cum a ajuns basarabia În componenţa imperiului rus

5
Cum a ajuns Basarabia în componenţa Imperiului Rus? La începutul secolului XIX, “omul bolnav” – Imperiul Otoman dădea semne tot mai clare de slăbiciune, de care încearcă să profite Rusia Ţaristă. În anul 1802, Imperiul Otoman face o concesie importantă în faţa Rusiei, acceptând printr-un hatişerif ca domnii Ţării Româneşti şi Moldovei să fie numiţi pentru o perioadă de şapte ani şi să nu poată fi schimbaţi fără acordul rusesc. Vă dau Prutul… În 1806, sultanul Selim al II-lea îi mazileşte, la insistenţele generalului Sebastiani, ambasadorul Franţei la Constantinopol, pe Constantin Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, acuzat că întreţine relaţii prea strânse cu Rusia, înlocuindu-l cu Alexandru Şuţu. În acelaşi an este înlocuit şi Alexandru Moruzzi, domnul Moldovei, locul său fiind luat de Scarlat Calimah. Desigur că Rusia condamnă gestul, şi declară război Imperiului otoman. În ciuda faptului că Poarta a încercat să evite conflictul, anulând mazilirea, ţarul Alexandru I a ordonat generalului Michelson să atace Moldova. Pe 19 noiembrie 1806 ruşii ocupă Hotinul, apoi Benderul, Akermanul, Chilia, Ismail şi Reni. După care pun stăpânire pe întreg teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti. Otomanii au încercat să-şi recupereze poziţiile în cursul anului 1807, însă fără succes, fiind învinşi în bătăliile de la Obileşti (14 iunie) şi Malainiţa (19 iunie). Pe 24 august 1807, operaţiunile militare erau încheiate şi s-a încheiat armistiţiul de la Slobozia, care avea ca principală prevedere evacuarea de către trupele ruse a celor două principate. Această clauză nu a fost însă respectată, astfel că pacea nu a rezistat prea mult, ostilităţile reîncepând în 1809. În noiembrie 1811, delegaţiile rusă (formată din Italinski, Sabaniev, Fonton) şi cea otomană (Selim, Hamid, Galip) s-au întâlnit la Giurgiu pentru negocieri. Ruşii, care iniţial au cerut teritoriul până la Prut, au plusat, solicitând graniţa pe Dunăre, adică stăpânirea celor două ţări române. Solicitarea lor era susţinută şi de faptul că Napoleon fusese de acord cu acest lucru, la întâlnirea de la Erfurt, cu ţarul Alexandru I. Informat, marele vizir, Laz-Ahmed Paşa, a declarat “Vă dau Prutul; nimic mai mult; Prutul ori războiul. Am jertfit grozav de mult până acum. Ismailul singur vă plăteşte războiul şi mai aveţi încă patru cetăţi – adică Chilia, Akkerman, Bender şi Hotin – şi o strălucită provincie, Bugeacul împreună cu ţinuturile Gregeni, Codru, Lăpuşna, Orheiu, Soroca şi părţile transprutene din ţinuturile Iaşi şi Cârligătura”. Practic, teritoriul dintre Prut şi Nistru era cedat de către otomani ruşilor. Negocierile au continuat la Bucureşti, însă nu aşa rapid cum sperau ruşii, ameninţaţi de pericol, în condiţiile deteriorării relaţiilor cu Franţa. Ţarul s- ar fi mulţumit “cu Prutul”, numai că acum sultanul Mahmud al II-lea dorea să păstreze gurile Dunării, cu cetăţile Ismail şi Chilia, puncte strategice importante pentru Imperiu. În faţa încăpăţânării otomanilor, ţariştii au reluat ostilităţile, forţându-l pe sultan să accepte cedarea în totalitate a Basarabiei. Pe 16 mai 1812, s-a semnat tratatul, care arăta că, “hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în Ţara Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze partea stângă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei şi până la mare…”. Imperiul ţarist intra astfel în posesia unui teritoriu de 43.630 km˛ (mai mare cu 7400 km˛ decât al Moldovei de la vest de Prut!), cuprinzând cinci cetăţi, 17 târguri, 685 sate şi o populaţie de 482.630 de suflete. Aici nu trebuie nimic făcut, nimic întocmit…

Upload: alexei-rosca

Post on 16-Sep-2015

220 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Cum a ajuns Basarabia în componenţa Imperiului Rus

TRANSCRIPT

Cum a ajuns Basarabia n componena Imperiului Rus

Cum a ajuns Basarabia n componena Imperiului Rus?

