crestinismul la nordul dunarii in secolele iv

7/14/2019 Crestinismul La Nordul Dunarii in Secolele IV

http://slidepdf.com/reader/full/crestinismul-la-nordul-dunarii-in-secolele-iv 1/12

Crestinismul la nordul Dunarii in secolele IV-VII

Instabilitatea religioasa provocata de dezbaterile de naturadogmatic,absenta unei ideologii capabile sa ia locul vechii coeziuni a

colectivitatii formata in jurul cultelor poliade,apostaziile care aveau ca motivatie

oportunismul politic si pecaritatea convertirii,legislatia antipagana(inchiderea

templelor,interzicerea sacrificiilor,a manticii,confiscarea bunurilor vechilor

lacase,pedepsirea reconvertitilor prin pierderea dreptului de mostenire si

marginalizare sociala a paganilor)conservarea unor credinte si cutumestavechi,starea de insecuritate la nivelul provinciilor datorita atacurilor gotilor si

hunilor,politica proariana a imapartilor Constantinus II(337-361) si Valens(364-

378),rabufnirile paganismului din timpul lui Liciniu si ale lui Iulian

Apostatul,raspandirea arianismului in randul barbarilor,divizarea imperiului in

timpul lui Theodosius I si altele aveau sa-si puna amprenta asupra contextului

etnodemografic si politic in secolul al IV-lea. Transformarea crestinismului in

religia oficiala a Bisericii sa se adapteze,,la realitatile ierarhice ale societatii

laice,pierzand treptat valorile lui initiale.Interventiile imparatului in viata

Bisericii in calitate de pontifex maximus si defensor pacis,uneori,abusive au

stricat armonia existent intre Stat si Biserica si au generat ripostele liderilor

religiosi.

In absenta unor izvoare literare, analiza continutului vietii religioase acomunitatilor crestine daco-romane de la nordul Dunarii de Jos este greu de

reconstituit.Nu stim nimic despre liturghie,cult,profesiunea de credinta a

localnicilor si migartorilor care s-au sedentarizat sau despre calendarul

calendarul bisericesc.Nu cunoastem nici daca in fosta provincie Dacia

dezbaterile teologice din Imperiu au avut vreun ecou. Incertitudinea planeaza de

asemenea si asupra dependentei canonice a Bisericilor daco-romane,a structuriiorganizatorice,a relatiei dintre clerici si laici. In momentul in care anul



ecleziastic abia incepuse sa prinda contur este dificil de stabilit si momentul

includerii in calendarul liturgic daco-roman unor sarbatori celebrate in lumea

crestina.Se banuieste ca formarea si dezvoltarea structuriloe ecleziastice,textile

sacre,predica si ceremonialul liturgic au contribuit la aparitia unui limbajreligios specific.Se stie ca ascensiunea crestinismului la nordul Dunarii de Jos a

fost facilitata de asimilare sacralitatii pagane,de implicarea autoritatii imperiale

si a Bisericii constantinopolitane in opera de crestinare a barbarilor,de circulatia

oamenilor si a ideilor pe ambele maluri ale Dunarii,de contactele militare si

comerciale,de cei care fugeau de fiscalitatea romana sau care sufereau din

motive de ordin confesional dar si de existenta structurilor crestine anterioare promulgarii edictului de la Milan,deoarece acestea au constituit baza de

desfasurare a viitoarelor actiuni de convertire a autohtonilor(ramasi fideli

cultelor traditionale)si migratorilor.

La Dunarea de Jos isi face simtita prezenta ideea potrivit careia mila si

harul dumnezeiesc fac parte dintr-un vocabular al asteptarii Parusiei,al nadejdii

Invierii si al vietii vesnice.Un exemplu in acest sens il reprezinta stela funerara a

lui Simplicus,fiul lui Casianus,sirian de origine si jurist ca formative si a sotiei

sale Meletis,fiica lui Aedesius. La Tomis si Calatis sunt semnalati in secolele V-

VI doi termini care fac aluzie la rugaciunile rostite cu voce tare(ekfonise) sau

incet,in taina de catre preot sau episcope.

