Ipoteze de intelegere asupra agresivitatii la personalitatile isterice si obsesionale Georgeta Niculescu Psihoterapeut Principal PCP Psiholog Clinician Principal

o

De ce structurile de personalitate de tip obsesiv si isteric?

Exista studii care vorbesc despre paradoxul tulburarii obsesiv compulsive, ca fiind o trasatura adaptativa in

societatile traditionale… Trasaturile isterice si cele obsesive ar putea fi trasaturi

adaptative in societatea moderna?

De ce agresivitatea?

Viata de zi cu zi abunda de comportamente violente sau agresive: cand sofezi, la metrou, cand stai la rand, poti fi impins in diverse situatii, ca mergi prea incet sau prea repede. Ideea este ca oamenii manifesta comportament agresiv in mod regulat.In programele de stiri sunt prezentate crime, violuri, furturi, acte teroriste.

In cele mai utilizate scale care masoara sindroame, cum sunt scalele Achenbach pentru copii, in care comportamentul agresiv este evaluat prin intrebari: se cearta des?; este rautacios?; solicita atentie?; isi distruge lucrurile?; distruge lucrurile altora?; este neascultator acasa?; este neascultator la scoala?; se bate?; ataca persoane?; tipa mult?; este incapatanat?; instabil?; bosumflat?; suspicios?; ii supara pe ceilalti?; are accese de furie?; ameninta?; este galagios?, de multe ori, chiar daca nu se incadreaza ca avand o semnificatie clinica sau subclinica, comportamentul agresiv are un scor mai ridicat decat alte sindroame.

Mi-am pus de multe ori intrebarile: Ce este agresivitatea? Cum este definita? Este un sentiment? Este un impuls? Este o reactie care poate fi controlata sau in ce masura si cand? Ce exprima ea? Ce o provoaca, de ce unii au astfel de manifestari iar altii nu?

De ce am ales un psihanalist, Fritz Riemann (1902-1979)si un etolog, Irenaus Eibl-Eibesfeldt (1928)?

Fritz Riemann descrie patru structuri de

personalitate intr-un mod mai putin strict, definitiv si fatalist si se bazeaza pe cunostinte psihanalitice, experiente din psihoterapie si psihologie abisala. Este influentat de ideea prototipului cosmic privind ordinea vitala si de cea a echilibrului intre contrarii ce par reciproc incompatibile.

Irenäus Eibl-Eibesfeldt este intemeietorul etologiei umane, autor al unor lucrari fundamentale in domeniu, cum ar fi Tratat de etologie comparata (1967) si Tratat de etologie umana (1986). “Agresiunea nu vine de nicaieri. Ea s-a dezvoltat in regnul animal in serviciul diferitelor functii de importanta vitala pentru supravietuire... Trebuie intr-adevar sa admitem ca avem o anumita ‘slabiciune’ pentru agresiune, insa ca fiinte culturale de la natura suntem in mod esential capabili sa controlam inclinatiile noastre innascute si sa le

reorientam”.

“Omul, in calitate de particica spirituala a sistemului nostru solar,

este supus legitatilor acestui sistem. Riemann a incercat sa traduca in termeni umani acele impulsuri de baza sub forma de impulsuri psihologice si a incercat sa gaseasca corespondentele

lor in viata psihica. Rotatia, invartirea in jurul propriei axe, corespunde sensului

psihologic al cerintei individuatiei, deci cerintei de a deveni o fiinta singulara, un individ.

Revolutia, miscarea in jurul soarelui, corespunde cerintei de a ne plasa in ordinea unui intreg mai mare, de a ne limita propriile

legitati si vointa, astfel de a ne inscrie in contexte suprapersonale.

Fortei centripete, gravitatiei, ii corespunde impulsul nostru pentru durabilitate si constanta.

Fortei portante ii corespunde impulsul care ne impinge mereu inainte spre schimbare si transformare. Acestea le regasim in noi,

contrarii si totusi complementare”.

