Tibet- o civilizatie ranita Tibetul este un tinut inalt si pamantul sau este pur.Muntii sai inzapeziti sunt la originea tuturor lucrurilor,izvorul nenumaratelor rauri si suvoaie.Este inima salasului zeilor. Manuscris de la Dunhuang,extras din Pelliot tibetain 840,sec VIII-lea

1.SPATIU SI IDENTITATE

Aceasta harta arata intinderea ariei culturale tibetane apartinand azi Chinei.

Tibetul etnic si cultural,mai restrans,are totusi o suprafata de aproximativ 3 800 000 km2,de sapte ori mai mare decat a Frantei,si ar avea o populatie tibetana care abia trece de 6 milioane.Reprezinta din suprafata Chinei in frontierele actuale,dar are numai 0.46% din populatia Chinei.Cuprinde marile provincii tibetane Amdo,Kham(Tibetul de Est),U Tsang(Tibetul Central) si Ngari(Tibetul de Vest).Acestea se impart apoi in regiuni mai mici,care au uneori o istorie culturala specifica. Nu se poate vorbi in absolut de Tibetul istoric, deoarece frontierele sale au variat in functie de epoci,ajungand pana la Dunhuang pe Drumul Matasii si in nordul Yunnanului,ingloband Ladakh si unele regiuni din nordul Indiei si Nepalul in secolul al VIII-lea.

1

In limba chineza,nu exista un termen care sa cuprinda toate regiunile Tibetului etnic.La fel,in tibetana nu exista un termen care sa desemneze ansamblul China Hanilor si Tibet.In chineza,numele Chinei,Zhongguo Tara de Mijloc,nu inglobeaza Tibetul ,iar tibetanii numesc China Intinderea neagra. Pentru guvernul Tibetan,exilat din 1959,denumirea Tibet se aplica Tibetului etnic si cultural in ansamblu,desemnat prin termenul Po Cholka(Tibetul celor 3 provincii:UTsang,Kham,Amdo).Astazi,pentru chinezi,denumirea de Tibet nu se aplica decat Regiunii Autonome Tibet(RAT creata in 1965).Restul Marelui Tibet incepe sa se dezmembreze din secolul al XVIII-lea,cu o parte din provincia Amdo.La inceputul secolului XX,o parte din Kham devine nominal o provincie numita Xikang,desfiintata de comunisti in 1955.In prezent provincial Amdo este impartita intre 3 provincii chineze:Qinghai,Gansu si Sichuan;la fel;provincia Kham este impartita.

Numele Tara este cunoscuta sub diferite nume,in functie de culture.Numele occidental Tibet vine din arabul Tubbet/Tubbat care vine la randu-i,din Topan dialectul turco-mongol al populatiilor Tuyuhun ,cu care arabii intrasera in contact.Chinezii numeau vechiul Tibet imperial Tufan sau Tubo.Tibetanii isi numesc tara Po(Bod).Intre tibetani,el desemneaza Tibetul Central,privinciile orientale Amdo si Kham.Ia fata strainilor si mai ales a chinezilor toti tibetanii se simt popa, oameni din Po.

O mare diversitate geografica si biologica Tibetul ocupa,in cea mai mare parte,fundul marii Thetis,secata in urma cu 100 de milioane de ani,asa cum o atesta numeroasele lacuri sarate.Podisul Tibetan este marginit la sud de cei 2500 km ai arcului Himalayan care,din Karakoram pana in nordul Birmaniei,il izoleaza de subcontinentul Indian. Contrar ideii populare cum ca Tibetul nu este decat un podis pustiu,acest tinut prezinta peisaje variate in functie de nivelurile ecologice.Habitatul uman se etajeaza intre 2800 si 5300 de metri.Sud-estul si estul Tibetului se caracterizeaza prin vai adanci si fertile,inconjurate de munti impaduriti.Acoperisurile inclinate sunt un semn al precipitatilor abundente.In Tibetul Central si Occidental mai putin udat e ploi,peisaul este auster,cu munti plesuvi si vai largi,dar fertile numai in apropierea cursurilor de apa si pana la 4200 de metri.Satele sunt adesea construite la marginea oazelor de inalta altitudine unde se cultiva napi si orz.Dincolo de 4200 de metri,incep pasunile pe care pasc turmele de oi,capre si iaci care vara,urca pana la 5300 de metri,pazite de pastori,precum la Markyang,in regiunea Nyemo,la vest de Lhasa.Dincolo de 5300 de m,se2