Printre modalitatile de patrundere si raspandire a crestinismului in

fosta provincie Dacia in secolul IV rolul misionarilor nu este,deocamdata atestat

nici macar in cazul cunoscutului Nicetas,episcop al Remesianei.Contactul direct

cu populatia crestina a Imperiului,transmiterea ,,din om in om”,influentele

politice,economice si cultural ale Imperiului, asupra unor teritorii ale fostei

provincii dacia au jucat un rol important in dezvoltare crestinismului daco-

roman:aceste influente sunt asigurate pentru zona de sud a Dunarii.In

Transilvania la progresul crestinismului au contribuit doua aspect:religia oficiala



a imperiului si crestinii care au existat in timpul provinciei nu isi mai ascund

credinta si dupa retragerea aureliana pot sa faca prozelitism. Actiunea de

sacralizare a templelor pagana initiate de Biserica dupa proclamarea Edictului de

la Milan s-a extins si in spatial fostei provincii Dacia o dovada o reprezinta basilica de la Porolissum ridicata pe ruinele naosu-lui vechiului templu al lui

Bel.

Asemeni altor provincii crestine,ritul funerar al inhumatiei ajuns sa

reprezinte o forma de diferentiere in plan spiritual a crestinilor nord-dunarenide

adoratorii cultelor traditionale.In bazinul Dunarii Inferioare inventarul funerar al

momintelor,continutul inscriptiilor,stereotipia unor formule si unle motive

funerare dezvaluie tendinta tot mai evident de integrare a sacralitatii pagane de

catre antropologia si estetica funerara crestina.

Coexistenta la nordul Dunarii a unei Biserici ortodoxe si a altora de

esenta ariana si audiana a generat unele patricularitatii proprii crestinismului

local.In acest spatiu izvoarele nu inregistreaza dispute intre credinciosiii de

diferite confesiuni.Diferentele dogmatice par sa foe sesizate doar de clerici si

crestini cu un nivel ridicat de instructive nu si de laicii nestiutori de carte.Cele

trei biserici aveau in comun ierarhia clerical,ceremonial desfasurate in locassuri

de cult asemanatoare si o celebrare stabilita de un calendar liturgic.Bisericile se

desparteau prin reprezentarea divinitatii,natura persoanelor sfintei Treimi si

raporturile dintre ele.Pentru audieni Dumnezeu Tatal capata o forma

antropomorfa care amintea de un batran cu plete albe,pentru arieni este singurul

Dumnezeu adevarat si creatorul Fiului,fara a fi insa de o fiinta cu Acesta.Din

aceasta perspectiva unii cercetatori sustin ca vocabularul creation din

terminologia de origine latina a cestinismului romanesc purcede din doctrina

araiana.doar convietuirea arienilor incadrul acelorasi forme de habitat cu

crestinistii nicenieni ar fi condus la trecerea de la dies Natalis Christi la Dies

Creationis Christi.



Din secolul al IV-lea este cunoscut episcopatul de la Tomis, pentru ca

în secolul VI să apară episcopii şi în,alte oraşe. Viaţa bisericească dobrogeană a

fost influenţată de „călugării sciţi", păstrători ai ortodoxiei împotriva

arianismului şi monofizitismului. Comunităţi creştine se înfiripează în secolul alIV-lea şi în zonele extracarpatice, atât în rândul populaţiei autohtone, cât şi

printre alogeni.

. Din a doua jumatate a secolului V fenomenul trecerii de la paganism la

crestinism se accentueaza in stanga Dunarii fapt demonstrate de numarul

obiectelor crestine in crestere fata de secolele anterioare. Printre goţii din

Transilvania, din a doua jumătate a sec. IV ar îi putut să se găsească şi creştini,

fără a deţine acum suficiente argumente în această direcţie. Ostrogoţii din

Transilvania s-au creştinat — cel puţin unii din conducătorii lor — la sfârşitul

secolului al V-lea; gepizii au fost creştini de rit arian.Vasele mici pentru

pastrarea sfantului mir si a sangelui de martir de la

Arganum,Sucidava,Izvoarele,Tomis,Slaveni si Calatis si asa zisele thuribulum

de la Dinogetia,Enisala si Tropaeum Traian ne dezvaluie faptul ca necesitatile

cultice de la nordul Dunarii de jos sporeau o data cu multiplicarea comunitatilor

crestine.”

