H E N R I H. S T A H L

CULTURA SATELOR CUll TREBUE f:-\ '!ELEAS!

CLUJ EDITURA REVISTEI ,SATUL ~I $COALA,.

1 9 8 4

SOCIOLBUC

I.

fJCOALA, CULTURA ~I lUEDIUL SOCIAL

Fiecare meseria~ t~i are def onn~­rile sale profesionale. Dup_li cum bratul dreft al fierarului, tot lovind cu barosu tn iUiu, cre~te dispropor­ponat de mare fat~ de sUmgul, tot ~a ~i mintea meseria§ului dascl11 se deformeaz~. §i ajunge s~ creaz~ eli ori§ice cultur~ st~ tn buchea scris~. tnviitarea acestor buchi sense tn­semnAnd ridicarea pe treptele cul­turii. $coala apare deci acestora, ca singura cale, - ~i o cale fiira gre~ -spre o ,culturalizare" a oamenilor. Inv~tlitorul e obi~nuit s~ ia un copil mic netnvlitat ~i sli-1 creascii la car­te, dupli regulele pedagogiei. I se pare deci firesc ca si fat§. de toat~ ob~tia omeneascl:i, sli poat~ face u­,or ~i cu acelea~i mijloace ale unei pedagogii, care va fi de data acea-

SOCIOLBUC

t ' u .• pedagogic social~... c~lerea 1 1 t., <'ullu t',l. ta

( r·va adr' ar se afl~ tn aceas a t•rf'llm\.1. Dar aceasla nu tnsea~n a c 1, c l· pe deplin drea£ta ~1 c ,,~11 g1 t'~ tl numind-o o , e~OI~ma: P' ore ionala", care poate h oa. e pt mwjdioasa in anumite impre}u-

,. r i. · i d' 1 de a s .. tncerdim a ipriV ~nco 0 -cl'll' deprinderi de g~ndir~ pe. care 1•·-am c~patal cresca.nd no.l tn!?me tn ~roli ~i faclndu-ne mesen~ de das: l ,\li tn cle ~i slt ne ream\ntim lur:run p(' care, dealt£ el, le ~t\tn cu totll 1n tc:orie, tnsll le ui'Uim prea des tn

Ill .:\Cticli. • • • l ntre mediul social ~i. mediul sco­

lar. sunt deosebiri de hre foa~e r .tl'!nd. Copilul tnyata cee.a cc .h e;e: lu i folositor tn vta\~. mru ~nl~ 11_1 gi\lll t · nemijlocita cu. par.m\11 s t se­mt.-nii lui de traiu, prm stmt• fnp~ l\ n ·Clitcrii \n p;eajma l?r· E po~l~1

c1 t tn-.a tn gri]a spe~1al~ a ~ .~ i l 11 •• nu are alta txeaba d~d -. hl\t \<' i tematic cee.a ce alt f l ~r h " ' 1 1t dczordonat, sau nu aT h tn­\ \ ll dr: lo· . A.cesta ('.;,le d~altiPl r~ lu) u< tolottic al ~co~ei ~1 ~1 fda_ f 1 uhll: 1 ri ajuta' rt coo~tien\ at I ''• ului ocr tu1a de trccere a u-

5

nei cultuii, de la o ~eneratie la alta. 111 sAnul unui acelma~ grup social. Pentru a !)C ajun~ la acest scop, regulele pcdagogiet sun.t absolut su­ficiente ~i deplin satisf~Gatoa.re.

Insl1 dasdJul mai are ~i o 'a.ltl1 me. 1 .... ~ ajuta la ridicarea cullurall! a grupului social 1ntreg. Desigur procesul de ridicare pe treptde culturii se na~te de Ia sine, tn orice societate, Hlra amestecul dasc[llului. Ins1i acesta educttnd pen­tru mai tArziu pe copiii oamenilor tnatuti, poate fi de un folos nepre­tuit, pentru dl mai repede cre~ti la luC'ruri bune copii netnvltap, decAL srt ti<'oti din vechile lor deprinderi pt• o.unenii tn toaU. firea. latl! de ce esh· atltt de normall pornirea peda­gogului de a fi nu numai un- ~ut~­tor al trecerii tradilionale a :.~estrii de culturA de Ia o generatie t~ alta, ci ~i un deschizator de drumuri uoi ~i un lndemn spre o ridicare spre mai 1naltl1 cultur~. pentru to1i lle­menii lui.

Suntem aci Ia o dlscruce primej­d.ioas~ a problemei, c~ci sunt t~r&­jurli.ri care pot duce sistematie pe dasclilii unui grup sodial Oilrete.re, Ia gr~all, tn privinta alegerii tda­lului cultural pe can trebu~ ~-1 propovlduiasc~. $i anume, In de-

SOCIOLBUC

6

cursu! istoriei se poate intampla ca un neam s~ se despart~ In doua ca­tegorii sociale. s~ ne gflndim de pil­da la lara no a lr a. unde o lume a ora~elor, in < I l l ' ·a adunat toat~ vieata dE- ·lnl. t•sb •• d~nc deosebila de o :•lt 1 lumc. u 1td. •I. Lumea o­ra · 1c • nrc u cul h11· t c.ar tu r!'ireasd1, cri ,I : hnn a ate lor n I' 0 rultur~

h atli li<•Il: 1 • nescr . tnt• 1 ni• 1 ~i lcgat,t adfmc de nevoile '1e 11 popu­l,m~. lnsa nesupusa unei rid ic- tri de I 1 sine lnsa~i.

Aceste doua culturi., a ora~elor ~i a satului, pot trlH flira legaturi tntre ele, fiecare urmAndu-~i calea ei de­osebita. Carturarii pot sa nu voia­• dt a lmparta~i §i pe altii la cultura lor. E cunoscuta pilda Chinei, tar~ ae straveche cultura, dar a carei cultura lnalta e exelusiv rezervaHt ,mandarinilor". Ori ~i cine poate tnvata tn China, fnsa tnvatarea tn­seamna parllsirea categoriei sociale de origine ~i intrarea ~n casta fun~ tionareasca a statului. Cartea nu fo­loseste la nimic altceva decat Ia c~ .•menelc oficialc de stat, pe care d neva le poate trece, p:1n~ la sfAr­. ihd 'iefii lui, pe masudi ce se ridi­<· t In grade ierarhice, administrati­H \ cc.tsta carte pe care o 1nvat~ t' i, nu <' tt o carte de folos vietii. E

7

:vorba nurnai de tinerea tn minte pe dinafara a unor centenare scrieri pe care, generatii dupa generapi; le-au urlat tn cor ~colarii chinezi, Ura sli-1 doara pe cineva ell din acele carti nimic nu se intelege §i nimic nu vine ca un ajutor pentru masse­le cele largi ale norodului.

Nu este acesta cazul tl1rii noastre. 'fara democrata fiind. cu zdrobitoa­re maioritate tadncasc~. pentru noi se pune neaplirat problema unei ri­dicari tn cultura a acestor masse, tl1-rane~ti. Cultura no IS ( I I llll poate r11m~ne rezervat 1 uumni unei sin­gure cak.,ori• d·· c• mcni: deprinae­rca ci nn l1 1 l>ul' .• 1 m lmne parl1-sirea cntc.gorici d ~ o nginl1 ~i intra­rca In m istocratia conducatoare a statului, ci cultura trebue sa fie bu­nul tutmot rdatenilor.

Anumit 1 concluzie logicl1 este de tras din anasta constatare ~i anume aceea ca n cultura popularCf trebue sl't lie ftlcut 1 pe mCfsura nevoilor po­pu are. Cu alte cuvinte, este o gre­~all1 de ndertat daca am voi sa ds­p~ndim cultura noaslra orl1~eneas­ca, a~a cum este ea. potrhita nevoi­lor ora~ului ~i viet1i administrative de stat, tn lumea satelor. Trebue sa ne dam seama ca avem aci de a face cu doua medii sociale cu totul deo-

SOCIOLBUC

8

sebite ~i cl ridicarea culturalli a sa­tului nu se poate face prln trimit~ rea Ia- ~alll a 'rntrea poporuhti a,­c~stuia de lJlrani. Sunt alte legfl'turl tnai adAnci. Jritt- · cultura cllrtu~ reasc~ 'i cultura popularl, care tre! hue sfl fie ~tobilil& 91 alte metode de 1ntrebl intat decAt acelea spre care 1n chip Iiresc este aplccat eel care din meserie, este pedagog da ell.

Ar trebui de fildii, tnainte de a I:te stabili idealu de culturll popu­lprll, sli ne· tntreM.m foarte atent a· sppra re,laliilor care trebue sfl exis.­te lntre (;ele doua culturi. 0 asem~ nea cercetare atenta ne-ar duce la concluzi~ ~ll fiecare din ele t~i are rostul e1 ~1 ell e neapAralli nevoie ca sll. le 'prijini!TI una pe alta: dir~ turlir1a tnaJUt t~1 poate pierde orice sens! daclS. ~c. tnaJp! prea sus, rupan­dU-$1 r3d11cmlle din pllmatltul marl­lor masse (~i lucrul e cu aU.t mai a­devllrat penlru poporul no tr~ care e curat rom~nesc numaj fn paturile sale tarane~ti); iar pe de alt~ parte, cultura tradi~ional~ a satclor poate l'ta. pe loc ~~ mun secllluitli~ dacll no1 1zvoare cuhurale nu vin sa o tn~ vloreze.

Din nenorocire o tntele~ere ad~ vltraUl a problemei, a lips1t. Cand ~tatul tl·a tnceput opera sa de cui-

9

turalizare, a ga.sit cu mult mai les­nicios lucru sa caute a rll pllndi cul .. tura pl1turii conduclUoare .,superi­o.a.re" in intreaga massa dispretuit~ a. cetlitenilor. ~coala deci, inceteadi asUel de a fi un simplu ajutlltor teb· nic al procesului de trecere a bun\l .. rilor culturale de la o generape Ia alta, tn sanul aceleia~i grupe sociale. ci vrea sli fie instrumen'tul trecerii unei culturi, dela o grupll socialli la alta, adic~ unealla prin care statui va clfuta sll rilspdndeasc(f # la sate cultura ora~elor. Cum tnsl aceaslll culturli a ora~elor este o cultura de buche scrisl, cartes, abecedarul, ~coala ~i biblioteca vor aplirea drept salvatoare, metodele pedago~ici ~ lare drept singurele cu putint!. iar proporpa dintre ,analfabeti" ~i al­fabep, semnul v~dit al gradului de culturalizare a satelor.