gaseste un univers mineral si nelocuit,unde zapada poate cadea in orice anotimp.Regatul cervidelor,al leopardului zapezilor si al pasarilor rapitoare,el apartine divinitatilor muntilor care vegheaza la bunastarea si prosperitatea teritoriului,primind in schimb respectful si veneratia oamenilor.Culmile mai inalte de 6000 de metri sunt acoperite de zapezi vesnice,iar aceasta lume mineral infatiseaza extraordinare nuante de culoare.

Originea tibetanilor Exista mai multe mituri ale originii.Unul dintre ele provine din religia prebudista .Zeul creator isi trimite fiul pe pamant pentru a crea oamenii:el se impreuneaza cu o diavolita si descendentii sai stau la originea primelor sase clanuri ale tibetanilor.Mitul budist,este cel mai raspandit,dar tardiv(sec XIII-lea):tibetanii s-au nascut din unirea dintre Bothisattva Avslokiteshavara si o diavolita a stancilor,ei ar fi mostenit astfel compasiunea tatalui si salbaticia mamei. Daca este imposibil de atribuit o origine exacta populatiilor tibetane,suprapunerile de populatii si mobilitatea lor dovedesc,departe de cliseele obisnuite,permeabilitatea acestei arii inca din epoca preistorica.Incepand din sec al VII-lea d. Hr.,cronicile chineze vorbesc despre un popor numit Tufan.

O singura conceptie a spatiului?3

Unitatea poporului Tibetan este data de cultura comuna,de marcile identitare care transcend diferentele dialectale,disputele istorice,varietatea vesmintelor.Peste tot in Tibet,pe platoul pustiu din vest sau in padurile din est,revin aceleasi marci care,in ciuda diferentelor locale,sunt identificate suficient de bine pentru a fi recunoscute drept tibetane.Care sunt acestea?Inainte de toate,o amprenta fizica asupra peisajului,care ne face sa recunoastem imediat o regiune tibetana:stegulete cu rugaciuni battue de vant,chortene(monumente religioase)care puncteaza drumul,movile pe culmile trecatorilor,sanctuare ale divinitatilor locale pe coasta unui munte stances sau lipite de zidul unei case.Cat despre spatiul locuit,acesta este structurat dupa un model comun,in care pozitiile jos si inalt intre vaile ca spatiu cultivat,deci civilizat,si spatiul salbatic sunt foarte puternice.

Toponimia este graitoare:to se aplica partii celei mai inalte a unei vai sau regiuni,in timp ce me se aplica celei mai joase.Termenii folositi pentru spatiile salbatice nelocuite si potential periculoase au in component particular ri:ri desemneaza muntele nelocuibil.Ri,tradus,in general,prin munte in Occident,are conotatii mult mai largi in cultura tibetana.Astfel,ri dag desemneaza animalele salbatice,rip hag,mistretul,iar ri ma,pamantul necultivabil,arid. Un sat Tibetan este alcatuit din doua universuri inchise intrepatrunse:casele sunt foarte apropiate intre ele,ca si cum ar forma un bloc-cu exceptia anumitor regiuni din Kham-dar fiecare casa,la randu-i este inchisa.Casa sateasca se caracterizeaza prin ferestrele mici din peretii4

exterior si o curte inferioara care apara de vant,unde se tin furajele si animalele, si spre case se deschid ferestrele mari.Peretii sunt construiti,in principal din chirpici sau piatra;lemnul e folosit mai ales in Tibetul Oriental.

O memorie colectiva Tibetanii au o memorie colectiva a miturilor,a fragmentelor de istorie,a personajelor istorice si chiar a reprezentarilor spatial ale ariei lor.Una dintre cele mai bune ilustrari este cea care uneste aceste elemente diferite:un demon feminine,simbolozand Tibetul salbatic si acoperindu-l cu intregul sau corp,ar fi fost subjugate de regele Songtsen Gampo(620-649).Acesta porunceste sa construiasca pe inima ei sip e mai multe puncte ale membrelor temple budiste,pentru a o impiedica sa se miste sis a faca rau.Incarcata de simbolism,aceasta poveste este foarte bine ancorata im memoria colectiva,la fel ca epopeea regelui Gezar din Ling.