La nceputul secolului XIX, omul bolnav Imperiul Otoman ddea semne tot mai clare de slbiciune, de care ncearc s profite Rusia arist. n anul 1802, Imperiul Otoman face o concesie important n faa Rusiei, acceptnd printr-un hatierif ca domnii rii Romneti i Moldovei s fie numii pentru o perioad de apte ani i s nu poat fi schimbai fr acordul rusesc.V dau Prutuln 1806, sultanul Selim al II-lea i mazilete, la insistenele generalului Sebastiani, ambasadorul Franei la Constantinopol, pe Constantin Ipsilanti, domnul rii Romneti, acuzat c ntreine relaii prea strnse cu Rusia, nlocuindu-l cu Alexandru uu. n acelai an este nlocuit i Alexandru Moruzzi, domnul Moldovei, locul su fiind luat de Scarlat Calimah. Desigur c Rusia condamn gestul, i declar rzboi Imperiului otoman. n ciuda faptului c Poarta a ncercat s evite conflictul, anulnd mazilirea, arul Alexandru I a ordonat generalului Michelson s atace Moldova.Pe 19 noiembrie 1806 ruii ocup Hotinul, apoi Benderul, Akermanul, Chilia, Ismail i Reni. Dup care pun stpnire pe ntreg teritoriul Moldovei i rii Romneti. Otomanii au ncercat s-i recupereze poziiile n cursul anului 1807, ns fr succes, fiind nvini n btliile de la Obileti (14 iunie) i Malainia (19 iunie). Pe 24 august 1807, operaiunile militare erau ncheiate i s-a ncheiat armistiiul de laSlobozia, care avea ca principal prevedere evacuarea de ctre trupele ruse a celor dou principate. Aceast clauz nu a fost ns respectat, astfel c pacea nu a rezistat prea mult, ostilitile rencepnd n 1809.

n noiembrie 1811, delegaiile rus (format din Italinski, Sabaniev, Fonton) i cea otoman (Selim, Hamid, Galip) s-au ntlnit la Giurgiu pentru negocieri.Ruii, care iniial au cerut teritoriul pn la Prut, au plusat, solicitnd grania pe Dunre, adic stpnirea celor dou ri romne. Solicitarea lor era susinut i de faptul c Napoleon fusese de acord cu acest lucru, la ntlnirea de la Erfurt, cu arul Alexandru I.

Informat, marele vizir, Laz-Ahmed Paa, a declaratV dau Prutul; nimic mai mult; Prutul ori rzboiul. Am jertfit grozav de mult pn acum. Ismailul singur v pltete rzboiul i mai avei nc patru ceti adic Chilia, Akkerman, Bender i Hotin i o strlucit provincie, Bugeacul mpreun cu inuturile Gregeni, Codru, Lpuna, Orheiu, Soroca i priletransprutene din inuturile Iai i Crligtura.Practic, teritoriul dintre Prut i Nistru era cedat de ctre otomani ruilor.

Negocierile au continuat la Bucureti, ns nu aa rapid cum sperau ruii, ameninai de pericol, n condiiile deteriorrii relaiilor cu Frana. arul s-ar fi mulumit cu Prutul, numai c acum sultanul Mahmud al II-lea dorea s pstreze gurile Dunrii, cu cetile Ismail i Chilia, puncte strategice importante pentru Imperiu. n faa ncpnrii otomanilor, aritii au reluat ostilitile, forndu-l pe sultan s accepte cedarea n totalitate a Basarabiei. Pe 16 mai 1812, s-a semnat tratatul, care arta c,hotarul dintre cele dou state s fie rul Prut, de la intrarea acestuia n ara Moldovei i pn la locul unde se ntlnete cu fluviul Dunrea, iar de acolo s urmeze partea stng a fluviului Dunrea, pn la Gura Chiliei i pn la mare.Imperiul arist intra astfel n posesia unui teritoriu de 43.630 km (mai mare cu 7400 km dect al Moldovei de la vest de Prut!), cuprinznd cinci ceti, 17 trguri, 685 sate i o populaie de 482.630 de suflete.