Dispretul fa\l1 de sat, necuno~te­rea ru~inoasll a culturii lui lji ncvoi .. lor lui se tmperechiaz~ astfel cu sentimentul de autoadmirare, al ,.a­postolului cultural". Iar dascAlii. ca­re au fost ~i ei crescUti la un ideal cultural orll~enesc, t~i ''~d lnllirilll tncl ~i mai mult, din pricina tmpre­jurarilor sociale tn care tr!l.esc, de­formarea profesionall de care vor­beam Ia tnceput: ~i ei ajung uneori

SOCIOLBUC

10

~ creada eli poporul roma.nesc, ca­re a crcial splend.ida civilizatie 1~~ dneasca a poeziei ~i cantecului po­pular, a formelor juridice de sur­prinzatoare noutate, a obiceiurilor ~i deprinderilor de viat~ socialli, cum nu au alte popoare, merita de­sigur sl1 fie preaslltvit. la ~edinte festive :si comemorative. tn carl, cu tremolo 1n glas, fiecare cuvAntator se va simti dalor sa vorbeasc~ des­pre ,.Doinli" ~i despre • .Miorita". In­sa 1n fundul sufletelor ramanc p_en­tru toata lumea, ca ceva bine inte­les, faptul eli acest popol' rom~nesc este prost ~i primitiv. De la el n'a­vem nimic de tnvatat, ci dimpotrivl1 noi pc cl trebue s11-l tnvlit11m, ca pc un copil mic, abecedarul culturii o­ra~ene~ti. Dasdilul cu cartea 1n ma.­n~. carte tn care sta scrisa cultu­ra ora~elor, apare deci tuturora ca un om al prezentului ~i al viito­rului; iar in umbra lui, satul nu e decAt o rruna~ita dureroasl1 a unor vremi pe care, cAt mai repede ~i cAl mai fad urma, trebue sa le 1$ler­gem pAoli ~i din amintirea noastra.

cand consta~i tnsa conflictul acut care s'a nliscut tntre ~coal?i ~i Sat, mai ales numlirul sp11ima.rtUUor de analfabeti pe care li avem ~i dnd §tii faptul grav, pc care tl poatc con·

11

stata oricine t~i da osteneala sa tra­iasca vieata satelor, al atAtor ,,alia­beli" oficiali, dar analiabeli de fapt. care adicl au §liut carte la ie§irea din ~coalii, dar care au uitat-o de a­'tunci ca nefiindu-le folositoare, te opr~ti singur tn loc ~i te !f\lrebi: Oare, 1n adevlir, nu ar fi s1Uenii, iar nu dasc11.lii, tn gre~alli? Nu o fi po­porul roma.ncsc du~man oricllrci culturi'l $i nu e deci de datoria noa­strli se mergem, cu rnai mult~ tnda­rl1tnicie tncli, pe aceea~i cale veche~

Ei bine, daca ex.istli o vina crimi ... nala fata de cultura noaslrii §i po­porul aceS'ta romAnesc, apoi Hirli tn­doiala ar fi sli credem a$a1 Nu po­porul este lipsit de pulintelc cultu­rii, ci noi. cllrturarii ora$elor, tare gre~iti am fost fatii de ei, aluncia cA.nd le-arn asasinat, prin falsa noa­strli ,culturalizare", vechea lor cul­turli, Hidi mlicar s~ o tnloculm cu altccva eel putin, mlicar lot ~a de bun.

SOCIOLBUC

1L

FALSA CULTUR..\ LA SATE

Dupll cum arlltam mai tnainte, tn­cercarea oamenilor n~tri de cul· turl fatll de sat a fost gr~iti: ea tin­dea Ia impunerea, prin ~coalll, a u­nui fel de culturll care nu avea ni· mic de a face cu satul. Cultura orl­~neascll, pentru a putea trece la sat. trehu~te de aceea sli-~i schimbe tn­trucdtvn tnflti~arca, sli fie altceva declt cullura ora~ului, iar nu numai exact cultura ora~ului tn formele sa· le copiUlre~ti, clci avem de a face ~ la sat cu .~ameni deplini ~i matu~ nu cu copu.

Lucrul acesta este drept in ori~ice tarA. La noi tnsll e cu atAt rnai drept, cu cAt tns~~i cullura ora~elor nu es­te totdeauna o culturll pe care o pu­tem primi ~a cum este. Este i.m lu­cru !ndeob~te ~tiut eli ln Vechiul Re­gat. pe Ia mijlocul veacului trecut. genera(ia de tincri lupUHori pentru

13

tnfliptuirea unei Roma.nii noi. au a­vut gre~elile lor: au flicut dcsigur o Romanie nou~ lnl:ili au fl1cut-o du­pli modelul alc~tuirilor de stat din Occident, f~rlt s~ pe seama di o Ro­m~nie veche, care nu era de loc de dispretuit, dliinuia tnclL Crcirile a­cestea de state din pi:llrll seac~. nu se pot face desha.r~it. cll:ei imit'a.\ia rWIAne ' imitatie ~i vieata adevlltaU1 a poporului rnzbate tot~i dill dedv supturile acelea unde e silltli s~ mdc­neasca.

In domeniul culturii or~erte~i !fa Jucrat tn voie. Ne-am putut face 0-niversilliti, ~coli tnalte, Academii,' de ~tiintli ~i de artl, care aveau drept scop sa a.jungll pe cele din Apu . Uneorl le-am ~i ajuns, ba le-arn ~i tntrecut. Instl pretul pe care l-am pllitit a fost poate prea scump: cu1.­tura noa.strl1 orll§eneasc! este o cul­tud str!1inA de firea noastra. Nu vorbesc de munca marilor no~tri drturari. Aceia, tacmai pentru c~ sunt mari. au pllstrat le~turile cu faptcle de aci §i au lucrat pentru ele. Dar ,coala noastrA, tn vieata ei de zi Ia zi, a fost creatoarea unor a. meni care nu au fost tn stare sa nas­d o cultud1 vie, ci au trebuit ve~ nic sA Jie tn fata ochilor, modelul a­pusean de imitat. Nu are cineva c)e..

SOCIOLBUC

14

.cAt sli citeallcli o gazeU1 bucurel?tea­nii, pentru ca sl se U1mureascl1 de ce e in stare sl dea ~coala noastr~ : lntr'o limb~ asemlinltoare cu un ~speranto frantuzit, se vorbe~te de­spre probleme care nu ne dor pe noi, §i care nu mai seamlin~ cu ni­mic din ce ar putea fi pe tntelesul unui rom~n nestricat de ~coala noa­str~ de manual abstract, flrl1 legli­turl cu tmprejudlrile de aici.

La fel ~i ln Transilvania: ~coala de aci a fost - ~i farl1 sl vrem a suplira pe cineva - uneori mai este tncli, o ~coalli fl1cutl1 tn dub ungu­resc. E at!t de firescl Stlp~nirea un­gureascli putea sl controlezc aceste ~coli. Le putea integra unui tntreg sistem §Colar, f!1cut pe mlisura ne­"oilor lor ~i tn dorinta de a unguri­~a m~car pe intelectualii care tre­ceau prin m~a lor. ~i farli indoialli au reu§it, tntr'o oarecare mlsurlL Dupli cum suntem noi, regltenii, frantuziti, ~a sunt transilvlinenii ungurizaJi. prccum ~i basarahenii ,rusificat1: nu in ceea ce prive§te sen-timenlul national. nici in ceea ce pri· -v~te limba, dar uneori !n ceea ce pri'v~te dubu1, psihologia ~i lucru­rile acelea de taina ale unui suflet. care te fac sl1 fii o f~plud sau altl

·fapturl1.

15

Ei bine, dac~ a~a stau lucrurile, vl dati seama u~or ce ar lnsemna sl treccm de-a-dreptul cultura noastrl or~eneasc~. satelor. Generapi tn· tregi, neamul acesta a fost tn dure­roasa situatie de a-~i g~si ln analfa· betism un loc do sclipare a firii sale na~ionale; t~ranul a rlimas acela§i, tn Transilvania ca ln Vechiul Regat §i In Basarahia, ~a cum apucase sl fie §i a§a cum trebue s~ rliman~. a. didl nestricat de un suflet strliin lui. 'Ast~i cAnd suntem tn mlisurli de a da acestor tlirani cultura lor, sun­tern datori s~ o facem. Insli trebue sli o facem a§a cum trebue. Caci da­cl este "orba s~ le trecem ~i lor tn­vlitlitura pe care noi or~~enii am f~­cut-o, gr~it, pentru noi in§ine, ori am primit.o de-a-gata dela altii, mai bine ar fi s11 nu ne mai apuc~m de lucru. Dad~ este vorba sli facem cum am Ucut p~nli. acuma, adic~ sl socotim clasele primare rurale drept clase preg~titoare ale unui curs ll· ceal, la randul lui pregatitor pentru universitate, ca ~i cum am vrea sl scoatem din toti Rom~nii licenti&p ori doctori, atunci tn zadar au mai venit §i timpurile acestea prielnice Rom1nilor, caci se chiamli ell noi nu am putut tntelege despre ce e vorba.

Caci, tntr'adevllr, cum pulem noi SOCIOLBUC

16

credc ell se chiama cultnrlt, adica ridicare prin gand ~i suflet mai Jnalt, toatA munca noastra la sate, d.aca. ea pom~te de la judecata ell sin­guri noi suntem culti ~ <Jli ci, t~nt­.nii, sunt datori sa ne imite pe noi fn toate celea? Bi.ne i~r parea cuiva sa se lntindl1 lumea ndnchipuit de ud­ta a mahalalelor ~i la sate'1 Spoiala de cuvinte, prinse de ici ~i de colo fi tntrebuintate anapoda, haina ae­nu~e a stambelor de ora~. cAntecul tAmp al arti~tilor de revistl!, jocul din atmosfera tmbA.csita a saloan&­lor ~i tncrederea de sine bolnhi­cioa. li a omului care se socot~te o fiinta dcosebiUi pentru cl a lcpldat portul, -vorba ~i obiceiurile lui ~i ale plrintilor lui?

~i acesta este rezultatul falsei cul­turi )a sate. In loc ca sl e simta cultura printr'un grad mai mare de cura~enie trupeascl, prinlr'o mai huna gospodllrire a casei, printr' o a­griculturli mai ridicatl, prinlr'un dor de a citi cartea bunli. ~i de a trage din ea foloasele ce Je poate dap falsa cultura se intAln~te peste lot tn mnimutareala sdifositli a ora~u­lui Iar .,rolturalul" la sale e un om care nu seaman~ cu nimic: tliran nu mai e, orll~an nu este tncli ~i nici nu poate Ii: ceva a~a. cam Ia mijloe de

17

drum, cum ti sta omului mai rau; corcitur~ adi~.