Lingua franca scrisa in toata aceasta regiune permite constituirea si difuzarea unui enorm corpus literar,religios si istoric.Limba scrisa depaseste chiar limitele Marelui Tibet si cuprinde aria culturala tibetana.Oriunde,din Amdo,si in nord-estul Tibetului,si pana in Ladakh,la extremitatea vestica,la distant de peste 300 de km pot,textele pot fi citite si comentate.In schimb particularitatile lingvistice nu permit intelegerea orala. Dictonul Fiecare tara cu modul ei de a vorbi fiecare lama cu modul lui de a invata pe ceilalti este o ilustrare a acestei diversitati de care tibetanii sunt constienti,dar care este strabatuta de

5

repere identitare la care au sentimentul ca apartin.De astfel,ei se defines drept fete rosii,mancatori de tsampa(faina din orz prajit).

Credinte commune Credintele commune,in special divinitatile locale,inclusive in muntii si lacurile care asigura bunastarea,isi au originea in religia prebudista.Aceste divinitati au trasaturi antropomorfice marcate.Ele sun binevoitoare sau manioase ,dupa felul cum se comporta oamenii in natura sau societate.Foarte banuitoare ele se razbuna aruncadn grindina sau omoara vitele.Geloase una pe alta,se lupta pentru posesiunea apei sau a bogatiilor.Au alimentele preferate,partenerul lor preferat si nu ezita sa fie infidel sau sa plece iarna spre regiuni mai calde.Cultul lor are ritualuri similar in intregul Tibet:fumigatii,ofrande de hrana,alcool sau lapte,mici ceremonii de atragere a bunavointei si uneori,curse de cai,tragere cu arcul sau cu pusca. Budismul este considerat de multi,mai ales in Occident,drept component daca nu chiar component identitatii tibetane.Desigur mai ales o data cu exilarea si unitatea in jurul figurii charismatice a celui de-al paisprezecelea dalai-;ama,budismul Tibetan este un element important,dar oare cei 10% dintre locuitori care nu sunt budisti ci bonpo,nu sunt si ei tibetani? Ce se poate spune despre cele cateva sute de musulmani tibetani?Identitatea tibetana nu se poate reduce la budism,chiar daca acesta constituie un aspect essential. Muntele Kailash(Gang Rinpoche-muntele pretios in tibetana 6638m).Pelerinajul in jurul acestui munte(salas al lui Shiva sau ai divinitatii Cakrasamvara,munte sacru deopotriva pentru budisti,bonpo,hinduisti si jainisti)este un act purificator.Acesta se face in trei zile,dar pentru cei mai curajosi in 20 de ore,si inchinandu-se de-a lungul drumului.Rugaciuni si inchinari la locurile simbolice si la salasurile divinitatilor ritmeaza mersul,iar trecerea prin pasul Drolmala este o renastere.

6

2.RELIGII SI CREDINTE Sistemul de credinte prebudist din vechiul Tibet

Cand budismul ajunge in Tibet in sec al VII-lea,tara nu este lipsita de credinte si religie.Credintele din vechiul Tibet erau organizate intr-un sistem religios,numiti,probabil,bon iar preotii care oficiau ritualurile erau numiti bonpo.Sapaturile arheologice sunt inca putin numeroase dar totusi poti fi prezentate in linii mari aceste credinte:lumea a fost create de zeii pcha care traiest in cer,fac sa domneasca ordinea si isi trimit reprezentanti pe pamant.Muntii fixeaza solul intinzand cerul ca pe un cort.Cand mor,oamenii,calauziti de animale precum oaia calul sau iacul,merg in Tara mortilor.Acesta este compusa dintr-o regiune a suferintei si una a fericirii,unde mortii asteapta,inconjurati de posesiunile lor si de alimente,o reinviere la momentul unei noi varste de aur.Printre numeroasele ritualuri practicate pentru a indupleca o multitudine de divinitati,strans legate de elemntele natural,sacrificiile animale trebuie sa fi jucat un rol.Cele mai importante doua categorii par sa fie divinitatile-munti:monumem,divinitati feminine si koula,care protejeaza viata si puterea seniorilor si a regelui.Ele garanteaza stabilitatea si ordinea,sin in consecinta,permit oamenilor sa traiasca sanatosi,sa aiba recolte si vite din plin.Daca sunt nemultumite il abandoneaza pe rege care moare,punand astfel in pericol ordinea lumii si prosperitatea oamenilor.

