Coreea de Sud

Coreea de Sud, oficial Republica Coreea este o țară din Asia de Est, care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene. Poreclită „Țara dimineților liniștite”, ea are capitala la Seul, oraș care este a doua metropolă din lume ca mărime și un important oraș pe plan mondial. Coreea de Sud se învecinează la nord cu Coreea de Nord și este înconjurată de Marea Japoniei la est, Marea Galbenă la vest, iar Strâmtoarea Coreei o desparte de Japonia.1 Are o suprafața de 100.210 km² având locul 109 în lume, și o populație de 50.004.441 locul 25 în lume.

Coreea de Sud este un pivot geopolitic extrem-oriental. Legăturile sale strânse cu America îi dau acesteia din urmă posibilitatea de a ecrana Japonia și prin aceasta de a o împiedica să devină o putere militară importantă și independentă – fără o prezență americană copleșitoare în interiorul Japoniei înseși. Orice schimbare semnificativă în statutul Coreei de Sud, fie prin unificare și/sau printr-o schimbare în sfera de influență chineză în continuă expansiune, în mod obligatoriu ar modifica dramatic rolul Americii în Orientul Îndepărtat,ceea ce l-ar modifica și pe cel al Japoniei. În plus, crescânda putere economică a Coreei de Sud face din ea un „spațiu” și mai important în sine, iar controlul asupra acestui spațiu devine din ce în ce mai prețios.2 Un prim vector economic important al sud-coreenilor este transportul. 24% din transportul intern se realizează pe cale rutieră. Țara dispune de 60000 km de cai rutiere, din care 1560 km sunt șosele și autostrăzi de foarte bună calitate, ce oferă legături între principalele orașe ale statului. Drumurile secundare sunt în majoritatea cazurilor destul de neglijate, în special în zonele montante din estul țării.Transportul feroviar are o importanță vitală 40% din transportul de mărfuri este asigurat de trenuri. Există două linii de cai ferate, însumând 6568 km, care leagă capitala – Seul de porturile importante ale țării. De asemenea sunt și linii electrificate care leagă zonele miniere din estul țării de Seul. Serviciul feroviar este destul de rapid, sigur și ieftin, rezultantă foarte atractivă la structura tarifelor subvenionate feroviar. A fost creat și un tren de mare viteză între Seul și Pusan pentru a fluidiza traficul între aceste metropole. Seul-ul este dotat cu un sistem de transport foarte bine pus la punct, format dintr-o rețea de metrouri, autobuze, tren subteran, etc. Traficul aerian intern este asigurat în mare parte de compania Korean Airlines. Această companie aeriană oferă cea mai rentabilă formă aeriană de transport – raportată la calitatea ridicată a serviciilor – din lume. Rutele interne,atât cele nou create (cum este Korean Air și Asiana Airlines) deservesc douăsprezece orașe: Seul, Pusan, Jeju, Taegu, Kwangju, Chinju, Yosu, Ulsan, Kangnun, Yechom i Pohang. Pe lângă acestea, Coreea de Sud dispune de trei aeroporturi internaționale: Kimpo, Kimhae și Cheju. Creșterea economică rapidă a Coreei de Sud, a dus la o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai. Se traduce, spre exemplu, printr-o creștere a speranței de viață de la 47 de ani inițial, la 90 de ani în șapte decenii. De asemenea, a crescut şi rata de alfabetizare ajungând la 95%. În ceea ce privește dezvoltarea economică, Coreea de Sud are un PIB foarte mare. Acest aspect arată în continuare potențialul 1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Coreea_de_Sud2 Zbigniew Brezezinski, Marea tablă de țah Editura Uivers Enciclopedic, Bucureti, 2000, pag. 60-61

