectele negative, autorii prezentand si punctele forte ale fiecarui tip de personalitate.In primul capitol se vorbeste despre personalitatile anxioase, care isi fac griji mult prea intense si frecvente in comparatie cu riscurile vietii cotidiene, atat pentru sine cat si pentru cei apropiati.Anxietatea este o emotie fireasca, sar in functie de gradul atins, poate fi un stimulent sau o piedica. Pentru a avea o relatie buna cu acest tip de persoane, trebuie sa le inspiram incredere, sa le ajutam sa relativizeze, sa practicam un umor binevoitor, sa le determinam sa apeleze la ajutorul unui specialist daca observam ca gandurile le afecteaza viata cotidiana. Beneficiile relationarii cu astfel de persoane: anxiosii au calitatea de a preveni si de a prevedea multe posibile inconveniente care noua nici macar nu ne trec prin cap.De cate ori nu am multumit in gand cicalelilor care ne-au determinat sa ne luam, preventiv, o umbrela sau o haina mai groasa.

Capitolul II, intitulat Personalitatile paranoice, vorbeste despre acestea ca fiind suspicioase si rigide. Un exemplu in acest sens a fost Stalin, care a vazut dusmanii chiar si acolo unde nu erau si a sfarsit prin a-i ucide pe toti. Era convins ca taranii ucrainieni nu acopereau cantitatile de grane prevazute deoarece il ascundeau pentru propriile foloase si a trimis Armata Rosie in Ucraina pentru a strange intreaga recolta. Urmarea acestui act paranoic extrem: in aproximativ doi ani, intre cinci si sase milioane de ucrainieni au murit de foame.Un alt personaj istoric incadrat in acest tipar comportamental a fost Hitler. Bineinteles, realitatea ne ofera variante de o intensitate diversa a modelului paranoic, iar conditiile sociale actuale nu mai favorizeaza acte dictatoriale ata de mari. Acest lucru nu exclude insa necesitatea unei bune diplomatii in comunicarea cu un paranoic.Autorii ne recomanda sa ne exprimam limpede motivele si intentiile, sa respectam convenientele, sa mentinem contacte regulae si sa le lasam unele mici victorii. Beneficiul principal al acestei relationari consta in faptul ca paranoicu, vesnic suspicios si pus in garda, anticipeaza uneori si situatii de pericol real.Histrionicul poate fi obositor pentru unii, dar pentru altii este de-a dreptul atractiv prin chiar diversitatea spectacolului oferit. Vesnic stapanit de dorinta de a fi in centrul atentiei, face orice pentru asta, trece de la o stare la alta, dramatizeaza, idealizeaza sau depreciaza excesiv. Daca dorim sa il mai temperam, trebuie sa ii aratam interes in special cand nu exceleaza in ceea ce ii este caracteristic, sa ii stabilim unele limite in manifestare.Nu este recomandabil sa ne amuzam pe seama unei astfel de persoane, sa e bine sa nu ne lasam impresionati de tentativele de seductie care sunt adesea factice.Obsesivul care isi aranjeaza camasile in functie de culori si pixurile intotdeauna cu varful in aceeasi directie nu trebuie ironizat pentru maniile lui, care poti, de altfel, extrem de utile in unele activitati profesionale, deoarece este perfectionist, constiincios si scrupulor, Dar trebuie sa avem grija ca tocmai din cauza acestei meticulozitati s-ar putea sa rateze chiar termenul limita de predare a proiectelor.E important sa le aratam ca le apreciem simtul ordinii si al rigorii, sa le respectam nevoia de a prevedea si de a organiza totul, dar si sa ii facem sa se mai relaxeze din cand in cand. De preferat, e bine sa avem grija sa nu ne lasam antrenati prea departe in sistemul lor, sa nu ii coplesim cu prea multa afectiune, recunostinta sau daruri.Narcisicul, greu de suportat pentru admiratia si atentia de care are nevoie, este insa cel care obtine ceea ce altii nici macar nu indraznesc sa ceara. Acest tip de persoana are sentimentul ca este exceptionala, deasupra oamenilor de rand si ca i se cuvine mai mult decat celorlalti. Este stapanita de ambitia de a avea, de succese rasunatoare, atat pe plan profesional, cat si in viata personala. Adesea este extrem de preocupata de infatisarea sa si de vestimentatie. In relatiile cu ceilalti, se ateapta la privilegii, fara a se simti, insa, obligata la reciprocitate. Cand nu i se acorda privilegiil pe care le asteapta, devine furioasa. Ii exploateaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile. Manifesta destul de putina empatie, iar emotiile celuilalt nu o prea misca. Este recomandabil sa le aprobam