Imi aduc aminte de un asemenea .. Cultural" dintr'un sat bnsnrabean. Mergeam cu el, pe jos, .cl:U'rc. un c~n­tru pe jurn~tate urbamzat dm regm­ne. V orbeatn cu el de una ~i de alta fi simtearn cum, astbi tnc~ acest om, de~i bun Roma.n. nu avca dec!t un singur ideal: or~ull Insa ora~ut ll'Cesta pentru el, era ora~uJ a~a cum n apucase, adicll. un or~ rusese. Odesa era tot ce pulea fi mai fru­mos pe lume. A tr~i ,inleligent••, cum SJ?unea e~. ~nsemn~ a ~rlli ca midi ne~ustor1 ~l funct1onnn de a1. co1o, din 6r~ul unde apucase ~~ s~-~i facli armata 11i s~ prind~ puti:.; til buthe de' carte. M~ uilam la el: 1m'br~camintea ii era, ceva mai proa-8'fa~ tot aceea pe eare. de-a-lungul ~u­ropei, o p_o~i vedea ~n ne.sf~te hemplare hpsite de orJglnahtate: o hain~ nemfeasc~ oarecare, de l~utar tigan-pomanagiu. C~ma~a aiM, tns~ t~d gt.Her, dici e greu s~ mergi pe dium cu guler. Mai bine ll p~sttezt tn buzunar ~~ la porfile t~rguhri sl .. f pui ~i s~·t\ltnnozi cravat~, a~a .e~m ~ f~eut ell ~i ~i-ad~e ormntc .. ~• de a:I­tul, din Tr>ansdvanut, cu ochn tnto~ lot spre or~Ul, care era t!l'l'tgtrresc ere asta daHL Acesta, drept e, avea SOCIOLBUC

18

tntr'una gulerl $i mi-aduc aminte ~i de multi al\ii: toti la fel. Urli dcose­bire. Vorbind cu mine, ord.~an, caz­na lor era s~ fie .,la 1n~ltime", s~-mi vorbcasca pe limba gazetelor ~i a clrtilor §i d-§i arate superiori· latea, dispretuindu-§i conslitenii t~­rani, printre care. bine lnteles, aveau drepte rude frlite§ti. Nu o s~ uit mi­rarea lor cAnd m~ vedeau 1n sat stAnd de vorh~. tndclungi ceasuri, cu slitenii §i nu cu ei. Peste zi, trea­cl1, mcargl1: eram folklorist ~i tre­buia a~-mi fac meseria. Dar la orele de oclihn~. trebuia s~ plec <tin mij­locul mojicilor pro§ti ~i sl1 viu prin­tre ei, ,culturalii". Cl1ci aceasta este mentalitatea pe care din nefericire 4coala o creiazli tn elevii slit . Ce~ cari nu f~cut carte se rup de cCilalp 'i 1§i schimM. felul lor de a fi. R~­mln tn mijlocul satului penlru eli nu au 1ncotro: ora§ele sunt pline §i vremile grele. Dar dim~ d~ n~vo~e §i ~i poarUi de-a-~ungul noro\Ul~t uli-1elor de sat. o tnstete de martlr, ca a lui Ovidiu, gingQ§ul surghiunlt ln tara slilbateca a Scitilor. .

Ei bine, nu ncesta trebue s~ fte rezultatul §Colii. Este nepermis, este o crim~ ca §Coala sli dea celor care au trecut prin ea, senlimentul de dlspret fatl1 de semenii lor §i sl-i

19

facli a se sim\i exilati tn rnijlocul u­nei vieti pe care totu~i trebue s~ o tdiascli. Dac~ cineva esle c1rturar, lucrul

trebue sa se simtl, sll se facll vldit Sn fapte. Eu nu cred cl1 cincva e cult, prin faptul c~ limha ti e pocitli ~i baina de fabrica. Adevliratul dirtu .. rar munce§te pentru ridicarea satu­lui lui; ajunge a n el tnsu~i. tn loatll flptura lui un model ~i un tndemn pentru ceilalti. Clirturarul la sat nu are voie sa fie altceva decAt un til­ran atAt de ridicat, tnc!t sll te bu­curi la ~a.ndul eli va vent vremea c~nd tott. prin culturl:l, vor n !l4a. Cultura lui nu trebue s~-1 tndepllr­tcze de vieatii. ci dimpotrivl:l sl1-l a­proprie de ea cu tndoite puteri. Abia. atunci, clod fiecare !§i va fi Hlmurit pentru el. ce poate face el. ttlran lu­minal. ~i ce ti lrebue lui ca sll fie luminat. abia atunci cAnd aceastl culturli pe potrh·n ncvoilor tl1ranu­lui va fi nliscutli, o vom putea pro­povlldui prin ~coalli ~i tntinde tn massele largi ale poporului.

~i dad acest lucru nu se va face, Clacll vom tncerca mai dcparte sl turnlim, cu siln, ln cnpul copiilor, lucruri pe care ci nu le vor putea folosi mai tArziu tn vieata lor de t~­rani mai ridicati, din nou ~coala va

SOCIOLBUC

20

munci zadarnic: satul va ramtne cu ale lui, din b~trmri; ~i ne vom bu­cura, pcntru eli ale lm sunt frumoa­~e $i cultura falsi1 n'are voie sit le strice. rat :lbsolvenpi de ~coal~ vor continua sll creascl:i nnm~rul mare al i~ptnilor de rAs, care sunt OvizU surghiuniJi ~ tara lor. rn.

ADEV ARATA CULTURA. SATEASCA.

Dacli exist! o problem! a satelor ~oa.stre, dacli !ntr'adcvhr nm reu~it, prin ~coa.ll, d drun na~tere unor oa,­meni care se simt str!lini tn mijlocul satelDr di.spre\uite tn care traesc, da­cel., fata de caracterul leoretic 4i stdin de viea~li al ~colii, analfahetis­mul taranesc apare de multe ori ca r lspunsul cuiva aflat In legitimli a­plrare, ce ne ramAne de facul? Mai putern oare n~dlijdui o adevlirat~ cultur1i slilcasdi?

Desigur eli da. Relele toate vln dintr'o gre~iU1 atitudine a noastd fatl de problema ~i ca se poate tn­drepta. Indreptarea nu poate fi de­cAt aceasta: tn loc de a pune tn trun­·te ~coala. menit!i s!i reform.eze total .-:ltul, sa punem dimpotriva satul; iar ~coala s~ nu rnmAie decAt o unealUi

SOCIOLBUC

22

ln slujba satului. Cu alte cuvlnte, sa­tul nu este o hArtie alb~ pe care pu­tem scrie ori~ice. satul nu este un cAmp de experientl pe care putem tncerca ori~tce culturabzarc voim, ci satul este o realitate cople~itoare, care ea singurl pune problcme, pe care noi datori suntem sll le t;uno~­tem tntAi ~i s~ le rezolvim apoi.

Trebuc~te deci sll recuno~lem cinstit ~i de Ia tnccput, eli nu avem o cultud gata facutli ~i bun!i de a ti dus!i Ia sat, aceea~i pretutindeni, ca ~i cAnd cultura ar fi un lucru strAin de sat, o marlll odiljeneasc~ pe care am. im~rta-o acolo pe cllile ,cultu-­rahzam , - ca sl1 tntrebuin~lm a• ccst cuv~nt, neplacut §i ca sunet .p ca tnteles. Ori~ice om care ~tie ce tnseamnl cultura ~i care cunoaste satul, este dator d se ridice cu put&­rc tmpotriva acestei culturalid.rl sl­lite, pornita exclusiv de Ia centru. Rezultatul ei nu este altul decat mi­todnizarea sateJor noastre. Mitocl­nie, ~titi ce tnseamnl: este o vieatli de mitoc. Manastirile marl au ,.mi­tocuri .. , adicll centre mai mici clHu­g!ire~ti, aflate tn subordine. Cci carl trlec;c tn mitocuri sunt ,mltocant'• 1n sensul eel rau aJ cuv~ntului, pen­tru eli Tieata lor nu este de sine stll­UHoare ci se alcatuc~te din maimut~-

23

reala vietii centrului mAn~stiresc. Astfel 'i ora~ele noastre, tn mlsura tn care au ca ideal imitarea unui model strnin, sunt mitocMe~ti. Ma­halalele ora~elor acestora, la r:\ndul lor, sunt locuri de milocanie ae grtt.­"dul al doilea, de milocuri ale mito­curilor. Voim oare sll contribuim con~lient la transformarea satelor noastre in mitocuri ale mnhala.lelor noastre, voim oare ca mitodinia noaslrli orli~eneascli sli se ll11eascli, ajunsli la gradul al treilea, pe tot tn­tinsul U1rii roman~ti'?

Sa-~i aducK amintc, ori~icine a tre­cut prin sate ~i care mai pilstreazl1 tndi tn el ~imtl1mantul frumoc:ului §i al sliniHosului sufletesc, de jalnica priveli~te a Duminecclor, tn care se strAng tarlincile tmbr11cate tn muse­lin fistichiu, boite pc fatl. tunse a la gar~on, cu pnntofi .,luchianz", ju­cfuld foxtrot, ~imiuri ~i ,.tangtturi .. , cu f11idi tmbritcati pe jumatatc mi­litari, pe jum~tate civilil S~iaducli aminle, oricine a fost c~ndva fer­mecat de putcrnica sonoritate a lim­bii rom{m~ti. cu splendidll si origi­nal~ tnche~are sintaxic!!., de vorhirea ,c~r:\itA" s• ,.p~s!!.reasd1" a celorcres­cuJi, nstw. tn preajma falsei culturi. Dadi ne doare pierderea puterilor de crearc ale neamului ace' tmn,· dm SOCIOLBUC

24

pricina intelectualilor cre.scutl fals la o falsll cultur~. ar fi de ncicrlat dacA nu ~e-ar ~durera p:ina peste mllsurll DUlocruuzarea satului tntre~.

Aci e toatll greutalea probleme1. Dar tot aci e ~i caplltul de fir ~re ne. p~ate ajuta la deslegarea ei. De obJceJ, acel care se simte ,apostol cultural" nu are timp sll ia aminte la asemcnca probleme. Apostolul cull~ral trlie~le tn ora!ie, mai cu de­o~ebire tn Bucure~ti, tn preajrna Mi­Dl!;le~elor. De acolo, de la tnaltimea ametit?ate a pr.oprici lui trofli, el t~i lndephnc~tc nnsiUnea lui de tndru­m~H.or a_l poporului. Scoate gazete $i re\'Iste in care, adresindu-sc tlirani­lor, se simte obligat s1i-~ scbimono­scasdi vorba, a~a cum fac plirintii fat~ de co}?iii lor mici ~i dtsHtta~i. in' loc sll grruasc~ vorba b~rb~tea.sca. spus~ de la om tntreg la om tntreg. Aposlolul cultural profesionist ere­de apoi dl are dreptul sa farll mora­Ill tngMuitoare pro~tilor de tllran~ cu _tonul ~asclilului de grlldini froe­beliene, UJtand ell menirea clirtura­rului adevnrat e alta ~ anume, sli fie de folos cu fapta. Apostolul cultural rnai scrie ~i carti ~i editeaza: biblio­teci populare in tare se tiparesc o sumedenie de opere ridicole, care ar putea sll fie r~ufaclHoare. dacll

..

