cuibul visurilor, decembrie 2013

7/21/2019 Cuibul Visurilor, Decembrie 2013

http://slidepdf.com/reader/full/cuibul-visurilor-decembrie-2013 1/12

Cuvântul d-lui primar Dumitru Vasile,

Vã salut respectuos pe toþi ce prezenþi astãzi în mijloculnostru.

Pentru început aº dori sã pãstrãm un moment de reculegereîn memoria celor care au fost Emil Boºca-Mãlin ºi profesorulLazãr Ureche.

(moment de reculegere...)Vã mulþumesc!

***

Manifestarea noastrã de astãzi comemoreazã pe unuldintre fii satului mai puþin cunoscut, al cãrui nume era – pânãnu demult – abia ºoptit. Este vorba de juristul ºi gazetarulmãierean Emil Boºca-Mãlin, de la naºterea cãruia seîmplinesc mâine 14 octombrie 2013, o sutã de ani.

Dintru 'nceput trebuie sã spun cã oricine ar încearcã sãevoce personalitatea lui Emil Boºca-Mãlin s-ar afla pe deplin

neajutorat din cauza sãrãciei sau a lipsei datelor ºiinformaþiilor despre viaþa ºi activitatea sa. Acest lucru esteacum pe deplin explicabil..

Emil Boºca-Mãlin a dispãrul ca individ cu identitate civilãîn 26 Mai 1946, odatã cu prima tentativã de arestare a sa decãtre Siguranþã. A reapãrut dupã 18 ani – din care 6 ani deviaþã clandestinã ºi 12 ani de detenþie –, la 28 iulie 1964, maidegrabã cu o identitate fantomaticã decât ca un om în carne ºioase.

Într-un Raport de investigaþii asupra numitului Boºca Mãlin înaintat de cãtre Securitate în 30 dec. 1963 decãtre regretatul nostru consãtean plutonier Teodor Pop, ªefulPostului de Poliþie [Miliþie] Maieru, vedem cã doar cu câtevaluni înainte de eliberarea din detenþe nici agenþii securitãþii,nici miliþia ºi nici mãcar consãtenii nu ºtiau nimic precisdespre cel dispãrut înurmã cu 18 ani.

Chiar ºi cei care l-au cunoscut sporadic dupã eliberare, înultimii ani ai vieþii – aº da exemplu pe dl. prof. Ursa Sever –aveau pe atunci un sentiment de teamã sã vorbeascã despre

Emil Boºca-Mãlin ºtiind cã era urmãrit de securitate în calitatede fost "puºcãriaº" [politic], cum se semna chiar el într-una dinscrisorile sale cãtre dl. profesor.

Dacã astãzi este posibil sã-l comemorãm pe Emil Boºca-Mãlin aceasta se datoreazã viziunii ºi încrederii lui E. Boºca-Mãlin cã vremurile se vor schimba ºi faptului cã a lãsat spre

pãstrare arhiva sa personalã – atât cât i-a rãmas – în grija

Depozitului de arhive din Nãsãud , [azi reorganizatã subnumele Direcþia Judeþeanã Bistriþa-Nãsãud a Arhivelor

Naþionale] ºi a Muzeului Cuibul visurilor, personal d-lui prof.Ursa Sever.

Cea mai mare parte din arhiva sa – peste 4050 de pagini demanuscrise structurate în [17] volume – a fost confiscatã deSecuritate ºi se aflã în prezent în Arhiva Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii [ACNSAS, Bucureºti].

S-au scris dupã '89, dar mai bine spus s-au transcris pânãacum trei cãrþi ºi jumãtate despre Emil Boºca-Mãlin.

În prima carte cu titlul Telepatie ºi hipnozã în închisorilecomuniste, editura "Glasul Bucovinei", 1995, a regretatuluifiu al satului Dr. Lazãr Ureche, au fost publicate mãrturisile[autobiografice] privind teroarea psihologicã din închisorile

prin care a trecut. Manuscrisul-jurnal a fost predat ºi þinut "lasecret" din nou de cãtre dl. prof. Sever Ursa în arhivaMuzeuluiCuibul visurilor .

Alte douã cãrþi au apãrut la editura Eikon acum, cu prilejulmanifestãrilor noastre.. Este vorba în fapt de un volum de

Restituiri îngrijit de dl. ing. Cãrbune Viluþ ºi de un volum decomunicãri îngrijit de dl. prof. Icu Crãciun.

***

N-am sã vorbesc prea mult despre personalitatea celui pecare îl comemorãm azi, deoarece comunicãrile care urmeazãvor face din plin acest lucru, dar aparte de prezentãrile

prevãzute în programul manifestãrii am sã spun câtevacuvinte despre cercetãrile monografice privind þinutulmãierenilor nãsãudeni, în speþã comuna Maieru.

În volumul de Restituiri se reediteazã integral textelemonografice privind comuna Maieru, prima din 1936 subtitlul Contribuþii la monografia comunei Maieru-Nãsãud , iara doua variantã din 1945, în colecþia Biblioteca Culturalã

Nãsãudeanã, Nr. 8, "Editura Asociaþiei Scriitorilor ºiGazetarilor Nãsãudeni" poartã titlul Spicuiri din trecutul unui sat grãniceresc.

Este impresionant sã constaþi citind introducerile autorului

câtã râvnã a depus ºi câte greutãþi a depãºit E. Boºca-Mãlin –la cei doar 23 de ani – pentru documentarea privind istoriculcomunei noastre.

Dar cãrþile enumerate mai înainte sunt doar mãrturii tãcuteasupra vieþii ºi activitãþii unui mare fiu al satului.

Noi, mãierenii, suntem mândri – ºi eu în calitate de primarmã bucur sã afirm aceastã mândrie –totodatã pentru faptul de afi reuºit cu ajutorul binecunoscutului artist plastic nãsãudean,dl. Maxim Dumitraº, sã ridicãm pe soclu bustul lui EmilBoºca-Mãlin.

ªi tot aceastã comemorare este pentru noi fericitul prilej dea reamplasa troiþa închinatã eroilor ºi personalitãþilormãierene ale comunei Maieru, fãcutã de dl. dr.Login Berende,nepot de sorã al lui Emil Boºca-Mãlin.

La toate acestea se adaugã, iatã, prezenþa la aceastãcomemorare a unuia dintre fiii lui Emil Boºca-Mãlin, dl.Mircea Boºca, împreunã cu cele douã fiice ºi totodatã nepoateale lui Emil Boºca-Mãlin, dna Oana Boºca-Mãlin ºiDobroviceanu Florica.

De aceea îmi permit sã închei aici, nu înainte de a mulþumiComitetului de Iniþiativã ºi Consiliului Local Maieru ºitotodatã dumneavoatrã, celor prezenþi la acest eveniment.

Vã mulþumesc.

A consemnat Viluþ Cãrbune

Cuvântul d-lui senator Ioan Oltean,

Domnule primar, domnule profesor Sever Ursa,Distinºi membri ai familiei Boºca,Domnilor ºi domnilor, stimaþi mãereni,

N-am pregãtit ceva anume pentru intervenþia mea deastãzi. Mã bucur cã am posibilitatea sã mã adresezdumneavoastrã.

Am trãit astãzi poate cea mai înãlþãtoare lecþie de istorie lacare eu am avut ocazia sã particip de-a lungul timpului.

Nu sunt mãierean, deºi am ºi ochelari, am ºi mustaþã, am ºi pãr alb, dar am fost întotdeauna fascinat de Maieru – decitotdeauna –, de locuitorii ºi de frumuseþile acestei frumoaselocalitãþi.

S-au spus astãzi câteva lucruri care ar putea înscrie Maieruîntr-o carte a recordurilor, s-a vorbit astãzi despre cel care aufost Emil Boºca Mãlin ºi spunea dl. prof. Sever Ursa cât defrumos cã noi cei de astãzi suntem puntea de legãturã între cei

de ieri ºi între cei de mâine. Nu poþi sã vorbeºti de viitor, dacãnu îþi cunoºti trecutul ºi nu îþi respecþi trecutul. Astãzimãierenii, aici au dat dovadã cã sunt cei ce îºi cunosc ºi îºirespectã trecutul ºi îºi pregãtesc cu multã atenþie viitorul.

Am cunoscut astãzi aceastã personalitate marcantã, un omcomplex, am vorbit sau vorbim despre elevul Emil Boºca-

Mãlin, despre student, despre magistrat, despre avocat, desprefolclorist, despre gazetar, de filolog, despre omul liber, despreomul întemniþat. Mi-aº permite doar câteva lucruri sã spun ºidespre omul politic Emil Boºca-Mãlin, pentru cã un om cuasemenea personalitate, cu asemenea preocupãri diverse, nu

putea la vremea respectivã sã se poziþioneze în afaraevenimentelor politice, în afara politicii vremii respective, ºi

este cunoscut faptul cã a fost unul dintre oamenii apropiaþimarelui om politic transilvãnean – ºi nu numai – Iuliu Maniu,care îl numea pe Emil Boºca-Mãlin ca fiind ºeful propagandeiºi al presei Partidului Naþional Þãrãnesc.

“%n Maieru, am tr@it cele mai frumoase }i mai fericite zile ale vie]ii mele”-

Director fondator: SEVER URSA

PUBLICAÞIE EDITATÃ DE COMPLEXUL MUZEAL BISTRIÞA-NÃSÃUD ªI CONSILIUL LOCAL MAIERU

ANUL X V II Nr. 4 (106) *** DECEMBRIE 2013 *** 12 PAGINI *** 1 leu

Centenar

Centenar EMIL BOªCA-MÃLIN

-continuare în pagina 2 -



Convingerile lui politice ºi patriotismul lui, ºi curajul lui i-au adus mulþi de temniþã – 12 ani de închisoare – i-au adusmultã suferinþã, cunoscând greutãþile celor mai temutetemniþe ale vremii: Aiudul, Gherla, Râmnicu Sãrat, acolo undea fost alãturi de oameni politici ai vremii – Corneliu Coposu ºiIon Diaconescu.

Nu putem astãzi decât sã ne plecãm ºi sã ne înclinãm în faþaacestei mari personalitãþi, în faþa acestui mare mãierean,transilvãnean ºi român, care a fost Emil Boºca-Mãlin. Iar ceicare suntem aici, mai ales cei care sunt mãiereni au o obliaþieîn plus – de a face totul ºi a se menþine la standardele pe care le-a avut ºi le-a impus Emil Boºca-Mãlin.

Daþi-mi voie sã mã înclin cu tot respectul în faþa d-lui prof.Sever Ursa, în faþa tuturor mãierenilor , în faþa celor care astãziau pregãtit cu atâta profunzime ºi cu atâta dragoste omagiereadistinsului ºi fostului mãierean ºi sã vã asigur cã nu suntmãierean dar sunt cu sufletul ºi cu toatã fiinþa mea un omaplecat ºi preocupat de tot ceea ce se întâmplã în Maieru.

Dumnezeu sã vã binecuvânteze pe toþi ºi sã vã dea sãnãtateºi peste mulþi ani sã ajungem cu toþii sã-i cinstim ºi pe alþimãiereni valoroºi ai zilelor noastre.

Vã mulþumesc din sufletA consemnat, Victor Cãrbune

Cuvântul dlui director Gavril Þãrmure,

Domnule primar, domnule profesor Seve Ursa,

Stimate doamne ale familiei Boºca - Mãlin,Doamnelor, domniºoarelor si domnilor,

ªi eu sunt foarte emoþionat cã am fost poftit aici în faþadumneavoastra sã vorbesc, mai ales cã am un respect foartesincer ºi foarte robust pentru Maieru [în cuvîntarea d-sale,Sângeorz Bãi], de fapt pentru Nãsãud, pentru toatã ValeaSomeºului, care probabil cã este cea mai culturalã vale dinRomânia. De ce este cea mai culturalã…pentru cã respectul

pentru înaintaºi aici se relevã prin faptul cã prezentul esteextrem de semnificativ, este vorba despre faptul cã pe aceastãvale sunt câteva zeci de scriitori tineri ºi extrem de vrednici.

Asta înseamnã cã tot efortul de o viaþã al domnului profesorSever Ursa, care i-a învaþat pe toþi ce înseamnã cultura, faptulcã înseamnã lucrul bine fãcut. Cred cã acest lucru i-a învãþat înmod fundamental domnul profesor Sever Ursa pe elevii sãi, pe

profesorii de acum, acest grup de intelectuali minunat – IcuCrãciun, domnul Naroº, Sandu Al. Raþiu, Al. Macavei – suntextrem de prezenþi la evenimentele culturale care se deruleazãla Bistriþa, la Nãsãud, la Sângeorz, sunt niºte oameni vii. Nuîntâmplãtor domnul pe care îl amintea aicea domnul IcuCrãciun, Florin Partene, este laureat al premiului “MihaiEminescu” pentru Opera Prima – acest premiu se dã o datã pean celui mai apreciat debutant, ºi iatã, Maieru are privilegiul sãaibã un astfel de om, este cadru didactic, profesor aici, un om,un creator cât se poate de respectat. ªi eu sunt foarte mândru cãam avut ocazia sã îi editez o a doua carte, care este la fel de bine

primitã ca ºi prima.Dar pe valea aceasta, a Someºului, în fiecare sat existã

câte un scriitor, ori laureat, ori nominalizat pentru premiulUniunii Scriitorilor, pentru premiul unei reviste de culturã

naþional si când spun acest lucru, mã refer la aceºti tineri, pentru cã despre cei dinaintea noastrã se tot vorbeºte, toatãlumea, cred cã fiecare copil si fiecare profesor pensionarvorbeºte despre oraºul academicienilor, adicã toþi suntemtentaþi de a avea privirea în urmã, spre coada calului, pentru cãacolo sunt lucruri certe, lucruri verificate în timp, recunoscuteîn plan naþional sau internaþional.

CUIBUL VISURILOR Anul X VII, nr. 4 (106), decembrie 2013Pag. 2

Centenar

Sunt foarte bucuros ºi sunt foarte optimist cã pe aceastãvale sunt acum, în acest moment, oameni la fel de importanþi ºila fel de serioºi ca ºi înaintaºii lor. De acea, vreau sã vã felicit,vreau sã aduc respectul meu sincer si emoþia mea, sã o aducaici în faþa dumneavoastrã ºi sã vã mãrturisesc cã de câte ori neîntâlnim, primesc câte o lecþie care îmi foloseºte.

În legãturã cu mulþumirea pe care mi-aþi adus-o, cred cã nuse cuvine sã îmi mulþumiþi mie, pentru cã eu sunt un angajat alstatului, sunt directorul Centrului Judeþean pentru Culturã,sunt un administrator cultural care cred ºi sper cã fac ceea ce secuvine. Deci mã simt copleºit ºi posesor al unor drepturinecuvenite mulþumindu-mi în plan personal pentru gestul meude administrator normal.

Vã felicit încã o datã ºi vã mulþumesc cã m-aþi invitat.A consemnat Icu Crãciun

Cuvântul d-nei inspector general Camelia Tabãrã,

Dragi mãiereni,

Pot sã spun cã am o anume legitimitate sã vorbesc pentrucã sunt din neamul lui Pãiuº ºi mãierenii ºtiu ce înseamnã asta.Celor care nu sunteþi mãiereni o sã vã explicãm cã, dincolo deun anumit licãr de trufie când eºti din neam bun, se aflã o mare

responsabilitate. Cã neam bun înseamnã de fapt multãsudoare, înseamnã unchiul Silvestru care la ora 4 [dimineaþa]era în brazdã ºi cosea, înseamnã omenie, înseamnãcumsecãdenie, înseamnã de fapt un soi de rivalitate în fapte

bune a unor oameni care în acest coliþiºor de Rai au ºtiut sãtrãiascã împreunã cu sufletele unite ºi muncind.

În vremea copilariei mele – acuma pot sã spun cu minteadascãlului preocupat de educaþie – cea mai mare ruºine eralenea.

Suntem cu toþii, dragi colegi profesori – profesori europeni –, care dincolo de cunoºtiinþe, trebuie sã plantãm în tinerelegeneraþii valori ºi atitudini ºi stau ºi mã întreb retoric ºi vãîntreb, când ne-am pierdut toate valorile pe care le-am avut înMaieru, [pe atunci] când oamenii ºtiau sã trãiascã frumosîmpreunã, când totul era armonie în suflet ºi [era] omenie ºi

cumsecãdenie.

Excepþionalã acþiunea de astãzi mi-a plãcut ºi mie foartemult ºi fac un apel colegilor mei profesori ca toate mesajelefrumoase ºi tot ce s-a spus aici sã ajungã în sãlile de clasã, sãajungã sã vibreze în mintea ºi sufletul copiilor pe care îi avemastãzi în ºcoalã ºi faþã de care avem cu toþii o mare datorie.

Vã mulþumesc.A consemnat Mihai Tabãrã]

Cuvântul d-lui viceprimar Vasile Borº,

Stimaþi oaspeþi,Dragi mãiereni,Onorat auditoriu,

Aº începe cuvântul meu de astãzi – cu privire laevenimentul pe care îl avem în localitatea Maieru – cateolog, cu câteva cuvinte biblice ale apostolului Pavel, carespune întru una din epistolele care le adreseazã [cãtre Evrei]ºi spune [cam] aºa: Unii au fost tãiaþi cu sabia , au fosttãiaþi cu fierãstrãul, au fost omorâþi cu pietre, au suferit

lanþuri ºi închisoare ºi pentru toate acestea ei nu au primitizbãvirea pentru cã Dumnezeu a pregãtit pentru ei ceva maibun.

Iatã, cel pe care-l sãrbãtorim astãzi noi mãierenii, noiromânii – Emil Boºca-Mãlin – a suferit toate aceste chinuri.A suferit aceste chinuri ºi nu a reuºit sã primeascã nici o

izbãvire câtã vreme a fost în viaþã. Noi ne-am întrunit astãzi – personalitãþile judeþului, ale

Maierului, ale României– pentru a sãvârºi acest lucru, pentru cã Dumnezeu – pentru oamenii care se sacrificã pentru semenii lor – "a pregãtit ceva mai bun."

Noi ne-am adunat astãzi pentru a-l transfera pe EmilBoºca-Mãlin în eternitate; ºi din aceastã eternitate el sã

priveascã peste satul în care a copilãrit, peste þara în care –deºi unii oameni au avut suferinþã – a reuºit sã depãºeascãtoate aceste lucruri.

Aº aminti aici primele douã versuri din Testament , al luiTudor Arghezi:

Nu-þi voi lãsa drept bunuri, dupã moarte, Decât un nume adunat pe o carte.Emil Boºca-Mãlin – fiind inchis, fiind hãrþuit aproape

toatã viaþa de la maturitate pânã la moarte – a reuºit sã lasenu bunuri materiale – nu cred cã a lãsat multe bunurimateriale nici pentru familie, nici pentru comuna Maieru,nici pentru România – ci a lãsat bunuri spirituale ale cãrorroade le-au cules oamenii de valoare ºi astãzi ele se vor

pune în Cuibul visurilor din Maieru pentru ca acestea sã fieexemplu pentru noi toti.

De ce trebuie sã-i aducem aprecierea ºi omagiul nostru

lui Emil Boºca-Mãlin – în mod deosebit pentru cã a avutcuraj în vremuri grele, de restriºte, când omul nu mai aveavoie sã vorbeascã, [când] avea voie doar sã cugete în tãcere,dar nu avea voie sã se exprime. Atunci au existat cãrturaride valoare ai acestei þãri, care ºtiau cã vor suferi –vor aveade suferit –, dar au trâmbiþat ceea ce trebuiau sã trâbiþeze.

ªi mi-am adus aminte [acum] de câteva versuri din Rugãciune, a lui Octavian Goga:

Alungã patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, ...ªi de durerea altor inimi Învaþã-mã pe mine-a plânge.

Acestea erau versurile, v-am spus cã mi le-am amintitexact acum.

Emil Boºca-Mãlin a ºtiut sã lase patimile ºi durerile salede-o parte, sã îndure oricât ºi sã plângã de durerea altorinimi, [dureri] pe care la acea vreme le aveau toþi românii.

Aprecierile noastre trebuie sã fie cãtre acest om pentrucã a luptat pentru democraþie.

Nu ºtim sau nu dorim sã realizãm cât de scumpã estedemocraþia.Dumnezeu i-a oferit omului libertate – de a cugeta, de a

alege –, dar multe regimuri din þara noastrã, din alte þãri auvenit ºi au îngrãdit aceastã libertate.

Sã ne bucurãm cã am avut oameni vrednici care auluptat pentru ca noi astãzi sã putem sã cugetãm, sã putem sãne exprimãm durerile ºi plãcerile noastre.

În ceea ce priveºte cel de-al doilea eveniment [cinstirea]regretatul[lui] profesor Lazãr Ureche eu cred cã el ar fitrebuit sã primeascã titlul de Cetãþean de onoare al comuneiMaieru – nu post portem, ci cât a fost în viaþã, dar nu ne-amgândit niciodatã cã aºa vremelnic se va duce dintre noi. Noiaºteptam sã-ºi ducã opera la desãvârºire, la sfârºit, dar se

pare cã Dumnezeu a pregãtit pentru el ceva mai bun. Nu pot sã vorbesc mai multe despre Lazãr Ureche – aº

intra în conflict de interese, pentru cã mi-a fost rudã, destulde apropiatã –, dar vreau sã vin aici cu o propunere: peviitor un obiectiv din Maieru sã poarte ºi numele domniei

sale.Închei spunând ºi rugându-i pe cei doi, pe care îisãrbãtorim astãzi – pe Emil Boºca-Mãlin ºi pe ... LazãrUreche care [de] acolo de sus, din eternitatea pe acare le-aoferit-o Dumnezeu sã vegheze asupra Maierului ºi asupraîntregii þãri.