de creștere al Coreei. Un indicator interesant atunci când se analizează dezvoltarea unei țări este indicele de dezvoltare umană (IDU). Variabilele luate în considerare la cântărirea acestui indice sunt legate de indicatorul speranței de viață, indicatorii educației și alți indicatori macroeconomici (PIB). Coreea de Sud este astfel una dintre cele mai dezvoltate țări ale lumii, cu o valoare a indicelui IDU de 0,879, care o situează pe locul 30 la nivel mondial. În mod tradițional, economia sud-coreeană s-a bazat pe agricultură, însă la începutul anilor ’60 a avut loc un proces rapid de industrializare, PIB-ul crescând cu mai bine de 9% anual în perioada 1965-1990. Astăzi, Coreea de Sud face parte din primele douăsprezecestate cu cel mai mare nivel de comerț ale lumii. Un alt factor cheie al Coreei de Sud este greutatea redusă a sectorului public, cu doar 20,5% din PIB, sub media de 42% a Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică (organizație economică din care face parte). Proporția scăzută a vârstei din totalul populației și introducerea relativ recentă a programelor de protecție socială a ajutat la limitarea creșterii sectorului public. Nivelul cheltuielilor sociale din Coreea de Sud este mai scăzut decât cel alstatelor europene. Planurile cincinale economice s-au concentrat asupra dezvoltăriiindustriale.În acest sens, Coreea de Sud a primit un ajutor economic însemnat din partea SUA și Japonia. Deși a jucat un rol important în trecut, agricultura ocupă un loc din ce în ce mai scăzut în economia sud-coreeană. Într-o țară cu densitatea mare a populaiei și cu doar o cincime din suprafață teren arabil, agricultura modernă nu este ușoară. Valoarea terenurilor arabile a scăzut ca urmare a creșterii valorii terenurilor industriale. Principalele culturi sunt cele de orez, cartofi, orz și grâu. Sunt produse de asemenea fructe, în special mere, pepeni și piersici. Trebuie remarcat faptul că sud-coreenii se bucură de deplină autonomie în ceea ce privete orezul, carnea de porc, carnea de pui și laptele, reprezentând 50% din producția internă agricolă și zootehnică. Acest lucru asigură baza de produse alimentare pentru populație, care nu depinde de importurile externe. Apele sud-coreene sunt caracterizate printr-o multitudine de pești și crustacee, pescuitul fiind o activitate tradțiională și de asemenea având o oarecare importanță economică în producția lor exterioară. Coreea de Sud este una dintre cele mai importante state ale lumii în sectorul piscicol, cu o flotă modernă de peste 780 de vase. Porturile dinUlsan (coasta de vest) și Masan (coasta de sud) au fost dezvoltate ca bază pentru pescuit și pentru a menține instalaițile pentru prelucrarea peștelui. Statul sud-coreean a lansat un plan de modernizare, care include sectorul piscicol din acest areal.La începuturile ei industriale, Coreea de Sud s-a bazat pe industria grea, în încercarea de a reduce nivelul importurilor. Industria grea a fost importantă încă de la început prin fabricarea de produse chimice, automobile, echipamente electrice și electronice, maini,nave, fier, oțel,etc. Coreea de Sud este o țară puternic industrializată în care dezvoltarea rapidă a industriei auto a acționat ca un motor principal pentru economie. Dezvoltarea industriei ușoare din anii’60 și a forței de muncă intensive, prin crearea produsului chimic concentrat și a industriei grele, a avut ca scop reducerea dependenței externe, punându-se astfel bazele transformării țării într-un centru de putere economică. Dezvoltarea industrială a fos caracterizată printr-o intervenție publică în deciziile de alocare a resurselor, și primatul marilor grupuri de afaceri asupra întreprinderilor mici și mijlocii. Cele mai importante sunt Hyundai, Samsung, Lucky, Goldast, Sunkyung, Daewo, etc. Acest conglomerat de companii(sau chaebols) joacă un rol important în economie și în dezvoltarea Coreei de Sud, fiind principala formă de organizare a afacerilor.Cele mai multe companii au apărut la mijlocul anilor ’70, în urma strategiei de creștere urmărite de guvernul Park Chung Hee –

bazate pe promovarea intensivă de capital.Deși chaebols dețin 60% din valoarea adăugată, companii cu contribuție importantă la economia națională sunt și în domeniul construcțiilor şi serviciilor.Chaebol reprezintă grupuri mare de companii care operează în diferite piețe și au un control financiar și operaional comun. Puterea sa constă în dimensiunea sa mare, bazată pe o combinație de companii active diferite, flexibile și datorită mobilității ridicate ale capitalului, tehnologiei și personalului excelează din multe puncte de vedere. Chaebol este similar cu conceptul japonez zaibatsu de reconstrucție națională economică generală din urma celui de-al doilea război mondial, cu unele diferențe, în special în ceea ce privește accesul la credite. Această similitudine nu este întâmplătoare. Coreea de Sud, în perioada dinaintea colonizării japoneze, nu a avut nicio clasă economică industrială și antreprenorială, în timpul ocupaiței economiei dirijate de japonezi, subliniind organizarea zaibatsuca organizare industrială dominantă. Acest lucru a avut un impact de durată pentru viitorul industrieicoreene.Coreea de Sud este membru fondator al Forumului Economic Mondial din Asia și Pacific (APEC) – 1989. Membrii APEC sunt: Australia, Brunei, Canada, Chile, China,Singapore, Coreea de Sud, SUA, Filipine, Indonezia, Japonia, Malaezia, Mexic, NouaZeelandă, Papua Noua Guinee, Thailanda și Taiwan.3