25

din nefericire poporul le-ar cili : sunt acolo clrp de o ineptl nulitate -ti clrp de o complcUi inutilitate; ,·ersurile cutl1rui poet de a 7•a rnl­nl1, mllsdiri ultramoderniste, alllturl de greoaie lralate de filosofie. E inu­til s11 insisUim: s'ar putca aduna ma­terial de rds homeric - dncli ne este tngaduit sa r~dem tn ascmenea pri­lejuri - numai din r11sfoirea cata­loagelor unei singure ediluri oficia­le. Cine nu cunoa~le aceasUl stare de lucruri ~i cine nu se pldnge de ea? Apoi apostolul cultural face ~i opere de teatru de tndoelnicn valoare. Cine a tncercat vreodaU1 s~ sc amestece tn organizarea de teatre slite~ti, ~tie chinul bie\ilor fHiclii ~i a bietelor fe­te, ca sa tnvcte pe dinafara un text pe care nu-l tntelege de multe ori nici regizorul lor improvizat. Imi amintesc ~i acuma de chinul ob~lesc ~l tndelungat al nostru, a1 tuturora clti am luat parte, tntr'un sat arde­lenesc. la reprezentarea unei piese. localizare a celebrei farse a me~te­rului Patelin, fn care tliranii jucau schilod roluri de prefecti ~i de co­coane de prefecti, de ahia salvate ~rin rAsul sl1nlUos ~i tlidnesc al sce­nei 1n$el~rii finale a avocatului, ca­re ar fi putut sli fie ll!.sata a$a cum il

.aratli textul original, pur ~i simplu SOCIOLBUC

26

tradus de cineva care sA fi ~tiut ro­m~ne~le. Toat~ aceast~ oper11 de culturali­

zare sistemalicl se tncbea.gli §i se tn­coroneazii tn ~a numitefe ~ezlit9ri culturale, care sunt prilejuri de a ln­Ht~i$a publicului piesele de teatru sus men\ionate, truotite de tnfHkli­rate discursuri moralizatoare din care nu e alege nimeni cu nimic, a­farli numai de apostolul cultural, ca­re se na~te astfel din tnfierbantat auto-entuziasm, tde~te din muta rl1bdare a satului ~i moare In depli­na satisfacerca a unui orgoliu atins de gigantism sterp.

Acc:,lc lucruri trebue sli tnceteze cAt mai este timpul; trebue s11 se prefadi netntt\rziat, ~i sli se prefaca din rM:tcinli pa.nli tn duh, da~ voim ca satelc noastre sli nu ajungli mahalaua nesf~r~itli a o~elor. s~ nu lli~m s! se piardli tlll'linia adcvli­rat11 a satelor, care nu este ccea ce e 'i Or3.$Ul, tnsli tn mai prost, ci este ceva deosebit, de sine stl1t11tor, sin­gurul lucru pc care neamul roma.­nesc 1-a creal ca valoare adcviiratli tn istoria univcrsala ~i singura cale prin care ncamul roma.nesc poate sll aJungll a fi ceen ce este menit s11 fie. Nu ne trebue deci tn ruptul capului ,cultud la sate", ci dimpotriv~ o

27

.,cultura s~teascA .. , adicli. .o culturli. care sli creasca firesc dinlli.Ulltrul satului, tntemeiat11 pe toaUi traditia de veacuri a culturii noastre tlrli· ne§ti, care a ajuns sa fie trup din trupul tnsa~i al Romrmiei ~j pe care de aceea numai cu foarte multi b~ gare de seamli o putcm clinti din Ioc. $i tn nici-un caz nu pentru a. o dsturna ~i inlocui cu altceva, ci pentru a o ajuta sA creascli. mai de­parte, spre trepte mai tnalte, pe care nimeni dintre noi nu le cunoa~te, dar pe care le dorim a fi din cc tn ce mai bune ~i din ce tn ce mai ale satului.

Pentt·u aceasta ti lrebue tnsa clir­tural"Ului altceva deeM entuziasm tn v~zul lumii, tlpografie cu s~v~nti~ ~i oarecare dar de a spune rum1cun cu vorbe mari. li trebue trllirea u­milli, cot la cot, cu satele astazi dis­pretuite, pe care s11 le intelcaga ~i sl lc iubeasca. Trebue!}le ca, suflete~te. c~rlurarul - l?i vorhcsc acum ~i de­spre dtrturarul eel de ora~e - sli nu se desparUi. de ob~lia semenilor lui.

Dacli. ar trebui s!l spunem intr'un singur cuv:lnt ce e pe~tru noi vieat~ satulni romttne..c;c ~~ f1rea poporulut accstuia, am spune eli este ,,ob~tie". Vieala slitenilor este o vieat11 d~ grup. De la origin~ §i p~n~ astazi SOCIOLBUC

28

lnc~. salul rom~nesc se simte cu­prins in formele unci vie~i de fru;n.i­Lic care sh'inge laolaltf n~ drwpe~ii .rlsipiti ai tuturo.r ~rumunlor, Cl ur­rna~ii unui acelu~i s:\mbure de oa~ meni, tntr'o singurl1 ceal~. a u~m singur neam. Vieata lor de loate zi­lele, le este tot a~a de strA.ns legatll laolalUi, tn formele de vieatl1 agri­col~ sl1teascl1 pe un acel~ trup ~~ mo§ie, sau ln sanul unor gospodl1(~J. care ele sunt realitatea cea mare. Su­fletc~tc, ortodoxia cste ~i ea netnte­ltasl1 dacl1 nu o socotim ca. o vieatl1 de ob$tie, tn care omuJ. nu e dec:\t o pl1rlicid1 midi. din sobo_r~l Biseri.cii ob~te~ti. Cultural, tradit1a nescnsll aldHue~te o zcstre devlilma.~e a tutu­ror din care ori~icine se folose~te, cu ticluiri de vorbe. -ver"uri. melodii sau motive plastice. care sunt ale ni­m~nui ~i ale tuturor.

Tl1ranii trllesc a~a. Cu cAt ii cu­no$li mai mult. cu atAt te uim~te trliinicia acestei vieti de ob~tie, de­sigur mereu proaspllt 1nveo;tmant~tl1 ln chipuri noi, dupl1 oameni ~i lm­prejudiri, ln~l1 totu~i una ~i aceea~ pentru tot neamul rom~nesc, dtu-1 el de mult &i de tntinsl Cl\t de strli­vecbe, p:\nh tn ce veacuri bl1tr~ne trcbue sll. se urce traditia aceasta tl1r!l.nensd1, a~a cum nu o mai arc

n1c1un alt popor, dad a putm rli­ma:ne pfmli in zilcte noastre. mutll. neb~gaHl ltt seamli, dar tnd~r1r.trnd1, f3r1i s11 dea loc Ia fAdimit~ti diaJe~ tale, tn cinda atAtor ,eu1tura.Hzlfii" ale atAtot st3pft.niri strl1inef

Acest lucru tr(!bue s~-1 tn(eleagll un d1rlurar adevllrat. De el trebue s3 se mandreascl1 tn primul rAnd. Si ~aterea de Ia. acensUi ob~tie de vieat~ sufleteasc11 ~~ deprin~eri de zi la zi. trebue sl a3ungl1 a fi So'coti­Ui de e1 ca o trlidare H1cuU1 (at~ de toal'e rAndurile de oameni din a cli­ror trudl1 s'a n!lseut poporul r~m!­nesc. Grija cl1rturarului, cea dmt.U grijli. trebue deci sl fie aceea de a nu se lllsa desprins din vieata de ob­!itie a neamului sft.u.

Cultara pe care o tnvatl1 drtura­rul tn $CoaUi, zadarnic este .,patrio­fic~" dacli duhul ei este str!iin de of>~ti~ &i te !ndepllrteazli d«: o~~~e. te izoleaz~ ~~ tc face se te srm11 sm­guratec ~i truf:i~. Cu1tura. aceasfa estr deci de aceea gtesitli ~1 dacli ttrt asttel de c~rturar, astfel crescut. nu ~tie bine care e anume lucrul pe etire -trea s~-llacl1 ~i care cste sufle­tul poporuhli de ~are se alinge, ~~'i­t!i a'ctiVitatea lUl cultural~. fnnd sp~rglltoar~ de ob~tie •. este un a ten­tat tmpotnva neamulm.

SOCIOLBUC

00

A~a dar, tot ce face r~rturarul nu poate Ii bun ~i slin~tos, dec~t numai dacl el lnsu~i BJ?artine ob§tiei cultu­rale a nea,mulu1 slu, sau dacl1 !m­prejurlirile de vieatl 1-au despt\f1it de ea, datorla lui este ca prin b~ga­toare de seam! ~i iubitoare cerceta­re, sl ajungA a 'ti lllmurit ce este sa­tul, care ti este firea, care ti sunt o.e­voile, ridklirile ~i srliderile lui.

Au fost ctndva c~rturari de acest fel. De cUe ori aud pe cAte un cul­tural cu sila, crescut la ~colile apu­sului, spunA.nd cl 1liranul e refrac_ tar culturil, mi-aduc aminte de un oarecare Ariton Pann, care. a Ucut mai mult pentru cultura poporului deeM tontc ministerele mstructiei publice In un loc. Pe Anton Pann tl gasim asU1.zi tndl -viu tn sate. Nu e de mirare: ticluirile lui cartud\re!jti sunt de Ia lume adunate ~i iar?i~i la lume date. Poporul a inteles pc acest cl1rt11rar orn~an de la mijlocul veacului trecul Si de aceea Anton Pann a ajuns sl fie piatrn de tcrnei ln tradi1ia oralli a satelor. Tot astfel tmi aduc aminte de Dosoftei. DP rA­te ori tAnguirile ~i laudele lui tn sti­huri, scrisc fiind cu dragoste pentru inima poporului din care se ridica­se, nu le gtls~ti ~i asU'izi tnclt, pl­trunse acolo ~~ rlimase ca o comoa-

81

rl stntorniclil Dar toate micilc c~r­tulii, Visurile Maicii Domnului, Epis­toliile, Machedoniile ~i toate celelal­te bro~uri ~i fi\uicil Desigur, tn bi­blioteca oficiaHi a satului vor dml­ne necitite operile lui Caius Sallus­tius Crispus, editate de Casa ~coale.. lor ~i t~ranul ''a fi socotit de oficiali tot ca neiubitor de slov~. Insl tn ~er­pnrul baciului de Ia munte, tn chiep­tarul plugarului, gase§ti Visul Maicii Domnului, scos seara la lumina fo­cului ~i citit cu trudl ~i evlavie de un suflet care caut~ alt suflet aseml­nat lui.

Calea pe care au mers cfmdva al\ii, 'de ce am p~lsit-o noi'l Si ce an U­cut allii, tn alte vremuri, de ce nu am face ~i noi pcntru vrcmile de­acum? De ce n' ar mai fi chip s1i in­cerce fiecare c~rturar, tn satul lui, ~~~ vorbea.scl, tntocmai ca un tl1ran luminal, unor fraU de ai lui, clirora, din iubire adev~ra~ ~i umilli, le-ar lmplirt~~i lucruri pe care le-a soco­tit pentru el tnsu~1 bune? Farli schi­monosire ~i flirl HW'irnicie, muncind In crcarca culturii de maine, cum i~i face albina mierea, a~a doresc nea­mului acestuia., sii-i fie clirturarii.

Sli nu uiU1m eli sufletul unui neam ae alcatue~te tn fiecarc zi. Dacl1 ni­meni nu dll dintr'al lui, cAt poate, la SOCIOLBUC

32

loeul unde soarta 1-a htirliZit pentm cre~terea neincelaUi a comorii d~ culturll mo~tenitA din bltrmi, ~ufl& tul nnui neam se plifaduelltc. $1 o sl ne poa:tA cttndva trage Ia rlispunde­te copiii COJ,iilor no~tri, pent~u ca' noi nm pritnit un suflet, 1nsi1 l-am Uisat sl piarl din nepricepere ~i lrdndl1vie.

