Web ft important: http://www.revista-ferma.ro/articole-acvacultura/ferma-de-sturioni.html

Creşterea superintensivă a sturionilor, de la proiecte de cercetare, la afaceri profitabile  

Acvacultura,07 Jan 2009 - 15:00,43 comentarii

Sistemul recirculant semiintensiv, o investiţie piscicolă şi un proiect de ...

În ultimii ani, tot mai mulţi agenţi economici sunt interesaţi de creşterea superintensivă a peştilor în sistem acvacol recirculant, în condiţiile în care creşterea sturionilor pentru carne si icre poate fi descrisă ca o afacere rentabilă.

Implementarea acestui sistem este la început de drum în România, motiv pentru care ne-am propus să realizăm, în cadrul Programului de Cercetare de Excelenţă (CEEX), finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, o Platformă tehnologică dimensionată adecvat. Intitulat „Producerea sturionilor în sistem superintensiv în condiţiile unui management durabil al resurselor acvatice”, proiectul constituie un centru de instruire teoretică şi practică, atât pentru studenţi, cât şi pentru toţi cei interesaţi de creşterea superintensivă a peştilor. La proiectarea şi realizarea Platformei tehnologice au contribuit cadre didactice, doctoranzi, studenţi şi cercetători de la trei universităţi din ţară (USAMVB Timişoara, USAMV Cluj-Napoca şi U.P. Timişoara), precum şi de la INMA, filiala Timişoara (institutul pentru maşini şi instalaţii destinate agriculturii şi industriei alimentare). Proiectul a fost coordonat de subsemnatul, profesor la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din Timişoara.

Prima fermă de sturioni din ţarăTotul a început când, în anul 2006, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din cadrul USAMVB a câştigat un contract de cercetare în valoare de 1,3 milioane de lei pentru creşterea superintensivă a sturionului, în vederea obţinerii de icre negre. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul superior a oferit facultăţii timişorene 34 de bazine piscicole. Secţia de Piscicultură a achiziţionat primele exemplare de cegă din Germania şi a populat două dintre acvariile facultăţii cu specia de caviar, primită de la un fermier din Germania, care avea 400 de icre embrionare. Aşa a apărut prima fermă de sturioni de la Timişoara, unică în ţară, având drept obiective atât creşterea si cercetarea sturionilor, cât şi colectarea icrelor negre de peşte.

Avantajele sistemului recirculant semiintensivCei care doresc să investească într-o instalaţie de creştere a sturionilor (sau a altor specii de peşti), trebuie să ştie că, în comparaţie cu sistemul de creştere a peştilor în heleşteie,

sistemul acvacol recirculant semiintensiv prezintă următoarele avantaje:• economiseşte atât terenul, cât şi resursele de apă;• poate fi amplasat în zone care sunt improprii creşterii în heleşteie;• permite un grad sporit de control al mediului de cultură a peştilor;• se pot creşte peşti tot timpul anului, în condiţii optime;• peştele poate fi recoltat în orice momentul;• producţiile piscicole şi nivelul veniturilor obţinute din valorificarea acestora se pot determina mult mai precis decât în cazul heleşteielor.

Obiectivele Platformei tehnologicePentru realizarea Platformei tehnologice, echipa cu o pregătire profesională multidisciplinară, a avut drept obiective: • realizarea unui studiu de fundamentare a tehnologiei de creştere a sturionilor în sistem superintensiv cu apă recirculată;• proiectarea şi realizarea sistemului de alimentare, de filtrare şi de evacuare a apei din sistem;• proiectarea sistemului de control al calităţii apei din bazinele de creştere; • realizarea modelului funcţional de staţie pilot; • determinarea parametrilor de creştere a sturionilor; • diseminarea rezultatelor cercetării prin publicarea rezultatelor; • acordarea de consultanţă şi de asistenţă tehnică potenţialilor utilizatori ai acestei tehnologii.

Componentele de bază ale unui sistem acvacolÎn prezent, nu există un proiect standard recomandat pentru creşterea peştilor în sistem acvacol recirculant. Cu toate acestea, fiecare sistem acvacol recirculant are în componenţa sa următoarele echipamente: - bazine de cultură a peştilor; - pompele pentru circulaţia apei în sistem; - echipamente de tratare a apei pentru menţinerea calităţii acesteia (filtru mecanic, filtru biologic, aeratoare, instalaţie de oxigenare şi de sterilizare cu ultraviolete); - conducte de alimentare şi de evacuare a apei;- bazin tampon pentru apă. 