“Daca sexualitatea a fost principala problema care a preocupat inceputul secolului XX, agresivitatea distructiva preocupa inceputul secolului XXI, in special prin urmarile sale, care ameninta insasi existenta umanitatii. Etologia umana, ca disciplina stiintifica, studiaza dimensiunea bio-psihica a agresivitatii umane si incearca sa explice dintr-o perspectiva noua, in special aspectele distructive ale agresivitatii”. Multe forme de manifestare ale agresivitatii pot fi mijloace de rezolvare a unor probleme reale, la care probabil ca se poate renunta prin gasirea unor mijloace non-distructive de a rezolva aceleasi probleme.

“Orice intrerupere a unei actiuni dorite, orice obstacol pe drumul catre un scop, orice nesatisfacere a unei

dorinte, declanseaza mai intai agresivitate .” Irenaus Eibl-Eibesfeldt (1984)

“Angoasa si agresivitatea sunt strans

dependente una de alta; probabil ca neplacerea

si angoasa declanseaza la origine agresiunea, neplacerea fiind forma primitiva, arhaica a

angoasei in preistoria noastra.”

Fritz Riemann

Angoasa de autodaruire/ traita ca pierdere a Eului si dependenta

Angoasa de individualizare/ traita ca pierdere a protectiei si izolare

Angoasa de schimbare/ traita ca vremelnicie si nesiguranta

Angoasa de necesitate/ traita ca ceva definitiv si lipsit de libertate

Fritz Riemann

Sanatate psihica – a trai cele patru tipuri de angoasa intr-un echilibru viu. Cand angoasa este traita prea devreme, la o varsta la care copilul nu poseda mecanismele maturative care sa permita dezvoltarea unei forte care sa i se opuna, depaseste o anumita masura sau dureaza prea mult timp atunci poate deveni patologica. Astfel: angoasa poate deveni un agent stresor sau patologica, avand drept Consecinte inhibitii in dezvoltare, stagnare sau regresie si formarea simptomelor.

Isteria Schizoidie

Schimbare Risc Autorealizare si diferentiere

Zestrea Genetica Conditiile de mediu

Depresie Obsesiv - Compulsiv

Autodaruire si participare Durata si Siguranta

Tipul de angoasa si gradul de intensitate depind de:

• constitutia noastra somatica;

• constitutia psihic-sufleteasca;

• istoria devenirii noastre.

Angoasele au o istorie care incepe in copilarie

• Cu cat copilul este mai mic cu atat el este un obiect al angoaselor sale, nu stie cat va dura si ce urmeaza sa se intample.

• Adultul in schimb se poate apara, poate sa recunoasca stimulul care a declansat angoasa, poate sa ceara ajutor, uneori intelegerea celuilalt prin simpla comunicare despre, poate sa fie suficienta

Doua dintre cele patru angoase fundamentale ale omului: • angoasa de schimbare • angoasa de necesitate au la baza impulsuri ale fiintei noastre care se completeaza si se contrazic: pe de o parte, tendinte catre durabilitate si siguranta si pe de alta parte, tendinte catre schimbare si risc. (Fritz Riemann 1963).

“Angoasa si agresivitatea sunt strans dependente una de alta; probabil ca neplacerea si angoasa declanseaza la origine agresiunea, neplacerea fiind forma primitiva, arhaica a angoasei in preistoria noastra.”

Fritz Riemann

Forme de manifestare a agresivitatii la obsesional

In copilarie, de frica pedepsei, obsesionalul este nevoit sa-si interzica agresivitatea. El procedeaza foarte precaut cu afectele si agresivitatile sale. La el, renuntarea la afecte este realizata in cea mai mare parte prin ideologizarea

stapanirii de sine si autodisciplinei: a exprima afecte este, deci, un semn de autoingaduinta, de pierdere a autocontrolului, un comportament care este

sub valoarea sa. Dar exista pericolul ca afectele sa se acumuleze si sa necesite din ce in ce mai mult control pentru a nu izbucni, si atunci apar simptomele sau forme legitime pentru obsesionalitatea lor astfel avand un ventil pentru

agresivitatea sa: il poate ataca pe celalat din convingere. O forma mai legitima a agresivitatii este corectitudinea exagerata, cel care stinge intrerupatorul la secunda. Sigur ca trebuie sa fie ordine, dar una vie.

