UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE

A AFACERILORSPECIALIZAREA DE ECONOMIE ŞI AFACERI

INTERNAŢIONALE

COORDONATE DE BAZĂ ALE MEDIULUI DE

AFACERI DIN ZONA ASIA - PACIFIC

TIMIŞOARA 2010 / 2011

MEMBRII GRUPEI ASIA-PACIFIC

COORDONATOR : Chiratc Roberto

CAPITOLUL I. ASPECTE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PRIVIND MEDIUL DE AFACERI DIN ZONA ASIA-PACIFIC MORUZ LAVINIA-ALINA, GRUPA 2

CAPITOLUL II. MEDIUL NATURAL-GEOGRAFIC DIN ZONA ASIA-PACIFICLUPU LAVINIA-MARIA, GRUPA 1

CAPITOLUL III. MEDIUL DEMOGRAFIC DIN ZONA ASIA-PACIFICIRIMIA ANCA, GRUPA 1

CAPITOLUL IV. MEDIUL ECONOMIC DIN ZONA ASIA-PACIFICCHIRATC ROBERTO DENIS, GRUPA 1

CAPITOLUL V. MEDIUL CULTURAL DIN ZONA ASIA-PACIFICSTOICA AIDA, GRUPA 2

CAPITOLUL VI. MEDIUL TEHNOLOGIC DIN ZONA ASIA-PACIFICMUTU MIHAELA, GRUPA 1

CAPITOLUL VII. MEDIUL LEGISLATIV DIN ZONA ASIA-PACIFICCREŢU CLAUDIU, GRUPA 3

CAPITOLUL VIII. MEDIUL POLITIC DIN ZONA ASIA-PACIFICCIORBĂ LARISA, GRUPA 1MERCURIAN IOAN, GRUPA 1

2

CUPRINS

Introducere 5

Capitolul I. Aspecte conceptuale şi metodologice privind mediul de afaceri din zona ASIA-PACIFIC

1.1.Conceptul de mediu de afaceri 8 1.2.Caracteristicile mediului de afaceri 14 1.3.Mediul de afaceri din zona Asia Pacific 16 1.4.Importanţa cunoaşterii mediului de afaceri 16 1.5.Metodologia cercetării mediului de afaceri 18

Capitolul II. Mediul natural-geografic din zona Asia-PacificPARTEA I.

2.1. Scurt istoric 212.2. ASIA – Prezentare geografică generală 212.3. Poziţia geografică. Aspecte ale cunoaşterii continentului 222.4. Relieful 232.5. Clima 242.6. Hidrografia 262.7. Vegetaţia, fauna şi solurile 282.8. Resursele naturale şi economia 302.9. ASIA-Regiuni şi tări 33

PARTEA A II-A. CHINA 35PARTEA A III-A. JAPONIA 39PARTEA A IV-A. OCEANUL PACIFIC 43

Capitolul III. Mediul demografic din zona Asia-Pacific3.1. Generalităţi 463.2 Populaţia 483.2.1. Repartizarea populaţiei pe sexe şi grupe de vârstă 513.2.2. Repartizarea populaţiei pe categorii etnice 553.2.3. Repartizarea populaţiei în funţie de nivelul de educaţie 583.2.4. Populaţia urbană şi caracteristicile reţelelor oraşelor 593.3. Compoziţia familiei în Asia-Pacific 623.4. Natalitatea şi mortalitatea în Asia-Pacific 633.5. Forţa de muncă 663.6. Şomajul 673.7. Migraţia 69

Capitolul IV. Mediul economic din zona Asia-Pacific4.1. Stabilitatea şi creşterea economică în Asia-Pacific 714.2. Mediul economic din China 724.2.1. Evoluţia Chinei din 2000 până în prezent 734.2.2. Economia regională 734.2.3.Tendinţele macroeconomice 74

3

4.3. Inflaţia 744.4. Sistemul Financiar-Bancar 754.4.1.Sistemul valutar 764.5. Comerţul exterior 774.6. Investiţii străine 78

Capitolul V. Mediul cultural din zona Asia-Pacific5.1. Aspecte teoretice ale conceptului de cultură. Definiţii istorice 805.2. Festivaluri, sărbatori, tradiţii, simboluri 815.3. Bucătăria asiatică 825.4. Naţionalităţi şi grupuri etnice 835.5. Sistemul educaţional în China 845.6. Cultura asiatică 865.7. Limbi 905.8. Religiile 905.9. Comunicare simbolică 915.10. Mişcările corporale, gesturile, modul de a adresa solicitările, semnificaţia numerelor 92 5.11. Semnificaţia culorilor 935.12. Dimensiunile culturii 94

Capitolul VI. Mediul tehnologic din zona Asia-Pacific

6.1. Investiţii naţionale 1016.1.1. Raportul mondial al investiţiilor în 2007 1016.1.2. Investiţii în China 1026.2. Inovare 1066.2.1. Tendinţe actuale în lume 1066.2.2. Inovare în China 1076.3. Ştiinţă şi tehnologie 1096.3.1. Transfer de tehnologie prin investiţii directe 1096.3.2. Capitalele tehnologiei 112

Capitolul VII. Mediul legislativ din zona Asia-Pacific7.1 Aspecte conceptuale privind mediul legislativ 1157.2 Analiza mediului legislativ al regiunii Asia - Pacific 1157.3. Mediul legislativ din China 1217.4. Mediul legislativ din Japonia 126

Capitolul VIII. Mediul politic din zona Asia-Pacific8.1 Generalităţi 1388.2 Ideologii politice 1408.2.1 Conservatorismul 1418.2.2 Liberalism 1428.3 Evoluţia partidelor politice 1458.3.1 Partidul Democrat 1468.4 Constituţia 147

Concluzii 149Bibliografie 152

4

INTRODUCERE

Motivaţia şi importanţa alegerii acestei teme, referitoare la Coordonatele de Bază ale Mediului de Afaceri din Zona Asia-Pacific, sunt acelea potrivit cărora, vrem să descoperim şi să punem în valoare noi aspecte referioare la Continentul Asiatic, cât şi la Oceanul Pacific, aspecte mai mult sau mai puţin cunoscute.

În acest proiect vom aborda ţările din cadrul Asiei Pacific şi anume: Japonia si China.

Aceste aspecte se referă la urmatoarele medii de afaceri: cadrul natural-geografic, care doreşte să scoată în evidenţă elementele ce privesc, solul, relieful, clima, vegetaţia, fauna, toate constituind cadrul natural de desfăşurare a unei comunităti umane; urmând dupa aceea scoase în evidenţă aspectele demografice, referitoare la populaţie, aspecte legate de familie, de şomaj, de forţa de muncă; aspecte ale mdiului cultural: săarbători, tradiţii, etica şi moralitatea, limbajul, religia; aspecte ale mediului tehnologic: referitoare la inovaţii, la tehnologie; aspecte legate de mediul legislativ: atât al continentului în particular, cât si a unor ţări pecum Japonia şi China; şi nu în ultimul rând aspecte despre mediul legislativ din zona Asia-Pacific, acestea cuprnd: Conservatorismul, Liberalismul, Partidul Democrat, Constituţia.

Toate acestea sunt analizate atât ca parte, cât şi ca întreg.Întregul este Continentul, iar partea sau părţile la care ne referim în cadrul acestui

proiect sunt doua ţări foarte importante din punct de vedere economic, din punct de vedere al gradului lor de dezvoltare, precum şi a numarului foarte mare al populaţiei, ne referim în primul rând la China, fiind cel mai întins stat din Asia de Sud-Est şi cel mai populat stat din lume, cu o populaţie de 1,306,313,812 loc. şi o densitate de 140/km² loc./km².

De asemenea, tot în cadrul acestui proiect avem de analizat şi situaţia Japoniei, tot dupa aspectele enumerate mai sus, aceasta fiind situată în Asia de Est, pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Japonia este oarecum la mare distanţă faţă de China, din punct de vedere al populaţiei, fiind doar pe locul 10, cu o populaţie de  127.076.183 loc. şi o densitate de 337/km² loc./km².

Asia este cel mai întins continent de pe Pământ, şi de asemenea şi cel mai populat. Suprafaţa lui constituie 8,7% din suprafaţa totală a Terrei şi 29,8% din uscatul acesteia. Populaţia Asiei reprezintă mai mult de 60% din întreaga populaţie a pământului.

Am ales aceste două ţări pentru a scoate în evidenţă aspecte ale unei ţări mai populate şi a uneia mai puţin populate, dar care se află în acelaşi Continent.

Capitolul referitor la mediul natural – geografic din Asia – Paific işi propune să prezinte elementele esenţiale ce definesc geografia fizică. Aspectul fundamental al acestei abordări se referă în principal la:- prezentarea unor elemente mai mult sau mai puţin cunoscute care au un rol esenţial în cunoaşterea geografică a mediului din Asia- Pacific, precum şi a unor ţari ca Japonia si China, aparţinând continentului Asiatic.Asia poate fi considerată ca fiind o subregiune a unui continent mai întins, Eurasia, situată la est de Munții Urali, Canalul Suez, Marea Neagră și Marea Caspică. Aceasta, de asemenea, are în vedere toate zonele de climă ale planetei. Interiorul regiunilor au latitudine mijlocie de deșert sau climat semi-arid, cu ierni aspre și veri

5

foarte calde. Putem spune, că Asia este continentul cu cele mai întinse si mai înalte lanţuri muntoase ale Terrei, ceea ce constituie un avantaj.Relieful, fiind foarte complex si nuanţat, cuprinde multiple aspecte cantitative si calitative, ceea ce-i conferă o dimensiune teoretică impresionantă.

Populaţia este privită în sine, cât si sub forma ei structurată de comunitate umana. Înţelegerea unor particularitati fizico-geografice ale continentului, referitoare la climă, hidrografie, vegetaţie, etc, precum şi cele referitoare la populaţie si evaluarea resurselor naturale de bază, completează mediul natural-geografic al continentului, in principal.

Populaţia este, prin excelenţă, o temă interdisciplinară. Ca orice domeniu de cercetare care oferă posibilitatea abordărilor distincte, particulareşi adaptate unui scop anume, studiul populaţiei a dat naştere în timp mai multor ramurişi subramuriştiinţifice .Punctul de vedere statistic a dat naştere demografiei statistice. Este unanim acceptat faptul că demografia datorează aproape totul statisticii demograficeşi că începuturile demografiei coincid cu cele ale statisticii demografice. Punctul de vedere sociologic a generat demografia socială, legăturile derivândşi din faptul că sunt analizate fenomene cu dublă rezonanţă: mobilitatea spaţială ş i profesională a populaţiei, urbanizarea, stratificarea socială etc. Punctul de vedere economic dezvoltă problemele demografice prin prisma rolului populaţiei în subsistemele producţieşi consum. Practic nu se poate concepe afirmarea corelaţiei producţie- consum, făcând abstracţie de populaţie, indiferent dacă este vorba de bunuri materiale sau spirituale. Punctul de vedere istoric a produs istoria populaţieişi demografia istorică; la fel s-a născutşi demografia politică. Cât despre punctul de vedere geografic, acesta se ală la originea geografiei populaţieişi a demo- geografiei. Lista nu este completă:ştiinţele naturii, în particular biologia, genetica, ecologia, medicina se interesează, de asemenea, de populaţie din alte unghiuri. Din persepctiva administraţiei publice, populaţia reprezintă colectivitatea de administrat, cu toate caracteristicile ce derivă din dinamica, structuraşi mobilitatea populaţiei.

Regiunea Asia-Pacific reprezintă un grup de 21 de ţari care au ieşire la Oceanul Pacific si reprezinta aproximativ 60% din economia mondială. În ultimele două decenii ţarile in curs de dezvoltare din Asia au avut o creştere economică fulminanta. Estul si S-E Asiei sunt sustinute de organizaţii precum Banca Mondiala(World Bank),Fondul Monetar International (F.M.I) pentru succesul lor in eradicarea saraciei. Deseori aceste ţari au fost apreciate ca fiind miracole economice ale planetei. Urmand exemplul acestor ţari ,alte ţari din Asia încearca să urmeze exemplul pentru dezvoltarea economica. De curand India a intrat in rândul ţarilor cu o dezvoltare economica impresionanta.Chiar si ţările din V si centrul Asiei caută modul de a se mula dupa stilul economic al ţărilor est asiatice. Cauza dezvoltarii accentuate din Asia-Pacific se datoreaza crizei economice care a început în al-III-lea trimestru al anului 1997,iar o astfel de crestereeste putin probabil sa se mai întâmple în viitor.Criza din Asia a avut ca urmarerestructurarea la nivel economic si îmbunătaţirea luptei împotriva coruptiei si eliminarii birocratiei.

Cultura este un element esenţial al dezvoltării economice şi al regenerării sociale şi reprezintă un indicator al calităţii vieţii şi bunăstării individuale.Continentul Asia este dotat cu diferite tipuri de patrimoniu cultural de mai multe naţionalităţi , societăţi , şi grupuri etnice din regiune, numit în mod tradiţional un continent dintr-o perspectivă de Vest-centrică. Regiunea sau " continent "este mai frecvent împărţit în

6

mai multe subregiuni naturale geografice şi culturale , inclusiv Asia Centrală , Asia de Est , Asia de Sud (de " subcontinentul indian "), Asia de Nord , Asia de Vest şi Asia de Sud-Est . Din punct de vedere geografic, Asia nu este un continent distinct; cultural, nu a existat unitate sau istorie comună pentru multe dintre culturile şi popoarele din Asia.Arta din Asia , muzica , şi bucătărie , precum şi literatură , sunt părţi importante ale culturii asiatice. Filozofia de Est şi religia joacă un rol major, cu hinduismul , taoismul , confucianismul , budismul , creştinismul şi islamul , toate joc roluri importante. Una dintre cele mai complexe parti ale culturii asiatice este relaţia dintre culturile tradiţionale şi lumea occidentala.

Cooperarea Economica Asia-Pacific reprezinta un forum al unui grup format din 21 de tari care au iesire la Oceanul Pacific, reprezentand aproximativ 60% din economia mondiala, si care poarta discutii pe tema economiei regionale,cooperari comertului si investiilor.

Organizatia conduce intalnirile liderilor economici APEC, un summit anual la care participa sefii de guverne ai tuturor membrilor APEC cu exceptia Chinei Taipei care este reprezentata de un oficial de rang ministerial.APEC este o asociatie de economii care impartasesc limitele a Oceanului Pacific.Sub APEC,economiile membre sa conlucreze pentru a reduce barierele in calea comertului,a facilita schimbul de bunurii,servici,resurse si know-how tehnic,si sa consolideze cooperarea economica si tehnica intre ei.Aceste eforturi in cele din urma au dus la imbunatatirea unei economii globale bazate pe legaturi puternice. In ceea ce urmareste APEC, sa creeze un mediu comercial deschis mai mult,tranzactiile de afaceri si schimbul de bunurii,serviciile si tehnologile vor fi relaxate.

În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o monarhie constitu ţ ională , bazată în mare parte pe sistemul britanic şi având puternice influenţe ale unor ţări din Europa continentală legea civilă, cum ar fi Germania şi Franţa. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referinţă la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar şi în ziua de azi în Japonia.Istoria Chinei, după cronicile antice, începe 3300 ani în urmă. Studiile arheologice moderne au demonstrat existenţa unei orînduiri primitive avansate cultural şi economic între anii 2000 şi 2500 î. e. n. în ariile rîulul Huang He în nordul Chinei. Secole de migraţie, amalgamare, asimilare şi dezvoltare a populaţiei din această regiune a dus la formarea unei sistem distinctiv de scriere, un corpus filozofic, artistic autentic şi o organizare politică, care în zilele noastre se numeşte civilizaţia chineză.

7

CAPITOLUL I.

ASPECTE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PRIVIND MEDIUL DE AFACERI DIN ZONA ASIA-PACIFIC

1.1. CONCEPTUL DE MEDIU DE AFACERI

Mediul în general se prezinta ca un sistem rezultat şi forma de manifestare a intercondiţionărilor dintre elementele sale constitutive:complexul teritorial rezultat al unei sinteze lente şi anevoiase, în care se imbină forme de relief, structura geologic şi sursele de subsol, apele şi condiţiile de climă, solul, vegetaţie si faună , toate constituind cadrul natural de desfăsurare a vieţii materiale şispirituale a unei comunităţi umane.Pe fondul structural al elementelor de mai sus , se constituie, mediul social, ca ansamblul elementelor economice, juridice, politice, culturale, religoase etc, care formează elemente de suprastructură necesare desfaşurării activitătii menbrilor unei comunităti umane concret determinate, pe o anumită treaptă, a dezvoltătirii ei istorice, elemente care la randul lor sunt permanent schimbate, modelate de aspiratiile şi interesele colectivităti umane şi de aceia care exercită puterea. (Rotariu I.)O altă abordare cu privire la conceptual de mediu de afaceri este: ansamblu de fenomene externe întreprinderii care au relații functionale de un anumit nivel cu variabilele interne ale sistemului organizaţional’’ (Rugiadini 1979). În concepţia lui Kotler şi Amstrong mediul este constituit din ’’actori şi forţe externe care afectează abilitatea(..) aceștia au rol de a dezvolta şi menţine tranzacţii de success cu clienţii vizati’’.

Mediul este compus din subsisteme care pot fi identificate dupa nivelul de agregare la care se face analiza. Astfel distingem:• Micromediul• Macromediul• Mezomediul

Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afectează posibilităţile ei de a-şi deservi clienţii.

Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii la micromediul întreprinderii.Delimitarea celor două componente ale mediului ambiant are mare importanţă în planul organizării supravegherii mediului de către întreprindere. Astfel, dacă micromediul poate fi supravegheat personal, el având influenţă directă, fiind relativ controlabil şi deci susceptibil modificărilor prin acţiuni concertate, elementele macromediului sunt necontrolabile, nu pot fi influenţate, dar trebuie cunoscute şi, pe această bază, stabilite acţiuni de adaptare a întreprinderii la configuraţia acestuia.Evident, între cele două componente ale mediului există strânse relaţii de intercondiţionare şi, de aceea, pentru înţelegerea întregului mecanism de organizare şi desfăşurare a activităţii întreprinderii ste absolut necesară cunoaşterea mediului în care ea acţionează, întrucât informaţiile ample asupramediului extern de care dispune întreprinderea modernă îi oferă posibilitatea nu numai să-şi menţină locul pe piaţă, dar să şi detecteze şi să cucerească alte pieţe şi chiar să creeze noi pieţe de desfacere, nevoi de consum-deci să aducă schimbări în

8

însăşi structura mediului (C. Florescu,4 Esenţa marketingului, Marketing nr.2, 1990, p.2). Pentru aceasta se impune o strictă şi continuăsupraveghere a factorilor exogeni şi endogeni ai mediului întreprinderii, deoarece modificările în structura şi evoluţia lor pot avea impact profund asupra activităţii întreprinderii.

MicromediulMicromediul este constituit din agenţi economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezentând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţii şi relaţii, avand rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Întreprinderile pot să anticipeze schimbările ce vor apare în micromediu şi să răspundă acestora, influenţându-le sau controlând dimensiunile interferenţei lor cu relaţiile de piaţă ale întreprinderii şi cu concurenţii ei.Deşi, cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, consider, că în perioada actuală, nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri,prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii.a) FurnizoriiFurnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi, prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzare-cumpărare, pun la dispoziţie materiile prime şi materialele, combustibilul, energia, apa, echipamentul tehnic, sau execută o largă gamă de servicii, deosebită însemnătate având serviciile bancare. Un loc aparte îl au relaţiile cu furnizorii de personal, reprezentaţi prin unităţi de învăţământ, oficiile de forţă de muncă, persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă, precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile.Este posibil ca în anumite circumstanţe, întreprinderea să devină vulnerabilă în faţa furnizorului care poate să nu respecte termenul de aprovizionare sau să modifice preţurile etc. De aceea este foarte importantă pe de o parte monitorizarea activităţii furnizorilor, iar pe de altă parte stabilireaunor relaţii de încredere şi pe termen lung, realizându-se o interdependenţă mutuală.b) IntermediariiIntermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajută întreprinderea la promovarea, vânzarea şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final, sub forma: comercianţilor (angrosişti), firmelor de distribuţie fizică (de comerţ, transport etc.), agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate), intermediarilor financiari, băncilor, societăţilor de asigurări etc.c) ClienţiiAceştia constituie componenta cea mai importantă, deoarece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare, reprezentată de: consumatori, utilizatori, angrosişti, agenţiiguver-namentale şi internaţionale etc. Este foarte important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a comportamentului lor, pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor.d) ConcurenţiiAceştia sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere, întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor, cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite. Întrucât concurenţa este o luptă dură, în care învinge întotdeauna cel mai bun, şi care deşi, primează interesele economice - se desfăşoară

9

nu numai cu mijloace economice, ci şi extraeconomice, pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere (Introduction to export market research, editată de Centrul de Comerţ Internaţional UNCTAD/GATT trad.în lb.rom. sub egida Asoc. Română de Marketing, AROMAR, Bucureşti, 1990, p.25-26): structura şi amploarea concurenţei, motivele reuşitei concurenţilor importanţi, precum şi şansele de a-i învinge. Există două tipuri de concurenţi faţă de care întreprinderile trebuie să adopte atitudini diferite.Astfel, concurenţii direcţi, cei care satisfac aceleaşi nevoi ale clienţilor şi sunt percepuţi de clienţi ca alternative, sunt în general mai uşor de identificat, dar lupta cu ei este costisitoare şi de aceea pe termen lung supravieţuiesc doar cei puternici.Concurenţi indirecţi, cei ce oferă un produs similar dar cu alte caracteristici, satisfac alte nevoi ale clienţilor. Sunt mai puţin ameninţători, de obicei sunt nou-veniţi sau produc înlocuitori, dar oricum nu trebuie ignoraţi, deşi sunt mai greu de depistat.Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare, care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă, ceea ce le conferă postura de: lideri, inovatori, conservatori sau timizi (Guy Serraf, Dictionnaire methodologique de matketing, Les Editions dOrganisation, Paris, 1995, p.72), concretizată într-un comportament specific, mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţa şi tipul de relaţii practicate.e) Organismele publice sau publics, Organismele publice sau publics, cum îl denumeşte Kotler (Ph.Kotler, Op. cit., p.125), reprezintă orice grupare care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. Sunt identificate mai multe tipuri de astfel de organisme, care înconjoară întreprinderea şi o influenţează direct:• Organisme financiare (financial publics) influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: societăţii de investiţii, companii de asigurări, acţionari etc.• Instituţiile mass-media (media publics) sau mediile de informare în masă includorganizaţiile care vehiculează ştiri, opinii prin: ziare, reviste, radio, televiziune etc.• Asociaţii ale cetăţenilor (citizen action publics) reprezentate de organizaţii aleconsumatorilor, grupurile ecologiste, grupuri ale minorităţilor.• Instituţii guvernamentale (guvernamental publics), faţă de care întreprinderea are obligaţii legale, cum sunt: organele vamale, de justiţie etc.• Organisme publice locale (local publics), reprezentate prin organizaţii comunitare,reşedinţele vecinilor etc.• Atitudinea publică generală (general publics) sau marele public, deşi acesta nu acţionează într-un mod organizat, imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai ales direct şi imediat în cadrul local, iar când imaginea are de suferit, efectele negative asupra activităţii întreprinderii nu întârzie să se arate.

MacromediulMediul extern al întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care acţionează asupra întreprinderii indirect, prin intermediul elementelor micromediului, exercitându-şi influenţa pe o arie largă şi pe termen lung. Sunt factori de ordin general, pe care întreprinderea nu-i poate controla.Aceşti deţinători de interese, cum îi numesc adesea specialiştii, influenţează întreprinderile în conducerea afacerilor, dar unii sunt de interes minor pentru activitatea de marketing cum ar fi:acţionarii, băncile, etc, iar alţii au o influenţă majoră, cum ar fi: mass-media, mişcările pentru protecţia consumatorilor, etc.

10

Indiferent care ar fi gradul de influenţă, întreprinderea trebuie să aibă în vedere toţi factorii, pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni prin activitatea ei dificultăţile, dar nu poate face aproape nimic pentru a influenţa macromediul. Dar, trebuie să-i cunoască şi să se pregătească pentru schimbarea lor inevitabilă. Intuind natura şi dimensiunile potenţiale ale schimbărilor poate să găsească formule corecte de adaptare la noul cadru creat de aceştia. Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii,el influienţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului şi comerţului, comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel guvernamental.Componentele macromediului sunt de o mare diversitate, dar ele acţionează într-o strânsă interdependenţă. De aceea, mediul extern apare ca un ansamblu de elemente de natură foarte diferită (politică, economică, socială, tehnico-ştiinţifică, juridică, culturală, demografică, geografică, ecologică etc.), manifestate în plan naţional şi internaţional, care acţionează asupra unităţii în strânsă interdependenţă (C.Russu, Cadrul organizaţional al întreprinderii, Ed.Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983).Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii, care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei, cu multiple implicaţii în funcţie de mărimea şi profilul activităţii, dar şi de zona în care ea acţionează. Deoarece elementele macromediului nu evoluează simultan, în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate, efectele declanşate asupra întreprinderii sunt deosebite. Deşi amplă şi diversă, interacţiunea mediu-întreprindere, după cumevidenţia J. Stoner (J. Stoner, Management, Prentice Hall Inc., London, 1978), se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil, schimbător (instabil) şi tulburent.- Mediul stabil - constituie tipul de referinţă în cadrul analizelor. El este doar un moment de scurtă durată şi de aceea apare ca o excepţie în perioada de aşa-zisă linişte. Se caracterizează prin modificări la intervale mari, cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale, care sunt uşor de prevăzut şi de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii, dar nu este un tip caracteristic, se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.- Mediul schimbător - se caracterizează prin permanente modificări, care în genere sunt previzibile. Ele constituie baza anticipărilor. Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii, ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici. Pare să fie tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală.- Mediul turbulent - este definit de schimbări foarte accentuate, frecvente, bruşte, în direcţii imprevizibile, adesea transformatoare, ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite, punându-i probleme dificile de adaptare, în genere greu de anticipat. De regulă, este specific ramurile de vârf, deci nu are caracter dominant. Pentru a face faţă acestui tip de mediu, întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate, supleţe, elasticitate a structurilor, în vederea adaptării rapide la un nou mod de acţiune, la noi metode.Impact asupra activităţii întreprinderii au şi ceea ce specialişti numesc factori de management exogeni (O. Nicolescu (coordonator), Management, Editura didactică şi pedagogică R.A., Bucureşti, 1992, p. 48) reprezentaţi de: sistemul de organizare a economiei naţionale, mecanismul de planificare macroeconomică, mecanismele motivaţionale, mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte întreprinderea, care influenţează atât în direct, cât şi indirect, funcţionalitatea şi eficacitatea ei.

11

- Mediul tehnic şi tehnologic,- în epoca actuală, constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei, incidenţe care vizează toate domeniile de activitate, toate compartimentele ei, în mod concret prin: invenţii şi inovaţii, produse noi, orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării, nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumpărate, calitatea tehnologiilor care pot fi achiziţionate, calitatea cercetărilor tehnice la care are acces, numărul brevetelor şi licenţele înregistrate, capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare etc. El îşi pune amprenta în special asupra gradului de înzestrare tehnică şi a ritmului modernizării produselor şi tehnologiilor.Astfel, dinamica accentuată a tehnicii şi tehnologiilor conduce la înfăptuirea unei noi corelaţii cu valorile şi idealurile sociale, întrucât noul tip de tehnologie modelează atitudinile, promovează alt stil de muncă şi viaţă, în genere un alt comportament. De asemenea, noile descoperiri tehnico-ştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei, evoluţia nevoilor societăţii şi ca urmare, şi structura consumului, creează noi moduri de satisfacere a nevoilor consumatorilor, descoperă noi consumatori, identifică nevoi latente, schimbă modelele cererii, condiţiile pieţii, raportul şi natura concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama, poate contribui la creşterea eficienţei activităţilor de marketing. De fapt, întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar, cât şi ca furnizor, prin intermediul pieţii, ceea ce face posibil ca cercetările de marketing să asigure întreprinderii reţete de succes.De altfel, este deja demonstrat, că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse, în comparaţie cu creativitatea tehnică. Mai mult, chiar la baza multor idei noi dedezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piaţă.- Mediul demografic - este variabila macromediului cu multiple ingerinţe asupra activităţii întreprinderii, deoarece populaţia în calitate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea, constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri, dar şi în postura de creatoare a acestora, deci ca sursă de muncă. De aceea, situaţia demografică, mai ales în ceea ce priveşte nivelul, dinamica, structura populaţiei, repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural), are efecte multiple atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii, ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor demografice.Analizând modelele structurii populaţiei se poate anticipa comportamentul consumatorului pe fiecare tip de piaţă, atunci când numărul mare de nevoi şi dorinţelor ale indivizilor se exprimă în trăsături demografice, cum ar fi: vârsta, sexul, starea civilă, rasa, ocupaţia. Se pot desprinde astfel principalele tendinţe în evoluţia populaţiei care stau la baza prognozelor şi planurilor de activitate aproducătorilor de bunuri şi servicii.- Mediul cultural, social şi educaţional - este constituit din totalitatea factorilor, condiţiilor, relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori, obiceiuri, tradiţii, credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale, prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. De asemenea, afectează consumul prin schimbările psihologice, modificarea stilului de viaţă, care au impact direct asupra comportamentului consumatorului. Factorii educaţionali şi în special învăţământulcontribuie direct la amplificarea nivelului de cultură şi schimbarea mentalităţii membrilor societăţii, care se reflectă în relaţiile întreprinderii cu piaţa, impunând o diversificare a politicii de piaţă.

12

- Mediul politic - intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii, deoarece are implicaţii atât directe, cât şi indirecte, manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală, politica economică pe care o promovează, mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor, măsurilor protecţioniste, politicilor antitrust etc.), apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice, în general prin concepţia de integrare în viaţa economică şi politică mondială ce se promovează. Toate aceste elemente pot să stimuleze sau săfrâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională.- Mediul natural - a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată, în etapa actuală, întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie, mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile, ci şi prin nivelul poluării acceptabile. De aceea, orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant, dar să şi combată degradarea lui. Cum în condiţiile actuale interdependenţele dintre factorii ecologici şi întreprinderi se multiplică şidiversifică, se impune un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor în proiectarea şi desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţilor economice.- Mediul legislativ este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economic-geografic în care să-şi desfăşoare activitatea întreprinderea, de cadrul legislativ al pieţelor externe, dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional.Factorii juridici se referă la mijloacele de control stabilite pentru apărarea intereselor societăţii.Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îţi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor, finalizarea profitabilă pe piaţă, protejarea intereselor economiei naţionale, dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile.

Ca atare, susţinem părerea conform căreia legislaţia reglementează conduita în afaceri prin trei tipuri de legi :• legi menite să apere concurenţa şi care cer ca practicile de marketing să fie corecte şi egale pentru toţi partenerii;• legi care protejează cumpărătorul împotriva produselor necalitative, poluate fizic sau moral, împotriva preţurilor prea mari, care obligă la etichetarea corectă (sinceră) a produselor etc.;• legi care protejează interesele generale ale societăţii - îmbunătăţirea calităţii vieţii,conservarea mediului ecologic, conservarea resurselor naturale, protecţia economiei şi a pieţii naţionale (V. Munteanu), ele având consecinţe nemijlocit asupra politicilor demarketing elaborate de către fiecare întreprindere.Protecţia concurenţei a devenit o necesitate deoarece concurenţa în afaceri este în interesul consumatorului, încurajând producătorii să-şi concentreze atenţia pe satisfacerea nevoilor consumatorilor.Protecţia consumatorului constituie o preocupare majoră în ţările dezvoltate mai ales, întrucât firmele încearcă prin nenumărate mijloace să profite de pe urma consumatorilor. De aceea, prin legislaţie se asigură un standard minimal al produselor, un control prin care acestea sunt vândute, un control al informaţiilor oferite consumatorilor, al preţurilor pentru condamnarea practicilor necinstite. De asemenea, prin încurajarea şi protejarea concurenţei se asigură un nivel acceptabil al preţurilor.Protecţia societăţii în general s-a impus ca urmare a faptului că unele decizii ale întreprinderilor în folosul clienţilor săi, defavorizează interesul societăţii. De aceea s-a

13

impus o legislaţie care să-i apere pe consumatori şi mediul lor de consecinţele propriilor decizii.Aceste acte normative creează oportunităţi, dar sunt şi ameninţări pentru activitatea de marketing, ca urmare, se impune o cât mai rapidă conformare la acesta, pentru a obţine avantaje în raport cu concurenţii. Se poate aprecia că actuala legislaţie economică cuprinde o paletă largă de reglementări, care se răsfrânge asupra modului în care se desfăşoară activitatea de piaţă a întreprinderii. Ea asigură cadrulnecesar favorizării laturilor care corespund intereselor agenţilor economici, ale economiei naţionale,international şi în acelaşi timp previne orientarea activităţii în direcţii nejustificate, precum şi apariţia unor fenomene negative.

1.2. CARACTERISTICILE MEDIULUI DE AFACERI

Mediul de afaceri în care activează întreprinderile este plin de neprevăzut, dacă ţinem seama de faptul că cei mai mulţi factori ce îl definesc scapă controlului imediat al acestora. Întreprinderile trebuie să se aştepte întotdeauna la numeroase obstacole mai ales de natură tehnică şi managerială cărora trebuie să le facă faţă pentru a supravieţui şi a prospera. De aceea, analiza mediului trebuie să constituie o preocupare permanentă a echipei manageriale, întrucât aceasta îşi asigură o bază dedate actualizată şi o pune în alertă faţă de tendinţele ce se manifestă. Atitudinea managerilor are un rol vital în crearea unui climat organizaţional, care să permităcunoaşterea mediului de afaceri în prezent şi viitor, precum şi adoptarea unor acţiuni concrete care să contribuie la valorificarea situaţiilor favorabile şi la prevenirea unor consecinţe negative.În evoluţia principalelor componente ale mediului extern se prefigurează câteva tendinţe interesante (Ph. Kotler):- modificarea veniturilor reale şi a structurii cheltuielilor consumatorilor;- accentuarea progresului tehnologic ce va necesita cheltuieli sporite pentru cercetaredezvoltare, dar va crea şi posibilităţi nelimitate inovaţiei;- explozia demografică la nivel planetar va produce schimbări majore în: structura pe grupe de vârstă, educaţie, tip de familie, concentrare geografică şi etnică, etc.;- creşterea gradului de poluare concomitent cu scăderea relativă şi chiar absolută a resurselor naturale şi în special energetice, ceea ce va amplifica mişcarea ecologistă;- amplificarea legislaţiei în domeniul afacerilor, sporirea rolului grupurilor de interese, a atribuţiilor organismelor guvernamentale şi economico-financiare;- orientarea internaţională în domeniu cultural către o societate altruistă, către valori mai consistente şi durabile.Desigur, o analiză mai aprofundată, poate releva şi alte tendinţe şi megatendinţe.Mezomediul este o nţiune intermediară care devine tot mai necesară în explicarea evoluţiei macroeconomice a întreprinderii. Pentru remedierea oricăror deficienţe de explicare se studiază comportamentul întreprinderii din sistemul productive şi social cel mai apropiat întreprinderii şi care poate fi un intermediar între macromediul şi micromediul întreprinderii.Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor aceşteia cu mediul său în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi.Aceste sisteme sunt în măsură să influenţeze acţiunile, deciziile şi rezultatele unei întreprinderi, influenţă exercitată la acest nivel poate fi atât directă cât şi indirect, dar are un caracter general, în sensul că influentează toate întreprinderile care aparțin aceluiaşi sistem.

14

Din multitudinea de relaţii ale întreprinderii cu mediul său extern se remarcă prin amploare şi complexitate relaţiile de piaţă. Acestea au ca obiect vânzarea şi cumpărarea de mărfuri şi servicii, împrumutul de capital şi angajarea forţei de muncă.Studierea pieţei constituie premisa ţi punctul de plecare în activitatea oricărei întreprinderi.

Informaţii despre piaţa Asia Pacific

Asia Pacific sau APAC regiune este situată în apropiere de vest Oceanul Pacific. Regiunea include Asia de Est, Asia de Sud Est, Australia şi Oceania. Regiunea Asia Pacific este format din ţări precum Australia, Republica Populară Chineză, Hong Kong, Macao, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelandă, Singapore, Thailanda, Taiwan, Filipine şi Vietnam. India şi Rusia sunt uneori incluse în această regiune. Populaţia în APAC este mai mult de 3,6 miliarde de euro. Asia Pacific economia dă semne de recuperare in urma recesiunii globale, cu o creştere a exporturilor din India şi China, Thailanda şi afişarea rezistenţa îmbunătăţit pe fronturile politice şi economice.

Economia Asia Pacific: Outlook ţărilor

Australia: potenţat cu un stimul fiscal, economia australian, în special în sectoarele de servicii, sunt semne de redresare. În timp ce economia naţiunii nu se confruntă cu nici o contractie, experţii cred că recuperarea nu poate fi puternic. Unele sectoare cheie, cum ar fi locuinţe, automobile, şi echipamente industriale a primit impuls de stimulare fiscală. Impuls real, cu toate acestea, se anticipează să vină de la exporturile către China. Australia cu principalii parteneri comerciali sunt de aşteptat să crească puternic în 2010, investiţii în creştere în produse de bază şi a resurselor naturale, proiecte de resurse sunt de aşteptat combustibil recuperare Australia. Datoria publică Australia este de 14% din PIB-ul său. Deşi economia Australiei este în formă bună decât înainte, întreprinderile sunt inca prudente şi pot rămâne aşa până în trimestrul 2 2010.Un dolar australian consolidarea şi posibilitatea de creşteri în continuare a ratelor de Reserve Bank of Australia (RBA) va influenţa, de asemenea, economia globală.China: creştere în China accelerat în timpul 2H 2009 şi economiei naţiunii este în creştere. Producţia industrială a crescut la 10,3% în 2009. 2010 promite să fie un an bun pentru China. Purchasing Managers Index (PMI) a crescut la 56,6 în decembrie 2009, de la 55,2 în noiembrie 2009. Creşterea PMI acoperit toate industriile. Biroul Naţional de Statistică a raportat o îmbunătăţire a indicelui trimestrial climatul de afaceri în China. Indicele a crescut la 130.6 în trimestrul 4 al anului 2009, de la 124.4 în T3 2009. Economia chineză este probabil să depăşească alte economii la nivel mondial de echitatie pe consumul intern în creştere, iar redresarea exporturilor. Cu toate acestea, pentru a realiza viziunea din 2010, China trebuie să abordeze expansiunea creditului şi supracapacitatea industriale.Japonia: perspectiva economică a Japoniei pentru anul 2010 este în continuare afectat de rata ridicată a şomajului şi deflaţie. dependenţa Japoniei privind exporturile de bine pot conduce naţiunea într-o creştere durabilă de recuperare fragile fost martor în T2 2009 şi trimestrul 3 2009.PMI pentru decembrie 2009 a crescut la 53.8 de la 52.8 în noiembrie 2009, o recuperare decent. de recuperare durabilă, cu toate acestea, depinde de rata de schimb, precum şi. Yen-a consolidat considerabil faţă de cele mai multe valute majore.

15

Japonia, de asemenea, are nevoie pentru a controla datoriei publice, care se apropie în prezent de 200% din PIB-ul său.

1.3. MEDIUL DE AFACERI DIN ZONA ASIA PACIFIC

Majoritatea economistilor considera globalizarea un lucru bun, pentru caea elibereaza jocul concurentei, ce canaliz eaza energiile oamenilor si resursele tarilorcatre activitatile în care ele sunt cele mai productive. Când examineaza regionalizarea– si în special gruparile regionale de jure si/sau de facto din Europa, America de Nordsau Asia Pacific – economistii se întreaba deci daca aceste procese contribuie laaccelerarea sau dimpotriva, la frânarea globalizarii. “Asia-Pacific – un model de globalizare prin regionalizare”analizeaza doua dintre cele mai importante initiative regionale de succes din Asia -Pacific si câteva dintre noile idei de cooperare economica din zona. Am încercat sa surprindem în context modul în care integrarea regionala stimuleaza sau frâneaza participarea economiilor acestor tari la procesul de globalizare. Promotoare a unor politici active de facilitare a activitatii mediului de afaceri, în special a întreprinzatorilor privati, APEC se poate dovedi un succes ca si grupare integrationista, în conditiile în care vointa politica de cooperare a statelor membre va prima în fata ambitiilor de suprematie si rivalitatilor traditionale. Experienta în domeniul afacerilor si exploatarea sinergica a resurselor din regiune pot deveni elementul cheie al dezvoltarii economice a tarilor din regiune. În absenta unor rezultate vizibile ale APEC, statele din regiune se vor reorienta catre alte experimente de cooperare regionala, bi sau trilaterale, punând astfel în pericol concretizarea ideii de creare a unui mare bloc comercial asiatic.

1.4. IMPORTANŢA CUNOAŞTERII MEDIULUI DE AFACERI

Performanta unei întrepinderi este influenţată de capacitatea acesteia de a se integra în mediul sau ,de eficacitatea acţiunilor sale în valorificarea oportunităţilor , de capacitatea sa e a face faţă situaţiilor nefavorabile şi riscurilor cu care se confruntă.Cunoaşterea caracteristicilor şi a mutaţiilor intervenite în structura mediului ambiant este o condiţie fundamentală a satisfacerii unei anumite categorii de trebuinţe de cătreîntreprindere, necesităţi aflate în continuă creştere şi diversificare, care trebuie să stea la baza elaborării unor strategii realiste, bine fundamentate ştiinţific. De asemenea, asigurarea resurselor materiale, financiare, informaţionale şi umane de care întreprinderea are nevoie pentru desfăşurarea unei activităţi în condiţii de maximă eficienţă, solicită cunoaşterea în detaliu a factorilor de mediu care o influenţează, factori care constituie o premiză esenţială în adoptarea şi aplicarea deciziilor şi acţiunilor ca expresie a necesităţilor şi oportunităţilor prezente şi de perspectivă.

