CRĂCĂNEL (coborând şi scoţându-şi masca): Îl cheamă lancu Pampon; i mai zice şi

„Conţina cu 5 Fanţi”; a fost tist de vardişti de noapte la Ploieşti: acuma face pe jucătorul de

cărţi; e neînsurat, dar precontează1 pe una Didina Mazu, exmarşandă2. I-am luat urma

acasă, de acasă la cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici...

Am minţit pe Miţa că mă duc la Ploieşti, şi am venit... Mi-am pus costum ca să nu mă

cunoască cineva şi să afle Miţa... Cum e ea geloasă!... (Bate-n masă: Chelnerul intră.) Am

zis o bere...

CHELNERUL: Vine!

CRĂCĂNEL: A! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!...

cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? Pentru ce mi le-a tras? Să

ştiu şi eu; pentru ce?... Trebuie să-mi spuie mişelul numaidecât!... (Chelnerul aduce berea,

Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia paharul de bere şi paharul de rom rămas pe masa

din stânga şi iese.) Dacă o fi deschis, mă duc drept la el... Dar dacă o fi mascat?... (Se

gândeşte.) A! Am găsit... Mă dau binişor pe lângă toţi bărbaţii şi le zic la ureche: „Eu sunt

Bibicul, nene lancule, nu mai pofteşti?...” Mizerabilul! (Îşi face o ţigară

ş-o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.) Cineva! (Îşi pune masca.)

1 Curtează.2 Fostă negustoreasă.