Aici nu trebuie nimic fcut, nimic ntocmitLa nceput, aritii au acionat cu oarecare reinere. Dintr-un raport al amiralului Ciceagov, comandantul trupelor ruseti din principate, reiese i modul pentru care au adoptat aceast atitudine:Basarabia este o ar frumoas, ea ne aduce mari foloase, dar trebuie s o lsm s se odihneasc o vreme Am ncercat s dau locuitorilor acestui inut cteva privilegii mai mult dect vecinilor Ei sunt scutii de dri vreme de trei ani, n loc de doi, dup cum glsuiete tratatul de pace pentru Moldova; sunt scutii de recrutare, cci, de fapt, populaiunea este rar i o astfel de msur, n loc s mai aduc locuitori, i-ar face s fug i pe cei cari sunt. M silesc s fac s simt blndeea stpnirii Majestii Voastre, care se ntinde nu numai la cei cari au mai dinainte fericirea s se ie de ea, dar i la cei ale cror averi au czut n puterea ei. Cred c aceast ar va propi dac Majestatea Voastr o va feri de mulimea puterilor i a autoritilor. Aici nu trebuie nimic fcut, nimic ntocmit, dac nevoia local nu cere i dac mijloacele locale nu ngduie. Sinodul s-a amestecat cel dintiu; a fcut tot ce privete stpnirea lui; el poruncete i eu doar pltesc pe slujbai. Am fcut cunotin cu exarhul (Gavriil Bnulescu); pare c vrea s se mulumeasc cu puin; e umil i politicos afar din cale; dac nu-l vom ncrca cu regulamente i cu nvoiri, poate c i clerul acestei ri va fi mulumit. Trebuie s fie o stpnire theopolitic i nu sinodal, deaceia tot ce va face Majestatea Voastr ca s dea deoparte puterea Sinodului, va fi de folos i va ajuta planul general.Mergnd pe aceast linie, conducerea administraiei civile a noii provincii a fost ncredinat lui Scarlat Sturdza, boier romn, refugiat de mai mult vreme n Rusia. Acesta era ajutat de un sfat obtesc, format aproape n totalitate din boieri pmnteni.

Sturdza a stat n funcie doar pn n 1813, cnd i-a dat demisia, locul su fiind luat de generalul Harting. El a ncercat s reduc rolul romnilor n conducerea Basarabiei, fapt ce a determinat protestul acestora, care, n frunte cu mitropolitul Gavriil Bnulescu, au trimis mai multe proteste arului Alexandru I. Protestele lor au avut parial succes, n 1816, Harting fiind demis, locul acestuia fiind luat de generalul Bahmetiev.

De la Aezmnt la Regulamentul lui Voronov

n timpul guvernrii acestuia a fost adoptat un act deosebit de important pentru Basarabia:Aezmntul obrazovaniei oblastei Basarabiei,care acorda provinciei o destul de mare autonomie. Conducerea urma s fie exercitat de un guvernator, alturi de care se afla naltul Sfat (format din 11 membri 5 numii i 6 alei acetia din urm doar dintre boierii pmnteni); s-a recunoscut autonomia administrativ, conductorii judeelor urmnd a fi alei dintre proprietarii de pmnt, ce deineau suprafee mai mari de 300 de deseatine sau fiii acestora, cu vrsta mai mare de 22 de ani.

Aezmntul mai stabilea cpricinile la naltul Sfat se vor lucra n limbile ruseasc i moldoveneasc, dup cum se va cuveni fiinei pricinei, adec: cele de punere la cale a haznalei, criminaliceti i de cercetri, rusete i moldovenete, cu pzirea legiuirei Imperiului Rusiei i cu inerea dreptilor i obiceiurilor pmntului la ceia ce se va atinge de aprarea drepturilor particularilor; iar pricinile giudeci poliieneti se vor lucra n singura limb moldoveneasc i judecile se vor face pe temeiul legiuirilor i obiceiurilor Moldovei.arul Alexandru I a fost foarte implicat n acest proiect nct a considerat necesar s vin personal la Chiinu (ora ales drept capital a Basarabiei, n 1818), pentru a promulga aezmntul.

