Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor

Program de studiu: Master – Relații Economice Internaționale

Anul II, Grupa 8431

CRIZA TAIWANULUI

Aileni Andreea

Dănălache Iuliana

2015

Criza Taiwanului

După cel de al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijinit economia

taiwaneză. Industria este bine dezvoltată. Principalele industrii sunt: industria constructoare de

mașini, industria chimică, industria

petrochimică și producția de electronice.

Este o importantă putere industrială din zona

Pacificului, cu o dezvoltare bazată pe

industrie, comerț internațional și servicii.

Produsele cele mai importante pentru export

sunt echipamentele electronice, articolele de

îmbrăcăminte, textilele, articole din plastic și

echipamentele pentru transport. Printre

produsele agricole exportate se numără

zahărul, bananele și ceaiul. Este un

important producător de filme în limba

chineză, multe filme și actori din Taiwan au fost premiați la festivaluri de film internaționale.

Republica China este unul dintre cei patru tigri asiatici la care se adaugă Hong Kong, Coreea de

sud și Singapore. Este una dintre cele mai dezvoltate economii din Asia, dar și din lume.

Taiwan, ca rezerve valutare se află pe poziția a 4-a în lume, cu aproximativ 262,9 miliarde de

dolari. În ultimele trei decenii, creșterea economică a Taiwanului a fost de aproximativ 8%. Cu

toate că criza economică mondială din 2009 a lovit foarte tare economia mondială, în 2010,

Taiwan a înregistrat o creștere de 10%. Forța de muncă este de 11 milioane de locuitori. Rata

șomajului este de 5,2%. Are unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume.

Sectoare economice:

agricultura: 1,4%

industrie: 31,1%

servicii:67,5%

Deceniul 1975-1985 a fost un timp al dezvoltării rapide ce a propulsat Taiwanul ca fiind un

exemplu de miracol, creditele de stat, sprijinul acordat către 10 mari bănci taiwaneze private, o

economie orientată spre export, o agricultură ultraperorfmantă ce a a asigurat necesarul

consumului intern, toate au fost secretele unui Taiwan puternic şi prosper.

După 1988 Taiwanul a păşit pe drumul democratizării rapide având acum deja  20 de ani de

alegeri libere, activitate parlamentară intensă şi fiind categorisit de Freedom House în anul 2007

ca fiind cea mai bună democraţie funcţională din Asia, depăşind chiar şi Japonia.

Rezerva naţională are 290 de miliarde de dolari, produsul intern pe cap de locuitor este de

15.291 USD, iar şomajul de doar 4% e cel mai redus din Asia.

Astăzi Taiwanul are o democraţie funcţională, o presă liberă, o viaţă politică extrem de puternică

şi o clasă mijlocie, garanţia acestor cuceriri, evaluată la peste 48% din populaţie .

Obsesia Chinei a dispărut practic din viaţa politică taiwaneză, noul preşedinte Ma Ying Jeou, a

anunţat un nou curs de politică externă, numit „flexibilă”, ce renunţă la tensiunile cu China.

De altfel între cele două ţări sau reluat legăturile aeriene, contactele între locuitorii din Taiwan şi

cei din China nu mai sunt interzise, Taiwanul a investit peste 200 de miliarde de dolari în

economia chineză  fiind unul din factorii de bază ai creşterii economice a Chinei.

Taiwanul a participat şi la Jocurile Olimpice din acest an şi delegaţii la nivel mediu din cele două

ţări sau întâlnit de câteva ori în acest an. Timpul tensiunilor din strâmtoarea Taiwanului se pare

că a trecut.

Republica China (cunoscută mai degrabă sub numele de Taiwan) care şi-a declarat

independenţa faţă RPC. Spre deosebire de Tibet însă, Taiwanul se bucură de mai mult suport

internaţional. Unele voci sugerează ca ţara să-şi schimbe numele în Republica Taiwan pentru a

rupe legăturile cu China şi a obţine recunoaşterea internaţională integrală. Înainte de cel de-al

doilea război mondial, Taiwanul aparţinea Japoniei, iar numele de Republica China desemna

China continentală. După 1945, Japonia a cedat Taiwanul Chinei, dar din cauza războiul civil

dintre naţionaliştii şi comuniştii chinezi s-a creat o confuzie cu privire la apartenenţa Taiwanului.