Originile budismului Budismul ajunge in Tibet in sec al VII-lea,provenit deopotriva din China si India.Potrivit istoriografiei tibetane,o mare dezbatere are loc in sec VIII-lea la manastirea Samye.Oricare ar fi fost forma si realitatea acestei dezbateri controversa exista,iar curentul indian al Caii de Mijloc iese invingator,dar inglobeaza tantrismul. Tantrismul este o miscare religioasa foarte importanta care exista atat in hinuduism,cat si un budism.Pune accent pe yoga,pe invataturi secrete fondate din texte sacre numite Tantra,care nu pot fi intelese decat daca sunt explicate de un maestru(guru),si in fine,pe simbolismul sexual,pentru adeptii cei mai avansati.In aceasta epoca,tantrismul era practicat in special in nordvestul continentului Indian,in Swat(Pakistan) si in Kashmir.Dins Swat vine Padmasambhava in sec al VIII-lea.Acest maestro tantrist devine un veritabil erou religios in intreaga lume tibetana si o legenda aurita se contruieste in jurul persoanei sale.Tibetanii se intreapta spre India ca sursa a religiei lor si multi calugari fac o lunga calatorie intr-acolo,petrecand luni sau chiar ani pe langa maestrii indieni sau in manastiri.De astfel,acest fapt permite astazi guvernului chinez sa spuna ca budismul tibetan este o religie provenita din strainatate.

7

Budismul Tibetan Budismul se va adapta si se va impune asupra acestui substrat al religiei autohtone ale carei credinte sunt ireconciliabile cu ale sale,care sunt non-creatia,nepermanenta si karma,apasarea faptelor.Acest process este totusi lent si dureaza,probabil,intre secolele al VII-lea si al X-lea,el nu se produce fara conflicte,dupa cum arata istoria regalitatii,chiar si in secolul al X-lea,cand regele Tibetului de Vest,Yeshe O,ii critica pe budistii careinca mai practica sacrificiile sangeroase.Budismul tibetan este astazi impartit in patru mari scoli,dintre care unele se impart la randul lor in,mai multe ramuri.Toate aceste scoli au putine diferente doctrinare si adera la acelasi dogme de baza.Ele se disting intre ele prin importanta data unui text particular si mai ales interpretarii textelor complexe prin invatatura orala a unui maestro.In plus doar cei care au primit,in anumite conditii,aceasta interpretare orala pot apoi s-o transmita altor discipoli.Personalitatea maestrului lama este asadar predominanta. Scoala NyingmapaCei vechi se reclama de la invataturile lui Padmasambhava.Aceasta scoala este este deosebit de bine implantata in Tibetul Central si de Est si se imparte in mai multe curente religioase. Scoala Kadampa Cei legati prin invataturile orale,este prima care apare in timpul celei de-a doua difuzari a budismului.Fondatorul ei este Dromton,discipol al maestrului indian Atisha.Accentul se pune pe disciplina si filosofie. Scoala Sakyapa este fondata,in sec XI-lea de maestrul Brogmi,care petrece opt ani la manastirea Vikramashila in India.Particularitatea aceste scoli consta in faptul ca este condusa,inca de la crearea sa,alternative de cate un ierarh provenit din cele doua mari familii ale clanului Khon. Scoala Kagyupa Scoala transmiterii orale,ii considera pe Marpa sip e discipolul sau Milarepa drept fondatori.Kagyupa se imparte in numeroase ramuri,pune accent pe disciplina monastica,pe filosofie si dezbaterea,in timp ce tantrele sunt rezervate unei elite,la sfarsitul studiului. In functie de scolile religioase,accentual este pus pe practica yoga sau pe meditatie,pe deprinderea mai mult sau mai putin gradual a tantrelor sau pe cunoasterea metafizica.Totusi nimic nu-i interzice unui practicant dintr-o scoala sa studieze intr-o manastire sau sa asculte invataturile altei scoli,intocmai ca dalai-lama insusi.Aceasta dorinta de a nu izola scolile isi gaseste apogeul in curentul religios rime ecletic nu sectar,care se dezvolta mai intai in Tibetul de Est in secolul al XIX-lea.