Din pcate, acest regim n-a avut via lung. La moartea lui Alexandru I, n 1825, tronul imperial a fost ocupat de Nicolae I, care a lovit n plin autonomia Basarabiei. n 1828, aezmntul a fost abrogat, fiind nlocuit cu aa-numitulregulament al lui Voronov,prin care se anuleaz aproape toate libertile politice, economice i administrative ale provinciei. Intrat n vigoare la 29 ianuarie 1829, regulamentul stabilea c Basarabia va fi condus i administrat de guvernatori i funcionari rui, acordnd puteri foarte mari guvernatorului, n timp ce Sfatul Oblastiei (ce nlocuise naltul Sfat) se mai reunea doar de dou ori pe an pentru a da avize de ordin economic. n acelai timp, ntrebuinarea limbii romne n actele publice era interzis. Totui, pentru c populaia era reticent la a nva i folosi limba ocupanilor, n 1836 a fost emis un ucaz prin care se tolera, pe o perioad de apte ani, folosirea limbii romne n justiie, pentru cei care nu tiau limba rus.

n anul 1861, se produce o schimbare n bine n ceea ce privete starea rnimii, odat cu promulgarea de ctre arul Alexandru al II-lea a unui ucaz de mproprietrire. Acesta stipula cpmntul, fie arabil, fie pune sau islaz pe care ranii l ineau n arend de la proprietari, i a crui ntindere nu ntrece 13 desetine i 1768 stnjeni ptrai de familie, devine de drept lotul de mproprietrire al ranilor.

O schimbare a sistemului se nregistreaz n 1870, odat cu introducerea sistemului zemstvelor i n Basarabia, adic a autonomiei comunale, judeene i provinciale. La scurt timp ns, n 1871, Basarabia a pierdut statutul de provincie privilegiat, devenind gubernie a Imperiului Rus, fiind guvernat autocratic. Statutul de gubernie nsemna aplicarea legilor ruse, introducerea instituiilor corespunztoare, rusificarea accelerat a administraiei etc.

Aspecte demografice i religioase

Un moment important se nregistreaz n 1856 cnd, cele trei judee din sudul Basarabiei Cahul, Ismail i Bolgrad au fost restituite Moldovei. Astfel, un teritoriu de peste 10.000 de km, avnd o populaie de circa 127.000 de oameni, revenea la patria-mam. Ce-i drept nu pentru mult timp! n 1878, la Congresul de Pace de la Berlin, marile puteri, trecnd peste drepturile legitime ale romnilor i n ciuda interveniilor energice ale lui Mihail Koglniceanu i Ion C. Brtianu, au hotrt ca acest teritoriu s revin, din nou, Rusiei.

n catagrafia oficial, realizat n anul 1817, populaia Basarabiei era cifrat undeva la 482.000 suflete. Pn n 1856 numrul locuitorilor a crescut la 990.000, dintre care: 736.000 romni (74%) i 254.000 minoritari (ucraineni 12%, evrei 8%, bulgari i gguzi 4,8%, germani 2,4%, igani 1,1% etc.). Peste alte trei decenii, populaia provinciei a crescut la 1.935.412 locuitori, pentru ca la recensmntul din 1912 s se consemneze un numr de 2.946.054 locuitori.

Autoritile ariste au sprijinit colonizarea strinilor n Basarabia, mai ales n condiiile n care, n primii ani dup 1812, muli locuitori au fugit la vest de Prut. Astfel c pe acest teritoriu aveau s se stabileasc: germani, bulgari, gguzi, rui, evrei, ba chiar i francezi sau elveieni.