IV.

CEA DlNTAl NEVOIE : S!~ATATEA

Nu se poate tndeajuns spune ('.At de ginga~A e problema ridic!irii, prin cullurli, a sufletului unui popor ~i dl de bltgl1tori de searnli trcbuic sl fim. atuncia cand voim sli schim­bi1m ceva din el. Mereu ne pa~te primejdia stricArii unor lucruri pe care ast~zi numai din nepricepere nu le pretuirn, dar de care va veni poate vremea sA ne pari rl1u.

$i lucru ciudat: tocrnai aci. unde era primejdia mai mare ~i rostul nostru mai tndoelnic, s'au ivit strli­duintele cele mai mari de actiune culturalli. Am mers a~a. pe o mu­cbie de cutit: concentrindu-ne toate puterile tn propaganda drtii ~i alfa­betismului, ml1rginind cultura tn­treagl tntre zidurile ~colii ~i progra­mele de serbl1ri culturale. toatl munca noastd. a stat gata sl1 fie uri zadarnicll, ori d~a-dreptul '\inovatlS..

In timpul acesta uitam sistematic SOCIOLBUC

un lucru de ~p~t.Aiu: intre cultur~ ~i tnvii~lilllAI\t, sunt deoscbiri de £1-cut. Intr'adcvar, sli presupunem eli. .tntrcg programul ~olar ~i ext~a~~o­lar este realizaL S~ ne tnchtpwm

· un sat tn care toti shtenii sunt ~tin­tori de carte, to}i cetind bibliolecile slUe~ti, toti venmd regulat la §ez!i­torile culturale. toti ascult~nd pro­gramele de radio ~i urmlirind regu­Iat filmele culturale. Mai mult deeM

.ata.ta: sa presupuncrn cl avem cu adevlirat o carte bud, un program de radio potrivit, teatru ~i conferin­te pe potriva satenilor. ~i bine, t.oa­te acestea ar putea sa f1e zadarmce. C~ci sl:iteanul trac~tc ast11zi tn nea­~ra mizerie trupea~c~. E de~a-~rep­tul ridicol s~ vorbtm num:u ~~ nu­mai de o ridicare prin carte, a sate: lor. Atttta limp cAl e ros de boll, prost hrW3it, prost adipostit, fara de ajutor medical, traind, tntr'o neome-

neascli murdnrie, un traiu neomenos. ti trrbuie neapmt .• cullura" satea­nnlui nostru. ~a cum ti trcbuie che­lului tichie de marg!lritar.

Iatl de ce putcm spune eli mai toatl activitatca noastra cultural! de plnl acum, ~ pornit pe do.s. ~~~m pus toatl silinta tn a trezt arlihc1al lucruri care nasc de Ia sine. Am vrut sl achimblm mentalitatea §i

35

mijloaccle de a o face. Am flcut §Coli ~i biblioteci ~i am socotit ell, tn RomA.nia, unde tnv~tl!.mAntul este liber, gratuit ~i obligator, este de aci tnainte o ru~ine sli avern ne~tiutori de carte. Dar de lucrurilc s~ni1tltii n«>am apucat doar tndoclnic. ~i to­tu~i slina.tatea publicA. trebuie ~~ fie nicut~ ~i poate fi facutii, exclusiv prin mijloace de stat. SpitaJele, de­pozitele de medicamcnte., conlrolul aanitar la dorniciliul oamenilor, toa­tl ac1iunea. de higiena social~ nu se pot face decal cu ajutoml unei or­ganizatii centrale, aj utaUl de ~co all §i de camine culturale. Aci ar fi tre­buit s!l se fac!l simtita, mai tntAi ~i mai adanc, vointa centrelor orl1~e­ne~ti de a face ceva pentru ridica­rea cultural~ a satelor. Ar fi trebuit - dup!l atAt amar de vreme de cAnd avem o Romanie modern~ - 11l ex.iste astbi, nu numai spitale regio­nale, care a~teapU1 rabd!ltoare 8ft. le vie bolnavii la consultare sau inter­narc - ~i sl-i ~teple deseori cu gri­jl, dici lipsa totall1 de mijloace b~­n~ti pun spitalele rurale ln nepu­tintli de a functiona, - ci ar fi tre­buit s!l vedem aceste spitale lucdod cu aj,utorul unei tntreg~ retele de in­stitutii permanente. tn fiecare sat, la

-<> muncli mai mare decAt aceia a SOCIOLBUC

36

"Vindecilrii bolnavilor ~i anume Ia munca 1nllitur3rii cauzelor de lm­bolnlvirE: ~i la ridicarea generala a felului de vieat~ de la sate. $i ~coa­la, precum ~i climinele culturnle, ar fi avut aci rostul lor.

In situatia de astw tnd, cei mai multi da~c!Ui de $COal~ se simt fe­ricip dacl1 frecventa ~colar~ tn satul lor este satisf!icltoare. Dar nu se simt personal vinovati dad ~colarii mor de variolli. Lucrul nu-i prive~ te. L.1area m~urilor de aplirare tn­potriva bolilor atArnli de medic ~~ ae Ministerul Sl1naUitii, nici de cum de eel al Instructiunii publice.

De aceia cu greu co~vingi pe fa~ii culturali cl este o cnmli tmpotnva culturii s?l la~i astlzi s~ moarl1 pe cineva de variol~. ceea ce este semn al unei slllblHicii tn organizarea de stat §i a unei lipse de priveghiere, cu totul de nesuferit. $i este o batjo­curli sll-i dai pe deasupra, radio ~i cinematogy-af. Un om de culturl nu ~a tndeplinit datoria dacll se mlr­gine~te a r~p4ndi tn popor cartea. Sunt ~i alte bunuri culturale dec4t cele ale instructiunii. $i deopotrivli e bun cultural biblioteca. cum e ~i fr.nnacia ~i curlitenia trupeasclt

Rostul omului de culturll la sate., rostul !nvlltlltorului dec~ este sli ria-

37

;pandeasca ~i sil facll a se bucura toti oameni.i, de toate bunurile cul­turale ~i cea dintdi da:torie a lui, cea 1n care lndoialll. nu poate fi, este a­~eia a s~nhtiltii. Putem sta Ia tndo­ial~ dac~ este de dorit sli inlocuim nchia llteraturli populara tradi1io­!Ilalli, bun ob~lesc nascut mereu viu prin creatia personal!i a fiecaruia tn parte, cu literatura uniformll a c~r-1ii, fatll de care cctitorul nu mai e ·decAl un consumator, iar nu un creator ca pan~ acuma. Pulem sta la tndoialll dacl ec;te bine s!i r!lspAn­dim ~ansonele ~i muzica. occidenta-111, spre tnlocuirea vechilor clntece populare, alcAtuite cu totul altfel, tn nlU1 traditie ~i tn alt suflet. Pu­tem sta la tndoiaHl dacll e bine sl dsp~ndim credinte pozitiviste sci­entisle la sate. Ne poate pllrea rlu de fatalitatea cu care ,,unde vin c.-u '()rum de fier, toate cAntecele p1er•• ~i de ivirea generalizaU1 a unui t~­Tan care ~tie ell omul descinde din maimutli ~i apreciaz~ muzica lui Wagner.

Insl nu putem sta nici un mo­ment Ia tndoia Hi tn privinla nevoi­lor culturale ale s~nlitli(ii populare. Cand este vorba de higienli popula­d., cea mai ddrzli., §i la ncvoie, vio­lentll netiune, este binevenita. Cu SOCIOLBUC

88

sila chiar, sl ne strllduim a face c&­va. Nu-i poate strica nimlinuia. nici cAnd, sl1 nu fie alcoolic, sifililic, pu­tred de tubcrculozl1, ros de malarie, ~i pelagros nehr~nit. ~i numai bine va fi, dacA nu ne ''or muri copii fn murd!lrie.

Suntem solidar responsabili, noi, toti aceia care ne bucurlm de civi­lizatia modern~. sll nu ne llsllrn ta­ra sil. moarli de mizerie trupeasclt F!lrl de actiune cultural~ 1n dome­niul s11nl1tll.tii, vorn semlina cu aceia care badijoneazli cu tinctur~ de iod gomele sifilitice, sau dau cu spoiaUl pe fata leprosului. Mai bine s!l.n!Uos ~i incult, deeM cult de falsa culturli pe care o poate avea un om care za­ce tn boa!~. din mizerie ~i necuno­~tintll. DasctUul de ~coalli trebuie 11 ~tie cl pa.nli la medic, cu organiza­rea acea!lta defectuoasll pe care nc-o· permile sadicia ~i tr-.indavia noa­std, avcm ~i noi, fiecare tn parte, o datoric de flicul

0 datorie atM de simplli.l Nu e vorba s11 facem noi singuri, de la fn­ceput, totul. Nu e vorba sl tnlocuim noi pe medici ~i organizarea spilali­ceascli, ci sA-i ajut~m numai, prin crearea unei continue mi~cliri de hi­gienll public!i ~i printr'o organizare-

de asistent~ ~i supraveghere la do­miciliu.

~liu c~ uneori e greu. Deseori, eel dint!i care se supAr!i este medicut Mi-aduc aminte cum tntr'un sat din dep!irtala Basarabie, predam unui medic dm!i~itele unui depozit de medicamcnte de pe urma unci cam­panii de medicin~ sociall1, Ucut!l tn sa.nul unei monografii sociologice condusli de Profesorul D. Gusti. Atn adus, cu acel prilej. medicului un sltean ca sli-1 vadl. Ce sll mai oco­lesc fapta? L-a dat afari1 In blltaier Dar asemenea cazuri sunt cu totul rare. De reguHl, vom lntdlni medici care t~i tnteleg rostul ~~ nu vor re. fuza ajulorul pe care suntem datori a i-1 da. Acest ajutor consistll In pri .. mul ra.nd tn sfat bun, dnt Ia nev01e bolnavilor. De aceia un tnvl1tl1tor care stie perfect de bine ,.treptele formale", dar nu ~tie elemcntarele notiuni de higienl1 ~i medicinl1, nu este un tnv~tltor bun. Grija lui de copii trebuie sli treacl dincolo de sllile de clasli. pttnll. la privcghierea tntregii lor vieti. Acensta presupu­ne tnsli cunoasterea ~i priveghierea familiilor elevilor. Un tnv~tlHor a­devlirat, trebuie s?t treac~ regulat prin casele plirintilor. s~ se obi~ nuiascl a avea legl1turi cu ei, nu nu-SOCIOLBUC

40

mai cu prilejul apliclrii amenzilor §Colare, ci deseori, cu prilej sau flrl.

Cunosc un preot din pW'~ile Gor­jului, care lrecea ~a mereu, din cad tn casl. Cu vorb~ b){mdl ~i simpl~. se amesteca tn toate: .,fai­di, da' ce-i cu murd!iria de ncolo?", san .. A~a. a~D, taicl; e tare frumos aci la voi", tl aud tncl spum\nd. !$i atAta era deajuns, ca lumea sl §tie cA este bine sl fie curat tn cad. clci ,.taic{l plrintele" era tn stare, Ja nevoie, s~-i ,probodluiascl.. In Bisericii, spre ru~inea lor.