16

Fig.1.1. Categorii de raspuns la schimbarile mediului

Sursa: E. Hill, T.O.Sullivan,

De aceea, mediul de afaceri trebuie supravegheat şi analizat pentru a intui cât mai corect natura şi dimensiunile potenţialelor schimbări ce se prefigurează, iar în funcţie de acestea să se pregătească planuri concrete de răspuns, prin care să se pregătească extinderea grupurilor ţintă şi redefinirea activităţilor de marketing. Studiile efectuate în Asia Pacific au evidenţiat importantele avantaje pe care întreprinderile le pot avea în urma analizei mediului, între acestea cele mai importante ar fi: (M. J. Thomas).- conştientizarea mai puternică din partea echipei manageriale privind modificările survenite în mediul de afaceri;- planificarea strategică şi decizii mai eficiente;- eficienţă sporită de conducere;- analize industriale şi de piaţă mai bune;- rezultate superioare în activitatea externă;- alocarea mai eficientă a resurselor;- planificarea mai eficientă a consumului de energie.De asemenea, studiile respective au tras concluzii interesante şi cu privire la factorii cei mai importanţi de care trebuie să ţină seamă orice manager.În concluzie, cunoaşterea şi anticiparea evoluţiei mediului devine atât de importantă încât analiza mediului trebuie structurată pentru a satisface nevoile celor care iau decizii (M. J. Baker Op. cit. ) cu atât mai mult cu cât există deja instrumente şi tehnici specific.

17

1.5. METODOLOGIA CERCETĂRII MEDIULUI DE AFACERI

1.5.1. SWOT

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, şanse) şi „Threats” (Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar urmatoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activitătii firmei. Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a mediului şi a firmei .

Fig. 1.2. Model analiză S.W.O.T.

Sursa: www.google.com

Strengths (puncte forte)

Japonia a încheiat anul în calitate de gazdă al Economice Asia-Pacific de Cooperare (APEC), cu reuniunea ministerială APEC şi liderilor APEC Economic "Reuniunea, care a avut loc la Yokohama pe 13 noiembrie şi 14, 2010. Premierul Stephen Harper, ministrul afacerilor externe, Lawrence Cannon şi ministru al comerţului internaţional Peter Van imprumut participat la reuniuni, împreună cu lideri şi miniştri din alte economii APEC.Mai mult de 15 întâlniri majore, inclusiv 7 întâlniri la nivel ministerial, au fost organizate pe parcursul anului. Reuniunile au acoperit o gamă largă de aspecte care sporesc creşterea economică şi prosperitate pentru regiunea Asia-Pacific, cum ar fi telecomunicaţiile, energia şi dezvoltarea resurselor umane.2010 a marcat un moment important pentru APEC aşa cum a fost anul ţintă pentru ţările din regiune industrializate pentru a atinge "Bogor Mileniului " a comerţului liber

18

şi deschis şi de investiţii. Obiectivele Bogor, adoptată în Indonezia în 1994, comite economiile industrializate APEC la atingerea acestui obiectiv de comerţ liber şi deschis de investiţii şi nu mai târziu de 2010, economiile în curs de dezvoltare şi nu mai târziu de 2020. APEC 2010, de asemenea privit la dezvoltarea unei strategii de creştere APEC, la modalităţi de îmbunătăţire a integrării economice regionale şi la îmbunătăţirea în continuare a securităţii umane, inclusiv securitatea alimentară, în regiune.APEC este un forum dedicat interguvernamental pentru promovarea comerţului liber şi a investiţiilor, creşterea şi dezvoltarea economică, precum şi cooperarea în regiunea Asia-Pacific. Acesta funcţionează pe baza unor angajamente fără caracter obligatoriu şi un dialog deschis. În cursul întâlnirilor APEC, liderii mondiali întâlni şi miniştrii să se concentreze pe un dialog orientată spre rezultate, privind liberalizarea comerţului şi a investiţiilor şi facilitarea, cooperarea economică şi tehnică, şi de securitate.APEC a crescut de la 21 de membri pe patru continente, reprezentând punct de vedere economic regiunea cea mai dinamică din lume şi reprezentând aproximativ 50 la sută din populaţia lumii, comerţul şi produsului intern brut.

Weaknesses (puncte slabe)

- angajatorii japonezi raportează cea mai slaba si singura negative-previziune din regiune pentru a măsura perspectivele de angajare in regiunea Asia Pacific.

19

-in situatia actual, a crizei financiare,am identificat ca unul dintre punctele slabe:cea mai semnificativa rata a cresterii somajului a fost de 6,5%.

20

CAPITOLUL II

PARTEA I. MEDIUL NATURAL-GEOGRAFIC DIN ZONA ASIA-PACIFIC

2.1. SCURT ISTORIC

“Termenul de mediu desemnează natura înconjuratoare în care se află fiinţele şi lucrurile, dar de asemenea lumea in mijlocul căreia trăieste cineva, ambianta.”( dictionarul 1984, pag 536) Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor, complexul teritorial rezultat al unei sinteze lente si anevoioase în care se îmbină elemente de relief, structură geologică si sursele de subsol, apele si condiţiile se climă, solul, vegetaţia si fauna; toate constituind cadrul natural de desfaşurare a vieţii materiale si spirituale a unei comunităţi umane.Mediul geografic reprezintă totalitatea condiţiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre condiţiile necesare si permanente ale vieţii materiale a societaţii si unul dintre factorii care influentează dezvoltarea ei. ( sursa: dexonline.ro)Geografia este ştiinţa care studiază si descrie învelişul terestru si fenomenele sale.

2.2. ASIA – PREZENTARE GEOGRAFICĂ GENERALĂ

Fig. 2.1. Asia- harta politica

Sursa: www.panasianbiz.com

Fig. nr. 2.2 Harta geografică a Asiei

21

Sursa : www.voyagesphotosmanu.com/cartina_asia.

Cu o suprafaţa totală de 44.579.000 km², Asia este cel mai mare continent al planetei. In partea nordica se afla Rusia, cel mai întins stat din lume ( cu 17 mil. km², din care 12.8 mil. km ² pe teritoriul continentului asiatic).În Asia există 47 de state; în această cifră nu este inclusă Rusia, dar este considerată ca tară insula Taiwan si este inclusă Cipru. In anul 1997, Hong-Kong a devenit o provincie a Chinei, păstrandu-şi o largă autonomie.

2.3. POZIŢIA GEOGRAFICĂ. ASPECTE ALE CUNOAŞTERII CONTINENTULUI PUNCTELE EXTREME. În partea de nord, Asia ajunge pana la 79º14` latitudine nordică ( Capul Celeuskin), dar o serie de insule situate in Oceanul Arctic depăşesc 80º latitudine nordică; în sud, continentul asiatic trece dincolo de Ecuator, ajungând la 11º latitudine sudică ( Insula Roti); în partea de vest ajunge până la meridianul de 25º longitudine estică ( Capul Baba din extremitatea Peninsulei Asia Mica); în est depaşeşte meridianul de 180º ( situat la antipod fata de meridianul 0º), ajungând la 170º longitudine vestică ( Capul Dejnev).LIMITELE SI ŢARMURILE. Urmând limitele Asiei se observă ca aceasta este marginită de Oceanul Arctic ( în nord), Oceanul Pacific ( în est), Oceanul Indian ( în sud), continentele Africa si Europa ( în vest).

22

Spre sud-est, între Asia si Australia, se află numeroase insule care formează Arhipelagul Indonezian si Arhipelagul Filippine.De asemenea, se observă că acest continent are cele mai întinse peninsule.Aspecte ale cunoaşterii Asiei : dupa apariţia omului, Asia si apoi Europa au fost populate succesiv, începând din regiunile mai apropiate de continentul african până în porţiunile cele mai îndepărtate. Din Asia au fost populate apoi Australia, Oceania si America, Europa Sudică, Africa de Nord si Asia ( de Vest si de Sud) au fost considerate în Antichitate ca o singura întindere continentală. Civilizaţii asiatice în urmă cu 4000 de ani: Pătrunderea agriculturii si a “ revoluţiei neolitice” ( cu 3000-4000 ani în urmă) pornind din Mesopotamia, întinderea imperiului lui Alexandru Macedon, expansiunea culturilor greaca si română arată aceeaşi legatură strânsă între Asia, sudul Europei si nordul Africii. În Antichitate, Asia era cunoscuta de europeni, existau legaturi şi drumuri comerciale practicate.Imperiul Român, apoi Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman cuprindeau părţi atât din Europa, cât şi din Asia.În Evul Mediu, Imperiul Mongol, cu origine în centrul Asiei, controla atât estul cât şi sudul Asiei ( China, India), cât şi partea de est a Europei.

2.4. RELIEFUL

2.4.1. TREPTE DE RELIEF

Asia este continentul cu cele mai întinse şi mai înalte lanţuri muntoase ale planetei noastre. Faţa de treptele de relief cunoscute pana acum, pe continentul asiatic se poate pune în evidenţa o treapta montană situată la altitudini mai mari de 3000 m. Aceasta cuprinde muntţi foarte înalţi ( Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun, s.a.) şi un podiş înalt ( Podişul Tibet, situat la 5000 m). Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei : vârful Chomolungma ( 8872 m – Dierke Weltatlas, 1998) din Muţii Himalaya si vârful Chogori sau K2 (8610m) din Munţii Karakorum. De asemenea, Asia are întinse arii depresionare interioare.

Fig. nr. 2.4.1 Muntii Himalaya

Sursa: mirceaeliade.wikispaces.com

23

2.4.2. UNITAŢI TECTONICE

Primele nuclee continentale, care sunt parţile cele mai vechi ale Asiei, sunt denumite de oamenii de ştiinţa “ scuturi”; în nord si est aceste scuturi (“ Scutul Siberian” şi “Scutul Sinic”- China) au facut parte dintr-un întins continent al emisferei nordice, denumit Laurasia. În sud si sud-vest alte doua scuturi ( India si Arabia) au facut parte din continentul emisferei sudice, denumit Gondwana. Laurasia a avut sisteme montane asemanatoare celor din nordul Europei.Asia se compune din fragmente ale unor foste continente ( unul nordic si celălalt sudic), “ sudate” prin apariţia sistemului montan alpino-himalayan. În timpul ultimei glaciaţiuni, munţii înalţi ai Asiei şi regiunile sale nordice au fost acoperite cu gheţari.

2.4.3 TIPURI DE RELIEF

Datorita acţiunii agenţilor interni ( coliziunea plăcilor tectonice, vulcani, mişcari de ridicare si coborare) şi a agenţilor externi ( râuri, fluvii, gheţari, vânturi, temperaturi etc) s-au format mai multe tipuri de relief, cum ar fi: - relieful vulcanic;- relieful tectonic;- relieful litoral ( delte, estuare);- relieful glaciar;- relieful de acumulare fluvială ( campii, depresiuni);- relieful deşertic.

Fig. nr. 2.4.3. Gheţar şi relief glaciar din Munţii Himalaya

Sursa: iasioutdoors.wordpress.com

2.5. CLIMA

Datorită întinderii mari, poziţiei geografice si altor factori, Asia sintetizează toate zonele de climă ale planetei.Principalii factori care determină şi influentează clima Asiei sunt:1. localizarea si intinderea continentului;2. influenţa Oceanului Arctic ( prin temperaturi scăzute si prezenţa banchizei);

24

3. relieful relativ jos al parţii de nord a continentului ( care facilitează îngheţarea solului);4. dispunerea sistemelor montane si relieful înalt din centrul Asiei;5. alternanţa in cursul unui an a centrelor de presiune, care determină formarea musonilor;6. formarea alizeelor;7. influenţa curenţilor din Oceanul Pacific.Interiorul regiunilor au latitudine mijlocie de deșert sau climat semi-arid, cu ierni aspre și veri foarte calde. Precipitațiile medii se situează sub 230 mm pe an. Marginile sudice și vestice ale continentului sunt caracterizate de o atmosferă musonică, care trece prin interiorul rece sudic și estic al iernii. Deși termenul de musonic este aplicat tuturor climatelor estice și sudice ale Asiei, adevăratul termen de musonic este caracteristic numai părții de subcontinent Indian și Burma, în aceste zone precipitațiile anuale depășind 2000 mm anual.Fig. nr. 5.1. Clima

Sursa: www.ilmeteo.it

Fig. nr. 5.2. Clima Asiei

Sursa: www.kalipedia.com

25

2.6. HIDROGRAFIA

2.6.1. OCEANE ŞI MĂRI

Fig. nr. 2.6.1. Oceanele şi mările Asiei

Sursa: www.ipedia.ro

Asia are o reţea hidrografică bogată, foarte mult influenţata de elementele climei şi de relief. Continentul este înconjurat de oceane şi mări, fiecare cu anumite caracteristici ale apelor ( adâncime, suprafaţa, temperatură, salinitate).Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă spre cele trei oceane învecinate, dar și spre Marea Mediterană și Marea Neagră. Spre Oceanul Arctic se îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102 km) și Lena (4400 km). Înspre Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440 km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300 km), Xijiang (1800 km), fluviul Roșu (1140 km), Mekongul (4220 km) și Menamul (1200 km). În Oceanul Indian se varsă Salweenul (3200 km), Gangele (2700 km) și Indusul (3180 km). În Golful Arabo-Persic se varsă Tigrul (1850 km) și Eufratul (2800 km).

2.6.2. FLUVII ŞI RÂURI

O caracteristică deosebită a reţelei de râuri şi fluvii din Asia este aceea că, există mari suprafeţe depresionare şi aride care nu au scurgere exterioară. Ele se numesc regiuni endoreice ( cu scurgere in interior) şi se află şi partea centrala a continentului si in Peninsula Arabica. Relieful și clima diferențiază aspectele hidrografice ale Asiei. Apele curgătoare se îndreaptă, dar nu în totalitate, spre oceanul planetar, existând mai multe arii endoreice, cea mai importantă și cea mai mare de pe Terra fiind în Asia Centrală, extinsă din zona Mării Caspice până dincolo de Munții Tian-Șan. În această regiune, unele ape sunt adevărate fluvii: Amudaria (2540 km) și Sârdaria (3019 km), altele având dimensiuni ceva mai reduse; unele se varsă în lacuri mari precum Aral și Balhaș.

26

A doua regiune endoreică principală este cea a Podișului Iran unde cel mai important curs de apă este râul Helmand care se varsă în zona mlaștinilor Hamun. Există și regiuni fără ape curgătoare (areice), cum este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrală a Deșertului Karakun (estul Mării Caspice).

Fig. nr. 2.6.2. Marea Caspica

Sursa: www.wikipedia.org

2.6.3. LACURI, MLAŞTINI ŞI GHEŢARI

ASIA are cel mai întins lac, Marea Caspică. Este considerată lac, deoarece are comunicare cu Oceanul Planetar şi reprezintă fragmentele unei mări mai intinse ( ce cuprindea Marea Caspică, Lacul Aral si Lacul Balhas). În Asia se întalneşte şi cel mai adânc lac din lume (1741 m) şi cu cel mai mare volum de apă dulce, Lacul Baikal. Un alt lac foarte original este Marea Moartă. Aceasta se află situată la 396 m sub nivelul mării şi are cea mai ridicată salinitate ( concentraţie în săruri).În sudul Munţilor Caucaz se află lacurile Van si Urmia, situate la peste 1200 m înaltime.Lacurile Baikal, Marea Moartă, Van, Urmia sunt lacuri tectonice, deoarece s-au format în depresiuni create în urma prabuşirii suprafeţei scoarţei terestre.Există, de asemenea şi alte categorii de lacuri, dintre care, mai intinse sunt lacurile hidroenergetice, cum ar fi fluviile Irtas, Enisei, Angara, Ind, Hunag-He.În Câmpia Siberiei Occidentale, Câmpia Mesopotamiei, Delta Gangelui, Insulele Sumatra si Kalimatan s.a. există întinse suprafeţe acoperite cu mlasşini.În Asia există şi suprafeţe acoperite cu gheţari; cele mai întinse se află în Insulele Suvernaia Zemlia, în munţii Karakorum, în Himalaya, Pamir şi în Podişul Tibet.

2.7. VEGETAŢIA, FAUNA ŞI SOLURILE

27

2.7.1. VEGETAŢIA

Datorită întinderii foarte mari în latitudine ( de la sud la Ecuator, pana la peste 80º latitudine nordică), Asia cuprinde toate zonele de vegetaţie naturală ale uscatului. Vegetaţia suferă şi o transformare de la vest la est, datorita intinderii continentului pe aceasta directie. In raspindirea vegetatiei intervin si alti factori cum ar fi: - temperatura aerului;- precipitaţiile;- dispunerea marilor trepte si unitaţi de relief;- curenţii oceanici, etc.

Fig. nr. 2.7.1. Taiga in Siberia

Sursa: www.johnsparks.org

Principalele zone de vegetaţie, de la nord la sud, sunt:- tundra ( şi silvotundra), dincolo de cercul polar de nord;- pădurea de conifere ( taiga);- pădurea de foioase;- pădurile subtropicale ( în estul Asiei si spre Marea Mediterană)ţ- stepele ( şi silvostepele);- deşerturile ( şi semidesşerturile) temperate;- deşerturile tropicale;- savanele;- pădurile musonice;- pădurile ecuatoriale.La acestea se adaugă anumite areale cu vegetaţie determinată de caracteristicile reliefului:- pajiştile alpine, care însoţesc toate regiunile muntoase mai înalte de 3000 m, foarte întinse in centrul continentului;- deşerturile reci, caracterizeaza zone înalte, aride si reci ale Podişului Tibet;- pădurile rare, de amestec, mai frecvente in muntii mijlocii din vestul Asiei;- pădurile montane, de conifere, intalnite in Himalaya si Caucaz;- vegetaţia de mangrove, în zonele litorale joase, unde oscilaţiile apelor mării influenţeaza adaptarea arborilor.

28

2.7.2. FAUNA

Fauna terestră urmeaza in linii generale zonele de vegetaţie. Asia este un continent cu o faună foarte bogată şi diversificată. Activitatea omului a dus la dispariţia unor animale sau le-a redus foarte mult numărul. Dintre animalele mai deosebite amintim:- elefantul indian;- rinocerul de Jawa ( foarte rar);- urangutanul ( în Insula Kalimantan);- tigrul ( tigrul sud-asiatic sau bengalez şi tigrul siberian sau de Amur);- jaguarul;- cămila;- iacul;- leopardul;- ursul ( cu mai multe varietaţi);- renul;- elanul;La acestea se adauga numeroase păsari ,reptile, insecte, peşti.

2.7.3. SOLURILE

Solurile Asiei sunt condiţionate de zonele de climă şi de vegetaţie, de faună ( îndeosebi microorganisme), de rocile care alcatuiesc scoarta solidă a continentului, de altitudinea si dispunerea unitatilor de relief.În zonele deşertice, solurile sunt foarte subţiri sau chiar lipsesc pe suprafeţe întinse, datorită ariditaţii si absenţei vegetaţiei.În zonele de păduri ecuatoriale, păduri musonice şi savane, precipitaţiile bogate si vegetaţia abundenta duc la formarea unor soluri de culoare roşie ( laterite şi soluri rorii).In zonele reci, cu taiga şi tundra şi în regiunile montane există spodosoluri ( soluri podzolice) de culoare cenuşie.În zona stepei, existş soluri bine dezvoltate, cu fertilitate ridicată ( cernoziomuri).Există de asemenea soluri de mlaştină şi turbării, soluri sărate, soluri nisipoase etc.

2.7.4. ZONELE DE VEGETAŢIE, FAUNA ŞI SOLURI

Deoarece există o legatură strânsă între cele trei, acestea pot fi caracterizate împreuna, pornind de la zonele de vegetaţie.

Tabelul nr. 2.7.4. Caracteristicile vegetaţiei, faunei şi solurilorZona de vegetaţie Plante

caracteristiceAnimale caracteristice

Soluri

Tundra şi silvotundra

muşchi, lilieci, salcie polară mesteacan pitic

ren, hermelina, urs alb

Soluri de tundră, sol îngheţat

Păduri de conifere ( taiga)

pin, molid, brad, mesteacan

elan, ren, urs brun, vulpe, samur

podzol

Păduri de foioase stejar, fag est-asiatic

tigru de Amur, urs, leopard

soluri brune

29

Păduri subtropicale est asiatice

mediteraneene

palmier, laur, arborele de camfor, magnoliistejar, cedru, măslin, maquis

maimuţe, rinoceri

reptile

podzoluri roşii, terra rossa

terra rossa

Stepe şi silvostepe graminee, arbuşti asin sălbatic, reptile, rozătoare, cal sălbatic

cernoziomuri, soluri castanii

Deşerturi temperate saxaul, pelin, rogoz reptile,păsări, rozătoare

nisipuri, soluri scheletice

Pajişti alpine ierburi montane, arbusti pitici

capră neagră, cerb soluri brune alpine

Deşerturi reci ierburi iac, asin roci şi soluri neformate

Păduri rare arbori şi arbuşti lup, urs soluri brune şi cenuşii

Savane accacii, ierburi elefant indian, tigru soluri galbene de savană, laterite

Deşerturi tropicale ierburi rare, oaze ( cu palieri), arbuşti

antilope, reptile, păsaăi, insecte

nisipuri, soluri scheletice

Păduri montane conifere, foioase urs brun, caprioară soluri brune şi cenuşii

Păduri musonice teck, palimier, santal

elefant indian, rinocer, maimuţe

soluri brune-roşii, laterite

Păduri ecuatoriale abanos, mahon, liane, arborele de cauciuc, palmier

tapir, maimuţe, rinocer, jaguar, reptile, păsări

laterite, soluri roşii

Mangrove arbori adaptaţi oscilaţiilor apei

păsări, reptile soluri de mlaştină

Sursa: Octavian Mandrut, Geografia continentelor extraeuropene, Editura Corint

2.8. RESURSELE NATURALE ŞI ECONOMIA

Asia este un continent cu resurse naturale bogate şi variate.Unele dintre aceste resurse au fost utilizate din timpuri foarte vechi, cum ar fi : - cărbunii ( în China, cu 5 milenii în urma);- minereurile de fier si neferoase ( în China, Asia Centrală, Orientul Apropiat);- rocile de construcţie ( Orientul Apropiat, China);- lemnul ( Asia de Sud).De asemenea, a fost realizată prelucrarea mătăsii şi dezvoltarea unor culturi agricole.

2.8.1. RESURSELE NATURALE

Asia, considerată un continent unitar, de la Oceanul Indian la Oceanul Arctic. de la Ural la Pacific, are cele mai mari resurse de petrol, gaze naturale, huilă, hidroenergie, minereuri de fier, păduri, paşuni, anumite minereuri neferoase etc.Resursele de petrol cunt concentrate în jurul Golfului Persic, în zona Mării Caspice, Câmpia Siberiei de Vest şi China de nord-est; zona Golfului Persic ( Arabia Saudita,

30

Kuwait, Irak, Emiratele Arabe Unite, Iran) deţine 60% din rezervele de petrol ale lumii. Gazele naturale au o răspândire asemănătoare.Cărbunii sunt concentraţi în China de Nord-Est şi în bazinele carbonifere siberiene.Minereurile de fier sunt abundente în China de nord, sudul Siberiei, India; dintre minereurile neferoase în Asia de Sud-Est se află cea mai mare acumulare de staniu de pe glob.

2.8.2. ACTIVITAŢILE INDUSTRIALE

Asia are în prezent regiuni foarte dezvoltate sub raportul industriei de prelucrare ( Japonia, Coreea de Sud, China, Taiwan) sau a industriei extraactive ( zona Golfului Persic).Industria energetică: Cărbunii superiori se extrag îndeosebi din China ( primul producator mondial), India si Kazahstan.Petrolul se exploateaza în tări din jurul Golfului Persic ( Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite, Oman, Irak, Kuwait), în China şi Indonezia; Arabia Saudita este primul producător si exportator mondial de petrol.Gazele naturale se extrag în cantitaîi mari din Indonezia, Uzbekistan, Arabia Saudita si Iran.Industria energiei electrice: realizează cele mai mari producţii in China, Japonia, India şi Coreea de Sud.Industria siderurgică este dezvoltată pe baza materiilor prime proprii – China, India sau importate ( Japonia, Coreea de Sud).Industria construcţiilor de maşini, cu toata gama de produse şi tehnologii moderne, este foarte reprezentată în ţări ca Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore şi mai recent China, Malaysia, India, Israel. În ceea ce privesşe producţia de automobile, primul loc îl ocupa Japonia, iar în producţia de televizoare şi aparate radio, primele ţari la nivel mondial sunt asiatice ( Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Malaysia, China).Alte ramuri industriale ( industria chimică si petrochimică, industria materialelor de construcţie, a lemnului, industria usoară si alimentară) au o dezvoltare mare in ţări cu o industrializare puterniăa ( Japonia, Coreea de Sud, China, Singapore, Taiwan), precum şi in ţari recent industrializate ( Malaysia, India, Turcia, Vietnam).

2.8.3. AGRICULTURA

Din Orientul Apropiat ( Mesopotamia) s-au răspândit civilizaţia neolitică si anumite culturi agricole în Europa şi Africa. Cu doua milenii în urmă, principalele regiuni agricole erau Mesopotamia, Campia Ind-Gange, Campia Chinei de Est. Din Asia provin şi principalele culturi de cereale ( grâu, orz, orez), precum şi primele animale domestice ( ovine, bovine, porcine).Asia este cunoscută prin producţiile mari de orez ( ¾ din producţia mondială), grâu ( prin China, prima producătoare mondială sşi India), porumb ( China şi India), bumbac ( China, India, Pakistan, Uzbekistan etc), ceai ( India, China, Sri Lanka etc), cauciuc natural ( Malaysia cu ½ din producţia mondială ) s.a. De asemenea, deţine mari efective de bovine ( India, locul I), porcine ( China, locul I) şi ovine.

2.8.4. TRANSPORTURILE ŞI CĂILE DE COMUNICAŢIE

31

Sistemele de transporturi rutiere, feroviare, maritime şi aeriene permit realizarea unor legături multiple atât în interiorul continentului, cât şi cu restul lumii.În Antichitate, căi de comunicaţie rutiere dese făceau legatura între Orientul Apropiat ( Mesopotamia), Marea Mediterana, nordul Africii şi Europa. În epoca elenistică legaturile dintre regiunea de contact Europa-Asia-Africa se continuau spre Asia Centrala şi India. În Evul Mediu, Imperiul Mongol avea un sistem rutier care lega centrul Asiei de Europa, India şi Orientul Apropiat. Din China spre Europa, travesrsând Asia Centrala există cunoscutul „ drum al mătăsii”.

Fig. nr. 2.8.4. Drumul mătăsii

Sursa: mattyusha.wordpress.com

Trasporturile feroviare: la dimensiunile şi populaţia continentului, sunt foarte modeste. Lungimea căilor ferate asiatice este redusă în comparaţie cu cea din Europa sau America de Nord.Exista câteva căi ferate mai lungi („Transsiberianul”, căile ferate din China si India), dar cea mai mare concentrare a acestora se gaseste în Japonia; aici circula şi una dintre cele mai moderne garnituri de tren „ Tokaido”, intre Osaka si Tokyo. Suprafete foarate intinse nu au insă căi ferate ( Siberia, Asia Centrala, regiunile montane, Asia de Sud-Est, Asia de Sud-Vest) datorita treptelor înalte de relief şi condiţiilor climatice deosebite.Transporturile rutiere: acoperă mai bine întinderea continentului. Japonia dispune de unul dintre cele mai moderne sisteme de legaturi între insulele arhipelagului, prin tunele submarine şi poduri care traversează strâmtorile.Tranporturile maritime: au o importantă deosebita datorită dezvoltarii economiei mondiale. Principalele porturi asiatice sunt:- Singapore ( al 2-lea din lume, dupa Rotterdam);- Kobe;- Chiba;- Nagoya;- Osaka;- Yokohama;

32

- Tokyo... în Japonia), Shanghai şi Hong Kong ( în China), precum şi porturile din zona Golfului Persic.Principalele aeroporturi asiatice sunt: Tokyo, Osaka, Singapore, Hong Kong şi Seul. Există, de asemenea, transporturi prin conducte, telecomunicaţii dezvoltate, inclusiv actvitaţi spaţiale ( în Rusia, Kasahstan, Japonia, China şi India).

2.8.5. COMERŢUL

Asia este o zona foarte importanta a comerţului mondial. Ţările asiatice dezvoltate ( Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, China şi mai ales provincia sa Hong Kong) exportă produse prelucrate ( automobile, aparatură electronică, utilaje, produse chimice) spre diferite ţari ale lumii.Unele primesc cea mai mare parte a materiilor prime din import ( Japonia, Coreea de Sud, Singapore). Ţarile din jurul Golfului Persic ( Arabia Saudita, Kuwait, EAU, Oman, Qatar, Iran) exportă mari cantiţati de petrol spre tările consumatoare. Există de asemenea, un comerţ cu produse agricole ( orez, grâu, plante tropicale, bumbac etc) spre alte ţari consumatoare. Principalele tari asiatice, dupa volumul comerţului sunt: Japonia ( a treia în lume), China, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan si Arabia Saudita.

2.8.6. TURISMUL

Deşi are un potenţial turistic remarcabil, circulaţia turistică ţn Asia este mult mai redusă decât în Europa sau în America de Nord.O activitate turistică mai intensă se înregistrează îin Japonia, Israel, Turcia, Singapore, Coreea de Sud şi Thailanda.De asemenea, Asia oferă cateva atracţii turistice deosebite, dintre care amintim:- monumente istorice şi religioase: „ Marele Zid Chinezesc” şi oraşul Beijing ( China), Ierusalim, Mecca ( Arabia Saudita), Samarkand ( Uzbekistan), Benares şi Agra ( India), Lhasa ( Tibet-China);- insule cu peisaje exotice ( îndeosebi insulele Maldive);- zone naturale montane, greu accesibile ( Himalaya, Tibet, Karakorum, Pamir, Caucaz, Fuji).Alte obiective naturale si istorice sunt: Lacul Baikal, Podişul de Loess, staţiunea japoneză Sapporo, Capadoccia şi Antalya, Islamabad ( Pakistan), Borobodur ( Indonezia) etc.

2.9. ASIA-REGIUNI ŞI ŢĂRI

2.9.1. ASIA DE NORD Cuprinde un relief ce creşte altitudinal de la vest la est şi de la nord la sud, având

un climat rece, cu intinse suprafeţe de sol îngheţat permanent, o vegetaţie predominantă de taiga, fluvii mari şi resurse naturale deosebite ( cărbuni, gaz metan, petrol, diamante, minereuri neferoase); este formată din patru mari subunitaţi: Câmpia Siberiei de Vest, Podişul Siberiei Centrale, Regiunea Muntoasă a Siberiei de Nord-Est, Regiunea muntoasa a Siberiei de Sud.Asia de Nord se suprapune în linii generale parţii asiatice a Rusiei, de la Ural la Oceanul Pacific.2.9.2. ASIA DE EST

33

Cuprinde o parte continentală ( între Tibet şi Marea Chinei de Est), inclusiv Peninsula Coreea şi o parte insulară ( Arhipelagul Japonez, insula Taiwan şi insula Hainan). Este o regiune temperată ( în nord), şi subtropicală ( în sud), cu influenţe musonice. Faţada oceanică a Chinei ( Shengyang-Beijing-Tinajin-Shanghai-Hong Kong şi zonele economice libere), Coreea de Sud, Japonia si Taiwan reprezintă cele mai dezvoltate regiuni economice ale Asiei.2.9.3. ASIA DE SUD-ESTCuprinde o parte peninsulară (Peninsula Indochina) şi mai multe arhipelaguri ( Indonezian, Filipinez etc) intermediară între estul şi sudul continentului, care se prelungeşte spre Australia, această parte poate fi numita Asia de Sud-Est.Predomină relieful montan şi climatul ecuatorial. Fluviile au un debit foarte bogat, iar padurile ecuatoriale gazduiesc specii deosebite de plante si animale. Ţărmurile cu maree au vegetaţie de mangrove.2.9.4. ASIA DE SUDCuprinde Peninsula India şi spaţiul situat pana la cele mai mari inalţimi ale munţilor Himalaya. Este denumită uneori „Asia musonică”, deoarece aici influenţa musonilor este cea mai puternică, sau „ subcontinentul Indian”, datorită peninsulei şi a populatiei indiene.Podişul Dekkan, cele doua câmpii străbatute de Ind şi Gange şi versantul sudic al Himalayei sunt principalele subdiviziuni ale Asiei de Sud. Se adaugă insula Ceylon şi cateva insule mici din Oceanul Indian.2.9.5. ASIA DE VEST ŞI SUD-VESTAceastă regiune cuprinde teritoriul situat la vest de o linie care ar uni Marea Caspică de Golful Oman, există un spaţiu eterogen din punct de vedere geografic, dar situat în apropierea celor doua continente vecine, Europa şi Africa.Acest spaţiu poartă şi numele de „ Orientul Apropiat şi Mijlociu”. Cuprinde o parte continentală ( Podişul Iran şi Câmpia Mesopotamiei), zona muntoasă a Caucazului, Peninsula Asia Mică, Peninsula Arabică şi o mare semiinterioara ( Golful Persic). Predomină podişurile şi climatul foarte arid. Populaţia, relativ rară, este predominant islamică, iar resursele de petrol sunt considerabile.2.9.6. ASIA CENTRALĂEste formată dintr-o regiune înalta ( Munţii Himalaya, Karakorum, Pamir sş Podişul Tibet) şi din întinderi joase ( depresiuni interioare, Câmpia Turanului, Podişul Kazah, Podişul Gobi etc) se află la distanţe mari de ţarmurile oceanelor, avand un climat arid şi o populaţie rară.

34

PARTEA A II-A. CHINA

Fig. nr. 1. Steagul Republicii Populare Chineze

Sursa: www.wikipedia.org

1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

Republica Populară Chineză cuprinde partea centrală şi estică a Asiei, cu o largă deschidere la oceanul Pacific. Este cel mai întins stat în Asia de Sud Est şi cel mai populat din lume.

2. CADRUL NATURAL

RELIEFUL

Relieful Chinei este foarte variat, predominand munţi foarte înalţi şi podişuri întinse. Există, de asemenea, podişuri joase, depresiuni cu deşerturi şi câmpii netede.Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei: treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief – podişuri înalte ( Tibet), depresiuni interioare, podişuri cu munţi tociţi ( China de Sud-Est). Specificul său deosebit este existenţa pe mari întinderi din nordul şi nord-estul ţarii a unor mari acumulari de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m şi pot fi continue pe mari suprafeţe ( podişul de Loess).China încadrează o mare varietate de forme de relief și varietate corespunzătoare de resurse naturale. În general, cele mai mari înălțimi de pe teritoriul Chinei se găsesc în vest, unde se află unii dintre cei mai înalți munți de pe Pământ. Trei dintre aceștia, munții Tien Shan, Kunlun și Qinling, datează din perioada Paleozoică de ridicare muntoasă (orogeneză), care a început în perioada Carboniferă și s-a terminat în perioada Permiana, când toate porțiunile de pământ ale Terrei s-au unit pentru a forma un singur supercontinent, Pangaea. Munții Himalaya, sunt de origine mai recentă. S-au format când sedimentele odată depozitate într-o mare mezozoică, numite “tethys”, au fost strânse într-un loc și ridicate la suprafață datorită coliziunii Indiei cu Eurasia, eveniment ce a început în timpul epocii Oligocene a perioadei Tertiare, în urmă cu aproximativ 40 milioane de ani. Numeroasele tipuri de munți ale țării închid o serie de platouri și bazine, care furnizează o considerabilă sursă de apă si resurse minerale.

35

CLIMACea mai mare parte a Chinei se află într-o zonă moderată, cu anotimpuri distincte.

Există diferențe de climă care se datorează musonilor, extinderii suprafețelor de uscat și diferențelor considerabile în altitudine. În timp ce în China centrala și de sud-est este, în general, cald și umed, în nord și nord-est este relativ uscat.China ajunge până la 35° latitudine, fapt care produce o mare variație în ceea ce privește climatul regional. În multe zone, vara este fierbinte și ploioasă, cu un mare grad de umiditate, și iarna este uscată. În China de nord, mai mult de 80% din precipitații cad în lunile de vară, dar numai 40% din precipitațiile anuale au loc în China de sud în aceeași perioadă.În China de sud-est, în timpul anotimpului ploios, perioada iulie-septembrie, au loc taifunuri frecvente. La nord de Chang Jiang (Râul Yangzi) iarna este extrem de rece.Partea de nord-est are veri fierbinți și uscate, și ierni lungi și reci. Verile din zonele deșertice din Xinjiang și Mongolia interioară sunt, de asemenea, fierbinți și uscate, iar iernile reci și uscate. În China centrală, verile sunt fierbinți și umede, cu multe precipitații în lunile de sfârșit de vară. În regiunile joase din Yangzi, iarna este într-un fel mai blândă decât în zonele centrale ale Chinei, cu munții loess, sau în Sichuan, care este înconjurat de munți. În regiunile din jurul Beijing-ului, Xi’an și Zhenghou, se pot isca furtuni de nisip iarna și primăvara.În podișul Tibet-Qinghai (altitudinea medie: 4000 m), vara este scurtă, moderată și caldă, în timp ce iernile pot fi extrem de reci: nu prea sunt precipitații în timpul anului și diferențele de temperatură zi/noapte sunt mari. Un climat blând, cu veri calde și ierni răcoroase predomină în general în podișul înalt Yunnan-Guizhou; aici nu prea sunt precipitații și înghețurile sunt rare.China centrală are o climă subtropicală. Ploile cad regulat de-a lungul întregului an; verile sunt lungi, umede și călduroase, iar iernile sunt scurte, cu temperaturi mai scăzute.

HIDROGRAFIAClima şi relieful influentează reteaua hidrografică. Fluviile Chinei sunt printre

cele mai mari din Asia.

VEGETAŢIAÎn zonele muntoase se găsesc păduri de conifere şi păduri de foioase. Ele ocupă în

total 1/5 din suprafaţa ţării. În sud-estul ţării, sub influenţa climei tropicale cresc păduri subtropicale ( cu bambus, arbore de camfor, cedru, chiparos). Spre nord, vegetaţia este săracă, deşertică.În ultima vreme în rezervația naturală de pe muntele Gaoligong, din provincia Yunnan, sud-vestul Chinei, a fost descoperită o pădure primitivă formată dintr-o specie de arbore, numit Taiwania flousicina . Potrivit administratorului rezervației naturale, pădurea se extinde pe suprafață de peste 200 de hectare. Acest arbore are o înălțime de 40 de metri. Un expert în silvicultură a declarat corespondentului nostru că Taiwania flousicina este un arbore din categoria B de protecție din China. Este o specie din familia de brad taiwanez. În afară de Taiwan, arborele este răspândit în județele Lingchang și Fengqing, din provincia Yunnan. Coroana sa are formă conică și scoarța este brună-gri. Straturile superficiale ale lemnului sunt galbene și albe, iar miezul este roșiatic și brun. Masa lemnoasă este ușoară și moale. Lemnul este rezistent, având fibre drepte și fiind ușor de prelucrat. Este un arbore prețios, folosit la ornamentări. Arborele crește rapid și are o mare valoare economică. Arborii descoperiți pe muntele Gaoligong se înmulțesc prin semințe. În județul Fengqing, în

36

1918, existau 31 de specii, cu peste 300 de arbori, iar în comuna Fengxiang exista doar o specie de arbori, fiecare cu o vârstă de peste 400 de ani.

FAUNAFauna pădurii este rară și adaptată frigului : mamifere cu blană deasă, mai ales

ursul brun, erbivore care vin iarna din tundră, păsări care sosesc vara din sud, multe furnici și mulți țânțari vara. Taigaua e bogată în animale cu blana ca : samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc și a lupului.Pe teritoriul Chinei esxista peste 100 de parcuri naturale. Printre animalele ocrotite, cel mai cunoscut este ursul panda. GEOLOGIEChina este afectată periodic de seisme. Unul dintre cele mai puternice a făcut, oficial, peste 200.000 de morți în 1979, la Tangshan, dar experții occidentali vorbesc de 700.000 de morți.

3.RESURSELE NATURALE ŞI ECONOMIA

RESURSELE NATURALEFolosind marile resurse de cărbuni superiori, China şi-a dezvoltat o puternică bază

energetică. Este prima producătoare mondială de cărbuni.Deşi rezervele de petrol sunt modeste, China trebuie sa extragă din propriile resurse cantităţi importante de petrol (locul 7 pe glob) pentru a susţine dezvoltarea economică a ţării.

INDUSTRIAEste a treia producătoare de energie electrică, predominant în termocentrale pe

bază de cărbuni. Industria metalurgiei feroase prelucrează minereurile de fier şi mangan care se găsesc în apropierea bazinelor carbonifere.Prima bază siderurgică o formează China de Nord. China este prima producătoare de minereu de fier şi a devenit în ultimii ani prima producătoare mondială de otel.China are şi alte ramuri industriale foarte bine dezvoltate: exploatarea şi prelucrarea minereurilor neferoase ( locul 4 la aluminiu), construcţiile de maşini ( a treia producătoare de nave), industria chimica, textila şi alimentară.

AGRICULTURAPrincipalele culturi sunt orezul, grâul şi bumbacul, pentru fiecare dintre ele China

ocupând primul rang mondial. În sud se dezvoltă pomicultura, cultura trestiei de zahăr şi a ceaiului ( locul 2 mondial).Dintre animale se cresc porci ( locul 1 pe glob), cu deosebire în Câmpia Chinei de Est, oi, capre, bovine şi cămile. Pe podişurile înalte se cresc cai şi iaci. În privinţa pescuitului, China se situează pe primul loc în lume. Este raspandită creşterea viermilor de mătase, îndeletnicire milenară.

TRANPORTURILESe află în curs de dezvoltare, dar sunt sub nivelul demografic şi economic. Se

practică transporturile navale ( pe fluviile interioare şi mări).Un element deosebit, care a influenţat puternic dezvoltarea economică a Chinei, îndeosebi litoralul Mării Chinei de Sud, îl reprezintă crearea zonelor economice speciale ( la inceputul anilor `90), organizate dupa cele mai moderne concepţii

37

( Wenzou, Fuzou, Xiamen, Guangzhou). Aceste zone care beneficiază de facilitaţi comerciale deosebite, favorizând un schimb liber cu alte regiuni si ţari, sunt denumite zone economice libere.De asemenea, prin reintegrarea Hong Kong-ului, China şi-a marit foarte mult potenţialul economic, comercial si financiar.