Vã mulþumesc pentru rãbdare. A consemnat Viluþ Cãrbune]

Deja amintiri

CENTENAR EMIL BOªCA-MÃLIN-urmare din pagina 1 -



CUIBUL VISURILOR Pag. 3 Anul X VII, nr. 4 (106), decembrie 2013

Centenar

Colegul ºi prietenul dincopilãrie al lui Emil Boºca-Mãlin,Nicolae V. Ilieºiu, s-a nãscut în24 decembrie 1913 la TârguMureº, unde pãrinþii domiciliauprovizoriu, tatãl sãu, Vincenþiu,aflându-se la cursurile ºcolii de

notari (vezi articolul „A trecutStyxul un Cetãþean de Onoareal Maierului”, semnat de dl. prof.Sever Ursa d in „Cu ibu lvisurilor”, nr. 7-8, iulie-august,1998). Mãierenul VincenþiuIlieºiu s-a cãsãtorit în 1912 cuMaria-Luiza Schotte l d inNãsãud, împreunã având patrucopii, cel mai mare fiind Nicolae, în viaþã aflându-se astãzi dl.avocat Mircea V. Ilieºiu, în etatede 94 de ani, trãitor în Stutgart(German ia ) . „No ta rãºu l ”Vincenþiu (cum a rãmas înmemoria mãierenilor), prietende copilãrie cu scriitorul LiviuRebreanu, ºi-a exercitat funcþiatimp de 40 de ani în satul natal,el fiind semnatarul procesului-verbal prin care Consiliul LocalMaieru a hotãrât în 1927 sã-i acorde lui Rebreanu titlul de

Cetãþean de Onoare ºi un teren pentru a-ºi construi o casã înacest „cuib al visurilor”, cum, plastic, l-a numit, mai târziu,scriitorul.

În multe privinþe, destinul lui Niculiþã (cum îl alintauprietenii) se aseamãnã cu cel al lui Emil Boºca-Mãlin; a fãcutºcoala primarã în Maieru (1920-1924), liceul în Nãsãud (1924-1931), dupã care, timp de doi ani (1931-1932) a urmatcursurile Facultãþii de Drept din Cluj, cursuri pe care le-a întrerupt, întrucât s-a dedicat gazetãriei, lucrând la mai multepublicaþii, fiind în acelaºi timp „acreditat pe lângã Ministerul ºiIndustriilor ca redactor” (vezi articolul „De la Apilarnil la Apilarmel” de Cristina ºi Gabriel Acsan, publicat în revista „As”,iulie, 2012). Între anii 1933-1934 a lucrat la ziarul „Dacia” dinCluj, perioadã în care împreunã cu scriitorul ºi compozitorulDariu Pop (originar din Mãgura Ilvei) au înfiinþat la Satu Marecel dintâi cotidian românesc, „Graniþa”, transformat dupãaceea în „Frontul”, tot acum fiind ºi corespondent pentru nordul Ardealului la „Curentul” din Bucureºti, pentru ca între 1934-1938 sã ajungã el însuºi secretar de redacþie ºi redactoreconomic la acest cotidian naþional al lui Pamfil ªeicaru; întreaceºti ani a fost ºi secretar de redacþie la periodicul „Buna-

Vestire” ºi redactor economic la ziarul de limba francezã „Le

Moment” (director Alfred Hefter). În paralel, între anii 1933-1940, a fost redactoreconomic la ziarul „România” (directorCezar Petrescu, autorul cunoscutului roman„Întunecare”) ºi director de presã laPreºedinþia Consiliului de Miniºtri, precum ºidirector de cabinet la Frontul Renaºterii

Naþionale ºi Partidul Naþiunii (vezi acelaºiarticol al d-lui Sever Ursa).Funcþia de redactor economic la diferitepublicaþii l-a ajutat sã devinã ºi un prosperom de afaceri, proprietar de tipografii sauantreprenor, ajungând între 1940-1944administrator ºi procurist la S. A. R. „MihaiEminescu”, la editura ºi tipografia ziarelor„Gazeta Sportului” ºi „Viaþa” (director LiviuRebreanu), la S. A. R. „Eltegra”, lareprezentanþa unor firme de instalaþiitipografice, S. A. R. „Fructonil” (Giurgiu) etc; între 1945-1949 era administrator delegat laS. A. R. „Eurocent” (Bucureºti), pentru ca între 1949-1968 sã lucreze în construcþii (ºefde ºantier, proiectant) la Oradea sau la alte întreprinderi.Pentru presupusa activitate politicã ºieconomicã ilegalã desfãºuratã la atelierele

mãnãstirii Cernica este condamnat pe nedrept (fãrã sã i secearã despãgubiri pentru cineva) la 15 ani de închisoare,neputându-i-se inventa motive politice, executând pe nedrept9 ani (între 1968-1977), trecând prin diverse puºcãrii: Jilava,Tichileºti – satul leproºilor din România, Insula Mare a Brãileietc. Dupã 1989, Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din Româniai-a recunoscut calitatea de deþinut politic.

Dupã 1978, s-a dedicat activitãþii apicole, ajungândsã lucreze la C. A. P. Scorniceºti Olt în calitate de coordonatorspecialist în agriculturã, ca ºef ºi consilier al sectorului apicol.La Scorniceºti nu a locuit deloc.

Cu toate cã a lucrat în diverse domenii, pasiunea sapentru creºterea albinelor, deprinsã încã din copilãrie, n-a încetat niciodatã. În 1956 a fost numit director al unitãþii„Apicola” din cadrul Ministerului Comerþului Exterior, apoi esteales secretar general al Asociaþiei Crescãtorilor de Albine,introducând pentru prima datã în România producþialãptiºorului de matcã, dupã care a ajuns ºef-serviciu ºiconsilier al Federaþiei Internaþionale a Asociaþilor de Apicultori„Apimondia”, cu sediul în Bucureºti. Acum elaboreazã o seriede lucrãri în domeniul apiculturii. A organizat ºi a condussectorul de prelucrare ºi valorificare a noului produs apicol APILARNIL (în denumire a folosit abrevierile: APIcola, originea

în LARve de trântor ºi iniþialele numelui sãu N. ILieºiu), al cãruiautor de brevet este din iunie 1985. A fost membru în Colegiulde redacþie al revistei „Apicultura în România”, ajungândpreºedinte de onoare al acestui organ de presã. La CongresulInternaþional de Apiculturã al „Apimondiei”, þinut la Adelaide(Australia) în 1978 i s-a decernat medalia de aur ºi diploma deonoare pentru activitatea depusã în cadrul „Apimondiei”. În

1980 realizeazã, în premierã mondialã, produsul biologic activ„Apilarnil” (cel de-al 8-lea produs al stupului), pentru ca în 1985sã inventeze APITOTAL N. V. I., extract apicol integral,conþinând substanþe biologic-active, inclusiv veninul de albine,utile sãnãtãþii omului (cel de-al 9-lea produs al stupului).

Amintim ºi câteva din cãrþile sale de specialitate:„Lãptiºorul de matcã ºi utilizarea lui” (1952), „Apiterapia azi”(1976), „Manualul apicultorului” (1979), „Apilarnilul-Sãnãtate,Vigoare-Longevitate” (1981), „Apilarnilul-ghid pentruproducãtorii ºi consumatorii de Apilarnil” (1991) etc.

În anul 1985 a fost desemnat redactor-responsabil al„Almanahului stupului”.

O bunã parte din articolele sale au fost publicate înreviste de specialitate din Franþa ºi Ungaria. Despre activitateasa s-au realizat în 1984 filmele documentar-ºtiinþifice:„Apilarnilul: medicament? aliment?” în versiunile: românã,englezã, francezã, germanã ºi rusã.

A redactat ºi prezentat zeci de comunicãri ºtiinþifice ºireferate la congrese ºi simpozioane de specialitate din þarã ºistrãinãtate (Italia, Germania, Elveþia, Polonia, Bulgaria, Rusia,Israel, Ungaria, Australia etc.).

Nicolae V. Ilieºiu a fost autor ºi coautor a 34 debrevete ºi invenþii în domeniul apiculturii, înregistrate înRomânia ºi strãinãtate.

În toatã viaþa sa, caracterizatã prin neastâmpãrcreator pus în slujba semenilor, s-a simþit mândru de origineasa de mãierean. A iubit Maierul atât de mult, încât adesea sedeclara mãierean pânã ºi în unele acte oficiale. A sprijinitmuzeul local cu donaþii ºi cu sfaturi competente. Dupã cumreiese din documentele vremii, aflate la Muzeul „Cuibulvisurilor”, Nicolae V. Ilieºiu a fost un prieten devotat al luiRebreanu ºi al familiei sale.

Faptul cã locuitorii comunei i-au conferit, în 1995, titlulde Cetãþean de Onoare în semn de preþuire a întregii saleactivitãþi a constituit probabil cea mai mare bucurie din viaþa sa. Acum, la împlinirea a 100 de ani de la naºterea sa, întreagasuflare mãiereanã, împreunã cu corpul redacþional al revisteinoastre îi aduce un omagiu bine-meritat celui care a fostziaristul ºi gazetarul NICOLAE V. ILIEªIU.

Redacþia revistei „Cuibul visurilor”

NICOLAE V. ILIEªIU,), inventatorul Apilarniluluila CENTENAR, (1913-1998)

Cartea aceasta este, totodatã, ºi un omagiu adus celui care ºi-a dedicat întreaga sa viaþã ºcolii, comunitãþii, culturii româneºti”. (Aurel Podaru)

Toatã vara s-a fâþâit prin Beclean, sub umbra unei pãlãrii de paie (de bucate,cum ar fi spus fãtul Ioan Chirtoº), ca un þãran mulþumit cã a terminat de secerat, cã aavut bogatã recoltã. Avea ºi de ce. A încheiat elaborarea ediþiei critice a opereiconsãteanului sãu, prozatorul Pavel Dan. Mi-a înmânat cele trei volume, l-am felicitat,i-am mulþumit.

Recent, într-o searã, m-a sunat la telefon spunându-mi cã vrea sã-mi dea oaltã carte. Ca de obicei mi-a lãsat-o la chioºcul de ziare de pe aleea gãrii. M-a surprinsde data aceasta, eu neºtiind cã el a îngrijit o carte despre renumitul profesormãierean Sever Ursa. Nu bãnuiam cã scriitorul Aurel Podaru este preocupat de unasemenea subiect.

A adunat texte publicate de-a lungul timpului referitoare la profesorul SeverUrsa ºi a alcãtuit volumul ,,Un ziditor” (Editura ,,Eikon”, Cluj-Napoca, 2013). Le-a

ordonat tematic, pe capitole, cartea conturând portretul unui intelectual care ,,sereflectã în alþii”, care a ,,germinat în destinele persoanelor ºi ale instituþiilor în care s-ainvestit”(Mihaela Ursa). Viaþa profesorului este circumscrisã de Aurel Podarumetaforei ,,un ziditor”, Sever Ursa identificându-se cu moºtenirea rebrenianã, ,,subpecetea de argint a cuvintelor marelui Rebreanu”: ,,În Maieru am trãit cele maifrumoase ºi mai fericite zile ale vieþii mele”.

Nãscut în apropierea Maierului, în Poiana Cãtunenilor, a ,,nemuritorilor”,

profesorul Sever Ursa, parcã urmând un îndemn, peste timp, al corifeilor ,,ªcoliiardelene”, dupã studii filologice la Cluj, se reîntoarce printre ai sãi, deºi ar fi avut ºiºansa unei cariere universitare. Prof esorul Ion Breazu l-a îndemnat parcãpredestinându-l pentru o viitoare misiune: ,,Te duci la Nãsãudul tãu ºi vei ridica dintemelii casa Rebrenilor din Prislop, iar peste doi ani mai vedem noi”.

Revenind la obârºiile natale, amenajeazã Casa Memorialã ,,Liviu Rebreanu”din Prislop, inaugurarea ei având loc în 2 iunie 1957. De aici traseul sãu, am zice, ,,peurmele lui Liviu Rebreanu”, va fi continuat la Maieru, unde profesorul se va stabili ºi vaamenaja Muzeul ,,Cuibul visurilor”, va edita revista cu acelaºi nume (1966), primarevistã ºcolarã din mediul rural, publicaþie, care se va transforma într-o remarcabilãrevistã culturalã. În ianuarie 2012 ea a ajuns la numãrul 100. Revista lunarã a fostapreciatã de importante personalitãþi: Nicolae Gheran, Adrian Dinu Rachieru, IonBuzaºi, Cornel Cotuþiu, Aurel Podaru, Ion Moise, Icu Crãciun, Gavril Istrate, Victorªtir, Menuþ Maxinimian, Radu Bãieº, Liviu Pãiuº, Iacob Naroº, Mihail I. Vlad etc.

În 1973 a reînfiinþat Societatea Culturalã ,,Liviu Rebreanu”, societate care a

funcþionat între 1927 ºi 1935, completatã cu Cenaclul Societãþii Culturale ,,LiviuRebreanu”. Societatea ºi cenaclul au promovat forþe scriitoriceºti importante, Maierulfiind astãzi o ,,cetate culturalã” (Iustina Sime), concurent puternic al oraºelor din judeþul nostru.

Sub pecetea de argint a cuvintelor marelui Rebreanu


Ion Radu Z Ã GREANU

Cartea

Tuturor colaboratorilor ºi cititorilor noºtri ledorim multã sãnãtate ºi multe bucurii în anul

2014 Sã vã petreceþi sfintele sãrbãtori cu luminãîn suflete alãturi de cei dragi

Tuturor colaboratorilor ºi cititorilor noºtri ledorim multã sãnãtate ºi multe bucurii în anul

2014! Sã vã petreceþi sfintele sãrbãtori cu luminã în suflete alãturi de cei dragi!

Ne face plãcere sã vã aducem la cunoºtinþã cã, începând cu a doua jumãtate a anului 2013,

redactorii revistei "Cuibul visurilor" din Maieruau fost primiþi în Uniunea Scriitorilor

Profesioniºti din România.Redacþia



Anul acesta a constuit pentru mine ºi încã alþi 7bãrbaþi români stabiliþi in Germania ºi Spania cea de a II-a experienþã în Africa.

Acum 3 ani am fost în Kenia în tribul Masay, daranul acesta în luna octombrie am fost în Uganda în douãdintre cele mai primitive triburi, respectiv: Karamog ºi Ik.

Aceste triburi se aflã în nordul Ugandei, în

graniþa cu Sudanul ºi Kenia. Am avut harul din partea luiDumnezeu sã fie sezonul ploilor, fapt pentru care amavut apã cu ce sã ne spãlãm.

Am întâlnit oameni care nu au mâncat niciodatãpâine, ceea ce mãnâncã ei este un fel de mãmãligã deporumb alb, iar orez foarte rar. Statisticile spun cã 52%dintre ei mor la o vârstã foarte fragedã de malarie, SIDAsi tuberculozã. În unele triburi morþii sunt arºi, iar înaltele sunt duºi pe câmp unde sunt mâncaþi de animaledupã cum Vraciul le spune. Casele lor sunt de lut ºiacoperite cu paie. Nu au curent, apã, nici ºcoli unde sã înveþe. La aproximativ 150 de km era o localitate de unde semai aprovizionau ºi aceasta o fãceau pe jos. Pe tot timpul ºederii în Africa nu ai senzaþia cã eºti sãtul de apa sau deaer, de aceea sã avem mulþumirea cã ne-am nãscut în România.

A fost o experienþã deosebitã si, totodatã, mulþumesc colectivului de redacþie al revistei Cuibul Visurilorpentru oportunitatea de a publica experienþa pe care am avut-o.

Vã dorim multã sãnãtate ºi un an 2014 binecuvântat!Iosif Rauca


Cum era ºi firesc, la început a fost profesorul,patruzeci de ani la catedrã, dedicat ºcolii ºi comunitãþii,convins cã ,,pasiunea îþi dicteazã cursul vieþii”, cã ,,fãrãdragoste nu se poate întâmpla nimic”, confirmând,,tradiþia apostolatului sãtesc” (Olga Lucuþa).

Rodind în discipolii sãi, la ceas aniversar, împlinirea a 80 de ani, ºi nu numai, aceºtia îºi vorexprima recunoºtinþa prin emoþionante ºi sentimentaleaprecieri. I s-a potrivit de minune apelativul ,,domnulprofesor” ºi þãranii mãiereni i se adresau astfel, fiindcã îirecunoºteau munca la catedrã ºi implicarea lui în viaþaculturalã a comunei. Pe bunã drepate spunea, ViluþCãrbune, cã acolo în Maieru, domnul Sever Ursa este,,starostele culturii mãierene”.

Toate strãdaniile profesorului au fost apreciatesintetic de cãtre Dan C.Mihãilescu: ,,profesorul SeverUrsa, omul care s-a identificat cale de …decenii cufiinþa satului nãsãudean, cu biografia ºi posteritatea luiLiviu Rebreanu ºi cu muzeul supranumit ,,Cuibulvisurilor”. Profesorul a devenit treptat ,,paznicul operei

lui Rebreanu” (Alin Cordoº). A organizat Muzeul,,Cuibul visurilor” împreunã cu elevii, cu þãraniimãiereni, unii dintre ei cunoscându-l personal pe LiviuRebreanu. A rezultat un spaþiu de ,,înveºnicire”, verbcare caracterizeazã atât de bine strãdaniileprofesorului Sever Ursa: ,,În ansamblul sãu acestmuzeu recreeazã atmosfera rusticã în care a copilãrit ºia vieþuit marele scriitor”, concluzioneazã profesorulmãierean. Sever Ursa îþi prezintã muzeul, scrie despre,,Liviu Rebreanu în satul copilãriei”. Obiectele rãmasede la marele romancier stau ca niºte diademe alãturi deexponatele care depun mãrturie despre istoriamãierenilor, despre strãvechile, vechile, ºi mai noileocupaþii ale acestora, despre ºcoala ºi cultura localã.Din aceastã perspectivã, publicistul Ion Mititean îlconsiderã pe profesorul Sever Ursa ,,un far alcontinuitãþii”. Ce a însemnat Maieru în destinulrebrenian evidenþiazã ºi fiica romancierului Puia FloricaRebreanu: ,,Comuna Maieru are privilegiul rar de a fioferit lui Liviu Rebreanu zãcãmântul comorilor luispirituale ºi morale, din care scriitorul s-a împãrtãºit ºi atransmis apoi lumii, pentru totdeauna, icoanaadevãratã a sufletului românesc”.

Aurel Podaru a antologat în acest volum textecare evidenþiazã aceste aspecte semnalate, carerelevã personalitatea multiplã a profesorului mãierean, în persoana cãruia s-a îmbinat ordinea ºi rigoarea unuiofiþer german, dupã cum afirmã Aurel Podaru ºi,,asceza discretã” a unui cãlugãr slav, în viziuneaMihaelei Ursa. S-a implicat în activitatea ansambluluifolcloric ,,Cununa Maierului”, în regizarea obiceiului,,Cununii grâului”, ,,o revelatoare sublimare a existenþeiºi perenitãþii noastre din îndepãrtate vremi daco-romane”.

Pagini numeroase sunt alocate capitolului încare profesorul Sever Ursa este prezentat în postura de,,autor de cãrþi”. Sunt selectate cronicele cãrþilor

semnate de Sever Ursa în colaborare cu regretatul poettârgoviºtean Mihai I. Vlad: ,,Constelaþia LiviuRebreanu”(Editura ,,Macarie”, Târgoviºte,1994),,,Omagiu lui Liviu Rebreanu” (Editura ,,Macarie”,Târgoviºte, 2005), cele referitoare la reeditareavolumul ,,Poezii” de Iustin Ilieºiu (Editura NAPOCASTAR, ClujNapoca, 2007), ºi a monografiei ,,VasileRebreanu (1862-1914), învãþãtor, folclorist ºi animatorcultural”(Editura NAPOCA STAR, Cluj-Napoca, 2008).Profesorul mai deþine în manuscris o culegere de folcorlocal realizatã împreunã cu elevii mãiereni.

Profesorul universitar dr. Ion Buzaºi apreciazãadmirativ preocupãrile lui Sever Ursa: ,,Acolo înMaierul Nãsãudului, Sever Ursa, învãþatul profesor ºipublicist se învredniceºte de frumoase realizãricãrturãreºti”.

Fotocopiile diplomelor, premiilor ºi adistincþiilor, precum ºi un bogat album foto încheieacest volum omagial dedicat profesorului Sever Ursa.

Aurel Podaru meritã aprecierea noastrã pentrumunca lui, pentru altruismul gestului sãu, propunându-ne un adevãrat model de profesor, de intelectual,identificat total cu localitatea Maieru: ,,Pentru mine,când zic Maieru, zic ºi Sever Ursa” (Cornel Cotuþiu).