sinceritatea atunci cand dau dovada de acets lucru, sa le explicam reactiile altora, sa nu le aducem critici decat atunci cand este absolut necesar,sa fim atent i la tentativele de manipulare.Personalitatile schizoide cauta singuratatea si sunt persoane autonome.Par a fi indiferente la elogiile sau criticile celorlalti, prefera mai cu seama activitatile solitare. Au putini prieteni apropiati, deseori din cercul familial. Nu leaga prietenii cu usurinta si nici nu cauta compania celorlalti. Ni se atrage atentia sa nu confudam termenul de schizoid cu cel de schizofren.Schizofrenia nu este un tip de personalitate, ci o adevarata maladie. Pacientii schizofreni au idei delirante si sufera de perturbari ale facultatilor intelectuale. In relationarea cu personalitatile schizoide se recomanda sa le respectam nevoia de singuratate, sa le punem in situatii care sunt pe masura lor, sa le apreciem calitatile ascunse,. Nu trebuie sa le cerem sa manifeste emotii puternice, sa nu le obligam la prea multa conversatie si sa avem grija sa nu se izoleze complet.Comportamentul de tip A se regaseste deseori in personalitatea sefului cu o activitate febrila, care sa implica total in actiune si care vrea controlul absolut.Avantaj: extraodinara putere de munca. Dezavantaje: lipsa relaxarii, suprasolicitarea, atitudinea vesnic competitionala si dominatoare in orice situatie. Mai ales cu el este de recomandat sa criticam comportamentul, nu persoana, si sa nu ne lasam antrenati in permanenta agitatie. E bine sa ii aratam ca suntem puctuali si ca se pot baza pe noi, de cate ori incearca sa isi impuna punctul lui de vedre, sa-l sustinem pe al nostru, sa il ajutam sa se mai relaxeze din cand in cand. Nu este bine sa dramatizam conflictele cu el si sa negociem cu ella cald.In ceea ce priveste personalitatile depresive, incurajarile moralizatoare si de trezire la realitatea nu au nici un efect.Sunt caracterizate de pesimism, de o dispozitie trista, de anhedonie( nu prea resimt placerea) si autodepreciere. Este de preferat sa le sugeram ajutorul terapeutilor si sa le evidentiem permanent partile bune ale situatiei careia in gasesc doar neajunsuri.Dependentii sunt cei care se agata de prieteni sau de oricine face greseala de a le permite aceasta situatie.Au impresia ca sunt incapabili sa se descurce pe c ont propriu, sunt reticenti cand este vorba de luarea deciziilor, prefera sa ii urmeze pe ceilalti decat sa vina cu unele initiative si nu le place sa fie singuri ori sa faca singuri unele lucruri.Aau permanent teama de a nu strica relatiile: pentru a fi pe placul celorlalti, spun mereu da, sunt extrem de afectati si anxiosi atunci cand sunt criticati si dezaprobati, accepta munci putin gratificante, pentru a se face placuti celorlalti, iar ruptuile ii tulbura teribil. Este recomandabil sa le laudam mai mult initiativele decat reusitele, sa ii ajutam sa banalizeze esecurile, daca ne cer sfatul, inainte de a le raspunde, sa ii chestionam in privinta punctelor lor de vedere, sa ii ajutam sa-si diversifice activitatile si sa ii facem sa inteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le putem face fara ei, dar ca asta nu inseamna ca ii respingem. Este de preferat sa nu luam decizii in locul lor, chiard aca ne ce rasta, sa nu le criticam initiativele, chiar daca nu sunt bine, sa nu ii lasam sa ne invadeze si sa nu ii abandonam, in incercarea de a-i forta sa se descurce singuri.Ultimele doua personalitati tratate pe larg sunt cea pasiv-agresiva si cea evitanta. In cazul personalitatii pasiv-agesive , caracteristicile principale sunt acelea ca discuta excesiv de mult ordinele, ii critica pe reprezentantii autoritatii, manifesta rezistenta la exigentele celorlalti, taraganeaza lucrurile, este intentionat ineficienta, sta imbufnata, uita anumite lucruri, se plange ca este neinteleaza ori desconsiderata, sau ca este rau tratata. In relationarea cu aceste personalitati, se recomanda amabilitatea, sa le cerem parerea de cate ori este posibil, sa le ajutam sa se exprime direct si sa le reamintim regulile jocului. Nu se recomanda sa recurgem la critica,asemenea unui parinte, sa nu ne lasam antrenati in jocul represaliilor reciproce si nu trebuie sa ne prefacem ca nu i-am remarcat impotrivirea. In ceea ce priveste personalitatea evitanta, aceasta nici nu isi pune problema vreunei reactii, stima de sine fiind foarte