COMERŢULÎn prezent oraşul-port Hong Kong ( Victoria) participă cu 3.6% la volumul

comerţului mondial, în timp ce China, cu toate dimensiunile ei economice, teritoriale şi demografice, cu doar 2.7%.China tinde să devina o mare putere economică şi se incrie ( îndeosebi prin zonele libere ale litoralului şi prin Hong Kong), alături de ţarile şi regiunile înconjuratoare ( Taiwan, Coreea de Sud, Japonia, Singapore), în cea mai dinamică regiune a lumii contemporane.

ECONOMIAChina ocupă al treilea loc la nivel mondial (înaintea Germaniei și după Japonia)

după dimensiunile PIB nominal, în 2008 acesta constituind 4,3 trilioane dolari americani.Dezvoltarea economică în China are loc sub conducerea Partidului Comunist Chinez în baza planurilor cincinale. În urma tempourilor de creștere ecomonică rapidă, guvernul a hotărât să mențină creșterea în jurul a 8-9 % pe an. Cu ajutorul investițiilor externe, din care aproximativ 80% sunt investițiile chinezilor cu trai permanent peste hotare, conform planurilor PCC în 2010 economia Chinei ar trebui să întreacă economia SUA. În primele etape creștererea economică s-a datorat agriculturii, care a fost scutită de multe limitări impuse în epoca Mao. Partidul încuraja producția, manufactura la scară largă. Astfel în țară au apărut numeroase manufacturi, care creau un deficit de resurse datorită utilizării iraționale. Intreprinderile de stat rămâneau adesea falimentare. Ca să facă față schimbărilor de structură, guvernul reformează sistemul educațional, trimite studenții peste hotare, în special Japonia și SUA, favorizează importul de tehnologii. Are loc dezvoltarea tehnologiilor informaționale, telecomunicațiilor, biotehnologiilor, sectorului medical. În districtul Haidian, la nord de Beijing a fost creată Silicon Valley chineză. Dezvoltarea economică are și efecte secundare, în zonele rurale, nivelul șomajului depășește de 2 ori indicii oficiali de 4,6 %. Neoficial, China favorizează emigrația.China este al doilea mare exportator mondial, livrând în anul 2008 bunuri în valoare de 1.430 miliarde dolari, față de Germania care a livrat bunuri în valoare de 1.470 miliarde dolari.

PARTEA A III-A. JAPONIA

38

Fig. nr. 3.1. Hong-Kong Fig. nr. 3.2 Drapelul Japoniei

Sursa: www.exploretravel.ro Sursa: www. Wikipedia.org

1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, plus numeroase insule mici.Arhipelagul japonez ( Nipon) are forma unui arc, intinzandu-se pe mai mult de 2000 km de-a lungul coastei de la nord la sud.

2. CADRUL NATURAL

RELIEFUL Cuprinde munţi, regiuni de dealuri ( uneori tot pe substrat de roci dure) şi campii,

în majoritate litorale.În insula Honshu se află munţi înalţi de peste 3000 m. În insulele japoneze sunt aproape 200 vulcani, dintre care 50 sunt activi. Japonia este ţara în care se înregistrează cele mai frecvente cutremure de pământ de pe glob ( 4-5 cutremure zilnic).Vulcanismul şi cutremurele de pământ sunt rezultatul dinamicii scoarţi terestre. Japonia oferă cel mai bun exemplu de dinamică a scoarţei terestre pe o suprafaţa redusă şi cu foarte multe fenomene asociate.Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi și circa 150 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.Localizarea sa pe Cercul de foc al Pacificului, la întâlnirea a trei plăci tectonice, produce cutremure de mici intensitate și ocazional activitate vulcanică. Cutremurele puternice se transformă în tsunami, cu o frecvență de câteva ori pe secol. Ultimele cutremure devastatoare au fost cutremurul Chuetsu din 2004 și marele cutremur Hanshin din 1995. Izvoarele termale sunt numeroase și sunt exploatate în numeroase stațiuni balneo climaterice.

39

CLIMA Clima Japoniei se caracterizează printr-o largă diversitate de climate, schimbări

dramatice de vreme, și anotimpuri bine definite, toate acestea datorindu-se faptului că, Japonia se întinde peste mai multe zone climatice de la nord la sud și este influențată atmosferic de continentul Euroasiatic la vest și de Oceanul Pacific la est.Cu toate că suprafața țării nu este prea mare (377.000 km²), arhipelagul se întinde de la 20ºN în partea cea mai sudică a țării, Insula Okinotorishima) până la 45°30’N în partea cea mai nordică a insulei Hokkaidō.Hokkaidō se află în zona subarctică, Japonia centrală (Honshū, Shikoku, Kyūshū) în zona temperată, iar insulele din sud în zona subtropicală.O a doua mare influență asupra climatului Japoniei o are faptul că arhipelagul nipon este situat zona temperată musonică a Asiei de sud-est. Musonii bat înspre est dinspre continent în timpul iernii, și înspre nord dinspre Oceanul Pacific în timpul verii. Anotimpurile Japoniei sunt în mare măsură determinate de aceste vânturi. Japonia are de asemenea un lanț de munți care se află în centrul insulei principale Honshū. Regiunile care se află sub vânt, dincolo de munți, sunt protejate de impactul vânturilor musonice, rezultând în multă zăpadă, adusă de vânturile de iarnă, care cad pe partea dinspre Marea Japoniei, care dă spre nord-vest, dar nu pe partea dinspre Oceanul Pacific.

VEGETAŢIAVegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic

pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.Flora Japoniei este deosebit de variată datorită faptului că arhipelagul japonez se întinde de la nord la sud peste 3.500 km și datorită climei la fel de variate. Botaniștii apreciază că în Japonia există cam 5-6.000 de specii de plante endemice.FAUNA

Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.Fauna Japoniei se caracterizează prin animale tropicale tipice regiunii de sud-est din Asia, animale ale zonei temperate coreano-chineze și animale siberice subarctice. Fauna Japoniei include și unele specii și relicve nemaiîntâlnite în regiunile înconjurătoare. Acestea populează de obicei Insulele din sudul Kyūshū-ului sau în Insulele Bonin, dar uneori chiar și insula Honshū.În termeni zoogeografici, oceanul la sud de insula Honshū aparține de regiunea Indo-pacifică de vest, care este regiune tropicală. Abundă pești multicolori de corale, șerpi de mare, broaște-țestoase de mare, dugong, etc.Oceanul la nord de zona centrală a insulei Honshū aparține de regiunea pacifică de nord, unde pot fi întâlniți urși-de-mare, lei-de-mare, etc. Insula Hokkaidō, care în mare parte are coastă spre Marea Ohotsk, este vizitată uneori de animale indigene regiunilor arctice, precum morse.În insulele Honshū, Shikoku, Kyūshū și Hokkaidō,două grupuri de animale predomină: cele din pădurile cu frunze căzătoare din Coreea și China, precum enotul, căprioare shika, Aix galericulata (o rață sălbatică), Theclinae (un fluture); sau din

40

pădurile conifere din Siberia, precum ursul brun, pika (un mamifer înrudit cu iepurele), ierunca, șopârla obișnuită, Pungitius pungitius (un pește cu nouă țepi.În Japonia se găsesc circa 490 de specii de păsări, dar în comparație cu mamiferele, speciile endemice sunt mai puține la număr.

3. RESURSELE NATURALE ŞI ECONOMIAJaponia are o economie foarte dezvoltată, fiind a doua putere economica a lumii contemporane.

RESURSELE Resursele proprii de materii prime nu asigură decât în mică măsură necesarul unei

industrii complexe, cu un înalt nivel tehnic.Principalele bogaţii ale Japoniei sunt cărbunii şi hidroenergia. De asemenea, se exploatează pe scară destul de mare şi alte minerale, dar, cu toate acestea, nu se poate satisface cererea de pe piaţa interna. Dintre aceste minerale amintim: plumbul, zincul, sulful şi cuprul. De aceea, Japonia foloseşte materii prime importate.Ea trebuie sa importe petrol ( din zona Golfului Persic), minereu de fier ( din Australia, Brazilia, China), cărbuni cocsificabili şi bauxită ( din Australia).

ACTIVITAŢILE INDUSTRIALE Baza energetică înregistrează ritmuri rapide de creştere a producţiei de cărbuni şi

de energie electrică. Insuficienţa combustibililor este compensată prin folosirea potenţialului hidroenergetic al râaurilor şi prin importul masiv de petrol.Marile rafinării sunt amplasate în porturi, Japonia ocupă locul doi în lume în industria de prelucrare a petrolului şi în producţia de energie electrică. Ca ţara dependentă de resursele externe, şi-a dezvoltat industria energiei atomoelectrice.Industria siderurgică s-a dezvoltat în mod deosebit pe baza fierului vechi şi a minereului importat. În producţia de otel, Japonia se situează pe locul doi, dupa China. În porturi sunt prelucrate şi minereuri neferoase importate ( cuprul, bauxita).În producţia de nave oceanice de mare tonaj ( supertancuri petroliere), Japonia se situeaza pe primul loc, cu 42% din tonajul navelor produse în lume. Foarte bine reprezentate sunt industriile: electrotehnică, electronică, autoturisme, optică. Japonia are vechi traditii meştejugăreşti ( porţelanuri, diferite obiecte de artă din mătase, paie, jad etc)

AGRICULTURAAgricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare.

Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, și citruși.În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de

41

pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru.

TRANSPORTURILE ŞI CAILE DE COMUNICAŢIEJaponia dispune de o reţea densă de căi ferate şi şosele modernizate.Insulele Japoneze sunt legate între ele prin tunele submarine ( ex.: tunelul dintre Honshu si Kyushu, cel dintre Honshu şi Hokkaido – acesta din urmă fiind şi cel mai lung din lume). Între Tokyo şi Osaka circulă una dintre cele mai rapide garnituri de tren din lume ( TÖKAIDO). În viata economică a Japoniei, porturile joaca un rol covârşitor. Cele mai mari sunt: Tokyo, Yokohama, Kobe etc. Aeroporturile din Tokyo si Osaka asigură legaturi internationale.

COMERŢULComerţul exterior este motorul economiei japoneze. Japonia exportă nave,

automobile, textile, produse electronice si electrotehnice, portelanuri şi importa petrol, minereuri de fier şi fier vechi, cărbuni superiori si cocs, metale neferoase, precum şi orez, etc. Cu aproape 7% din comerţul mondial, Japonia ocupă locul 3 in lume, după SUA si Germania.

PARTEA A IV-A. OCEANUL PACIFIC

Fig. nr. 4 Oceanul Pacific

42

Sursa: www.logopedics.com/oceanul-pacific

Oceanul Pacific este cel mai întins dintre oceanele planetei noastre şi are cele mai mari adâncimi. Adâncimea maximă este in groapa (fosa) Marianelor ( 11.080m).Oceanul Pacific este, pe cea mai mare intindere a sa, o placă tectonică, mai coboraâtă şi acoperită cu apă, compusă din mai multe fragmente aflate în deplasare.Acoperă aproximativ 33% din suprafața Pământului. Oceanul are o suprafață totală de 179,7 milioane de km² și se întinde pe aproximativ 15.500 km de la Strâmtoarea Bering în nord și până la Marea Ross în Antarctica. Limita vestică a oceanului este Strâmtoarea Malacca, iar la est oceanul e mărginit de continentul America. Pacificul conține în jur de 25.000 de insule, numite Insulele Pacifice, mai mult decât conțin toate celelalte oceane împreună.

ORIGINEA NUMELUIOceanul a fost numit "pacific" deoarece primii marinari europeni au găsit o apă

deosebit de liniștită dincolo de Capul Horn, punctul cel mai sudic al Țării de Foc. În pofida numelui, în Pacific există nenumărate furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri și alte fenomene naturale cu energii uriașe. Numele oceanului a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan.

CARACTERISTICISuprafața oceanului Pacific este - socotind și mările secundare - 181,34 milioane

km², sau, fără acestea, 166,24 milioane km², ceea ce constituie aproximativ 35 % din suprafața totală a Pământului sau mai bine de jumătate din suprafața totală a mărilor și oceanelor. Suprafața Pacificului este astfel mai mare decât suma suprafețelor tuturor continentelor. Volumul de apă este de 714,41 milioane km³ cu tot cu mările secundare, sau 696,19 milioana km³ fără apa din mările secundare. Adâncimea medie este de 3.940 m, dacă sunt luate în considerație mările secundare, sau 4.188 m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m. Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C. De asemenea, și salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie mult mai caldă decât apa Oceanului Atlantic. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" subacvatici), abisuri, șanțuri ș.a.

43

Oceanul acoperă aproape o treime din suprafața pământului, având o suprafață de 179,7 milioane km², mai mare decât întreaga suprafață a continentelor. El se întinde pe direcția nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la Marea Bering din Oceanul Arctic până la marginile înghețate ale Mării Ross din Antarctica la sud (deși regiunea Antarctică din sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe direcția vest-est se întinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia până la coastele Columbiei și Peru (la nivelul paralelei de 5° N, această distanță reprezentând peste jumătate din lungimea acestei paralele și de peste 5 ori diametrul Lunii). Limita vestică a oceanului este plasată pe Strâmtoarea Malacca. Cel mai adânc punct de pe planetă este Groapa Marianelor, la 11.034 metri sub nivelul mării. Adâncimea medie este de 4.280 metri.Pacificul cuprinde peste 25.000 de insule, mai mult decât suma tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea aflându-se la sud de ecuator. În prezent, Oceanul Pacific se micșorează, încet dar permanent, ca urmare a mișcării plăcilor tectonice, cu aproximativ 2-3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce înseamnă aproximativ 0,5 km² pe an (în timp ce De-a lungul coastei vestice neregulate a oceanului există multe mări, cele mai mari fiind Marea Celebes, Marea Coral, Marea Chinei de est, Marea Filipinelor, Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud, Marea Sulu, Marea Tasmaniei și Marea Galbenă. Strâmtoarea Malacca unește, la vest, Pacificul cu Oceanul Indian, iar Strâmtoarea Drake și Strâmtoarea Magellan fac legătura, la est, cu Oceanul Atlantic. Și Canalul Panama unește la est Pacificul cu Atlanticul. În sfârșit, la nord, Strâmtoarea Bering face legătura cu Oceanul Arctic.Deoarece meridianul de 180° trece prin Pacific, Pacificul de vest (de lângă Asia) se află de fapt în emisfera estică a Pământului, iar Pacificul de est (de lângă America) se află în emisfera vestică.Într-o mare parte a călătoriei lui Magellan - de la Strâmtoarea Magellan și până în Filipine - oceanul a fost chiar liniștit. Dar Pacificul nu este mereu pașnic. Multe cicloane tropicale (echivalentul uraganelor din Atlantic) lovesc insulele Pacificului. Locurile din preajma îmbinărilor plăcilor tectonice sunt pline de vulcani și sunt des afectate de cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe insule și au distrus multe orașe.Oceanul Atlantic se mărește permanent).În Pacific temperatura apei variază de la punctul înghețului, în zonele polare, până la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variază în funcție de latitudine: apa este mai puțin sărată lângă ecuator decât cea din zona temperată, din cauza precipitațiilor abundente din zona ecuatorială / tropicală. Și spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută.În general apa Pacificului se mișcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică a Pământului și în sens opus în emisfera sudică. Curentul ecuatorial de Nord se mișcă spre vest de-a lungul paralelei de 15° N, apoi se întoarce spre nord lângă Filipine pentru a deveni curentul cald Japonez sau Curentul Kuroshio.Cotind spre est la 45° N, curentul Kuroshio se bifurcă: o parte din apă se mișcă spre nord formând Curentul Aleutian, în timp ce restul se mișcă spre sud pentru a se reuni cu Curentul Ecuatorial de Nord. Curentul Aleutian se ramifică în apropierea Americii de Nord și formează baza circulației de formă triunghiulară din Marea Bering. Ramura sudică a lui devine liniștitul și încetul curent Californian.Curentul Ecuatorial de Sud, curgând spre vest de-a lungul ecuatorului, cotește spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est în dreptul paralelei de 50° S și se unește cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce înconjoară pământul. În timp ce se apropie de coasta chiliană, Curentul

44

Ecuatorial de Sud se divide; o ramură curge împrejurul Capului Horn, iar cealaltă o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt.

CAPITOLUL III

MEDIUL DEMOGRAFIC DIN ZONA ASIA PACIFIC

3.1. GENERALITĂŢI

45

Se cuvine să spunem, încă de la început, că nu există oştiinţă unică a populaţiei. Populaţia este, prin excelenţă, o temă interdisciplinară. Ca orice domeniu de cercetare care oferă posibilitatea abordărilor distincte, particulareşi adaptate unui scop anume, studiul populaţiei a dat naştere în timp mai multor ramurişi subramuriştiinţifice .Punctul de vedere statistic a dat naştere demografiei statistice. Este unanim acceptat faptul că demografia datorează aproape totul statisticii demograficeşi că începuturile demografiei coincid cu cele ale statisticii demografice. Punctul de vedere sociologic a generat demografia socială, legăturile derivândşi din faptul că sunt analizate fenomene cu dublă rezonanţă: mobilitatea spaţială ş i profesională a populaţiei, urbanizarea, stratificarea socială etc. Punctul de vedere economic dezvoltă problemele demografice prin prisma rolului populaţiei în subsistemele producţieşi consum. Practic nu se poate concepe afirmarea corelaţiei producţie- consum, făcând abstracţie de populaţie, indiferent dacă este vorba de bunuri materiale sau spirituale. Punctul de vedere istoric a produs istoria populaţieişi demografia istorică; la fel s-a născutşi demografia politică. Cât despre punctul de vedere geografic, acesta se ală la originea geografiei populaţieişi a demo- geografiei. Lista nu este completă:ştiinţele naturii, în particular biologia, genetica, ecologia, medicina se interesează, de asemenea, de populaţie din alte unghiuri. Din persepctiva administraţiei publice, populaţia reprezintă colectivitatea de administrat, cu toate caracteristicile ce derivă din dinamica, structura şi mobilitatea populaţiei. De la decidenţii politici la nivel central sau local,şi până la funcţionarii cu aparent simple atribuţii de execuţie, cunoaşterea mecanismelor demografice dintr+o comunitate, la un momnet dat, poate uşura implementarea celor mai bune practicişi instrumente administrativeşi mai ales poate folosi argumentăriişi fundamentării unor politicişi strategii optime, adaptate dinamiciişi structurii populaţiei. O bună descifrarea a caracteristicilor demografice la un moment dat presupune parcurgerea celor trei întebări : câţi sunt? ce fel sunt ? de ce, din ce cauze ? Răspunsul la aceste întebări fundamentale constituie de fapt cele trei mari componente ale analizei demografice, care interează marile domenii ale vieţii sociale.Dacă demografia s-a născut încă din secolul al XVIII-lea ca un fel de “contabilitate” a oamenilor, prin aplicarea la fiinţele umane, a metodelor puse la punct pentru gestiunea stocurilor de mărfuri, cea mai mare parte a ramurilor specializate în sânulştiinţelor populaţiei nu au apărut decât târziu, în cursul secolului XX, chiar după al doilea război mondial. Totuşi sunt numeroase indicii istorice cre vorbesc despre nevoia de cunoaştere a populaţiilor încă din cele mai vechi timpuri, ceea ce ar face din demografie o parctică extrem de veche, chiar dacă acesta nu devineştiinţă decât mult mai târziu. Cât de vechi sunt practicile demografiei, ne putem da seama, de altfel, din istoria recensământului ale cărui origini vin dincensus-ul Romei antice, ca una dintre primele proceduri de înregistrare a cetăţenilor imperiului, plecându-se de la şi mat impuria regulă a cunoşterii exacte a numărului de soldaţi romani din armata imperială. La mijlocul anilor '70, în secolul trecut, demografiaşi geografia populaţiei au cunoscut o puternică inflexiune, orientându-se către direcţia analizei sociologice, ceea ce va introduce numeroase dispute ale câmpului de studiu. Orientarea a devenit totodată demografică, sociologică ş i geografică prin introducerea paradigmei sistemiceşi a analizei de tip cauzal. De cealaltă parte, anumiti demografişi sociologi au introdus studiul variaţiilor spaţiale ale fenomenelor de care erau preocupaţi, întrucât orice fenomen demografic are o proiecţie spaţială concretă (la nivel, continental, naţional, regional, local) prin care dimensiunea geografică a devent intrinsec legată de

46

explicaţia diversităţii fenomenelorşi proceselor demografice. Astfel, demografia, geografiaşi sociologiaşi-au extins fiecare domeniul în direcţia celorlalte, cunoscând astfel zone de suprapunere Demografia este studiul dinamicii populatiilor umane. Ea cuprinde studiul mărimii, structurii și distribuției populației, precum și modul în care o populație se modifică în timp în urma nașterilor, deceselor, migratiei si imbatranirii. Analiza demografică se poate referi la societăți întregi sau la grupuri definite după diferite criterii: nivel de educație, naționalitate, religie, etc. Profilare demografica este, în esenţă, un exerciţiu de a face generalizări despre grupuri de oameni. Cu toate generalizărilefacute ,multe persoane în aceste grupuri nu se vor conforma profilului - informatiile demografice sunt informaţii agregate şi probabilistice despre grupuri ,nu despre anumite persoane. Criticii de profilare demografica susţin că astfel de generalizări pot oferi doar o perspectivă limitata iar utilitatea lor practică este discutabila.

Asia şi Pacific este o zonă de diversitate imensă, terenuri care acoperă şi pe mare din Iran şi Afganistan în periferie la vest la naţiunile insulare periferice şi izolate de Melanezia şi Polinezia.Este o regiune cu atât prosperitate extremă şi sărăcia extremă. Peste 3.000 de milioane de oameni trăiesc în regiune, care reprezintă aproximativ 59% din populaţia mondială totală, care trăiesc pe doar 26% din suprafaţa totală teren lume Regiunea cuprinde religiile majore ale lumii: budist, creştin, hindus, musulman, şi o serie de credinţe animist şi panteist."Politic diversitatea este reprezentat de democraţiile consacrate, democraţii devenire, un partid-state şi regimuri autoritare" (Henderson, 1994). Ţările din regiune au fost sub influenţa de colonizare, relaţiile comerciale globale, războaie, şi, mai recent, a valorilor occidentale prin comunicaţii globale şi mass-media.

Indicatorii demografici cei mai utlizatii sunt urmatorii:

Natalitatea este un fenomen demografic care are în vedere numărul născuților vii în cadrul unei colectivități umane într-o anumită perioadă de timp stabilită (de regulă un an de zile). Mortalitatea raportul dintre numărul de decese și numărul total al populației dintr-un teritoriu, într-o perioadă dată, reprezntând un sporul natural negativ. Sporul natural al unei populații, raportat la o anumită perioadă, ca valori absolute, reprezintă diferența dintre numărul născuților-vii și numărul decedaților în perioada de referință.

3.2 POPULAŢIA

Demografia Asiei

Asia este cel mai populat continent, această caracteristică fiind valabilă de-a lungul întregii istorii. Din cele circa 7 miliarde de locuitori ai planetei, 4 miliarde trăiesc în Asia, ceea ce reprezintă 60% (sau 3/5) din populația totală a Terrei.

47

În prezent, sporul natural al Asiei este aproape de 15%, ceea ce înseamnă că în fiecare an se adaugă 15 locuitori la fiecare 1000 de locuitori. În realitate, în fiecare an, populația Asiei crește cu 50 de milioane de locuitori.Se preconizeaza ca in 2020, populatia Indiei o va depasi pe cea a Chinei.Densitatea medie a populației este de 89 locuitori/km2.Demografia din Republica Populară Chineză este identificata printr-o populaţie mare şi diversă, cu o divizie de tineret relativ mic, care este parţial,rezultatul al politicii Chinei de a avea un singur copil per familie. Politicile populaţiei puse în aplicare în China, din anul 1979 au contribuit la prevenirea între 350 şi 400 de milioane de naşterisau chiar mai mult. Astăzi, populaţia Chinei este de peste 1,3 miliarde, cea mai mare din orice ţară din lume. Cu toate acestea, rata de creştere a populaţiei este de doar 0,47%, ocupand locul 156 în clasamentul mondial.

PopulatieTeren uscat: 1,338,612,968 (2009)Hong Kong: 7,055,071 (2009)Macau: 559,846 (2009)Total: 1,346,227,885 (2009).Clasament mondial:1 Istoria Populatiei2100 BC: 14,000,0002 AD: 60,000,0001000: 40,000,0001500: 103,000,0001650: 123,000,0001750: 260,000,0001850: 412,000,0001950: 552,000,0001960: 648,000,0001970: 820,000,0001975: 924,000,0001980: 984,000,0001990: 1,147,000,0002000: 1,265,000,000Previziuni asupra populatiei2010: 1,330,141,0002020: 1,384,545,0002030: 1,391,491,0002040: 1,358,519,0002050: 1,303,723,000

48

Demografia din India este extrem de diversa. India este ţara pe locul 2 in lume din punct de vedere al populatiei, cu peste 1.18 miliarde de oameni (estimare pentru luna aprilie, 2010), mai mult de o şesime din populaţia lumii. Deja fiind 17.31% din populaţia lumii, India este prognozata să fie ţară cea mai populata din lume până în 2025, depăşind China, populaţia sa fiind peste 1,6 miliarde de oameni până în 2050. Cu toate acestea, India are un dividend demografic uimitor în cazul în care mai mult de 50% din populaţie este sub vârsta de 25 şi mai mult de 65% pluteste sub vârsta de 35 de ani. Este de aşteptat ca, în 2020, vârsta medie a unui indian va fi 29 de ani, în comparaţie cu 37 pentru China şi 48 pentru Japonia.

Printre caracteristicile demografice ale populaţiei din Japonia se numără densitatea populaţiei, etnie, nivelul de educaţie, de sănătate a populaţiei, statutul economic, afilierea religioasă şi alte aspecte ale populaţiei În martie 2009 populaţia Japoniei era de 127076183 ceea ce face zecea cea mai populată ţară din lume.

49

Dimensiunea acestuia poate fi atribuită unor rate de creştere rapidă ce a avut loc la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20. Populaţia din Japonia în anul 2000, la Anul Nou, a fost de 127 milioane Densitatea populaţiei era de 336 de locuitori pe kilometru pătrat.Locul Japoniei in clasamentul mondial este in continua scadere.Cu 238 de milioane de oameni, Indonezia este a patra ţara din lume de către populaţie, după China, India şi Statele Unite. Insula Java este insula cea mai populată şi una dintre zonele cele mai dens populate din lume , cu mai mult de 130 de milioane de oameni care trăiesc într-o zonă de mărimea Greciei. Indonezia include numeroase grupuri etnice, culturale şi lingvistice, dintre care unele sunt legate unele de celelalte.

Demografia Australiei

Din cei aproximativ 22 milioane australienii majoritatea sunt descendenţi din colonisti şi imigranţii post-Federaţia din Europa, cu aproape 90% din populaţie fiind de origine europeană. Timp de multe generaţii, marea majoritate de imigranţi au venit din Insulele Britanice, şi oamenii din Australia sunt încă în principal, de origine etnică britanica sau irlandeza. La recensământul din 2006 australian, cei mai frecventi stramosi a fost nominalizati urmatorii: australieni (37.13%), umarti de englezi (31.65%), irlandaezi (9.08%), scoţieni (7.56%), italieni (4,29%), germani (4.09 %), chinezi (3.37%), şi greci (1,84%)

Anul-Populatie 1788 8590 1798 - 4,5880 1808 - 10,2630 1818 - 25,8590 1828 - 58,1970 1838 - 151,8680 1848 - 332,3280 1858 - 1,050,8280 1868 - 1,539,5520 1878 - 2,092,1640 1888 - 2,981,6770 1898 - 3,664,7150 1901 - 3,788,1230 1906 - 4,059,0830 1911 - 4,489,5450 1916 - 4,943,1730 1921 - 5,455,1360 1926 - 6,056,3600 1931 - 6,526,4850 1936 - 6,778,3720 1941 - 7,109,8980 1946 - 7,465,1570 1951 - 8,421,7750 1956 - 9,425,5630 1961 - 10,548,2670 1966 - 11,599,4980 1971 - 13,067,2650 1976 - 14,033,0830

50

1981 - 14,923,2600 1986 - 16,018,3500 1991 - 17,284,0360 1996 - 18,310,7140 2001 - 19,413,24002006 - 20,848,7600

3.2.1 REPARTIZAREA POPULAŢIEI PE SEXE ŞI GRUPE DE VÂRSTĂ

Vârsta şi sexul reprezintă două dintre caracteristicile demografice de bază în analiza structurii populaţiei dată fiind importanţa acestora în definirea roluluişi locului fiecărei persoane în activităţile socio-economiceşi în procesul de reproducere. Structura pe sexe se stabileşte determinând greutatea specifică a sexului feminin, respectiv masculin, în totalul populaţiei, după formula: Gf = F/P x 100respectivGm = M/P x 100, dar poate fi caracterizată ş i prin intermediul unui indicator indirect numit raportul de feminitate, respectiv de masculinitate calculat după formulele:

rF = F/M x 100respectivrM = M/F x 100

Analiza corelată a structurii populaţiei pe sexeşi vârste evidenţiază faptul că ponderea mai mare a populaţiei de sex feminin (raport de feminitate supraunitar) prezintă o relativă stabilitate în timp nefiind însă specifică tuturor grupelor de vârstă. Formată sub incidenţa unei proporţii favorabile sexului masculin la naştere (aprox. 51% băieţişi 49% fete)şi a supramortalităţii masculine, caracteristică întregii perioade a vieţii, structura pe sexe evoluează astfel: până în jurul vârstei de 20 ani structura pe sexe este net favorabilă sexului masculin, ponderea celor două sexe se egalizează în aria vârstelor mijlocii (20÷40ani), după care devine preponderentă greutatea specifică a sexului feminin. La scară teritorială mică, diferenţele dintre cele două sexe pot fi amplificate de condiţii locale. De exemplu, în localităţile mici, monspecializate, cum sunt centrele miniere, se pot înregistra ponderi net superioare ale populaţiei masculine faţă de cea feminină, după cum populaţia feminină poate ajunge excesiv majoritarăîn aşezări rurale, cu emigraţii puternice ale populaţiie masculine, mai ales tinere. Cunoaşterea structurii populaţiei pe grupe de vârstă beneficiază de o serie de metodeşi procedee sugestive. Imaginea cea mai generală a structurii pe grupe de vârstă se obţine prin stabilirea greutăţii specifice a populaţiei de o anumită vârstă (grupă de vârstă) în totalul populaţiei Cea mai sugestivă reprezentare grafică a grupelor de vârsteşi sexe o constituie diagrama de formă piramidală (piramida structurală pe sexeşi grupe de vârstă) care oferă o imagine corectă atât a situaţiei prezente câtşi a perspectivelor demografice a unei colectivităţi. Forma piramidei concordă cu faza de tranziţie demografică în care se află o populaţie la un moment dat.

Prima şi cea mai generală împărţire a populaţiei pe grupe mari de vârstă cuprinde:

51

populaţia tânără: 0÷14 ani; populaţia adultă: 15÷59 ani; populaţie vârstnică: 60şi peste 60 aniÎn China sunt interzise testele prin care se poate afla sexul copilului. Cu toate acestea, ele se practică în clinici clandestine. Avortul este permis şi nu se precizează un termen limită al gestaţiei, până la care întreruperea de sarcină poate fi făcută. Se presupune că în fiecare an sunt ucişi 500.000 de fetuşi de sex feminin,fapt ce genereaza un nr mult mai ridicat de barbati decat de femei Numărul total al bărbaţilor din China era de 661 milioane 150 de mii, iar al femeilor - de 623 de milioane 380 de mii În 2006, 98% dintre copiii chinezi propuşi spre adopţie, erau de sex feminin.

populaţia tânără: 0÷14 ani: 19.8% (m 140,877,745/f 124,290,090) (2009)populaţia adultă: 15÷59 ani: 72.1% (m 495,724,889/f 469,182,087) (2009)populaţie vârstnică: 60şi peste 60 ani: 8.1% (m 51,774,115/f 56,764,042) (2009)

Sub 15 ani: 20,3% (2007)15-29: 22,8% (2007) 30-44: 26,7% (2007)45-59: 18,2% (2007) 60-74: 9.4 % (2007)75-84: 2,3% (2007)85 şi peste: 0,3% (2007)

Vârsta medieTotal: 34.1 ani (2009) Masculin : 33.5 ani (2009) Feminin: 34.7 ani (2009)

52

India, Pakistanul, Bangladeshul sau Coreea de Sud favorizează şi ele descendenţa masculină a familiei. Potrivit Institutul National al Cercetarii Demografice din Franţa, Asia are nevoie de 90 de milioane de femei.

Repartizarea pe grupe de varsa in India:0-14 ani: 31,1% (bărbaţi 190,075,426 / femei 172,799,553) (2009 est)15-64 ani: 63.6% (bărbaţi 381,446,079 / femei 359,802,209) (2009 est)65-peste: 5,3% (bărbaţi 29,364,920 / femei 32,591,030) (2009 est) Repartizarea pe sexe in IndiaLa naştere: 1.12 masculin (e) / femei (2009)Sub 15 ani: 1.10 masculin (e) / de sex feminin (2009)15-64 ani: 1.06 masculin (e) / de sex feminin (2009)65-peste: 0.90 masculin (e) / de sex feminin (2009)

Repartizarea pe sexe in Japonia

    la naştere: 1.056 de sex masculin (e) / femeie    sub 15 ani: 1.06 masculin (e) / femeie    15-64 ani: 1.02 masculin (e) / femeie    65 ani şi peste: 0.74 masculin (e) / femeie    populaţia totală: 0.95 masculin (e) / femeieRepartizarea pe varste in Japonia0–14 ani: (m) :8.665.4400–14 ani: (f) :8.212.6800–14 ani: (% total): 13.3%15–64 ani(m): 40.969.82915–64 ani(f) :40.291.64815–64 ani(% total): 64.1%65 -peste(m): 12.163.02865 -peste(f): 16.501.80865 -peste(%total): 22.6%

53

Repartizarea pe grupe de varsata in Indonezia

    0-14 ani: 27,7% (bărbaţi 34,276,146 / femei 33,094,836)    15-64 ani: 66,2% (bărbaţi 80,806,409 / femei 80,065,855)    65 ani şi peste: 6,1% (bărbaţi 6,504,559 / femei 8,220,537) (2010 estimare) Repartizarea pe sexe in Indonezia

    la naştere: 1.05 masculin (e) / femeie    sub 15 ani: 1.04 masculin (e) / femeie    15-64 ani: 1.01 masculin (e) / femeie    65 ani şi peste: 0.79 masculin (e) / femeie

Repartizarea pe varste in Australia0-14 ani: 18.9% 15-64 ani: 67.9% 65 ani si peste: 13.5% estimari 2009Repartizare pe sexe in Australia

   

54

 La naştere: 1.06 masculin (e) / femeie    Sub 15 ani: 1.05 masculin (e) / femeie    15-64 ani: 1.03 masculin (e) / femeie    65 ani şi peste: 0.84 masculin (e) / femeie    Populaţia totală: 1 sex masculin (e) / de sex feminin (2009)

3.2.2 REPARTIZAREA POPULAŢIEI PE CATEGORII ETNICE

Apartenenţa religioasă este unul dintre fenomenele care modelează cel mai mult existenţa individuală,şi care, în istoria umanităţii a lăsat cu adevărat amprenta cea mai profundă deopotrivă asupra artelor, literelor, filosofiei, organizării sociale sau vieţii politice.Departe de a fi descalificat de modernitate, într-un număr crescând deţări, fenomenul religios revine în forţă; adesea, chiar în numele unei religii - camuflând ideologiaşi dorinţa de putere - se produc conflicte majore pe scena politică internaţională. Este totuşi delicat să abordăm o evaluare demografică a ponderilor diferitelor religii. Religia este, prin esenţa ei, o problemă de conştiinţă individuală ş i poate, într- o largă măsură, să reflecte mai degrabă o moştenire geografică sau socială, primită la naştere, deci o tradiţie sau influenţa unui anume mediu, decât o convingere profundă, personală, intimă, activă. Cu toate aceste trebuie spus că numeroase sondaje, pe langă recensăminte, analizează structura după religie, credinţe,practice şi confesiuni pentru a explica sau susţine celelalte modificări structurale. Aşa de exemplu, se apelează frecvent la corelaţia dintre fertilitate/natalitateşi confesiune. Nordul Asiei-popoare uralice,altaice Principalele grupuri etnice din regiunea nordica a Asiei constă în principal din unele popoare uralice, unele altaice, popoare cum ar fi cele ale grupurilor turcice, Mongolic, şi Tungusic-Est, împreună cu slavii şi popoarele Paleo-siberian,cele mai multe de aceste grupuri etnice fiind compuse din nomazi sau persoane cu un istoric nomad. Asia Centrala-sunt Islamismul(turcia/ popoarele indo-iraniene) şi budism (Mongolia). Principalele religii din Asia Centrală sunt Islamismul(turcia/ popoarele indo-iraniene) şi budism (Mongolia). Asia Centrală are o istorie lungă, bogată în principal pe baza poziţiei sale istorice pe faimoasa Silk Road.

55

Vestul Asiei-arabi şi persani, alături de un număr mai mic de turci, greci, kurda, evrei, asirieni, armeni şi popoare cipriote Din punct de vedere cultural, regiunea vesticaeste în principal arabă şi persană, alături de un număr mai mic de turci, poporului grec, kurda, evrei, asirieni, armeni şi popoare cipriote. Irak este un exemplu unic de atât persani şi arabi. Multe dintre ţările arabe sunt in desert si prin urmare, mai multe grupuri de nomazi există astăzi. Sudul Asiei-Hinduismul, Budismul, Jainismul şi Sikhism, cele patru religii majore din lume. In Asia sudica Hinduismul, Budismul, Jainismul şi Sikhism, cele patru religii majore din lume, infiintate in regiunea, care este India de astăzi, sunt răspândite în întreagul subcontinent. Islamul şi creştinismul au, de asemenea, istorii semnificative specifice regiunii. În timp ce 80% dintre indieni sunt hinduşi şi Nepal este un stat hindus-majoritate, Sri Lanka şi Bhutan au o majoritate de budişti. Islamul este religia predominantă din Bangladesh, Pakistan. Limbi indo-ariene sunt vorbite în Pakistan şi cele mai ales in nordul, vestul şi de estul Indiei şi in Nepal. Limbi dravidiene sunt vorbite în Sudul Indiei şi Sri Lanka. Limbile Tibeto-Burman sunt vorbite pe dealurile din Nepal, India de Nord şi Nord-Est.Regiunea sudestica a fost foarte mult influentata de culturi şi religii din India şi China, precum şi religii ca si islam şi creştinism din sud-vestul Asiei Republica Populară Chineză recunoaşte oficial 56 de grupuri etnice, cea mai mare din ele este “chinez Han”. Multe dintre minorităţilor etnice isi menţin propriile culturi, limbi şi identitate deşi multe sunt din ce în ce mai occidentalizate. Han predomină demografic şi politic, în majoritatea domeniilor din China, deşi mai puţin în Tibet şi Xinjiang, unde Han sunt în minoritate. Politica “un singur copil per familie” se aplică numai la Han.Budiştii chineze sunt distribuiti uniform în întreaga ţară.Prin provinciile din sud se gasesc cei ami multi Han Shenism puternic amestecati cu Zhengyi Taoism. Religia populară chineză poate fi, de asemenea, găsită până prin provinciile centrale până când acesta devine rar ă în zonele de nord-est (în cazul în care se află la Beijing), care sunt în mare măsură secularizate, marea majoritate a populaţiei fiind atee şi agnostică cu proporţii semnificative de budişti şi Quanzhen Nord taoişti. Sichuane reprezinta o parte mare al taoismului in ramurile sale diverse, acoperind zona în care Tianshi taoism s-a dezvoltat şi Masters Celestiale a avut sediul lui principal. Creştinii sunt in cea mai mare parte concentrati în provinciile estice şi zonelor de coastă, în special în Zhejiang, Anhui, si in general in zona de Wu-vorbind, curios zonele care au fost cele mai afectate de regimul Taiping. Budismul tibetan este religia dominantă în Tibet, alte provincii vestice în cazul în care tibetanii etnice constituie o cantitate semnificativă de populaţiei, şi Mongolia Interioară, în nord;. Ea are, de asemenea, o influenţă tot mai mare în rândul etnicilor Hans [34] [35] Islamul este religia majoritară în zonele etnice Hui, în special Ningxia, şi în provincia Xinjiang Uyghur a. Multe grupuri non-Han minoritate etnică urmeze propriile lor religii etnice tradiţionale (de exemplu, White Stone Religie, Moz şi Dongbaism). O mare diversitate de noi mişcări religioase sunt înfloritoare în China. Majoritatea sunt indigene, şi în acest grup unele sunt cu totul noi în timp ce alţele au fost deja active înainte de preluare comunistă în 1949, şi sunt re-introduse din Taiwan. Cele mai relevante dintre aceste ultime sunt Yiguandao (şi alte secte în categoria Xiantianism), Tiendery-Tientism, Yaochidao şi Zailiism; printre cele foarte noi mai notabile sunt diferite grupuri de Qigong-inspirat , cum ar fi Falun Gong, Zhong Gong, Gong Yuanji şi Gong Wang, şi secte creştine inspirate de Taiping stil, cum ar fi Zhushenism, Linglingism, Fuhuodao, Mentuhui şi Lightning din Est. Alte mişcări

56

sunt alogene în origine ., de exemplu, Credinta Bahá'í Toate aceste mişcări nu sunt recunoscute de către guvern, unele sunt, de asemenea, interzise şi aspru reprimate.