Ascensiunea noiii religii la Dunarea de jos in secolul IV este

dovedita si de ridicarea monumentelor de cult in mediul citadin si in perimetrul

fostelor castre(Slaveni,jud.Dolj,Porolissum-Moigrad,jud.Salaj,Histria-bazilica

din curtea Liceului Mihai Eminescu,Calatis-basilica siriana).

In secolul VI de călugărul Dionisie cei Mic

('Exigjius),,originar din .Scythia Minor, adică din Dobrogea,a

stabilit era crestina. El a numărat anii da la naşterea lui Hristos ,

dar cu o eroare de aproximativ 4 ani, socotind" că acest

eveniment major din istoria omenirii s-a petrecut în anul 754 sau

753 de la întemeierea Romei.



In cele ce urmeaza doresc sa aduc in discutie vestigiile crestine aduse

la lumina de arheologie in zona Dunarii de Jos. Obiectele din sec. IV descoperite

în sunt, aproape toate, produse de import, din Italia, Pannonia, Illyricum.

Repartizarea descoperir ilor dovedeşte prezenţa creştinilor mai ales în fosteleoraşe (Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, Tibiscum, Romula, Drobeta,

Dierna) sau în aşezările de pe lângă castre (Gherla, Răcari, Burabeşti ete.) în

aceste foste oraşe şi mari aşezări comunităţile creştine puteau să reprezinte

perpetuarea şi dezvoltarea unor nuclee creştine preaureliene. Printre descoperiri

se afla si texte epigrafice . Din punct de vedere al aspectului exterior,

inscripţiile creştine sunt mai simple faţă de cele păgâne. Acest fapt reflectăcondiţia socială a creştinilor, însă şi lipsa de sensibilitate artistică. Piatra pe care

sunt sculptate este de obicei din granit, calcar sau marmură (puţine). Aceste

pietre au aspectul unor altare păgâne sau al unor stele funerare. Sunt sculptate

însă şi numeroase simboluri creştine, ca de exemplu: porumbelul, peştele,

monograma lui Cristos sau ramura de palmier. Pentru construirea mormintelor,

creştinii au folosit cu siguranţă şi pietre provenind de la păgâni. Acest lucru îl putem deduce din faptul că se pot observa alături de inscripţiile lor şi motive

păgâne: rozeta, coroana, viţa, frunze de acant

Mai mult de jumătate dintre inscripţii sunt funerare. O altă parte dintre

inscripţii reproduc mici texte scripturistice, liturgice sau sunt chiar scurte

invocaţii, aclamaţii religioase.În afară de inscripţiile sculptate există şi altele,

care sunt imprimate pe ziduri, pe cărămizi sau pe diferite vase. Ornamentul care

se repetă deseori este crucea, de diferite dimensiuni şi forme. De la jumătatea

secolului al IV-lea, se află pe toate mormintele creştinilor. Rolul ei este acela de

a-i ocroti pe răposaţi, de a îndepărta spiritele rele, dar, mai ales, ea simbolizează

harul unei vieţi veşnice cu Cristos. La Trophaeum Traiani, crucea are alături şi

un text semnificativ: „Crucea morţii şi învierii”. De asemenea, pe poarta

principală a oraşului Tomis se găseşte o cruce, alături de care se află



inscripţionată invocaţia: „Doamne Dumnezeule, ajută oraşul abia renovat!

Amin”

La Tomis si Histria1 s-au descoperit inscriptii de inspiratie

veterotestamentara2.Psamul 131 care apare pe un vas de marmura descoperit laTomis face parte din categoria antifoanele celor opt glasuri alcatuite de sfantul

Ioan Damaschin care se cantau duminica la Utrenie.Atestarea lor epigrafica

constituie un indiciu al tipului de slujbe savarsit in carul provinciei

dobrogene.Astfel Psalmii 26 si 101 sunt psalmi de utrenie,in timp ce Psalmul

131 este unul de vecernie.

