Centrul Regional pentru Formarea Profesională a Adulţilor – Vâlcea

MODUL 6 CONSTRUIREA TIPARELOR PENTRU PRODUSE DE ÎMBRĂCĂMINTE

LECŢIA 6.10

TEHNOLOGIA MULTIPLICĂRII TIPARELOR

1. PROCESUL DE MULTIPLICAREMultiplicarea tiparelor este procesul de înmulţire pe cale grafică a unui tipar construit şi

transformat. Acest proces are ca scop obţinerea unui sortiment de mărimi necesare producţiei industriale

care să corespundă cu solicitările maselor de purtători ai îmbrăcămintei.Obţinerea sortimentului de tipare este posibilă fie prin proiectarea separată a fiecărui tipar

(ceea ce necesită un consum ridicat de manoperă), fie prin proiectarea unui tipar, denumit tipar de bază şi mărirea sau micşorarea acestuia în mărimile necesare producţiei de serie.

Procesul de multiplicatre a tiparelor se realizează pe un tipar de bază construit prin metoda clasică şi transformat în modelul propus. Pentru obţinerea sortimentului de mărimi necesare producţiei se au în vedere mărimile conformaţiilor pentru care se va realiza îmbrăcămintea. În acest scop, trebuie să se cunoască diferenţele între mărimile corpurilor, atât în lungime cât şi în circumferinţă. Se ştie că îmbrăcămintea se numerotează prin talii, care exprimă dimensiunile de lungime şi prin grosimi, care exprimă dimensiunile de lărgime şi circumferinţă.

Deosebirea de lungime a produselor de la o talie la alta se determină prin diferenţa D, care este dată în centimetri şi rezultă prin diferenţa între înălţimile corpurilor dintre două talii. Această diferenţă este variabilă fiind determinată de numărul taliilor cuprinse într-un complex de înălţimi a conformaţiilor corpurilor.

Astfel, dacă înălţimile corpurilor IC1 = 172 cm, pentru talia I şi IC2 = 166 cm, pentru talia II, diferenţa de înălţime D va fi:

D = IC1 - IC2 = 172 – 166 = 6 cm

Această diferenţă rezultată prin calcul se utilizează în procesul multiplicării pentru gradarea tiparelor pe direcţia de lungime la talie, la şolduri, la mâneci, genunchi sau la terminaţie.

Gradarea mărimii tiparelor pe direcţia de lăţime se face în funcţie de diferenţa d, exprimată în centimetri ce rezultă prin diferenţa între două circumferinţe apropiate dintr-un complex de mărimi.

Astfel, dacă la un complex de mărimi de îmbrăcăminte pentru femei sau bărbaţi la care dimensiunile sunt cuprinse între CbM = 48 şi Cbm = 46, diferenţa d va fi:

d = CbM - Cbm = 48 – 46 = 2 cm

În practica industrială se utilizează ca diferenţă între grosimi: d = 1 cm, la produsele pentru copii; d = 2 cm, la produsele pentru bărbaţi, femei şi adolescenţi;

1

d = 3 cm, la unele produse din tricot (maieuri, flanele de corp, treninguri şi alte produse asemănătoare).

Diferenţele de circumferinţă d sunt utilizate la gradarea tiparelor pe lăţime, unde acestea cresc sau descresc cu o anumită valoare faţă de tiparul de bază.

2. GRADAREA TIPARELORSortimentul de mărimi necesare producţiei se obţine prin gradarea tiparelor. Operaţia de

gradare se poate realiza pe lungime, pe lăţime sau combinat, atât pe lungime cât şi pe lăţime.

Gradarea tiparelor pe lungime este o gradare parţială care se face atunci când într-un complex de mărimi există o singură dimensiune de circumferinţă şi mai multe dimensiuni de înălţime a corpului urmând ca pentru fiecare mărime din acest complex de mărimi să se obţină un tipar.

Gradarea tiparelor pe lăţime este o gradare parţială şi se aplică atunci când conformaţiile corpului au aceeaşi înălţime, dar cuprind o gamă de grosimi diferite. Această gradare se numeşte multiplicare în funcţie de circumferinţa corpului.

Gradarea combinată este o gradare complexă care se efectuează pe tiparul de bază, aplicându-se creşteri sau micşorări ale tiparului de bază atât pe direcţia de lungime cât şi pe direcţia de circumferinţă.

3. GEOMETRIA GRADĂRII TIPARELORTiparele se gradează cu ajutorul punctelor şi a liniilor care îndeplinesc funcţii şi roluri

diferitePunctele sunt utilizate pentru poziţionarea liniilor de bază sau pentru trasarea conturului şi

pot fi puncte de bază sau ajutătoare.

Punctele de bază se folosesc la multiplicare pentru a determina poziţia liniilor de bază, în funcţie de care se trasează axe de coordonate.

Punctele ajutătoare sunt cele care determină liniile de contur ale tiparului.Liniile de bază se trasează la tiparul de multiplicat din punctele de bază, având ca scop

orientarea axelor de coordonate.

Liniile de contur sunt cele care marchează conturul tiparelor obţinute prin gradarea tiparului de bază.

Liniile de simetrie se aplică la mijlocul spatelui, piepţilor şi gulerului fiind trasate cu linie-punct.

4. METODE DE MULTIPLICAREPentru multiplicarea tiparelor se pot utiliza metode ca:

metoda radială; metoda grupării; metoda proporţională.

2