i viaa religioas din Basarabia dup 1812 a fost extrem de tumultuoas. Prin strdania episcopului Gavriil Bnulescu, la 21 august 1813, arul Alexandru I a promulgat ucazul prin care se nfiina noua arhiepiscopie a Chiinului i Hotinului. Tot el a pus bazele seminarului teologic de la Chiinu i a tipografiei mitropoliei Chiinului i Hotinului. Mitropolitul Gavriil s-a remarcat i ca un aprig susintor al autonomiei Basarabiei. Urmaii si (Dimitrie Sulima, Irinarh Popov, Antonie ocotov), dei rui sau ucraineni la origine, au continuat s apere interesele bisericii basarabene. O dovad este i faptul c, pn la 1871, s-a permis folosirea limbii romne n biseric. Situaia se schimb odat cu venirea n scaunul episcopal a lui Pavel Lebedev, sub care tendina de rusificare a bisericii din Basarabia se accentueaz tot mai mult. Acesta a hotrt ca n bisericile i mnstirile n care s-a slujit n limba romn s se oficieze i n limba rus. Acelai nalt prelat a adunat toate crile sfinte de pe la bisericile moldoveneti, tiprite cu litere cirilice n limba moldoveneasc la Mitropolia din Chiinu, unde timp de apte ani le-a ars, nclzind cu ele palatul mitropolitan. Totodat a hotrt i desfiinarea tipografiei, nfiinat de Gavriil Bnulescu.

O revenire la linia trasat de episcopul Gavriil se nregistreaz n timpul episcopilor Serghie Lapidevski, Iacov Piatnicki i Vladimir, pentru ca n timpul episcopului Serafim s se revin la practicile aplicate de Lebedev. Acesta a impus slujba n limba rus chiar i n bisericile de la sate, ceea ce a condus la apariia sectarismului, de genul inochentismului.

Rusificarea nvmntului

i nvmntul a fost afectat de procesul de rusificare. n 1867, limba romn a fost interzis n colile publice din Basarabia. ntr-o nsemnare a unui oficial rus este explicat aceast msur:dac voim ca Basarabia s se contopeasc deplin cu Rusia, atunci trebuie prin mijlocul colilor s ne grbim a face ca mcar jumtate din ranii moldoveni s devin rui. Spre aceast int tinde tocmai sistemul de nvmnt public, adoptat acum de ocrmuire.Autoritile au ncurajat n schimb deschiderea colilor ruseti sau ale minoritilor. De aceea nu este de mirare c numrul analfabeilor din rndul romnilor era foarte mare. Nici nu avea cum s fie altfel, dac din 1865 nu s-a mai tiprit nici un abecedar cu litere latine, pn la Marea Unire, iar dup 1867 nu s-a mai nfiinat nici o coal n limba romn. n 1905, deputatul rus Novicov, ntr-o interpelare n Duma de la Sankt Petersburg, a cerut cri i coli romneti n Basarabia. Solicitarea sa a fost respins pe motiv c locuitorii acestei provincii erau deja rusificai i nu mai aveau nevoie de coli n care s se predea n limba romn! i dac mai adugm c n Biblioteca obteasc din Chiinu, care avea peste 20.000 de volume, nu se gsea n anul 1899 nici mcar o lucrare n limba romn, ne dm seama i mai clar de amploarea procesului de rusificare din nvmntul basarabean.

Micarea naional

n ciuda tuturor greutilor, Basarabia i-a pstrat pentru mult timp tradiiile ei culturale. n primii ani dup cedare, cnd restriciile nu erau att de mari, legturile culturale dintre cele dou maluri ale Prutului s-au derulat mai uor. Publicaiile romneti, de felulCurieruluiromnescsauAlbina Romneascerau citite cu mare interes de basarabeni. O bogat activitate au desfurat oamenii de litere ca Alexandru Hjdeu, Alecu Russo, Alexandru Donici, Constantin Stamati, Zamfir Arbore, Ion Srbu, Alexandru Mateevici etc., unii dintre ei cunoscnd consacrarea n Moldova de la vest de Prut.

n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, atitudinea de mpotrivire fa de procesul de deznaionalizare a luat i n Basarabia amploare, n ciuda supravegherii stricte exercitate de autoritile ariste. Printre cei care au luat atitudine s-a aflat i Ion Pelivan, considerat de muli ca printele ideii naionale romneti n Basarabia. Alturi de el se gseau tineri entuziati ca Nicolae Siminei, Alexandru i Vasile Oatu, Vasile Maho, V. Hartia, N. Florov i muli alii. Reprezentanii vechii boierimi pmntene, avndu-l n frunte pe Pavel Dicescu, nconjurat de Paul Gore, Vladimir Hera, T. Surduceanu, Vasile Anghel, au revendicat drepturi naionale pentru romni i au elaborat statutul unei societi pentru rspndirea culturii romne n Basarabia.