Cum funcţionează?Tabloul de comandă aferent instalaţiei de creştere a sturionilor în sistem cu apă recirculată se aplasează într-o încăpere cât mai apropiată de hala în care sunt montate bazinele de creştere a peştilor. Pe peretele frontal al tabloului, funcţionarea fiecărei pompe este evidenţiată de o lampă de semnalizare. Pornirea pompei este condiţionată de nivelul apei din bazine, care sunt prevăzute cu sesizoare de nivel inferior şi de nivel superior. Motoarele pompelor sunt protejate de disjunctoare magnetoelectrice. Acţionarea unui disjunctor provoacă anclanşarea sirenei şi oprirea motorului defect. Bazinele sunt alimentate cu apă forată la adâncime, care trece printr-un filtru special, atingând o temperatură constantă pe tot parcursul anului, între 18 si 20 de grade Celsius.

Principiul de bază: menţinerea apei curateDe primă importanţă în acvacultură este menţinerea calităţii apei şi monitorizarea factorilor de calitate ai acesteia: temperatura, oxigenul dizolvat, dioxidul de carbon, pH-ul, amoniacul, nitriţii, nitraţii şi solidele. Astfel, apa trebuie evacuată continuu din bazinele de creştere a peştilor (de 2 ori/oră) şi supusă proceselor de filtrare, biofiltrare, sterilizare, oxigenare, aerare, încălzire sau răcire. În decurs de 24 ore, se elimină din sistem un volum de apă de maximum 10 la sută din volumul total al acestuia.În sistemul acvacol recirculant realizat, apa evacuată din bazinele de creştere a peştilor este supusă unui proces de filtrare mecanică într-un filtru radial cu sită rotativă (filtru tobă sau „drum filter”) cu o capacitate de filtrare de 350 m3/h. Ochiurile sitei de filtrare au

dimensiunea de 0,07 mm. Prin rotirea continuă a tamburului, particulele solide se filtrează prin partea din sită imersată în apă, în timp ce partea superioară a tamburului, neimersată, trece prin faţa unui sistem de spălare cu jet de apă, orientat în contracurent. Procesul de spălare se derulează automat. Pe toată durata funcţionării sunt evacuate din filtrele cu site rotative cantităţi însemnate de apă cu un conţinut foarte ridicat de substanţe solide în suspensie. La ieşirea din filtrul mecanic, apa limpede (din care s-au îndepărtat particulele solide în suspensie mari) ajunge în biofiltru. Filtrul nitrificator (biofiltrul sau filtrul biologic) reţine amoniacul şi îl converteşte în nitriţi şi apoi în nitraţi, produşi mai puţin toxici pentru peşti. Biofiltrul realizat are ca substrat biobilele pe care se dezvoltă bacteriile nitrificatoare din genurile Nitrosomonas şi Nitrobacter. 

Obiective atinse, cheltuieli uşor de amortizatÎn instalaţia proiectată, ne-am propus să producem, în decurs de 36 luni, circa 14.100 kg de cegă pentru consum, cu masa corporală medie de 1000 grame. Condiţiile de mediu asigurate, ne vor permite să atingem o densitate la recoltare de 125 kg cegă/m3 de apă.  În urmatorii ani vom aclimatiza sturionul siberian, apreciat pentru ritmul foarte alert de maturizare. În creşterea sturionilor, etapa cea mai dificilă este producţia de puiet. La trecerea de la stadiul larvar la cel de puiet, mai exact, de la hrana naturală la cea artificială, pierderile sunt foarte mari, de regulă cam de 60 la sută. Pe măsură ce numarul sturionilor care ajung la maturitate creşte, cantitatea de caviar recoltată va fi mai mare. De regulă, icrele negre reprezintă 10 la sută din greutatea sturionului, astfel că, de la o cegă de un kilogram, se obţin 100 de grame de caviar. Odată perfectată, tehnologia prezentată va fi facută cunoscută tuturor investitorilor locali interesaţi de acvacultură, care, la un preţ modic, pot multiplica proiectul. Investiţia se recuperează după doar trei cicluri de reproducere, şi aceasta numai din colectarea si vanzarea icrelor negre.