În India, populaţia este clasificată în funcţie de limbi materne vorbite 1652 la numar. Societatea indiană este în mod tradiţional împărţit în caste sau clanuri nu, etnii, şi aceste categorii nu au avut nici un statut oficial de la independenţa din 1947, cu excepţia castei programate şi a triburilor, care rămân înregistrate în scopul de discriminare pozitivă.Recensământul naţional al Indiei nu recunoaşte grupurile rasiale sau etnice în India, dar recunoaşte multe din grupurile tribale ca Scheduled casts şi triburi.Trebuie remarcat faptul că Indo-Aryan, dravidiene, Tibeto-Burman şi austro-asiatice sunt în principal punct de vedere lingvistic şi vorbitori denota din aceste grupuri lingvistice.În Indonezia: Musulmani 86,1%, 5,7% protestanţi, romano-catolic 3%, 1,8% hindus, sau alte nespecificate 3.4% Shinto şi budismul in Japonia sunt cele două religii majore. Ele au co-existat timp de câteva secole şi-au completat reciproc, chiar la un anumit grad. Majoritatea oamenilor japonezi, în general, nu se identifică pe sine ca aderenţii exclusiv unei singure religii, ci mai degrabă încorporează diverse elemente într-o moda.Exista si mici minorităţi creştine şi musulmane.Australia este o ţară religios diversă şi nu are nici o religie oficiala. Creştinismul este credinţa predominantă din Australia. Conform recensământului din 2006, cel mai mare cult religios este romano-catolicismul, din care 25,8% din populaţie a afirmat afiliere. Următoare credinţa este cea anglicana, la 18,7%. Membri ai altor confesiuni creştine au reprezentat 19,4% din populaţie. religiile minoritare practicate în Australia includ budism (2,1% din populaţie), Islamul (1,7%), hinduism (0,7%) şi iudaism (0,4%). Doi la sută din populaţie a declarat o religie diferită, care include Sikhism si credintele indigene, iar 18,7% au susţinut nici o religie, în timp ce 11,2% nu au răspuns .

57

Biroul Australian de Statistică recensămîntul din 2001 declaraţie Dicţionar asupra statelor apartenenţa religioasă. Scopul pentru colectarea de informaţii, cum ar: Datele privind apartenenţa religioasă sunt folosite în scopuri cum ar fi planificarea facilităţi educaţionale, de îngrijirea persoanelor în vârstă şi alte servicii sociale oferite de organizatii religioase bazată pe locaţia clădirilor bisericii; atribuirea de capelanilor la spitale, închisori, servicii armate şi universităţi; alocarea de timp, pe posturile publice de radio şi alte mijloace, precum şi de cercetare sociologică. Ca şi în multe ţări occidentale, nivelul de participare activă la biserica este mai mic decât ar fi indicat de proporţia populaţiei care se identifică ca fiind creştina; participarea pe săptămână la serviciile bisericii este de aproximativ 1,5 milioane, sau aproximativ 7,5% din populaţie.

3.2.3 REPARTIZAREA POPULAŢIEI IN FUNCŢIE DE NIVELUL DE EDUCAŢIE

Teoriile şi modelele tranziţiei demografice au subliniat de-a lungul timpului rolulştiinţei de carte asupra fenomenelor demografice. Acest rol poate fi măsurat atât diacronic câtşi sincronic; în cadrul populaţiei uneiţări el apare ca factor al demografiei diferenţiale. De obicei, femeile cu o instruire superioară au o fertilitate mai scăzută, o nupţialitate întârziată ş i o mortalitate infantilă mai scăzută a copiilor lor. Nivelul de instruire al populaţiei se analizează de la nivelul elementar:ştiutori sau neştiutori de carte. Recensământul stabileşte proporţia analfabeţilor, respectiv a ştiutorilor de carte, pe baza căruia se calculează indicele de alfabetizare.Indicele de analfabetism se poate calcula diferenţiat, pe grupe de vârstă (de regulă pentru populaţia de până la 15 ani), pe sexe si pe medii de locuire. Se stabileşte de asemenea proporţia persoanelor cu nivel de instruire elementar sau primar (I), secundar sau mediu (II)şi superior sau universitar (III), în numărul total al persoanelor respective, pe sexe.Şi aceste date se obţin din prelucrarea recensă- mintelor populaţiei. Statistica învăţământului furnizează, la rândul său, informaţii cu privire la efectiveleşcolare, pe grade (I,II,III), stabilind ratele deşcolarizare, indicii de promovare etc. Analiza situaţia analfabetismului pe grupe de state releva procente ridicate ale populaţiei feminine analfabete înţările africane (peste 50% din populaţia feminină din majoritatea statelor africane), sudşi sud-vest asiatice, precumşi în unele regiuni sud-americane. Surpriza o constituie chiar unele state dezvoltate care prezintă procente relativ mari de analfabetism (Portugalia, Grecia, SUA). Vom reţine, aşadar, indicele populaţiei analfabete ca pe o variabilă cu forţă puternică explicativă pentru fenomenele demografice, în primul rând fertilitatea, speranţa de viaţă la naştereşi mortalitatea infantil ş i ca atare se justifică introducerea sa într-un model mai general atunci când se examinează raportul fundamentalpopulaţie-dezvoltare. Tot mai mulţi copii merg la şcoala mai mult decât oricând înainte în ţările din Asia de Sud şi Est, dar un număr mare de copii renunta înainte de sfârşitul ciclului primar şi regiunea reprezintă în continuare cea mai mare cotă din lume de copii care renunta la şcoală, în funcţie de un nou raport publicat de Institutul de Statistică al UNESCO. Raportul arată că aproximativ 46 milioane de copii nu sunt inscrisi la şcoală în regiune, 32 milioane dintre ei în ţările din Sud şi Asia de Vest. Cu toate acestea, înscrierile pentru băieţi şi fete a crescut substanţial în majoritatea ţărilor în deceniul 1990-2000. În Bangladesh înscrierea pentru băieţi şi fete a crescut între 15 puncte procentuale şi 20.Raportul arată că sunt aproximativ 33 de milioane de studenţi din învăţământul terţiar în întreaga regiune

58

Raportul arată că sunt aproximativ 33 de milioane de studenţi din învăţământul terţiar în întreaga regiune. Numai China conturi pentru 12 milioane de ele, care este mai mult decât toate ţările din Asia de Sud şi Vest combinate (11.3m). Unele 61 la sută de studenţi terţiar sunt bărbaţi, afirmă raportul, şi în cele cinci ţări care au furnizat date pe domenii de studiu - Brunei Darussalam, Republica Islamică Iran, Laos, Macao (China) şi Vietnam - cei mai mulţi studenţi au absolvit din Social ştiinţă, afaceri şi programe de Drept.Raportul estimeaza ca sunt aproximativ 13 milioane de profesori primar în întreaga regiune, dintre care nouă milioane sunt în Asia de Est. Acest lucru înseamnă că, în medie, este vorba despre un profesor pentru fiecare 21 de elevi în şcoala primară în Asia de Est, comparativ cu unul pentru fiecare 40 de Sud şi Asia de Vest. Bangladesh are cea mai mare rata cu 57 elevi pentru fiecare profesor. În scopul de a reduce numărul de copii out-of-şcoală, afirmă raportul, ţările din Europa de Sud şi Asia de Vest va avea nevoie să recruteze un număr foarte mare de profesori calificaţi. În întreaga regiune, Raportul arată că 50 la sută din profesorii din învăţământul primar sunt femei, deşi cifrele variază mult de la ţară la ţară. În Nepal, de exemplu, raportul afirmă că doar unul din patru profesorii de şcoală primară este de sex feminin, în timp ce în Macao (China), aproape nouă din zece profesorii din învăţământul primar sunt femei. Aceste cifre sunt importante, se spune în raport, deoarece "prezenţa a cadrelor didactice de sex feminin în special la nivelurile pre-primar şi primar este de multe ori un stimulent pentru părinţi să trimită fetele la şcoală."China: Începând cu anul 2000, procentul populaţiei cu vârsta de 15 ani şi peste care au:nici o şcoală primară sau incompleta: 15.6%şcoală primară: 35,7%partial secundara: 34,0%şcoală secundara: 11.1%studii superioare: 3,6%Rata de alfabetizarePopulaţia totală: 90.9% (2000 recensământ)De sex masculin: 95,1% (2000 recensământ)Feminin: 86,5% (2000 recensământ)

3.2.4 POPULAŢIA URBANĂ ŞI CARACTERISTICILE REŢELELEOR ORAŞELOR

Aproape fără excepţie, fenomeneleşi procesele demografice înregistrează valorişi intensităţi diferite între mediul urbanşi cel rural, ca urmare, cunoaşterea repartiţiei populaţiei în asezări urbane sau rurale constituie o necesitate dovedită. Problemele apar însă în definirea atributelor urban/rural, ca urmare a diversităţii de criterii, politicişi situatii particulareşi regionale. În practică, fiecareţară are propriul său sistem pentru definirea populaţiei urbane, neexistând o definiţie unanim acceptată a oraşului. Criterii unitare pentru toateţările globului nu există, chiar dacă uneori s-a adoptat caracteristicamărimea populaţie, după cum recomandă unele lucrări de sociologie urbană. Dar, lăsând libertatea organelor din fiecareţară să decidă asupra limitei inferioare de la care o aşezare poate fi considerată oraş, vom avea o multitudine de clasificări,şi imposibilitatea comparaţiilor internaţionale, uneori nici măcar naţionale, într-o perioadă lungă de timp dacă criteriul îşi schimbă parametrii. Într-adevar, este greu să compari ponderea po-pulaţiei urbane

59

dinţările nordice, unde un oraş trebuie să aiba un mi-nim de doar 200 locuitori, cu cea a Japoniei, unde limita inferioară este de 30.000 locuitori pentru ca o localitate să poată fi considerată oraş. Omogenizarea semantică a noţiunilor întâmpină dificultăţi datorită stadiilor diferite de dezvoltare social-economică ş i faptului că încă se mai acordă unor organisme teritoriale atributul urban doar în mod convenţional, chiar dacă nu întruneşte pe întrega lui arie toate caracteristicile de conţinutşi de formă specifice mediului urban efectiv. Este cert că doar un singur criteriu nu va oferi o imagine corectă asupra fenomenului urbanşi deci nici comparaţiile fenomenelor produse în cele două medii de locuire nu vor fi relevante. Se recunoaşteşi se aplică din ce în ce mai des caşi criterii de analiză a unei aşezări, criteriul administrativ, alături de cel al mărimii populaţiei, al caracteristicilor tehnico-edilitareşi al structurii populaţiei după sectorul de activitate. Iată deci, că se ajunge din nou într-un punct în care populaţia devine cauză ş i efect, criteriuşi rezultat în acelaşi timp. În 2008, pentru prima dată în istorie, mai mult de jumătate din populaţia globului, însumând 3,3 miliarde de oameni, locuia la oraş. Se estimează că, până în 2030, această cifră va ajunge la aproape 5 miliarde. În Asia, populaţia urbană se va dubla până în 2030, comparativ cu anul 2000, iar mulţi dintre aceşti orăşeni vor fi săraci Între 2000 şi 2050, populaţia urbană a Asiei va creşte de la 1,36 de miliarde la 2,64 de miliarde Amploarea şi ritmul de urbanizare variază considerabil în interiorul regiunii, la fel ca şi capacitatea de a face faţă creşterii urbane. Asia nu este foarte urbanizata după standardele lumii. La aproape o treime urbanzata, este mult sub nivelul din America Latină. Ţările mai mari sunt în general mai puţin urbanizate decât cele mai mici, dar având în vedere mărimea lor, chiar si creştere urbană moderata implică creşteri extrem de mari în rândul populaţiilor urbane. Pe teritoriul Asiei putem intlani un numar mare de metropole,care pe cat sunt de mari pe atat sunt de moderne si spectaculoaseUrbanizarea în Republica Populară Chineză a crescutvertiginos in ultimii ani. La sfârşitul anului 2009, China continentală avea populaţia totală de 1.334 miliarde, cu 712 milioane (53,4%) n mediul rural şi 622 milioane (46,6%) mediul urban , (China continentală nu include Hong Kong sau Macau ) Rata anuală de creştere a populaţiei a fost estimată la 0,59% (2006 estimare).Aproximativ 94% din populaţie locuieşte la aproximativ 46% din terenuri.  Concomitent cu scăderea populaţiei rurale şi creşterea populaţiei urbane, principalele puncte de interes a industriei sale şi a activităţilor economice s-au mutat ,de asemenea, din mediul rural la cel urban. ONU estimeaza ca populaţia din China va avea aproximativ un număr egal de persoane care stau în zonele urbane cat si in cele rurale până în 2015.  Pe termen lung, China se confruntă cu creşterea urbanizarii, previziuniile sustinand ca aproape 70% din populaţie va trăi în zone urbane până în 2035. Până în 2025 populaţia urbană a Chinei este de aşteptat să crească la 926 de milioane de la 572 milioane în 2005. Până în 2030 acest numar va creste la un miliard.În următoarele două decenii, China va construi 20.000 -50.000 zgârie-nori noi. Mai mult de 170 de orase vor avea nevoie de tranzite în masă  până în 2025.

În timp ce rata de urbanizare în China este de 46%, mai mică decât media mondială (~ 50%) , viteza de urbanizare al Chinei este, totuşi, fără precedent.Potrivit profesorului Lu Dadao, preşedinte al Societăţii Geografice din China (SGC),procesul de urbanizaredin China a luat 22 ani să crească la 39,1% de la 17,9%. 

60

Creşterea populaţiei urbane din China este mai mare decât cea a Asiei , precum şi din lume.Rata de urbanizare China în 2005 a fost mai mare decât cea din Asia şi aproximativ la egalitate cu nivelurile din Est şi Asia de Sud-Est. Cu toate acestea, ţara are încă un drum lung de parcurs pentru a prinde din urmă ţările dezvoltate .Raportul rural-urban in ChinaMediul urban: 42,3% (2007) - 562 milioaneMediul rural: 57,7% (2007) - 767 milioaneJaponia:Populaţia urbană: 66% din totalul populaţiei (2008) Rata de urbanizare: rata de 0,2% anual de schimbare (2005-10 estimare)Australia:Urbanizarea populaţiei: 89% din totalul populaţiei (2008)Rata de urbanizare: rata de 1,2% anual de schimbare (2005-2010)

61

3.3 COMPOZIŢIA FAMILIEI ÎN ASIA-PACIFIC

Cercetare a precizat că culturile de diverse societăţi din regiune istoric au fost asociate cu o gamă largă de tipuri de familie tradiţionale.Se poate vedea un continuum spaţial a acestor tipuri de familie tradiţionale, variind de la familiile extinse patriarhal de Sud şi Asia Centrală şi China, prin variante de acest ideal în ţările din Asia de Est şi de Sud, la o varietate de tipuri de familie legate în Pacific, şi pe mai multe tipuri nucleare de familie din Europa de Sud-est Asia În ciuda diferenţelor, există commonalties importante printre tipuri de familie:Concentrare autorităţii familie, bazate pe controlul resurselor, revine capului de familie.Modelele prescrise de relaţii inter-familiale în funcţie de sex şi generaţie Femeile sunt subordonate bărbaţilor şi tinerii sunt subordonati persoanele în vârstă.Religia este adesea folosita pentru justificarea acestui model. Deşi principiile lor în cele mai multe domenii sunt diferite, "un lucru în comun de către toate religiile instituţionalizate este o preferinţă pentru patriarhat." (Stephens, 1995). Chiar dacă script-urile originale nu interzice un rol inferior pentru femei, instituţiile şi tradiţiile împing, în general, femeile în roluri subordonate.O diferenta de varsta între soţi, femeile sunt de obicei mai tinere. Ca urmare a acestui fapt femeile sunt de obicei mai puţin experimentate şi mai dependente de sotii lor chiar şi atunci când acestea contribuie în mod egal economic pentru supravieţuirea familiei. Un alt rezultat este acela că femeile sunt mai susceptibile de a fi văduve. Mai mult de 30% din femeile asiatice la vârstă de peste 45, sunt văduve. O ideologie de sfinţenie şi intimidate înconjoară familia, iar acest lucru a făcut ca sistemul juridic sa fie reticent în a interveni în cadrul familiei unitate. În această atmosferă de intimitate, violenţa în rândul membrilor de familie, de multe ori rămâne ascunsa şi nepedepsita.Există o preferinţă puternică pentru fii familie în unele ţări (China, India, Coreea, Pakistan) care rezultă din prejudecata existenta împotriva fetelor. Familiile tind să aiba mai multa grija de băieţi decât de fetel. Rata mortalităţii în rândul copiilor de sex feminin este mai mare în astfel de situaţii, şi, recent, testarea sexului fătului uman a redus şi mai mult populaţia feminină prin avort.Tragand concluzi din istorie, nu este nevoie de a idealiza familiei tradiţionale. "Familia traditionala din Asia şi Pacific nu a fost neapărat superiora la tipurile care apar în lumea de astăzi Autoritarism,discriminarea, exploatării, violenţa, abandonul şi alte rele sociale au fost pe deplin reprezentate în sistemele familiei tradiţionale în întreaga regiune" O altă concluzie din studiile din trecut arată că familia a fost în măsură să răspundă la schimbările economice, de mediu, politice şi sociale. În loc de o şi instituţie "sacra" si statica, aceasta sa dovedit a fi o instituţie dinamică , chiar dacă pare rigida la prima vedere. De exemplu, în Bangladesh şi Pakistan, în ciuda impotrivirii de lungă durată împotriva femeilor care lucrează în fabrici, răspunsul la deschiderea de oportunităţi de angajare pentru femei în in domeniul hainelor sau fabrici cu articole de sport a fost "mai mult decât satisfăcătoare".Functiile al unei gospodării agricoleO familie trăieşte într-o gospodărie, dar o gospodărie nu este neapărat o familie. Toate acestea, de familie şi de uz casnic sunt considerate sinonime şi sunt folosite alternativ. Funcţiile specifice ale gospodăriei agricole pot fi clasificate în funcţie de funcţiile sale economice, sociale şi politice.

62

Gospodăria agricola este o unitate atât de producţie cat şi de consum, în care toţi membrii lucreaza pentru auto-întreţinere şi durabilitate. Succesul gospodăriei agricole sau eşecul depinde de managementul resurselor, de muncă, bani, terenuri, inputuri agricole (seminţe, îngrăşăminte şi pesticide), produse alimentare, precum şi know-how tehnologic. Acest lucru creează o complexitate a relaţiilor de familie, ca orice decizie cu privire la diviziunea muncii, de utilizare a resurselor de familie, stabilirea priorităţilor şi de gestionare a întreprinderii de producţie şi afectează fiecare membru al familiei. Aceste activităţi ar putea implica toţi membrii familiei, inclusiv vârstnici şi copii, dar în majoritatea ţărilor sarcina de intrări suplimentare de muncă de familie revine în special asupra femeilor şi copiilor de sex feminin. Ziua Femeii Rurale de lucru s- a marit constant, ca urmare a nevoilor de muncă suplimentare.Cele mai importante funcţii sociale ale gospodăriei agricole sunt:reproducerea biologică (înlocuirea membrilor săi)de îngrijire şi protecţie a copiilor, infirmi, şi vârstnici. Familia este plasa de siguranţă a societăţii, precum şi centrul de ajutor şi confort.socializare a copiilor (pregătirea pentru rolul lor ca un adult, inclusiv de predare cum să executaţi o fermă / gospodărie)de fixare  sociala (de stabilire a statutului, transmise prin moştenire socială)Funcţiile sociale asociate cu "familia" includ cultivarea de fiecare dintre membrii săi de către alţii. Rolurile sociale atribuite în cadrul familiei nu au nici o valoare economică nemijlocită, dar sunt factori de constrângere, care permit atat in producţie cat şi in reproducţie. Acestea sunt, prin urmare, legate strânse de întreprindere, şi de succesele şi eşecurile sale. În timp ce starea biologică rămâne neschimbată, statutul social este atribuit şi definit de către societate. Societatea defineste rolurile pt ambele sexe şi tot societatea le poate schimba pe acestea atunci când este necesar.Schimbările sociale fundamentale implică adesea schimbare între rolurile sexelor, care rămân un element crucial de analiză a familiei .Familia joaca si un rol fundamental politic. Anul Internaţional al Familiei a adresat că reprezinta cea mai mica unitate a democraţiei. Este adevărat că relaţiile de putere sunt încorporate în structura de familie, dar sub patriarhat universal favoarea acestor oameni şi, în unele moduri, în funcţie de cultură, persoanele în vârstă. Caracterul ierarhic şi patriarhal al familiei lasă puţin loc pentru egalitate, care este baza reală a unei democraţii. "Odată ce acestea (femei) sunt căsătorite, acestea vor fi nevoite să lucreze timp de multe ore fara nici o plata, in afara gospodariei vor avea locuri de muncă cu o plată infima, sau vor câştiga mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă .Ei fac o mare parte din lucru care menţine comunitatea în viaţă, dar au adesea un rol minor în deciziile care modelează viitorul "(Sadik, 1994). În consecinţă, "Femeile reprezintă încă 70% din săracii lumii şi două treimi din analfabeţi lumii "

3.4 NATALITATEA ŞI MORTALITATEA ÎN ASIA-PACIFIC

Rata natalităţii este unul din indicatorii de maximă generalitate utilizat în caracterizarea intensităţii fenomenului. Ea se recomandă pentru comoditatea calculelor, fiind folosită îndeosebi pentru prezentarea unei imagini de ansamblu a uneia din componentele reproducerii populaţieişi pentru comparaţii internaţionale. Mărime relativă de intensitate, rata generală de natalitate nu asigură însă, prin conţinutul elementelor sale, comparabilitatea necesară descrierii absolut reale a fenomenului. Masa născuţilor vii, într-o anumită perioadă de timp, este pusă în legătură cu efectivul mediu de populaţie. Este însă evident faptul că nu întrega

63

populaţie este implicată în procesul de reproducere, ci numai o parte a colectivităţii umane, aceea care alcătuieşte aşa-numitul contingent fertil. Acesta cuprinde populaţia masculină în limitele de vârsta 18÷54 anişi populaţia feminină cu vârste cuprinse între 15÷49 ani. În practică, datorită influenţei nesemnificative a efectivuluişi structurii contingentului fertil masculin, asupra masei născuţilor vii, analiza se concentrează exclusiv asupra contingentului fertil feminin. Legătura dintre masa născuţilor viişi dimensiunea contingentului fertil feminin se concretizează în rata generală de fertlitate. Se face observaţia că în calcul se include întregul efectiv al născuţilor vii, deoarece, numărul celor provenind de la femei subşi peste limitele de vârstă ale contingentului fertil este nesemnificativ. Rata generală de fertilitate apropie în mod considerabil efectivul născuţilor vii, de unul din factorii determinanţi, care condiţionează potenţialul intrărilor în sistemul populatie - dimensiunea contingentului fertil feminin. Între rata generală de fertilitateşi rata generală de natalitate există o corelaţie directă, intensitatea fertilităţii fiind un element esenţial care determină nivelul natalităţii. Rezultă cu claritate faptul că, rata generală de natalitate este determinată de un factor calitativ, reprezentat de intensitatea fertilităţii generaleşi de doi factori structurali, externi de fenomen, greutatea specifică a contingentului fertil feminin în totalul populaţiei feminineşi structura pe sexe a populaţiei. Relaţia anterioară care evidentiază corelaţia atrage atenţia asupra rezervelor care se impun atunci când se analizează dinamica natalităţii sau se întreprind comparaţii inter-naţionale folosind rata generală de natalitate.Fenomenul demografic cunoscut sub denumirea de mortalitate reprezintă masa deceselor survenite în cadrul populaţiei într-o anumită perioadă de timp (de obicei un an calendaristic). Evenimentul demografic care face obiectul înregistrării este decesul, definit ca încetarea definitivă a funcţiilor vitale după trecerea unei anumite perioade de la naştere. Imaginea cea mai generală a intensităţii mortalităţii populaţiei este redată prin intermediul ratei generale a mortalităţii determinată pe baza relatiei:

Mg = M/P x 1000

Fiind exprimată în promile, rata generală a mortalităţii indică numărul de decese la 1000 locuitori. În scopul asigurării comparabilităţii ratelor de mortalitate lunare, trimestriale sau semestriale, cu rata anuală, se stabileşte în prealabil densitatea medie anuală a deceselor prin multiplicarea numărătorului cu raportul dintre durata calendaristică a anuluişi durata calendaristică a perioadei pentru care se stabileşte intensitatea mortalităţii. În privinţa efectivului mediu al populaţiei cu care se comparădensitatea anuală a deceselor, în cazul imposibilităţii determinării acestuia pentru fiecare perioadă, se utilizează efectivul populaţiei stabilit pentru data de 1 ianuarie, dacă mortalitatea vizează primele 6 luni ale anuluişi efectivul populaţiei la 1 iulie, pentru ultimele 6 luni ale anului calendaristic. Oricare ar fi perioada pentru care se stabileşte, rata generală de mortalitate este un indicator aparţinând analizei transversale. Se compară efectivul colectivităţilor de decedaţi de gradulIII cu efectivul colectivităţilor de supravieţuitori de gradulII. Principalele aspecte care sunt urmărite în analiza transversală a mortalităţii

64

populaţiei sunt: mortalitatea specifică pe sexeşi vârste; mortalitatea pe medii, în profil teritorialşi pe categorii socio- economice ale populaţiei;mortalitate pe cauze de deces;sezonalitatea populaţiei.

In 1949 rata mortalităţii a fost, probabil, mai mare de 30 la 1.000, iar speranţa de viaţă medie a fost de doar 32 de ani. Începând cu începutul anilor 1950,mortalitatea a scăzut în mod constant, ea a continuat să scadă prin 1978 şi a rămas relativ constanta, prin 1987. Potrivit statisticilor guvernului chinez, rata natalităţii brute a urmat cinci tipare distinct intre 1949-1982. Aceasta a rămas stabilă 1949-1954,a variat considerabil 1955-1965, fluctuaţii experiemenate între 1966 şi 1969, a scăzut brusc la sfârşitul anilor 1970, şi a crescut 1980-1981. Între anii 1970 şi 1980, rata natalităţii bruta a scăzut de la 36.9 la 1000 de la 17,6 la 1.000. Guvernul a atribuit acest declin dramatic al fertilităţii la xi shǎo wǎn , campania controlul naşterilor . Cu toate acestea, elemente de schimbările socio-economice, cum ar fi creştereaocupării forţei de muncă a femeilor în zonele rurale şi urbane şi la reducerea mortalităţii infantile , poate sa fi jucat un rol. Rata natalităţii a crescut, atât în 1981 şi 1982 la un nivel de 21 la 1.000, ca urmare a unei creşteri semnificative în căsătorii şi naşteri.  Creşterea a fost o indicaţie de probleme cu copilul politica-una din 1979. surse din China, cu toate acestea, a indicat faptul că rata natalităţii a scăzut la 17,8 în 1985 şi a rămas relativ constant ulterior.În mediul urban, lipsa de locuinţe poate să fi fost cel puţin parţial responsabil pentru rata natalităţii scăzute. De asemenea, politica în vigoare în din anii 1960 şi începutul anilor 1970 de a trimite un număr mare de absolvenţi de liceu la ţară a lipsit oraşele de un procent semnificativ de persoane de vârstă fertilă şi a avut, fără îndoială, un anumit efect asupra ratei. În primul rând pentru motive economice, natalitatea rurala a avut tendinţa să scadă mai puţin decât rata urbana. Dreptul să crească şi să vândă produse agricole pentru profit personal, precum şi lipsa unei limite de vârstă in sistemul de protecţie socială au fost stimulente pentru persoanele din mediul rural de a produce multi copii, mai ales fiii, pentru a ai ajuta în domeniu şi pentru sprijin la bătrâneţe. Din cauza acestor condiţii, nu este clar în ce măsură educaţia a fost în măsură să erodeze valorile tradiţionale .Astăzi, populaţia continuă să crească. Există, de asemenea, un grav dezechilibru între femei şi bărbaţi . Datele recensământului obţinute în 2000 a arătat că 119 băieţi s-au născut pentru fiecare 100 de fete, şi printre Chinezi "populatia plutitoare", raportul a fost la fel de mare ca 128:100. Aceste situaţii au condus guvernul în iulie 2004 la interzicerea selectivă a avorturilor feţilor de sex feminin. Se estimează că acest dezechilibru se va ridica până prin 2025-2030 pentru a ajunge la 20%.  China are acum o populaţiei din ce în ce mai îmbătrânita , se estimează că 11,8% din populaţie în 2020 va fi de 65 de ani şi peste. îngrijire a sănătăţii sa îmbunătăţit în mod dramatic în China din 1949., boli majore, cum ar fi holera , febra tifoidă , şi scarlatină au fost aduse sub control. Speranţa de viaţă sa dublat, şi mortalităţii infantile au scăzut semnificativ. Pe partea negativă, incidenţa de cancer , boli cerebrovasculare , şi boli de inima au crescut în măsura în care acestea au devenit principalele cauze de deces. In Hong Kong , rata natalităţii de 0,9% este mai mică decât rata de moartea .  Populaţia Hong Kong creste din cauza imigraţiei din partea continentală şi o mare

65

expatriat populaţie care cuprinde aproximativ 4%.  Macao are, de asemenea, o rata scăzută a natalităţii bazându-se pe imigraţie pentru a menţine populaţia sa.In Japonia, unde rata natalitatii este in jur de 1.25, 56% dintre femeile de 30 de ani nu au copii, procent care a crescut de la 24% cat era in 1985.China a făcut primul pas în procesul de a renunţa la vechea sa politică socială "un cuplu, un copil", autorităţile din Shanghai încurajând zeci de mii de tineri căsătoriţi să facă un al doilea copil, Natalitatea in India: 22.22 naşteri / 1.000 locuitori (2009 est) Natalitatea in Indonezia: 18.45 naşteri / 1.000 locuitori Natalitatea in Australia- 12.47 naşteri / 1.000 locuitoriPopulaţia în vârstă de peste 60 de ani din Shanghai depăşeşte deja 3 milioane, reprezentând 21,6% din locuitorii oraşului. Centrul american de studii strategice şi internaţionale a avertizat încă din luna aprilie că, până în 2050, China va avea peste 438 de milioane de locuitori peste 60 de ani, peste 100 de milioane dintre aceştia fiind în vârstă de peste 80 de ani. Astfel, vor exista doar 1,6 salariaţi care să întreţină fiecare persoană de peste 60 de ani, faţă de 7,7 angajaţi în 1975. Rata mortalităţii in Australia - 6.68 decese / 1.000 locuitori Rata mortalităţii in India: 6,4 decese / 1.000 locuitori Rata mortalităţii in Indonezia: 6.25 decese / 1.000 locuitori Tări în care persoanele în vârstă de peste 65 de ani reprezintă peste 12%din totalul populatiei şi ca urmare prezintă un proces de “îmbătrânire demografică” evidentă. Din această categorie fac parte tări ca Japonia (23) Tări cu “nivel mediu de îmbătrânire” China (10), Rep. D. Corea (10), Rep. Corea (11), Kazahstan (11), Singapore (11), Azerbaidjan (10), Tări în care apar “semne de îmbătrânire” (8-10%): India (8), Sri Lanka (9), Indonezia (8), Thailanda (8), Liban (9), Turcia (8)

3.5 FORŢA DE MUNCA

Guvernul chinez a incercat in mai multe moduri de a promova programe educaţionale şi de formare pentru a îmbunătăţi capacitatii oamenilor de vârstă activă să caute locuri de muncă, începe o afacere sau de adaptare la schimbările de la locul de muncă

Cartea albă a remarcat că formarea profesională în China include pre-formarea forţei de muncă, pentru persoanele care intenţionează să schimbe ocupaţii, ucenici de formare care acoperă de formarea elementara, intermediara, avansata şi de calificare profesională pentru tehnicieni. Prin dezvoltarea instituţiilor de învăţământ profesional, şcoli tehnice avansate, licee politehnice, şcoli tehnice, centre de instruire ocuparea forţei de muncă, non-guvernamentale şi instituţii de formare profesională ,China depune toate eforturile pentru a dezvolta un sistem naţional rotund şi multi-nivelat de educaţie profesională pentru a întări formarea forţei de muncă urbana tinera, lucrătorilor concediaţi, lucrătorii migranţi din mediul rural şi angajaţii. Până la sfârşitul lui 2003, existau în total 3167 şcoli tehnice în China pt a instrui tehnicieni calificaţi, inclusiv 274 de nivel avansat, cu un total de 1.91 milioane studenţi. Au fost, de asemenea, 3465 de centre de formare guvernamentale ocuparea forţei de muncă şi 17350 instituţiilor non-guvernamentale de formare în întreaga ţară în 2003,

66

de formare 10710000 de oameni. Lucrarea The White a spus că o reţea de formare profesională care acoperă atât în zonele urbane şi rurale, a fost pusă în aplicare în China, făcând posibilă pentru majoritatea lucrătorilor urban nou pentru a primi pregătire pregătire de muncă. Muncitori noi în zonele rurale, în special muncitori non-agricole şi a lucrătorilor migranţi rural, sunt incluse în program. În 2003, aproximativ 1,260,000 urbane juniori si seniori absolvenţi de gimnaziu, imposibilitatea de a continua educaţia, a primit o astfel de formare. Statul a efectuat un plan pentru consolidarea Formării Profesionale pentru a îmbunătăţi ocuparea forţei de muncă de calificări ", şi un proiect Naţional de Formare a Personalului cu inalta calificare" din anul 2002. Un program cu 500000 tehnicieni noi în trei ani, de asemenea, a început. Cartea albă a spus ca accentul a fost pus pe formare în cele mai recente tehnici, materiale, tehnologii şi utilaje pentru a satisface nevoile urgente de personal cu competenţe profesionale şi cunoştinţele de tehnologii noi. Anul trecut 34 milioane de angajaţi au primit o instruire de calificare la locul de muncă. Guvernul chinez a făcut un system de reangajării pentru a ajuta muncitorii concediaţi sa găsească locuri de muncă. Din 1998 până în 2000, guvernul a efectuat un plan pe trei ani pentru formare de 10 milioane de lucrători concediati pentru reangajare ". Din 2001 până în 2003, aproximativ 15,300,000 lucrătorilor au fost concediaţi Din 1998, de formare a iniţia afaceri a fost lansat în 30 de oraşe din China, care este de a ajuta muncitorii concediati se angajeze în sectoare individuale şi privat sau de a începe afaceri mici de formare şi orientare, consultare politică şi follow-up de servicii.Cu o populatie atat de densa pe intregul continent,forta de munca asiatica reprezinta un real ajutor pt multe tari,inclusiv Romania.Mana de lucru este mai ieftina,asadar multi opteaza servicile asiaticilor ,care la randul lor cauta oferte de munca pe intreg mapamondul.Viceversa nu este tocmai valibil.Cu un val de emigranti lovind aproape orice tara dezvoltata,in China acest fenomen nu a luat amploare.Nu doar in afara Chinei mana de lucru este foarte ieftin,ci si pe teritoriul tari.Din acest motiv majoritatea produselor au stampilate pe verso ”Made in China”..Pe continetul Australian situtaia nu e la fel.In urma unui recensamat s-a constat k aproape 24% din populatia totala a tarii este formata din emigranti,toti formand o parte importanta a fostei de munca locale.

3.6 ŞOMAJUL

Asia Centrală a trecut pe creştere economică, dar au rămas preocupările legate de sustenabilitatea ei şi de nivelul ridicat al şomajului, potrivit Băncii Mondiale (BM), care menţionează că economiile unor state din aceste regiuni nu şi-au revenit.Vestea bună este că economia Asiei Centrale a revenit la creştere, după un declin accentuat în timpul crizei economice mondiale. Azi, aceste regiuni sunt pe drumul spre revenire. Datorită economiilor puternice din Rusia şi Turcia, evoluţia economică trece de la o scădere de 5,1% în 2009 la un avans estimat la 3,9% în 2010.  Revenirea nu este uniformă, în condiţiile în care unele economii, respectiv Kîrghistanului nu a început să crească. Banca subliniază, de asemenea, că şomajul nu a ţinut pasul cu revenirea economică, numărul şomerilor rămând ridicat.Statele trebuie, printre altele, să îmbunătăţească în continuare mediul de afaceri pentru a atrage investiţiile necesare înfiinţării de locuri de muncă şi susţinerii creşterii economice.

67

Totodată, cheltuielile publice ar trebui eficientizate, iar autorităţile ar trebui să introducă programe „inteligente” de protecţie socială pentru populaţia săracă şi să încurajeze persoanele neangajate să-şi găsească un loc de muncă.Guvernul Chinez a estimat ca somajul din China a ajuns la un nivel "critic", din cauza temperarii cresterii economice la nivel global.In prezent, situatia este critica si ar putea fi in continuare influentata puternic de criza economica internationala".Cu toate acestea, situatia ramane, per ansamblu, stabila.Din octombrie, marile schimbari de pe scena economica internationala au influentat piata muncii din China, ducand la pierderi de locuri de munca in cadrul anumitor companii, in special in companiile mici si mijlocii, cu o forta de munca abundenta, dupa ce unele dintre ele s-au inchis sau au suspendat productia. Subliniind ca locurile de munca sunt o preocupare majora a guvernului, ministrul a anuntat o serie de masuri pentru ajutarea muncitorilor, inclusiv a celor care se intorc in tara din cauza lipsei locurilor de munca.Guvernul a luat, de asemenea, masuri pentru a sustine industria si a spus ca rata somajului va ajunge, la sfarsitul anului, la 4,5%, "cu putin peste rata actuala, de 4%".

Rata somajului din Australia a atins un maxim al ultimilor sase ani, cand a urcat la 5,8%, comparativ cu 5,7% in mai, dar sub estimarile analistilor, Analistii mizau pe o crestere de pana la 5,9%. Datele oficiale au aratat ca numarul celor care si-au pierdut locul de munca a fost de 21.400. Guvernul a implementat un pachet de stimuli de 42 miliarde dolari australieni (33 miliarde dolari), menit sa sprijine 90.000 de locuri de munca in urmatorii doi ani. Pana acum, acest pachet a ajutat economia sa nu intre in recesiune. Pachetul de stimuli include reduceri de taxe pentru majoritatea australienilor, scutiri fiscale pentru companiile mici si finantarea construirii de case noi si scoli. Astfel, numarul australienilor fara un loc de munca a ajuns la 668.400 Vicepremierul Julia Gillard a spus ca principala tinta este "ca australienii sa isi pastreze slujbele". In ciuda eforturilor guvernului, rata somajului ar putea urca la 8,5% pana la mijlocul lui 2011.Economia australiana a crescut cu 0,4% in primele trei luni din 2009, dupa o comprimare de 0,5% in perioada octombrie-decembrie 2008.Numărul de persoane fără loc de muncă în acest an în Asia este de aşteptat să sara cu alte şapte milioane,astfel cifra totală fiind de aproape 100 de milioane. Aceasta ultima estimare de la Organizaţia Internaţională a Muncii este in cel mai bun caz. Realitatea ar putea fi mult mai rea. Creşterea numărului de persoane fără locuri de muncă este atribuită cu concedieri masive, atât de muncitori calificaţi şi necalificaţi, în special în patru ţări din Asia: Indonezia, Thailanda, Coreea de Sud şi Filipine.Rata şomajului în Australia a fost raportat la 5.10 la sută în luna septembrie din 2010. Din 1978 până în 2010, rata şomajului din Australia medie de 7.11 la sută ajungând la un maxim istoric de 10.90 la sută în decembrie 1992 şi un nivel record de 4,00 la sută în luna februarie a anului 2008. Rata somajului in:Austarlia-5.7(2009)Japonia-5.6(2009)China-4.3(2009)Indonezia-7.7(2009)India-10.7(2009)

68

3.7 MIGRAŢIA

Mişcarea migratorie ca factor al creşteriişi descreşterii populaţiei, complementar cu excedentul (sporul) natural, este o temă de interes atât pentru demografie câtşi pentru celelalteştiinţe care se ocupă cu studiul dinamicii populaţiei. Efectele se pot înregistra cu precădere la nivelul populaţiilor naţionale. Imigrările au aceeaşi semnificaţie cu naşterile; emigrările reprezintă pierderi din populaţia naţională; diferenţa dintre imigrări si emigrări este soldul migraţiei sau soldul migratoriu, care poate fi pozitiv, nul sau negativ. La nivelul migraţie internaţionale, când imigraţia este mai mare decât emigraţia se spune, de obicei, imigraţie netă; în celălalt caz, vom vorbi despre emigraţie netă. În mod corespunzător vom distingeţări de imigraţie sauţări primitoareşiţări de emigraţie sauţări care alimentează imigraţia. Între ele se formează curente sau fluxuri migratorii, care pot avea o anumită intensitateşi o anumită direcţie, în funcţie de influenţa unor factori conjuncturali, istorici, politici sau de altă natură. Migraţia internaţională, caşi cea internă, se caracterizează prin motivaţiile persoanelor ce se angajează într-un flux migratoriu, ea este selectivă sub raportul unor caracteristici cum sunt sexul, vârsta, gradul de instruire, profesia etc. si generează consecinţe atât pentru populaţia de sosire câtşi pentru cea de plecare. În linii mari, motivaţiile care stau la baza deciziei de a părăsi sau schimba un loc cu altul sunt de natură economică. Migraţia internaţională poate fi înregistrată atât înţara de plecare câtşi înţara de sosire. Prelucrarea acestor informaţii este prima sursă de cunoaştere a fluxurilor migratorii, rezultatele fiind însă, adesea, afectate de inexactitate, ca urmare a influenţei migraţiei internaţionale ilegale. Caracterul aproximativ al datelor folosite la un moment dat în analiza mobilităţii populaţiei pot fi extrem de aproximative si datorită ignorării, prin specificul înregistrărilor statistice, a migraţiilor intermediare. Migraţia internă reprezintă mişcarea migratorie care are loc între graniţele aceleiaşiţări. Ca tendinţă principală, în epoca contemporană, se remarcă deplasarea populaţiei din mediul rural spre cel urban. Cauzele migraţiei interne sunt multiple, fiind determinate de nivelul de dezvoltare economico-social, de ritmul de creştere a populaţiei, de distribuţia în teritoriu a forţei de muncă etc. În interiorul acestei mişcări s-au distins numeroase tipuri de deplasări care au fost structurate în subcategorii de migraţie: migraţie colectivă, de lucru, de reîntoarcere, individuală, inversă, în trepte, normală, parţială, pendulatorie, sezonieră sau spontană. Soldul migratoriu, ca diferenţă între intrărileşi ieşirile dintr-o localitate, regiune, judeţ, într-un anumit interval de timp, se poate calcula in valori reale sau relative. Pe langa cei 103mil de emigranţi urbani, oraşele din China se vor confrunta cu un aflux de alte 243 milioane migranţi până în 2025, luând în populaţia urbană până la aproape 1 miliard de oameni. În oraşe mari şi medii, aproximativ jumătate din populaţie va ficompusa din emigranţilor, care este de aproape trei ori mai mare decât nivelul actual.