Ion Radu Z ÃGREANU

-urmare din pagina 3 -


Cartea

Sub pecetea de arginta cuvintelor

marelui Rebreanu

Misionar în Africa

Când eram copil, mergeam la scãldat la moara„din Arini”; într-o zi moara stãtea. Am vãzut atunci de cesta: pietrele care râºneau grãunþele erau scoase în faþamorii, iar meºterii ciopleau în piatrã ca sã fie aspre. M-am oprit curios, nu mai vãzusem aºa ceva niciodatã.Pietrele de moarã erau tari, mari, dure ºi se ciopleaugreu. Erau aproape de înãlþimea unui bãrbat zdravãn.Mai târziu, peste ani, mi-am închipuit cã asemeneapietre de moarã, multe, nespus de multe la numãr, au împiedecat pe cei care jinduiau la

bogãþiile ºi frumuseþile noastre sãle aibã.L a i n s t a l a r e a n o i i

administraþii, ungurii au gãsit înMaieru 5-6 familii de evrei, ceilalþilocuitori fiind români în jur de vreo7000. Dupã sfârºitul rãzboiului, înMaieru nu era decât un singurevreu, Hiluº, care a venit dupãt e r m i n a r e a o s t i l i t ã þ i l o r î nTransilvania ºi care s-a cãsãtorit cuo mãiereancã.

Despre familiile evreieºtipãstrez amintiri dureoase. Ne jucam cu copiii evrei, eram prieteni.Eu îmi amintesc 3 locuri în careerau case cu evrei. O familieevreiascã locuia mai jos de PodulÞiganilor, acolo unde mai târziu a

fost crâºma lu' Ciroaie. O altã casãevreiascã era peste drum de badeaMoise, tata lui Tucu, iar altã casãlocuitã de evrei se afla peste drumde Niþuca – faorul, la ieºire uliþei înstrada principalã.

Mi-aduc aminte de orelatare a lui badea Costan, omhâtru ºi extrem de inteligent, pe atunci ficior, mai târziusecretarul primãriei din Maieru, care mi-a povestit omicã discuþie cu unul din fiii lui Avrum, Iosãlã care locuiamai jos de podul þiganilor.

Badea Costan ducea într-un car tras de boiniºte fân spre casã; la începutul urcuºului, spre pod, înfaþa carului, se ivi Iosãlã adresându-se lui Costan. „ – Ba'Costan, ba' Costan, mã laºi ºofer la boi? Costan acoborât din car, a urcat copilul pe locul de lãngã el ºi i-adat nuiaua cu care îndemna boii. Au trecut podul ºi caruls-a oprit în dreptul uliþii (lângã fierãria lu' Marþian) undelocuia Costan.

Costan s-a amuzat atât de mult de modulformulãrii rugãminþii lui Iosãlã încât, peste ani, ºtiind cãuneori mã jucam cu el, mi-a împãrtãºit ºi mie întâmplarea.

Marele dezastru a venit într-o noapte; în faþa

caselor evreieºti s-a oprit câte un camion cu soldaþiunguri; au cerut cu voce asprã sã se deschidã uºile ºi auordonat tuturor celor aflaþi în casã sã se îmbrace ºi sã-ºiia fiecare câteva haine ºi hranã. Jalea era mare, o spunvecinii care, treziþi de zgomot, au asistat la eveniment ºiau povestit dimineaþa. Ce poþi sã-þi iei cu tine în grabamare ºi mai ales pentru cât timp ºi spre ce loc te vei îndrepta? Ceva mai târziu, în sat, s-a aflat cã evreiimãiereni au fost predaþi nemþilor ºi duºi la Buchenwald,

Auschwitz ºi Trebli nka . Din

pãcate, nu s-a mai întors nimeniniciodatã.

În casa de peste drum deparc, casa unde stam eu, timpuls e t ã r ã g ã n a î n r i t m u levenimentelor. Din când în când,cam o datã la câteva luni primeamscrisoare de la tata, din Rusia;atunci ne bucuram mult; ºtiam cãtata trãieºte. Eram toþi veseli,destinºi. Cu câteva zile înainte deofensiva de la Stalingrad, tata s-a întors acasã. În ouma ofensivei, la„Cotul Donului” ºi-au pierdut viaþamulþi români sau au cãzutprizonieri.

Cãt timp a stat tata cu noiatmosfera în casa bunicilor eradestinsã.

Tata a rãmas cu noicâteva sãptãmâni, apoi a fostchemat din nou în armatã ºi trimispe front, dar nu în linia întâi.

În timpul ºederii tatãluimeu acasã, mi-aduc aminte de oboacãnã fãcutã de mine care ne-aamuzat, dar, în acelaºi timp, pe

moment, ne-a ºi îngrjorat.Stãteam seara la masã cu toþii (bunicul, bunica,

mama, tata ºi eu); în timpul iernii, serile erau lungi ºimohorîte la Maieru, mai ales în lipsa tatei. Acum, cã tataera printre noi, atmosfera se înveselise. Eu zburdam.

Bunica tocmai pregãtea o coleºã, care înperspectivã se arãta gustoasã. Dumneaei adusese dincãmarã, dintr-o bãrbînþã, brânzã de oi cumpãratã de lapãcurari, unt fãcut în casã de bunicul, brânzã de vacã,lapte acru de oi ºi jântiþã. Toate bunãtãþile de care spun

tronau pe masã în aºteptarea coleºei ºi ne fãceau pe noisã „ne lase gura apã”.Bunica a terminat de mestecat coleºa ºi a

rãsturnat-o pe masã pe un fund gros, rotund de lemn.

Amintirile unui copil mãierean din timpulocupaþiei maghiare ºi rãzboiului

(continuare din C .V ., nr. 105 )

Prof. univ. dr. Sorin Login

Amintiri

Sandu Boºca (dreapta)



CUIBUL VISURILORPag. 5 Anul X VII, nr. 4 (106), decembrie 2013

Amintiri-urmare din pagina 4 -

Eu, la vederea acestei minunãþii aurii, aburinde, fascinatde frumuseþea ei, m-am ridicat cu iuþealã în picioare ºi i-am tras o palmã. A urmat tragedia; urletele mele dedurere cred cã se auzeau de la Caba. Bunicii ºi pãrinþiimei au rãmas o clipã împietriþi; un strat de mãmãligã

fierbinte a rãmas lipit pe palma mea ºi îmi pricinuiadureri atroce. Þipetele mele nu aveau sfârºit. Primacare s-a dezmeticit a fost bunica ºi repede mi-a clãtitpalma cu apã cãlduþã, apoi a dat pe palma înroºitãcu lapte de oi ºi sare. În câteva minute palma cupricina s-a umplut cu bãºici. Plânsul meu, lacrimileºi þipetele de durere nu conteneau. Toþi în jurul meunu încetau sã mã liniºtescã. Tata a propus sã-mi deaun piramidon contra durerii. Agitaþia în jurul meu eramare. Bunicul m-a dus în pat ºi mi-a adus mâncareaacolo.

Câteva zile am umblat pansat stârnindcuriozitatea tovarãºilor mei de joacã. Necazul celmare era cã nu puteam merge la scãldat. A trecut osãptãmînã ºi dupã ce au cãzut niºte pieliþe palmamea dreaptã arãta destul de bine.

În joaca noastrã de copii, în dorinþa de nezbengui în toate chipurile, fãceam pozne uneoriserioase.

Mi-aduc aminte de o întâmplare care ar fiputut avea urmãri urâte. Într-o dupã amiazã de toamnã, mã jucam

împreunã cu Onofrim Boºca, fratele lui Lazor, în drum, îndreptul „grãdinii popii”. Grãdina popii era un loc semãnatcu mãlai, întins între casa lui Vasile Hogea ºi curteadoamnei Aurelia; pe vremea aceea nu era construitãºcoala aflãtoare astãzi acolo. Terenul aparþinea parohieiMaieru, motiv pentru care, de ani buni, poate de zeci, i sespunea „grãdina popii”.

Eu ºi Onofrim stãteam în drum ºi ne întreceam laaruncat pietre în grãdina de mãlai; malaiul era mare, iarpietrele pe care le aruncam noi proveneau din grãmezilede pietre ºi pcisoc de pe marginea drumului, descãrcateacolo în vederea reparãrii drumului.

Aruncam noi de zor cu pietre în grãdina demãlai, când, deodatã, am auzit þipete disperate dedurere venind din faþa noastrã, din mãlãiºte, dinspreGrãdina Popii; în câteva clipe, pe podeþul din faþa caseilui Vasile Hogea ( tatãl lui Augustin, a Mãriucãi, a Ioaneietc), îºi fãcu precipitat apariþia badea Vasile cu faþa plinãde sânge ºi þinându-se de cap; eu ºi cu Onofrim ne-amuitat unul la celãlalt, am înþeles cã am fãcut o trãznaie ºiam zbughit-o în jos spre uliþa gãrii, unde locuia Onofrim.

Badea Vasile nu avea privadã, ca atare îºi fãceanevoile în Grãdina Popii. Era în mãlai, acesta era mare,tocmai în momentele în care noi aruncam cu pietre.Badea Vasile m-a spus bunicii mele; bunica i-a pansatrana, i-a oferit un pãhãrel de holircã ºi, în aºteptarea meaacasã, lucrurile s-au aplanat.

Scãldatul era poate satisfacþia mea supremã înverile mãierene. La scãldat ne întâlneam o trupãnumeroasã de copii, mai mari ºi mai mici; dumineca erauºi ficiori. Ne scãldam la moara „din Arini” în vojul care seforma la terminarea ºlepului roþilor morii sau la ºlepulmare pe care era dirijatã apa când moara nu mãcina.

Pe lângã copiii pe care deja îi cunoaºtem dinfaþa crâºmei lui Drimuº, la moara din Arini mai veneau:Vasile Andronesi (la maturitate profesor în Dumitra),Sandu Flãmând - agent veterinar - , Tucu lu' Moise,Valeruc a lu'Virgil ºi încã destui.

La scãldat trebuia sã ºtii sã înoþi, pentru cã înlocul în care vojul pãrãsea jlipurile apa era mare; aici, seformase o bolboanã adâncã de vreo 2 m. Se forma uncurent continuu care rotea apa. La contactul apei, carevenea cu vitezã pe jlip cu bolboana, se forma o spumãalbã, imaculatã, intens aeratã; era o senzaþie superbã sãpoþi pãtrunde în apa spumoasã ºi rapidã ºi apa sã tearunce la vale. Dar trebuia sã ºtii sã înoþi. Pe mine m-a învãþat sã înot D-l Sandu. Într-o zi m-a luat în braþe ºi m-aaruncat în voj, dar nu departe de el. Am înghiþit ceva apã,dar curentul spumos de apã m-a scos rapid la suprafaþã. Apoi domnul Sandu mi-a arãtat cum sã înot „câineºte”,adicã cu mâinile în faþã bãtând apa, iar cu picioarelemiºcâdu-le vertical; el mã susþinea orizontal pe apã cumâna lui latã ºi puternicã sub burta. Eu tremuram de fricã

ºi de frig, dar am început sã simt cã plutesc pe apã; amprins ºpilul – vorba d-lui Sandu ºi am început sã înot. Apaera atât de primitoare, încât noi, copii, ne bãlãceam cuorele. Când ieºeam, eram vineþi ºi tremuram de frig. Uniidintre copii sãreau într-un picior cu o piatrã lãtãreaþã,caldã, de la soare, pe ureche, cu capul aplecat pe parteacu piatra ca sã iasã apa rece din urechi. Dimineaþa, apa

era rece, dar pe la 2 dupã-amiaza, în zilele însorite, apaera numa' bunã de scãldat. Atunci, toþi buiam spre„Moara din Arini”. Noi, copiii, ne lãsam hainele la soarepe câte un „bcicaº” ca sã fie calde când plecãm acasã.

POVOIUL

Era o dimineaþã zi însoritã, caldã de varã. Pe„Faþa Satului” se vedeau câþiva cosaºi; se arãta o zi bunãde polog. Noi, copiii, în legea noastrã prin curte, grãdinãsau prin faþa cârciumei la D-nul Drimuº. Cãldura eramare, iar noi beam mereu apã cã ne spunea bunica cã osã „facem broaºte în burtã”. Prietenii mei de joacã auplecat pe la casele lor pentru cã se fãcuse nespus decald. Bunicul meu ºi-a terminat treburile prin grãdinã ºi,mânat ºi de cãldurã, s-a adunat prin casã.

Pe la 2, cãldura de afarã a început sã dea semnecã ceva nu este la locul sãu. A început sã batã vântul, iardeasupra Muncelului s-a aºternut un noriºor alb; la început a fost un nor mic ºi alb, dar apoi, de dupãMuncel, au apãrut nori negri de furtunã. Vântul a începutsã sufle cu putere, câinele bunicului, Hector, a începutsã latre prelung. Fãrã semne de început cerul deasupraMuncelului s-a brãzdat cu fulgere; s-au auzit ºi tunete îndepartate. Bunicul ne-a chemat pe cei din casã întârnaþul dinapoi, de unde se vedea Muncelul, sã vedemfurtuna. Dar ºederea noastrã în târnaþ nu a fost lungã,pentru cã bunica s-a dus sã închidã gãinile ºi 2 gâºte, iarbunicul sã închidã uºile grajdurilor.

Printre rafalele de vânt ºi tunete, la gardul din josal curþii se auzi vocea ,puþin pe nas, a lui badeaConstantin Hogea, tata lu' Anchidim: - „Vine vreme grea,domnule Silivan” a spus badea Constantin. – „Aºa sevede” i-a rãspuns bunicul ºi amândoi au plecat latreburile lor. Cerul s-a fãcut negru ºi deasupra Maieruluia început sã plouã; era o ploaie de parcã apa venea peun tolcer uriaº. Nu erau stropii pe care îi ºtiam eu, erauadevãrate pãraie coborâte din cer.

Deasupra Muncelului cerul era negru tot, iartrãsnetele brãzdau cerul. „– Este rupere de nor deasupraMuncelului” a spus bunicul. ªi aºa a fost. Ploaia

abundentã ºi nestãpînitã nu se oprea. Aºa a þinut totulpreþ de vreo orã."- Este povoi, este povoi”

r glasul speriat alDomniºoarei Iþa. Am fugit toþi din casã în târnaþul dinspredrum. Pe drum curgea un râu negru, mâlos, învolburatpe care pluteau butuci, crengi ºi resturi de copaci.

Dupã cum au povestit spre searã cei mari, ValeaCaselor a venit mare, nespus de mare, învolburatã ºiaducea lãtunoaie, scânduri, crengi, butuci. Crengile,trunchiurile de copac, buºtenii au oprit scurgerea VãiiCaselor spre Someº la Podul Þiganilor. Atunci apa a luat-o în jos, pe drum. Aºa a mers, mare, pe drum pânã laNiþuca ºi Plug unde spre Someº locul e mai jos ºi o partedin apã a luat-o spre Someº.

Dupã ce Valea Caselor s-a mai potolit ºi furia ei amai scãzut, se povesteºte cã pe Vale ºi pe DrumulPrincipal s-au gãsit peºti mari ºi frumoºi aduºi de apã depe Vale. Erau pãstrãvi de 3-4 kg. ºi lipeni mari. Se ºtia cã

pe Valea Caselor sunt peºti, dar nimeni din Maieru nu-ºi închipuia cã pot fi atât de mari ºi mulþi; poate uriaºiipãstrãvi ºi lipeni se ascundeau în unele hâlboane de SubMuncel sau Între Vãi; au mai fost aduºi de apa mare ºicleni mari ºi mrene, dar cleni ºi mrene erau ºi în Someº.Din pãcate, dupã povoi nu au mai rãmas peºti de luat înseamã pe Valea Caselor.

am auzit strigând taredinspre casa d-rei Iþa; Era într-adevã

Pe Valea Caselor, sub Râpa Boboºei, era o micãexploatare de mikã, un material foarte bun izolantelectric care se prezenta ca niºte foiþe subþiri,strãlucitoare ºi care pleca de la noi în Germania. Dupãpovoi ºi sursa de mika a dispãrut, pentru cã apa furioasã

a spãlat malurile. August 1944

M-am trezit târziu în dimineaþa aceea. Bunicami-a dat sã mãnînc, iar eu mi-am vãzut de treburilemele de copil. Eram pe treptele de ciment de laintrarea în târnaþul din faþã ºi meºteream ceva cu unciocan ºi niºte cuie. Bunica era în bucãtãrie; uºa spretârnaþ era larg deschisã. Deodatã, pe la orele 11, s-aivit, în târnaþ bunicul, emoþionat ºi agitat; el tocmaiasculta radio. – „ Regele a semnat armistiþiul cu aliaþii;România a rupt înþelegerea cu Germania ºi urmeazãsã lupte alãturi de aliaþi”, a spus bunicul.

Eu, împrumutând din bucuria bunicului, am început sã cânt ºi sã lovesc cu ciocanul în cimentultreptelor.

Bunicul ne-a explicat imediat cã România adevenit, prin semnarea armistiþiului, inamicul Ungarieiºi cã ficiorii mãiereni luaþi în armata maghiarã vor fi

obligaþi sã tragã în tinerii din Vechiul Regat ºi invers.Pe la patru dupã amiazã, la intrarea în casa

bunicilor, s-au prezentat 2 csendori, un soldat ungur ºiun reprezentant al Primãriei. Toþi 4 au coborât dintr-uncamion din care se auzeau voci. Au prezentat un ordinde arestare a bunicului meu ºi i-au spus bunicii sãpregãteascã merinde ºi schimburi pentru 2 zile. La întrebarea bunicii, -„Unde îl duceþi”, un csendor arãspuns: - „La Rodna”. La urcarea bunicului meu, s-avãzut cã în camion mai erau încã 4 persoane ºi anumecei 3 învãþãtori români din Maieru ºi preotul Iuliu Pop.

Imediat s-a zvonit în sat cã arestaþii mãiereni vorfi cazaþi la o ºcoalã din Rodna.

A doua zi, la rugãmintea bunicii, eu, de mânã cuTudoriþa care ducea o merindare, am luat trenul ºi ne-amoprit în Rodna. Aici, localnicii ºtiau cã sunt arestaþi înºcoala „mare” niºte „domni”, români, din ªanþ, Rodna ºiMaieru; erau, de fapt, intelectualii de frunte ai localitãþilormenþionate.

De mânã cu Tudoriþa am luat calea spre ºcoala„mare”. De la garã pânã la ºcoalã erau vreo 2 km.Clãdirea ºcolii era tocmai în centrul Rodnei, situatã pe olaturã a „Pieþei Mari”.

Am intrat în curtea ºcolii, la intrare, în curte, eraun soldat ungur care ne-a dat voie sã trecem. Am intrat înºcoalã, am mers pe un culoar lung ºi la o uºã de clasãstãteau de pazã 2 soldaþi unguri. Am spus numelebunicului meu, s-au uitat îndelung pe o listã ºi ne-auconfirmat cã este acolo. Am cerut sã-l vedem, dar au ziscã nu au voie sã permitã intrarea cuiva în clasã ºi nici sãcheme la uºã pe cineva dinãuntru. Soldaþii au acceptat, în schimb sã transmitã merindarea. Eu cu Tudoriþa amrãmas pe loc; la un moment dat s-a deschis uºa pentrucã un arestat trebuia sã meargã la privadã ºi am zãrit întinºi pe bãnci mai mulþi oameni, majoritatea în vârstã ;pe bunicul nu l-am vãzut. Am întrebat când vor fi eliberaþi

arestaþii ºi ni s-a spus cã dupã-amiazã.Tudoriþa ºi cu mine de mânã am ieºit în drum,bucuroºi cã am predat merindarea ºi cã bunicul, dupã-amiazã, va fi la noi acasã. La marginea drumului, ne-amaºezat, obosiþi, pe o piatrã. Eram mai jos de ºcoalã, cam în dreptul unei clãdiri pe care scria în ungureºte „ Administraþia Minelor Rodna”.

La un moment dat, Tudoriþa s-a ridicat iute ºi afãcut semn unui camion care venea din sus. Camionul aoprit. Era isteaþã Tudoriþa ºi frumuºicã. ªoferul, singur încabinã, ne-a întrebat în limba românã unde vrem sãmergem ºi dupã ce i-am spus cã la Maieru ne-a fãcutsemn sã urcãm.

ªoferul era un sas, cam tomnatic de lângãBistriþa, care, ca toþi saºii, vorbea româneºte; i-a spusTudoriþei cã a adus niºte marfã la prãvãlia lui Katona (prãvãlie bine cunoscutã în zonã). Ne-a povestit cã are ofatã mãritatã care are un copil Hans ºi un bãiat pe front. Ablestemat rãzboiul. Cu poveºtile sasului, am ajuns la

Maieru, iar bunica s-a bucurat nespus, chiar a plânscând a auzit cum am umblat ºi cã bunicul vine acasã. Într-adevãr pe la 8 seara, un camion militar s-a

oprit în faþa casei noastre ºi din el a coborît bunicul meu.

Prof. univ. dr. Sorin Login

Amintirile unui copil mãierean din timpul ocupaþiei maghiare ºi rãzboiului

Prof. univ. Sorin Login,pe Ineu

- va urma -



ReligieEveniment

La începutul lunii octombrie s-a desfãºurat, laBeclean, Bistriþa ºi Maieru, simpozionul „Opera lui PavelDan în liceu”, organizat de Societatea Scriitorilor dinBistriþa-Nãsãud, Centrul Judeþean pentru CulturãBistriþa-Nãsãud, Inspectoratul ªcolar Bistriþa-Nãsãud ºiBiblioteca Judeþeanã „George Coºbuc” Bistriþa-Nãsãud.

Au participat scriitori ºi profesori de limba ºi literaturaromânã de la liceele din zonã, iar invitatul de onoare afost distinsul profesor universitar ºi scriitor clujeanSERGIU PAVEL DAN, fiul marelui prozator.