Încă de la începutul mandatului său, preşedintele Coreei de Sud şi-a dat seama că relaţia ţării sale cu China este la fel de importantă ca relaţia cu Statele Unite şi cu Japonia. În mai 2008 el a declarat: “nu este de dorit ca Republica Coreea să fie de partea unei singure ţări. Pentru a menţine pacea în regiune, se impune o diplomaţie echilibrată…relaţiile Coreea-SUA şi Coreea-China nu se substituie reciproc ci sunt complementare.” Din această afirmaţie ne dăm seama că preşedintele Lee Myung-Bak consideră menţinerea păcii înregiune ca fiind scopul principal al Coreei de Sud. Încă o dată se confirmă viziunea de stat pacifist, orientat spre conservare şi apărare pe care coreenii au dobândit-o de-a lungul secolelor din perspectiva de “zonă tampon” aflată între marile puteri expansioniste China şi Japonia.

Spre sfârşitul secolului XX, economia internaţională s-a concentrat în trei mari regiuni geoeconomice: America de Nord, Europa de Vest şi Asia-Pacific, raporturile geoeconomice în dezvoltarea economică şi demografică a acestor centre economice modificându-se considerabil la sfârşitul aceluiaşi secol. Astfel, ponderea populaţiei regiuniiAsia-Pacific a sporit de la 55 la 60%, în timp ce, în Europa de Vest şi America de Nord,indicatorul respectiv s-a redus de la 31 la 22% din totalul mondial. Ponderea regiunii Asia-Pacific în Produsul Naţional Brut a sporit de la 17 la 35%, pe când, în Europa de Vest şiAmerica de Nord, acest indicator s-a micşorat de la 72 la 52%.Principalele puteri economice şi militare din regiune sunt Japonia şi China, iar dintrestatele mici: Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Australia şi Noua Zeelandă. La ora actuală, ei îi revin 20% din potenţialul economic mondial. Ponderea acestei regiuni în totalul PIBglobal a sporit de la 4% în 1950, la 25% în 1995 şi 40-50% în perspectivă (anul 2020).4 O dată cu creşterea economică şi dezvoltarea, sau premergător acestora, vine şiconsumul de energie care la rândul ei generează consum de combustibili (petrol, gazenaturale, cărbuni). Conform previziunilor unor analişti, consumul de energie în regiunea Asia-Pacific va spori, ajungând, până în anul 2020, să reprezinte 28% din consumul mondial.Acest lucru face foarte importantă promovarea unor strategii geoeconomice şi 3 Ibidem.4 Matei C., M. Mâtcu, V. Sainsus, M. Hachi, A. Matei,Geoeconomie, Editura ASEM, Chişinău, 2007, p.65

geopolitice în problema energetică.Regiunile din apropierea zonei Asia-Pacific, bogate în resurse energetice (MareaCaspică, Asia Centrală, zona Siberiei), sunt cuprinse în sfera de influenţă a Rusiei, ceea ceface ca, „în viitor Rusia să joace un rol important în procesele integraţioniste din regiuneaAsia-Pacific în domeniul energetic.5