 Guvernului Chinei influenţează modelul de urbanizare prin Hukou reşedinţă sistemul de înregistrare permanentă, de vânzare a politicilor terenurilor, investiţii în infrastructură şi stimulentele oferite de oficialii guvernamentali locali. Alti factori care influenţează migraţia de oameni din zonele rurale în oraşe mari sunt ocuparea forţei de muncă, educaţie, oportunităţi de afaceri şi nivel de trai ridicat

Partitionare subcontinentului Asia de Sud pentru a crea India şi Pakistan în 1947 a produs una dintre migraţii în masădin istoria omenirii, implicând în jur de 20 milioane de oameni. Istoric, importante mişcări migratoare au fost la şi de la Sri Lanka,

69

Malaezia, Myanmar, şi Bangladesh. Aflux de refugiaţi musulmani (estimat la 280,000 în 1983) de la Bangladesh către Assam a stârnit proteste în rândul hinduşilor de la sfârşitul anilor 1970. Persoane de origine indiană cu domiciliul în străinătate (cu excepţia Pakistanului) au reşedinţa în Sri Lanka, Malaezia, Nepal, Myanmar, Africa de Sud, Mauritius, Trinidad şi Tobago, Guyana, Fiji, Statele Unite ale Americii, şi Regatul Unit. Grupuri de indieni în ţări străine, în general, nu devin asimilati cu populaţia locală, dar trăiesc ca si grupuri separate, şi îşi păstrează propria cultură chiar şi după o şedere de câteva generaţii. A existat o migraţie constantă în India de la rural la urban.  În 1999 erau în jur de 66 de mii de refugiaţi din Sri Lanka, situati în 133 de tabere din sudul statului Tamil Nadu. Aproximativ 40.000 de personae din Sri Lanka locuiesc în afara taberelor. Ei au început să sosească la începutul anilor 1990. Din 1992, 54000 au fost repatriaţi în mod voluntar. Cu toate acestea, repatrierea sa oprit în 1995 din cauza violenţei în Sri Lanka. Unii oameni, 3800, au sosit în 1998, şi procesul continua. Autorităţile indiene nu au solicitat asistenţă internaţională pentru refugiaţi din Sri Lanka, şi repatrierea din Sri Lanka în ţara lor este voluntară.În 2000 au fost 6271000 emigranţilor care trăiesc în India, inclusiv 170,900 refugiaţi. În anul 2000 rata netă de imigrare a fost -0.03 la 1.000 de locuitori, care sa ridicat la o pierdere netă de aproximativ 280.000 de persoane. Guvernul vede nivelulr de migraţie ca fiind satisfăcător.Migraţia din Africa în Australia este doar un fenomen recent, cu Europa şi Asia fiind în mod tradiţional cele mai mari surse ale migraţiei în Australia. În 2005-06 numărul coloniştilor permanenţi în Australia a inclus 4000 sud-africani şi 3800 sudanezi, care constituie a şasea şi a şaptea parte din cel mai mare număr de imigranţi. Nu există o definiţie clară a ceea ce constituie un "african australian". Biroului Australian de Statistică înregistrează oamenii în funcţie de locul naşterii lor şi de strămoşi, deşi datele pentru Africa sunt împărţite între "Sub-Sahariană" şi "Africa de Nord şi Orientul Mijlociu" Africano-australienii nu sunt un grup omogen, ci includ oameni de diverse origini culturale, lingvistice, religioase, de învăţământ. Imigranţii în Australia de pe continentul african în ultimul timp sunt de obicei de la tabere de refugiaţi. Deţinuţii transportaţi în Australia includeau si africano-australieni. Unul din cei mai remarcaţi este deţinutul John Caesar ce a venit cu prima flotă care a fost sclav pe o plantaţie de zahăr.Totodată, numărul imigranţilor din Africa a fost limitaţ până în anii 1900.Majoritatea Africanilor din Australia vin din Africa de Sud şi rădăcinile sunt de origine africană sau britanică. Oportunităţile din australia, factori ca rata criminalităţii, şomajul şi greutăţile economice din ţara lor, au condiţionat emigrarea multor sud africani.Recentele conflicte în diferite părţi din Africa, în special din N-E Africii a influenţat migrarea prin programe umanitare.Australia a luat şi refugiaţi care au plecat datorită conflictelor din anii 1900, ca în Sierra Leone, Burundi, Liberia, Republica democrată Congo, Rwanda şi Sudan.Peste jumătate populaţia lumii trăieşte în regiunea Asia-Pacific. În anii 1970 şi 1980, migraţia internaţională din Asia au crescut dramatic. Principalele destinaţii au fost America de Nord, Australia, şi economiile de petrol din Orientul Mijlociu. Începând cu 1990, migraţia în Asia a crescut, în special din ţările mai puţin dezvoltate, cu excedente masive a forţei de muncă cu creştere rapidă nou ţările industrializate.

70

CAPITOLUL IV

MEDIUL ECONOMIC DIN ZONA ASIA-PACIFIC

4.1. STABILITATEA SI CREŞTEREA ECONOMICĂ ÎN ASIA-PACIFIC

Desi mediul macroeconomic era stabil,creşterea economică accelerata din această regiune s-a accelerat datorită investiţiilor străine directe(F.D.I) şi a reformelor structurale , fapt ce a creat un nivel de şomaj foarte scazut. O mare parte din economia zonala depinde de investitiile straine directe a căror demarare este încetinită din cauza reformei. Îngreunarea investiţilor străine sedatorează regiunilor comuniste care vor sa ingreuneze reforma economică si să o păstreze sub statut statal. Economia din Asia-Pacific sustine peste 3 miliarde de oameni. Ca in toate regiunile de pe Terra puterea economica din Asia si Pacific are o marjă diferită de la stat la stat.Acest lucru se datorează mărimii sale, culturilor existente şi diferitelor regime politice. Cele mai puternice economii din Asia-Pacific din punct de vederenominal al PIB-ului sunt China, Japonia,Australia şi Corea de Sud. China este prima putere de cumparare ,iar din 2008 ocupa primul loc pe plan mondial. P.I.B-ul din Asia-Pacific in anul 2009 a fost de 20 trilioane $ cu un PIB/capita de 5.830$,iar cresterea anuala a PIB-ului/capita este de 7,9%. 0,06 % din populatia Asiei sunt milionari in dolari,iar somajul este relativ scazut de 3,8 puncte procentuale.

Diferentele economice dintre ţările din regiune sunt o sursa de tensiune majoră,in timp ce ţări precum China, Japonia, India, Corea de Sud, Indonesia au intrat pe o directie de crestere economica pe termen lung ,tarile invecinate avand nevoie de sprijin financiar. Datorita fortei de munca foarte ieftine din aceste tari,in special China multe companii internationale investesc anual miliarde de dolari.Acumularea de valuta straina in aceste tari reprezinta un mare pericoreconomic pentru economia mondiala. ţările din regiunea cu cea mai mare rezerva de valuta straina sunt China cu 2.454 miliarde $ , Japonia cu 1019 miliarde$,Republica Coreea cu 286 miliarde$ si Singapore cu 206 miliarde$. Este de asteptat ca diferentele economice dintre marile puteri si restul ţărilor din această zonă se mentin pentru o perioadă îndelungată.Economia Chinei,Japoniei si a Coreei de Sud continua să înflorească in următorii ani. Potrivit Băncii Mondiale China va deveni prima putere mondiala a Terrei intre anii 2020 si 2030. Acordul de comert Asia-Pacific (APTA) cunoscut si ca acordul de la Bangkok este singurul acord prin care ţări ca ţi China, India si Coreea raţionalizează din punct de vedere economic. Chiar daca partea estica nu este bogată in resurse precum partea vestică a Asiei , partea estica este puternic industrializată şi reprezentata de sectorul de fabricatie,in particular China, Japonia, Taiwan şi Coreea. Acest sector variaza in fabricarea de produse ieftine cu valoare scăzută cum ar fi jucăriile si imbrăcămintea pănă la produse high-tech de calitate superioară. Această zonă aprovizionează globul cu 60% din productia totala de imbracaminte. Regiunea are unele dintre cele mai puternice centre financiare din lume cum ar fi Hong-Kong, Shangai, Singapore,Sydney ,centre care au beneficiat de boom-ul economic.

71

4.2. MEDIUL ECONOMIC DIN CHINA

Republica Populară China este a doua putere economica mondială dupa Statele Unite ale Americii având totodată cea mai rapidă crestere economică in ultimii 10 ani de aproximativ 10-11%. China este cel mai mare exportator de bunuri si al II-lea importator de pe glob. Principalii parteneri de comert sunt Statele Unite ale Americii,Japonia,Hong-Kong,Coreea,Taiwan si Germania. În anul 2010 investitile straine directe au trecut pragul de 100 de miliarde de dolari, iar investitiile companiilor chineze in afara granitelor se ridica la 60 miliarde de dolari.

4.2.1. Evolutia Chinei din 2000 pana în prezent

In luna octombrie a anului 2003 in cadrul plenului Partidului Comunist Chinez, legislatorii chinezi a prezentat mai multe amendamente propuse la constituţia statului. Una dintre cele mai semnificative a fost o propunere pentru a asigura protecţia drepturilor de proprietate privată. Legislatori, au sustinut ca ar fi indicat sa se puna accent pe anumite aspecte ale politicii guvernamentale economice globale, inclusiv eforturile de a reduce şomajul (acum în intervalul 8-10% în mediul urban), pentru a reechilibra distribuirea veniturilor între regiunile urbane şi rurale şi pentru a menţine creşterea economică. Congresul Naţional al Poporului a aprobat modificările atunci când acesta s-a întâlnit în martie 2004. Al cincelea plen din octombrie 2005 a aprobat Programului Economic cincinal(2006-2010), care vizează construirea unei "societăţi armonioase" prin distribuţia mai echilibrată a bogăţie, o mai bună educaţie, îngrijire medicală şi securitate socială. În martie 2006, Congresul Naţional al Poporului a aprobat 11 programe de cinci ani. Planul a fost pentru o creştere relativ conservatoare 45% din PIB şi o reducere cu 20% a intensitatii energetice (consumul de energie pe unitate din PIB) până în 2010. Economia Chinei a crescut la o rată medie de 10% pe an în perioada 1990-2004, cea mai mare rată de creştere din lume. PIB-ul Chinei a crescut cu 10,0% în 2003, 10,1%, în 2004, şi chiar mai rapid 10,4% în 2005, în ciuda încercărilor guvernului de a controla economiei. Totalul schimburilor comerciale ale Chinei in 2006 au depasit 1760 miliarde de dolari, ceea ce face China a treia naţiune din lume din punctul de vedere al comercializarilor, cel mai mare după SUA şi Germania. O astfel de creştere ridicat este necesară pentru ca statul chinez sa genereze 15 milioane de locuri de muncă necesare anual.La data de 14 ianuarie 2009, dupa cum a confirmat Banca Mondială, s-au publicat cifrele revizuite pentru anul 2007 fiscal în care creşterea s-a petrecut la 13 la sută în loc de 11,9 la sută (cifre provizorii). In China produsul intern brut a fost de 3400 miliarde dolari în timp ce PIB-ul Germaniei a fost USD 3.3 mii de miliarde dolari pentru anul 2007. Acest lucru a făcut din China a treia cea mai mare economie din lume, din punct de vedere produsului intern brut. Pe baza acestor cifre, în 2007, China a înregistrat cea mai rapida creştere din 1994, cand PIB-ul a crescut cu 13,1 la sută. China a lansat Planul de Stimulare a Economiei, din cauza crizei financiare globale din 2008-2009. Acest plan s-a concentrat în principal pe construirea de locuinţe la preţuri accesibile, diminuarea restricţiilor de credit ipotecar, impozite mai mici cum ar fi cele privind vânzările imobiliare şi produsele de bază. Se mai prevedea stimularea de investiţii publice pentru dezvoltarea infrastructurii(cum ar fi reţeaua de căi ferate,

72

drumuri şi porturi). Până la sfârşitul anului 2009 se părea că economia chineză arata semne de recuperare. La conferinta Economic Work din decembrie 2009 a fost adaugată o lista de obiective economice, sugerând o redresare economică puternică şi o dorinţă de a lua măsuri pentru a le gestiona. Până în 2010 a fost evident pentru observatorii externi, cum ar fi New York Times că China a fost gata să se mute de la dependenţa de export la dezvoltarea unei pieţe interne. Salariile au crescut rapid în toate zonele din ţară şi liderii chinezi aveau asteptari pentru un standard de viaţă a crescut.La mijlocul anului 2010, China a devenit a doua cea mai mare economiei mondială, depăşind economia Japoniei, dar fiind in urma Statelor Unite. În al doilea trimestru al anului 2010, economia Chinei a fost evaluată la 1330 miliarde dolari. Estimările preliminare din 2010 relevă faptul că PIB-ul total al Chinei ar avea valoarea de 5700 miliarde dolari. China ar putea deveni cea mai mare economie a lumii intre anii 2020-2030.China este cel mai mare creditor din lume şi deţine aproximativ 20,8% din toate obligatiunile straine a Trezoreriei SUA.

4.2.2. Economia regionala

Sistemul de transport inegal al Chinei, combinat cu diferenţe importante în disponibilitatea resurselor naturale, umane şi a infrastructurii industriale a produs variatii semnificative în economiile regionale din China.Dezvoltarea economică a fost în general mai rapidă în provinciile de coastă decât în interior. Există diferenţe mari în veniturile per cap de locuitor între regiuni. Trei dintre cele mai bogate regiuni sunt de-a lungul coastei de sud-est( centrate pe Pearl River Delta), de-a lungul coastei de est( centrate pe Yangtze River de Jos) şi în apropiere de Golful Bohai, în regiunea Beijing-Tianjin-Liaoning. Datorita dezvoltarii rapide, de la aceste zone se aşteaptă să aibă cel mai mare efect asupra economiei regionale din Asia ca un întreg. Politica guvernului chinez este de a elimina obstacolele din calea creşteri accelerate a economiei în aceste regiuni bogate.

73

4.2.3.Tendintele macroeconomice

În 1985, Consiliul de Stat al Chinei a aprobat stabilirea SNC (Sistemul Naţional de Contabilitate) pentru verificarea PIB-ului (Produsul Intern Brut), pentru a măsura economia naţionala. China a început studiul fundamentul teoretic de ghidare şi contabilitate, pentru stabilirea unui nou sistem de contabilizare a economiei naţionale. În 1986, Dr. Zhang Fengbo a fost primul cetăţean al Republicii Populare Chineze care a primit un doctorat în economie dintr-o alta tara. Acesta a condus o echipa de cercetare macroeconomică, precum şi completarea şi publicarea PIB-ul Chinei. Rezumatul de mai sus a fost inclusă în cartea chineză “Structura macroeconomică şi politici” (1988) Editor: Fengbo Zhang. Aceaste sunt primele date ale PIB-ul care au fost publicate de China. Consiliul de Stat din China a emis "aviz cu privire la punerea în aplicare a Sistemului Naţional de Contabilitate". In august 1992 sistemul SNC este introdus oficial în China.

Tabelul de mai jos arată evoluţia PIB-ului Chinei la preţuri de piaţă estimate de FMI, cu cifrele în milioane (yuani chinezeşti).

4.3. INFLAŢIA

În timpul iernii 2007-2008, inflaţia a ajuns la aproximativ 7% pe o bază anuală, ridicându-se la 8,7% în statisticile pentru luna februarie 2008. Sectoarele alimentare şi petroliere au fost probleme majore, fiind zone care aveau nevoie acuta de carne şi combustibil fapt care ridica dificultăţi speciale. Criza de benzină şi motorină s-a acutizat în toamna anului 2007, din cauza reticenţei rafinăriilor pentru a produce combustibil la preţuri scăzute stabilite de stat. Aceste preţuri au crescut uşor în noiembrie 2007, combustibilul avand un pret de vânzare cotat la 2.65 dolari pe galon, puţin sub nivelul preţurilor mondiale. Controlarea preţurilor a fost în vigoare la numeroase produse şi servicii de bază, dar aceasta

74

actiune a fost ineficienta cu alimente, preţurile fiind înntr-o creştere continua, la o rată anuală de 18,2% în noiembrie 2007. Problema inflaţiei a provocat îngrijorare la cel mai înalt nivel al guvernului chinez. La data de 09 ianuarie 2008, guvernul Chinei a emis următoarea declaraţie pe site-ul său oficial: "Guvernul chinez a decis, miercuri, să ia măsuri suplimentare pentru a stabiliza preţurile pieţei şi de a creşte severitatea pedepselor pentru cei vinovaţi de conducere la creşterea preţurilor prin acaparării sau insealaciune ". Carnea de porc este o parte importantă a economiei chineze cu un consum de o cincime de kilogram pe cap de locuitor pe zi. Creştere la nivel mondial a preţului de hrană pentru animale asociate cu creşterea producţiei de etanol din porumb a dus la creşteri abrupte a preţurilor la carnea de porc în China în 2007. Creşterea costului de producţie a interacţionat prost cu creşterea cererii rezultata din creştere rapidă a salariilor. Statul chinez a răspuns prin subvenţionarea preţurilor la carne de porc pentru studenţi si zonele urbane sărace şi a cerut creşterea producţiei. Până în ianuarie 2008, rata inflaţiei a crescut la 7,1%, ceea ce BBC News a descris ca fiind cea mai mare rată a inflaţiei începând din 1997, din cauza furtunilor din lunile de iarna provocand pagube serioase fapt care a dus la cresterea brusca a inflatiei in China. De-a lungul verii şi toamnei inflaţia a scăzut din nou la un minim de 6,6% în octombrie 2008. Până în noiembrie 2010, rata inflaţiei a crescut până la 5,1%, determinată de o creştere de 11,7% anuala a preţurilor la produsele alimentare. Potrivit declaratiilor oficiale, producţia industrială a crescut cu 13,3%. Livrarile la preturi reduse au fost pe termen scurt, preţurile la combustibil şi alte produse ridicandu-se in doar cateva luni.

4.4. SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR

Cele mai multe dintre instituţiile financiare din China sunt cu capital de stat şi 98% din activele bancare fiind tot cu capital de stat. Instrumente de control financiar şi fiscal sunt Populară Bank of China (PBC) şi Ministerul Finanţelor, ambele aflandu-se sub autoritatea Consiliului de Stat. Banca Populară Chineză înlocuieşte Banca Centrala a Chinei în 1950 şi treptat a preluat băncile private. Acesta îndeplineşte multe dintre funcţiile altor bănci comerciale. Acesta emite moneda, controaleaza circulaţia şi joacă un rol important în distribuirea cheltuielilor bugetare. În plus, administrează conturi, plăţi şi încasări de la organizaţii guvernamentale şi alte organisme, care îi permite să exercite controlul aprofundat asupra performantelor lor financiare şi generale în considerare cu planurile economice ale guvernului. PBC este de asemenea responsabila pentru comerţul internaţional şi alte tranzacţii de peste mări. Remitenţele Chinei de peste mări sunt gestionate de Bank of China (BOC), care are un număr de filiale în mai multe ţări. Alte instituţii financiare care sunt cruciale, includ China Development Bank (CDB), care finanţează dezvoltarea economică şi direcţionează investiţiile străine; Banca Agricolă a Chinei (ABC), care este prevazuta pentru gestionarea sectorul agricol; China Construction Bank (CCB), care este responsabila pentru capitalizarea unei parti din investiţiile globale şi pentru furnizarea de fonduri de capital pentru anumite întreprinderi industriale şi construcţii; şi Banca Industrială şi Comercială a Chinei (ICBC), care desfăşoară operaţiuni comerciale normale şi acţionează ca o bancă de economii pentru public.Reformele economice a Chinei au crescut foarte mult rolul economic al sistemului bancar. În teorie orice întreprinde sau persoana fizica pot merge la bănci pentru a

75

obţine împrumuturi în afara planului de stat, în practică, 75% din credite bancare de stat merg la Întreprinderilor de Stat. Chiar dacă aproape toate investiţiile de capital au fost anterior furnizate pe bază de garant în conformitate cu planul de stat, politica are inca de la începutul la baza reforma de mutare de la o bază de împrumut prin diverse instituţii de stat. Creşterea sumelor de fonduri acordate este pusa la dispoziţie prin intermediul băncilor în scopuri economice şi comerciale. Surse externe de capital au crescut de asemenea. China a primit împrumuturi de la Banca Mondială şi o serie de programe al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi din alte ţări (în special Japonia) şi într-o măsură mai mică de la băncile comerciale. Hong Kong a fost un mediu propice pentru a obtine investiţii, precum şi o sursă de autofinantare.Cu doua mari burse de valori (Shanghai Stock Exchange şi Shenzhen Stock Exchange), piata chineza de valori a avut o valoare de 1000 miliarde de dolari până în ianuarie 2007, care a devenit a treia piata ca nivel de stoc din Asia, după Japonia şi Hong Kong. Se estimează a fi pe locul trei mondial până în anul 2016.

Tari cu rezerve valutare minus valoarea datoriilor externe

4.4.1. Sistemul valutar

Renminbi ("moneda oamenilor") este moneda nationala din China, avand si o alta denumire de yuani, împărţita în 10 jiao sau 100 fen. Renminbi este emisă de Banca Populară Chineză, autoritatea monetară a RPC. ISO 4217 este abrevierea CNY, deşi este frecvent abreviata ca "RMB". Simbolul Latinised este ¥. Yuan-ul este, în general, considerat de către observatorii din afara să fie subevaluat cu aproximativ 30%. Renminbi este ţinut într-un sistem flotant al cursului de schimb reuşind în primul rând faţă de dolarul SUA. La 21 iulie 2005, China a reevaluate moneda sa cu 2,1% faţă de dolarul SUA şi, de atunci sa mutat la un sistem de rată de schimb în sensul că schimbului in mai multe valute şi fapt ce a permis renminbi să fluctueze într-un ritm zilnic de până la 50%. Rata de schimb (yuani chinezeşti pe US $ 1) pe 31 iulie 2008, a fost RMB 6.846, la mijlocul anului 2007 a fost RMB 7.45, în timp ce la începutul anului 2006 a fost RMB 8.07: 1 USD = 8.2793 yuan (ianuarie 2000), 8.2783 (1999 ), 8.2790 (1998), 8.2898 (1997), 8.3142 (1996), 8.3514 (1995). Există o relaţie complexă între balanţa de comerţ a Chinei si inflaţie, măsuratoarea

76

fiind facuta prin indicele preţurilor de consum şi valoarea monedei sale. În ciuda permiteri valoari yuan-ului de a fluctua, banca centrală a Chinei are capacitatea de a controla valoarea decisiva cu relaţia cu alte valute. Inflaţia în 2007, reflectând creşterea preţurilor brusc pentru carne şi combustibil, a fost probabil legata de creşterea la nivel mondial a cererii pentru produse de bază folosite ca hrană pentru animale sau combustibil. Astfel creşterile mari în valoare yuan-ului au fost permise în decembrie 2007 .

Valuta chineza(RMB) raportata la colarul american

4.5. COMERŢUL EXTERIOR

Comerţul internaţional reprezintă o parte importantă a economiei Chinei. Directia comerţului exterior al Chinei a cunoscut transformări considerabile fata de începutul anilor 1950. În 1950, mai mult de 70 la sută din totalul schimburilor comerciale a fost cu ţările non-comuniste, dar prin 1954, un an după sfârşitul războiului coreean, situaţia a fost complet inversat şi comerţul cu ţările comuniste a fost de aproximativ 75 la sută. În decursul următorii câţiva ani, comerţul cu lumea comunistă a pierdut unele din capacităţii sale, dar a fost numai după ruptura sino-sovietică din 1960, care a dus la anularea creditelor sovietice şi retragerea de tehnicieni sovietici. In 1965 schimburile comerciale între China cu alte ţări socialiste era doar aproximativ o treime din total.

77

Exporturile Chinei la nivel mondial in anul 2006

Comerţul mondial al Chinei a depăşit 2400 miliarde dolari la sfârşitul anului 2008. Acesta a trecut pentru prima oara pragul de 100 miliarde dolari in anul 1988, 200 miliarde dolari în 1994, 500 miliarde dolari în 2001 şi 1000 miliarde dolari (1150 miliarde dolari) în 2004. În tabelul de mai jos creşterea medie anuală (în termeni nominali dolari SUA) a comerţului exterior al Chinei în timpul epocii reformei.

4.6. INVESTIŢII STRĂINE

Climatul de investiţii din China sa schimbat dramatic, dupa mai mult de două decenii de reforme. La începutul anilor 1980, investitiile straine cu orientare spre export,au fost restrictionate de catre statul chinez iar investitorii străini erau nevoiti sa formeze parteneriate joint-venture cu firme chineze. Catalogul de incurajare a industrie stabileşte gradul de implicare permis de societatile sau persoanele străine în diverse sectoare industriale. Inca de la începutul reformelor s-au legalizat investiţiile străine, astfel cresteriel de capital au urmat o panta ascendenta în fiecare an până în 1999. Investitiile de catre întreprinderile straine au ajuns sa contabilizeze aproximativ 58-60% din importurile şi exporturile Chinei.Investiţiile străine rămâne un element puternic în expansiune rapidă a Chinei în comerţul mondial şi a fost un factor important în creşterea locurilor de muncă urbane.

78

În 1998, întreprinderile străine au investit aproximativ 40% din exporturile Chinei, iar rezervele valutare au totalizat aproximativ 145 miliarde dolari. Companiile straine de investitie din ziua astăzi produc aproximativ jumătate din exporturile Chinei (majoritatea investiţiilor străine ale Chinei provin din Hong Kong, Macao şi Taiwan). China continua sa atraga fluxuri mari de investiţii. Cu toate acestea, accentul pus de guvernul chinez pe directoare ISD în fabricaţie a condus la saturarea pieţei în anumite industrii, lăsând în acelaşi timp sectoarele de servicii subdezvoltate. Din 1993 până în 2001, China a fost al doilea cel mai mare destinatar de investiţii străine directe din lume, după Statele Unite. China a primit 39 miliarde de dolari prin intermediul investitiilor straine directe(ISD) în 1999 şi 41 miliarde de dolari în anul 2000. China este acum unul dintre liderii beneficiarilor de investitii directe straine din lume, primind aproximativ 80 miliarde dolari în 2005, potrivit statisticilor Băncii Mondiale. În 2006, China a primit 69.47 miliarde dolari în investiţii străine directe.Rezervele valutare au totalizat 155 miliarde de dolari în 1999 şi 165 miliarde de dolari în anul 2000. Rezervele valutare au depăşit 800 miliarde de dolari in 2005, mai mult decât dublu in 2003. Rezervele valutare au fost 819 miliarde de dolari la sfârşitul anului 2005, 1066 miliarde de dolari la sfârşitul anului 2006, 1900 miliarde de dolari până în iunie 2008. În plus, până la sfârşitul lunii septembrie 2008 China înlocuieşte Japonia pentru prima dată, ca cel mai mare deţinător de valori mobiliare străine in trezorerie din SUA, cu un total de 585 miliarde de dolari, faţă de Japonia cu „numai” 573 miliarde de dolari. China a depasit acum rezervele Japoniei,devenind tara cu cele mai mari rezerve valutare din lume.Economiile sunt ordonate dupa usurinta tarilor pe care le reprezinta a face afaceri, 1-183, cu primul loc fiind cea mai puternica tara. Uşurinţa de a face un index de afaceri este ca acesta este reprezentat de media aritmetica a 9 clase de subiecte pe care sunt analizate aceste tari. Compus dintr-o varietate de indicatori, acordând o atenţie egală pentru fiecare clasa de subiect. Clasamentele sunt din Doing Business 2011:Raportul intitulat „Efectuarea unei diferente pentru antreprenori” care acoperă perioada iunie 2009-iunie 2010.

79

CAPITOLUL V

MEDIUL CULTURAL

5.1. ASPECTE TEOTERICE ALE CONECPTULUI DE CULTURĂ. DEFINIŢII ISTORICE

5.1.1. Definitii ale culturii

Termenul de „cultura“ a fost introdus în antropologia sociala, devenind un termen tehnic, de catre Eduard B. Tylor, pionierul britanic al acestei discipline. În introducerea la Cultura Primitiva(1871), el descrie cultura ca „acel complex care include cunoasterea, credintele, artele, dreptul,morala, obiceiurile pe care si le-a însusit omul ca membru al societatii“. Însa extraordinara proliferare a conceptului si, implicit, a termenului de cultura ne obliga la o sistematizare dupa criterii axiologice, functionale, structurale si tehnice ale acestuia.Cultura reprezintă un set de trăsături spirituale, materiale, intelectuale şi afective distincte ale unei societăţi sau a unui grup social şi cuprinde, pe lângă arte vizuale, muzică, teatru, dans, literatură etc şi elemente definitorii pentru stilul de viaţă, sistemul de valori, tradiţiile şi credinţa respectivului grup. (UNESCO 2002).Cultura, în sens larg, înseamnă felul în care se întâmplă lucrurile într-un anumit loc, viaţa locului respectiv, chiar dacă, pentru mulţi, ea înseamnă doar operă, teatru, concerte, muzee şi expoziţii. Cultura este importantă tocmai pentru că ea înseamnă toate acestea, plus presa pe care-o citim, emisiunile TV pe care le privim, felul în care inter-relaţionăm şi ne petrecem timpul liber, locurile în care ne facem cumpărăturile, arhitectura, universităţile în care învăţăm, practicile religioase, nivelul de educaţie şi implicare civică, felul în care ne raportăm la mediul înconjurător, moştenirea istorică, obiceiurile sportive, felul în care ne alimentăm şi ne îmbrăcăm, grija faţă de sănătate, respectul faţă de tradiţii şi valori. Cultura este mecanismul prin care ne definim identitatea ca indivizi, comunităţi sau naţiuni.Cultura este un element esenţial al dezvoltării economice şi al regenerării sociale şi reprezintă un indicator al calităţii vieţii şi bunăstării individuale.Continentul Asia este dotat cu diferite tipuri de patrimoniu cultural de mai multe naţionalităţi , societăţi , şi grupuri etnice din regiune, numit în mod tradiţional un continent dintr-o perspectivă de Vest-centrică. Regiunea sau " continent "este mai frecvent împărţit în mai multe subregiuni naturale geografice şi culturale , inclusiv Asia Centrală , Asia de Est , Asia de Sud (de " subcontinentul indian "), Asia de Nord , Asia de Vest şi Asia de Sud-Est . Din punct de vedere geografic, Asia nu este un continent distinct; cultural, nu a existat unitate sau istorie comună pentru multe dintre culturile şi popoarele din Asia.Arta din Asia , muzica , şi bucătărie , precum şi literatură , sunt părţi importante ale culturii asiatice. Filozofia de Est şi religia joacă un rol major, cu hinduismul , taoismul , confucianismul , budismul , creştinismul şi islamul , toate joc roluri importante. Una dintre cele mai complexe parti ale culturii asiatice este relaţia dintre culturile tradiţionale şi lumea occidentala.

80

5.2.FESTIVALURI, SĂRBATORI, TRADIŢII, SIMBOLURI

Asia are o varietate de festivaluri şi sărbători. În China, Anul Nou Chinezesc , Dragon Boat Festival , şi Mid-Autumn Moon Festival sunt sarbatori traditionale, în timp ce Ziua Naţională este o sărbătoare din Republica Populară Chineză. În Japonia, Anul Nou , Fundaţia Naţională de Ziua , Ziua Copiilor , O-bon , The Emperor's Zi de naştere , şi Crăciunul sunt populare. Potrivit japonezilor , cele mai multe sărbători japoneze sunt în mijlocul verii, Shinto 's Shichi-Go-San în noiembrie, şi Crăciunul şi Hatsumoude iarna. În India, Ziua Republicii şi Ziua Independenţei sunt cele mai importante festivaluri naţionale celebrată de oameni, indiferent de credinţă. Majoritatea festivaluri din India vor include Diwali , Dussehra sau Daserra , Holi , Makar Sankranti , Pongal , Mahashivratri , Ugadi , Navratri , Ramanavami , Baisakhi , Onam , Rathayatra , Ganesh Chaturthi , şi Krishna Janmastami . Festivalurile islamice Eid ul-Fitr şi Eid ul-Adha , festivalurile Sikh cum ar fi Vaisakhi , şi festivalurile creştine, cum ar fi Crăciunul, sunt, de asemenea, sărbătorită în India. Filipine este, de asemenea, etichetat ca "Ţara Fiesta" din cauza ca in tot parcursul anului sărbători sale sunt la nivel naţional. Există o influenţă foarte puternică spaniolă în festivaluri lor, făcând astfel Filipine, un distinct occidental . Fiesta este termenul folosit pentru a se referi la un festival . Cele mai multe dintre aceste sarbatori sunt celebrate în onoarea unui patron. Pentru a rezuma totul, cel puţin fiecare municipiu are o fiesta. Unele exemple includ prim Sinulog din Cebu şi Iloilo 's Dinagyang . In cultura chineză, dragonul reprezintă puterea cerească, iar împăraţii sunt autonumiţi „fiul împăratului ceresc, sau fiul dragonului”. La ornamentarea Palatului Armoniei Supreme s-a recurs la numeroase imagini ale dragonilor, care totalizează circa 130.000 de dragoni. Construcţiile Palatului Imperial de Iarnă cuprind 9999,5 de încăperi. In antichitatea chineză se considera că palatul ceresc avea 10.000 de încăperi, iar împăratul fiind fiul împăratului ceresc, nu trebuie să-l depăşească pe împăratul ceresc şi de aceea palatul lui are cu o jumătate de încăpere mai puţin decât cel al palatului ceresc. Pentru că Palatul Imperial de Iarnă este construit din lemn, prevenirea şi stingerea unui eventual incendiu s-au aflat tot timpul în atenţia constructorilor şi demnitarilor, care au adoptat fel şi fel de soluţii anti-incendii. Una din asemenea măsuri a fost proiectarea a 4 rânduri de case de piatră, care joacă rolul unui zid pentru separarea focului. O altă măsură o constituie amplasarea a 308 vase mari de bronz în diferite conţuri ale palatului. Aceste vase pline cu apă erau pregătite pentru stingerea unui eventual incendiu. In timpul iernii, se făcea focul pentru încălzirea apei din vase ca să se prevină îngheţarea acesteia. Construcţiile Palatului Imperial de Iarnă au înmănunchiat înţelepciunea chinezilor, de la structura construcţiilor, la acoperişurile mari şi mici şi piesele mărunte ornamentale.   Insemnările istorice arată că la construirea palatului au participat 100 de mii de maeştri şi un milion de muncitori. Materialele de construcţie au fost aduse din diferite regiuni ale ţării. In spatele Palatului Armoniei Menţinute se găseşte o mare piatră cu o greutate de 300 de tone şi o suprafaţă de peste 50 de mp, pe care sunt sculptaţi munţi, ape, mare, nouri în plus 9 dragoni jucând. Acest bolovan a fost adus dintr-o zonă muntoasă aflată la circa 100 de km de Beijing. In condiţiile lipsei de instalaţii moderne, pentru transportarea acestei stânci s-a apelat la o metodă ingenioasă. Au fost săpate în cursul iernii puţuri din zeci în zeci de metri, se scotea apă din ele şi se vărsa pe drum ca să îngheţe. S-a format astfel un drum de gheaţă. Mii de oameni împreună cu peste o mie de cai şi catâri au tras vasele legate de colosul de piatră şi au reuşit să-l aducă la Palatul de Iarnă într-o lună de zile.   Construcţiile Palatului Imperial de Iarnă

81

au devenit simbolul culturii strălucitoare a naţiunii chineze, concepţia şi construcţiile de aici fiind unice în lume.

5.3.BUCĂTĂRIA ASIATICĂ

5.3.1.Feluri de mancare si produse traditionale

Puiul tikka , un fel de mâncare bine-cunoscut pe tot globul, reflectă un amalgam de stiluri de gătit indiene cu cele din Asia Centrală . În multe părţi din Asia, orezul este un aliment de bază, şi este cea mai mare parte servit aburita sau ca un terci cunoscut sub numele de congee . China este cel mai mare producător mondial de orez şi de consum. În China, Japonia, Coreea şi Vietnam, oamenii de obicei utiliza betisoarele să mănânce mâncăruri tradiţionale, dar forme de betisoarele sunt diferite în aceste ţări. De exemplu, betisoarele japoneze sunt turla să mănânce peşti osoşi cu uşurinţă, betisoarele coreenilor sunt confecţionate din metal. Se spune că lemnul se gaseste mai rar decat metalul in betisoarele coreene dar metalul poate împiedica otravirea. Japonia este naţiune insulă înconjurată de ocean, are diferite feluri de mâncare de peşte mai ales, peştele proaspăt.Bucatarii sunt foarte priceputi in prepararea pestelui crud şi bine-cunoscut sub numele de Sushi şi Sashimi . Bucataria Tamilă este populara în sudul Indiei , Sril Lanka şi Asia de Sud-Est . În India, oamenii mananca mai des alimentele cu mâinile lor, şi folosesc multe condimente in vase diferite Cele mai multe condimente isi au originea în jurul India sau ţările vecine, cum ar fi Sri Lanka . Durians este un fruct comun în Asia de Sud , pe care, Alfred Russel Wallace , l-a descoperit in calatoria sa acolo. Bnchetul filipinez are set unic de feluri de mâncare în comparaţie cu alte preparate din bucătăria asiatică.

5.3.2. BauturiDupă cum se ştie, ceaiul împreună cu cafeaua şi cacaoa sunt băuturile cel mai

mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, a bea ceai reprezintă şi un mijloc de comunicare între colegi, rude sau prieteni. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roşu, (cunoscut în Europa drept ceai negru), cu iasomie, verde şi medicinal. Chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde. Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul are funcţii de liniştire şi calmare, de limpezire a ochiilor, de înlăturare a căldurii, a focului şi a substanţelor toxice din corpul omenesc, de topire a flegmei, de întărire a funcţiilor plămânilor şi ale stomacului. Ceaiul poate ajuta şi la reducerea colesterolului şi a tensiunii aretriale şi la digestie. În esenţă, ceaiul are funcţia de întărire a sănătăţii şi de prevenire şi combatere a maladiilor. Elementele principale conţinute în ceai sunt cafeină, aminoacizi, elemente minerale, ca sulf, potasiu, calciu. El este şi o sursă bogată de vitamine B şi C , care sunt strâns legate de sănătatea umană. Ceaiul, băutură ecologică, sănătoasă, este acceptat de tot mai mulţi oameni. Se poate bea ceai în tot timpul anului, dar primăvara şi vara este indicat să se bea ceai verde, iar toamna şi iarna este preferat cel roşu sau ceaiul cu iasomie. Ceaiul nu se bea pe stomacul gol. Este indicat să se servească după masă sau între mese. Pentru cei care suferă de insomnie, e mai bine să nu bea ceai înainte de culcare. Marea majoritate a chinezilor consumă ceai verde sau de iasomie. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante. Ţara noastră este mare producător şi exportator de ceai. In 2003 suprafaţa plantată cu arbuşti de ceai s-a extins la 1.200.000 de hectare şi, care a produs peste 700.000 de tone de ceai, realizând venituri de 34 de miliarde de yuani, circa 4 miliarde de dolari americani. Ceştile, ceainicele, paharele frumoase din porţelan sau ceramică, tehnica şi măiestria specială de opărire şi fiertura

82

de ceai de diferite culori întruchipează într-o măsură cultura tradiţională din China . În oraşele chineze se pot găsi peste tot magazine de ceai şi ceainării. Renumitele sunt acelea din oraşele Hangzhou , Chengdu , Guangzhou, Chaozhou. Mulţi oameni, atât vârstnici, cât şi tineri au obiceiul de a se duce împreună cu prietenii la ceainărie, ceea ce le face o plăcere deosebită.