Caracteristic obsesionalilor este ca ei se tin de norme, reguli si principii. O alta forma este cea a natangului, lui i se intampla. O alta forma este incetineala, scrupulele si indecizia prin care isi chinuie sau isi streseaza

anturajul, este o forma foarte fina de agresivitate: femeile care nu-si termina toaleta la timp, cei care incep de la Adam si Eva intrand in prea multe detalii,

amanunte.

Fundalul biografic al obsesionalului

In perioada dintre 2 si 4 ani, cand copilul se confrunta pentru prima data cu poruncile si interdictiile din partea mediului, el cade din scurta perioada

paradisiaca a primei copilarii nevinovate, in care nu i se pretindea, in care inca nu-i era interzis nimic iar el nu trebuia sa-si dea osteneala pentru prea multe.

Acum el este pentru prima data in conflict cu mediul sau. A ajuns in perioada cand se poate cere ceva de la el, insa el a dezvoltat deja destul Eu ca sa inceapa sa doreasca sa faca ceva cu lumea, in timp ce inainte

totul trebuia sa-i fie adus. In aceasta perioada copilul traieste primele stari de a fi bun sau de a fi rau. Daca este confruntat prea devreme sau prea tarziu,

daca este tratat prea lax sau prea principial ori inconsecvent, daca impotrivirea si neascultarea sunt zdrobite de la inceput, se vor pune bazele

felului in care persoana se va adapta cuminte sau se va rascula, ori va poseda o constiinta de sine sanatoasa. Va avea libertate sau lipsa de libertate a

impulsurilor.

Controlul furiei

La intrebarea: Care este cea mai mare dorinta a ta?

Un copil a raspuns: As vrea sa se inventeze masina timpului.

Pentru ce ai avea nevoie? As vrea sa repar tot ce am stricat. Tot ce ai stricat, ce vrei sa spui?

Am lovit-o pe sora mea mai mica cu o jucarie in cap. Ma gandesc ca intentia ta nu a fost sa o ranesti ci poate ca ai fost prea furios

sau…… Da, am fost furios, uneori sunt atat de furios ca imi vine sa ma duc sa rup

ceva, sa rup creioane. Ce faci cand esti furios ?

“Tin in mine.” Mama a fost foarte surprinsa sa auda despre furia copilului; pentru ea, el este

un copil foarte cuminte si foarte politicos

Forme de manifestare a agresivitatii la isterici

Intre 4 si 6 ani, forma specifica de agresivitate pe care o dobandeste copilul este rivalitatea si concurenta. Este vorba despre agresivitatea specifica sexului

propriu in formele sale de baza, despre lupta pentru tot ceea ce ajuta la confirmarea propriei valori, impotriva a tot ceea ce pare sa o ameninte.

Agresivitatea la isterici este mai spontana, fara chibzuinta, nu se leaga de lucruri ci se leaga de persoane.

Cu cat o persoana are trasaturi mai isterice cu atat va folosi agresivitatea ca sa se valorizeze, poate sa apara laudarosenia, orice individ de acelasi sex trebuie

invins. Are nevoie sa fie in centrul atentiei, dorinta de a impresiona fiind proportionala cu nesiguranta.

Agresivitatea la isteric are ceva impulsiv, cu multe miscari motorii, cu dramatizare, ii place surpriza.

Agresivitatea istericului poate parea ilogica. O alta forma de agresivitate la isteric este intriga, devalorizarea unui individ pana la discreditarea si distrugerea lui, atitudinea pronuntata de razbunare.

Istericul devine patetic, inflamat si pasional pentru publicul sau.