Investiţie piscicolă Omul de afaceri german, Lothar Oliver, a pus bazele unei ferme piscicole în comuna Fârdea din judeţul Timiş. Inaugurată de curând, crescătoria de sturioni din comuna timişeană are ca obiect de activitate creşterea intensivă şi comercializarea sturionilor, iar investitorul neamţ şi-a propus ca până la finele acestui an să vândă în România carne de sturion, iar în următorii trei ani, şi caviarul de Banat. Din halele de la Fardea, cu suprafaţa totală de 650 mp, se aşteaptă o producţie anuală de şase-şapte tone de caviar, iar kilogramul de delicatesă se vinde cu 6.000 de euro. Investiţia a demarat cu o cultură de 8.000 de sturioni, de aici urmând să se recolteze puieţii. Pe viitor, aici va fi construită şi o staţie de reproducere.În ceea ce priveşte banii, proiectul de la Fârdea a costat 200.000 de euro, iar omul de afaceri german are în plan un proiect mai amplu la Lugoj, în valoare de 600.000 de euro.(Articol apărut în Revista Ferma nr. 12/2008)

Popularea heleşteielor de creştere a crapului 

 

Acvacultura,02 Jul 2010 - 12:00,2 comentarii

Popularea cu crap

O verigă foarte importantă a tehnologiei creşterii crapului în heleşteie, cu implicaţii majore în rezultatele de producţie, este popularea.

Pregătirea heleşteielor pentru populare

Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă, cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.

Acolo unde apa bălteşte se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de cca 2500 kg/ha. Prin aceasta, se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci din contră, produc o reducere a lor prin faptul că sunt concurenţi la hrana crapului.

De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice, iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente. Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei.

Numai după ce heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.

În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umplu cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea

zone, înseamnă că digul este dimensionat incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

 

Alegerea tipului de populare

Popularea se poate realiza în monocultură (numai cu crap) sau în policultură (cu crap şi una sau mai multe specii suplimentare). Monocultura poate fi simplă (crapi de aceeaşi vârstă) sau mixtă (crapi de vârste diferite).

Pentru o mai bună valorificare a resurselor trofice din bazinele acvatice, mulţi piscicultori optează să realizeze policulturi fie cu specii paşnice sau cu specii răpitoare. Astfel se pot introduce pe lângă crap specii de peşti paşnici, cum ar fi cteno, novac, sânger, care consumă hrană ce nu poate fi valorificată de crap, cum ar fi macroflora acvatică, zooplanctonul sau fitoplanctonul.

În cazul policulturii cu una sau mai multe specii paşnice, norma de populare pentru crap trebuie să reprezinte cel puţin 60% din totalul populaţiei piscicole. Norma de populare pentru speciile suplimentare se stabileşte în funcţie de cantitatea elementelor trofice care pot fi valorificate de specia suplimentară.

În cazul policulturii cu specii răpitoare, se urmăreşte ca aceştia să „cureţe” heleşteul de peştii debili şi bolnavi din populaţia de crap dar să consume şi peştii mărunţi, sălbatici (oblete, porcuşor, boarţă, roşioară etc.) care pătrund în heleşteu odată cu apa de alimentare. Pentru ca peştii răpitori să nu devină periculoşi pentru populaţia bază reprezentată de crap, trebuie respectate 3 condiţii: răpitorii să deţină 2-10% din populaţia de bază, în funcţie de specie; răpitorii să fie mai mici cu un an decât crapul; să nu se menţină alături de crapi, răpitori mai mari de 3 ani.

 

Norma de populare

După ce s-a stabilit ce tip de populare este mai avantajos din punct de vedere economic, se va stabili norma de populare pentru crap. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem productivitatea naturală (Pn) a heleşteului (cantitatea de peşte care se poate obţine numai prin valorificarea resurselor naturale), masa corporală medie a unui peşte în momentul populării (g) şi pe cea planificată a se obţine la recoltare (G) precum şi pierderile (p) care se obţin în perioada de creştere. După ce aceste date sunt cunoscute se aplică formula:

 

 

 

Ştiaţi că...

• Ciprinicultura este ramura pisciculturii care se ocupă cu creşterea crapului şi a speciilor înrudite cu acesta?• Ciprinicultura asigura trei patrimi din producţia piscicola a lumii?• Familia ciprinidelor cuprinde peste 1700 de specii, fiind familia cea mai numeroasa din acest punct de vedere?• China asigura 79% din producţia totala de ciprinide?• În România 85% din producţia piscicola este reprezentata de ciprinide?• În SUA şi Australia crapul este considerat un peşte daunator şi se duce o campanie acerba de combatere a acestuia?• Exista rase de crap ornamentale, create în Japonia şi care au culori foarte variate: alb, roşu, galben, portocaliu, albastru, brun, negru etc. sau un amestec de pâna la 3 culori.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(39)/2006

Grozea Adrian