5.4.NAŢIONALITĂTI ŞI GRUPURI ETNICE

Există o mare varietate de grupuri etnice în Asia, cu adaptări la zone climatice, care pot fi subtropicale sau tropicale. . Grupurile etnice s-au adaptat la munti, deserturi, pajisti, şi păduri. . Pe coastele din Asia, grupuri etnice au adoptat diferitelor metode de recoltare şi transport. Unele grupuri sunt în primul rând vanatori-culegatori , unele practica transhumanţă (stil de viaţă nomad), altele au fost agrar / rural pentru milenii, iar altele devin industriale / urban. Unele grupuri / ţări din Asia sunt complet urbane ( Singapore şi Hong Kong). . Colonizarea din Asia a fost încheiat în mare măsură în secolul XX, cu drive-urile naţionale pentru independenţă şi autodeterminare pentru întregul continent. Asia de Est Asia de Est este, de obicei gândit să constea din China , Japonia , Coreea , Hong Kong , Macao şi Taiwan . Influenţă dominantă istoric a fost China, deşi în timpurile moderne, schimbul cultural a curs mai bi-directional. . Principalele caracteristici ale acestei regiuni sunt partajate derivate din caracteristicile limbii chineză, precum şi religia în comun, în special în budism şi Taoism . Există, de asemenea, o problemă socială şi morală filozofica :partajate derivate din Confucianism . Hinduismul , Budismul , Jainismul şi Sikhism , cele patru religii majore fondate în regiune,provin din India de azi si sunt răspândite în întreaga subcontinentul. Islamul şi creştinismul au, de asemenea, o importanta semnificativa specifică regiunii istorice. În timp ce 80% dintre indieni sunt hinduşi şi Nepal este un stat-majoritate hindus, Sri Lanka şi Bhutan au o majoritate de budişti. Islamul este religia predominantă din Bangladesh , Pakistan .Asia de Sud Asia de Sud este format din Vietnam şi porturi maritime . Asia de Sud este, de obicei gandit pentru a include Myanmar , Filipine , Thailanda , Laos , Cambodgia , continentală Asia de Sud , Malaezia , Singapore , Timorul de Est , Brunei şi Indonezia . Regiunea a fost foarte mult influentata de culturi şi religii din India şi China, precum şi religii Islamul şi creştinismul din Asia de sud-vest . Asia de Sud-Est a avut, de asemenea, o influenţă, datorită moştenirii durabilă a colonialismului . Un exemplu este Filipine, care a fost puternic influenţată de către America şi invazia Spaniei. O trăsătură comună s-a constatat în jurul regiunii : casele pe picioroange . . O altă caracteristică comună este orez nedecorticat , care îşi are originea în Asia de Sud-Est cu mii de ani în urmă. . Dansul este, de asemenea, o caracteristică foarte importantă a culturii, folosind mişcări ale mâinilor şi picioarelor perfecţionate de-a lungul a mii de ani. Mai mult, arta şi literatura de sud-estul Asiei sunt foarte distinctive unele au fost influenţate de indian , hindus , chinez , budist şi islamice.Asia de vest Asia de Vest în mare parte corespunde cu termenul de Orientul Mijlociu. Eurocentrism ca regiunea este estul Europei, dar este la sud de Rusia şi la vest de India.Asia de Vest constă din Turcia , Siria , Armenia , Georgia , Azerbaidjan , Irak , Iran , Liban , Iordania , Israel , teritoriile palestiniene , Arabia Saudită , Kuweit , Bahrain , Qatar , Emiratele Arabe Unite , Oman şi Yemen . Regiunea este locul de

83

nastere istoric al religiilor avraamice : iudaismul , creştinismul şi islamul . Astăzi, regiunea este de aproape 93% musulmani şi este dominat de politica islamica. Din punct de vedere cultural, regiunea este turcă , arabă şi persană . Irak este un exemplu unic de ambele persan , turcă şi arabă . Multe dintre ţările arabe sunt desert si multe grupuri de nomazi, astfel există astăzi. Pe de altă parte, metropolele moderne, exista pe nisipuri deplasarea de: Abu Dhabi , Amman , Riyadh , Doha şi Muscat . In cea mai mare parte este un climat de desert unele dintre regiunile de coastă au o mai climă temperată .Pe de altă parte, platoul anatolian ( Turcia , Georgia , Armenia ), este foarte muntos şi are astfel un climat temperat în timp ce zonele de coastă au un distinct climat mediteranean . Platoul persan ( Iran , Azerbaidjan , Afganistan , Irak şi Turkmenistan ), are un teren diversă, el este în principal muntos , cu porţiuni de deşert , stepă şi păduri tropicale de pe coasta Mării Caspice . Bucătăria asiatică West este o fuziune de turc , Arabian , Africa de Nord si bucataria persana . Este extrem de bogat şi divers. Literatura de specialitate este, de asemenea, extrem de bogata, cu arabă , turcă şi literatura persană domina. Unul dintre cele mai renumite opere literare din Asia de Vest este de 1001 Arabian Nights . Asia Centrală Asia Centrală este formata din cinci regiuni ale fostei Republici Sovietice Socialiste : Kazahstan , Kârgâzstan , Tajikstan , Uzbekistan şi Turkmenistan . Cu toate acestea, Iran , Afganistan şi Pakistan sunt uneori incluse. Religia predominantă în Asia Centrală este Islam . Asia Centrală are o bogată istorie lungă, în principal pe baza istorice poziţiei sale pe faimosul Silk Road .Acesta a fost cucerită de mongoli , perşi , tătari , ruşi , sarmate şi are astfel un distinct cultural.Cultura este influenţată de :chinezi , indieni,si culturile: persană , Arabian , turcă , rusă , sarmate şi mongolă. Oamenii din stepele din Asia Centrală au fost, istoric un popor nomad.Starea de unificare a fost înfiintat în Asia Centrală în secolul 16: The Hanatul kazahă . Muzica din Asia Centrală este bogata şi variata şi este apreciata în întreaga lume. Între timp, bucataria din Asia Centrală este una dintre cele mai importante bucătării ale Asiei. Bucatariile din Pakistan , India, China şi Azerbaidjan prezintă o influenţă semnificativă din produsele alimentare din Asia Centrală. Una dintre cele mai renumite din Asia Centrală sunt alimentele Manti şi pilaf . Literatura Asiei Centrale este legata cu literatura persană ca istoric a fost parte a Imperiului Persan . Asia de Nord Pentru cea mai mare parte, Asia de Nord este considerată a fi alcătuită din partea asiatică a Rusiei .Regiunea geografică a Siberia a fost terenul istoric al tătarilor din Hanatul Siberia . Cu toate acestea expansiunea Rusiei subminat, în esenţă, acest lucru şi, astfel, astăzi este sub dominaţia Rusiei .Există aproximativ 40 de milioane de oameni care trăiesc în Asia de Nord.

5.5.SISTEMUL EDUCAŢIONAL ÎN CHINA

5.5.1nformatii generale    China are cea mai  numeroasă populaţie şi dispune de cea mai mare reţea de învăţământ din lume.  În momentul de faţă  numărul persoanelor cuprinse la  învăţământul de zi se ridică la peste 200 de milioane . Învăţământul din China include câteva etape: preşcolar,primar, liceal şi universitar. Durata învăţămîntului obligatoriu este de 9 ani ,de la şcoală primară pînă la gimnaziu. În perioada studiilor obligatorii elevilor  nu li se percep  taxe şcolare, dar suportă anul cheltuieli de cîteva sute de yuani pentru manuale şi alte nevoi curente. Guvernul chinez acordă o atenţie specială dezvoltării învăţămîntului obligatoriu.  În urma eforturilor depuse, procentul de

84

generalizare a învăţămîntului obligatoriu s-a ridicat de la 80%  cât era cu 10 ani în urmă ,la 90%. În  următorii câţiva ani, se va acorda prioritate regiunilor rurale  în dezvoltarea învăţămîntului obligatoriu şi a celui liceal  pentru ca toţi copiii de vârstă şcolară să  se găsească în  băncile şcolii. În China predomină învăţămîntul de stat.În ultimi ani s-au dezvoltat şi unităţi didactice  particulare,dar acestea  încă nu  pot concura cu cele de stat din punct de vedere al dimensiunii şi nivelului  didactic.

5.5.2 Sistemul educaţional chinez

În învăţămîntul preşcolar sunt cuprinşi  copiii cu vârsta până la 6 ani . În China învăţămîntul preşcolar este organizat în principal în grădiniţe sau prin cursuri preşcolare.Ministerul învăţămîntului elaborează programa activitităţilor educative în conformitate cu caracteristicile fizice , psihice şi mintale ale preşcolarilor.Instituţiile de profil  desfăşoară o activitate didactică bogată conform programei ,  pentru dezvoltarea abilităţilor  copiilor de vorbire şi de a efectua  calcule simple , pentru formarea comportamentelor civilizate. În China copiii între  3 ani şi 6 ani sunt trimişi la grădiniţă. Unele unităţi preşcolare pot primi copii şi mai mici. În prezent în China se numără circa 150 000 de grădiniţe de copii, dar numai 30% dintre copiii cu vârsta amintită se bucură de educaţie institutţionalizată, restul ,din diferite motive , rămân  în grija părinţilor sau a bunicilor. În China există două categorii de grădinţe de copii: de stat şi  particulare.Cele de stat au o experienţă mai bogată în activitatea didactică şi percep  taxe mai mici. Cele particulare cer  taxe mai mari şi au mai mare libertate de a  stabili programul educaţional în funcţie de  propriile posibilităţi financiare şi materiale şi în funcţie de cererea pieţei.  Pe măsura dezvoltării economiei de piaţă , numărul grădiniţelor particulare a crescut constant, reprezentând în prezent 30% din totalul acestei categorii de unităţi didactice. În China , copiii care împlinesc 6 ani sunt înscrişi în şcoala primară. Potrivit prevederilor învăţământului obligatoriu,  în aceste şcoli  nu se percep taxe şcolare, dar elevii trebuie să plătească anual o sumă de câteva sute de yuani pentru manuale şi alte cheltuieli curente. Învăţământul primar durează 6 ani. Principalele materii care se studiază în această perioadă sunt : limba chineză, matematică, cunoştiinţe generale ştiinţifice, o limbă străină, muzică, educaţie fizică, comportament şi morală. În prezent funcţionează în întreaga ţară peste 400 000 de şcoli primare cu 1,2 milioane de elevi. Procentul de înscriere a depăşit 98%. Marea majoritate a şcolilor primare sunt de stat. De obicei copiii se înscriu la şcolile din apropierea locuinţei. Departamentele pentru  învăţământ au depus mari eforturi pentru îmbunătăţirea condiţiilor şi dotărilor didactice ale acestor unităţi de învăţământ. În regiunile rurale slab populate, copiii sunt grupaţi la  şcoli cu internat .  Gimnaziul face parte din învăţămîntul obligatoriu, elevii nu plătesc taxe şcolare cu excepţia acelor  cîteva sute de yuani pe an pentru manuale şi alte cheltuieli curente . Gimnaziul durează 3 ani. Disciplinele principale includ limba şi literatura chineză, matematică, limba străină, fizică, chimie, educaţie ideologică şi morală, precum şi informatică. În China funcţionează  peste 60 000 de asemenea unităţi şcolare, unde învaţă  peste 60 de milioane  de elevi, ceea ce înseamnă că procentul de înscriere a depăşit  90% . Marea majoritate a gimnaziilor  din China sunt de stat. Trecerea de la cursul primar la cel gimnazial se face fără examen. Instituţiile de învăţămînt stabilesc în funcţie de  şcolile primare unde au învăţat copiii , precum şi de  dorinţa acestora , gimnaziile la care vor urma să se înscrie. În regiunile rurale predomină şcolile cu internat, copiii sunt concentraţi în unităţi cu dotări didactice şi condiţii materiale mai bune .  Totodată se  promovează cu mari eforturi  dezvoltarea învăţămîntului la distanţă şi a celui audio-vizual, în vederea valorificării superioare a forţelor didactice  din diferite

85

regiuni.Învăţământul liceal cuprinde licee generale, şcoli medii  profesionale şi tehnice. Învăţământul liceal nu este obligatoriu. Aceasta înseamnă că în licee se percep taxe şcolare. Taxele variază de la o regiune la alta, fiind stabilite în funcţie de condiţiile economice ale zonei. În  linii mari, taxele şcolare pentru elevi de liceu ajung la câteva mii de yuani pe an. Durata studiilor  este de 3 ani. Disciplinele includ limba şi literatura chineză, matematică, o limbă străină, fizică, chimie, biologie şi informatică. Marea majoritate a liceelor din China sunt de stat. În ultima vreme au apărut şi unităţi  particulare. Trecerea de la gimnaziu la liceu se face prin examen.  Examenul de treaptă este organizat de autorităţile pentru  învăţământ din diferite regiuni care stabilesc probe comune şi limite de promovare. În prezent în ţara noastră funcţionează peste 30 000 de licee cu 30 milioane de elevi. Procentul de frecventare a depăşit 40% din numărul absolvenţilor de gimnaziu. În ultimii  ani  s-au depus eforturi sporite pentru dezvoltarea învăţământului liceal .Învăţământul superior se referă la colegii şi facultaţi, studii pentru masterat şi cele pentru doctorat. Există universităţi generale,  profesionale, Universitatea  Radio-TV şi cea pentru adulţi. Învăţământul  superior are o istorie de peste 100 de ani în China . În prezent funcţionează 3000 de instituţii de  învăţământ  superior din care 2/3 sunt de stat, restul sunt private.Numărul studenţilor se ridică la 20 milioane, procentul de înscriere fiind  de 17%  din tinerii cu studii medii. În China se poate intra la universitate numai în urma unui examen de admitere , în funcţie de notele obţinute la acest examen pe scara naţională. Ministerul învăţâmântului şi direcţiile de profil din diferite provincii organizează acest examen şi stabilesc probele comune ale examenului şi baremele de promovare. În învăţământul  superior predomină universităţile de stat. De regulă , tinerii care nu au reuşit la examenul de admitere se înscriu la universităţi private, Universitatea Radio-TV  sau la cele  pentru adulţi. În ultimii ani se acţionează energic pentru dezvoltarea învăţământului  superior. Universităţile de stat au făcut eforturi să primească tot mai mulţi  tineri. Învăţământul postuniversitar a înregistrat de asemenea mari progrese. În China funcţionează un mare număr de instituţii care se ocupă de învăţământul extraşcolar. Printre acestea amintim: palate şi case ale  pionierilor, centre pentru copii,  instituţii pentru învăţământul prin Internet, pentru meditaţii etc. Aici tineri şi copii  pot urma cursuri de muzică, pictură, coregrafie, cursuri de cultură generală şi ştiinţifice ,pentru a şi îmbogăţi bagajul de cunoştiinţe.

5.6. CULTURA ASIATICĂ

5.6.1 Literatură

Literatura indiana clasică Cunoscutul poet şi dramaturg Kālidāsa a scris două epopei: Raghuvamsha

(Dynasty de Raghu) şi Kumarasambhava (Naşterea lui Kumar Kartikeya)care au fost scrise în sanscrită clasică, mai degrabă decât Epic sanscrită. Alte exemple de opere scrise în sanscrită clasică include Ashtadhyayi Panini, care standardizate gramatica şi fonetica clasice sanscrită. Legile lui Manu este un text important în hinduism. Kālidāsa este adesea considerat a fi cel mai mare dramaturg din literatura sanscrită, şi unul dintre cei mai mari poeţi din literatura sanscrită, a căror recunoaştere a Shakuntala şi Meghaduuta se joacă cel mai faimos sanscrită. El ocupă aceeaşi poziţie în literatura sanscrită la fel ca Shakespeare în literatura engleză. Alte piese faimoase au fost Mricchakatika de Shudraka, Vasavadattam Svapna de Bhasa, şi Ratnavali de Sri Harşa. Mai târziu, lucrări poetice include Geeta Govinda de Jayadeva. Alte lucrări celebre sunt Arthashastra Chanakya şi Kama Sutra lui Vatsyayana.

86

literatura chineză clasică În Tang şi dinastia Song ,Li Bai este un autor de lucrări de mare importanţă.. El a scris shi ( clasic chinez ) poeme, care au linii cu un număr egal de personaje , precum şi poeme CI , cu soiuri de linie mixte.literatura japoneza clasică La inceputul sec XI, doamna Murasaki Shikibu a scris Povestea din Genji considerat capodopera a literaturii japoneze şi un exemplu timpuriu de o lucrare de ficţiune în forma unui roman . Moderna literatura timpurie (al 19-lea secolele 17)si-a dezvoltat comparabile inovaţii, cum ar fi haiku , o formă de poezie japoneză care a evoluat de la vechea hokku . Haiku este format din trei linii: prima şi a treia linii fiecare avea cinci Morae (brute fonologice echivalent de silabe ), în timp ce al doilea are şapte. Original de masterat haiku include cifre, cum ar fi perioada Edo poet Matsuo Bashō ; altele influenţată de Bashō includ Kobayashi Issa şi Masaoka Shi.literatura moderna Poet Rabindranath Tagore , un bengali poet, dramaturg , scriitor şi din India, a devenit în 1913 primul din Asia laureat al Premiului Nobel . El a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru impact notabil proza lucrările sale şi a crezut că a avut poetic pe engleză , franceză , şi alte literaturi naţionale din Europa şi America . De asemenea, el a scris Jana Gana Mana imnul naţional al Indiei, precum şi Amar Shonar Bangla imnul naţional of Bangladesh . Mai târziu, alţi scriitori din Asia a câştigat premii Nobel în literatură, inclusiv Yasunari Kawabata (Japonia, 1966), şi Kenzaburo Oe (Japonia, 1994).

5.6.2.Filosofie

Tradiţiile filosofice asiatice isi au originea în India şi China, şi a fost clasificate ca filozofie de Est care acoperă un spectru larg de gânduri filozofice şi scrieri, inclusiv cele mai populare în India şi China. Filozofia indiană include filozofii hinduse şi budiste. Acestea includ elemente de preocupări non-materiale, în timp ce o altă şcoală de gândire Cārvāka , care are originea în India, care a fost infintata de Charvak cu circa 2500 de ani înainte, si care s-a bucurat de lumea materială. Orientul Mijlociu are o filosofie de Est care include filosofia islamică , precum şi filozofia persană . În timpul secolului XX, în cele două ţări cele mai populate din Asia, au luat forma două filosofii politice diferite dramatic. Gandhi a dat un sens nou Ahimsa , şi redefinit conceptele de non-violenţei şi nonresistance .

5.6.3Arhitectura

În Japonia, unele temple din lemn din Nara sunt de peste 1000 de ani. Deşi unele piese au fost inlocuite, o mare parte din structura originală este declarata a fi intacta. ISE Altar, de asemenea, o structura de lemn, este complet refacuta in exact acelasi stil la fiecare 20 de ani. Principalul motiv din spatele acesteia se poate referi la imitarea stilului japonez vechi de renaştere în natură şi efemeritatea tuturor lucrurilor. Această practică, de asemenea, ajută la păstrarea tehnicilor tradiţionale de dulgherie (clădire fără cuie). castele din lemn au fost distruse sau demontate în timpul trecerii de la feudalismul în Restaurarea Meiji. Intacte sunt Himeji Castle (secolul 17) şi Hikone Castelul (secolul 15). . Reconstruite sunt Castelul Osaka şi Himeji Castle. Alte culturi s-ar putea construi din piatră, dar junglele şi pădurile ar putea creşte mai mare decât clădirile, ca şi în Angkor Wat . Broderii de mână vietnamez este o tradiţie de 700 de ani. De obicei, fire mici sunt folosite pentru a crea imagini viu colorate pe pânză. Este

87

o activitate populară extra-curriculular în liceu pentru fete tinere, împreună cu gătit şi de cusut pânză. A fost o parte a culturii vietnamez, în mod tradiţional, fetele sunt invatate să decoreze feţe de pernă, perdele si fete de masa cu broderie de mână. Încă din 1960, broderiile de mână în Vietnam a fost ridicate la nivelul de arta.Multe poze mari in dimensiuni diferite, unele la fel de mare ca 2.5x2 metri, au fost făcute..Subiectele populare includ istorie vietnameză, peisaje, animale, flori, şi scene religioase.

 Marele Zid Chinezesc, una dintre cele mai mari minuni ale lumii, a fost inclus de UNESCO in lista World Heritage in 1987. Asemeni unui dragon gigantic, Marele Zid stapaneste peste deserturi, pajisti, munti si platouri, intinzandu-se pe aproximativ 6,700 de kilometri, de la estul la vestul Chinei. Avand o istorie de mai bine de 2000 de ani, cu cateva sectiuni acum in stare de ruine sau disparute in totalitate, Marele Zid reprezinta inca cea mai fermecatoare atractie din intreaga lume, datorita grandorii sale arhitecturale si a semnificatiei istorice. Istoria Zidului: Marele Zid a fost construit ca fortificatie defensiva de catre cele trei state: Yan, Zhao si Qin. In timpul ultimelor dinastii, marele zid a fost frecvent extins si reparat. Initial a fost construit ca segmente de zid independente pentru diferite state, devenind “Marele” zid abia la Dinastia Qin. Imparatul Qin Shihuang a fost primul care a reusit sa uneasca toate zidurile pentru a infrunta invaziile din nord ale hunilor, dupa unificarea Chinei.De atunci Marele Zid reprezinta monumentul natiunii chineze de-a lungul istoriei. O vizita la marele zid este ca o reintoarcere in istorie, oferind turistilor o atractie deosebita cu fiecare treapta a sa.Constructia in sine ramane un mare mister. Marele Zid incepe de la Shanhaiguan Pass, in est, si se intinde pana la Jiayuguan Pass in vest, traversand regiuni ale Liaoning, Hebei, Beijing, Tianjin, Shanxi, Inner Mongolia, Ningxia, Shaanxi si Gansu. Marele Zid Chinezesc este un element de baza al mitologiei chinezesti si al simbolisticii populare. Cea mai populara legenda povesteste despre prabusirea unei sectiuni a Marelui Zid ,cauzata de plansul amarnic al lui Meng Jiangnu dupa moartea sotului ei. Dupa o expertiza desfasurata in 45 de zile pe 101 sectiuni ale Marelui Zid in diferite regiuni, Academia Marelui Zid Chinezesc a declarat in decembrie 2002 ca fortele naturii si amprenta umana destructiva cauzeaza reducerea graduala a intinderii lui, intr-un ritm ingrijorator. Palatul imperial Chinez

În plin centrul capitalei Chinei, Beijing, se găseşte un grup de construcţii antice, impunătoare şi armonioase. Este vorba de Palatul Imperial de Iarnă, mai cunoscut sub numele de Oraşul Interzis. In legătură cu construcţiile palatului există numeroase poveşti interesante. Acum vă vom prezenta câteva dintre acestea.Palatul Imperial de Iarnă din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Chin, ultima dinastie feudală din China, a fost răsturnată prin revoluţia condusă de Sun Yat Sen, în cei aproximativ 500 de ani, în total 24 de împăraţi din dinastiile Ming şi Chin au avut reşedinţa în acest palat. Cu o suprafaţă de peste 720.000 de mp, Palatul de iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de circa 1000 de m şi o lăţime, de la est la vest, de circa 800 de m. Este înconjurat de un zid înalt de peste 10 metri şi un curs de apă cu o lăţime de peste 50 de m. Palatul a fost construit conform ritualurilor riguroase, normelor politice şi eticii societăţii feudale din ţara noastră. In ceea ce priveşte amplasarea, amploarea, forma arhitectonică, culoarea, finisajul şi mobilierul, palatul întruchipează puterea suverană şi ierarhia imperială. Cele mai impunătoare construcţii ale acestui obiectiv sunt cele trei palate: Palatul Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Perpetue şi Palatul Armoniei Menţinute, unde împaraţii organizau cermonii si serbări grandioase, exercitând puterea supremă. Palatul Armoniei Supreme este o

88

construcţie dintre cele mai impunătoare, fiind centrul întregului oraş interzis. In faţa palatului se întinde o piaţă mare de 30.000 de mp. Ridicată pe o platformă de pietre înaltă de 8 metri, construcţia are o înălţime de circa 40 de metri, fiind cea mai înaltă construcţie din Oraşul Interzis.

5.6.4.Muzica in Asia

Muzică din Asia cuprinde numeroase stiluri muzicale diferite provenind de la un număr mare de culturi asiatice. In Asia muzică de cele mai multe ori se utilizează scara pentatonic . Muzica din Asia este la fel de vasta şi de unica ca multe culturi şi popoare, care locuiesc în regiuni.Principalele tipuri de instrumente sunt două sau trei coarde lăute , gât fie traforate sau fretless; viori făcute din păr de cal; fluiere , cea mai mare parte deschise la ambele capete şi fiecare capăt de suflat sau lateral-suflat;şi "harfe evrei cea mai mare parte din metal., percuţie -instrumentele includ tobe cadru, timpane.Instrumental polifonia se realizează în principal prin lăute şi viori. Exista si diferente în muzica diverselor culturi. Întelegerea lor este deosebit de importanta pentru crearea mesajelor de publicitate care folosesc muzica. Muzica din culturile nestiutoare de carte este în general functionala ori are o semnificatie în viata de zi cu zi a poporului, în timp ce muzica din culturile stiutoare da carte tinde sa fie separata de alte preocupari ale oamenilor. De exemplu, în tarile vestice simfonia lui Beethoven trebuie "învatata", în timp ce aborigenii asimileaza cultura ca pe o parte integranta a existentei lor. Muzica din alte culturi suna parca uneori discordant si monoton. În Japonia, muncitorii încep fiecare zi de lucru prin cântarea “imnului firmei”. De aceea, muzica folosita în reclamele difuzate este adesea adaptata pentru  a reflecta diferentele culturale. Aceasta pentru ca estetica este vazuta ca sursa de îmbogatire culturala si nu ca un agent al schimbarii.

5.6.5.Dansul

În regiunea Punjab din India şi Pakistan, Bhangra este un dans este foarte popular. Bhangra este o sărbătoare a recoltei. Dansul presupune ca oamenii să bată de un tambur in timp ce canta si danseaza. În Thailanda , care nu a fost niciodată colonizata de către ţările occidentale , şi-a păstrat legături culturale cu două dintre marile centre de civilizaţii asiatice, India şi China. Dansuri din Birmania , o ţară care a fost colonizata doar pentru o scurtă perioadă, păstrează, de asemenea,o influenţează foarte puternica de la aceste culturi. În Asia de Sud , dansul este o parte integrantă a culturii,stilurile de dans variază de la o insulă la alta. Există dansuri de curte constatate, de exemplu, ori de câte ori există raiale şi prinţese . Există, de asemenea, dansuri de celebrare. De exemplu, în funcţie de istorie orală, în 1212, când Bornean datus putere de stânga a statului de Sri Vijayan imperiu pe Borneo , au navigat departe şi de negociere a drepturilor de decontare cu căpetenie a Negritos pe insula Panay . În comemorarea acordului, au dansat Negritos

5.6.6.Mitologie şi folclor

Povestea Marii Inundaţiile a găsit de referinţă în majoritatea regiunilor din Asia.Mitologia hindus spune despre un avatar al lui Vishnu lui Dumnezeu în formă de peşte , care a avertizat Manu de un potop teribil. În antic mitologia chineza Shan Hai Jing domnitorul Da Yu a trebuit să petreacă zece ani pentru a controla un potop care a măturat mai multe regiuni din China antică şi a fost ajutat de zeita Nuwa care

89

literalmente "fixe", a"rupt" cerul.Regiunile din Asia au o varietate bogata de faună mitice . Japonia a Nekomatas sunt considerate pisici cu două cozi şi cu puteri magice; întrucât balineză mitologie a copilului-mananca Rangdas .Mitologia hindus sau Pishachas bântuie motive de incinerare de a mânca-ars cadavre umane şi jumătate, şi Bhuts bantuie locurile pustii. Asia are o tradiţie bogată de folclorice şi povestiri . În subcontinentul indian , Panchatantra , o colecţie de fabule 200 î.Hr., a rămas un favorit pentru 2000 de ani.

5.7.LIMBI

Asia este un continent cu o mare diversitate lingvistică, şi are diverse familii de limbi şi multe limbi izolate . O majoritate a ţărilor din Asia au mai mult de o limbă care este vorbită nativ. De exemplu, în conformitate cu Ethnologue peste 600 de limbi sunt vorbite în Indonezia, în timp ce peste 100 sunt vorbite în Filipine . Cifra oficială a "limbi materne", vorbite în India este de 1683, din care aproximativ 850 sunt in utilizare de zi cu zi. Coreea, pe de altă parte are doar o singură limbă nativa.Principalele familii de limbi găsit în Asia, împreună cu exemple de fiecare, sunt: Austro-asiatic : Khasi , khmer , Mundari , vietnameză Austroneziană : Atayal , Cebuano , Cham , Ilokano , indoneziană , javaneză , malay , Paiwan , Sundaneză , tagalog , Tetum Dravidiana : Kannada , malayalam , Tamil , Telugu Indo-asiatic : armeană , bengali , engleză, Gujarati , marathi , hindi , kurda , nepaleză , Pashto , persană , portugheză, Punjabi , rusă, Konkani , sanscrita , tadjică , urdu Japonic : japoneză, Okinawa : Sino-tibetane : Sinitic : Mandarin , Gan , Hakka , Min , Wu , Xiang , Yue Tibeto-Burman : tibetan , Birmania Tai-Kadai : Lao , Thai Turcice : azeră , kazahă , Kârgâzstan , tătară , turcă , turkmenă , uzbeci Afro-asiatic : arabă , limba aramaică , Canaanit , berbere , ebraică . Alte limbi care nu fac parte din grupurile de mai sus includ ainu , Burushaski , georgiană , Hmong , coreeană, mongolă , diverse romanice bazate pe creole ( Chavacano , Macao , şi Kristang ) şi multe altele.

5.8.RELIGIILE

Hinduismul , Budismul , Jainismul şi Sikhism originea în India, o ţară din Asia de Sud . În Asia de Est , în special în China şi Japonia, au luat forma confucianismul , Taoismul , Budismul Zen şi Shinto. Alte religii din Asia includ Credintei Bahá'í , Shamanismul practicat în Siberia , şi Animismul practicat în partea de est a subcontinentul indian . Astăzi, 30% din musulmani trăiesc în regiunea Asia de Sud, în principal în Pakistan , India, Bangladesh şi Maldive .Cea mai mare comunitate musulmana single (în limitele unei naţiuni) este în Indonezia . Există, de asemenea, populaţii semnificative în Filipine , Brunei , Malaezia , China, Rusia, Iran , Asia Centrală şi Asia de vest . În Filipine şi Timorul de Est , romano-catolicismul este religia predominantă.Afost introdusa de către spanioli şi portughezii. Iudaismul este religia majore in Israel . O mare majoritate de oameni care practica cultul religios, practica credinţă fondată în Asia. Religiile fondate în Asia au o majoritate de aderenţi contemporani care includ:

90

Baha'i Faith : puţin mai mult de jumătate din toti aderenţi sunt în Asia Budism : Cambodgia , China, Japonia, Coreea, Laos , Malaezia , Mongolia , Birmania , Singapore , Sri Lanka , Thailanda , Vietnam , părţi din nordul, estul, vestul şi India, şi părţi din Europa Centrală şi de Est Rusia (Siberia). Budismul Mahayana : China, Japonia, Coreea, Malaezia, Singapore, Vietnam.Budismul Theravada : Cambodgia, părţi din China, Laos, în special părţi de nord a Malaezia, Birmania, Sri Lanka, Thailanda, precum şi părţi din Vietnam . Vajrayana budism : Piese de China, Mongolia , părţi din nordul şi estul Indiei, părţi din Europa Centrală şi de Est, Rusia şi Siberia . Hinduism India, Nepal , Bangladesh , Sri Lanka , Pakistan , Malaezia , Singapore , Bali . Islam : Centrală , de Sud şi Asia de sud-vest , Indonezia , Malaezia , Filipine , şi Brunei . Ahmadiyya Islam : Pakistan , Bangladesh , India. Shia Islam : în mare măsură la specifice Iran , Azerbaidjan , părţi din Irak , Bahrain , părţi din Afganistan , părţi din India, părţi din Pakistan . Islamismului sunnit : dominantă în restul regiunilor menţionate mai sus. Jainismul : India Shinto : Japonia Sikhism : : India şi Malaysia Taoismul (Daoism): China, Vietnam , Singapore şi Taiwan Pakistan Zoroastrism : Iran , India, Pakistan Siberia Shamanismul : Japonia ( Itako ), Coreea, Siberia Animism : India de Est Religiile fondate în Asia, care au majoritatea adepţilor lor contemporani în alte regiuni includ: Crestinism ( Liban , Siria , Palestina , Armenia , Georgia , Coreea de Sud, Singapore , Malaezia , Indonezia , Timorul de Est , Pakistan , India. Vietnam şi Filipine ) Iudaismul (ceva mai mult de jumătate dintre aderenţii ei locuiesc în Asia, Israel , Iran , India, Siria .) (a se vedea Mizrahi evrei )

5.9.COMUNICAREA SIMBOLICĂ

Aceasta este la fel de importanta. A fi punctual este o norma de comportament în S.U.A., în schimb în alte culturi a întârzia este o obisnuinta. Strâns corelata cu folclorul si religia, comunicarea simbolica este un factor primordial în comunicarea nonverbala. Unicitatea unei culturi poate fi usor identificata în simbolurile sale, cu semnificatiile ei distincte. De exemplu, japonezii adora cocorii deoarece aduc noroc, în timp ce folosirea numarului "patru" (shi) se utilizeaza si pentru "moarte". Chiar si frumosul gest de a oferi cadouri trebuie sa fie facut cu atentie, din cauza semnificatiei simbolice (tabel  459.1.).                                                         Sugestii pentru facut cadouri                                                                                                                                             Tabel  5.9.1.Regiunea/tara                                              SugestiaJaponia Nu deschideti un cadou în fata unui corespondent

japonez, daca nu cere si nu sperati ca japonezul sa va deschida cadoul dumneavoastra. Evitati panglicele si fundele în ambalarea cadoului. Fundele sunt pentru ei neatractive, iar culorile panglicii au diferite semnificatii.

91

Nu oferiti un cadou ce semnifica o vulpe. Vulpea semnifica fertilitatea, iar bursucul viclenia.

Lumea Araba Nu oferiti un cadou când întâlniti pe cineva pentru prima oara. Poate fi interpretat ca o mita. Nu lasati sa para ca asteptati sa prezentati cadoul atunci când partenerul este singur. Va face impresie nefavorabila, daca nu cunoasteti bine persoana. Dati cadoul în fata altora, daca relatiile nu sunt prea apropiate.

America Latina Nu oferiti un cadou pâna nu cunoasteti ceva mai bine persoana, în afara de cazul când este dat pentru aprecierea ospitalitatii. Cadourile pot fi date în timpul întâlnirilor oficiale, nu în decursul afacerilor. Evitati culorile negre si purpurii, ambele asociate cu postul Pastelui catolic.

Europa Se vor evita trandafirii rosii, florile albe si numarul 13. Florile nu trebuie ambalate în hârtie. Nu trebuie oferit un cadou de valoare prea mare, pentru a nu lasa impresia de mituire.

China Nu va faceti probleme privind prezentarea cadoului-public sau privat. Cadourile trebuie date în particular, cu exceptia celor oferite la  ceremoniile colective si la banchete.

Sursa: Cateora, P., International Marketing, Irwin McGraw-Hill, Boston, 1996, p. 100.           5.10. Miscarile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitarile, semnificatia numerelor

Alaturi de simboluri, în comunicare un rol deosebit de important îl au. Un exemplu de astfel de diferente este redat în tabelul  5.10.                                                    Variatii în comunicare în diferite tari                                                                                                                                             Tabel  5.10.Ţara/regiunea Miscarile

corporaleMod de salut Numere Simboluri

Japonia Punerea aratatorului pe nas semnifica "eu", "mie".

Plecaciune. Pozitive:1,3,5,8. Negative:4,9.

Pozitive: pin, bambus, prun. Negative: vulpea, bursucul.

India Sarutul este ofensator si nu este vazut la televizor în filme ori în locuri publice.

Palmele se împreuneaza si se da din cap. Este nepoliticos sa atingi o femeie sau sa-i strângi mâinile.

Elefantii, papagalii, tigrii sunt folositi ca marci de comert ori pe ambalaje

America Gesturile Îmbratisare Pozitiv:7. Simbolurile

92

Latina bratelor se folosesc pentru sublinieri.

entuziasta urmata, de batere prieteneasca pe spate.

Negative; 13,14. religioase trebuie respectate.

Orientul Mijlociu

Ridicarea sprâncenelor înseamna "da".

Pozitive:3,5,7,9. Negative:13,15.

Figurile rotunde sau patrate sunt acceptate. Steaua în 6 colturi, aratatorul ridicat sunt evitate.

            5.11.Semnificatia culorilor

Semnificatia diferitelor culori poate varia de la o cultura la alta. Astfel, negrul este culoare de doliu în Europa si SUA, în timp ce în Japonia si cele mai multe tari din Extremul Orient albul are aceasta semnificatie. Verdele este  culoarea nationalista în Egipt si nu poate fi folosita la ambalaje. În Franta, Danemarca si Suedia verdele este asociat cu articolele cosmetice. În Malaezia, verdele este asociat cu jungla si bolile. În Orient, verdele simbolizeaza exuberanta si tineretea. Totusi, în China purtarea unei palarii verzi înseamna ca sotia sau sora este o prostituata. Managerii trebuie sa cunoasca aceste modele utile în planificarea produselor, ambalarii si publicitatii. Aceasta din urma trebuie sa fie în mod special sensibila la semnificatiile locale. În general, culorile steagului tarii sunt culori "sigure".            În tabelul 5.11.1. este redata semnificatia unor culori în diferite tari.                                                      Semnificatia culorilor în unele tari                                                                                                                                             Tabel  5.11.1.  Tara                   Culori pozitive                   Culori negativeJaponia Nuantele discrete Combinatiile de negru, gri

închis si alb.America Latina Culorile galben deschis sau

stralucitor, rosu, albastru, verde.

Orientul Mijlociu

Maro, negru, albastru închis si rosu.

Roz, violet si galben.

India Culori deschise, ca verde, rosu, galben si portocaliu.

Negru si alb, daca este vorba de casatorie.

Fiecare cultura are anumite prioritati ale valorile culturale. Primele cinci prioritati culturale ale unor tari ale lumii sunt redate în tabelul 5.11.2.Prioritati ale valorilor culturale

93

Tabel 5.11.2Ţara 1 2 3 4 5Suedia Libertate Relatii Cooperare Familie DeschidereRusia Familie Libertate Încredere în

sineDeschidere Posesia de

bunuriFranta Încredere

în sineLibertate Deschidere Relatii Punctualitate

Coreea Familie Cooperare Relatii Armonie de grup

Spiritualitate

Indonezia Relatii Familie Reputatie Cooperare Armonie de grup

Malaezia Familie Spiritualitate Reputatie Cooperare LibertateFilipine Familie Spiritualitate Reputatie Cooperare LibertateChina Egalitate Libertate Siguranta

familieiArmonie de grup

Cooperare

Taiwan Competitie Siguranta familiei

Reputatie Senioritate Autoritate

Hong Kong

Competitie relatii Reputatie Punctualitate Posesia de bunuri

Singapore relatii Siguranta familiei

Deschidere Cooperare Libertate

Tailanda Senioritate reputatie Relatii Cooperare Autoritate

5.12. Dimensiunile culturii

Cercetatorul danez Geerd Hofstede a identificat patru dimensiuni ale culturii pentru a explica comportamentul diferit al indivizilor din diferite culturi. Cele patru dimensiuni ale culturii analizate au fost: distanta fata de putere, evitarea incertitudinii, individualismul si masculinitatea.

5.12.1. Distanta fata de putere

Distanta fata de putere este “masura în care membrii mai putin puternici ai institutiei si organizatiei accepta ca puterea este distribuita inegal”. Mai precis, distanta fata de putere este asociata cu gradul de centralizare a autoritatii si cu întinderea conducerii autocrate. Ţarile în care oamenii accepta orbeste ordinele au o distanta fata de putere mare. Malaezia,  Panama, Filipine, Mexic, Venezuela, tarile arabe si India sunt astfel de tari. La polul opus se afla Austria, Danemarca, Irlanda, Suedia si Elvetia. În decembrie 1988 a aparut în presa suedeza urmatoarea stire: “În aceasta saptamâna regele Suediei Carl Gustav a pierdut destul de mult timp în vreme ce cumpara cadouri de Craciun pentru copii sai, când a dorit sa plateasca prin cec dar nu a putut sa prezinte cartea de credit. Vânzatorul a refuzat sa accepte cecul fara legitimatie. Numai atunci când cei care asistau au scos din buzunar o moneda de o coroana, care are pe o parte portretul regelui, vânzatorul a acceptat aceasta ca pe o legitimatie, fara a renunta însa la verificarea constiincioasa a autenticitatii cecului si la notarea numelui si adresei clientului”.În tabelul 5.12.1. se face o comparatie a modurilor în care actioneaza oamenii  din tarile cu distanta fata de putere mica si cei cu distanta fata de putere mare.Tabel 5.12.1

94

Ţari cu distanta fata de putere mica Ţari cu distanta fata de putere mareStudentii pun mare accent pe independentaAtitudinile autoritare la studenti sunt o problema de personalitateManagerii sunt vazuti ca luând decizii dupa consultarea cu subordonatiiSupravegherea atenta este negativ perceputa de subordonatiExista credinta puternica  a eticii muncii si a faptului ca oamenilor le place sa munceascaManagerilor le place sa se vada ca practici si sistematici, ei admit nevoia de sprijinSalariatilor le este mai putin frica sa nu fie de acord cu sefii lorSalariatii sunt mai cooperantiConsultarea informala a salariatilor este posibila fara participare formala

Studentii pun mare accent pe conformitateStudentii vad atitudinile autoritare ca pe o norma socialaManagerii sunt vazuti ca luând decizii autocrate si paternalisteSupravegherea atenta este perceputa pozitiv de subordonatiExista o credinta mai slaba a eticii muncii si o mai frecventa credinta ca oamenilor nu le place sa munceascaManagerilor le place sa se vada ca decidenti binevoitoriSalariatilor le este frica sa nu fie de acord cu sefii lorSalariatii nu sunt încrezatori unul în celalaltParticiparea formala a salariatilor este posibila fara consultare informala

Efectele acestei dimensiuni pot fi masurate în diferite moduri. De exemplu, în organizatiile din tarile cu distanta fata de putere mica vor fi în general descentralizate si cu o structura aplatizata. Aceste organizatii vor avea si o pondere mai mica a personalului de supraveghere, iar nivelurile ierarhice mai reduse vor duce la o calificare mai ridicata a personalului. Din contra, organizatiile cu o distanta fata de putere mare vor fi centralizate si cu o structura organizatorica neaplatizata. Aceste organizatii vor avea o pondere mare a personalului de supraveghere, iar persoanele de la nivelele inferioare ale structurii organizatorice vor avea o calificare slaba. Structura aceasta promoveaza inechitatea dintre oameni. De asemenea, în tarile cu intensitatea ridicata a puterii superiorii si subordonatii considera ca ocolirea autoritatii ierarhice reprezinta un act de insubordonare, pe când în tarile cu intensitatea scazuta a puterii salariatii ocolesc în mod frecvent superiorii pentru a-si realiza sarcinile.Este recomandat ca în tarile cu intensitate ridicata a puterii sa se trimita la negocieri persoane cu titluri egale sau superioare partenerilor de negocieri, în timp ce în tarile cu intensitate scazuta a puterii titlurile, statutele si formalitatea au mai putina importanta.

5.12.2. Evitarea incertitudiniiEvitarea incertitudinii este “masura în care oamenii se simt amenintati de situatiile ambigue si si-au format credinte si institutii care încearca  sa evite aceste situatii”. Un înalt grad de evitare a incertitudinii indica faptul ca oamenii doresc sa controleze viitorul. Acest lucru este asociat cu a fi dogmatic, autoritar, traditional si superstitios. Ţarile în care oamenii nu prefera situatiile ambigue tind sa aiba o nevoie ridicata de siguranta si credinta puternica în experti si cunostintele lor. Germania, Japonia si Spania sunt printre aceste tari. Culturile cu evitarea scazuta a incertitudinii au oameni care sunt mai doritori sa-si asume riscurile asociate cu necunoscutul, însa viata trebuie sa continue în ciuda tuturor acestor întâmplari. Danemarca si Marea Britanie sunt astfel de tari. În tabelul 5.12.2 se face o comparatie a tarilor cu evitarea scazuta si ridicata a incertitudinii.