Aclamatia I(N) (Christum) UNUM (VICTORIA) care apare pe un vas

de la Porolissum aminteste de formula niceana a crezului,,Credismus in unum

deum patrem omnipotentem…Et in unum dominum Jesum Christum”.Este

singurul indiciu epigraphic al ortodoxiei uneia dintre comunitatile daco-romanec

de pe teritoriul fostei provincii Dacia.

Cea mai cunoscuita piesa de factura crestina a fost descoperita in

Transilvania-candelabrul de la Biertan a carei inscriptie EGO ZENOVIUS

VOTUM POSUI (EU ZEVOIUS AM PUS OFRANDA) ne face cunoscut

numele donatorului.

Alte inscriptii s-au mai descoperit si la:, Callatis (8 inscripţii), Axiopolis

(2 texte), Trophaeum Traiani (o inscripţie)35, Ulmetum (8 texte), Dinogetia (7

inscripţii), Salsovia (o inscripţie), Niculiţel (o inscripţie) şi Lazu (o inscripţie).

Alte descoperiri arheologice sunt urmatoarele:

La Dunarea de Jos s-au descoperit peste 40 de bazilici din in secolele IV-

VII,cele mai multe fiind semnalate in Scythia Minor.O descoperire

1S-au descopeit 6 incriptii

2

In general inscriptiile crestine se impart in doua categorii:1)inscriptii cu character liturghic-din aceastacategorie fac parte inscriptiile de provenienta neotestamentare(rugaciunile catamite,troparele) si

veterotestamentara(fragmente de psalmi);2)inscriptii cu character dogmatic fiecare avand subdiviziuni.



spectaculoasa a reprezentat-o dezvelirea bazilicii de la Niculitel.O basilica

trinavala sub al carei altar s-a oconstruit o cripta cu o structura etajata care

contine in zona superioara trupurile martirilor Zotikos,Attalos,Philippos si

Kamasis.spatiul de jos a fost rezervat adapostiri a doi martiri necunoscuti.S-amai pastrat si o inscriptie in limba greaca,,aici si acolo(se afla) sange de martiri

care era plasata pe dala de marmura care bloca intrarea in cripta

La Dunarea de Jos sapaturile arheologice au scos la lumina un tezaur

compus din 17 obiecte liturgice(Izvoarele,jud.Constanta) care vine sa probeze

participarea scitilor la cultul liturgic.Acesta era se pare utilizat de comunitatea

crestina ca vesela la oficierea oficierea botezului,la mesele organizate cu prilejul

marilor sarbatori de peste an,la Comuniune,la hramul bisericii.doua potire

euharistice din piatra de calcar au fost descoperite la Parjoala,judetul

Constanta.Ambele piese au fost datate in a doua jumatate a secolului VI.

In Oltenia si Banat,descoperirile de obiecte crestine se gasesc la

Drobeta,Tibiscum,Romula,Slaveni,Sucidava unde s-au descoperit opaite cu

semnul sfintei crucii,cruciulite,catarame,graffiti pe vase.La Histria s-au

descoperit un depozit de candele.Aghiasmatare s-au gasit la Histrai si Tomis.

Sigiilii de lut folosite pentru stampilarea painii euharistice au fost gasite la

Jabar(jud.Timis) si Palatca(jud.Cluj)a caror datare atinge limitele secolului IV.

La Tomis s-a descoperit o necropola pe care specialistii au atribuit-o

crestinilor.Caracterul crestin a fost dat de lipsa inventarului funerar,orientarea

scheletelor cu privirea la rasarit si de orientarea vest-est a

mormintelor.Cronologia necropolei atinge limitele superioare ale sfarsitului

secolului IV si secolului V.in necropola a fost decoperita o catarama cu inel si

armature ovala contine o inscriptie greaca contine expresia ,,Doamne

ajuta”.expresie care apare si pe zidurile de incinta ale necropolei ,vase,capace de

vase si pe monumente funerare.



