cosbuc - prahova

7/23/2019 Cosbuc - Prahova

http://slidepdf.com/reader/full/cosbuc-prahova 1/4

Prahova

Din pãmânt, din locuinþaMamei tale, ieºi zâmbind,Prahova! ªi stai miratãªi te tremurã dorinþaSã vezi lumea cu luminã!Inima de plâns þi-e plinã;Ochii tãi spre soare catãªi-ai tãi ochi mai vii s-aprind.

În pãmânt cât e de receªi-n pãmânt nu vezi nimic -Nu te mai întoarce-acasã!Eu pe drum te voi petreceCu poveºti ºi cu poveþe,Voi cânta a ta frumseþe!Lasã lumea ta, o lasã,Tu frumoasã, eu voinic!

Vino-ncet pe-aici, iubitã!Adã mâna, sã nu caziPeste pietrele din cale!Tu tresari de fericitã

ªi-mbãtatã de viaþã;Soarele-þi rãsare-n faþã -Haid-acum fugind la valePrintre ºoptitorii brazi.

Ce frumos se-mbracã dealulCu flori roºii pe-unde treci!Îþi întâmpinã sosireaMunþii ce despart Ardealul,Codrii vechi ºi plini de noapte,Luncile cu mii de ºoapte.Râzi cu hohot la privireaNeguroºilor Buceci?

Uite-acum cât eºti de mare,Uite ce frumoasã eºti!Tu, sãlbatico-ntre fete,Iatã sate-acum în zare,Prahova, sã fii cuminte!Þine cumpãt la cuvinte,Stãi ºi pune-þi flori în plete,Mai frumos sã te gãteºti.

Potriveºte-þi pãrul bine;Strânge mijlocelul tãu,Pieptul plin ca sã-þi rãsarã!

S-or uita flãcãi la tine,ªi copile tinerele:Sã vorbeºti frumos cu ele,Sã nu-þi scoatã vorbã-n þarãCã tu eºti crescutã rãu!

Iatã satul! E Azuga.Tu auzi acum întâiDulce vuiet de vioarã -Haid,-iubito, haidí cu fuga,



Sã jucãm ºi noi chindia!Cum te-aprinde veseliaªi cum joci tu de uºoarã,ªi-ai voi sã tot rãmâi!

Dar te mânã-n lume dorulSã vezi lumea! ªi tu fugiªi te pierzi visând cu gândul.Veselã-þi mlãdii trupºorulªi la brâu pui flori de viþã,Flori de crâng pui în cosiþãªi pe-alesul tãu visându-lTreci prin vãi, cu blânde rugi.

Dar auzi! E plin pãmântulDe rãsunete! Pe locUn balaur cât un munteVine-nfiorat ca vântulCu o sutã de picioare -Cu mugiri ºuierãtoare,ªi-i c-un ochi de foc în frunteªi pe nãri el varsã foc!

Prahova nãvalnic sare,

Neºtiind aceasta ce-i.Pletele-i rãmân rãzleþe,Ochii plini de spaimã-i areªi cu pieptul gol s-aruncãPeste liniºtita luncã -Pãrul ei sunt valuri creþe,Spuma albã-i pieptul ei!

Te-ai speriat, frumoasã fatã,Galbenã ce te-ai fãcut!A fost tren, n-a fost balaur!Plângi acum ºi, ruºinatã,Pieptul plin, vãdita tainã,

Þi-l ascunzi sub larga hainãªi dai pãrului de aurTot repaosul pierdut.

Dar tu uiþi curând! ªi iarãSalþi pe netedele lunci,ªi cu râsuri repetate,Veselã din cale-afarã,Iai câmpiile de-a latul,ªi când vezi deoparte satulBaþi în palme ºi pe spateCapul gingaº þi-l arunci.

Iat-o! Pe sub râpi înalte,Ea cu hohote adânciFuge, parcã-i urmãritã;Strânge pieptul sã nu-i salteªi pe dupã stânci dispare -ªi târziu, departe-n zare,Leneºã ºi obositã,Iese iar de dupã stânci.

Câteodatã, mânioasã,



Spumegând la cotituri,Te azvârli vuind la vale -Dar aºa eºti mai frumoasã!Ochii negri þi-i întuneci;ªi sãlbaticã aluneci;De-al tãu vuiet gem în caleLuniºtitele pãduri.

Stai! Tu simþi un tremur rece!Caraimanul, pânã-n nori,Stã pândind în cap sã-þi cadãPe sub el dacã vei trece!Uite, parcã-l miºcã vântul!Sã ne-ajute Domnul sfântul!Uite-acum, sã nu ne vadã -Am scãpat! dar ce fiori!

Dar de ce-þi astâmperi pasul?Prahova, de ce te miri?De ce vezi, îþi moare minteaªi-þi întinereºte glasul -Iatã, vilele rãzleþeCu ciudate turnuleþe!Tu te-nchini pe dinaintea

Învechitei mânãstiri.Vezi castelul în luminã;Brazi trãsniþi pe dânsul cad.ªi sub codru, visãtoare,Trece-n gânduri o reginãPalidã - e Carmen Sylva!Al ei nume pomeni-l-vaCodru-n veci, c-a fost sub soareDoamna codrilor de brad.

Sã plecãm, frumoasã fatã,Sã plecãm, cã zãbovim!

Iatã, Prahoviþa-n vale,Ca ºi tine-o alintatã,Pribegind cu doru-i volnic!Iatã. Câmpina pe colnic,ªi Doftana-þi iese-n cale -ªi noi tot cãlãtorim.

ªi-acum trenul când mai vineNu te temi! Cu el în pasFugi alãturi, salþi nebunã,Râzi de el, ºi el de tine!El uºor ºi tu uºoarã -Dar el zboarã, zboarã, zboarã,

ªi prin vãi departe sunãBatjocoritoru-i glas.

Dar ce ai, frumoasã fatã,De ce-þi bate pieptul des?Prahova, dupã movilãPentru ce te-opreºti miratãªi pleci ochii? Colo-n zareUn flãcãu frumos rãsare,E Teleajenul, copilã,



Simþi cã este-al tãu ales.

Semne el cu mâna-þi face;Tu roºeºti râzând mereu,ªi râzând te-neacã plânsul.Prahova, te las în pace!Nu mai ceri a mea-nsoþire,Te-am adus pânã la mire:Mânã-n mânã tu cu dânsulSã plecaþi cu Dumnezeu!

cosbuc - prahova

Documents