Simpla trecere prin casele oame­nilor, de pild~ acolo unde s'au nAs­cut copii, e de ajuns ca s!i qcadl sim\itor mortalitatea infantillL ~ire­petarea regulatt{ a acestor vizite, e deajuns ca sA ridice felul de traiu a1 oarnenilor. De ru~inea ta, t~i dau oa­rncnii silinta sli fac~. din toata slri­cia lor, mlicar at~ta cit este cu pu­tintl. Oamenii iubesc prive~hierea celor pe care ti socotesc mat mari decAt ei §i c~te prietenii bune, temei ~i punct de pornire al ridic:lrii cul­turale a satului. nu se pot face a~a, prin simplul fapt eli ai intrat In ca­sa omului §i ai glsit cuv~nt alinltor Ia sufcrin~i Ulcute, sfat bun la neprL cepere 'i tndcmn la strlduinta care tocmai ~ovle.

41

Ni se spune mereu, de cAte ori ""ine vorba de sMiltatea sltenilor, c:.1 la sate oamenii se lecuiesc cu babe­le ~i di nimic nu se poate face pen­tru ridicarea st~rii lor higienice. Dar vindecarea cu babe - care 9i ele de multe ori ~iu deslul de bune principii de medicinli empiricl1 -este un semn eli sUeanul pretui~te slnlllatea ~i ~i-o cautli cum poate. Dacl omul de culturl de Ia sat ar tntelege c~ e de daloria lui sll se a­mestece ~i tn trebile acestea, oame­nii vor veni din ce In ce mai multi Ia ei !$i vor putea fi astfel lndrwna\i pe calea cea bunll.

Dacl n'ar fi declt lnlllturarea ~ numitor prejudeclp atriclltoare ~i lncl a.r fi o treabll de flcut J'entru lnvlliitor, tn ajutorul me icului. Astfel in judetul Gorj, unde .,doda", na~a copilului, ti este ritual ti moa­fl, mi-a fost dat sll lntAlnesc '!azul unci ll1uze care, tn lipaa .,dodei", a fost mo~illi de dUre propria ei fatli, tn vArstl de 10 ani, cu asislenta al­tor femei mai tn vlrstl, dar care nu se puleau amestec:a tn trebile "do­dei •. E limpede: intrl tn clderea drturarului sl distrugl asemenea prejudecliti dlunltoare.

Vld, In definitiv, lucrurile a~a: un lnvlitiitor care sl nu stea izolat, In

SOCIOLBUC

42

casa lui ~i la catedra lui: ci care s~ 1e amestece zi de zi, an de an, tn vieata gospodiriilor. De ru§inea ~i de dragul lui, gospodariile acestea ar tncepe s~ fie mai curate ~i oa· menii sll. ducli un traiu mai omenos. Incetul cu lncetul s'ar deprinde apoi cu nevoia curl~eniei §i a tngrijirij medicale. La urma, cu topi, dupa ce un nou curent s'ar fi nascut tn opi­nia publica, ar pretinde organizatii­lor de stat un serviciu sanitar 1n slujba dlruia s'ar pune toate initia· tivele rarticulare, care sa faca din neamu romanesc ceea ce nu este a· cum, adica un neam sanlHos.

Cei care cunosc ce se petrece cu sanalatea poporului, ~tiu ca nu este de gluma: aci e problema de vieat~ ~i de moarte a neamului. Zadarnica toata strnduinla noastra de instruc­Jie publica, daci neamul rnoare. Ne mor copili, ne mor oamenii maturi; ne mor cu atdt mai mult cu edt plJ.. rllsim traiul patriarhal de odinioarif ,; intram tn eel modern, fara s<t aiJem corespun:ditoarele organizatii de higieni'i sociala.

Inti pentru ce, buna treaba o fi o bihliotec~ sllteasdi, dar mai bun~-i

d hnie popularll. $i bune-s §ezatorile " 11 :illco-literare, cu coruri, fanfare •I dh <'•Jrsuri, dar mai buna este mo-

43

desta ~i tainica oped de asisten~li socialli, pe care o poate face clirtu· rarul la sate.

Macar de-am §ti alege, tntre f~tllr- -nicia serb~rilor §i munca necunos­cut~ dar rodnica, de zi la zi, calea cea bunlil

SOCIOLBUC

v. 1'hlltiElUL CULTURTI S.\TE~TI:

GOSPODARIA

Iat~ iar~~i ceva de care nu lndea­juns s'au apropiat dascalii: buna. stare a oamenilor I ~i totu~i, e lesne de tnteles c~ nici san~Los. nici lumi­nal nu poate sli fie omul din cale a-

. fm de slirac ~i eli deci o ~coa1li tn­· tr'un sat ln care mizeria b4ntue, e ca ~i cum nu ar fi.

Dar ce rost poate sli aibli dascli­lul ln trebile gospodliriei? Nu e aici

· dderea statului sli se amestece? Da ~i nu. Adicli peste amestecul

· ~i ajutorul statului, la nevoie tn lip­sa lui, ~coala poate munci ca sll-$i facl singurli buna stare s~teascli fl­rA de care ea tnsa~i rlimtme nerod­nicl.

Mai tnt.Ai de toate, lnvalMorul trebue sA fie eJ. lnsu~i. un bun gos­podar, pilduitor prin fapU. Nu be>­

,gat prin averi dmase din p~rinfi

~tau luate de zestre, ci un priceput chivernisitor al pu1inului sau mul­tului pe care tl are. ~i ce ~tie el. ln pomiculturl, agriculturl, cr~tere a vitel01·, apiculturli, sli nu pe ca o flclie suht obroc, ci sl arate necon· tenit altora.

N'ar gr~i aoola care ar judeca valoarea unui invltUor dup!i numlt­rul oamenilor care au tnv~tat dela el sa altoiascli, sa facli pcpiniere, sl tnmulteascl1 stupii, vitele ~i pbltrile de folos omului. In clasll. cu eel mici; tn sat, cu cei mari: dasclUul trebue sli fac~ necontenit 4coaUl de gospodarie. pentruca sllrlcia sA. nu mai izvorascil din lene ~i din neprl­repere ~i sA nu mal adAogim peste greuU1tilc vremilor de acuma, greu· t~tile pl1catelor noastre.

Dar nu numai atlta pot face ~coa· la ~i cru-turarii satelor: sllrlcia iz­vom~te asUtzi, chiar pentru oamenii hamici, din lipsa de organizare ece>­nomicli. Aci e problema cea mare. S'o 1!1murim, pe scuM.

Au fast vremuri !n care fiecare sat ~i fiecare gospodar putea sl-~ ducli vieata flr~ sli aibll le~~luri cu alte . sate. Trrund tn gospodl1rii cas­nice !nchise, oamenii Hl.ceau stngun tot ce le trebuia. Produceau cAt le trebuia sl mlnAnce ~ mflncau ctt

SOCIOLBUC

46

produceau. AsUlzi tnsa vrernile sunt schimbate, dlci tnlrA.nd in legliturl t:u pie~ele cele mari ale lumii tn­tregi, am aj uns ca buna noastr~ sta­re s~ atArne nu numai de hllrnicla ~i de vremea bun~ sau rea dela noi, ci ~i de bog~tia sau sllracia unor tlri aUt de lndeplirtate cum sunt cele ale Americii. Ast~zi omul l~sat sin­gur, m~car de i-ar fi hambarele ~i pivnitile pline, poate pieri de foame din scllderea preturilor, pe care nu el o hoUir~~te.

Un singur leac este ~i o sin~Iil fereala: unirea laolaltli a oamenilor, organizarea economic~. astfel ca pu­ternicilor du~mani din afarli s~ le putem face fata cu puteri nef~rami­tate. La schimbarea vremilor, ne­av~nd incolro, datori suntem sa ne schimbllrn ~i noi pe potriva lor.

lntrebarea este tnsli cum se poate face aceastli organizare economica ~i ce rost are clirturarul slitesc !n munca aceasta?

Sli pornim bligAnd din nou de seamli gr~elile pe care le-am flicut pAnli acuma, acele~i pe tarAm eco­nomic ca ~i pe Uira.rnurile despre care a fost vorba pbli acum. Am c~utat ~i de data aceasta sli ghim ~i d imprumutlim forma de organi­.zare economicli dela popoarele occi-

47

odentului, de unde a venit ~i rlistur­narea vechilor rosturi ale gospodi­.riei noastre. lnsli am plirlisit noi ln­~ine aceste rosturi, Hld. sa baglim de seamli ca ~ aci, tn vechile noastre tradilii. erau lndemnuri ~i clii bune

·de urmat. A mai fost prilej ul s~ ne amin­

tim eli vieata adevliratli a satului ro­mflnesc este o vieat~ de ob~te. Ob­~tea aceasta nu este numru sufleteas­-ca_ ci ~i o organizatie econornicli, o tntov~d~ire laolalt~ a tuturor gos­podariilor unui sat. De toatl1 acea<Jtli zestre de. organizatii traditionale, dup~ obiceiul p~mAntului, pe care am avut-o, a uitat cu des!lvAr~tre vieata cea nou~. hotArttl1 de clitre stat. s~ lul1m de pild~ cazul organid­

rii proprietlitii la noi. Parc11 unul din scopurile pe cori le-au avut le­giuitorii improprietllririlor noastre, a fost acela de a distru~e, nu numai marea boierie latifundiarll, ci ~ or .. ganizatiile sllte~ti. deprinderile pe care le aveau slitenii de a munci tn­tr'o ob~tie priveghiatl de un organ central. Statul nostru, din necunoa~­terea realit!itilor sociale, a jresupus pe sl1teanul romAn ca fiin aidorna

·-eu boierii proprietari de p~mdnturi, adica dornici de o propnetate indi-

SOCIOLBUC

48

viduaU1 singuratici1 ~i tn stare sl1 0. folos~asclt In_ momentul cAnd ace~ti slltem_. aplisa11 de greutatea leglituri­lor dintre ei ~i boierii latifundiari ~i-au cerut dreptul la o vieafl mal omeneascl1 pe pAm~ntul pe care u munceau, s'a crezut cl ei ceruscra neap!trat forma de organizare occi­dentalli a proprietl1fii absolute.

Sunt d~igur regiuni unde tllranii au cerut chiar acest lucru. Dar tn majoritatea lor. ei vroiau numai fo­losinta pl1mantului, care nu unna ne_ap~~~t sl se . facl tn forma pro­prteUtu .. ~c~te!a dezorganizate, a parcell1m mdrvtduale ~i in tot cazul nu trebuiau s~ fie H1sati 1n deplina anarhie de astl1zi.

Dovada ell sllenii nu ardeau de dorul formelor occidentale de stll­pinire, o avem tn faptul eli tn ciuda improprietliririlor pe loturi indivi­du!lle. dela 1864, siitenii, dupl1 pro­pna recunoa~tere tarzie a celor care au fl1cut reforma, au unnat sil-~i fo­l~eascl1 pl1mAntul lor !n ob~tie. Da chtar acum. dupl improprietlhitea cea. m~re a razboiului, regiuni ln­tregt t~! mai cultivl tncli p~mantul tn ~b~he. Dadl nu ar fi decat cazul senilor de sate care cunosc agricuJ. tura r?talivl1 pe trei tarlale, ceea ce reprumtl un sistem slltcsc colecliv.