Comuniştii au câştigat, dar insula Taiwanului a ales să păstreze numele de Republica China, ca

stat separat independent. Statele Unite sunt principalul aliat al Taiwanului. Republica Populară

Chineză susţine că guvernul din Taiwan este ilegitim şi refuză să recunoască pretenţiile de

independenţă ale insulei. În schimb, Republica China – cu o constituţie proprie, preşedinte ales,

armată proprie – se consideră pe sine stat suveran. China populară refuză să întreţină relaţii

diplomatice cu statele care au recunoscut Taiwanul ca stat, astfel că – având în vedere

importanţa internaţională a Chinei – doar 23 de state au recunoscut Republica China ca stat.

Totuşi, majoritatea statelor întreţin relaţii neoficiale cu Taiwanul.

Criza financiară în Taiwan

Potrivit datelor publicate de autorităţile economice taiwaneze, în prima jumătate a anului

2009, investiţiile totale făcute de taiwanezii în partea continentală a Chinei au ajuns la 1,94

miliarde dolari. Aceasta reprezintă o scădere cu 60% în comparaţie cu perioada similară anului

trecut ca efect direct al crizei financiare. Statisticile arată că investiţiile în sectoarele de

producţie a componentelor electronice, instalaţiilor optice şi energiei electrice s-au redus cu

peste 50%.Cu toate că s-au ȋnregistrat scăderi ȋn investițiile totale Taiwanul s-a recuperat uṣor

ṣi destul de rapid din criză. Taiwanul a mai trecut prin 2 crize ṣi anume, criza IT din 2001 ṣi criza

creditelor din 2006. Ȋn 2000 Taiwanul era destinația preferată a firmelor ce externalizau servicii

însă anul 2001 a adus schimbări mari în economia sa, a fost primul an când Taiwan a

înregistrat pierderii mai ales în sectorul IT doarece Taiwanul se afla într-o luptă permanentă cu

Beijingul. Investitorii au ales să mute punctele de desfscere din Taiwan în Beijing. Din nou

Taiwanul şi-a revenit foarte repede, a atras pe piaţă şi mai mulţi investitori printr-un plan de

afaceri nou.1

Ȋn 2006 Taiwanul a înregistrat o criză economică ṣi sociala din cauza sistemului foarte

permisiv de creditare. Se ofereau credite de către bănci studenţilor ce nu aveau locuri de

muncaă sau persoanelor ce nu lucrau cu carte de muncă. Mai mult de jumatate de milion de

oameni nu au fost în măsură să ramburseze împrumuturile lor . Ei au devenit " sclavi al cardului

de credit " , un termen inventat în Taiwan pentru a se referi la persoane care ar putea plăti doar

soldul minim asupra datoriei lor de card de credit în fiecare lună. Această problemă a dus la

probleme sociale semnificative . Unii debitorii și familiile lor sa sinucis din cauza datoriilor , unii

au rămas fără casă din cauza nerestituirii împrumutului, alții nu-și puteau permite să plătească

taxa de școlarizare a copiilor lor. Sclavii cardului de credit au vândut droguri ilegale pentru a

rambursa băncilor banii. Guvernul taiwanez a fost obligat să rezolve aceste problemă pentru a

salva sistemul financiar și pentru a preveni problemele sociale ulterioare. Pe baza

Departamentului taiwanez de raport Sanatate , 2172 de oameni s-au sinucis în 1997 , 4406 în

2006 , și 4128 în 2008. ( " Statistica Sanitara din Taiwan 2008", alin. 2 ). Rata de suicid din

1 http://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/Asia_143.pdf

Taiwan este a doua cea mai mare din lume . Rata sinuciderilor a crescut cu 22,9% față de rata

din 2005 , iar principalele motive sunt șomajul și datoriile. 2

Evoluția economică a Taiwanului dupa criză

Taiwan-ul este cel mai mare investitor străin în China şi nu se exagereză atunci când se

spune că miracolele economice din China au fost creaate, cel puţin în parte, de către taiwanezi.

