Elev: CIOBOTARU

CRISTIANCLASA aV- a

Prof.POSTOLACHE D.

CTMV VULCAN

CONCURSUL JUDEȚEAN INTERCULTURAL ARTTraditiile raman

Când vorbim de obiceiurile de Crăciun vorbim practic de obiceiurile de iarnă deoarece existau şi obiceiuri legate specific de anotimp sau anul ce vine, practic, Naşterea Domnului Hristos este axul central de care se leagă sau sunt influenţate toate aceste obiceiuri şi tradiţii locale, cu siguranţă că şi în sânul restului zonelor unde locuiesc români.

În vremurile trecute, sărbătoarea Sfântului Nicolae există doar ca sărbătoare creştină, povestea moşului ce vine la cei mici fiind necunoscută locuitorilor. Deşi se cunoştea legenda nuieluşei, abia în vremile moderne apare şi obiceiul de a pune daruri în ciorapii sau ghetuţele copiilor. Doar dacă se întâmpla să ningă, se spunea că moşul îşi scutură barba.

Serbarea de Crăciun organizată anul acesta cu elevii de la cele două şcoli s-adesfăşurat sub forma unei şezători în care s-au prezentat obiceiuri locale. Sălile declasă au fost decorate ca un interior ţărănesc, copiii au cusut, au împletit, au spusproverbe, zicători, colinde aşa cum se obişnuia demult pe la casele gospodarilor. Cuaceastă ocazie s-a desfăşurat şi un concurs între cele două clase, copiii fiind foarte încântaţi de activităţile desfăşurate.

In fiecare an, sărbătorim naşterea lui Iisus Hristos în data de 25 decembrie. Există nenumarate tradiţii legate de această sărbătoare despre ale caror origini nu cunoaştem foarte multe lucruri.

Ideea de a celebra Crăciunul, în data de 25 decembrie, îşi are originea în secolul al IV-lea. Biserica Catolică a dorit sa eclipseze festivitatile şi sărbatorile unei religii păgâne rivale care ameninţa existenţa creştinătăţii.

Romanii celebrau naşterea zeului lor Soare, Mithras, în jurul acestei perioade din an. Deşi naşterea lui Iisus se crede că ar fi avut loc în primăvară, data de 25 decembrie a fost aleasă ca dată "oficială" de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, în sfârşit, religia pagâna şi festivităţile acesteia.

Aceste plante sunt originare din Mexic şi sunt numite dupa primul ambasador al Americii în Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante în America, în anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau că aceasta plantă simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a început să fie asociată cu Crăciunul. În fapt, floarea acestei plante este mică şi de culoare galbenă. Însa în jurul sau se afla frunze mari, de culoare roşie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei

Poinsettia sau Steaua Crăciunului...

Bradul de Craciun îşi are originea în Germania secolului al XVI-lea. Era obişnuit pentru poporul germanic să decoreze brazi, atât în interiorul unei locuinţe, cât şi în afara acesteia, cu trandafiri, mere şi hârtie colorată.

Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seara de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui braduţ din fata casei sale.

Luther a împodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumânări.

Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara largă în Marea Britanie până în secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus în Pennsylvania de către germani, în jurul anilor 1820.

Colindele

Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra.

Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.

Craciunul este o sarbatoare crestina prin definitie,sarbatorita la 25 decembrie inca din antichitate.

In satul traditional,Craciunul era din punct de vedere folcloric,o sarbatoare din ciclul “calendaristic”,iar din punct de vedere religios,una din cele mai importante sarbatori din calendarul crestin,fiind precedata de post si rugaciune.

In cadrul Craciunului sunt concentrate structuri rituale complexe la care participa toate categoriile de varsta.Ca urmare,masurile luate in vederea intampinarii sarbatorii sunt pe masura importantei acesteia.

Pregatirile pentru celebrarea Craciunului incep la 20 decembrie,in ziua de Ignat,zi destinata traditional taierii porcului in aproape toate gospodariile.Analizand semnificatiile etnologice ale sacrificarii porcului,Frazer asocia porcul cu zeitatile vegetatiei:Demeter,Persefona,Adonis,Osiris,ritualul taierii porcului amintind de zertfele inchinate zeitatilor care se nasteau simureau in perioade de innoire a timpului calendaristic.

In Ajunul Craciunului,femeile pregateau mancarurile traditionale din carne de porc: piftii,sarmale,friptura,ciorba.O atentie deosebita era acordata confectionarii colacilor,a caror forma si marime corespundea destinatiei si si functiei rituale pe care o aveau.Bolindeti pentru flacai sau de dat de pomana in amintirea celor morti.Cel mai frumos era colacul lui Mos Craciun care se punea pe masa impreuna cu alte alimente si vin rosu.

Impreuna cu bucuria sosirii anotipului iarna,incepe bucuria regasirii acelui fond ancestral de frumusete,bunatate,darnicie,intr-un sincretism reunind mit,rit,act magic,melodie,teatru popular.

Prin gest si cantec se trece din timpul profan,cel stiut si prea plin de griji,intr-unul mitic,marcat de sacru,timp al dualismelor:haos si cosmos,sfarsit si inceput.

Ajunul Craciunului este o zi mare. O confirma batranii care stiu ca acum oamenilor nu trebuie sa le fie frica de spiritele celor plecati in Lumea Neagra.Si pentru ei se aseaza “masa de ajun” care apoi va fi impartita la cei sarmani.Pe masa aceasta,se pun turta inmuiata in apa cu zahar si miez de nuca pisata,colaci si vin rosu.Nu lipseste vinul fiert,indulcit cu miere si zahar.Se aprinde si o lumanare spre a lumina drumul.

Dar ajunul nu e zi de tristete.E chiar de bucurie si asteptare.Se asteapta impodobirea bradului de Craciun,simbol al vietii care renaste.