49

iar nu unul individual, de exploa· tare a plm~ntului ~i !ncl am avea un semn al cailor pe care ar fi tre­buit sa mergem. Este tnsli de necr~ zut chipul tn care am socotit cl pu­tem sparge ~i tmpr~tia vechile ob­~tii de producltori, atAt de apte to­tu~i unei raponalizari tn sens mo­dern. Dacl !n fata relelor care s·au vlidit dela lnceput, ln urma scbim­blrii structurii noastre sociale, o sfortare imensl, pe care a.r fi pleat sa nu o relev~m. a fost flcull. apoi ea a pomit de multe ori pe eli gre­~ite ~~ mai tntotdeauna flrl. de aju­torul pe care 1-ar fi putut da vecbile deprinderi de ob~tie ale satului. s·a incercat de pildll aA se creeze o mentalitate cooperatlstA In sanul sa­telor noastre. Dar coopera\ia a'a vl­dit pentru vieata noastrl economicl o formuUi oarecum strlinli. Ea s'a nlscut tn occident pentru folosul sa­lariaplor care vroiau al scape de sub exrloatarea capitalismului in­dustria ~i avea drept scop sl1 tnl()o cuiascl formula capitaltst!l printr'o alta mai tnaintatl. La noi tnsll, su· puntmdu-se cerintelor de fapt ale \Arii, cooperapa a luat tnfl1li~area unei unelte de legiHurli tntre doul sisteme econornice, menite sli rli­m!nl neatinse: de o parte vieata ca-SOCIOLBUC

50

pitalisUi a ora§elor §i a pie~clor, de alta vieata patriarhaUi a satelor. latl de ce spiritul cooperatist nu a reu­~t sl plitrund~ la noi 1n adevliratul lui sens, iar criza economic! din ul­tima vreme a adus dupli sine aproa­pe distrugerea tntregil noastre mit­dlri cooperatiste.

In tot timpul acesta, dincolo de str~duintele de organizare a vie\ii noastre to forme nepotrivite realitll­tilor. vechile organizapi obi~nuel­nice ale slHenilor au contmuat s~ tr1Hascli. ~i tdiesc §i astlizi. nesgudui­te de criUl. Uitb:t prea deseori c!t~ putere de vieata ~i de rezisten~!i la loviri v~desc ob~tile mo~nenilor ~i d1ze~ilor din vechiul regal, care cu­prind peste 30% din p~Antul tlirii, organizatiile grllnicerC§ti, compose­sorate ~i comunitliti de avere din Transilvania, cetele de mazili din Ba.sarabia, sUlpA.nirea mirie din Do­hrogea ~i nu vrem sll recuno~tem dl un duh de ob~te existli tn vieata slltennului nostru ~i eli formulcle lui de organizare se dovedesc a fi mai trainice decAt acelea pe care ni le pun la dispozi\ie codurile.

In fata neizbA.nzii activiUitii noas­tre de stat de paoli acum, care a !ni1bu~it duhul de ob~tie slltesc ~i a reu~it sll. creeze pe individul izolat

51

pe care gr~ill-am dorit. se pare cl multi oameni, dintre acei care au d.spunderea lrcbilor 111rii, se tr\1-desc sll gAseascll o noull fonn\}Ul d.e stl'lblgere la un loc a oamenilor, pe care tot ei i-au despl:ir\it. Auzim va.nturAndu-se de cAtva limp gAndul unor organizapi tn form!i de kolk­hozuri. de arteluri. zadrugi, miruri sau mai §tiu eu ce. Ins~ n'arn auzit pomenindu-se pAnli acum de clltre nimeni, c! ar fi cu putintli sl se fo­losea.sdi fonnula b~~tina~li a obstll· lor noastre blUrAne, a cllror putere de vieat! s'a dovedit totu~i de vea­curi ~i se mai dovede~te tndi zi de rl.

Pentru cine ~tie sll vadll realitatea altfel dec~t din buchea scrisli, ob$­tiile aceslea romAne~ti ar trebui sli fie, tn rliscrucea de astlizi, prilejul 1nvlltl1turilor celor adev!rate.

Desigur cl1 ob~tiile acestea vechi sunt !n vremea de astllzi menite u­nei piefri. Vremile scbimbAndu-se, ob~ile r!mase In vola lor, nelegl· ferate, nepriveghiate de cAtre stat, hulite ~i persecutate tn mbura tn

•care !ntflmpHltor le cunoa~te super­ficial o~~anul, nu mai pot sl cores­pundl tuturor !mprejudlrilor.

Dar scopul nostru nu poale ~i nn · irebue sll fie acela de a 1e .tnl~ura SOCIOLBUC

52

~i de a le 9terge de pe fata plmlntu­lui pentru a le tnlocui cu formule a cllror nepotrivire mai dinainte o pu­tem cunoa~te, ci acela de a cluta sl le prefocem astfel tncAt sl poatl trli 'i sll-1i dea rodul lor mai departe, pentru vieata de acum, ~a cum ~ 1-au dat ~i pentru tntrq trecutul tll­rilor acestora.

Dar tl1lm~cirea aceasta tn forme noui, potrivite vremurilor noui, a unor lucruri trad.iponale vechi, cu greu putem sl o a~tepUim din par­tea organelor de stat.

Singura sclpare nu poate veni de­cAt tot din partea satului, care mai pbtreazl tncl vii traditiile sale ~i mai ales din partea clrturarilor satul~ care cunosc ca ~i orl~enii, nevoile victii modeme, dar nu s'au rupt tnc~ de vieata de ob~te a satului lor.

latl deci cum din nou apare lim­pede datoria pe care o au clrtura­rii satelor. Ei sunt aceia carl trlind tn mijlocul realitllplor de vieat~ ale satului, trebue sl nu le dispretu­iascl, ci dimpotrivl sll le cunoascll iubitor ~i s~ le facl1 trup din trupul lor. Numai ~a, dela satul el tnsu~i, condus ~i tnteles de clrturarii lui cuntinti. putem nldljdui sl avem tn sfAqit organizarea rationall a economiei noastre slt~t.i, prin strtn-

63

Merea, 2n dub de ob~te, a tuturor gos­podarilor satului. Odatl aceastl al­cltuire economicl creatll. o vom j)Utea apoi pune de-a-gata 2n c;lujba organizatiei de stat, spre folosul na&­tru al tuturor.

SOCIOLBUC

VI. ~COALA, PILD! VIE A SATULill

S' a vorbit prea mult de un misio­narism cultural. Ar trebui sll fim mai curninti. Un mis:ionar se trimi­te, de cl1tre o Bisericli, spre necre­dincio§i~ ca s~ le duca vestea Inva­taturii adevlirate. Misionarul lucrea­za deci printre pag~ni. ca sa-i c~ti­ge la credinta pravoslavniclt. Dar un dascal nu poate ~i nu trebue sa fie a§a ceva: slUenii nu sunt ~e sal­bateci ~i nici nu e vorba de o dreap­Ui credinta pe care s~ o punem in locul unui piigiinism al lor, pe care tl vrem stins cu desha.I'~ire. Ci din­potriva, satul ne chearna, ~a cum t~i cheama Biserica dreptcremncio­~ilor pe preotul ei, ca sa traiasca zi de zi printre ei, sfatuitor al oameni­Ior ~i purtator al harului. Nici o tn­vl1tl1tura cu totul noul1, .abia acum adevarata, nu se cade a fi propova­duila, misionarul stand deoparte §i' Jllult mai sus, iar rrui de asculU.tori, mai jos ~i 2n gre~all1. Ci dimpotriva, dasdHul trebue sa-~i dea seama eli

are el tot atat de mult de 1nvl1tat de Ja sat, ca.t are ~~ satul a lnvata de la el ~ cl1 aci e voroo de 0 tovlr~ie, tn cele bune, a satului cu ~coala.

lata dar cum ar trebui sa fie ~coa. la: nici strrun!i de sat, tnchisl1 tntre cei patru pereti ai clta-sei, numai cu copii aplecap. cu nasurile pe buchea scris~, dar nici de-asupra satului, dispretuit ~i adus cu sila la o ~coal~ de adulti. Ci ea trebue sli facli parte din vieata fireasca satului, trup din trupul ~i suflet din suflctul lui. $i aceasta. nu se poate face dec~t dacli satul simte ca tn adev~r ~coala fi tnv~t~torii sunt ai lui. ~i, iarll~. aceasta nu se poate face deca.t cladi satul simte ca ~coala nu este strlfinl de n:evoile lui cele zilnice ~i ~tie a le da un raspuns de munca folositoare.

l\finisterul ar putea sli tntrepe, undeV!a, cu bani, o ~coal~. Slt zicem ca ar avea mijloacele - sll dea Durnnezeu sa le aibli - ca sil dea ~coalei ~i dasclHilor tot ce le trebuie: local, material didactic, lefi, ba fi jandarmi sii aduc~ cu sila copiii la ~coal~. Atunci ar putea ~coala aceea s~ traiasclt foarte bine 11i Hid1 de sat, chiar daclt satul ar urt-o. Nu­mai ca ~coala aceea nu ar mai fi ~coala, pentru cl1 ~coala adevarat~ este numai .~coala -care t~i tndepli-

SOCIOLBUC

56

nc~te menirea ei, care are tn vieata satul ui rostul social pe care trebuie sA-l aih~ care este iubi~ de c~tre sat, care §tie sll-§1 tmplereascA itele printre sutele de fire de urzealli ale nevoilor ob~tiei, &§a ca, cu nic.i-un chip d nu se mai poatll desface sa­t~ ~e §Coalli ~ s?l nu maT poatlt tr?li mc1 satul Hir~ de ~coall1, nici ~coala fbli de sat.

laU. idealul spre care trebue sll tind?l fiecare dasc:ID: sli aibli o astfel de §Coa.lli, pe care satul el lnsu§i ar fi gata sA o lie singur, - bine r?lu, a~a cum poate, - dacl din nenoro­cire statui nu §i-ar mal putea da ajutorul.

Crede~i eli e cu neputint?l sll se ajungli Ja tnfaptuirea unui aseme­nea ideal? Des.igur ell nu, dacl tn­tr'adevlir dasc~ul t~ tntelege dato­ria, mare ~i modcstl ln acela§ timp, de a se pune tn slujba semenilor lui.