Domnia sa a transmis participanþilor la simpozionuldin Beclean urmãtorul mesaj:

"Îmi face deosebitã plãcere sã-i salut pe iubitorii devalori literare, precum ºi pe cei interesaþi astãzi de scrisullui PAVEL DAN, din Beclean, o urbe care a depãºit cubrio condiþia de “loc unde nu se întâmplã nimic”. Cum af ãcut-o? Evident, ilustrându-se pe plan cultural , un tãrâmaltfel din pãcate în neîndoielnicã suferinþã în multe dinorãºelele noastre monoindustriale actuale. S-a întâmplat astfel ca Becleanul s-o ia pe aceastã cale înaintea Nãsãudului, oraºul ºcolilor urmate o vreme declasicul Coºbuc ºi alte personalitãþi marcante, ajungândchiar sã rivalizeze, uneori, cu Bistriþa, principala entitateurbanã a þinutului pânã-ntr-atât cã scriitorul Aurel Podaru(aici de faþã) cuteza sã afirme la o reuniune literarã din

2002 cã «astãzi, capitala judeþului Bistriþa-Nãsãud s-amutat la Beclean.» În acelaºi timp, la fel de adevãrat este cã ºi Becleanul

deþine o nobilã ascendenþã scriitoriceascã, ºtiut fiindfaptul, bunãoarã – aºa cum aminteºte ºi volumulrealizat, în 2008, de Niculae Gheran ºi Andrei Moldovanºi intitulat Liviu Rebreanu prin el însuºi – cã mamaautorului romanului Ion, Ludovica, s-a nãscut înBeclean, aºa cum tatãl romancierului, învãþãtorul VasileRebreanu, era originar din Chiuza, un sat din apropiere.

Cele trei volume ale temeinnicei ºi luxoasei ediþiicritice integrale PAVEL DAN, apãrutã recent la edituraclujeanã Eikon, graþie eforturilor stãruitoare ale lui AurelPodaru (nãscut ºi el în Tritenii lui Pavel Dan), cu sprijinulConsiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud în frunte cu dl EmilRadu Moldovan, încununeazã aceeaºi lãudabilã tradiþieilustratã anterior de Colocviile de largã participare criticãde la Beclean ale Clubului Saeculum, înfiinþat în 1999(vezi impresionantul volum Cartea Colocviilor apãrut tot

la Editura Eikon), iar simpozionul «Opera lui Pavel Dan în liceu» debuteazã tot la Beclean, ca o consecinþãfireascã a succesului de care s-a bucurat mai susamintita ediþie criticã.

De ce opera lui Pavel Dan în liceu? Rãspunsul nu ede gãsit în altã parte decât în valoarea operei sale delocdiminuatã, ba chiar crescândã, în pofida succesiuniideceniilor ºi a secolelor. Realitatea aceasta frapantã afost de altfel prefiguratã vizionar de fraza finalã aartticolului omagial publicat în Revista FundaþiilorReg ale din martie 1939 de str ãlucitul dramaturg,romancier ºi memorialist Mihail Sebastian. Iat-o: «Nu arfi de mirare ca Urcan Bãtrânul sã rãscumpere târziuprintr-un destin literar fericit, zguduitoarea moarte ascriitorului». ªi, într-adevãr, marele interes de care sebucurã creaþia nuvelistului astãzi, în toamna lui 2013, nureprezintã altceva decât ultima faþã a rãscumpãrãriipostume, în stare sã-i adevereascã inspirata profeþie alui Mihail Sebastian.

O confirmare de ultimã orã a faptului mi-a fost dat s-o

aud recent rostitã de academicianul ºi scriitorul MihaiCimpoi din Basarabia, cu ocazia lansãrii ediþiei criticePavel Dan la Festivalul de Carte Transilvania din Cluj,unde domnia sa a afirmat cã, în opinia sa ºi a unui colegal sãu din Chiºinãu, nuvela cea mai abil construitã ºi maibine scrisã din întreaga literaturã românã este

Înmormântarea lui Urcan Bãtrânul . Vã daþi seama? Nu Alexandru Lãpuºneanu de Negruzzi, nici Moara cunoroc de Slavici, ci aceastã realizare a ultimuluicomponent al pleiadei de mari prozatori ardeleni.

În spiritul acestei ierarhizãri venite, iatã, de pestePrut, corect ar fi, confirmând obiectul simpozionuluinostru, ca Pavel Dan sã-ºi gãseascã locul adecvat înprogramele ºi manualele ºcolare ale liceelor.

Dar chiar dacã cuvenita rectificare didacticã va mai întârzia, cum se întâmplã adesea pe la noi, demnã deapreciat ar fi apropierea de paginile acestui univers epica unui numãr cât mai mare de cititori, a tinerilor îndeosebi. De bunã seamã, Pavel Dan o meritã alãturide cei mai stimabili dintre scriitorii noºtri consacraþi”.

Despre ediþia criticã integralã a operei lui Pavel Dan,realizatã (s-a spus deja) de Aurel Podaru, având unamplu ºi documentat Studiu introductiv semnat AndreiMoldovan, a vorbit tânãrul profesor ºi critic literar VasileVidican, iar î ngrijitorul ediþiei a mãrturisit asistenþei cã

ideea realizãrii acestei impresionante lucrãri i-a fostsugeratã de Andrei Moldovan, care l-a ºi spijinit pe totparcursul acestui demers. În schimb, propunereaorganizãrii unui astfel de simpozion a venit din parteailustrului prozator, dramaturg ºi eseist D. R. Popescu,membru al Academiei Române. Domnia sa l-a sunat latelefon pe Aurel Podau ºi l-a felicitat pentru realizareapreþioasei ediþii, manifestându-ºi totdatã ºi admiraþia faþãde „unul dintre cei mai mari ºi mai moderni scriitori ailiteraturii române”.

Prezentând în continuare conþinutul celor trei volumeale ediþiei critice, Aurel Podaru menþiona faptul cã, de laapariþia acesteia (din luna iunie a. c. ºi pânã în present),au ieºit la ivealã nu mai puþin de 12 cronici ºi recenzii, înprestigioasele reviste de culturã: România literarã, ViaþaRomâneascã, Ziarul de Duminicã, Apostrof , Arca,Miºcarea literarã, Caiete Silvane, Blajul , Rãsunetulcultural , Ziarul 21, în cotidianele Fãclia de Cluj (2cronici!), Mesagerul de BN ºi Rãsunetul, purtând

semnãturile lui Rãzvan Voncu, Nicolae Prelipceanu,Radu Constantinescu, Amalia Lumei, Mircea Popa,Viorel Mureºan, Ion Buzaºi, Vasile Vidican, Mircea IoanCasimcea, Michaela Bocu, Victor ªtir, MenuþMaximinian.

De adãugat aici cã Aurel Podaru a mai publicat, înaintea acestei ediþii, volumele Amintiri despre PavelDan, în 2003, ºi Pavel Dan ºi Blajul , în 2007 (încolaborare cu Sergiu Pavel Dan ºi Ion Buzaºi), precum ºiculegerea de folclor din comuna Tritenii de Jos,realizatã, în 1932, de scriitor, manuscrisul acesteiaaºteptând 75 de ani la Arhiva de Folklor a AcademieiRomâne, Filiala Cluj, ca sã fie tipãrit, în 2007 (anulcentenar al naºterii prozatorului) sub titlul Literaturã popularã.Caiete, cu o prefaþã de Andrei Moldovan.

Întâlnirea a fost moderatã de prof. Monica Halászi ºicritical literar Andrei Moldovan, iar printre participanþii lasimposionul de la Becxlean s-au aflat, alãturi de ceipomeniþi deja, scriitorul Olimpiu Nuºfelean, directorul

revistei Miºcarea literarã, profesoarele Nelia Nicula,

Emese Câmpean, Maria Tofana, Carmen Deneº, de laColegiul Naþional Petru Rareº din localitate, jurnalistulValentin Falub, membru al SSBN, Vasile Ardeleanu ºi alþiiubitori ai oper ei lui Pavel Dan.

Referitor la predarea operei lui Pavel Dan în liceu,trebuie menþionat cã vorbitorii au fost de accord cã

programele ºcolare permit acest lucru, lasând iniþiativaprofesorilor de a alege, opera scriitorului despre carevorbim putând ilustra temele prevãzute pentru clasa aIX-a, structurile de la clasa a X-a sau caracterizarea uneiepoci la clasa a XI-a (Andrei Moldovan), dar ºi cu ideeacã acest deziderat poate fi înfãptuit ºi în cadrul unoractivitãþi opþionale (Monica Halászi).

Vineri, 4 octombrie, ora 10, la casa de Culturã aSindicatelor, a avut loc(într-un cadru mai restrâns, eadevãrat) o nouã întâlnire pe aceeaºi temã, moderatorfiind scriitorul Olimpiu Nuºfelean, care a propus câtevacriterii ce ar putea sta la baza raportului dintre opera luiPavel Dan ºi ºcoalã: valoarea prozatorului datã de artascrisului sãu ºi universul reflectat, iniþiativa profesorilor,posibilitatea introducerii operei lui Pavel Dan în ariacurricularã, receptivitatea elevilor etc. Dupã intervenþiaprof. univ. dr. Sergiu Pavel Dan, care a reluat o parte dinideile expuse la Beclean, au mai opinat scriitorii AndreiMoldovan, Virgil Raþiu, Menuþ Maximinian, directorul

cotidianului “Rãsunetul” ºi alþii.Concluzia a fost una fãrã echivoc: opera lui PavelDan poate fi predatã în liceu, dar acest lucru se aflã lamâna fiecãrui profesor. Totul depinde de voinþa ºiabilitatea lui de a integra opera lui Pavel Dan înprogramele ºcolare. Ca dovadã cã Andrei Moldovanface acest lucru de câþiva ani, cu rezultate foarte bune.

Ultima etapã a simpozionului a avut loc în aceeaºi zi,ora 15, la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, înprezenþa unui numeros public format în principal dinprofesori de limba ºi literatura românã de la Liceul„Solomon Haliþã” Sângeorz-Bãi (prof. Varvara Mititean ºiprof. Lenuþa Bocoº), ªcoala Gimnazialã „Iustin Ilieºiu” Anieº, (prof. Corina Pop, director, ºi prof. Titus Cãrbune)ºi Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Maieru (profesorii:Nicu Cârdan, director adjunct, Elena Ursa, SabinaSângeorzan, Adriana Dumitru, Marina Dumitru, AntonBârta, Sandu Al. Raþiu, Alexandru Barna, secretar),avându-l ca moderator pe scriitorul Icu Crãciun. Despre

tema simpozionului au opinat: criticul Andrei Moldovan,profesorul ºi scriitorul Sever Ursa, preºedintele deonoare al Societãþii Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud,prozatorul ºi poetul Virgil Raþiu, prozatorul ºi poetulOlimpiu Nuºfelean, criticul Iacob Naroº (care lucreazã înprezent la un studiu legat de tema morþii la Rebreanu ºiPavel Dan).

Scriitorul Aurel Podaru a prezentat câteva reperebiobibliografice ale lui Pavel Dan, apoi conþinutul celortrei volume ºi avatarurile alcãtuirii ediþiei la care a lucratpeste patru ani. Iar în final a fost avansatã ideea predãrii în liceu, la capitolul „Proza ardeleanã”, ºi a operei luiPavel Dan, alãturi de Ioan Slavici, Liviu Rebreanu ºi Ion Agârbiceanu; opinie împãrtãºitã de toþi cei prezenþi ladezbateri ºi s-a cãzut de acord asupra redactãrii uneiscrisori adresate tuturor profesorilor de limba ºi literaturaromânã ºi difuzatã prin revistele de culturã ºi internet, învederea introducerii în manualele ºcolare a opereiacestui mare prozator, trecut la cele veºnice la vârsta de

30 de ani neîmpliniþi.Aurel PODARU ºi Icu CRÃCIUN


Venerabilul ºi neobositul nonagenar, Teodor Tanco, prieten al întregii vãisomeºene, mai ales, al staþiunii Sîngeorz Bãi, al Vãii Vinului ºi al Maierului, undese simte varã de varã, de cel puþin o jumãtate de secol, ca acasã, ne surprindeacum, în plinã varã, cu un nou volum intitulat: Basarabia, numele tãu e Maria!Cartea a apãrut în condiþii grafice excelente la Editura Napoca Nova, director deediturã: Voichiþa Vereº, Cluj-Napoca, 2013, ediþia a IV-a adãugitã ºi cu o prefaþãde academicianul Alexandru Zub. Alte date interesante: lector de carte – HannaBota, Indice de nume de persoane ºi localitãþi împreunã, 20 de pagini, douãfotoimagini de pe copertã: prima, cu Cetatea Hotinului ºi, de pe coperta a doua,Cetatea Soroca, în faþa cãreia, autorul, extaziat în faþa Nistrului, salutã o posibilã

refacere a unitãþii noastre naþionale. Punctul forte al cãrþii este fãrã îndoialã, prefaþa academicianului AlexandruZub care vorbeºte în termeni elogioºi despre scriitorul Teodor Tanco, lãudândVirtus Romana Rediviva, ca proiect cultural de restituire istorico-culturalã, în celeºapte volume cu caracter monografic apreciate la vremea respectivã ºi dereputatul istoric, ªtefan Pascu. Alexandru Zub spune despre Teodor Tanco cã în

aceste volume, el este adeptul „unui localism creator” iar cele trei secþiuni alevolumelor sunt inspirat alese, e vorba de Memoria istoriei, Memoria prezentului ºiMemoria viitorului.

În volumul de faþã, apare o altã extensie geopoliticã creatã de autor ºianume: Salve Moldova Rediviva care aduce în actualitate tema refacerii unitãþiinaþionale pentru care Teodor Tanco este trup ºi suflet. Basarabia e personificatãde o fetiþã, MARIA, întâlnitã la graniþã

Cartea este judicios structuratã în ºapte pãrþi, partea întâi (1991) cuprindeopt capitole dintre care se detaºeazã cel de-al doilea, intitulat, Basarabia, numeletãu e Maria! (p. 16), ce dã ºi titlul volumului. Autorul, în aºteptarea trecerii graniþeipeste Prut, vede podul nu de flori, ci de fiori. El rememoreazã o altã trecere cu

probleme, în urmã cu 30 de ani, când, cu trenul fiind, a zãrit pe geam, deºi nu aveavoie sã-l deschidã, o fetiþã pe nume Maria, cu care înfiripã un scurt dialog înromâneºte. Aceastã personificare a Basarabiei în inocenta fetiþã de vreo opt anisugereazã virtutea regenerãrii prin suferinþã.

TEODOR TANCO, Basarabia, numele tãu e Maria!

Iacob Naroº


Cartea



CUIBUL VISURILOR Pag. 7 Anul X VII, nr. 4 (106), decembrie 2013CUIBUL VISURILOR

Teodor Tanco, ardeleanul venit cu cãrþi ca sãdoteze biblioteci româneºti din Chiºinãu, noteazãurmãtoarele: „Se construiesc poduri de flori ºi poduride bucurii peste ape. Sã întindem poduri de cãrþi peste pustiuri de culturã, de limbã româneascãstricatã, peste goluri imense de carte în grafiastrãmoºeascã!” (p. 7). Referitor la acest capitol intitulatPoduri de cãrþi, academicianul Alexandru Zub, înprefaþã, vine cu o completare a rolului cãrþii care sunãastfel: „Pentru a rodi, cum stã în vocaþia ei, carteatrebuie sã circule, sã fie cititã, asimilatã, prefãcutã însursã paideicã” (Prefaþã,p. 7).

Partea a doua (1992) are doar ºase capitole, seremarcã douã: Poduri de inimi româneºti peste Prut ºiBasarabia încotro? Este amintit Victor Crãciun care, încartea sa Pierdem Basarabia?, editatã de LigaCulturalã a Românilor de Pretutindeni, FundaþiaHercules, 1992, Bucureºti, remarcã importanþapodului de cãrþi ce a dus la înfiinþarea biblioteciiTransilvania din Chiºinãu. Tot aici se subliniazã

necesitatea existenþei ºi a altor poduri nu numai deflori, ci ºi cele de conºtiinþã, de verb. Dupã cumobservã ºi Alexandru Zub, peste tot în carte, esteprezentã „nostalgia unitãþii pierdute.” În acest sens,autorul Tanco se întreabã retoric: „dacã le-am aduce,le-am lãsa noi un strop de mângâiere, o vagã speranþã într-o altfel de lume, a noastrã, de acasã?” Partea a treia (1993) prezintã un alt drum alscriitorului peste Prut, de data asta, cu o carte proprie,Sociologul Eugeniu Sperantia. Nu se putea trece fãrãa fi descrisã soarta lui Ilie Ilaºcu ºi a celor patrutovarãºi ai sãi ( vezi capitolul II, p. 189, intitulat Î n directdin Chiºinãu: Greva foamei dedicat lui Ilie Ilaºcu ºicelor patru întemniþaþi la Tiraspol. A patra parte (1994) descrie un nou drum alautorului în Basarabia pentru a participa laSimpozionul „Transilvania – Basarabia. Repereculturale”. Partea a cincea (1995) ne înfãþiºeazã cãlãtoriaautorului din nou pe aceleaºi locuri cu cãrþi de peste 25de milioane de lei dar ºi pentru a participa la „Zileleculturale ale bibliotecii Transilvania din Chiºinãu.” În partea a ºasea asistãm la un nou periplu, ocaziecu care Teodor Tanco participã la aniversareabibliotecii Transilvania, al doilea simpozion, dar ºi la„Zilele Blaga la Chiºinãu cât ºi la „Limba noastrã cearomânã (31 august, cândva ºi „Ziua naþionalã aBasarabiei.

Ultima parte, a ºaptea (2012), constituie un adaosfaþã de celelalte ediþii (de la pag. 235 pânã la 314), ease dedicã membrilor, Cercurilor ºi Despãrþãmintelor Astra din Basarabia ºi Bucovina ºi este un reportajsentimental. De aceastã datã, scriitorul Tancocãlãtoreºte cu Astra prin nordul Bucovinei ºiBasarabiei, în octombrie 2012. Crezul autorului lafinalul atâtor treceri peste Prut este nostalgic exprimat în urmãtoarele rânduri:

„Nu ºtiu cum sã mã adun din aceste risipiri,destrãmãri ºi rãtãciri imaginare în istorie ºiviitorologie, sã devin pentru toþi temei ºi pentru acestmoment ºi punct de hotar unde mã aflu. Nu ºtiu cum sãpun capãt excursului reportericesc, cumva sã aibã unmesaj, inclusiv pentru mine.”

Aceastã istorie se terminã pentru scriitor la Iaºi,o d a t ã c u p a r t i c i p a r e a l a s i m p o z i o n u lDespãrþãmântului Astra, condus de entuziasta AretaMoº. Întrebat fiind cum s-a nãscut aceastã ultimãparte, Teodor Tanco ne rãspunde cã ea, cartea, ca ºipartea a ºaptea, s-a constituit pe parcurs, „din istorie,peregrinaj ºi acþiune culturalã.” Toate aceste cãlãtorii,pe parcursul a douã decenii, i-au dat prilej scriitoruluiTanco sã cunoascã oameni ºi instituþii, idei ºi fapte,gânduri ºi sentimente, toate determinate ºi deevenimentele acestei perioade, însoþite de speranþe,dar ºi de mari dezamãgiri. Cu toate acestea, carteascrisã cu sensibilitate, cu detalii expresive ºi inflexiunipoetice, ne convinge încã o datã cã autorul e legatindisolubil de oamenii ºi locurile descrise ºi crede cutãrie în reîntregirea acestei pãrþi de þarã româneascãcu România – mamã.

Iacob Naroº

Cartea

TEODOR TANCO,

Basarabia, numele tãu e Maria!


Toamna vine plinã cu melancolie! De fiecaredatã.

În autobuzul, totdeauna plin, care de aproape

douã zeci de ani calcã, uneori sictirit, alteori nervos,drumul ce leagã Bistriþa de Parva ºi retur, de patru ori pezi, cu oprire de cel puþin trei minute în fiecare staþie ºi deaproape o orã la Nãsãud (deºi aici nu ar trebui sãstaþioneze mai mult de cincisprezece minute), lumea,majoritatea în picioare, privea pierdutã în direcþii fixe ºinecontrolate. O mulþime amorfã, îngreunatã de gânduriºi nevoi cotidiene, ºi-a uitat parcã vorba în misterul deneînþeles al nopþii în curs de încheiere. Doar Leonida O.,un inginer silvic abia trecut de patruzeci de ani, cu o jachetã peste mâna stângã ºi cu geanta lui mare dinpiele de bovinã în cea dreaptã, ticsitã cu acte de punere în valoare, recepþii tehnice de teren ºi amenajamente,pãrea ceva mai jovial ºi bine dispus. Motivul îlreprezenta faptul cã în faþa sa îl avea pe Octavian L.,inginerul geolog de la IPEG, cu care se întâlnise în urmãcu mai bine de o lunã de zile pe litoral, la Eforie Sud, înincinta hotelului Cosmos, unde avusese cazare ºi el.Dupã figurile triste ale celorlalþi tovarãºi, prin contrast,

Leonida O. dãdea semnale cã e singurul cãlãtor cu chefde conversaþie. De aceea a ºi spart tãcerea, forþând undialog, aparent lipsit de noimã. El a fost cel care a fãcutremarca legatã de toamnã.

- ªi cu frig, a replicat scurt, dupã o pauzã destulde lungã, cel care se afla în faþa sa. Octavian L. s-a opritbrusc, atras, cu priviri cu tot, de lumina palidã lãsatã deun felinar aflat în mâna unui ceapist, care traversamolcom ºi somnoros câmpul din dreapta drumului dupãdirecþia de mers a autobuzului.