Dup ce n 1884, a fost editat un ziar romnesc,Mesagerul Basarabiei,care ns a avut o existen efemer, tinerii basarabeni, grupai n jurul lui N. Gavrili i Pantelimon Halippa, au scos n 1906 gazetaBasarabia,n paginile creia se gseau revendicrile de ordin politic i social ale romnilor. Autoritile nu au privit cu ochi buni aceast gazet i au luat msuri dure, mergnd de la confiscarea tirajului, interzicerea abonamentelor, i pn la intentarea de procese i chiar arestarea colaboratorilor, ceea ce a determinat ncetarea apariiei n martie 1907. ns ce final! Pe prima pagin a ultimului numr era tiprit poeziaDeteapt-te romne.Micarea naional s-a mai putut manifesta n revista bisericeascLumintorul,n condiiile n care episcopul Vladimir era un spirit tolerant i mpciuitor. n paginile acestei publicaii, pe lng articolele cu specific religios, se mai strecurau i unele social politice, scrise de Pan Halippa, A. Mateevici sau Teodor Incule.

Dac la ei acas nu puteau s-i afirme romnitatea, romnii basarabeni puteau colabora la publicaii din Romnia. Aa fceau Tudose Roman i Iuliu Friptu, colaboratori laViaa Romneasc,Iorgu Tudos, Dumitru Vrabie, Ion Blteanu, P. Gheorghiu, care scriau laConvorbiri literare, Familia, Smntorul.Existau o serie de asociaii culturale -Milcov,Cercul Basarabenilor- organizate pe teritoriul romnesc, i conduse de romni basarabeni (Zamfir Arbore, B.P. Hasdeu, C. Stere) care s-au implicat n lupta pentru drepturi naionale a locuitorilor dintre Prut i Nistru. Studenii basarabeni care studiau la Iai, prin intermediulLigii Culturale,strngeau cri i reviste romneti, pe care apoi le aduceau clandestin n Basarabia.

Un episod interesant s-a petrecut n 1912, cnd guvernul arist se pregtea s celebreze 100 de ani de la anexarea Basarabiei. Romnii au boicotat serbrile, ba chiar au ndrznit s protesteze, avndu-i n frunte pe Ion Pelivan i pe arhimandritul Gurie, care i-au primit rsplata pentru curajul lor: Pelivan a fost nevoit s-i dea demisia din magistratur, al doilea a fost exilat. Ca o contralovitur, marele istoric Nicolae Iorga publica n acelai an lucrarea intitulatBasarabia noastr,ca o dovad a preuirii pe care romnii de la vest de Prut o acordau acestui vechi pmnt romnesc.

n ciuda represiunii, n 1913 a aprut o nou gazet romneasc la Chiinu:CuvntMoldovenesc, avndu-l ca director pe acelai neobosit Pantelimon Halippa, care puse pe picioare i o editur, la care erau scoaseCalendarul Cuvntului Moldovenesc i Biblioteca Cuvntului Moldovenesc.Cuvntul,la care colaborau A. Mateevici, Ion Buzdugan, tefan Ciobanu sau Paul Gore, ajunsese la un tiraj de 10.000 de exemplare n timpul rzboiului, fiind singura publicaie din Basarabia rspndit pe front i care publica cntece i scrisori de la soldai.

Bibliografie1. Ion Nistor,Istoria Basarabiei, ediia a IVa,Institutul de Arte Grafice i EditurGlasul Bucovinei,Cernui, 19242. C. Filipescu, E.N. Giurgea, Basarabia,Consideraiuni generale, agricole,economice i statistice,Institutul de Arte GraficeRomnia Nou,Chiinu, 19193. Armand Gou,Basarabia sub ocupaie arist, n Istoria Basarabiei, de la nceputuripn la 1998,coord. Ioan Scurtu, Editura Semne, Bucureti, 19984. Bogdan Murgescu (coord.),Istoria Romniei n texte,Editura Corint, Bucureti, 20015. Alexandru V. Boldur,Basarabia i relaiile romno ruse,Editura Albatros, Bucureti, 2000