95

Compararea evitarii incertitudinii

Tabel 5.12.2Evitarea scazuta a incertitudinii Evitarea ridicata a incertitudiniiIncertitudinea în viata este mai usor acceptata; fiecare zi este luata asa cum esteAnxietate si stres mai reduseMunca grea nu este o virtute în sineAtitudinea agresiva nu este încurajataManifestarea mai scazuta a emotiilorAcceptarea mai mare a opiniilor diferiteMai putin nationalismDorinta mai mare de asumare a riscurilor în viataCredinta în bunul simt

Incertitudinea în viata este considerata o amenintare permanenta care trebuie eliminataAnxietate si stres ridicateImpuls launtric de a munci din greuAtitudinea agresiva este acceptataManifestarea mai ridicata a emotiilorNevoie puternica de consensNationalismPreocupare pentru siguranta în viataCredinta în experti si cunostintele lor

  si efectele acestei dimensiuni pot fi masurate diferit. Ţarile cu culturi care evita în mare masura incertitudinea au un numar mare de activitati organizatorice, mai multe regulamente, asumarea mai redusa a riscurilor de catre manageri, fluctuatia redusa a fortei de munca si salariati mai putin ambitiosi.De asemenea, angajarea pe viata este mai obisnui2ta în tari caracterizate de evitarea incertitudinii, precum Japonia, Portugalia sau Grecia, în timp ce mobilitatea mare a locului de munca este o un lucru obisnuit în tari ca Singapore, Hong Kong, Danemarca sau SUA.

5.12.3. IndividualismulIndividualismul reprezinta tendinta oamenilor de a avea grija doar de ei însisi si familia lor. Opus individualismului este colectivismul. Acesta reprezinta tendinta oamenilor de a apartine grupurilor sau colectivelor si de a avea grija unii de altii în schimbul loialitatii. În tabelul 5.12.3. este redata comparatia dintre tarile cu individualism scazut si ridicat.

Comparatia indvidualismuluiTabel 5.12.3Individualism scazut Individualism ridicatFamilii extinse sau clanuri care protejeaza indivizii în schimbul loialitatiiConstiinta lui “NOI”Dependenta emotionala a individului de organizatii si institutiiAccent pe apartenenta la organizatie: idealul de a fi membruCunostinte, ordine, sarcini, siguranta de la organizatie sau clanCredinta în deciziile de grup

Fiecare are grija de el însusi si de familia imediataConstiinta lui “EU”Independenta emotionala a individului de organizatii si institutiiAccent pe initiativa personala si realizare: idealul de a fi conducatorAutonomie, varietate, placere, siguranta financiara individualaCredinta în deciziile individuale

5.12.4. Masculinitate

96

Masculinitatea este definita ca “situatia în care valorile dominante ale societatii sunt succesul, banii si lucrurile”. Prin contrast, Hofstede a trecut la celalalt pol feminitatea. Aceasta reprezinta “situatia în care valorile dominante ale societatii sunt sensibilitatea, grija fata de altii si calitatea vietii”. Ţarile cu o masculinitate ridicata, ca Japonia, pun mare accent pe câstiguri, recunoastere, avansari si provocari. Indivizii sunt încurajati sa fie decidenti independenti, iar realizarea este definita în termeni de recunoastere si bogatie. Locul de munca este caracterizat adesea ca generator de stres si multi manageri cred ca salariatilor lor le displace sa munceasca si trebuie tinuti sub control.        În tabelul 5.12.4 sunt redate caracteristicile  tarilor cu masculinitate si feminitate ridicate.

Comparatia masculinitati si feminitatiiTabel 5.12.4Ţari cu masculinitate ridicata Ţari cu feminitate ridicataValorile dominante sunt succesul material si progresul

Valorile dominante sunt grija fata de altii, protectia

Banii si lucrurile sunt foarte importante Oamenii si relatii cordiale sunt foarte importante

Simpatie pentru cel puternic Simpatie pentru cel slabTraiesc pentru a munci Muncesc pentru a traiRezolvarea conflictelor prin disputarea lor

Rezolvarea conflictelor prin compromis si negociere

Societatea este corectiva Societatea este permisivaGuvernele cheltuiesc mult pe armament Guvernele cheltuiesc putin pe armamentMentinerea cresterii economice este o mare prioritate

Pastrarea naturii este o mare prioritate

            Culturile cu masculinitate ridicata tind sa favorizeze întreprinderile mari, iar cresterea economica este considerata mai importanta decât conservarea mediului. Sistemul de învatamânt încurajeaza performanta. Putine femei au functii înalte. Culturile cu masculinitate scazuta tind sa favorizeze întreprinderile mici si pun mare accent pe conservarea mediului. Sistemul scolar este proiectat sa contribuie la adaptarea sociala. Femeile doresc sa faca o cariera. Multe din femei detin functii înalte. La locul de munca exista mai putin stres. ele patru dimensiuni au fost integrate doua câte doua, ajungându-se la rezultatele din tabelul 5.12.5

5.12.5.Ierarhizarea tarilor dupa dimensiunile lui Hofstede

Tabel 5.12.5Distanta fata de putere mica, individualism ridicatCosta Rica

Distanta fata de putere mare, individualism scazutGuatemala, Panama, Ecuador, Venezuela, Malaezia, Filipine,Singapore,

Distanta fata de putere mica, individualism ridicatAustralia, Israel, FinlandaGermania, Norvegia, Elvetia, Suedia, Irlanda

Distanta fata de putere mare, individualism ridicatSpania, Franta, BelgiaItalia, Africa de Sud

97

IndoneziaColumbia, PakistanPeru, Tailanda, GreciaTurcia, Uruguai, BraziliaIran, Japonia, Argentina

Danemarca, OlandaCanada, Marea BritaniaSUA, Australia

Distanta fata de putere mica, evitarea mica a incertitudiniiDanemarca, JamaicaSuedia, Irlanda,Marea Britanie, SUACanada, NorvegiaOlanda

Distanta fata de putere mare, evitarea  incertitudinii scazutaSingapore, MalaeziaHong Kong, IndiaIndonezia

Distanta fata de mica, evitarea puternica a incertitudiniiElvetia, FinlandaGermania, AustriaArgentina, IsraelCosta Rica

Distanta fata de putere mare, evitarea puternica a incertitudiniiIran,Pakistan,Tailanda, Taiwan, Ecuador, Brazilia,Columbia, Chile, Turcia,Venezuela, Mexic, SpaniaCoreea, Peru, Franta, Belgia, Japonia, UruguaiGrecia, Portugalia

Evitarea scazuta a incertitudinii, feminitateDanemarca, SuediaNorvegia, OlandaIndonezia

Evitarea scazuta a incertitudinii, masculinitateJamaica, Singapore, Hong Kong, Irlanda,  MalaeziaMarea Britanie, SUAFilipine, Canada, Australia

Evitarea puternica a incertitudinii, feminitateIran, Finlanda, TaiwanTailanda, Brazilia, SpaniaChile, Coreea, PeruUruguai, Portugalia

Evitarea puternica a incertitudinii, masculinitateElvetia, Germania, Pakistan, AustriaEcuador, Italia, Venezuela, ColumbiaArgentina, Belgia, Grecia, Japonia

   Scorurile obtinute pentru cele 51 de tari studiate de Hofstede sunt redate în tabelul

5.12.6.Câteva dimensiuni ale culturii

Tabel 5.12.6Ţara IND DP EI IC DE Limba de bazaAustralia 90 36 51 8.7 0 EnglezaMarea Britanie 89 35 35 8.6 0 EnglezaIrlanda 70 28 35 7.7 0 EnglezaNoua Zeelanda 79 22 49 9.4 0 EnglezaSUA 91 40 46 7.5 0 EnglezaAfrica de Sud* 65 49 49 5.0 0.6 AfricanaCanada* 80 39 48 9.2 0.9 Engleza

98

Austria 55 11 70 7.6 1 GermanaGermania 67 35 65 8.0 1 GermanaJamaica* 39 45 13 3.8 1 CreolaOlanda 80 38 53 9.0 1 OlandezaElvetia* 68 34 58 8.9 1.6 GermanaBelgia* 75 65 94 5.3 1.7 FlamandaDanemarca 74 18 23 10 2 DanezaNorvegia 69 31 50 8.9 2 NorvegianaSuedia 71 31 29 9.4 2 SuedezaArgentina 46 49 86 3.0 3 SpaniolaBrazilia 38 69 76 4.1 3 PortughezaChile 23 63 86 6.9 3 SpaniolaColumbia 13 67 80 2.9 3 SpaniolaCosta Rica 15 35 86 5.1 3 SpaniolaEl Salvador 19 66 94 3.9 3 SpaniolaEcuador 8 78 67 2.4 3 SpaniolaFranta 71 68 86 6.6 3 FrancezaGrecia 35 60 112 4.9 3 GreacaGuatemala 6 95 101 3.2 3 SpaniolaIran 41 58 59 - 3 FarsiItalia 76 50 75 4.7 3 ItalianaMexic 30 81 82 3.4 3 SpaniolaPakistan 14 55 70 2.2 3 PanjabiPanama 11 95 86 - 3 SpaniolaPeru 16 64 87 4.5 3 SpaniolaPortugalia 27 63 104 6.7 3 PortughezaSpania 51 57 86 6.6 3 SpaniolaUruguay 36 61 100 4.4 3 SpaniolaVenezuela 12 81 76 3.6 3 SpaniolaYogoslavia 27 76 88 2.0 3 SârbaIndia* 48 77 40 2.9 3.7 Indo-arianaFinlanda 63 33 59 9.8 4 FinlandezaJaponia 46 54 92 6.0 4 JaponezaCoreea 18 60 85 3.8 4 CoreeanaTurcia 37 66 85 3.6 4 TurcaIsrael 54 13 81 6.8 5 EbraicaŢarile arabe 38 80 68 - 5 ArabaHong Kong 25 68 29 7.7 6 CantonezaSingapore* 20 74 8 9.1 6 TaiwanezaTaiwan 17 58 69 5.6 6 TaiwanezaIndonezia 14 78 48 1.7 7 BahasaMalaezia* 26 104 36 5.1 7 MalaiezaFilipine* 32 94 44 3.6 7 TagalogaTailanda 20 64 64 3.2 7 TailandezaUnde: IND - Indicele de individualism            DP – Indicele distantei fata de putere            EI – Indicele evitarii incertitudinii

99

            IC – Indicele de coruptie (10 – tara cea mai putin corupta; 0 – tara cea mai corupta)            DE – Distanta fata de engleza (În unele tari limba secundara prevaleaza. De exemplu, în Africa de Sud 60% din populatie vorbeste africana si 40% engleza. Distanta fata de engleza a africanilor este 1, asa ca media ponderata a tarii este de 0,6. 

CAPITOLUL VI

100

MEDIUL TEHNOLOGIC

6.1. INVESTIŢII NAŢONALE

6.1.1. Raportul mondial al investiţiilor în 2007

Anul trecut, influxurile globale de ISD au crescut pentru al treilea an consecutiv, ajungînd la 1.300 miliarde de dolari datorită creşterii economice puternice, profiturilor corporatiste ridicate şi preţurilor mari ale mărfurilor. Investiţiile au crescut în toată lumea, Statele Unite ale Americii fiind principalul beneficiar în 2006, urmate de Marea Britanie. China s-a situat din nou pe primul loc între ţările în curs de dezvoltare, iar Rusia a atras cele mai mari investiţii dintre toate economiile în tranziţie. Este pentru prima dată cînd Raportul Mondial al Investiţiilor include în topul primelor 100 CTN la nivel mondial nu mai puţin de şapte companii din ţări în curs de dezvoltare. Această tendinţă este importantă întrucît o mare parte din ieşirile de capital se îndreaptă spre alte ţări tot în curs de dezvoltare, ducînd la legături economice Sud-Sud mai strînse.Dintre regiunile în curs de dezvoltare, Asia a fost principalul beneficiar, cu intrări record de aproape 260 miliarde $. Asia de Vest a fost una dintre cele mai dinamice părţi ale Asiei, cu o creştere a influxurilor de zece ori faţă de 2002. A doua cea mai mare destinaţie a fost America Latină şi Caraibe, cu 84 miliarde $. Africa a înregistrat cele mai mari intrări de capital pe care le-a cunoscut vreodată : 36 miliarde $ sau de două ori mai mult decît în 2004. ISD din Europa de Sud-Est şi Comunitatea Statelor Independente au crescut şi ele, atingînd un nou nivel record : 69 miliarde $.UNCTAD se aşteaptă că valorile ISD din 2007 să fie mai mari decît anul trecut. Sondajele UNCTAD arată că investiţiile ar putea continua să crească în urmatorii doi ani, dar asemenea previziuni sunt nesigure. Suntem cu toţii conştienţi de provocările şi riscurile cu care se confruntă economia mondială în prezent, inclusiv instabilitatea financiară şi preţurile ridicate la energie. Perspectivele de viitor ale ISD vor depinde în mare masură de cît de bine sunt abordate aceste riscuri şi nesiguranţe. Avîntul luat în prezent de preţul mărfurilor, cauzat în parte de creşterea rapidă a cererii de energie şi minereuri metalifere din Asia, a amintit întregii lumi de importanţa resurselor naturale pentru dezvoltarea economică. Dacă ţările importatoare sunt preocupate de accesul la resursele naturale şi de preţurile în creştere ale acestora, cele exportatoare încearcă să optimizeze beneficiile provenite din caştigurile neaşteptate . Statele în curs de dezvoltare sunt bogate în minereuri, dar le lipseşte capitalul şi tehnologia pentru a-şi exploata resursele naturale şi se bazează pe CTN pentru investiţiile necesare. Este cazul mineritului metalifer şi al cîmpurilor de petrol şi gaze relativ izolate sau inaccesibile. În multe ţări cu venituri reduse, industriile extractive generează cea mai mare parte a investiţiilor. În prezent, companiile deţinute de stat din economiile în curs de dezvoltare şi de tranziţie sunt şi cei mai mari producători. Primii trei producători de petrol şi gaze la nivel mondial aparţin acestei categorii : Saudi Aramco, Gazprom şi Compania petrolieră naţională iraniană. În timp ce producţia acestor companii este aproape în exclusivitate naţională, un număr de alte companii de petrol şi gaze deţinute de stat din Sud au făcut investiţii semnificative peste hotare. Producţia străină totală a primelor şapte CTN petroliere

101

din economiile în curs de dezvoltare şi de tranziţie depăşeşte, în prezent, 500 milioane de barili echivalent petrol, faţă de numai 20 milioane în urmă cu un deceniu. Este o producţie mult mai mică decît cea de peste hotare a celor mai mari CTN de petrol şi gaze din ţările dezvoltate, dar este la egalitate cu volumul produs de Chevron sau ConocoPhillips.

Raportul demonstrează modul în care costurile şi beneficiile ISD se extind şi în industriile extractive. Mai mult decît în alte industrii, impactul extracţiei de resurse nu este doar economic, ci conţine şi dimensiunile de ordin social, politic şi de mediu. Dintr-o perspectivă economică, CTN pot contribui cu capital, tehnologie, management şi acces la pieţe. Asemenea intrări sunt deosebit de importante în ţările cu slabe capacităţi naţionale şi pentru proiectele complexe din punct de vedere tehnologic. Acestea pot ajuta la extinderea producţiei şi a exporturilor, la îmbunătătirea productivităţii şi la generarea veniturilor guvernamentale. Dar implicarea CTN are un preţ : investitorii străini revendică o parte semnificativă din veniturile generate şi repatriază cel mai adesea o mare parte a profiturilor. Ca răspuns la creşterea preţului mărfurilor, multe tări au iniţiat paşi pentru asigurarea unei parţi mai mari a veniturillor provenite din extracţia de minereuri. Măsurile includ naţionalizarea, renegocierea contractelor şi introducerea de noi taxe şi redevenţe. Asigurarea unor cîstiguri pe termen lung din extracţia resurselor naturale, în special cînd participă CTN, implică un efort conjugat în primul şi primul rînd din partea guvernelor ţării gazdă, dar şi din partea CTN şi a ţărilor lor de origine. Ţările de origine ar trebui să promoveze comportamentul responsabil al CTN. Ţările de origine pot ajuta, de asemenea, ţările-beneficiar să pună bazele unor guvernări şi politici eficiente. Rolul CTN, în schimb, este de a contribui la o producţie mai eficienţă, respectînd legile ţării gazdă. Cînd activitatea extractivă are loc într-un stat slab guvernat sau autoritar, companiile trebuie să ia în considerare cu mare atenţie implicaţiile unor asemenea investiţii şi dacă decid să investească trebuie să se supună standardelor acceptabile la nivel internaţional. Cîteva astfel de standarde şi linii directoare există deja, dar impactul lor va depinde de conformitatea unanimă.

6.1.2. Investiţii în China

China a devenit o putere economică pe plan regional şi internaţional. Actulamnete, China este considerată a patra putere economică în lume şi în următorii ani s-ar putea situa pe locul trei în clasamentul de competitivitate economică. Conform estimărilor preliminare ale Brioului Naţional de Statistică al Chinei, în 2006 produsul intern brut a constituit 2.7 trilioane USD, înregistrând o creştere economică cu 10,7% anual, rerpezentând cea mai rapidă ascensiune din ultimul deceniu.

Miracolul Chinez se datorează în mare parte investiţiilor în dezvoltarea marilor întreprinderi din zonele populate de minorităţi naţionale, fapt ce duce la dezvoltarea

102

economiei locale. Potrivit statisticilor, în prezent, în regiunile populate de naţionalităţi minoritare s-au afirmat o serie de firme mari şi mijlocii cu care îşi valorifică avantajele şi o puternică concurenţă pe plan intern şi internaţional, printre care circa o sută de întreprinderi din regiunile autonome, Mongolia Interioară, Tibet, Xinjiang, Guangxi şi Ningxia sunt cotate la bursă. Acestea sunt întreprinderi ce folosesc tehnologii avansate, de manufactură tradiţională şi de fabricare a produselor specifice naţionale îmbrăcăminte, obiecte artizanale şi de alimentaţie. Pe de altă parte, China investeşte foarte mult în infrastructră, inovaţii tehnologice şi în sectorul energetic. De exemplu, China are o piaţă de telefoane mobile estimată cu peste 300 milioane de clienţi, mai mult decât populaţia SUA. Legătura dintre cele din urmă două sectoare fiind una vizibilă şi durabilă exprimată prin căutarea surselor alternative energetice pentru o populaţie estimată la 2 miliarde de locuitori. Iar investiţiile impunătoare în armată şi în ingineria spaţială determină practic statutul ei politic pe arena internaţională. La moment în China sunt valorificate peste 54 miliarde dolari investiţii străine. Totodată, rezervele valutare ale Chinei, cele mai mari la nivel mondial, au crescut în ultimul trimestru al anului 2006 cu 78,4 miliarde de dolari, la 1.066,3 miliarde de dolari, potrivit băncii centrale chineze. Banca Centrală Chineză prognozează o creştere a produsului intern brut cu 9,8% în 2007, astfel depăşind indicele produsului intern brut al Marii Britaniei şi Germaniei. În 2006 investiţiile întreprinderilor chinezeşti au ajuns să fie peste 70 miliarde de dolari în mai mult de 160 de state, marcînd o creştere semnificativă cu 30% faţă de anul precedent. Aceste investiţii vizează în special operaţii de export, reţele de desfacere, transport transoceanic, proiectare şi cercetare. Astfel China s-a clasat de la locul 17 în 2005 la locul 13 în lume în 2006 la capitolul investiţiilor în străinătate.

Chestiunea energetică

La începutul secolului XXI s-au produs schimbări strategice pe harta energetică a lumii. La orizontul diplomaţiei energetice au apărut China, India, Iranul şi UE lărgită, care întîmpină dificultăţi mari în politica lor energetică, fiind dependente de resursele energetice şi de politica externă a ţărilor vecine. China depinde de politica energetică a Rusiei. India depinde de politica Iranului cu privire la gazcoductul Iran-Pakistan-India, investiţie estimată la 7,4 miliarde dolari. Iranul depinde de poziţia Rusiei în contextul mai larg al situaţiei din Orientul Mijlociu. UE depinde de gazul şi infrastructurile ruşesti la moment. În această conjunctură ce rol se atribuie Chinei şi cum ea îşi stabileşte priorităţile în politica sa energetică? Geopolitica energetică a Chinei se dezvoltă în dependenţă de poziţiile marilor puteri din regiune, care, într-un fel sau altul, formează o balanţă de forţe împreună cu China. Prin urmare, este vorba de Rusia şi Arabia Saudită, care sunt puteri de influenţă în Asia (în cazul Rusiei în Eurasia) şi importanţa lor politică în regiune este axată pe menţinerea resurselor energetice. Eventual acestora li se pot adera Iran şi India, dar deocamdată acestea reprezintă parteneri strategici economici atât pentru China, cât şi pentru Rusia şi SUA. Cazul relaţiei Iran-SUA nu se include în acest context.

103

Alianţa energetică dintre Rusia şi China se explică printr-un moderat temperament politic al Moscovei de a monitoriza politicile frontaliere, astfel încât acestea să fie preponderent deschise negocierilor pentru conducte de gaze ruseşti, care eventual pot fi trasate spre India şi Coreea de Nord. Rusia recent a declarat că va oferi ajutor energetic Coreii de Nord echivalent cu un milion de tone de petrol şi în acelaşi timp va anula datoria Coreii de Nord faţă de Rusia. Acordul de şapte puncte semnat dintre Rusia, China, Japonia, SUA şi cele două Corei, prevede asistenţa energetică rusă în schimbul scoaterii din funcţiunii a reactorului nuclear. Astfel, dacă Coreea de Nord va respecta acest acord, ea va primi ajutorul energetic promis de ruşi. Poziţia SUA în chestiunea dată ţine de denuclearizarea Coreii de Nord, servind drept exemplu pentur Iran. Iar Japonia s-a declarat nedumerită faţă de pasivitatea guvernului de la Beijing în soluţionarea problemei cetaţenilor niponi răpiţi, ceea ce reprezintă o condiţie a guvernului de la Tokyo pentru Phenian, dacă acela are nevoie ca să-i fie acordat ajutor. Rusia în alianţă economică cu China formează o semnificativă contrabalansare Statelor Unite şi Japoniei în Asia. Japonia caută noi pieţe comerciale şi Asia reprezintă un avantaj de excepţie, luând în consideraţie atât rezervele energetice cât şi forţă ieftină de muncă pentru întreprinderile japoneze care, nu este exclus, se vor extinde pe tot continentul asiatic în umătorul deceniu. Poziţia geografică a Chinei este una deosebită, mărginându-se cu unii din principalii actori ai politicii energetice de azi şi mîine ca Mongolia la Nord, cu Rusia la Nord şi Nord Vest, având la Nord şi o fâşie strategic importantă ca un coridor format între Kazahstan (la Nord Est) şi Mongolia (potenţiar energetic în Asia), la Sud-Est cu India şi la Est cu Coreea de Nord. Verosimil ca centrul de atracţie economică din această regiune pentru următorul deceniu să devină China. Alături de investiţiile de stat pe pieţele libere ale Vestului, companii din Emiratele Arabe se inserează în economiile emergente ale Asiei – musulmane sau nu. Aflate pe o culme a câştigurilor din petrol şi gaze, emiratele din Golful Persic investesc masiv în banii şi activele strategice ale Europei şi Americii şi, mai departe, pariază pe China & India, de unde se întoarce următorul val al globalizării. Micile state din Golful Persic câştigă circa 1,2 miliarde de dolari pe zi, necontenit. Pentru unele însă, precum Dubai sau Bahrain, rezervele seacă deja, de aceea au fost şi primele care au căutat diversificarea economiilor naţionale, dincolo de exportul de energie. Industriile locale competitive global nu se ridică rapid, aşa că strategia cea mai sigură a fost să investească peste graniţe: în turism, servicii, logistică, retail - numai profituri pe termen lung să promită. Anul acesta, naţiunile emiratelor au făcut achiziţii în străinătate de 68 miliarde de dolari. Strategii strategice

104

În ultimele zile ale anului 2007 s-au tranşat următoarele: Mubdala Development Co., una dintre companiile de investiţii ale emiratului Abu Dhabi, a plătit 1,35 miliarde dolari pentru 7,5% din Carlyle Group, a doua firmă de private equity din lume, iar fonduri similare din Dubai şi Qatar au cheltuit 2,5 miliarde, respectiv 21,5 miliarde, pentru o complicată împroprietărire cu 28%, respectiv 20% din Bursa de la Londra plus 19,99% din bursa americană Nasdaq, respectiv 9,8% din cea nord-europeană OMX – suma include şi trecerea lanţului de retail britanic Sainsbury în portofoliul Qatar Investment Authority (QIA). După bondurile guvernamentale, s-a trecut la active strategice, din Europa sau America. Rămâne de văzut dacă şeicii din Qatar vor primi cele 10 procente cerute în februarie companiei europene EADS, care fabrică Airbus, după ce în decembrie au pierdut Thames Water Utilities - în favoarea unor australieni mai apropiaţi de sufletul londonezilor. Asemănător, Dubai Port World, care operează şi în portul Constanţa, a cumpărat anul trecut de la britanici un operator portuar global, dar a vândut aripa din SUA din cauza temerilor Washingtonului pentru securitatea naţională – chit că militarii americani au alocate spaţii naţionale în porturile din Golf. Dubai se împarte între China şi India Deja centru financiar global şi sursă de uimiri pentru timpul liber al buzunarelor largi, Dubai se menţine fără rezerve în prim-plan: cel mai înalt turn şi cele mai artificiale insule, 3,12% din EADS, brandul de retail Barneys New York, 5 miliarde de dolari pentru 9,5% din cazinourile MGM Mirage şi jumătate din suprafaţa CityCenter din Las Vegas sau pachetul majoritar al Auckland International Airport. Investiţiile pe care familiile regale din emirate le dirijează spre UE sau SUA fac vâlvă "în toată lumea" – adică în Occident. Dubai International Capital gestionează fonduri de 5-10 miliarde de dolari şi, cum s-a văzut, o face în mod destul de transparent. Activele Abu Dhabi Investment Authority sunt estimate însă la 875 miliarde, iar la Kuwait Investment Authority circulă alte 160-250 miliarde – despre acestea se vorbeşte însă mai puţin. Şi pentru că o mare parte merge spre Asia. Bahrain investeşte în Pakistan, iar Kuwait in Indonezia. "Dacă vrei să fii un jucător global, trebuie să fii prezent în China", spunea conducătorul emiratului Dubai, şeicul Mohammed Bin Rashid al-Maktoum, aflat recent la Dalian – un posibil viitor "Dubai" la Marea Galbenă – pentru prima reuniune a "noilor campioni", companii emergente din toată lumea invitate de World Economic Forum în China. Context în care Dubai Group, altă companie de investiţii a guvernului local, va pompa, în următoarele 18 luni, 2,5 miliarde de dolari în China şi India: în manufacturi, hoteluri, bănci comerciale sau asigurări. Fondul are deja un portofoliu de un miliard în aceste economii de vis – după ce a plătit 225 milioane de dolari pentru 40% din Malaysia’s Bank Islam - şi birouri la Hong Kong, Kuala Lumpur şi Mumbai.

105

6.2. INOVARE

6.2.1. Tendinţe actuale în lume

Guvernele asiatice nu se mai mulţumesc doar ca economiile ţărilor lor să domine piaţa manufacturilor, aşa că acum susţin în mod activ activităţile de inovaţie tehnologică. În prezent, Japonia şi Coreea de Sud alocă de la buget în fiecare an 3% din PIB (în comparaţie cu cele 2,7% ale Statelor Unite) pentru cercetare şi dezvoltare, iar Beijingul are ambiţia să ofere 1,5% din PIB acestui sector în 2005, în comparaţie cu 0,6%, cifra din 1996. De asemenea, ţările din Asia vor acum să obţină primul loc în lume în trei domenii care vor genera noul val de inovaţie: biotehnologia, nanotehnologia şi tehnologia informaţiei. Deja guvernele lor şi-au sporit susţinerea pentru aceste sectoare de cercetare, astfel încît, în momentul de faţă, Asia cheltuieşte pe dezvoltarea nanotehnologiei cît America şi Europa la un loc. La rîndul lor, Coreea de Nord, China şi Japonia au fondat oficii naţionale pentru coordonarea cercetării, domeniu care beneficiază de considerabile resurse din fonduri publice şi private. Pe lîngă mărirea alocaţiilor bugetare pentru cercetare şi dezvoltare, China, India, Coreea de Sud şi Taiwan îşi schimbă şi politica faţă de acest sector, descentralizînd procesul decizional, care nu mai este controlat de stat, şi căutînd abordări mai flexibile la cerinţele economiei de piaţă care să încurajeze inovaţia şi libera iniţiativă. Administraţiile regionale folosesc banii publici, resursele educaţionale şi politici fiscale adecvate pentru a crea incubatoare de afaceri. Studenţii, oamenii de ştiinţă şi managerii din domeniu sunt încurajaţi să plece din Silicon Valley pentru a-şi deschide propriile companii la Shanghai sau Bangalore. De asemenea, firmele producătoare de tehnologie de vîrf din Statele Unite, Europa sau Japonia sunt atrase în zonă prin facilităţi fiscale şi acces prioritar la apă, terenuri şi electricitate. Toate aceste schimbări reliefează unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale globalizării: geografia a devenit deopotrivă mai puţin şi mult mai importantă pentru progresul inovaţiei. Producătorii de tehnologie se pot duce oriunde pentru a începe o afacere. Producţia, cîndva legată de un loc anume, poate fi oricînd transferată în altă parte a lumii. Dar, pentru a-şi păstra competitivitatea, companiile se orientează către acele regiuni cu un important capital de informaţie. În urma globalizării, geografia încă a rămas o problemă, dar în acelaşi timp a mărit importanţa acelor regiuni unde componentele inovaţiei pot fi asamblate cu success.Înainte de a se grăbi să rezolve aceste probleme, Washingtonul trebuie să înţeleagă limitările datelor folosite pentru analiza tendinţelor din sectorul ştiinţei şi tehnologiei. Nu de puţine ori, previziunile catastrofice care anunţau o criză a forţei de lucru în domeniul ştiinţific s-au dovedit false; cifrele de şcolarizare se schimbă de la an la an, iar noi date pot veni să schimbe perspectivele sumbre.

106

6.2.2. Inovare în China

Succesul Chinei de la începuturile tranziţiei spre o economie de piaţă s-a bazat pe strategii şi politici adaptabile: după ce un set de probleme era rezolvat, apăreau noi probleme, pentru care trebuiau gândite noi politici şi strategii. Acest proces include inovarea socială. China a realizat că nu poate pur şi simplu importa instituţii economice care au funcţionat în alte ţări; ceea ce avusese succes în alte părţi trebuia cel puţin adaptat la problemele specifice cu care se confrunta China. Astăzi, China a luat în discuţie un "nou model economic". Sigur, vechiul model s-a bucurat de un succes răsunător, cu aproape 10% creştere economică anuală timp de trei decenii şi sute de milioane de oameni eliberaţi de constrângerile sărăciei. Schimbările nu sunt vizibile numai în statistici, ci chiar pe feţele oamenilor cu care te întâlneşti în această ţară.  China ştie că va trebui să se schimbe dacă vrea o creştere durabilă. La toate nivelurile, lumea e conştientă de limitările impuse de mediu şi realizează că modelele de consum intens, consumătoare de resurse acceptate acum în SUA, ar duce la un dezastru pentru China – şi pentru restul lumii. Pe măsură ce un număr tot mai mare de chinezi se mută în oraşe, noile aglomerări trebuie urbanizate, ceea ce presupune o planificare atentă a sistemelor de transport public şi amenajarea de parcuri, dar nu numai. De asemenea, interesant este că acum China încearcă să se îndepărteze de strategia de creştere bazată pe exporturi, o strategie urmărită de altfel nu doar de China, ci şi de alte ţări din Asia de Est şi care a impulsionat transferul de tehnologie, ajutând la reducerea decalajului de cunoaştere şi îmbunătăţind rapid calitatea bunurilor produse. Creşterea pe baza exporturilor a dat Chinei posibilitatea de a produce fără să poarte grija dezvoltării pieţei interne. Se simte însă deja un recul global. Chiar şi ţări angajate ferm în favoarea pieţelor competitive nu se bucură atunci când sunt învinse cu propriile arme şi acuză "concurenţa neloială". Şi mai important este că, deşi pieţele nu sunt încă saturate în multe domenii, va fi dificil pentru China să menţină rate de două cifre în creşterea exporturilor.  Ceva trebuie deci să se schimbe. China s-a implicat în ceea ce s-ar putea numi

107

"finanţare prin furnizor" şi pune la dispoziţie banii care contribuie la finanţarea imenselor deficite fiscale şi de comerţ exterior ale SUA, permiţând astfel americanilor să cumpere mai multe bunuri decât pot vinde. Dar acesta este un aranjament bizar: o ţară relativ săracă ajută la finanţarea războiului american în Irak şi a reducerii impozitelor pentru cei mai bogaţi oameni din cea mai bogată ţară a lumii, în timp ce uriaşele nevoi pe propriul plan intern ar oferi enorme oportunităţi de expansiune în consum şi investiţii. Pentru a face faţă provocării de restructurare a economiei şi de îndepărtare de la exporturi şi producţiei consumatoare de resurse, China trebuie să stimuleze tocmai consumul. În timp ce restul lumii se zbate să crească gradul de economisire, China, a cărei rată excesivă de economisire depăşeşte 40%, se străduieşte să-şi convingă cetăţenii să consume mai mult. Serviciile sociale mai performante (sistemul de sănătate publică, educaţia, programele naţionale de pensie) ar putea reduce nevoia de "economisire din precauţie". Accesul sporit la finanţare pentru IMM-uri poate fi, de asemenea, un factor pozitiv. Iar "taxele verzi" – cum ar fi cele pe emisii de dioxid de carbon – ar modifica modelele de consum şi ar descuraja concomitent exporturile energointensive. Îndepărtându-se de creşterea bazată pe export, China va trebui să se reorienteze spre noi surse dinamice în rândurile propriilor întreprinzători, iar acest plan implică un angajament pentru instituirea unui sistem independent de inovare. De mult timp China a investit intensiv în educaţie şi tehnologie, iar acum se străduieşte să creeze instituţii de talie mondială. Dar dacă într-adevar China îşi doreşte un sistem dinamic de inovare, ar trebui să reziste presiunii guvernelor occidentale, care cer introducerea unor legi dezechilibrate pentru reglementarea proprietăţii intelectuale. Ar trebui în schimb să adopte un sistem "echilibrat" al proprietăţii intelectuale: cunoaşterea însăşi este cea mai importantă materie primă în producţia de cunoaştere, de aceea un sistem al proprietăţii intelectuale prost gândit poate afecta negativ procesul de inovare – aşa cum s-a întâmplat în anumite domenii în America. În Occident, inovaţiile s-au concentrat prea puţin pe reducerea impactului negativ al creşterii economice asupra mediului şi prea mult pe economia de forţă de muncă. Dar China dispune de forţa de muncă din abundenţă, aşa că ar fi logic să îşi concentreze competentele ştiinţifice pe noi tehnologii, care consumă mai puţine resurse. Dar în orice caz este important să dispună de un sistem de inovare (inclusiv un regim al proprietăţii intelectuale) care să asigure folosirea la scară largă a inovaţiilor. S-ar putea ca acest lucru să însemne abordări mai creative, diferite de regimurile proprietăţii intelectuale, care acum se bazează pe privatizarea şi monopolizarea cunoaşterii, urmate de costuri mari şi beneficii restricţionate. Prea mulţi oameni gândesc despre economie în termenii unui joc cu suma zero şi presupun de aceea că succesul Chinei se obţine în dauna restului lumii. Aşa este, rapida dezvoltare a Chinei este o provocare adresată Occidentului. Concurenţa îi va determina pe unii să muncească mai mult, să devină mai eficienţi sau să accepte profituri diminuate. Dar, în fapt, economia este un joc cu rezultat pozitiv. Prosperitatea Chinei a dus la creşterea importurilor din alte ţări, dar a furnizat şi bunurile necesare menţinerii la niveluri scăzute a preţurilor în Occident, în pofida scumpirii accentuate a petrolului în ultimii ani. Presiunea asupra preţurilor a permis băncilor centrale occidentale să

108

practice politici monetare expansioniste, care au reprezentat suportul pentru creştere economică şi şomaj redus. Cu toţii ar trebui să sperăm că noul model economic al Chinei va fi un succes. Dacă lucrurile vor sta aşa, cu toţii vom avea de profitat. Publicat de un institut de cercetare din Maastricht, tabloul de bord stabileşte un clasament al economiilor din 34 de ţări, pe baza unui set de 25 de indicatori, printre care educaţia, investiţiile în tehnologii moderne, cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare şi numărul de brevete acordate. Ţările care au făcut obiectul acestei analize minuţioase sunt Statele Unite, Japonia şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Croaţia, Turcia, Islanda, Norvegia şi Elveţia. Raportul identifică patru grupuri principale:Lideri în domeniul inovării: Suedia, Elveţia, Finlanda, Danemarca, Germania şi JaponiaŢări aflate la nivelul imediat următor: Regatul Unit, Islanda, Franţa, Ţările de Jos, Belgia, Austria, Irlanda, Statele UniteŢări care recuperează diferenţa: Slovenia, Republica Cehă, Lituania, Portugalia, Polonia, Letonia, Grecia, Bulgaria, Cipru şi RomâniaŢări rămase în urmă: Estonia, Spania, Italia, Malta, Ungaria, Croaţia şi SlovaciaŢările „rămase în urmă” au un punctaj cu mult sub media Uniunii Europene în materie de inovare şi necesită investiţii substanţiale pentru a recupera întârzierea înregistrată. Luxemburg, Norvegia şi Turcia nu se încadrează în niciuna din aceste categorii.