De la Bistriþa, punctul iniþial al traseului,autovehiculul plecase în urmã cu mai bine de o jumãtatede orã, iar afarã încã nu se luminase de ziuã. Inginerulgeolog, care stãtea sprijinit doar în piciorul stâng, a forþato schimbare de poziþie. Ca sã-ºi pãstreze echilibrul, acãutat cu mâna stângã o porþiune liberã din bara de sus,apoi cu piciorul drept, miºcându-l din stânga spredreapta printre picioarele încruciºate ale vecinilor, un locliber pe podea. A durat vreo trei minute pânã sã-ºi

termine manevra, dar a fost de prisos pentru cãautobuzul („cursa” în limbaj uzual) tocmai oprise înprima staþie, situatã în localitatea Dumitra. Astfel cã afost nevoit sã revenã cu membrele inferioare la poziþiainiþialã, sperând, totodatã, cã presiunea din interior vadeveni mai slabã dupã plecarea autobuzului din staþie.Din nefericire pentru el, niciunul dintre cãlãtori nu acoborât. Aºa cã, în loc sã se mai elibereze, alte 10 – 15persoane (pãreau sã fie navetiºti ºi ambulanþi în egalãmãsurã), înghesuite într-un mãnunchi conic, se chinuiausã se strecoare în autobuzul strâmb ºi cu uºa din faþãdeschisã larg.

- Vã rog faceþi loc, sã intre ºi oamenii de afarã!Vocea ºoferului a strãbãtut cu autoritate toatã

incinta autovehiculului, dar nimeni nu pãrea s-o audã.- Haideþi, mãi oameni, cã doar nu sunteþi animale,

ce Dumnezeu! Nu mã faceþi sã vin eu sã vã aºez, cã jumãtate din cursã o eliberez, cât ai zice peºte!

Zicând acestea, i-a apucat cu braþele pe primiitrei din faþa lui, împingându-i cu toatã puterea înapoi.Cum era de aºteptat, sub presiunea puternicã aºoferului cu faþa unsuroasã, în loc ca mulþimea sã sedeplaseze, s-a reuºit doar o miºcare în plan oblic,propagatã strâmb pânã la geamul din spatele maºinii. Încâteva secunde, totul a revenit la poziþia iniþialã,asemeni unui resort scãpat de sub presiune. Era de lasine înþeles cã nu aveai unde sã mai pui un ac, darãmiteo persoanã.

Vocile celor de afarã se intensificau în invective,dar nimeni nu le lua în seamã. Cei din interior asistau cala un teatru de comedie la ce se întâmpla în exterior, darnu mulþi aveau ºansa sã ºi vadã spectacolul din faþa uºii. Au urmat alte ameninþãri din partea ºoferului disperat,apoi rugãminþi, urmate, la rândul lor, de înjurãturi ºi împinsãturi, pânã când ºi ultimii cãlãtori au reuºit cumvasã se agaþe de uºa autobuzului, rãmasã deschisã, ºi sãse propteascã cu un picior de scara acestuia. Ca o ironie

a soartei, undeva, deasupra capetelor celor „spânzuraþi”pe treptele „cursei”, se putea citi, cu majuscule,urmãtoarele: „CONSTRUCÞIA AUTOVEHICULULUINU PERMITE PORNIREA ACESTUIA CU UªILEDESCHISE”. Pe nimeni însã nu interesa acest amãnunt.Era doar un motiv pentru autoritãþi de a da vina pe cinevasau, mai corect spus, de a se spãla pe mâini în cazul în

care se întâmpla sã aibe loc câte un accident ori uneveniment nefericit.

Neavând ce altceva sã mai facã, ºoferul a

introdus maneta direct în treapta a treia de vitezã ºi alãsat, de data aceasta cu calm, pedala ambreiajuluimotorului sã revinã la poziþia iniþialã. Agregatul a pornitcu greu, scârþâind din toate încheieturile, balansându-seprofund în timp ce trecea peste gropile din asfalt, deparcã ar fi vrut sã se rãstoarne.

- De mã prinde miliþia mã bagã direct la puºcãrie,s-a plâns ºoferul, cu voce tare, întorcându-ºi capul spredreapta, în unghi de patruzeci ºi cinci de grade, fãrã sãse adreseze cuiva anume. Neluând în seamã lipsa dereacþie a celor din jur, ºi-a vãzut, în continuare, dedrumul ºi de problemele lui.

În tot acest timp, Leonida O. a cãutat sã ducãmai departe dialogul început cu amicul sãu, dialog pecare au trebuit sã-l întrerupã din cauza staþionãrii ºi avacarmului intensificat pe timpul cât maºina a fost opritã.Cel puþin aºa credea el, cã ãla era motivul pentru care s-au oprit din conversaþie. De fapt, curiozitatea de a-ivedea pe cei din afarã chinuindu-se sã-ºi facã loc în

autobuzul arhiplin ºi neliniºtea cã unii nu vor rezista înghesuielii, i-au fãcut pe cei doi sã tacã.Discuþiile care au urmat, dupã o altã întroducere

de rutinã, au fost legate, în principal, de vacanþa estivalã. Amintirile erau destul de proaspete, fiecare derulându-ºi-le în minte plutind, parcã, pe valurile când nervose ºifioroase, când calme ºi adormite, ale unei mãri îmbãtrânite într-un leagãn devenit incomod princivilizaþie.

- Ai cam pus ochii pe blonda de la masa vecinã,Octaviane! Abia acum realizez de ce tu ajungeai întotdeauna primul în restaurant ºi plecai de fiecare datãultimul. Hooþuuule! În timp ce îi spunea acestea, Leonidarâdea cu gura pânã la urechi, ca ºi când s-ar fi aflat înrestaurantul – cantinã al hotelului Cosmos, din staþiuneaEforie Sud, nu într-un autobuz supraaglomerat, în drumspre Parva.

- E, lasã, cã n-a fost chiar aºa.- Lasã, lasã, da de mândra cui îi pasã? Se vedea

din avion cã-þi sclipeau ochii dupã ea. Am vãzut tot, deºi,simþit cum sunt, m-am fãcut cã nu vãd nimic. Dar, ia zi, n-ai avut probleme cu nevastã-ta?

- Cu nevastã-mea nu, cã am pus-o la punct de labun început. De când m-am însurat, vreau sã zic. Darera cât pe ce sã dau de belea cu soþul ei. Sau... a fãcut opauzã scurtã ca sã ia o gurã mare de aer, dupã care acontinuat: sau de amant, naiba ºtie ce i-o fi fost. Abiadupã ce a rostit ultimul cuvânt ºi-a golit plãmânii de tot deaerul inspirat dintr-o atmosferã din ce în ce mai viciatã ºimai greu de suportat.

- Zãu, mã? ªi cum te-ai descurcat?- Simplu, i-am reparat ceasul.- Mai du-te, mã, în pana mea, tu la toþi le repari

ceasurile când ajungi la ananghie? Leonida ºi-a amintitcã acelaºi rãspuns îl mai auzise de câteva ori, când erau împreunã, la mare.

- Pãi dacã la asta mã pricep cel mai bine... S-a

apropiat cu gura de urechea lui dreaptã, ca sã nu-l audãvreun curios „infiltrat” printre cãlãtori, apoi a continuat cuvocea scãzutã: ºtii ºi tu cã toþi comuniºtii, de snobi cesunt, s-au obiºnuit sã poarte ceas la mânã. Ele se maidefecteazã, iar eu le vin în ajutor în momentul cel maipotrivit. Mai greu este sã le învãþ pe tovarãºele lor deviaþã sã le defecteze. Restul vine de la sine.

- Da' la cine ai mai reparat ceasuri, tovar ãºe, cãtot te lauzi ca un þopârlan?

Abia atunci cei doi ºi-au dat seama cã vecinuldin dreapta lui Leonida O., un tânãr, navetist dupãaparenþe, care pãrea uns cu toate alifiile, stãtea proþãpitfoarte aproape de ei, cu privirea nestatornicã, mutându-ºi-o când în ochii unuia, când în ai celuilalt, fãrã sã fienevoit sã-ºi întoarcã ºi capul odatã cu ea. El era cel carepusese întrebarea de mai devreme.

- Vezi-þi, mucosule, de treaba ta, pânã nu mãenervez. Vocea lui Octavian l-a lovit pe mai tânãrul sãuinterlocutor, care s-a bãgat în discuþia lor ca musca-n

lapte, drept în lobul urechii stângi, solemnã ºiporuncitoare.- Da ce-i rãu cã te-am întrebat cui i-ai reparat

Dupã servici de Grigore Avram


Prozã scurtã



ReligieProzã scurtã


ceasul? Am auzit ºi eu, ce era sã fac, sã-mi bag vatã-nurechi sau sã mã fac cã nu aud nimic ce vorbiþi? No,spune-mi odatã, cum vrei sã te cred dacã nu-mi spui?

- Lui Florin Piersic, lui Nicuºor Ceauºescu ºi luitac' tu, mã nenorocitule, înainte ca mã-ta sã te facã petine. Acu ai înþeles?

Ultimele cuvinte au fost spuse cu voce rãstitã,aºa cã vecinii mai apropiaþi au început sã-ºi întoarcãcapetele cãtre grupul alcãtuit acum din trei persoane.Dar pentru cã discuþia s-a oprit brusc, ºi pentru cã nimeninu a înþeles mai nimic din ceea ce s-a spus acolo, fiecarecãlãtor ºi-a vãzut în continuare de ale lui.

Autobuzul, îmbâcsit de mirosuri colorate,horcãia trudit pe drumul ºerpuind cãtre Nãsãud. Datoritãgreutãþii excesive ºi a vechimii remarcabile, nu mergeacu mai mult de 30 – 40 km/orã. Fiind antrenat în discuþiacu Octavian ºi în incidentul cu vecinul curios, Leonida nuºi-a dat seama când au trecut prin localitãþile Cepari ºiLiviu Rebreanu. Din cauzã cã autobuzul era arhiplin,ºoferul ºi-a vãzut de drum, fãrã sã opreascã în staþiile dincele douã sate, pe care tocmai le-au traversat, lãsând înurma lui mulþimi de oameni cu mâinile ridicate, care-l înjurau ºi-l ameninþau nervoºi.

Atent la toate detaliile care-i marcau viaþa, ºi-adat seama cã ceea ce face în acele momente nu face

bine, cã risca o plângere la Comitetul Judeþean dePartid, la Primul Secretar ºi cã putea sã fie dat afarã ºimutat la o altã întreprindere, unde sã-i fie mult mai rãu.Dar ce era sã facã? Mai sunt ºi alte curse pe ruta asta, nuera doar a lui singura. Deºi ºtia bine cã toate sunt la fel de încãrcate, se mulþumea sã creadã cã, fiind printre primiicare trece pe rutã, el nu era vinovat. În plus, ºi alþitovarãºi de-ai lui fãceau fix la fel, iar în caz de vreosesizare, avea de unde sã-i mituiascã pe cei mai maridecât el, ca sã fie bine pentru toatã lumea. Avea de unde,pentru cã aºa era practica, învãþatã de la cei mai învârstã, sã nu se dea bilete decât în cuantum de 30 – 40%din valoarea realã, restul sã rãmânã la emitent. Nu eraun obicei doar de el inventat. ªi-apoi...

Pentru o clipã s-a oprit din visare, ca sãdepãºeascã o cãruþã trasã de douã mârþoage murdare ºichinuite, la ieºirea din satul Prislop, azi Liviu Rebreanu, într-o porþiune cu curbe repetate. Dupã ce s-a vãzutscãpat din manevra bruscã pe care a trebuit s-o execute,a revenit la meditaþia de dinainte. Nu realiza cum ar fiputut sã plece de la serviciul lui, pe care-l fãcea deoptsprezece ani împliniþi, practic de când a primit acestautobuz, fãrã sã aibe niciun eveniment mãcar? ªi pentruaceasta îl apreciau ºefii lui, nu doar pentru atenþiileperiodice pe care li le fãceau.

La intrarea în Nãsãud, dupã ce a trecut de loculnumit Întradame, înainte s-o apuce pe podul caretraverseazã apa Someºului Mare, autobuzul s-a opritbrusc, ca din senin. Cei de pe scarã, care au venit aºatocmai de le Dumitra, s-au dat repede jos, sã se maidezmorþeascã puþin. La rândul lor, ºi alþii, din partea dinfaþã a autobuzului, au fãcut la fel. În momentul acela s-adezlãnþuit un vacarm infernal, cã nu se mai puteau înþelege om cu persoanã. Leonida O. ºi tovarãºul lui seaflau pe la jumãtatea „cursei”, locul cel mai detestat,

pentru cã de acolo se ajungea cel mai greu afarã. Caurmare, nu au reuºit sã profite de ocazie ca sã coboare ºisã ia o gurã din aerul proaspãt ºi rece de afarã. E dreptcã îmbulzeala a devenit acum mai lejerã, în sensul cã ceidoi tovarãºi de drum au reuºit sã-ºi dezmorþeascãpicioarele, dar poluarea fonicã din jurul lor s-a

transformat într-una de nesuportat.- Deschide, mã, ºi uºa din spate, cã murim aici, a

strigat cineva din coada autobuzului, fãrã a putea fiidentificat de cei care stãteau în partea din faþã care, cala comandã, ºi-au îndreptat capetele înspre direcþiaunde se afla tipul respectiv.

- Dacã nu e una, e alta, se aude o altã voce, la felde sictiritã ca cea anterioarã, izvorâtã din imediatavecinãtate a celor doi ingineri. De fiecare datã trebuie sãse întâmple ceva, a mai spus persoana nemulþumitã,proptitã solid în partea medianã a autovehiculului.

Cum era de aºteptat, nici primului, nici celui de-al doilea, în afara unor priviri aruncate intempestiv,nimeni nu le-a acordat nici cea mai micã atenþie. Adicãnimeni nu s-a sinchisit, câtuºi de puþin, sã le rãspundã învreun fel. Obiºnuiþi cu astfel de întâmplãri, cel puþinnavetiºtii, nu erau defel curioºi sã ºtie ce se petrece cândun autobuz opreºte între staþii pentru mai mult timp. În împrejurãri similare, lumea nu doreºte decât sã ajungã

mai repede la destinaþie, ca sã scape de povaracãlãtoriei. Restul evenimentelor trec, de obicei,neobservate pe lângã pasageri. Cu alte cuvinte,obiºnuinþa devine a doua naturã a omului („cine a spus-o”? se chinuie sã-ºi aminteascã Leonida, fãrã sãreuºeascã, aºa cã s-a lãsat pãgubaº), cãlãtorii navetiºticâºtigând imunitate la orice eveniment produs dedefecþiunile maºinilor de transport în comun, oricât deserioase ar fi fost aceastea.

Vecinul cu remarca de mai devreme ºi-a ridicatmâna stângã pânã la nivelul ochilor, îndoitã la 90 degrade, cu palma desfãcutã larg ºi îndreptatã cãtreOctavian, foarte aproape de nasul acestuia. Gestul afost fãcut fãrã grabã ºi cu ostentaþie. Vãdit deranjat dedegetele care aproape cã l-au atins, Octavian nu a pututsã nu observe faptul cã personajul respectiv era unmuncitor privilegiat de sistem, cu origine de þãran prost.Era îmbrãcat într-o salopetã din doc albastru, nouã-nouþã, iar pe umãrul drept purta o geantã maro, dinvinilin, cu baiere lungi pânã aproape de genunchi. Curiosdin fire, mai ales când era vorba de instrumente demãsurare a timpului, ºi-a mutat repede privirea de pefaþa ºi de pe îmbrãcãmintea vecinului înspre mânaacestuia, în locul în care ieºea în evidenþã un ceas plat,cu ecranul în nuanþe de gri, legat cu o curea din pieleautenticã, dar roasã intens pe ambele margini. Dupãcum a sesizat Octavian, era un orologiu marca Pobeda,una la modã pentru lumea de rând a acelor vremuri.

Cu toate cã hainele omului erau noi, de submanºetã se strecura un miros de grajd proaspãt rânit, îmbâcsit cu aroma puturoasã impregnatã în piele,provenitã de la tutunul din þigãrile Mãrãºeºti, probabilsingurele pe care acesta ºi le permitea. Pentru cã þãranultravestit în muncitor a rãmas secunde în ºir cu mânaridicatã, Octavian ºi-a dat capul pe spate ºi a strâmbat

necooperant din nas, vãdit deranjat de mirosul carevenea din abundenþã dinspre vecinul cu pricina. Acesta îisesizeazã gestul ºi nu se abþine sã nu comenteze scurt, în timp ce ºi-a lãsat mâna sã coboare pe lângã corp:

- Ce nu-þi convine, tovarãºe? Ce te uiþi aºa lamine, de parcã þi-aº fi trecut cu oile prin holdã?

- Era cât pe ce sã mã loveºti cu mâna, mãi dragãdomnule (ultimele cuvinte le-a spus extrem de apãsat),se justificã, minþind, Octavian.

Leonida, care fusese atent la tot ce se întâmplase, se uita fix în tavanul autobuzului, încercândsã se abþinã de la un râs, care stãtea gata-gata sã semanifeste în hohote. Având ambele mâini ocupate, îivenea greu sã-ºi acopere gura, ca sã nu i se vadã gestul.

- Dacã tot n-ai reuºit sã mã atingi, ºi nici sã mãenervezi, spune-mi mãcar pe ce vreme suntem, acontinuat, cu o mimicã serioasã, Octavian.

- Un fârtai la opt, îi rãspunde sec omul cusalopeta, convins fiind cã cel de lângã el nu avea deunde sã ºtie cã era, de fapt, opt fãrã un sfert. ªi micadisputã s-a oprit aici, pentru cã toþi cãlãtorii din autobuz,dar mai ales cei din partea din faþã, ºi-au îndreptat bruscprivirile cãtre pasagerii de jos, care acum se înghesuiausã urce, ºi înspre ºoferul care tocmai intra ºi el pe uºa depe partea cu volanul.

- Gata, s-a rezolvat, se aude vocea triumfãtoare aconducãtorului auto, aruncatã peste capetele tuturorcãlãtorilor, ca sã ajungã pânã la cel mai din spatepasager. Apoi, la fel de umflat în pene, de parcã el ar fidescoperit secretul fuziunii nucleare, s-a uitat la cei delângã el, care se înghesuiau sã ajungã la locurile lor demai devreme ºi a continut fãrã niciun rost, doar ca sã seafle în treabã: toatã lumea sã urce în „cursã”, cã nu avemtimp de stat.

Nimeni, însã, nu l-a luat în seamã. Era uºor deobservat acest lucru, pentru cã nimeni nu dãdea semnesã se grãbeascã. Parcã mai conta cu ceva, pentrucineva, cinci minute în plus sau în minus!

Când rablamentul pe roþi s-a pus din nou înmiºcare, vocile cãlãtorilor s-au domolit brusc, fiecarepersoanã fiind preocupatã sã-ºi deruleze prin mintegrijile zilei de curând începute. Cu toate cã aveau o întârziere de mai bine de o jumãtate de orã, niciun

pasager nu ar fi dat de înþeles sã-ºi facã probleme pentruaceastã realitate. Se pare cã cel mai important lucru eracã mãgãoaia, prin grija ºoferului iscusit, a reuºit s-o ia dinloc ºi cã, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge cu toþiila destinaþiile dorite.

„Cursa” trecuse de curând de intersecþia, fãrãprioritate, unde se face joncþiunea cu drumul dindreapta, care urcã pe Valea Someºului Mare. Înainte însã de a începe urcuºul lin cãtre Rebriºoara, ºoferulautobuzului a fost nevoit sã vireze la stânga, ºi sã o ia pedrumul ce duce înspre autogarã. Aflatã chiar învecinãtatea gãrii, zona era, pe tot parcursul zilei, pânãseara la ora zece, când pleca ultimul autobuz din staþie,aproape arhiplinã. De la ora douãzeci ºi douã ºi pânã laora cinci dimineaþa, clãdirea autogãrii se închidea, astfel încât niciun rãtãcit nu mai puteai vedea în acel loc.Rãmânea deschisã doar clãdirea gãrii, pentru

Deºi au trecut deja, doi ani de la apariþie, puþini s-au încumetat sã scrie despre acest „roman al familieiRebreanu”, dupã cum autorul însuºi îl caracterizeazã.E destul sã amintesc cã Maieru apare în acest roman,vol. I, de peste 10 ori (vezi pag. 52-60, 79, 80, 81, 81,86, 112, 220, 279, 364), motiv pentru care m-amapropiat cu atenþie ºi interes de aceastã carte, sper caobservaþiile ºi notele de lecturã sã fie la fel de utile ºipentru alþi cititori.

Teodor Tanco, într-o notã la cartea Despre LiviuRebreanu Omul ºi Scriitorul, ediþia a II-a recititã,

Editura Napoca Star, 2012, semnaleazã masivalucrare a lui Ilderim Rebreanu, în patru volume ºi 2400de pagini, precizând cã autorul este fiul lui TiberiuRebreanu, fratele mai mic al lui Liviu, motivat ca martorºi autor al fenomenului rebrenean, aºadar, Ilderim econtinuator în genã familialã ºi un bun documentaristdeoarece deþine o arhivã de familie impresionantã.