In continuare doresc sa aduc in discutie problema martirilor de la nordul

Dunarii. O ultimă încercare de resurecţie a păgânismului s-a făcut sub împăratul

Iulian Apostatul(361-363). În persecuţiile iniţiate de el au pătimit şi câţiva

credincioşi din ţinuturile dunărene,Între care şi ostaşul Emilian(Aemilianus),fiul prefectului Sabbatian din Durostorum, chinuit şiars pe rug în acest oras la 18

iulie 362, din ordinul guvernatorului Traciei Capitolin, fiind acuzatcă

d i s t ru se se i d o l i i d in t r -u n t e mp lu d e sc h i s a tu n c i . S f â n tu l

Emi l ian a fos t u l t imul mar t i r cunoscut în provinciile romane dunărene.

Prin anii 370-372, conducătorul got Athanaric a declanşat o nouă

prigoană anticreştină.Din relatările istoricului bisericesc Sozomen şi din unele

acte martirice, se cunosc 26 de martiri,unii cu nume latine, între care şi doi

preoţi şi un călugăr, arşi într -o biserică, undeva în apropierede vărsarea

Argeşului în Dunăre. Un creştin cu numeleNichita probabil tot un descendent

alunei familii de greci aduşi captivi din Asia Mică a fost ars de viu intr -o zi de

15 septembrie. Pela mijlocul secolului al V- l ea moaş te le i -au fos t

aşeza te în t r -o b i s e r i c ă d in Mo p su e s ti a , î n Cilicia, iar în secolul XV,

au fost mutate în biserica Sf. Nicolae din Veneţia.Tot în cursul persecuţiilor lui

Athanaric, a murit ca mucenic Sfântul Sava Gotul. Martiriul săues te re la ta t

de un document con temporan ş i anume în Scrisoarea Bisericii

din Goţia către Bise r ica d in Capadoc ia , s c r i s ă p r i n a n i i 3 7 3 -

3 7 4 , c u p r i l e j u l m u t ă r i i m o a ş t e l o r s a l e î n Capadocia, care de

fapt este insuşi actul său martiric. Din această scrisoare rezultă că Sava erauntânăr credincios ortodox care locuia într -un sat din Muntenia de

azi,trăind în post şi înrugăciune, cântând psalmi în biserica locală. A

fost supus la chinuri în a treia zi de Paşti dinanul 372, împreună cu

preotul satului ,Sansala.



In continuare voi vorbi despre structurile sacerdotale de la Dunarea de Jos.

Sursele literare si arheologice indica prezenta unor comunitati crestine bine

organizate eclesiastic in aceasta zona inca de la sfarsitul secolului III. Bisericile

erau organizate în episcopii, având în fruntea lor un episcop/presbiter care aveaîn subordine mai mulţi preoţi (jucau rolul de păstori şi învăţători ai creştinilor) şi

diaconi. Episcopii erau alesi potrivit normelor canonice aflate in vigoare la

sfarsitul secolului III. Imediat după Edictul de la Milano din 313 sunt atestate 15

episcopii în diferite cetăţi de pe malul drept al Dunării : Sirmium, Singidunum,

Viminacium, Oescus, Bononia, Marcianopolis, Novae, Appiaria, Abbvitus,

Durostorusm. Scaunul Episcopal al Tomisului nu a ramas gol prea mult timpdupa moartea episcopului Efrem.Eusebiu din Cezarrea ne informeaza ca scitii au

avut un reprezentant care a luat parte la lucrarile primului Sinod Ecumenic de la

Niceea(325).Spusele sale sunt confirmate si de Gelasu de Cizic care

mentioneaza printre numele bisericilor care au participat la Sinod si pe cele ale

celor doua Scitii.Numai ca la acest eveniment a luat parte si Theofil al

Gothiei,primul episcope cunoscut in stanga Dunarii de Jos.Despre activitateaacestuia stim doar ca a aparat Credo-ul nicenian si ca a fost secondat de thronos-

ul Episcopal de Ulfila.

Episcopia Tomisului a fost condusa in a doua jumatate a secolului IV de

Bretanio/Vetronio.Acesta s-a remarcat prin fidelitatea fata de dogmatic de la

Niceea si prin curajul de care a dat dovada in fata imparatului Valens cand

acesta a dorit sa impuna cu forta Bisericii locale adoptarea arianismului.Succesorul sau a fost Gerontius sau Terentius participant la lucrarile celui de-al

doilea sinod ecumenic din 381 patronat de imparatul Teodosie I(379-395) ca si

predecesorul sa a aparat crestinismul.El a fost succedat de Teotim I.Izvoarele

vremii au retinut misiunile sale de crestinare ale migratorilor si sprijinul acordat

arhiepiscopului Constantinopolului in cadrul sinodului local de la Stejar(403).