8

Milarepa,comite acte violente la inceputul vietii sale,inainte de a se cai si a devenii un mare meditator ,asociat cu numeroase locuri sfinte.In mod traditional este reprezentat emaciat si cu o mana la ureche,cantandu-si poemele mistice.

Calugari,lama si calugarite In contrast cu ce cred multi occidental,nu toti lama sunt calugari si nu toti calugari sunt lama(guru).Termenul lama nu inseamna calugar,ci maestru spiritual,termenul pentru calugar fiind drapa.Un calugar este un cleric care a facut legamantul celibatului.In budismul tibetan,acest legamant nu este obligatoriu pentru clerici,dar calugarii sunt obligati sa il faca.Calugarul urmeaza un curs scholastic,dar nu devine numaidecat lama.Calugarii sunt sub autoritatea unui staret,khenpo.Pe de alta parte,un calugar,poate in cursul vietii sale sa renunte la legamantul celibatului si sa revina la traiul si obiceiurile laice.Cel mai mare pacat ar fi sa rupa legamintele comitand actiuni interzise de statutul calugar.Calugarii traiesc in general in manastiri,iar sarcinile lor sunt diversificate in functie de capacitatile intelectuale,artistice sau chiar administrative.Unii urmeaza indelugate studii de filosofie si,dupa perioade de meditatie si dup ace au primit invataturile de la maestri,devin ei insusi lama. Un lama etse un maestru spiritual,dar nu este obligatoriu calugar,adica nu a facut anumite legaminte,in special pe cel de celibat.Daca e calugar,poarta vesminte de calugar,daca nu,vesmintele-i sunt pe jumatate monahale pe jumatate laice si nu are capul ras.Multi lama poarta parul destul de lung,in coc sau in coada.Exista si clerici casatoriti,ori nu,adesea specializati in ritualuri de exorcizare care sunt numiti nagpa,tantristi.Mai sunt si clerici care prefera sa traiasca in singuratate si sa-si consacre viata meditatiei. Calugaritele(ani) sunt putine in comparative cu calugarii.Numarul legamintelor pe la le fac(360) variaza usor in functie de scoala,dar este mult mai mare decat cel al9

calugarilor(250).Totusi traditia calugaritelor hitoronisite nu exista in Tibet si nu devine posibila dcat in 1982.Desi traiesc in general in manastiri separate de ale calugarilor,ele sunt sub autoritatea unui maestro religios barbat.Unele femei sunt adepte laice,fara sa fie calugarite,si adesea casatorite cu un maestru spiritual.

Generatiile de reincarnati,troulkou. Statutul de troulkou este una dintre principalele specificitati ale budismului tibetan.Copilul mosteneste un patrimoniu spiritual care a apartinut predecesorului sau.Este el insusi si predecesorii sai in acelasi timp si toti poarta acelasi nume.Generatiile de reincarnate incep cu un maestru care a declarat ca va renaste in aceasta lume spre binele fiintelor.Justificate teologic prin teoria celor Trei Corpuri ale lui Buddha care se poate manifesta prin corpuri de aparitie(troulkou) in lumea noastra,generatiile de reincarnate apar in istorie,de fapt,abia in sec al XIII-lea mai intai la scoala Karmapa.Acest mod de succesiune al ierarhilor in cadrul unui ordin religios sau al unei manastiri inlocuieste treptat,succesiunea familiala.Cateodata,cele doua moduri de succesiune coincide,copilul reincarnate fiind descoperit printre rudele predecesorului sau.Cand un reincarnate moare nu se spune ca e mort,ci absent.Atunci cand copilul in care se intrupeaza este recunoscut,se spune ca a revenit.Recunoasterea se face la capatul unui complex process de profetii,de semen natural si supranaturale,de divinitati si de examinare a obiectelor ce i-au apartinut precedentului reincarnat.Exista uneori mai multi candidate,ceea ce nu poate sa nu ridice problem religioase sau politice.In final,copilul trebuie recunoscut official de un al mare reincarnate,adesea de dalai-lama(aflat astazi in exil)in timp ce in Tibetul chinez,guvernul chinez isi aroga acest rol.O data recunsocut ca incarnare a predecesorului sau,el este inscaunat si ii preia numele.Unii dintre acesti troulkou sunt si mari maestri spirituali,lama,dar cu exceptia scolii Gelukpa,ei sunt obligati sa faca legamantul de celibat.