Andrei Moldovan în revista Vatra, nr. 3-4, 2012, p.115, printr-un substanþial º i documentat articol intitulat,Un roman despre Liviu Rebreanu? , subliniazã cãromanul lui Ilderim nu poate fi un reper pentru criticaliterarã, pentru cã are ficþiune, neavând trimiteribibliografice. Totuºi, aceastã anecdoticã de familie esteconsideratã utilã în crearea unui climat familial careajutã la o mai bunã înþelegere ºi cunoaºtere aevenimentelor prin care trec membrii familieiRebreanu. Criticul apreciazã structura cãrþii ca fiindoriginalã, interesantã chiar. Autorul demiurg cheamã pe

rând personajele ºi le reaminteºte ce au fãcut, cum augândit. Arhitectura romanescã este catalogatã caoriginalã deoarece îmbinã în egalã mãsurã documentulcu fabulaþia prin creativitatea autorului. Pornind de la cele douã repere cunoscute, sãvedem mai de aproape cum se prezintã lucrurile.Volumul I se deschide cu o prefaþã semnatã de Ilderim

Rebreanu, în care acesta îºi mãrturiseºte dorinþa de ascrie un roman „tip saga” al familiei Rebreanu, din careel este ultimul vlãstar, încã de prin anii 1981-1983.Elanul acestuia i-a fost temperat de cãtre Tiberiu, tatãlsãu, ca atare, planul autorului a fost amânat. Dupãcâþiva ani, la îndemnul lui Nicu Filip de la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor, Ilderim revine la adunarea demateriale bibliografice din familie, mai ales, dupãmoartea tatãlui sãu, Tiberiu, în 1986. De-abia prin1990, autorul revine la temã, ºi, la Aiud, în cadrul uneisesiuni de comunicãri, când prezintã amãnunte picante

despre Fanny ºi Puia este oprit. Prin volumul din 2000,intitulat Minciuna ºi impostura, Editura Gramar, elspune lucrurilor pe nume, dar fãrã mare ecou. Prin1992, într-o discuþie cu Niculae Gheran, Ilderim îºiexprimã dorinþa de a scrie romanul familiei, Gheran n-

Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitãrii, vol. 1,De la ALFA la OMEGA, Editura Zip, Bucureºti, 2011 – cronicã de întâmpinare (1)



Iacob Naroº

Dupã servici de Grigore Avram

- va urma -

Rebreniana




ReligieRebreaniana

are nimic împotrivã. Proiectul literar bazat pemultitudinea materialelor acumulate din familie începesã se înfiripeze de-abia prin anii 2001-2002. Ilderim þi-a conceput cartea ca o naraþiune, cu

capitole distincte, evocatoare, scrise la persoana adoua, în care autorul reaminteºte personajelor fiorulvieþii lor cu toate cele întâmplate. Aºadar, avem în faþãun documentar ce se întinde pe o perioadã de 70 deani, împestriþat cu amintiri ºi anecdoticã de familie,corespondenþã, documente originale, volumebiografice ºi autobiografice, jurnale ºi extrase din presavremii respective. Autorul nu uitã sã menþioneze ºivolumele din seria de Opere, ediþia criticã îngrijitã deNiculae Gheran. Capitolele cheie ale romanului suntreprezentate de membrii familiei Rebreanu, plus ceilalþiintraþi în ea prin cãsãtorii sau naºteri. Ele poartã, deregulã, diminutivul personajelor care, prin imaginaþiaautorului, este readus la viaþã, într-un anumit intervalde timp. Înafara acestora existã ºi capitole originale,intitulate Oglinda lumii – o selecþie de titluri din presavremii de atunci care reconstituie principalele

evenimente, de aceea, s-a pãstrat grafia timpurilor. Înprimul capitol numerotat astfel, gãsim printre multealtele, urmãtoarele notaþii: Reuniune românã degimnasticã ºi cântãri de la Nãsãud; Prigonirea limbiiromâne în comitatul Bistriþa-Nãsãud; Balul steagului laNãsãud; Cor de plugari la Nãsãud.

Oglinda Lumii (II) menþioneazã Conferinþe literarela Nãsãud ; Oglinda lumii (III) se preocupã deevenimente europene premergãtoare Primului RãzboiMondial. Oglinda lumii (IV) consemneazã O adunare de învãþãtori î n Rodna Veche; Oglinda lumii (V) –menþioneazã pe George Coºbuc ca autor al versurilorpentru Imnul Studenþimii Române.Oglinda lumii (VI) – cuprinde date despre o Searãliterarã la Nãsãud, Apele minerale Hebe, Petrecere cudans la Maieru ºi Grevã la gimnaziul din Nãsãud.

Capitolele intitulate Pseudoportrete cuprind

scurte portrete ale unor personalitãþi înafara familieiRebreanu, care sunt completate cu date din Jurnalelelui Liviu Rebreanu. Cele douã capitole s-au bazat peconsultarea arhivelor de la Biblioteca AcademieiRomâne din Bucureºti, timp de peste ºase luni. Iatãcare sunt personalitãþile evocate în primul volum,numerotate de la unu la paisprezece: George Coºbuc,Iuliu Marþian – unul dintre fondatorii muzeuluinãsãudean, pasionat de istorie ºi arheologie, maior înrezervã ºi publicist la Arhiva someºanã; AristizzaRomanescu, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu,Mihail Sorbul (Mihail Smolski), Nicolae Iorga – cel cares-a împotrivit intrãrii lui Liviu Rebreanu în AcademiaRomânã deoarece acesta fusese întemniþat s-aVãcãreºti ºi Gyula ºi pentru cã rãmãsese în Bucureºti în timpul primului Rãzboi Mondial; Zaharia Bârsan,Emil Gârleanu, Eugen Lovinescu, care, în Memorii,1932, îi face lui Liviu Rebreanu, tânãr, un portret

interesant:Un tânãr înalt, subþire ca un plop, de un blond fad,în culoarea vântului, dupã cum spunea un glumeþ, cugene albe, famelic ºi sfios ca un seminarist, fãrã personalitate ºi iradiere. Scria nuvele de un realism plat, cu subiecte echivoce…cu un scris somnolent ºi persoana sa fãrã accent ºi preocupãri pur utilitare.Încolo, neutralitate de atitudine izvorâtã dintr-o durãexistenþã de privaþiuni, din care nu cunosc, decât ce ne-a povestit singur în Calvarul ; relaþiuni, de altfel, sigure,calme, afectuoase, fãrã primejdie de inegalitãþi ºi deasperitãþi, tip secund, destinat unei confidenþeunilaterale, fãrã obligaþia reciprocitãþii, de oreceptivitate neutrã ºi complezentã, de care au abuzatmulþi. ( op. cit. p. 420). Ultimele trei pseudoportrete se dedicã lui:Corneliu Moldovanu, Mihail Sadoveanu ºi OctavianGoga.

Personajele din roman sunt reale, doar Emil ºiLiviu, pânã la perioada când demisioneazã din armatã,suferã modificãri în funcþie de imaginaþia lui Ilderim. Dela primele pagini, autorul îºi dezvãluie poziþia reticentãºi nota negativã asupra celor douã femei, Fanny ºi Puiaacuzate ca fiind cheltuitoare, fãcându-l pe Liviu sã se îndepãrteze de familia lui din Ardeal. Lucrul efectiv la

aceastã carte a fost de vreo trei ani, plus alþi ani decorectãri ºi stilizare, deci, pânã în toamna anului 2008.Partea de rezistenþã a romanului pe care mizeazã ºiautorul pare a fi anecdotica de familie mai puþin

cunoscutã care dã un anumit farmec naraþiunii ºicontribuie la o cunoaºtere mai bunã a celor din familiaRebreanu. Nici specialiºtilor în rebrenologie de mareclasã nu le-ar fi trecut prin cap, pe alocuri, prin câte autrebuit sã treacã cei din familia Rebreanu, de la cei mariºi importanþi ºi pânã la cei mici rãmaºi în jurul mameiLudovica.

Primul capitol se intituleazã Vasile, el dã amãnuntedespre tatãl familiei, Vasile Rebreanu, un portret alacestuia ne ajutã sã ni-l închipuim aºa cum a fost: Nu prea înalt ºi cu o constituþie fiz icã mai degrabã firavã,cu ochii verzi, pãrul ºaten închis ºi mustaþa abiamijitã…îmbrãcat într-un surtuc de culoare neagrã ºi o pereche de pantaloni de postav gri deschis. Haina îiajungea pânã la genunchi. Pe cap o pãlãrie neagrã cuboruri tari, înguste ºi rãsfrânte în sus, iar în picioareghete negre. Sunt trecute în revistã date despre Vasile

Rebreanu, unele mai puþin cunoscute: un curs de notarila Fãgãraº, participarea acestuia la o reprezentaþie deteatru la Beclean, ocazie cu care cunoaºte pe viitoareasoþie, Ludovica Diugan. O altã reluare a capitolului cu acelaºi titlu, Vasile(2), continuã cu întâmplãrile prin care trece VasileRebreanu, odatã cu mutarea lui de la Chiuza la Târliºuaºi de aici la Târgu Lãpuº, apoi la Maieru ca director alªcolii Comunale, ºtiind cã va trebui sã predea într-oºcoalã de stat, cu limba maghiarã. Satul Maieru estedescris astfel: Era o comunã frumoasã în þinutulgrãniceresc al Nãsãudului, neaoº românesc. Aflãm încontinuare, date despre gazdele la care a stat familiaRebreanu: castelul grofoaiei Ileana, aripa lateralãdreapta, în anexa în care locuise intendentul curþii, apoila familia Ureche din Anieº pentru câteva luni. A treialocuinþã e la „Colectãrul” din Maieru, adicã familia Ilieº. Al patrulea nãscut în familia Rebreanu, la Maieru, este

Livia, apoi Emil, urmeazã Maria Ludovica ºi Floarea.Cei nãscuþi înainte sunt: Liviu, la Târliºua, Iulius Sabin,la Târgu Lãpuº ºi Petru. Mai puþin cunoscute pentrucititori sunt urmãtoarele evenimente: cearta lui Vasilecu grofoaia Ileana, apoi cu familia Ilieº, fuga de laTârliºua la Târgu Lãpuº ºi, de aici, la Maieru precum ºicâteva dintre preocupãrile dascãlului Vasile Rebreanula Maieru: plantarea de pomi, instalarea unor stupi,dentist pentru sãteni sau sfãtuitor juridic. O continuare la capitolul închinat lui VasileRebreanu, Vasile (3) descrie mutarea familieiRebreanu de la Maieru la Nãsãud, Liviu ajunge laºcoala Civilã de Bãieþi, cursuri în limba maghiarã dinBistriþa. Deoarece Vasile alcãtuise plângeri pentruþãrani, el a fost suspendat doi ani din învãþãmânt, acestepisod a fost reluat de Liviu în romanul Ion.

În Vasile (4), asistãm la alte direcþii ale activitãþiidascãlului Vasile Rebreanu: el scrie ºi publicã

Armeanul neguþãtor º i fiul sãu Gherghel. Revenit laPrislop, Vasile face politicã pentru Ion Ciocanangajându-se sã ducã la vot pe evreii din Tradam, dinaceastã cauzã va fi acuzat ca renegat de ceilalþi românidin Nãsãud ºi Prislop. Vasile (5) – continuã firul întâmplãrilor prin caretrece capul familiei Rebreanu, el demisioneazã din învãþãmânt în 1908 ºi trece la cancelaria unui avocatdin Nãsãud, ocazie cu care se ºi mutã aici.

Capitolul al doilea se intituleazã Ludovica, elcuprinde aspecte din tinereþea acesteia, pasiuneapentru teatru, cãsãtoria ºi, cel mai importanteveniment, naºterea cu greu, la 27 noiembrie, oreledouã dimineaþa, a lui Liviu. Botezul are loc la 13ianuarie 1886, numele dat e Vasiliu Liviu Rebreanu.

În capitolul Ludovica (2) se aratã cã, la Maieru,Ludovica a pierdut trei copii: Petru, Flora ºi Armella, îngropaþi în cimitirul Copãcel. Ludovica (3) – apare bolnavã, ea va fi îngrijitã deEmil.

Capitolul al treilea se intituleazã Liviu, el începeprin a arãta pasiunea acestuia pentru teatru, încã de lacinci ani, când era luat de cãtre pãrinþi la repetiþiilepieselor dintr-o salã de clasã de la Maieru. Suntreamintite repere fundamentale din copilãria lui Liviu

ca: Someºul ºi scãldatul, Clubul intelighenþei de la Armanul, primul învãþãtor al lui Liviu, Alexandru Jarda,amintiri despre Boºcanul, trecerea plutelor pe Someº,serile dinaintea sãrbãtorilor de iarnã în casa

pãrinteascã, atmosfera intimã a cãminului în jurulmamei etc. Alt capitol, Liviu (2 ) prezintã despãrþirea lui Liviude satul Maieru pentru a pleca la Nãsãud, aºezareaacestuia în gazdã, acomodarea cu ceilalþi dar ºi Liviu înprima vacanþã de iarnã, la Maieru, apoi cea de varã,pasiunea lui pentru citit ºi mutarea la Bistriþa, dupã doiani la Nãsãud.

Alt episod, Liviu (3) continuã cu cele întâmplate cuLiviu la Bistriþa, el stã în gazdã la Arsentie Bachiº depeste Podul Budacului, este coleg cu Alexa Candale,se întâlneºte cu fata coºarului etc.

Liviu (4) – Liviu ajunge la Sopron, în NV-estulUngariei, apoi trece la Academia Militarã RegalãMaghiarã „Ludovica” din Budapesta.

Liviu (5) – prezintã personalitatea lui Liviu de la Academie, el fiind poreclit „Napoleon”, pânã la urmã,Liviu ajunge ofiþer la Gyula dar regretã cã n-a rãmas în

Budapesta. Liviu (6) – La Gyula, Liviu se comportã exemplar,apoi se schimbã când ajunge sã gestioneze baniiregimentului de la popotã, pierde la cãrþi, revine laPrislop, citeºte ºi scrie româneºte, merge la serate laNãsãud, ocupã funcþii mãrunte la Nimigea, Vãrarea ºiMãgura Ilvei ca strângãtor de impozite. Liviu (7) – Liviu scrie primele schiþe: Ofilire, Ofemeie ºi doi bãrbaþi, Rãfuiala, Talerii.De la Sibiu, undeparticipase la serbãrile Astrei, Liviu ajunge înBucureºti.

Liviu (8) – La Bucureºti, Liviu se întâlneºte cuGavriluþiu care-l sprijinã, urmeazã întâlnirea cu MihailDragomirescu, episodul cu închisoarea, eliberarea ºirevenirea în capitalã.

În continuare, se prezintã viaþa lui Liviu laBucureºti, încercãrile lui de a avea o slujbã. El se mutãla Craiova, ca secretar literar la teatrul condus de Emil

Gârleanu, aici o va cunoaºte pe Fanny cu care varãmâne.Fanny – Sunt date amãnunte despre primii ani ai

acesteia ca artistã ºi împrejurãrile prin care Liviuajunge sã rãmânã cu Puia de la Craiova la Bucureºti.

Emil – este descris ca un copil neastâmpãrat caretrece prin tot felul de peripeþii: agãþatul de plutele de peSomeº, bãtãi repetate la ºcoalã, apoi ajunge la ºcoalamaghiarã din Bistriþa de unde este eliminat. Emil (2) – se continuã cu alte peripeþii ale lui Emil:zdrobirea unui deget la maºina de stors miere, cu Liviude faþã. Dorinþa lui de a merge la ºcoalã este stopatã delipsa banilor, el încearcã sã facã rost de bani trecând dela Zimbor la Mãgura Ilvei, iar la Prislop, apoi ca elevparticular la ªimleul Silvaniei.

Miþi – capitolul cuprinde momente din copilãriaacesteia. Iulius – asistãm la cãsãtoria acestuia cu Maria

Rognean din Beclean. Tiberiu – Ludovica naºte pe Tiberiu, acest Omega din familie, la 45 de ani, cu mare greutate. Structural, volumul I aratã astfel: Romanul familieise întinde pe 316 pagini, pe când celelalte pagini alecãrþii în numãr de 146 se împart între capitoleleintitulate Pseudoportrete – 85 de pagini ºi pentru celeintitulate Oglinda lumii sunt alocate 61 de pagini. Ceiºapte membri ai familiei Rebreanu prezenþi în acestprim volum au urmãtoarea pondere: Liviu cu cele maimulte pagini – 185, în 9 capitole; Vasile cu 60 de pagini în 5 capitole; Emil – cu 39 de pagini în doar douãcapitole; Ludovica – cu 14 pagini în 3 capitole. Miþi ºiIulius au câte patru pagini în câte un singur capitolfiecare ºi Tiberiu, ultimul, are o singurã paginã. Fannycare este dinafara familiei are un singur capitol de optpagini. Cu alte cuvinte, primul volum, prin numãrul depagini alocat este închinat lui Liviu care este Alfa familiei, Omega - adicã Tiberiu fiind semnalat pe osingurã filã de la sfârºitul volumului. De aici ºi titlulprimului volum, De la Alfa la Omega, ceea ce ar însemna istoria familiei Rebreanu de la primul nãscutLiviu, numit ºi ALFA ºi pânã la cel din urmã, Tiberiu,poreclit OMEGA.

Iacob Naroº


Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitãrii, vol. 1,De la ALFA la OMEGA, Editura Zip, Bucureºti, 2011 – cronicã de întâmpinare (1)



ReligieCartea


Dupã rãzmeriþa din decembrie '89, o bunãparte din cãrturarii români au încercat sã înnoadeperioada interbelicã (ºi nu numai) a culturii române,

prea puþin cunoscutã cititorilor obiºnuiþi, cu prezentulnostru tumultuos ºi nerãbdãtor. Cercetãtorii noºtri ausimþit nevoia de a prezenta viaþa ºi opera unorpersonalitãþi aproape uitate, fãcându-ºi din asta crezulvieþii lor. Printre ei se numãrã, cu siguranþã, ºiprofesorul universitar doctor Ion Buzaºi. Dacã veþi aveacuriozitatea sã rãsfoiþi revistele Tribuna, Steaua, Vatra,Familia, România literarã, Tomis, Viaþa româneascã,Discobolul , Poesis, Miºcarea literarã, Adevãrul literar ºi artistic etc., îi veþi gãsi semnãtura cu articole foartedocumentate, echilibrate ºi de înaltã þinutã. Din respectºi preþuire pentru înaintaºii noºtri a scris ºi a publicat:Povestitori ardeleni (1974), Andrei Mureºanu (1986),Eminescu ºi Blajul (1994), Ioan Alexandru ºi Blajul (2001), Amintiri despre Pavel Dan (în colaborare,2003), Ion Agârbiceanu (2004), Timotei Cipariu (2005),Pavel Dan (2007) ºi încã multe altele.

Anu l acest a (2013 ), har nicul profeso runiversitar Ion Buzaºi a tipãrit la editura Eikon din Cluj-Napoca Povestirile lui Ion Pop Reteganul, cãrora le-aalcãtuit o prefaþã pertinentã, o cronologie meticuloasãºi a adus la zi reperele critice.

Folcloristul, publicistul, pedagogul ºi scriitorulIon Pop Reteganul a trãit între anii 1853-1905, aºadarcontemporan cu Ioan Slavici (1848-1925), Eminescu(1850-1889) ºi George Coºbuc (1866-1918).Povestirile sale au avut un rol predominant moralist,etic (nu s-a sfiit sã tragã el însuºi concluzii la finalpovestirilor, de exemplu la „Tudorica” îºi atenþioneazãcititorii: „Vedeþi ce face fala? Apãi bunã-i fala goalã?Bunã în foc s-o arzã de falã!” sau „Vedeþi ce face munca îndelungatã cu ajutorul lui Dumnezeu? Luaþi pildã de laBãltosul!” din povestirea cu acelaºi titlu), ºi mai puþinestetic, pentru cã a dorit sã fie un luminãtor al neamuluiromânesc, obidit ºi þinut în întuneric secole de-a rândulde mai marii vremurilor; nu întâmplãtor, poveºtile ºipovestirile sale erau citite de marea masã a românilor

pentru cã erau scrise la nivelul de înþelegere amediocritãþii acestora.De fapt, cum era organizat satul din

Transilvania deceniilor 8-9 din secolul al XIX-lea aºacum l-a vãzut ºi trãit Ion Pop Reteganul? Cu excepþiasatelor grãnicereºti, unde þãranul nu a cunoscut robiasau iobãgia, în celelalte trebuia sã-ºi facã datoria înprimul rând faþã de groful de care aparþinea, ºi mai apoisã-ºi lucreze cele douã-trei table de pãmânt ale sale,fapt pentru care cei mai mulþi erau plugari ºi crescãtoride vite, „cã românul, dacã n-are vite, îi ca mort; fãrã viteel nu poate munci, nu-ºi poate lucra ogoarele ºi nu-ºipoate þinea copiii” (p. 283), „cu vitele scoþi sãrãcia dincasã” (p. 288). Dacã aveau trãsurã (car sau cãruþã) cuboi sau cai mai urcau o treaptã socialã; în rândul„bogotanilor” intrai dacã aveai ºase boi la plug.Sãteanul de rând era pedestru, doar cei înstãriþi sedeplasau la târguri cãlãri ori cu trãsura, ºi trebuia sã

aibã mãcar „un purceluº de tãiat pe la Crãciun ºi ovãcuþã cu lapte”. Deseori, venitul se realiza ºi din„poame, mere ºi cearã care pe atunci se plãtea foartebine” („Popa Toma”, p. 126). Deºi majoritatea eraucalici neumblaþi prin lume, cum erau cei din Bogata, depe moºia grofului Hutyfalvi, românii erau buni, harnici,cumpãtaþi, blânzi ºi ascultau sfaturile preoþilor vrednici,care erau ºi cãrturarii povãþuitori ai nevoiaºilor învãþându-i în ce sã investeascã, cum sã iasã din„penele cele rele”, sã planteze „pomniºori”, sã altoiascãsau sã-ºi vãruiascã pereþii caselor fãcute din bârne ºiacoperite cu paie, doar fruntea satului le acoperea cuþigle aduse de la oraº, iar curþile le erau înconjurate cugarduri de nuiele, streºinite cu spini ºi paie ori cupalanturi de scânduri; feþele bisericeºti ºtiau „ce secade ºi ce nu se cade”, acordau mare importanþã ºcolii,vorba unui personaj, nea Alec („Nea Alec” – povestire„scrisã în 1894 în Monor în postul Crãciunului”): „Vai rãue sã fie omul prost, fãrã învãþãturã”. Din cauza asta,

meseriile cele mai cãutate erau cele de: faur, rotar,morar, cojocar, curelar sau ciobotar, iar cine ar fi avutprãvãlie om s-ar fi fãcut.