Nu un , misionar". Ct un om viu, eel mai viu om tn tot satul. Cel mai legat suflete~te de ob~tie, eel mal pilduitor prin fapte, pentru toatll lu­mea. Faptul eli el are copili 1n grija lu:i, nu tl tndritu~te a crede di poa­te face ce vrea cu ei; cl ti poate cr~e tnslr!inaU suflet~te de satul lor, cu ochii spre o altli culturli de­cAt cea a satului lor, spre or~ele tn

57

care pupni ajung ~i pupni trebuie sll ajung~. dintre cei mai buni din­tre toti fiii neamului. Gbdul acesta al selecpon~ril valorilor, nu trebue sll-1 pierdem, desigur. Dar de dra~l lui nu trebue sll ne irosim puter1le de muncll. Nu trebue sl uiUim cl acolo, fn sat, vor dmane cei mai mulp, ~ ell pe ac~tia trebue sli-i ajutrun a fi oameni de omenie, har­nici ~ cinstiti gospodari la c:asa lor. Un dasclll este o pild!l vie pentru ~colarii lui. Dacl pe el tl vor vedea -copiii tftnjind dupll o alUl vieatl. da­cll tl vor auzi tADguindu-ee de ne­norocul care tl face 1dl trlliascl In satul lui, cum vretl sll aibll e.1 o altl credintll oi un alt suflet? Cu totul altll ~cosJ.l ar fi aceca !n care das­cllii ~i t)evii s'ar tnclllzi la aceea~i iubire pentru_plmAntul lor ~i vieata pe acest ~ntWnt, In care au crescut, s'au trudit oi se odlhnesc acuma strllmo~ lor. 0 iubire activll, o iu­bire din acelea care nu 11e rabdli sll nu munceascll necontenit la tn!ru­musetarea ~~ tnllltarea lucrului iubit. Din ce tn ce mai frumoaee, gospo­'dllriile; din ce tn ce mai curati, mai multi ~ mai slnllto~i oamenii; din -ce tn ce mal strAns tovarli~e sufle­tele harnice Ia bin.e.

SOCIOLBUC

58

Aceasta nu este o chestiune de program §Colar, ci o chestiune de suflct care da vieala. unui progran §Colar, Clasa bunului dascA este de aceca satul tntreg. Acolo, plimbAn­du-se pe vlii ~i dealuri, trebue sA lnve1e copiii ~eografia, porntnd de Ia dragostea hreascA a omului pen­l~u locurile de care ti este legal~ YJeata. Acolo, pe lAngll biserici, cruci de hotar §i la auzul amintiri­lor b~tranilor locului, trebue sa to­vete copiii ce tnseamn~ lstoria nea­mului. ~i tngrijind ~r~dina, plan­ta.nd pomi, ,altoindu-I, ferindu-1 de boli ~i vrajm~i, trebue sA deprin­dri copiii pomicultura. Al!turi de tnvlt~tor, copiii trebue s?l creasci1 In iubirea de vitele de muncli ~i de pri1silll, de care aUrna buna lor :;tare de mid tclrziu. A~a dupa cum munc~te satul,

primi1vara, vara, toamna ~i iaroa, Ia cdmp, Ia vite, in prisacA, sau aca­sli, de-a-lungul §irului tntreg de tn­deletniciri de care satul se apucll sub imboldul vremii, laolaW1 trebue sll porneascA ~i dascalul cu elevii lui, ca tmpreuna sli tnvc1e tot ce e de tnv~tat, ~i sa se gd.ndeascli Ia ce ar trebui sA se faca pentru ca loate lucrurile sa se tmbunltulfeascli §i sli fie mai frumoase.

Cu copili dupii el, tnvAtltorul tre:­buie sli due! lupta pentru ca~tiga­rea satului, ~i tn ac~ti copili lrebuie el s~-~i aihll ajutoarele de acum ~ tov~ii de mai tc1rziu.

Parintii, oamenii ajun~i tn vA.rstl mai mare, se bucurll mai mult de cele pe care le 1nvatii copiii lor, cu folos, ded.t de ce-ar putea lnvlita ei. ~l trivatli mai mult de Ia copiii lor~ deca.t ar tnv!tta de la un dasciil pe care copiii nu l .. ar iubi. A~a ti pla­ce oniului, sll-~i vadli copilul lui tn r~d cu ceilalli. Estc in stare sii vie, Dumiq.ec!i de Duminecl1, Ia ~coall1 dacll ~tje eli tn corul ~coalei clnta ~i al lui; ~i s11 asculte hmgi citirl din c!lrti, dacll cite~tc ~i al lut; sll meargli sli f acl grele zile de clacl, daca s'au pornit copiii la un curil~a~ de d.rumuri, de fllntani, la o s?ldire de pomi, sau la o campanie de vl­ruire a caselor.

~i ~colile ace~tea vii, care lrl­iesc v1eata salului ~i care cresc pe cei mici in dragolitea vietll de sat, se lugc:sc, cu timpul, pdnll 14 a f! o ~coalll pentru satul tntreg. Oame:­nii mari se obi~nuesc a ,.eoi ei tn­~~i la §CoaUl pentru a cere un sfat. pent}:'u a mai trage tu urechea. sA 1nvete <:4\te ceva, s~ vrivegl)iezc ~i $li se bucur~ de cre§terpa · dat~

SOCIOLBUC

copillor. Interesul pentru culturl se de§teaptli §i prinde a cr~te, a.stiel ~ la un moment dal, 1nv~t!torul nu se ma.i simte singur, ci strAns tn­tr' o ceatli intreagll, avAnd acela§ scop §i ducAnd ac~i munc!i. ~i cu satul lntreg aHl.turi de el, lnvlltlltorul are alte puteri decAt ar putea avea singur. Ajuns a fi punctul de viea~l vie al satului tntreg, el va putea a­bia sA aiba o tnraurire binenlcll­toare asupra oamenilor ~i sll-p ca­pete rlisplata muncii sale.

Ciici tntr'adevar, daca este pentru dasclll o di.splatll, apoi atunci aceea e numai rasplata bucuriei pe care o are cAnd vede ca nu i-a fost str~­duinta zlidarnica. Sll nu se a§tepte din partea altcuiva la vre-o alU ras­plaU. Ce ti pot da oamenii de departe, sunt zadarniciile unor re­cunoa~teri, patate de prea multe ori de calcule politice. Dar oornenii lui, satul lui, poate da dascalului cu totul altceva: dHdura sulleteascli a iubirii pe care tJ-o poarta un fm.te de cruce, Cl1ru.ia i-ai 1acut tot binele pe care 1-ai putut ~i multumirea tn­faptuirii frumoase.

~i pentru cl1 tncepusem prin a pomeni de ,misionarul"' cultural, cq care nu se potriv~te rolul tnvat~to­rului, se cade sli spunem, pentru a

incheia, cu cine se aseaml\nl e1 mai mult. Pr~uim tn Biserica noastra. pe

unii Sfinti pe care ti pomenim tn­totdeauna lmpreunl ,cu a1 lui": un Sf. Leonte cu ai lui, un Sftntul Areta cu ai lui. Ac~ti .,ai lui" ano­nimi. dau sU.ntului o alt~ putere. Ghicim acolo pe omul care a avut soarta fericitl1 sa nu fie singur, cl ~-~i ducli sfintenia vi~tii slle lm­preuna cu ai lui ~i pentru ai lul

Latl1, a~a n vedem pe adevlratul dasd H: un om pus ln slujba binelui. ob~tesc, un om care nu se rupe su­flete~te de ob~tia In mijloeul cAreia tra~te, care o cunoa~e 9l o 1ubqte. bucuros de toate lucrurile bune pe care le g~~te acolo, lndurera.t de 1oate scaderile ei. Iar gindul lui, mereu tn zbor ciUre mil departe, spre zari de mai tnaltl culturll, sli nu porneascl nici odaUt singur, cl numai , cu ai Iur• din ob~Ue, laolal­ta

Astfel ca atuncia cAnd numele u­nuia din ac~ti dascl.li, va fi {><>me­nit cu recuno~tintl ma.i tArnu, sli se poatl spune ~ despre el ca a fost ca ~i sfinpj de care pomeniram, tn toat~ vieata ~i p~li la moarte, cu ai lui.

SOCIOLBUC

VII;

UN CUVANT DE lNCHEIERE

Ga.ndul care necontenit a str~b~tut rAndurile acestea., n'a fost' decal u­nul sipgur, simpiu ~i nestr~rnutat. ·

Tru-ruiirnea noastr{, care ~i-a avut c~ndva o vie;tf~ falnic~ $i a 1nsern­nat lucrul e-el mai de searn~ pe care 1-a putut da neamul rom~nesc, se aft~ astUi tn plll-bire: s·au aepArtkt de ea cllrturarii, orn~enii, oarnenii politici ~i cei de banca ~i t~rlinia lrage a moarte, lupl!ndu-se sa se p~streze, din ce tn ce mai s~rmana, sub loviturile falsei culturi cu care dluUim s'o otravim.

A piirlisi tnsa tarlinia este a-ti td­da tnsu~i neamul ~i a te arlita ne­vrednic de zestrea _J?l1rinplor, lasata tie rno$tenire. 0 smgurl datorie a­vern: aceia de a lua din nou tlll-ani~ cu dragoste, la sdnul nostru &i a o

' purta tntreagli, lipila st.rlns de su­fletul nostru, spre ~rile noi ale unei lumi mai bune.

Imi aduc aminte sfliruitor, de cMe ori mli gAndesc la aceastli 1liranie, 'de un act mucegliit, scris cu vechi 'Slove cirilfce, pe care l-am gasit,

68

sunt ani rnul~i de-atunci, tn casa unui trudit vrtncean.

Se povesle$te acofo de unul care 1~ zapis Ia mAna ficiorilor lui, pre­cum sa se $tie ca au ,avut cA.ndva o curatura fac:uta de parinl.ii slti tn pll. dure merle. $i apoi, v:cnind vremile grele, au I~sat-o In p~r11sire ~i au umplut-o iari~i padurea. Dar el, ar­~du-~i ochii ~i mA.inile, cu toporul ~i prin Sllita, a f~cut de iznov curll­tura. Jar acuma, c!nd munca e ~ata, par a voi fraf.ii lui s11 tntre tn !!UtpA­nirea averii pi1rinte~ti. Dar daci1 or veni, s~ fie procleti. sl cadll sub blestemul celor 314 oteti d(• Ia Ni­cheia $i sa nu le putrezeucl1 oascle, dl.ci immai el ~i-au ars ochii ~~ rnli­ni1e $i drept e ca numai ,cine a cu­r~tat p~durea sli sUlpAneascll".

Tot astfel !ii cur~tura vechii c··l­turi sat~ti. a umplul-o de iznov ~­durea. ~i se g~sesc ,i acumll frati care vor sl o lase mai departe In pMWre.

Sa o facll. Dar sl otle eli o vor pHUi scump, d.ci vor veni vrernuri ln care vor clldea sub greu ble::;tem ~i vor fi alungati, ca nemernicl, de Ia st~pA.nirea averii plfrlntesti pen­tru care nu-~i vor fi .ars nici m~i­nile, nici ochii.

} I

SOCIOLBUC

CUPRINSUL:

1. ~coala, cultura ~i mediul social 3

2. Falsa cultur! Ia sate • • • • 12

8. Adevll.rata cultur! slteasc! • • 21

4. Cea diotai nevoie : slnll.tatea. • 33

5. Temeiul culturii 1!tef;iti : gospo-d!ria • • • • • • • • • 44

6. coals. pild! vie a satului • • 64

1. Un cuva.nt de fncheiere • 62

SOCIOLBUC