Ȋn China se aduce până la 200 miliarde de dolari, din care 33% se concentrează în domeniul Hi-

Tech. Pe lângă aceasta, cele mai valoroase sunt know-how-ul şi managementul, care ajută cu

adevărat China să depășească criza mult mai uşor. Desigur, China ne-a pus la dispoziție piaţa

şi cererea. Ambele țări sunt legate prin economie, care este vitală în această perioadă de criză.

În ceea ce priveşte situaţia economică din Taiwan, procesul de revenire depășește așteptările

tuturor! Potrivit raportului FMI, PIB-ul a crescut cu 7% în 2010, iar volumul de exporturi a

crescut cu 43%, comparativ cu aceeași perioada a anului trecut. Datorită guvernului eficient pe

care îl au, reacția Taiwan-ului față de criză a fost foarte rapidă. S-au luat mai multe măsuri, cea

mai importantă fiind semnarea ECFA (acord-cadru de cooperare economică) cu China. În plus,

guvernul a redus dramatic taxa de succesiune (moştenire). Având în vedere impactul ECFA,

mulţi investitori de succes din Taiwan au început să se retragă din China și să se mute înapoi în

Taipei sau în Taichung, cei mai mari revin cu IPO sau cu investiţii semnificative, iar cei mai mici

se întorc cu bani. De asemenea, prin reducerea taxei de succesiune de la 50% la 10%,

majoritatea oamenilor bogați își „repatriază“ fondurile în Taiwan, iar aceste enorme sume de

bani ajută bursa și piaţa imobiliară să își continue expansiunea. Cu toate acestea, un alt aspect

important este acela că taiwanezii sunt un popor obișnuit să muncească mult și să cheltuiască

puțin. Prin urmare au depozite semnificative, care au permis să se susțină nivelul lichidității,

necesar în această perioadă de criză, iar titlurile de stat necesare ca urmare a dezvoltării

economice sunt, de asemenea, bine susţinute.

Acum după aproape 60 de ani de existenţă Taiwanul este pe cale de a deveni membru

al Naţiunilor Unite, este deja membru în mai multe agenţii ale O.N.U., oferă ajutor umanitar şi de

dezvoltare către 17 ţări , iar preşedintele Ma Ying- Jeou a obţinut deja succese remarcabile în

recunoaşterea identităţii taiwaneze şi a Republicii Taiwan. În plus faptul că Taiwanul este un

simbol al democraţiei în regiune îi face pe mulţi analişti să spere că flacăra democraţiei în lumea

asiatică are şanse tot mai mari. Exemplul taiwanez a demonstrat că o ţară budistă poate

construi o democraţie viabilă, că doctrina confucianistă, valorile economiei de piaţă şi drepturilor

2 http://sevenpillarsinstitute.org/case-studies/taiwans-credit-card-crisis

omului pot coexista şi că Asia poate porni pe drumul dezvoltării economice şi al construcţiei

democratice. Experienţa Republicii Taiwan este un exemplu pe care Asia nu îşi poate permite

să-l treacă cu vederea.

România-Taiwan: similitudini uimitoare

Uimitoare este similitudinea de istorie între Taiwan şi România. Amândouă au o

populaţie de aproape 23 de milioane de locuitori, amândouă au o cultură avansată, amândouă

au stat vreme îndelungată sub umbra unui vecin ameninţător ( Rusia pentru noi, China pentru

Taiwan), ambele şi-au găsit echilibrul în cooperarea cu Statele Unite, în aderarea la NATO

pentru România şi direct cu Statele Unite pentru Taiwan, ambele au trecut la democraţie în

1989 , ambele au cunoscut alternanţa de putere în 2000 ( la noi întoarcerea Partidului Social

Democrat la putere după guvernarea C.D.R., în Taiwan venirea la putere a Partidului Popular

Progresist ) şi o nouă schimbare de putere în 2008 cu sosirea la guvern a Partidului Naţionalist-

Kuomintang la Taipei şi la noi cu o nouă schimbare de putere ). Din nefericire ne lipseşte încă

vitalitatea economică a Taiwanului, dar învăţând din lecţia lor: infrastructură, sprijin pentru

export, investiţie în cultură şi tehnologie, onestitate şi muncă.