scazuta, iar teama de esec foarte mare. Evita sa intre in relatii cu ceilalti, cata vreme nu e sigura de bunavointa neconditionata a acestora. Evita situatiile in cre ar putea fi jignita sau s-a simti stingherita. Din teama de esec opteaza deseori pentru un rol marunt sau pentru posture mult sub capacitatile sale. Este recomandabil sa le propunem obiective de dificultate progresiva, sa le aratam ca ne intereseaza parerea lor, ca acceptam sa fim contrazisi, iar daca vrem sa le criticam sa incepem printr-un elogiu si apoi sa aducem critici unui comportament anume. Nu trebuie sa le ironizam, sa ne enervam sau sa le lasam sa-si asume toate muncile ingrate. In capitolul 12 se pun in discutie , pe scurt, si alte tipuri de personalitati: antisociala (sociopata), borderline, schizotipala, sadica, personalitatea cu conduita de esec, cele schimbate de un eveniment traumatic, si personalitatile multiple. In urmatorul capitol, se ridica problema originii acestor tipuri de personalitati. Este foarte greu de determinat ce este innascut si ce este dobandit in procesul de formare a unei personalitati. Se discuta influenta factorilor ereditari si a celor de mediu in dezvoltarea trasaturilor de personalitate. Insa datele sunt destul de fragmentare, mecanismele implicate ce tin de genetica si de mediul inconjurator deschid un camp de cerctare captivant ce poate fi explorat mai mult in viitor. Ultimul capitol analizeaza teorii si modele ale personalitatii. Autorii pornesc de la clasificarea tipologiilor temperamentale realizata de Hippocrate inca din Antichitate, analizeaza pe scurt tipologia bioconstituionala a lui Kretchmer din 1925 si analizeaza abordarile dimensionale ale personalitatii:Cattel, Eysenck, Cloninger.

CONCEPTIA DESPRE IDEILE CARTIICeea ce imi place la acesta carte este stilul. Fiecare capitol are un motto care iluestreaza tipul de personalitate tratat, apoi se incepe cu un exemplu prctic. Sunt date exemple atat din viata personala (vecini, iubit/soti) cat si din viata profesionala (colegi, sefi). Apoi sunt discutate exemplele oferite si strategia care poate fi abordata. De asemenea, sunt date reguli de purtae (asa da/ asa nu) pentru ca cei cu personalitate dificila sa nu se simta marginalizati si pentru a avea o buna colaborare. Pentru a ne face o idee cat mai buna despre fiecare tip de personalitate, autorii ne recomanda anumite filme si carti ce ilustreaza fiecare tip prezentat. Daca dorim sa stim mai multe despre personalitatile dificile, la finalul cartii exista o bibliografie comentata. Fiecare capitol are la final un scurt chestionar pentru a vedea daca noi insine avem trasaturile unei personalitati dificile. Consider ca mini-testul este destul de ilustrativ, ajutandu-ne sa ne descoperim problemele. Per ansamblul , sunt de parere ca aceasta carte ofera exemple foarte bune , ce pot fi identificate si aplicate cu usurinta in viata de zi cu zi (acasa, la serviciu). In cazul in care avem dj o astfel de personalitate in viata noastra si nu stim ce atitudine sa mai adoptam pentru a ne intelege cu ea, cartea poate fi o adevarata sursa de inspiratie si un colac de salvare. Un alt aspect important este ca autorii pun accent si pe punctele forte ale acestor personalitati, nu doar pe defectele acestora. Avand in vedere ca nimeni nu este perfect, ci ca feicare are un anumit tip de personalitate, influentat de factorii ereditari si cei de mediu, este bine ca fiecare sa-si faca analiza SWOT si sa lucreze cu sine pentru a fi apropiat de o persoana normala.

CONCLUZII Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile este adresata celor care depasesc stadiul de etichetare, care vor sau pur si simplu au nevoie sa inteleaga mecanismele unei comunicari eficiente in conditii mai putin favorabile si care inteleg ca un fel de a fi greu de suportat in anumite situatii are eficienta in altele. Trebuie sa acceptam faptul ca persoanele pe care noi le catalogam si le respingem deseori cu atat de multa ususrinta ,n-au nici o vina de a se fi nascut cu o asemenea fire, nu si-au ales singure tipul de personalitate. Cine ar alege deliberat sa fie excesiv de anxios, de impulsiv, suspicios,mult prea dependent de ceilalti sau obsedat de detalii? Fpatul de a-i accepta consituie adesea un prim pas necesar pentru a-i determina sa-si schimbe unele comportamente.

NICULICEA LARISA ELENAPIPP, ANUL I GRUPA 40702