Fundalul biografic

Posibilele dezvoltari isterice se situeaza intre 4 si 6 ani, in aceasta perioada copilul realizeaza pasi importanti in dezvoltarea sa, apar multe provocari, ca:

exersarea rolului de gen, se afla in competitie cu altii, se autoafirma, este nevoit sa abandoneze lumea magica de pana atunci si sa puna in loc

realitatea, cu tot ce inseamna, adica si cu limitarea dorintelor si putintelor sale. Adultii asteapta de la el mai multa responsabilitate si ratiune. Ca sa

reuseasca el trebuie sa afle realitatea, sa o verifice si sa inceapa sa o accepte. Ca sa reuseasca , are nevoie de modele convingatoare. Personalitatilor

isterice le lipseste indrumarea, ajutorul pentru a putea da sens. El nu poate singur sa accepte realitatea vietii ca sa renunte la comportamentul infantil, sa

renunte la a fi copil iresponsabil, pentru a deveni responsabil. Daca parintii nu pot fi modele pentru copii, acestia fie totusi se identifica cu ei, fie nu-i mai iau in serios si se simt parasiti. Cand cresc, fie se poarta ca ei,

fie sunt fixati in opozitie “vor numai sa nu fie ca si parintii lor”.

Vraja noului, excitatia produsa de contactul cu necunoscutul, bucuria indraznelii, seductia aventurii, cautarea de oameni noi… Istericii au o tendinta pronuntata spre schimbare si libertate, sunt mari amatori de risc, se tem de limitari, de traditiile si legitatile stabile, care pentru obsesionali reprezentau chiar valorile. Pentru ei totul trebuie sa ramana relativ, viu si plin de culoare, numai prezentul, clipa sunt importante. Au tendinta sa se indeparteze de realitate si sa se retraga in lumea dorintelor. Pentru isteric probleme nu exista, pentru el, ce este legat de cauza-efect il restictioneaza si astfel el se sustrage de la cauzalitate prin “politica strutului” si actioneza dupa motto-ul “dupa mine potopul”. Pentru el conteaza foarte mult dorinta, iar asteptarea este

insuportabila.

Exemplu de caz O fetita de 9 ani a fost adusa de parinti pentru manifesteri descrise ca facand parte din tabloul isteric, cu manifestari de furie din senin, fara logica, cu dat din maini si din picioare, cu multa pasiune, cu tentinta de a se lauda si “a inflori” de multe ori. Fundalul biografic: copil crescut intre parinti si doua perechi de bunici, considerat special de bunici dar prea mic ca sa faca lucruri. Parintii sunt devalorizati de catre bunici. Atunci cand se infurie, mama iese din casa, de fata cu copiii, tranteste usa si spune ca pleaca. Tatal are de asemenea izbucniri de furie. Astfel de iesiri sunt frecvente. Modelul? Spune-mi ce sa facem in legatura cu scoala? Nu ma mai intreba atata, nu eu trebuie sa fac, voi trebuie sa va hotarati, faceti si gata….

“Intrebarea pare ca nu mai este: Agresivitatea este innascuta sau invatata? Ci, exista adaptari

filogenetice care determina comportamentul agresiv si daca da, in ce mod? Care este rolul experientei individuale in integrarea

evidentelor parti innascute intr-un intreg functional?” ( Eibl- Eibesfeldt 1963)

Ca sa putem interveni terapeutic cred ca avem nevoie sa intelegem si sa avem in vedere diferite teorii care explica

evolutia, felul de a fi si de a se adapta al omului in lume dar si

fenomenele sociale.

Alte teorii care explica agresivitatea:

Teoria revizuita a lui Leonard Berkowitz (1965) privind legatura frustrare – agresivitate

Teoria Invatarii Sociale – Albert Bandura (1973) Teoria Frustrarii si agresivitatii – Smith (1972)

Studii despre avantajele simptomelor obsesiv-compulsive privind

adaptarea:

Advantage of obsessive-compulsive symptoms from the aspect of individual selection and group selection: an evolutionary psychological approach to obsessive-compulsive disorder. Gonda X, Jekkel E, Varga A, Miklosi M, Forintos DP. Could obsessive–compulsive disorder have originated as a group-selected adaptive trait in traditional societies? Joseph Polimeni , Jeffrey P. Reiss and Jitender Sareen

Va multumesc !