Panteonul Indiferent de scoala religioasa,bonpo sau budista,exista in domeniul tibetan o multime de divinitati de toate formele.Aceste divinitati sunt personificari ale simbolurilor filosofice si nu au o realitate.Ele sunt organizate intr-un panteon complex si au diferite forme,dupa aspectele pe care le simbolizeaza.Totusi,tibetanii de rand cred in existent lor si li se adreseaza cu ocazia numeroaselor ritualuri.Divinitatile din religia prebudista convertite in protectoare ale budismului ocupa baza scarii ierarhice,dar sunt foarte importante in viata de zi cu zi,caci de bunavointa lor depend prosperitatea unei familii,sanatatea,recoltele imbelsugate si vitele numeroase.Numele si reprezentarile divinitatilor sunt oarecum diferite in functie de scoala.In mod schematic aceste divinitati pot fi impartite in divinitati ale marilor cicluri tantrice,Budhha primordiali cu infatisare pasnica sau fioroasa,Budhha in devenire si divinitati locale.

10

La antipodul iconografic si simbolic al acestor divinitati tutelare se situeaza Tara.Nascuta din lacrimile lui Avalokiteshvra,cuprins de mila fata de finite,Tara este echivalentul femini al acestui Bodhisattva al compasiunii si ca pentru el,atributul este lotusul,care semnifica puritatea.Este extreme de popular ,in special printre femei.Exista 21 de forme ale Tarei,dintre care cele mai cunoscute sunt Tara Alba si Tara Verde.

Ritualuri si practice Ritualurile (in tibetana,choga,rimgro,to,in sanscrita puja)alcatuiesc o parte preponderenta a practicii religioase.Ele sunt clasate de tibetani in 4 tipuri care urmaresc sa induplece,sa inalte,sa supuna si sa nimiceasca.In acest cadru scopurile lor sunt variate si pot merge de la ritualurile de induplecare a spiritelor manioase si ritualurile de expulzare pana la cele pentru viata lunga,pentru calatorie fara obstacole,pentru bunastarea unei regiuni sau a unei tari,pentru o recolta bogata,trecand prin ritualurile funerare sau care comemoreaza un important eveniment religios.Ritualurile sunt adesea complexe si necesita o pregatire elaborate,cu prajiturile sacrificial(torma) si ofrandele diferite in functie de tipul de ritual,o liturghie cantata sau recitata,diverse instrumente musicale uneori mai multe melodii in cadrul aceluiasi ritual,pentru fiecare moment.Ele se adreseaza lui Budha,lui Padmasambhava,divinitatilor din panteon sau divinitatilor locale.Ritualurile sunt savarsite de clerici,calugari sau nu ,sau pur si simplu de capul familiei,daca e vorba de un cult zilnic.Ele se desfasoara fie in templu ,fie in capela unei case particulare,fie intr-un loc sacru in aer liber cand sunt dedicate divinitatilor non budiste. Practica si fervoarea religioase ale tibetanilor sunt intensive si se manifesta si in viata de zi cu zi,prin acte simple precum ofranda de fumigatie,lampi cu unt si boluri pline cu apa ce simbolizeaza simturile,rugaciunile,inconjurarea locurilor sfinte. Ele se manifesta, de asemenea, prin evenimente punctuale: ridicarea steguletelor cu rugaciuni,pelerinaje, cultul relicvelor,11