Evident cã existã ºi naivi care cred în„descântatul de noroc, de scaibã ºi de soare” sau cã sevor îmbogãþi peste noapte dezgropând mult visata

comoarã, cum este cazul pârlitului de Chifor Cârlan ºi alsoþiei sale, Irina, eroi „lesne crezãtori”, pãcãliþi deCristea „cel belit de pe dracu” ºi de descântãtoarea

Acsina în alianþã cu pãscãlãul dintr-un sat vecin, dinpovestirea „Blândocul”. Satele sunt populate ºi cu altepersonaje pitoreºti, de genul Susanei (din „Susana ceanebunã”), care ajunge sã trãiascã din cerºit sau mamaei, descântãtoarea Sânziana, care datoritãmeºteºugurilor sale era foarte cãutatã, drept pentrucare „nu i se ciunta fãina, lemnele ºi de dulcele” dincasã; fireºte cã, pe lângã farmece bune, aceasta ºtia „ºifarmece de cele rele, care schimonosesc pe om, îi traggura la ureche, ori îl poartã nebun pe cele dealuri” (p.138).

Unii sãteni sunt zgârciþi (Onu din „Susana ceanebunã”), alþii sunt cu dare de mânã, dar toþi rãmân robiai pãmântului ºi se spetesc muncind din zori ºi pânã-nnoapte la coasã, sapã sau secerã; doar duminica ºi-nalte sãrbãtori creºtine de peste sãptãmânã participã curegularitate la liturghii, unde, din când în când, sevestesc noile cupluri care vor pãºi la taina sfinteicãsãtorii, dacã nu vor interveni „ºolomonãriþele” sãstrice logodnele lor; acolo unde vor interveni pãrinþii înprivinþa cãsãtoriei fiicelor sau fiilor se lasã cu nenorociriºi necazuri de-a dreptul tragice ca-n romanele luiRebreanu. Din cauza sãrãciei tinerii preferã sã meargãla oaste (acasã nu prea aveau la ce trage), unde ºtiu cãle este asiguratã cazarea, masa, îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea, chiar dacã serviciul militar dura între treiºi doisprezece ani. Unul dintre personaje, PetreaIovului, dupã ce aflã cã fata care îi fusese sortitã denevastã s-a mãritat, trece Carpaþii ºi se înroleazã înarmata românã pentru a participa la Rãzboiul pentruIndependenþã de la 1877 ºi rãmâne definitiv acoloajungând om de vazã.

Muierile, care nu erau dãscãliþe ori preotese – în afarã de faptul cã erau bune de prãsilã ºi-ºi îngrijeauodraslele – cerneau fãina ºi fãceau de mâncare, lucraula cânepã ºi lânã, coseau, þeseau pânzeturi, pânzãturiºi pãnurã, aveau grijã de galiþe, dar ajutau ºi la muncile

câmpului. Unele erau rele de gurã ºi îndãrãtnice, nuºtiau decât sã huleascã ºi sã învinovãþeascã, „cãaltcum fac cobe ca gãinile de sete”(!) (ca Ana lui Georgea Pascului, care „nu poate trãi fãrã o leacã de gâlceavã”din povestirea „Minte de muiere, ºi pace”, deoarece cugura ºi nãravul sãu ºi-a bãgat soþul sub glii), altele suntchibzuite ºi isteþe, câte unele erau zdravene ºi rumene,iar altele ofilite ºi slãbãnoage, dar cucernice. Nicibãrbaþii nu sunt mai prejos; Pavel al diacului îi vindezestrea nevestei ºi-o bea în câþiva ani la fãgãdãu, iarMitru Pascului din povestirea cu acelaºi titlu este undungos ºi jumãtate; nimic din ceea ce fãcea soþia sa nuera bun, în consecinþã, aceasta era alduitã zilnic, destãtea biata muiere desculþã ºi dezbrãcatã pe lângã„pãreþi”, cãci, dupã el „muierea are ºapte piei, beleºte-iºase ºi tot îi mai rãmâne una, cea de drac” (p. 231). Darºi el va fi pus la punct de cea de-a doua muiere, Anghelina, care va ajunge sã bea cot la cot cu dânsul

pânã se fac praf amândoi, vânzându-i pãmânturilepânã rãmân „cu douã gãini ºi o mâþã”.De la Cain ºi Abel încoace, ºi în tagma preoþilor

au existat ºi vor exista invidii ºi intrigi, - de obicei preoþii în vârstã doresc sã lase urmaº în parohiile lor pe unuldintre fii - pentru cã nu întâmplãtor popa Toma estemutat „disciplinar” din Bogata în Mesteacãn, unul dincele mai prãpãdite sate, iar preotesele se tem ca soþiisã nu cadã în ispitã cu vreo servitoare care ar avea pevinã-ncoa', vorba cumetrelor (vezi „Salvina- Novelã dinvremurile lui Horia”).

Bineînþeles cã ºi aceºti oameni se distreazã ºi joacã la horã, beau ºi se îmbatã, cum este cazulminerilor buciumani din Apuseni, bãieºi vestiþi, care îºipetreceau cea mai mare parte din viaþã sub pãmânt „lalumina ºterþului ºi a lumânãrii de seu” ºi care, de Ispas,fac „focuri zdravene, frig miei întregi, fac balmoº (…),frig pui, duc vin ºi lãutari ºi petrec acolo pânã-n searã încea mai mare voie bunã” (p. 82).

În concluzie, pentru a fi în ton cu finalurileReteganului, zic ºi eu: iubite cetitorule, ceteºte ºiaceste povestiri ºi mari foloase vei trage dupã ele!

Icu Crãciun

Anonim ºi pseudonim sunt douã noþiuni care au însoþit istoria ºi cultura în lungul lor drum, în toate etapelelor, pânã în zilele noastre. Sunt revelatoare disputele în

jurul unor opere sau articole privind paternitatea lor, fie cãau apãrut fãrã autor, sub pseudonim, sau cu autor, „de împrumut”, cum este cazul piesei de teatru „Steaua fãrãnume”, de M.Sebastian, la apariþia ei în spectacol, în anul1943.

Lupta naþionalã, politicã, (cenzura) ºi disputapolemicã au dus la înflorirea, ºi la noi, a procedeului, numitde Bariþiu,: „nenumit” ºi ” fals numit”(anonim ºi pseudonim).Tot el prevedea cã odatã cenzura dispãrutã, în vreme delibertate, ar trebui pãrãsit. Dar moda ºi nevoia de „altãpersoanã”, a dedublãrii, se dovedeºte atotbiruitoare.

Foarte puþine sunt pseudonimele cu „naº”,preponderente rãmân cele ale autorior ce intrã la public (înliteraturã în special) sub alt nume, autopropus. Celebresunt cazurile unor: T.Arghezi (Ion Theodorescu),G.Galaction (Gr.Pisculescu), G.Bacovia (GheorgheD.Vasiliu), Tristan Tzara (Samy Rosenstock), Perpessicius(Dimitrie D.Panaitescu) º.a.

Întâiul mare naº literar, ºtiut de toþi, este IosifVulcan, redactor, proprietar ºi editor al revistei „Familia”, ceapãrea, la început, la Pesta (1865-1880), care-i faceintrarea în literaturã lui Eminescu, sub acest nume (1866).

ªi George Coºbuc este naº literar pentrupolivalentul: actor, poet, prozator, dramaturg, gazetar ºiprofesor universitar, Sandu Teleajen. Acest fapt îlconsemneazã (doar?) o carte de amintiri: „Amintiridespre...” a scriitorului I.Peltz (1). Nici I.Peltz, deºi îlnumeºte pe Sandu Teleajen „prietenul meu”, scrie indirectdespre el, neacordându-i în cartea (de 114 pagini) uncapitol distinct. La fel face ºi alt autor de amintiri literare,Isaia Rãcãciuni(2), fiind ºi pentru el Sandu „bun prieten”,fãrã sa-i acorde ºi el un spaþiu propriu, amintindu-l încapitolul „G.M.Zamfirescu, la paginile:41,43,44 ºi 45” fãrãa face referiri la numele lui de scriitor.

Nu este faptul acesta atât de suprinzãtor, pentrucã nici trei dicþionare literare (din 1977, 1978, 1979) nu-lmenþioneazã. Nefãcând acest lucru ºi fiind dat uitãrii, nepermitem câteva date biografice ale acestui „fin” literar allui George Coºbuc.

Sandu Teleajen (1893-1963) este fiu de învâþâtordin Homorâciu, Jud.Prahova. Începe ºcoala în comuna

natalã, iar liceul la Ploieºti. În anul 1922 se înscrie laFacultatea de Litere ºi Filozofie, precum ºi laConservatorul de Muzicã ºi Artã Dramaticã din Bucureºti.Nu-ºi terminã studiile fiind mobilizat pe front (1916-1918).

Ajunge în lagãrul din insula Danholm, din Marea Balticã,prizonier. Aici îmtâlneºte scriitorii: D.Nanu, Gh.Brãescu,Horia Furtunã, Cezar T.Stoika.

Demobilizat, ajunge la Iaºi, unde MihailSadoveanu, atunci directorul Teatrului Naþional, îlangajeazã ca „artist stagiar”. Aici îsi va continua studiile,luâdu-ºi licenþa în litere ºi filozofie ºi terminã ºiConservatorul la clasa elegantului sonetist MihaiCodreanu. Este profesor de psihologie ºi esteticã teatralãla conservator (1921-1926), director al Naþionalului ieºean(1937-1939), secretar literar (1954-1960) al aceluiaºiteatru.

Editorial debuteazã cu placheta de versuri„Lacrimi de copii”, în 1912, urmatã de alte treisprezecevolume: poezie, prozã, teatru ºi ultima lui apatiþie editorialãeste „Ard zãpezile”, Bucureºti, 1962.

Este colaborator la multe ziare ºi reviste dinPloieºti, Iaºi, Bucureºti: Azi, Cadran, Comedia, Cuvântulnostru, Flacãra, Floare Albastrã, Însemnãri ieºene, RevistaFundaþiilor Regale, Sburãtorul, Tribuna, Gândul nostru etc.La ultima amintitã este ºi director în ultimii doi ani deexistenþã (1921-1928). Aici publicã primele poezii ale„tipografului” George Lesnea, fiind, deci, descoperirea sa.

Scriitorul I.Peltz, însoþit de popularul scriitor IonelTeodoreanu, ghid de lux, care între timp se stabilise înBucuresti, „poposesc într-o searã de primãvarã, într-ocârciumã în apropierea gãrii, în Iaºi ” (p.40). Avea caobiectiv sã-l întâlneascã pe „solemnul” (cum îl credea) poetMihai Codreanu. Amânã ºi intrã în localul amintit. Acolozãreºte Ionel Teodoreanu, la o masã, pe poetul cãutat. Era

în compania –„þin bine minte -noteazã naratorul I. Pertz –actorului ºi scriitorului Sandu Teleajen ºi a unui om cu obarbã impresionantã”.

Autorul romanulu i „Calea Vãcãreº ti”, care nu-lcunoºtea personal pe Codreanu, marcheazã lapidar,câteva tuºe de portret: „palid, cu faþa brãzdatã, o fatã

frumoasã de intelectual, cu ochi adumbriþi...”.Poate nimeninu-l prinde mai bine ºi în mai puþine cuvinte pe Codreanu,dar ºi mai cuprinzãtoare, ca T.Arghezi: „discret ca un suiº

ªI COªBUCESTE NAª LITERAR

Ion Poenaru

- continuare în pagina 11 -

Însemnãri




ReligieÎnsemnãri

de munte ºi ascuns ca o candelã de aur ”(Tabletã, 1914).Studentul lui Codreanu, Sandu Teleajen, acum coleg cu

el la Conservator, îi povestise, înaintea sosirii celor doi, cum

a ajuns el la acest nume, la acest pseudonim literar.Sã-l urmãrim pe poetul Codreanu repovestind pentru noii

veniþi întâmplarea:- ªi zi aºa cu Coºbuc? Se mirã poetul. Þi-a fost naº

literar?-Da, r ãspunse Teleajen.ªi fãrã a se lãsa rugat, M.Codreanu ne pune la curent:---S-a dus Sandu Teleajen la „badea George” cu un

caieþel de poezii. Era foarte tinerel, bãiet de liceu.Ce ºi-o fizis? Sã hotãrascã marele Coºbuc: am sau nu am har?Poetul l-a primit cu multã bunãvoinþã. I-a citit poezelele. I-auplãcut.

-Frumoase pentru vârsta dumitale! Sã mai citeºti, sã temai instruieºti, însã! Cum te cheamã?

-Morcovescu!Coºbuc se arãtase nu numai nedumerit, auzind acest

nume, se arãtase chiar supãrat.Tineretul se simþi descumpãnit de-a binelea ºi ar fi vrut

sã-ºi ia tãlpãºiþa.-Cum? repetã Coºbuc întrebarea. Cum te cheamã?-

M...M...Morcovescu! a r ãspuns ºi mai intimidat bãietul.Marele poet se încruntã:-Morcovescu! Îl î ngânã morocãnos.ªi-apoi:- A! Nu merge! Nu merge deloc! Un poet cu numele

Morcovescu! S-au Dovlecescu!... Aºa nume sã-l poarte unpoet!... De unde eºti de loc?

-Din Prahova!- Aveþi vreun râu...vreo apã...ceva... pe-acolo?-Teleajenul!-Bun! Semneazã...cum zici cã þi-i numele ãl mic?

Alexandru parcã? Aºa! Semneazã Sandu Teleajen!ªi a semnat precum Coºbuc l-a botezat.- Într-adevãr, confi rmã Sandu Teleajen, aºa s-a

întâmplat.- Apoi, a continuat Mihai Codreanu, bãietul a crescut -dar

nu l-a uitat pe „badea George”- aºa-i cã nu l-ai uitat Sandule?

-Nu, nu l-am uitat ºi de câte ori mã aflam la Bucureºti,treceam sã-l vãd.

-

Te primea bine?-Foarte bine!Deºi nu se precizeazã anul întâlnirii cu poetul Coºbuc,

plecând de la prezicerea cã „era elev de liceu”, se poateaproxima cã era în jurul lui 1910. Sandu intrã la facultate înanul 1912, an în care îi ºi apare placheta de versuri amintitã.

În „Dicþionarul de pseudonime”(3) apare la pag.710, custrictele date cerute de specificul unei asemenea lucrãri.

1.I.Peltz - Amintiri despre, Ed.Tineretului, Buc.1967,pg.41-42

2.I.Rãcãciuni – Amintiri, E.P.L., Buc.19673.Mihail Staje – Dicþionar de pseudonime, Minerva,

buc.1973

ªI COªBUCESTE NAª LITERAR


A apãrut, recent, o carte dedicatã profesorului,cãrturarului ºi scriitorului Sever Ursa. Cartea se intituleazã„SEVER URSA. Un ziditor”, ediþie îngrijitã de Aurel Podaru

(care semneazã ºi un convingãtor Argument), prefaþã deMihaela Ursa ºi postfaþã de Icu Crãciun, Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2013. Volumul a fost lansat duminicã, 13octombrie 2013, la Maieru, în cadrul manifestãrilordedicate Centenarului naºterii lui Emil Boºca-Mãlin ºi înprezenþa unui numeros public.

Car tea aceasta este o poveste, spunea îngrijitorulediþiei. O poveste adevãratã. Povestea unui Dascãl (cumajusculã!) de la þarã. Nu dascãl de þarã, ci de la þarã, asubliniat Aurel Podaru. Un dascãl care, refuzând catedreuniversitare sau de liceu, s-a întors printre ai sãi, la Maieru,unde a trãit o viaþã întreagã. În provincia provinciilor, ca sãzicem aºa, fãrã a fi deloc un provincial. Un dascãl care„poate schimba faþa satului – când voieºte” (LiviuRbreanui).

Ea, cartea, cuprinde articole, evocãri, reportaje,interviuri, însemnãri publicate de-a lungul ultimilor 5o deani în ziare ºi reviste din þarã, toate „grãind” despre domnulSever Ursa ºi faptele sale, despre Maieru ºi acei mãierenicare au fost implicaþi în proiectele sale.

O primã poveste din cartea aceasta estepovestea unui colþ de rai: Poiana Cãtunenilor. ªi a

întemeietorilor unui cãtun (cu acelaºi nume), ce nufigureazã pe nici o hartã din România: fraþii Cãtuna. Opt lanumãr: Traian („regele orb”), Augustin („ºi strungul delemn”), Donizã („meºterul cojocar”), Victoria, Augustina(„ºi zânele”), Dumitru („pantofarul”), Dãnilã („fierarul”) ºiªtefan („ciobanul”). De reþinut numele Victoria Cãtuna,mama de mai târziu a protagonistului acestei cãrþi.

Partea a doua se intituleazã MAIERU PENTRUTOTDEAUNA. Cãci, þinu sã precizeze Aurel Podaru, dupãabsolvirea cursurilor universitare, tânãrul Sever Ursa„zãboveºte” un an (cu folos), la Nãsãud ºi Prislop, undepune bazele Casei memoriale „Liviu Rebreanu”, dupã carevine la Maieru, unde începe o altã poveste, cât o viaþã deom. În preambul, câteva evocãri „din satul lui LiviuRebreanu”, semnate de Sever Ursa, Emil Boºca-Mãlin,

Gheorghe Pârja, Cleopatra Lorinþiu ºi Rian Fãrcaºiu.Urmãtorul capitol este consacrat ªcolii dinMaieru, sãrbãtoritã, în 1995, la 225 de ani de învãþãmântromânesc, eveniment consemnat de Ion Moise, RaduBãieº ºi Aurel Podaru. Mai întâlnim la acest capitol uninterviu cu Sever Ursa, realizat de Cristiana Sabãu,precum ºi alte articole semnate de Dumitru Andraºoni,Dan Popescu, Cornelia Gârmacea ºi Olga Lucuþa.

Un amplu capitol este cel dedicat Muzeului„Cuibul visurilor”, care se deschide cu o amãnunþitãprezentare de ctitorul acestei instituþii: Sever Ursa, urmatde textele lui Viorel Chiorenu, Ion Vlãduþiu, Petru Vintilã,Ion Longin Popescu, Dumitru Nistor, Iustina Sime, Dan C.Mihãilescu, Alin Cordoº, Ofilat Varvari, Anca Alexe, DanPopescu, Iftimie Nesfântu ºi alþii.

O carte dedicata lui

Sever UrsaInteresante sunt impresiile spicuite din Cartea de

Onoare a muzeului. Pãcat cã lipsa spaþiului tipografi nu ne îngãduie sã le reproducem ºi aici, pentru cititorii acestui

cotidian.Revista Cuibul visurilor este un alt capitol al cãrþii,unde întâlnim, printre altele, semnãturile unor prestigioaºiscriitori ºi oameni de culturã precum: Adrian Dinu Rachieru(Timiºoara), Gavril Istrate (Iaºi), Ion Buzaºi (Blaj), Mihail I.Vlad (Târgoviºte), Simona Konradi (Beclean), MenuþMaximinian (Bistriþa), Victor ªtir (Bistriþa).

La capitolul „Societatea Culturalã LiviuRebreanu”semneazã, printre alþii, Ion Moise, Ion LonginPopescu (un amplu interviu cu Sever Ursa), care mai esteintervievat de tânãrul teolog ºi doctornad în istorie,nãsãudeanul Cãlin Cira. Urmeazã capitolul despre

Ansamblul Folcloric „Cununa Maierului”, fondat, în 1960,de acelaºi Sever Ursa, apoi câteva recenzii la cãrþile scrisesau îngrijite de Sever Ursa: „Constelaþia Liviu Rebreanu”,„Omagiu lui Liviu Rebreanu”, „Poezii” de Iustin Ilieºiu,„Sfinte firi vizionare”, Vasile Rebreanu (1962-1914),

învãþãtor, folclorist ºi animator cultural”, recenzii semnatede A. I. Brumaru, Ion Buzaºi, Petre Ciupitu, GeorgeCoandã, Cornel Cotuþiu, Icu Crãciun, Anastase Domide,Florica Dura, Olga Lucuþa, Menuþ Maximinian, GrigoreMarþian, Ioan Mititean, Dan Popescu, Victor ªtir, Mihail I.Vlad, Ion Radu Zãgreanu. La capitolul „Aniversãri”:Semicentenarul Muzeului „Cuibul visurilor”, numãrul 100al revistei Cuibul visurilor ºi 80 de ani de viaþã ai lui SeverUrsa. Semneazã: Virgil Raþiu, Ioan Lãpuºneanu, NicuVrãºmaº, Vasile Borº, primarul (de atunci) al comuneiMaieru, Teodor Tanco, prof. Liviu Ursa, prof.Gabriela–Elena Herþa. „Mesaje de la cititori” (cu ocaziaaniversãrii numãrului 100 al revistei Cuibul visurilor )transmise de Niculae Gheran,Virgil Raþiu, MenuþMaximinian, Lucreþia ºi Vasile Balotã, Veronica Oºorheian,Iustina Sime, Cornel Cotuþiu, Ion Radu Zãgreanu, AurelPodaru, Pr. Ioan Lãpuºte, Ieronim Ureche, Liviu Pãiuº,Emil Bãlãi, Ioan Seni, Ofilat Varvari, Veronica ªtir, Pr. EmilComan, Dr. Berende Login, Nicu Vrãjmaº, Viorica D.Cãtuneanu. În fine, în ultimul capitol, „Cioburi de portret”,

Grigore Traian Pop, Mihai Litinschi, Ion Radu Zãgrenu,Macavei Al. Macavei, Iacob Naroº, Viluþ Cãrbune ºi ªtefanMihuþ încearcã, ºi reuºesc, sã surprindã câteva trãsãturidefinitorii ale unei personalitãþi mai rar întâlnite în mediulrural.

