Criticismul etic

Eu am ales capitolul Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell in care este analizat discursul presedintelui american Richard Nixon din 3 noiembrie 1969.Mi-a placut acest capitol deoarce este analizat discursul presedintelui american din punct de vedere etic.Consider ca fiecare persoana inainte de a face unele afirmatii ar trebui sa-si puna unele intrebari : ce este bine?; cum trebuie sa ne comportam? Demersul etic al lui Karlyn Kohrs Campbell care se concentreaza asupra discursului sustinut de presedintele american Richard Nixon, intentiile acestuia prezentate in data de 3 noiembrie 1969 este un teren necunoscut.In aceste situatii nu se analizeaza oamenii ci discursurile lor, din perspectiva morala.Demersul critic etic este unul destul de dificil dar nu este imposibil de atins.In discursul presedintelui regasim criterii precum adevar, credibilitate,unitate dar si un criteriu care se bazeaza pe responsabilitate si principii etice.Acesta intentioneaza sa spuna adevarul si sa reuseasca sa faca oamenii sa il creada.In analiza din acest capitol Campbell este interesat daca presedintele reuseste pe tot parcursul discursului sa isi mentina activ intentiile, starea de adevar si obtinerea credibilitatii. Consider ca aceasta analiza a discursului din punct de vedere etic foarte importanta si necesara pentru a vedea daca acesta spune adevarul si daca este sigur pe ceea ce spune.Cred ca fiecare persoana in viata de zi cu zi trebuie sa fie sincera, sa spuna adevarul, sa spuna ceea ce este corect.Trebuie sa fim sinceri daca dorim ca si ceilalti sa fie sinceri cu noi. Presedintele american Richard Nixon sustine o declaratie privind razboiul din Vietnam, sa unifice natiunea si sa reaminteasca propriilor concetateni datoriile lor in calitatea respectiva.Campbell identifica motive pentru care aceasta intentie nobila sa fie pusa la indoiala.O prima incercare sa presedintelui de a spune adevarul se soldeaza cu esec deoarece portretizeaza intr-o maniera denaturata pe cei aflati in opozitie, face ca singura alternativa evidenta a strategiei pe care o refera ( vietnamizare), sa para cat se poate de radicala si neatragatoare.Consider ca afirmatiile unui presedinte trebuie sa fie reale, sa fie credibilie si sa fie in interesul cetatenilor.Pentru a face afirmatii in fata unui public numeros, afirmatiile trebuie sa se bazeze pe unele dovezi, sa fie reale si sa fie in interesul cetateniilor. Un presedinte este o persoana care prin statutul pe care il detine, ii face pe oamenii sa creada in el, sa creada in intentiile lui.Insa, statutul presedintelui ca persoana care spune adevarul, in cazul lui Richard Nixon, este amenintat de unele contradictii.Acesta face afirmatii contradictiorii in ceea ce priveste strategia retragerii imediate a trupelor americane din Vietnam.Doar o mica parte sustine acest lucru, retragerea trupelor din Vietnam, dar majoritatea persoanelor care nu si-au exprimat parerea nu considerau ca este o decizie buna. Un alt criteriu pe care Karlyn Kohrs Campbell si-a propus sa o evidentieze in evaluarea discursului presedintelui american este credibilitatea.Richard Nixon in discursul din 3 noiembrie 1969, portretizeaza natiunea americana in intregul ei, ca fiind total lipsita de responsabilitate in ceea ce priveste deciziile specifice razboiului.Toate deciziile acestuia duc spre vietnamizare, urmata de retragerea treptata a fortelor armate. Daca evaluam modul in care presedintele se refera la propriile responasbilitati, responsabilitatea sa de a alege calea corecta si de a conduce natiunea pe calea respectiva devine iresponsabilitatea cetateanului individual.In una din declaratiile din textul adresei din 3 noiemnrie 1969, presedintele american afirma faptul ca indiferent daca strategia va avea succes sau nu, propriile sale vorbe din momentul discursului nu vor mai avea nici o informatie. Desi scopurile presedintelui Nixon erau de a spune adevarul, de a creste credibilitatea, dea promova unitatea si de a afirma responsabilitatea morala, retorica sa ascunde adevarul, diminueaza credibilitatea, promoveaza dezbinarea si evita responsabilitatea morala.Mesajul trasnmis in declartaia sa, perpetueaza mituri cu privire la valorile americane, in loc sa cerceteze valorile reale ale Americii. Din punctul meu de vedere, presedintele american Richard Nixon este un exemplu al perpetuarii mitologiei americane, America care apara libertatea peste tot in lume, a carei putere este consecinta confruntarii americanilor cu nenumarate crize, pe care le-au depasit pe cale cea dreapta, ultima speranta ca pacea si libertatea vor supravietui in lume.In ziua de azi, cu totii consideram ca America este un fel de speranta, ca acolo este adevarata viata si ca acolo ne putem realiza cu totii.Insa nu este asa, trebuie sa muncesti pentru a avea ceea ce iti doresti.Americanii au o vasta istorie in spate care ne impresioneaza si ne-am facut o parerea despre ce se intampla acolo.Pentru cei care nu am reusit sa ajungem in SUA, parerile sunt formate doar din ceea ce am auzit sau am vazut in documentare sau in filme.Acest capitol mi-a atras atentia si mi-a placut deoarce face referire la partea etic.Mi-a pacut modul in care Campbell abordeaza aceasta tema si faptul ca sunt date foarte multe detalii.Fiecare dintre noi la un moment dat in viata va trebui sa tinem un discurs in fata unui public sau sa facem afirmatii unui grup mai mare de persoane sau chiar si intr-un grup restrans si mereu trebuie sa tinem cont de latura morala, sa spunem adevarul, sa fim sinceri cu ceilalti si la randul lor si ei vor fi sinceri cu noi.

Aranutu LarisaCRP, ANUL III, GRUPA A