Cooperarea dintre Statele Unite şi Coreea îşi are rădăcinile în anul 1945, în contextul conflictului sovietico-japonez când SUA intervin de partea Japoniei. Conferinţa miniştrilor de externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii decide, la 27.12.1945, restabilirea ca statindependent şi democratic, hotărâre ce nu a putut fi dusă la îndeplinire în climatul războiului rece.Trupele americane care debarcaseră în sudul peninsulei pentru a întâmpina forţelesovietice, au rămas pe teritoriul actual al Coreei de Sud, pentru ca, mai apoi, la 26.01.1950,SUA să încheie tratatul de apărare şi asistenţă mutuală cu Coreea de Sud. Încă de atunci trupeale armatei americane staţionează în sudul peninsulei, lucru ce a transformat treptat Coreeade Sud în al doilea mare avanpost american în Asia, după Japonia.La două zile de la invazia trupelor nord-coreene din 25.06.1950, preşedinteleamerican Harry S. Truman face următoarea declaraţie: „Atacul asupra Coreei limpezeşte, mai presus de orice îndoială, faptul că comunismul a trecut dincolo de folosirea subversiunii pentru a cuceri naţiuni independente şi că acum va folosi invazia armată şi războiul.Comunismul a sfidat ordinele Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite emise pentru protejarea păcii şi securităţii internaţionale, întărind astfel importanţa acordată tratatului deapărare şi asistenţă mutuală. În prezent, SUA au numeroase baze militare de diferite profile în Coreea de Sud: baze navale şi ale marinei (Mujeok, Jinhae), baze ale aviaţiei (Gunsan, Osan), baze ale trupelor terestre (Osan, Daegu, Noksan), baza de stocare a echipamentelor (Daegu).

 In mod traditional, in Coreea, familia tipica este destul de numeroasa, avand trei sau chiar patru generatii locuind sub acelasi acoperis. Pentru ca mortalitatea infantila este destul de ridicata, iar un numar mare de copii era considerat a fi o binecuvantare, a avea cat mai multi membri era dorinta oricarei familii. Cu toate acestea, pe masura ce tara a trecut printr-o industrializare rapida si urbanizare intre anii 1960-1970 si viata de cuplu a fost schimbata de aparitia a mai multe metode contraceptive, iar numarul copiilor a scazut dramatic la doi sau unul in anii '80. Avand o lunga traditie confuciana ce presupune ca fiul cel mare sa devina capul familiei, multe familii coreene au prefeat sa aiba un baiat. Preferinta pentru sexul masculin a determinat guvernul sa ia masuri pentru a asigura egalitatea intre cele doua sexe, in ceea ce priveste conditiile de mostenire a averii parintesti.  Industrializarea a facut viata mai complicata, iar cuplurile tinere s-au separat treptat de familiile lor extinse si si-au inceput o viata proprie. Acum majoritatea familiilor sunt centrate in jurul unui cuplu nucleu.

           Majoritatea coreenilor au nume de familie ce pornesc de la un set restrans: Kim (cam 21% dintre coreeni), Yi (sau Lee sau Rhee, 14%), Park (sau Pak 8%), Choi, Jeonh, Jang, Han sau Lim. Femeile coreene nu iau numele sotului dupa casatorie, dar copiii  vor avea numele tatalui lor. Coreenii pun mare pret pe casatorie, considerand-o cea mai mare schimbare din viata unui om. Divortul este o rusine, atat pentru cuplu, cat si pentru familiile acestora. Cu toate acestea, rata divortului este in crestere in ultimii ani. Ceremonia din ziua de astazi este

5 Ibidem., p.74

diferita de cea din trecut, imbinandu-se nunta moderna, dupa modelul vestic, cu cea traditionala, in care cei doi miri poarta costumele populare.6

În concluzie una dintre cele mai importante zone de interes geopolitic este fără îndoială peninsula coreeană. În ultimii cinci ani au avut loc importante schimbări în relaţiile internaţionale dintre Coreea de Sud şi puterile regionale: SUA, China, Japonia şi Coreea de Nord. Aceste schimbări, dar mai ales modificarea perspectivelor opiniei publice referitoare la protecţia americană, ameninţarea nord-coreeană şi presiunea chineză, tind să îndrepte peninsula coreeană către reunificare. O Coree reunificată fără trupe americane pe teritoriul său este posibil să graviteze mai întâi spre o formă de neutralitate între China și Japonia și apoi, treptat – mânată de sentimente anti-japoneze reziduale, dar încă intense – spre o sferă chineză, fie de influență politică mai dogmatică, fie de diferență, oarecum mai delicată. Orice restrângere a prezenței militare a SUA în Orientul Îndepărtat ce ar putea rezulta din această situație ar face, la rândul ei, mai dificilă menținerea unui echilibru stabil de putere în Eurasia. Aceste considerente întăresc deci miza Americii și Japoniei în status-quo-ul Coreei (deși, pentru fiecare din ele, motivele sunt oarecum diferite), iar dacă acest status-quo trebuie modificat, este de preferat ca modificarea să fie făcută în condițiile unei profunde puneri de acord, în regiune, între China și America.

6 https://sites.google.com/site/seoulhangul1000/documents