donatii in obiecte religioase catre temple, participarea la predicile collective si construirea de stupa. Finalitatea acestor practice este, pentru persoanele laice, nu atat de a atinge Trezirea, cat de a acumula merite pentru a obtine, intr-o viata viitoare, o reincarnare mai buna, care sa le conduca spre Trezire. Inr-adevar, teoretic, numai clericii barbati pot aspira la Trezire in aceasta viata, si inca doar aceia care au primit invataturi tantrice aprofundate. Printre practicile cotidiene,cea mai populara este sang,fumigatie care ii desfata pe zeii tarii si purifica.Acestei practici(la origini non-budista) i se adauga prosternarea,semn al credintei si al respectului.In acest scop,spatial din fata templului Jokhang Lhasa este cel mai sacru.Astfel dimineata,inconjurate de fumul inmiresmat sute de personae se prosterneaza intinzandu-se pe sol,acumuland merite pentru viata viitoare.Exercitiul este,la aceasta altitudine,o adevarata asceza,mai ales cand e repetat de zeci de ori.

3.FAMILIA SI CASATORIA Printre taranii din platoul tibetan modele traditionale de casatorie reprezinta o mare varietate si flexibilitate prin ciclul de viata al individului.Cele sapte forme de mariaj au fost:poliandrie frateasca(un set de frai se cstorete cu o femeie), fiu-tat i poliandrie mascul,poligamia sororal(un set de surori se casatoresc cu un singur om), mama fiica i poligamia independenti de sex feminin si monogamia. Monogamia a fost cea mai frecvent form de cstorie.In mod traditional ,tibetanii calculau gradul de relatie permis in casatorie cu 5 generatii inapoi pe partea mamei si 7 pe a tatalui,desi multi au fost in imposibilitatea de a determina aceasta genealogie departe inapoi.Casatoria a fost privita ca fiind non-religioasa care uneste 2 gospodarii si persoane fizice.Iobagi din diferite conace care doreau sa se casatoreasca trebuiau sa ceara permisiunea12

necesara domnului.Secta de lama Galbeni nu aveau voie sa se casatoreasca dar lama din celalalte secte erau liberi sa se casatoreasca. Mostenirea.Desi modelul traditional de mostenire pentru funciirea taraneasca a fost primul nascut,si atata barbate cat si femei ar putea mosteni pamantul sau de a primi ca pe cadou.Intretinerea gospodariei si a pamantului,platirea impozitului putea fi realizata de catre orice membru al familiei.Bunurile personale de asemenea puteau fi mostenie de catre orice membru al familiei,desi femeile de obicei le dadeau ca mostenire ficelor lor bijuteriile,hainele si alte bunuri personale.Calugarii si calugaritele nu mostenesc. Tibetanii cred in discipline puternice si instruire religioase,sub acest model isi educau copiii.In mod traditional copiii trebuie sa urmeze aceleasi ocupatii ca si parintii lor,cu exceptia cazului in care au ales sa devina comercianti sau sa ia religioase juraminte si sa paraseasca familia.Numai acei copii care intra in functie de guvern primesc o educatie formala.

4.ECONOMIA Practica o economie de subsidenta si activitati comerciale.Inainte de 1950 recolta agriculturii tibetana era orzul,graul,hrisca,mazare,mustar,ridichi si cartofi.Sistemele de irigatii erau coordonate de sat.Nomazii cresteau iaci,oi,vaci iar la altitudini mai mici bovine si caprine.La pietele anuale sau bianuale in intreg Tibetul nomazii rurali si fermierii faceau schimburi de marfuri si produse.Pentru comunitatile indepartate nomade,expeditiile anuale de cereale aveau loc toamna tarziu.Marile centre urbane,cum ar fi capitala Lhasa,in pietele de zi cu zi erau bunuri din toata lumea. Domenii particulare ale Tibetului au fost binecunoscute pentru productia de anumite culture sau la fabricarea anumitor articolesau produse brute. De exemplu, bambus pentru stilouri i hrtie de nalt calitate a venitde la sud-est,cai,produse din lemn din est ,turcoaz,aur,pietre pretioase. In prezent,majoritatea produselor fabricate in Tibet provin din centrele urbane din RPC,dar pietele locale din zonele rurale continua pentru a permite schimbul pastorale-taranesti.

13