La cumpana secolelor IV-V scaunul Episcopal de la Tomis se transforma in



arhiepiscopat.La conducerea lui se afla la inceputul secolului V

Thimotheos,semnatarul acetlor celui de al treilea Conciliu Ecumenic(Efes,431)

Intre anii 445-456 sau 448 cel care ii pastorea pe locuitorii Scythiei era

Ioannes – dusman declarat al nestorianismului si monofizismului.Lui ii urmeaza

Alexandros caruia izvoarele ii atribuie calitatea de semnatarul al actelor

sinodului din 449(tinut la Constantinopol) care a avut ca subiect de dezbatere

erezia lui eutyches.In anul 458 biserica tomitana era condusa de Theothimus

humilis scythiae regions episcopus(cunoscut fiind ca Theotimus III).Din

corespondenta purtata de imparatul Leon I Tracul(457-474) reiese ca acesta era

mare aparator al ortodoxiei calcedoniene.Spre sfarsitul secolului V thronos-ul

tomitan era ocupat de Petrus de a carei existenta stim gratie mentiuni facute de

Dionysius Exigus in Prefata traducerii latine a Epistolei Sinodale a lui Chiril al

Alexandriei.Un alt intatistator al scythilor a fost paternus misericordia Dei

episcopus provinciae Scythiae metropolitanus din a careio titulatura aflam ca la

inceputul secolului IV Tomis devenise mitropolie. Ultimul episcop tomitan

cunoscut este Velntinian,implicat in discutiile teologice legate de cele Trei

Capitole.

In continuare voi aduce in discutie atestarea epigrafica a altor episcope

decat cei mentionati. Inscriptia lui Dinias de pe o masa de calcar ce provine

dintr-o camera funerara aminteste de ,,fericitul Timotei’’ despre care nu se stie

daca a fost episcop, presbiter sau laic. Pe un capitel imposta descoperit la

Callatis a fost gasit numele lui Eustatius un posibil om de vaza sau chiar

episcope in conceptia specialistilor. Lucrurile sunt mai clare daca discutam

despre daca discutam despre epigrafia care contine rugaciuna facuta de cei vii

pentru episcopul Stefan,traitor la cumpana secolelor V-Vi.Alaturi de Stefan sunt

amintit si alti inalti ierarhi fara sa li se spuna numele.un alt posibil episcop ar fi

Gherontius,care apare cu titlul de mare eparh intr-o inscriptie care provine de la

Dinogetia(datata in secolul V).



La nordul Dunarii presbiteri atestati documentar in secolul IV sunt

Gutticas,Sansala,Batusen si Vercas.ii mai cunoastem pe Patricius(secolele Iv-V)

si luconochos(secolele V-VI).

Alte categorii sacerdotale atestate sunt citetii(anagnostii si lectorii) si

hipodiaconii.



Bibliografie

1. Eusebiu din Cezareea-Istoria bisericeasca X,5 in PSB 13 19872. Istoria Romanilor,Academia Romana,Bucuresti 2001

3. Ion Barnea,Les monuments paleochretiens du Roumanie,Vatican 1977

4. Le christianisme chez les Thraco-Daces de l'Empire Romain, în Relations

Thraco-Illyro-Helléniques (Institutul Român de. Thracologie), Bucureşti,

1994

5.

I o a n R ă m u r e a n u , Persecuţia Împăratului Iulian Apostatulîmpotrivacresşinismului,editura Anastasis, Sibiu, 20096. Liliana Trofin-Istoria crestinismului la nordul Dunarii de jos,secolele I-

XIV,Universitatii,Bucuresti,2009

7. Mircea Pacurariu-Istoria bisericii ortodoxe romane Sophia, București, 2000

8. Lungu V-Crestinismul in Scythia Minor in contextul vest-

pontic,Sibiu,2000

9. Stelian Brezeanu-o istorie a Bizantului, Albatros ,1981

crestinismul la nordul dunarii in secolele iv

Documents