La Anexe, „Diplome, premii ºi distincþii” (peste 20)ºi un bogat „Album foto” întregesc cele 400 de pagini alecãrþii. O carte cu dublã semnificaþie: poveste ºi document.Povestea unui om de excepþie: SEVER URSA ºi realizãrilesale exemplare. Iar þinuta graficã, o adevãratã bijuterie.Marca EIKON! O carte care vede lumina tiparului cusprijinul Primãriei ºi al Consiliului local al comunei Maieru(primar: Vasile Dumitru, viceprimar: Vasile Borº).

Sandu Al. Raþiu

Cartea

O descindere spre adâncuri, spre rãdãcini, spre copilãrie ºi spre arhetipreuºeºte Lazãr Avram, autor al melancoliei ºi nostalgiei . „Leac desingurãtate” (editura Karta Graphic,2013)se cheamã cartea sa ºi conþinegânduri, spuneri, amintiri, poetizãri accidentale sau elaborãri bine ºlefuite,totul prins într-un soi de jurnal, care de fapt nu e jurnal dar în care autorul îlface pãrtaº pe cititor la ritmurile sale interioare, la viaþa sa afectivã, latulburãrile, exultãrile sau angoasele sale, la fireºtile întristãri ºibinefãcãtoarele explozii de bucurie. Lumea în care Lazãr Avram (de altfel distins profesoruniversitar,doctor-inginer,director la Departamentul Foraj Extracþie,Universitatea petrol-gaze din Ploieºti,personalitate în domeniu cu unparcurs internaþional de invidiat) este lumea satului natal.Nu întâmplãtormã aplec cu emoþie ºi cu solidaritate asupra acestor pagini, cãci lumea saarhetipalã, originarã, îmi e ºi mie foarte aproape. Suntºi puseuri de revoltã, sunt spuneri pline de simþire ºi de adevãr în

care scriitorul pune degetul pe ranã. De pildã :” Ceaþã aºezatã pespirit:oare de câte ori vor trebui trãdaþi românii de strãini pentru a înþelege,în sfârºit,cã nu poþi sã fii mare decât prin tine însuþi ºi prin ai tãi?”Sentenþios adeseori, Lazãr Avram are sentimenul locului de baºtinã cu oacuitate care ni-l aminteºte pe Coºbuc însuºi :” Noi nu ºtim sau poate nu nedãm seama cã, pe vremuri,þãranii semãnau laolaltã cu grânele ºi gândurilelor.”Multe spuneri sunt adevãrate poeme în prozã ºi au chiar un ritminterior, dezvãluind fãrã îndoialã, poetul.Poetul care nu se fereºte sã fie

duios, emoþionat,patetic, poetul care îºi dezvãluie emoþiile ºi tulburãrile,sinceritãþile ºi temerile.”Pofta de viaþã dintr-un sîmbure de cãtun de munteseamãnã adesea cu un fântânar misterios,aplecat spre adânculfascinantei Atlantide.”Aforistic, cumpãtat, entuziast sau nostalgic, autorulne farmecã prin sinceritate ºi prin vocaþia împerecherilor de vorbe,meºteºugite „a l'ancienne ” !O poezie de dragoste „poate fi împãturitã însuflet”,o cântare de cocoº poate fi un dor de lume nouã”,copilãria poate fi ºi„o oglindã ºãgalnicã”. Are însã Lazãr Avram harul sã ne rupã inima ºi sã nefacã sã lãcrimãm de-a dreptul în spuneri de-o limpezime ºi simplitatetotaã:”Cândva,când eu nu voi mai fi cum am fost, tu,dragul meuSebiuþã,ºtiind cã-s eu,îmi vei simþi umbra.Las-o sã-þi sãrute fruntea,ca sã-mi stâmpere dorul meu nesfârºit dupã tine,batã-l-ar lumina de dor sã-lbatã.”Amintirea satului e sfântã.Ea rãsare din te miri ce,rememorãri,imagini, tonuri,culori,sunetul clopotelor celor douã biserici alesatului( „ Undele lui lipeau furtuna de spinarea dealului,apoi plecau mai

departe în Munþii Rodnei,în cãutare de rugãciune...Unde v-aþiascuns,trecute semne, sub care zodii,dupã care zãri ?”),opinteala boilorbunicului,bunicul Lazor la coarnele plugului,”cu brazdele încrustate întresprâncene,cu privirea verde,de frunzã ºi cu o aristocraticã bucuriecuprinsã între bucium ºi zbucium”,sunetele ovale din ninsorilecopilãriei...totul e emoþionant, excepþionalul rãsare de dupã o sumedeniede fraze,memorabilul se cuibãreºte mai peste tot. Autorul vorbeºte cu tine,cititor, cu Victoriþa, cu tata, cu vecinii, cu apele ºi cu munþii, e un fel de

dialog fragmentat, e un fel de solilocviu din care ºtie sã iasã la timp cît sãfacã discursul captivant. „Chiar am mai fost pe-aici? Chiar am mai fostvreodatã pe-aici? Aha! Era în vremea când luna ne cãuta ochii printreumbrarele din spatele casei pãrinteºti.era vremea când ne legãnam decreanga prunciei cu luminã albastrã.Era vremea când pieliþa de pegenunchii copilãriei ne era zdrelitã de primãvara prinsã de coamavântului...Acum...Acum suntem aici într-un alt anotimp, al cincilea,care seroagã odatã cu noi pentru odihna frunþilor cãzute aidoma frunzelorcãrunte.”Sunt, evident,ºi notaþii influenþate de timpuri, de realitate, de starea þãrii,

de chinurile neamului, în toate cele Lazãr Avram pune cumpãnire ºiimplicare, o înþelepciune þãrãneascã aº zice, plinã de sensuri. Nimic nu-i eindiferent . ªtie sã vorbeascã despre trecut ºi prezent, despre iubire ºifidelitate, despre colegi ºi strãmoºi. ªtie sã evoce, sã pãstreze viu spiritulcelor trecuþi, sã elogieze scriitori, sã citeze fãrã ostentaþie exact acolo unde

trebuie ºi unde i-e drag de poþi spune oarecum cã lumea întreagã se poateaduna într-un bob de emoþie ºi tulburare.dar acest bob, ei bine, el arelumina ºi lucirea indimenticabilã a locului natal, un aer de Someº, de MunþiiRodnei, un fior de Transilvanie sfântã.”Leac de singurãtate” este o cartememorabilã, ferice de cel ce a scis-o ºi f erice de cel ce o va ceti. Acum , cãv-am spus aceste lucruri, odatã ce am terminat de citit ºi de scris, o sã mãapuc sã o recitesc, pe îndelete.

Ion Poenaru

Vraja rãdãcinilor ？Leac de singurãtate” de Lazãr Avram

CRONICA LITERARÃ - Cleopatra Lorinþiu

)



COMEMORATIVÃ

În urmã cu o sãptãmânã, la Maieru, cu ocazia sãrbãtoririi Centenarului Emil Boºca-Mãlin, amavut prilejul de a împãrtãºi cu oaspeþi dragi (ºi mãiereni deopotrivã), bucuria ridicãrii troiþei închinateconsãtenilor mei cãzuþi pe diverse fronturi de-a lungul istoriei. Aceasta este cea de-a doua troiþãridicatã de dr. Login Berende, care, fãrã îndoialã, este rezultatul dragostei pentru trecutul ºi prezentulmãierean, dublatã de dorinþa dãltuirii în lemn a unei structuri expresive, cu “repertorii” decorative ºisimbolice apãrute cândva. . . ºi rãmase în memoria limbajului artei populare.

Ridicarea unei troiþe (spune Login Berende) trebuie sã fie precedatã de realizarea unuiconcept echilibrat ca formã ºi simbol. Troiþa, “crescutã” din pãmânt ºi “limitatã” de acoperiºul din

draniþã, reprezintã o reîntruchipare metaforicã a universului trãirii umane, de la locuirea pãmanteanã,la cea a spaþiului sideral. Pe stâlpul ºi pe braþele troiþei sunt cioplite simboluri aparent dispersate, deaceea trebuie sã le unim prin cuvinte.

La baza troiþei se aflã stilizatã casa, cuibul, locuirea, acel unic “acasã” de unde orice ompleacã în vârtejul vieþii. Coloana ºi ºurubul fãrã sfârºit simbolizeazã continuitatea, succesiuneageneraþiilor, presãratã de alcãtuirea de noi cuiburi. Fenestrãrile din aceastã zonã sugereazãtranscendenþa, comunicarea pe planul spiritual,dincolo de raþional. Continuitatea, - curgerea fireascã- este fracturatã de apariþia rãzboiului.

Planul central este ocupat de “roata valahã”,crucea înscrisã în cerc, simbol ancestral, care,aici,are încrustate semnele soarelui, al lunii º i albradului (pãdurii ). Roata ( cercul, coroana ) estereprezentatãde cununa de spice, simbol înrãdãcinat încultura localã. Având prezentate simbolurile, putemcontinua povestea; în rãzboaie, mulþi dintre mãiereniau murit (numai în Primul ºi Al doilea Rãzboi Mondialau pierit 138), neºtiind cum le-a fost plecarea din viaþã,dar ºtim cã:“Soarele ºi lunaMi-au (le-au) þinut cununa.

Brazi ºi pãltinaºiI-am (i-au) avut nuntaºi”. Indiferent unde au cãzut cãtanele mãierene, pegraniþele Imperiului sau în cele douã rãzboaiemondiale, cei de acasã cautã sã le aducã “hodina”sufletului prin slujba de pomenire, reprezentatã princolacul împletit aºezat spre capãtul de sus al trunchiului principal. În centrul ansamblului se aflã stilizatã pasãrea, ea fiind cea care participã la ritualul de trecere încontext funerar. Aici, ea este “pasarea-suflet”, chipul pe care îl iau sufletele eroilor cãzuþi pentru aparcurge drumuldintre pãmânt ºi cer (stele), finalizand parcursul dintre trãirea pãmânteascã ºi ceaedenicã. Ansamblul troiþei este protejat de un acoperiº, sprijinit pe patru stâlpi, care au pe laturi încrustatSimbolul numit unda apei, “pãrãul” de pe pãrãtarele pereþilor caselor noastre, cãrarea pierdutsaucalea fãrã întoarcere, simbolizând curgereaunidirecþionalã ºi implacabilã a timpului acordat existenþei umane. Fireºte cã aceastã lucrare adoctorului Login T. Berende este menitã ºi sã protejeze de Rãu trecãtorii în cãlãtoriile lor scurte sau îndelungate. În final, se poate constata cã tot ceea ce pare static în arhitectura t roiþei devine în plan simbolicfreamãtul unei miºcãri necontenite, putând astfel alcãtui un comlex ansamblu metaforic. Icu Crãciun

prisma firii personale. Oamenii de caracter sunt conºtiinþa societãþii cãreia îi aparþine.”-Grup deConstrucþii ºi Proiectãri. 2) Localitate în Congo- Poet latin(Marcus Valerius) cu a sa maximã: ,,Omul bun rãmâne întodeauna începãtor.” 3) Unitate metricã de versificaþiealcãtuitã din douã silabe: prima scurtã, a doua lungã.(Pl.)-Vecina Maierului dinspre Rãsãrit. 4)Încãperi cu destinaþiidiverse- Raiul din miturile chineze. 5) Capãt de gãtej!- Satcomponent comunei Feldru- Cal dobrogean. 6) Poet latin,autorul sentinþei:,,Tãcera înþeleptului este un refuz scurt pentrucel ce i-a cerut”.- Din insula Itaca. 7) Clasã (reg.)- Nume întâlnitla trei regi danezi. 8)Aproape total dulc, adicã dulce!- Foi dehârtie!-24 ore.9) Întocmai- Pãr al ploapei. 10) Eroina laponã din,,Kalevala”- Stop pentru vorbirea în ºir!- Naroº Iacob. 11)Principiu de viaþã pe care trebuie sa se întemeazã o familie sauo societate. - Fabulist smilegendar care în fabula sa,, Plugarul ºi

copiii sãi” conchide:,,Pentru oameni munca este o comoarã”.

Dicþionar:MBA,JYLLAND,EEMS,MBE,LETU,OLUF,ULC,CIL,ANNI

Dezlegarea careului Veridicã: ROMAN-AMIEL- ARISTOTEL-A-CATO-VAR –SM- I-AK KI-ESOP -NU-AUDI - AAA-EAC-PINDAR-RID-UE-DES-ALCEU-UNI-Y-RAE-SR-O-VR-MARC AURELIU- AMOR-SMILES

Notã: La grila din nr. precedent s-a strecurat o eroare,trebuie pus un punct negru (rând.7/col.1).

Macavei Al. Macavei

Fragilã

Rebus

Orizontal: 1).Poetul naþional al României într-o pozie a sa spune: “De vorbiþi mã fac cãn-aud,/ Nu zic ba ºi nu mã laud”.- Asia! 2) District în statul Fiji- Peninsulã în N Europei întreMarea Balticã ºi Marea Nordului în care se aflã cea mai mare parte a teritoriului Danemarciei.3) Denumirea olandezã a fluviului Ems- Mare dramaturg francez(Jean-Baptiste, 1639-1699). Autorul tragediilor ,,Fedra”sau,,Estera”; reprezentant de seamã al clasicismului în literaturã. 4)Poetã românã (Maria, 1914- 1999), autoarea mai multor volumede poezii, între care ,,Þara fetelor” sau ,,Bucurie”-Chip.5) Scriitormoralist englez (Samuel, 1821-1904) care, la tema noastrã, necomunicã: ,,Admiraþia pentru oameni mari, morþi sau în viatãaduce dupã sine în mai micã sau mai mare mãsurã, imitaþia.”-Cap de copil! 6) Debut sonor pe scena v ieþii!- Localitate-martir din judeþul Sãlaj- Cel mai mare poet al Greciei antice, care înepopeea ,,Odiseea”precizeazã cã ,,Un tovarãº înþelept nu estemai puþin dccât un frate”. 7) Abreviere pentru,,nota redacþieiromâne,, -Animale lãsate în voie! -Întins la orizontalã! 8) Marescriitor rus, autorul romanului ,,Rãzboi ºi pace,, în care scrie:,,Adevãrul trebuie ºã se impunã fãrã violenþã,, .-Emblemacuriozitãþii! 9) Scriitor francez, laureat al premiului Nobel pentruliteraturã în anul 1947 ( Andre 1869-1951), autorul maximei,,Imaginaþia imitã,spiritul critic creeazã”.- Dat la întors! 10) Stolnical Þãrii Româneºti (1650-1716) care prin secoli glãsuieºte:,,Numai celor direpte, celor blânde ºi celor mai cu încelepciune lerãmâne laudã, fericire de bunã pomenire ºi pildã folositoare celorbuni ºi înþelepþi.” 11) Poet latin care ne sfãtuieºte astfel: ,,Dacãveþi cere înapoi banii împrumutaþi, veþi constata adesea cãbunãtatea voastrã a fãcut dintr-un prieten un duºman.”- Rege alFranþei ( al VI-lea, 1293-1350) care statueazã: ,,Cine mãiubeºte mã urmeazã,”. Vertical: 1)Filozof ºi poet nord-american ( RalfWaldo,1803-1883), autorul pertinentei constatãri: ,,Caracterul este ordinea moralã privitã prin

Învãþã ântÎnvãþãmânt

u tur ãCultur ã

portSport

Redactor-ºef: ICU CRÃCIUNRedactori: Viluþ Cãrbune, Ilie Hoza, Macavei Al. Macavei, Iacob Naroº, Mircea Prahase,

Alexandru Raþiu, dr. Lazãr Ureche , Liviu Ursa

Nr. scos sub egida Consiliului local MaieruCorespondenþi externi: Damaschin Pop Buia (Germania), Alex Pop (SUA) Precizare: Responsabilitatea materialelor publicate aparþine în exclusivitate autorilor. Adresa redacþiei: Muzeul Cuibul visurilor Maieru, judeþul BISTRIÞA-NÃSÃUD

Machetare: Ilie HozaTehnoredactare computerizatã ºi tipar: IMPRES srl Bistrita, str. N. Titulescu, nr. 18,

tel/fax: 0263 238027, tel: 0263 223201 ISSN 1224 - 643CUI UL

VISURILOR

C U I B U L

V I S U R I L O

R


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1

2

3

4

5

67

8

9

10

11

O

U

E

E

M

K E

De poveºti începute, m-am sãturat. De file începute, de cele câteva fraze ex-ce-len-te înºirate ºi apoi abandonate. Am o mie de începuturi înflãcãrate, triste, pateticepoate chiar interesante.Restul,lipseºte. Pe mãsura firii mele, a neputinþei mele. Stausub bolta de viþã în grãdina dintre ºosea ºi calea feratã, pe care marfarul se urneºtegãlãgios, plin cu buºteni.Sunt înaintea plecãrii, puþin speriatã , îmi simt corpul greori, mintea mi-e rãvãºitã,

sindromul Meniere mã istoveºte , un vertij chinuitor care-mi distrugeritmul zilelor. Cocoºii cântã în curþile alãturate, mie mi se pare fãrã logicã dar de ce aravea vreo logicã cotocodãcitul pãsãretului de curte? Zmeura a trecut, sânzienele s-au stins, vântul adie ºi ºtiu prea bine cã poimâine

îl voi regreta. Poimâine, în vipia metalicã a oraºului care-mi aminteºte mereu cãsfârºitul lumii e pe aproape. Sunt un personaj. Un personaj greoi, confuz, nu mai am o melodie favoritã,obsesivã, pe care s-o pun de zece ori la rând ca sã-mi conserv starea. Stau îngrãdina anapoda trãindu-mi propria stare anapoda în timp ce gânduri, frânturi degânduri, amintiri ºi multe neîntâmplate îmi trec prin minte iute, aiurea, ca niºtevehicule virtuale într-o cursã virtualã dintr-un joc.

Ce vreau ºi ce simt fac laolaltã un amestec greu de definit. Noaptea ies un minut în curte ºi privesc cerul înstelat. Acelaºi cer care mã descuraja în tinereþe ºi careacum îmi þine de urât. Ploaia se porneºte din când în când obraznicã, rãpãie, mãplesneºte pe umerii goi, loveºte frunzele de viþã de vie .Ploaia îmi aminteºte ceva, unom, un bãrbat, dar nu am o imagine anume, amintirile se blocheazã, se risipesc.Foile mele scrise pînã la trei sferturi, sau doar începute, sau douã rânduri irosite, sauabandonate înainte de fraza finalã. Nu e nimic întreg, rotund, finalizat, terminat ( s-arputea ca asta sã fie o moºtenire de familie, geneticã, s-ar putea sã continui pecineva cu aceastã lipsã de continuitate ºi realizare) . I

ar eu stau sã vãd cum vine norul, pleacã norul cu ploaie cu tot, în timp cesecundele sunt tot mai iuþi ºi mai dureroase.Plec, aºa cum am vrut ºi mi-e rãu cã plec, mi-e ciudat. Un fel de disgraþie a clipei. Când pleci, amãnuntele au o altã importanþã, sunt nimicuri care se impregneazã înminte, fleacuri care-þi biciuiesc retina. E un brad suplu, cu vârf verde ºi pe trunchi i-aumai crescut câteva smocuri verzi. E regina nopþii de lângã casã, parfum de searã,dupã ploaie, îmi place. E dangãtul clopotului departe, dincolo de firul rîului.ªi cerutlãptos aproape alb printre crengile viei ºi florile violet din grãdiniþa din faþã. Azi le amaparent pe toate, sunt la îndemâna mea, sã le ignor sau sã le bag în seamã.Pestepuþin timp nu voi mai avea nimic din toate astea ºi o altã ploaie, cea a unui loc strãin

îmi va stropi filele neterminate. Aºa cum neterminat va fi ºi ce s-a petrecut între noi,ca un început ciudat ºi de neînþeles , fãrã final. Iar amintirea privirii sale ca jãratecul ( ce comparaþie desuetã!) o sã mocneascãpreþ de-o secundã ca o mãrgicã neînsemnatã dintr-un ºirag arecare .Cãci ce e

întâlnirea dintre un bãrbat ºi o femeie,scurtã întîlnire fãrã rutinã, fãrã aºteptare ºifãrã speranþã ? Doar o curiozitate scãpãrãtoare, dulce amãruie ºi consolarea lui nu-ºtiu-ce.

Cleopatra Lorinþiu

Plecare de la Anieº Troiþele doctorului Login T. BerendeEveniment

E

B

M

cuibul visurilor, decembrie 2013

Documents