6.3. ŞTIINŢĂ ŞI TEHNOLOGIE

6.3.1. Transfer de tehnologie prin investiţii directe

Cercetările asupra transferului internaţional de tehnologii nu au dezvoltat, încă, un cadru clar, în limitele căruia să se efectueze o analiză completă. De aceea, concluzii utile se pot structura studiindu-se transferul de tehnologii prin investiţii directe, efectuat de către ţările dezvoltate în regiunile mai puţin dezvoltate.Transferul de tehnologii din Japonia către Asia de Est a evoluat progresiv, pe măsură ce producţia firmelor japoneze s-a externalizat şi s-a dezvoltat cu succes. Într-un studiu al Institutului Naţional de Politică Ştiinţei şi Tehnologiei al Japoniei s-au analizat efectele investiţiilor directe într-un grup de ţări format din Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singaapore Tailanda şi Malaiezia. Dezvoltarea afacerilor internaţionale a transformat transferul de tehnologii într-un proces complex şi dificil de abordat. Vechile cercetări asupra transferul tehnologic internaţional şi-au pierdut valabilitatea. De aceea, studiul citat mai sus pune problema elaborării unor metode de măsurare şi de analiză potrivite tendinţei către economia fără graniţe (globalizare) şi competiţia inovativă. Cunoscuta teorie a ciclului produsului (a lui Raymond Vernon), o teorie a proceselor de transfer al tehnologiilor de producţie în diverse zone geografice, susţine că invenţia tehnologică apare în ţările bogate (unde există nivele mari de salarizare) şi că tehnologia este transferată, în special, în ţările cu nivele reduse de salarizare, în funcţie de maturitatea tehnologiei. Expansiunea companiilor multinaţionale a determinat apariţia unei devieri de la teoria ciclului produsului, care argumenta că bazele de producţie sunt transferate din ţările dezvoltate în ţările semidezvoltate, iar din acestea, în ţările în curs de dezvoltare, în corespondenţă cu nivelul tehnologiei. Viteza cu care noile tehnologii se difuzează este cu mult mai mare acum, faţă de orice alt stadiu anterior. Se constată multiplicarea

109

cazurilor în care deciziile privind zona potrivită pentru producţie se bazează mai puţin pe tehnologie sau pe nivele de salarizare şi mai mult pe strategia corporativă a companiilor de producţie. Globalizarea economiei este cea care induce strategii corporative la o scară fără precedent pâna în prezent. Globalizarea economiei a căpătat noi dimensiuni şi relevante, în contextul fuzionării a tot mai multor firme transnaţionale. Acest adevărat fenomen economic a cunoscut o creştere de 50 % în 1998, faţă de anul 1997, numărul companiilor implicate dublându-se comparativ cu anul 1996. Fenomenul fusese idendificat mai de mult de către Martin Carnoy, profesor de economie la Universitatea Standford (SUA), care arată că “marile companii multinaţionale continuă să se dezvolte rapid şi să influenţeze schimbările din economia mondială. De asemenea, ele domină comerţul dintre ţările industriale şi controlează miscările capitalului internaţional. Tranziţia către economia fără graniţe a avansat într-o asemenea măsură, încât companiile au depăşit teoria ciclului produsului şi au dezvoltat ceea ce se numeşte structura simultană de producţie mondială. Acesta este procesul care necesită formarea unei teorii privind relaţia dintre investiţiile străine şi transferul de tehnologie.În formarea acestei noi teorii, chiar tehnologia ar trebui reconsiderată, după cum se preciza, cu mulţi ani în urmă, respectiv, termenul de transfer al tehnologiei ar trebui regândit, deoarece acesta apare, mai degrabă, a fi un “eufemism“, atât timp cât el se referă la “ceva“ care poate fi vândut şi, deci, este o marfă care participă la circuitul economic. Revenind la studiul privind transferul de tehnologie al companiilor japoneze, este util de a evidenţia metodele folosite. În acest studiu s-au analizat producătorii majori de televizoare color şi camere TV, care şi-au amplasat companii de asamblare în Asia de Est. Criteriul de analiză efectuată asupra acestor producători a fost nivelul transferului de tehnologie şi cel al inovării. În primul rând, s-au examinat diverse componente majore din structura televizoarelor color şi a camerelor TV, în conexiune cu sursele de livrare. Pe baza acestei examinări s-a estimat ce tehnologie a fost transferată şi unde. Această metodă clarifică situaţiile contextuale dintre transferul de tehnologie intrafirmă şi interfirme. În al doilea rând, s-a considerat efectul determinat de progresul tehnologic asupra transferului de tehnologie. A fost investigat, de asemenea, procesul inovativ la fabricarea camerelor TV. S-a realizat o analiză calitativă privind efectul fiecărui avans tehnologic, care a apărut în producţia televizoarelor color şi a camerelor TV, efect care s-a manifestat asupra transferului de tehnologie. Rezultatele şi concluziile acestui studiu sunt urmatoarele : 1) În cazul televizoarelor color, transferul de tehnologie din Japonia în Asia de Est a progresat prin investiţiile directe ale firmelor japoneze. Exista o diferenţiere, pe componente, a gradului de transfer tehnologic. În cazul camerelor TV, progresul transferului de tehnologie a fost mai lent, decât în cel al televizoarelor color. În plus, transferul de tehnologie poate fi divizat în transferul de tehnologie în interiorul firmei (intrafirmă) şi în transferul de tehnologie în afara firmei (interfirme). Din această perspectivă, al doilea tip de transferul de tehnologie a fost, practic, neglijabil. 2) Procurarea pieselor si componentelor se realizează prin reţeaua producătorilor majori japonezi din ţara de origine şi din Asia de Est. Acest fenomen este explicat prin faptul că există limite structurale în dezvoltarea tehnologica, care crează un handicap Asiei de Est în direcţia dezvoltării tehnologiei de producţie a componentelor şi a realizării lor prin producţia autohtonă . 3) Progresul tehnologic a apărut în paralel cu expansiunea producţiei externalizate, aceasta actionând asupra promovării transferul de tehnologie. S- a observat că o

110

tehnologie poate fi încorporată într-o piesă, componentă, într-o masină sau într-un subansamblu de echipament şi că aceasta poate circula. Asia de Est s-a adaptat bine acestei circulaţii. Circuitele integrate din aplicaţiile electronice sunt un exemplu. În acest caz, tehnologia de vârf este folosită într-o “cutie neagră“ şi, drept efect, tehnologia actuală devine mai dificil de transferat. Rezultatele acestui studiu scot în evidenţă şi alte problematici, mult mai generale, care pot constitui subiect de analiză. Zonele din care firmele japoneze ce operează în Asia de Est se aprovizionează s-au diversificat. Tehnologia de producţie a componentelor electronice a avansat în mod remarcabil. În cazul ţărilor din Asia de Est, pentru a înţelege mai bine transferul de tehnologii, ceea ce trebuie analizat nu este produsul final, ci producţia componentelor principale. Pe linia acestei cooperari, Japonia şi ţările din Asia de Est au strânse relatii tehnologice şi economice. De asemenea, multe ţări arată un interes deosebit pentru ştiinţă şi tehnologia japoneză, solicitând transferuri tehnologice, pentru ridicarea propriilor nivele tehnologice. Dar percepţia transferului de tehnologie diferă considerabil între Japonia şi ţările din Asia de Est. În Japonia, în general, se gândeşte ca creşterea investiţiilor directe în străinătate de către sectorul privat a contribuit la dezvoltarea ţărilor “recipient“. Se crede că, prin construcţia de fabrici, angajarea muncitorilor autohtoni, asigurarea educaţiei şi instrucţiei, firmele japoneze au mărit, prin investiţiile lor productivitatea în ţările “recipient“.Pe de altă parte, există atitudini în ţările “recipient“ care exprimă ideea că transferul tehnologic al firmelor japoneze este inadecvat şi că acesta trebuie să transfere ocupaţii cu tehnicitate mai ridicată şi muncă pentru muncitorii locali, în scopul avansului tehnologic al ţărilor în curs de dezvoltare. Astfel, transferul de tehnologii a devenit o problemă politică. O astfel de discuţie nu poate avea loc fără o clară înţelegere a stării transferului de tehnologie. Unul dintre motive este acela că termenul de  ”transfer de tehnologie” este abstract şi dificil de înţeles. Teoria « tehnologiei compatibile » sugerează să transfere acea tehnologie cu care ţările în curs de dezvoltare să înceapă avansul lor tehnologic. Această teorie se bazează pe ideea ca aceste ţări se confruntă cu o gamă largă de probleme în procesul asimilării tehnologiei. Respectiva teorie a fost inspirată de succesivele eşecuri la introducerea fabricilor în ţările în curs de dezvoltare, de către ţările dezvoltate, între anii 1960-1970. Teoria « tehnologiei compatibile » stipulează ca forma cea mai bună a tehnologiei pe care ţările dezvoltate o pot transfera în ţările în curs de dezvoltare este aceea pe care experţii tehnici locali o pot administra. Relaţiile interactive dintre schimbarea tehnologică, patrimoniul cultural, inovaţiile instituţionale şi dezvoltarea economică pot fi studiate pentru a găsi cauzele succesului în ţările care au avut experienţa dezvoltării şi a transferului de tehnologii. Asemenea exemple de succes sunt reprezentate de complexele transformări socio-tehnologice ale dezvoltării SUA, Japoniei şi Suediei şi sunt analizate, pe larg, de Ake Anderson, Lakshmanan T.R. si Wei-Bin Zhang- un grup de cercetători de la Institutul de Studiu al Viitorului (Suedia) şi de la Centrul de Studii Energetice şi de Mediu (SUA) .Inspirate de succesul unor ţări ca SUA, Japonia sau Suedia, multe ţări în curs de dezvoltare au încercat, în ultimele patru decenii, experienţa transferului de tehnologii moderne.Experienţa unor ţări ( Coreea de Sud, Taiwan, Singapore etc. ), unde există nivele moderate sau ridicate de redresare tehnologică şi rate înalte de creştere economică, confirmă cât de complex este procesul modernizării prin transfer tehnologic, chiar în condiţiile în care aceste ţări s-au bucurat de un sprijin special. Problemele cu care s-au confruntat aceste ţări, prin angajarea în experimentul

111

dezvoltării prin transfer de tehnologie au fost, în principiu, următoarele :

● definirea elementelor dezvoltării de succes bazate pe transfer de tehnologie ; ● condiţiile de introducere a tehnologiilor transferate, astfel încât să se asigure o creştere economică substanţială ;● procesele ce se pun în mişcare la transferul de tehnologii şi/sau modificarea acestora în concordanţă cu disponibilităţile locale de aprovizionare, cu preţurile şi contextul social local ;●inovaţiile care pot apărea în cursul transferului tehnologic ;● modul de motivare a succesului şi a modernizării forţei de muncă, a antreprenorilor şi a populaţiei ;● influenţa tradiţiei asupra duratei, vitezei şi calităţii transferului de tehnologie ; În cazul ţărilor din Asia de Est, acestea au extins rapid industriile lor de asamblare, prin intermediul organizaţiilor de transfer de tehnologic. De asemenea, s-a determinat o tendinţă a acestor ţări de a-şi dezvolta propriile industrii, prin asociere cu firme din Japonia şi SUA. Mai târziu, unele din aceste ţări au acordat un rol crescut dezvoltării propriilor tehnologii, ceea ce a contribuit la apariţia organizaţiilor de transfer tehnologic, care au jucat un rol important în consolidarea industriilor autohtone.

6.3.2. Capitalele tehnologiei

La ora actuală, noile capitale ale tehnologiei se află în Asia.Marea provocare pentru viitorul Statelor Unite este găsirea unei modalităţi prin care să menţină şi chiar să îmbunătăţească actualul climat propice inovaţiei. În ultimii 30 de ani, companiile americane s-au aflat pe primul loc în lume în privinţa inventării de noi produse, în timp ce asiaticii s-au mulţumit cu un loc secundar, prin reducerea costurilor la producţia de invenţii americane. Dar acum companiile din Asia dau semne că nu le mai convine această diviziune a muncii şi s-au săturat să copieze. Schimbarea este, în parte, rezultatul modului în care companiile americane funcţionează. În anii '80 si '90, producăptorii de tehnologie din Statele Unite au început să lucreze mai mult cu parteneri internaţionali. Sectorul privat a ajuns la concluzia că ceea ce se numeşte cercetare şi dezvoltare este o activitate prea costisitoare şi, în acelaşi timp, prea riscantă pentru a putea fi rezolvată doar într-un singur laborator al unei companii, oricît de mari. Aşa au ajuns liderii în materie de tehnologie să colaboreze cu o largă reţea de alte companii mai mici, universităţi şi consorţii guvernamentale, pentru a obţine noi produse. Această soluţie a dat rezultate spectaculoase în faimoasa Silicon Valley, coridorul Route 128 din Boston sau in Austin, Texas, gigantice incubatoare de inovaţii, unde oamenii de ştiinţă, afaceristii şi managerii din domeniul tehnologiei se întalnesc pentru schimburi de idei. Ca rezultat al acestei situaţii, locul de naştere al inovaţiei s-a mutat din laboratoarele corporaţiilor în aceste nou apărute reţele de companii, piete de capital şi centre de cercetare universitară. Ieftinirea telecomunicaţiilor a permis, pe de altă parte, companiilor americane să opereze global prin segmentarea fluxului producţiei, care a devenit proces complex cu o multitudine de etape diferite. Pentru fiecare funcţie în parte s-au încheiat contracte cu producaăori din alte ţări, aceştia beneficiind de un transfer gratuit de know-how. S-ar putea spune că nu este o idee prea înţeleaptă, dar nu numai activităţile care implică munca manuală intensivă au fost transferate în străinătate, prin ceea ce se numeşte "off-shoring"; în prezent Microsoft, Intel, Bell Labs, Motorola şi alţi lideri mondiali chiar fac cercetare universitară peste hotare.

112

Secretul atracţiei pe care-l exercită noile capitale ale tehnologiei mondiale - Shanghai în China, Bangalore în India şi Hsinchu din Taiwan - a constat în prima fază în costurile mult mai mici ale mîinii de lucru. Dar, deoarece producătorii locali de tehnologie s-au dezvoltat, au apărut noi institute de cercetare, iar oamenii de stiinta şi specialiştii s-au întors acasă, dupa ce s-au pregătit şi au lucrat în Statele Unite. Astfel au ajuns aceste noi centre să susţină cercetarea pe cont propriu. Nu cu mult timp in urmă, Craig Barrett de la Intel a declarat că, acum, chinezii "sunt capabili să producă absolut orice fel de tehnologie sau software şi pot fi manageri tot la fel de buni ca şi cei din Statele Unite". De asemenea, se pare că Microsoft a semnat contracte cu Infosys şi Satyam, două companii indiene, nu numai pentru servicii de date elementare, ci şi pentru a le folosi arhitecţii lor software supercalificaţi. Este o realitate că la ora actuală asiaticii sunt cei mai buni în domeniul tehnologiei .Acest lucru poate fi demonstrat răspunzînd la cîteva întrebări. Unde se lansează pentru prima dată toate gadgeturile? În Asia. Unde au loc cele mai multe revoluţii tehnologice? În Asia. De unde provin liderii tuturor segmentelor de piaţă dedicate tehnologiei? Din Asia.Explicaţia acestor răspunsuri poate fi reflectată prin prisma cultului perfecţiunii pe care îl deţine poporul asiatic. Nu există european sau american care să nu rămînă cu gura căscată în faţa unui bob de orez pictat manual, în faţa mareţiei unei culturi care a revoluţionat "arta razboiului", de atunci nemaifăcîndu-se ceva semnificativ în materie de strategie de luptă, sau în fata unui "covor" realizat integral din nisip pictat manual. Oamenii aceştia, după ce îşi chinuie sufletele şi creierele luni de zile pentru a realiza o asemenea operă de artă, o lasă pradă vîntului pentru că întotdeauna există ceva mai bun. Şi aici e diferenţa. Europenii creează şi apoi îşi laudă pe toate străzile şi în toate colţurile lumii reuşita, de parcă nimeni altcineva nu ar fi fost în stare să facă ceva mai bun. Nici nu se pune problema de a o distruge. America, în schimb, oricît de Mare Putere ar fi ajuns, nu-şi poate aroga dreptul la o istorie atît de veche ca celelalte continente şi nici la un sistem de valori individuale, clădite în secole de experienţă, aşa că analiza se va referi la Europa vs. Asia.

La fel se întamplă şi cu tehnologia. În cazul în care chinezii vor ajunge să stăpînească lumea, nu vor reuşi datorită faptului că sunt mulţi, ci datorită perseverenţei lor, caracteristică a culturii asiatice. Şi pană una-alta asiaticii au cucerit terenul tehnologiei. Oamenii au întotdeauna nevoie de un ţap ispăşitor, că doar nu şi-au creat singuri problemele şi dacă unui individ îi este suficient un altul, un stat, sau un continent, el are nevoie de o naţiune ca să fie pe deplin satisfăcut. Ideea este alta. De ce sunt asiaticii mai perseverenţi şi de ce din mîna lor ies lucruri mult mai durabile decît din mîna europenilor?

113

Răspunsul la această întrebare este dificil de dat, însă un lucru este cert. Asiaticii ştiu să vîndă şi, mai ales, să surprindă prin inovaţiile lor.

114

CAPITOLUL VII

MEDIUL LEGISLATIV

7.1 ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND MEDIUL LEGISLATIV

Mediul legislativ – definiţieLEGISLÁȚIE, legislații, s.f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio.

LegislatiaDupă 10 zile, sesiunea periodică din acest an a Adunării Naţionale a

Reprezentanţilor Poporului din China (forul suprem al puterii de stat) şi-a încheiat astăzi dimineaţă lucrările la Beijing. În cursul conferinţei, au fost adoptate prin vot programul-platformă privind dezvoltarea în următorii cinci ani a economiei naţionale şi societăţii chineze şi raportul de activitate a guvernului, examinate şi revizuite de deputaţii. În programul amintit, obiectivul de creştere a economiei naţionale pentru următorii cinci ani a fost stabilit la 7,5%. Au fost, de asemenea, stabilite obiectivele legate de reducerea consumului de energie şi cantitatea de emisii de gaze poluante. În viitorii cinci ani, priorităţile strategice şi obiectivele Chinei le constituie modernizarea satelor, reajustarea accelerată a structurii economice şi transformarea modului de creştere economică, promovarea dezvoltării armonioase dintre diferitele regiuni şi creşterea capacităţii de inovare a întreprinderilor. În Raportul de activitate a guvernului pe 2005, ratificat în cursul sesiunii anuale, se menţionează că guvernul va transfera accentul investiţiilor destinate infrastructurii către mediul rural şi va aplica în mediul rural din întreaga ţară învăţământul obligatoriu gratuit. S-a mai decis ca obiectivul economiei naţionale chineze din anul acesta să fie o rată de creştere de 8%

7.2 ANALIZA MEDIULUI LEGISLATIV DIN ASIA-PACIFIC

Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC) este un forum al unui grup format din 21 de țări care au ieșire la Oceanul Pacific, reprezintă aproximativ 60% din economia mondială, și care poartă discuții pe tema economiei regionale, cooperării, comerțului și investițiilor (Banca Mondială). Activitățile includ întâlniri ale ministerelor țărilor membre, pe tot parcursul unui an și sunt coordonate de Secretariatul APEC.Organizația conduce întâlnirile liderilor economici APEC, un summit anual la care participă șefi de guverne ai tuturor membrilor APEC cu excepția China Taipei, care este reprezentată de un oficial de rang ministerial. Locul în care are loc summitul se schimbă prin rotație între economiile membre și există o tradiție care implică purtarea de către liderii participanți a unor costume naționale ale țării gazdă. Cel mai recent summit, APEC Australia 2007, a avut loc la Sydney în data de 9 septembrie.APEC este o asociaţie de economii care împărtăşesc limitele a Oceanului Pacific. Sub APEC, economiile membre să conlucreze pentru a reduce barierele în calea comerţului, a facilita schimbul de bunuri, servicii, resurse şi know-how tehnic, şi să consolideze cooperarea economică şi tehnică între şi între ei. Aceste eforturi concertate, în cele din urmă, ar rezulta într-o economie globală îmbunătăţit mult şi forjare de legaturi mai puternice intre în curs de dezvoltare şi economiile majore ale

115

lumii. APEC a fost creat în 1989 prin iniţiativa de Australia. Prima reuniune ministerială a avut loc la şase - şapte noiembrie 1989 în Canberra, Australia.Când a fost înfiinţată APEC, au fost douăsprezece (12), membrii fondatori: Australia, Brunei Darussalam, Canada, Indonezia, Japonia, Coreea, Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Thailanda, şi Statele Unite. În 1991, de Republica Populară Chineză, Hong Kong, şi China Taipei au fost acceptate ca membri. Mexic şi Papua Noua Guinee au fost acceptate în 1993 şi Chile a devenit membru cu drepturi depline în 1994. Cele mai recente Membrii sunt Peru, Vietnam şi Rusia, ale căror membri au fost recunoscute oficial în noiembrie 1998.Grupuri de APEC împreună trei (3) din lume, cele mai dinamice economii din (SUA, Japonia, şi Canada) şi din Asia de "tigru" economii.· Împreună, membrii APEC sunt considerate motorul de creştere al economiei întreaga lume.· Membrii APEC - economiile reprezintă în jur de două miliarde de oameni sau 42% din totalul populaţiei lumii,· APEC ocupă 43% din suprafaţa de teren lume.· În 1997, Produsul Intern Brut total de membru APEC-economiilor a fost 23,680 dolari SUA miliarde de euro.· APEC au reprezentat aproape jumătate din lume totalul exporturilor de mărfuri în 1997.· APEC este caracterizată prin diversitate culturală şi diferite niveluri de dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică.Membrii APEC au conturat patru obiective principale:· pentru a susţine creşterea şi dezvoltarea regiunii pentru binele comun al poporului său, contribuind astfel la creşterea economiei mondiale;· pentru a spori câştigurile, cât şi lumii economiei regionale prin încurajarea fluxului de bunuri, servicii, capital şi tehnologie;· pentru a dezvolta şi consolida sistemul multilateral comercial deschis în interesul Pacific membru economii-Asia, precum şi toate alte economii; şi· pentru a reduce barierele în calea comerţului cu bunuri şi servicii, şi pentru a minimiza obstacol în calea investiţiilor, printre participanţii săi într-o manieră consecventă cu GATT / principiile OMC, după caz, şi fără detrimentul cu alte economii.APEC prevede comerţului şi liberalizarea completă de investiţii şi facilitarea până în 2010 pentru economiile industrializate şi 2020 de membri în curs de dezvoltare. În ceea ce priveşte tarifele, scopul este zero tarifelor în 2010 şi 2020 pentru ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, respectiv.În ceea ce APEC urmăreşte să creeze un mediu comercial deschis mai mult, tranzacţiile de afaceri şi schimb de bunuri, servicii şi tehnologii vor fi foarte relaxat.· Investiţiile va curge liber şi din partea economiilor în curs de dezvoltare şi. Transferul de competenţe profesionale de consultanta va fi mai simplu şi mai uşor de gestionat.· Nu va fi un acces mai uşor la resursele puse la dispoziţia industrializate membru-economiile dând o şansă mai bună pentru industriile locale să îmbunătăţească şi să concureze pe piaţa mondială.· Îmbunătăţiri în energie, transport, telecomunicaţii şi infrastructuri sunt de aşteptat să fie rezultatele imediate ale unei cooperări consolidate între APEC-membre economii.· Agricultura este vital pentru a continua creşterea lui APEC. Tehnice. Crucială cooperarea în acest sector va creşte productivitatea şi grăbi mediul rural creştere de membri APEC în curs de dezvoltare, cum ar fi Filipine

116

· APEC include Japonia, China Taipei, Hong Kong, de Republica Populară Chineză, şi Republica Coreea, care sunt surse majore de investiţii străine.· Întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) sunt factori critici în ţara de dezvoltare a şi 90% din toate firmele din APEC sunt IMM-uri.· Ştiinţa şi tehnologia industriala ar putea fi dezvoltate prin intermediul fluxului de informaţii regionale APEC pe tehnologie, schimburile de cercetare în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, cercetarea şi proiecte comune.Obiectivele APEC pot fi realizate printr-un program echilibrat de:· liberalizare să demonteze aceste bariere în calea tranzacţiilor economice internaţionale, care sunt impuse ca barierele vamale;· facilitarea comerţului şi a investiţiilor pentru a reduce divergenţele inutile în abordarea politicilor interne influenţarea comerţului internaţional;· cooperarea tehnică pentru a partaja informaţiile şi expertiza necesare pentru punerea în aplicare a propunerilor pentru facilitarea şi pentru a îmbunătăţi disponibilitatea şi eficienţa infrastructurii regionale; şi· coordonarea politicilor economice pentru a reduce incertitudinile care se adaugă la costurile economice tranzacţiilor internaţionale.Anul 1993 a marcat un an pozitiv pentru APEC cu organizarea primei Liderii APEC Economice întâlnire pe 20 noiembrie în Blake Island, Seattle. Găzduit de atunci al Statelor Unite atunci preşedinte Bill Clinton, toţi membrii APEC reafirmat sprijinul lor pentru APEC şi idealurile pentru a stat.Membrii APEC o viziune a unei regiunea Asia-Pacific de cooperare mai puternică, de comerţ mai deschis, parteneriat mai profund, continuă creştere, o economie stabilă, elementele constitutive prosper, şi, de asemenea, un viitor sigur. lideri au promis să aprofundeze spiritul comunităţii APEC bazat pe o viziune împărtăşită de atingerea stabilităţii, securităţii şi prosperităţii pentru populaţia din Asia-Pacific.

SUMMITURI:

Osaka de acţiune AgendaAvând în vedere datele ţintă de 2010 şi 2020 pentru liberalizarea comerţului completă şi de investiţii şi de facilitare, Osaka Agenda de acţiune a servit ca o pistă în vederea realizării obiectivelor pe APEC.Adoptate în timpul Liderii APEC Economic Reuniunea la 19 noiembrie 1995 în Japonia a găzduit de către prim-ministrul Tomiichi Murayama, Agenda de acţiune a tradus viziunea Seattle şi obiectivele Bogor în realitate reflectat. Acesta angajament voluntar şi determinarea politică a fiecărui membru pentru a atinge set obiective ale APEC. Agenda furnizate axat pe implementarea integrată a activităţilor referitoare la comerţul şi liberalizarea completă de investiţii / de facilitare şi tehnico-economice de cooperare mai puternică. Toţi aceşti factori au avut drept scop maximizarea bunăstării economice din regiunea Asia-Pacific.Manila Planul de acţiune

 Odată cu adoptarea Planului de acţiune Manila (MAPA), pe parcursul a 4-lea Liderii APEC "Summit-ul a avut loc în Filipine, cu fostul preşedinte Fidel V. Ramos ca gazdă, APEC a intrat în faza de punere în aplicare a programului său de lucru pentru realizarea Vision Seattle şi realizarea obiectivelor Bogor.Planul de acţiune a reprezentat un uriaş pas înainte în şase domenii: (a) accesul pe piaţă mai mare prin reducerea progresivă a tarifelor şi barierelor non-tarifare în calea comerţului; (b) îmbunătăţirea accesului pe piaţă în domeniul serviciilor; (c) furnizarea unui regim deschis de investiţii; (d) reducerea costurilor de angajarea de afaceri; (e)

117

întărirea un mod eficient infrastructura sectorului şi deschis; (f) intensificarea cooperării economice tehnice. şi toate acestea au alimentat spiritul comunităţii în regiunea Asia-Pacific şi stimulat APEC angajamentul la creşterea economică şi dezvoltarea durabilă echitabilă.

Summit-ul de la Vancouver Crizei financiare din Asia mutat accentul a liderilor APEC Summit-ul găzduit de către prim-ministrul Jean Chrétien în Vancouver în noiembrie 1997 din zona de liberalizare a comerţului. Deciziile majore luate incluse: (a) restabilirea stabilităţii financiare, prin eforturi sporite în liberalizarea comerţului şi a investiţiilor, precum şi continuarea liberalizării pieţelor financiare regionale; (b) adoptarea de Vancouver-cadru pentru parteneriatele public-privat consolidată în dezvoltarea infrastructurii; (c) admiterea din Peru, Rusia şi Vietnam ca noi membri; (d) o mai mare concentrare pe dezvoltarea de capacităţi în domeniul dezvoltării resurselor umane; şi (e) utilizarea la maximum a tehnologiilor avansate pentru a permite tuturor membrilor din regiune APEC să beneficieze pe deplin de comerţ liberalizare. Summit-ul de la Kuala LumpurLa Summit-ul 1998 a avut loc la Kuala Lumpur, Liderii APEC reînnoit rezolva lor faţă de crearea unui prosper-Pacific comunitate Asia, unde discrepanţele economice dintre naţiuni ar fi traversat de consolidarea fundamentelor creşterii economice, asigurarea mediului necesare pentru fluxul eficiente a schimburilor comerciale, de investiţii şi tehnologie, şi consolidarea capacităţilor de membri de a participa la, şi de a beneficia pe deplin de, liberalizarea comerţului.Pentru a face faţă provocărilor generate de criza financiară din Asia, liderii promis să urmărească o strategie de creştere de cooperare cu următoarele dimensiuni:· orientate spre creştere, politicile macroeconomice prudente corespunzătoare cerinţelor specifice ale fiecărui membru-economie;· o asistenţă financiară sa extins din partea comunităţii internaţionale pentru a genera locuri de muncă şi pentru a construi şi consolida plase de siguranţă socială pentru a proteja pe cei săraci şi vulnerabili;· un program cuprinzător de sprijin pentru eforturile de consolidare a sistemelor financiare, restabilirea finanţarea comerţului, şi să accelereze restructurarea sectorului corporativ;· noi abordări pentru a cataliza returnarea şi durabile private fluxurilor de capital stabil în regiune;· un angajament reînnoit pentru Bogor obiectivelor de realizare şi deschise comerţului liber şi de investiţii în cadrul APEC; şi· de lucru urgente în cadrul APEC şi cu alte economii şi instituţii care să elaboreze şi să implementeze măsuri de consolidare a sistemului financiar internaţional.

Summit-ul AucklandAu fost trei teme din APEC '99 care a servit ca se concentreze din ordinea de zi şi hotărârile celei de-a 11 reuniune ministerială în Auckland: 1) pentru extinderea oportunităţilor de afaceri din întreaga regiune; 2) consolidarea funcţionării pieţelor; şi 3) suport pentru extinderea APEC.Cu privire la prima tema, miniştrii au reafirmat rolul central al planurilor de acţiune individuale în furnizarea de liberalizare, şi facilitarea procesului de reformă în cadrul APEC; aprobat facilitarea schimburilor comerciale principalele realizări, şi a declarat un angajament continuu pentru a deschide regionalism şi la sistemul comercial

118

multilateral, în special importanţa negocierilor din cadrul OMC în liberalizarea comerţului şi a investiţiilor în regiune şi creşterea încurajarea în economia globală -. Miniştrii au salutat, de asemenea, prezentarea de către Filipine şi patru (4 alte) economii Australia, Brunei, Japonia şi Statele Unite - de Acţiunile lor individuale planurile evaluări voluntare reciproce.Pentru a doua temă, miniştrii au convenit la o "foaie de parcurs" de stabilire a activităţilor viitoare de APEC pentru a consolida pieţele. Ei au acordat, de asemenea, prioritate ridicată la obiectivul de tranzacţionare informatizat realizarea, acolo unde este posibil, până în 2005 pentru economiile dezvoltate şi 2010 pentru economiile în curs de dezvoltare,. În cele din urmă în sprijinul a treia temă, miniştri sa angajat să extindă eforturile lor de a construi înţelegerea comunitate a lui goluri APEC şi beneficiile unei integrată la nivel regional şi economii deschise mai mult, precum şi capacitatea membrilor de a furniza reţelele de securitate socială pentru a atenua impactul social negativ al crizei financiare din Asia.

Summit-ul BruneiLa summit-ul din Brunei, miniştrii prevăzute viziunea APEC pentru a captura economic şi social deplin de beneficiile globale noi economie emergentă planurile. Acţiunile deja luate de către APEC sarcina de a transmite muta include e-readiness commerce evaluare informatizat, de tranzacţionare, electronice Individual de Acţiuni, şi capacitatea de consolidare a instituţiilor şi a capitalului uman în domenii legate de e-commerce:. În plus, o agendă de acţiune a fost direcţionată spre următoarele domenii consolidarea structurilor de piaţă şi instituţiile existente şi pentru a permite noilor forme de comerţ şi investiţii în bunuri şi servicii să înflorească în noul mediu, dezvoltarea unui mediu politic favorabil pentru investiţii în infrastructură şi dezvoltare a tehnologiei; stimulare activă a inovării şi a spiritului antreprenorial, precum şi dezvoltarea capacităţii umane intensive prin şi de înaltă calitate educaţie completă şi formare profesională şi programele de dezvoltare a competenţelor.Orientările conţinute în Osaka din 1995 de acţiune Agenda (spaţiu de aviaţie deschis) să ofere îndrumare critice pentru economiile APEC privind modul în care pot conformeze în mod voluntar cu obiectivele Bogor în fiecare din cele cincisprezece (15) zone de fond. Cu toate acestea, economia mondială sa schimbat de spaţiu de aviaţie deschis a fost finalizată în 1995 şi APEC în sine sa schimbat şi dezvoltat ca o instituţie. Astfel, miniştrii au decis de asemenea să revizuiască şi să se bazeze pe orientările spaţiu de aviaţie deschis.

Acordul Shanghai  Pentru a întări angajamentele în realizarea obiectivelor Bogor, APEC adoptă Accord Shanghai în 2001. Acordul se axează pe:· Urmăresc politici comerciale privind serviciile, proprietatea intelectuală, şi tarifele care vor încuraja dezvoltarea de Noua Economie.· Adoptând o abordare deschizător de drumuri în promovarea iniţiativelor APEC selectat spre realizarea obiectivelor Bogor. Utilizarea numit Pathfinder abordare, astfel permite un grup de ţări pentru a iniţiativelor-pilot care să încurajeze alţi membri să participe mai târziu.· Angajamentul de a dezvolta si implementa principiile transparenţei pentru normele de investiţii, reglementările şi standardele, precum şi pentru procedurile de achiziţii publice pentru a asigura o bună guvernare. Un procent de reducere a costurilor de tranzacţie în cinci in următorii cinci ani, prin eliminarea birocraţiei se adresează.

119

· Strategia de e-APEC este adoptat. Aceasta stabileşte un program de consolidare a structurilor de piaţă şi instituţii, pentru a facilita investiţii în infrastructură şi tehnologie pentru tranzacţiile-line şi pe promovarea spiritului antreprenorial şi consolidarea capacităţilor umane.Membri APEC-ţări îşi reafirmă sprijinul pentru multilaterale Trading System şi eliberarea primelor de combatere a terorismului Declaraţi Summit-ul Los Cabos Summit-ul de 2002 în Los Cabos, Mexic este setat pentru a consolida sistemul comercial multilateral fundamentale şi lupta împotriva tuturor formelor de terorism.Pentru a promova stabilitatea în regiune a sistemului financiar, APEC lideri au discutat măsurile care promovează fiscale prudente şi transparente de management, competitivitate şi eficient de economii de alocare. APEC adoptă o facilitarea comerţului Plan, Politici privind comerţul şi economia digitală şi standarde de transparenţă.APEC adoptă comerţul Secure în Regiunea APEC (STAR) Iniţiativa, care subliniază importanţa de parteneriat public-privat în promovarea comerţului şi securitatea umană.

 Summit-ul BangkokÎn 2003 Summit-ul de Bangkok, APEC împins pentru negocierile reînnoită la OMC, Agenda de Dezvoltare Doha. Acţiunile sunt de acord pentru a reduce ameninţările teroriste generate de Man Portable Air Defense Systems, pentru a coordona mai bine activităţile de combatere a terorismului şi să pună în aplicare Planul de acţiune privind APEC SARS şi sănătatea Iniţiativei de Securitate. Intensificarea eforturilor de a construi cunoaştere economii Bazat, consolidarea eforturilor de a promova şi financiare eficiente sisteme de sunet şi accelerarea regionale structurale sunt, de asemenea, de acord. Summit-ul SantiagoÎn cadrul APEC din 2004 temă, "o comunitate, viitorul nostru", Liderii APEC îşi reafirmă angajamentul de a realiza şi o creştere durabilă şi echitabilă reducerea disparităţilor economice.APEC emite o declaraţie puternică de sprijin pentru progresul în Doha a OMC Agendei de dezvoltare şi stabileşte un obiectiv pentru realizarea unui progres în cadrul negocierilor: decembrie 2005, convocarea de OMC a şasea conferinţă ministerială. APEC adoptă Cele mai bune practici pentru RTAS şi acorduri de liber schimb, Iniţiativa Santiago pentru extinderea comerţului şi date-cadru de confidenţialitate. Economiile membre îşi exprimă hotărârea să se confrunte cu ameninţarea terorismului, face un angajament politic de a lupta împotriva corupţiei şi a asigura transparenţa, şi să aprobe un curs specific de acţiune pentru În acest scop.

Obiectivele APEC:Comerţul cu mărfuri· Zero tarife pentru toate bunurile şi eliminarea tuturor restricţiilor cantitative.Comerţul cu servicii· Nelimitată cu privire la drepturile de stabilire, tratamentului naţional sau de călătorie legate de furnizarea de servicii pentru vizite de până la doi 2) ani (.Internaţionale de investiţii

120

· Tratamentul Naţional de toate firmele şi drepturile nelimitat de stabilire în toate sectoarele de producţie, inclusiv tratamentul naţional al investitorilor internaţionali în ceea ce priveşte politica fiscală (impozitare şi / sau subvenţii).· Aderarea tuturor guvernelor APEC la convenţiile internaţionale existente pentru soluţionarea litigiilor legate de investiţii internaţionale.De transport· Armonizarea deplină a procedurilor de control al traficului aerian şi a standardelor de siguranţă.· Fără inhibiţii (altele decât pentru motive de siguranţă), drepturi de aterizare pentru transportatorii cu majoritar de acţiuni deţinute de către un APEC naţionale, sau de către resortisanţi ai economiilor care nu impun restricţii privind drepturile de aterizare la APEC bazate pe transportatori (de exemplu, "cer deschis" în Asia Pacific ).· Aderarea tuturor guvernelor APEC la legale convenţiilor internaţionale pentru transportul mărfurilor pe calea aerului, mare şi pe uscat.Turism· Introducerea de "smart card" paşapoarte şi prelucrarea electronică a pasagerilor internaţionale.· Călătoriile fără vize de către rezidenţi a economiilor APEC în regiune pentru vizitele de până la şase (6) luni.Telecomunicaţii· Recunoaşterea reciprocă a tuturor standardelor tehnice de telecomunicaţii.· Neîngrădită transmisii trans-frontaliere.· Tratament naţional pentru conexiuni la reţele de telecomunicaţii locale.

Obiectivul APEC privind politica in domeniul concurentei:

În noiembrie 1994, APEC miniştrii au convenit că Comitetul pentru comerţ şi investiţii (CTI), va dezvolta o înţelegere a problemelor de concurenţă, în, legislaţia în domeniul concurenţei şi politicile special a economiilor din regiune. CTI ar trebui să înveţe modul în care legislaţia în domeniul concurenţei şi politicile afectează comerţul şi de investiţii în regiune APEC şi identificarea zonelor potenţiale de cooperare tehnică între economiile membru.obiective ale APEC în acest domeniu de lucru este pentru economiile APEC pentru a îmbunătăţi mediul concurenţial în-Pacific regiunea Asia prin introducerea sau menţinerea adecvată politica în domeniul concurenţei şi eficiente şi / sau a legilor şi punerea în aplicare a politicilor asociate, asigurarea transparenţei celor de mai sus, şi promovarea cooperării între economiile APEC, maximizând astfel, printre altele, funcţionarea eficientă a pieţelor, concurenţa între producători şi comercianţi, precum şi beneficii pentru consumatori.Un set de reglementări care afectează 9 etape din viata unei afaceri sunt evaluate: demararea unei afaceri, care se ocupă cu construcţia permite, înregistrarea proprietăţii, obţinerea de credite, protejarea investitorilor, plata taxelor comerţul transfrontalier, aplicarea contractelor şi închiderea unei afaceri.

7.3. MEDIUL LEGISLATIV DIN CHINA

Datele din Doing Business 2011 sunt actuale începând din iunie 2010 *Indicatorii sunt utilizaţi pentru a analiza rezultatele economice şi a identifica ceea ce reformele au lucrat, în cazul în care, şi de ce. Metodologia Doing Business are limite. Alte domenii importante de activitate, cum ar fi apropierea de o economie pe pieţele mari,

121

calitatea serviciilor sale de infrastructură (altele decât cele referitoare la comerţul transfrontalier), securitatea de proprietate de la furt şi jaf, transparenţa achiziţiilor publice, condiţiile macroeconomice sau care stau la baza puterii instituţiilor, nu sunt studiate în mod direct de către Doing Business. Pentru a face datele comparabile între economiile, Indicatorii se referă la un anumit tip de afaceri, în general, o companie locală cu răspundere limitată în care operează cele mai mari afaceri din oraş. Deoarece ipotezele standard sunt utilizate în colectarea de date, comparaţii şi criterii de referinţă sunt valabile în întreaga economie. Datele nu evidenţiază numai în măsura de obstacole pentru a face afaceri, ele ajuta, de asemenea, să identifice sursa acestor obstacole, sprijinirea factorilor de decizie politică în proiectarea reformei.Set de date se referă la 183 de economii: 46 în Africa Sub-Sahariană, 32 în America Latină şi Caraibe, 25 în Europa de Est şi Asia Centrală, 24 în Asia de Est şi Pacific, 18 în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi 8 în Asia de Sud, precum şi 30 OECD cu venituri mari economii.Următoarele pagini prezintă rezumatul Doing Business, indicatorii pentru China. Datele utilizate pentru acest profil economic provin din baza de date Doing Business şi sunt sintetizate în grafice. Aceste grafice permit o comparaţie a economiilor în fiecare regiune, nu doar unul cu altul, dar, de asemenea, cu "bună practică" economie pentru fiecare indicator.Economiile de bune practici sunt identificate prin poziţia lor în fiecare indicator, precum clasamentul global al acestora şi de către capacitatea de a oferi exemple bune de reglementare a afacerilor în alte ţări. Aceste economii de bună practică nu au rangul neapărat numărul 1 in subiect sau indicator, dar ele sunt în top 10.Mai multe informaţii sunt disponibile în raportul complet. Doing Business 2011: a face o diferenţă pentru antreprenori prezintă indicatori, analizează relaţia lor cu rezultatele economice şi recomandă reforme. De date, împreună cu informaţii

122

123

124

Măsura, 5 ani de schimbările cumulative ilustrează modul în care mediul de afaceri de reglementare s-au schimbat în 174 de economii Doing Business 2006 la Doing Business 2011. În loc de a sublinia ţări care îşi prezentau cele mai multe afaceri prietenos mediu, această nouă abordare arată măsura în care un mediu de economie de reglementare pentru mediul de afaceri s-au schimbat comparativ cu 5 ani în urmă.Acest instantaneu reflectă toate modificările cumulate în reglementarea de afaceri a unei economii măsurată prin Doing Business indicatori, cum ar fi o reducere a timpului pentru a începe o afacere datorita unui one-stop shop sau o creştere a tăriei de investitor datorită indicelui de protecţie la noile norme, bursa care strânge cerinţele de publicare pentru operaţiuni cu părţi similare.

Date Istorice

125

Indicatorii Chinei din ultimi 4 ani

China: Noua lege a impozitul pe venit corporativ a unificat regimurile fiscale pentru întreprinderile interne şi externe şi clarificat calculul de venituri impozabile pentru calculul impozitului pe profit.

7.3. MEDIUL LEGISLATIV DIN JAPONIA

Un set de reglementări care afectează 9 etape din viata unei afaceri sunt evaluate: demararea unei afaceri, care se ocupă cu construcţia permite, înregistrarea proprietăţii, obţinerea de credite, protejarea investitorilor, plata taxelor, comerţul transfrontalier, aplicarea  contractelor şi închiderea unei afaceri. Datele din Doing Business 2011 sunt actuale ca din iunie 2010 *. Indicatorii sunt folosiţi pentru a analiza rezultatele

126

economice şi de a identifica ceea ce reformele au lucrat, în cazul în care, şi de ce. Metodologia Doing Business are limite. Alte domenii importante de afaceri, cum ar fi proximitatea unei economii pe pieţele mari, calitatea serviciilor sale de infrastructură (altele decât cele referitoare la comerţul transfrontalier), de securitate de proprietate de la furt şi jaf, transparenţa achiziţiilor publice, condiţiile macroeconomice sau forţa subiacentă de instituţii, nu sunt studiate în mod direct de către Doing Business. Pentru a face datele comparabile în economiile, indicatorii se referă la un anumit tip de afaceri, în general, o companie locală cu răspundere limitată care operează în cel mai mare oraş de afaceri. Deoarece ipotezele standard sunt utilizate în colectarea de date, comparaţii şi de referinţă sunt valabile în întreaga economie. Datele nu evidenţiază numai în măsura de obstacole pentru a face afaceri, ei de asemenea, ajuta la identificarea sursei de aceste obstacole, sprijinind factorii de decizie politică în proiectarea reformei. Set de date se referă la 183 de economii: 46 în Africa Sub-Sahariană, 32 în America Latină şi Caraibe, 25 în Europa de Est Europa şi Asia Centrală, 24 în Asia de Est şi Pacific, 18 în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi 8 în Asia de Sud, ca mai bine de 30 de OCDE cu venit ridicat economiile. Următoarele pagini prezintă rezumatul Doing Business, indicatorii pentru Japonia. Datele utilizate pentru acest profil economic provin din baza de date Doing Business şi sunt sintetizate în grafice. Aceste grafice permit o comparaţie a economiile în fiecare regiune, nu doar unul cu altul, dar, de asemenea, cu "bună practică" economie pentru fiecare indicator. Economiile bunei practici sunt identificate prin poziţia lor în fiecare indicator, precum clasament global al acestora şi de capacitatea lor de a oferi exemple bune de reglementare a afacerilor în alte ţări. Aceste economii de bună practică nu au rangul neapărat numărul 1 în subiect sau indicator, dar ele sunt în top 10.

127

128

129

Măsuri, 5 anide schimbări cumulative ilustrează modul în care mediul de afaceri de reglementare s-a schimbat în 174  de economi,de la Doing Business 2006 la Doing Business 2011.In loc de a evidenţia care tari au in prezent cele mai multe afaceri,aceasta noua abordare arata măsura in care mediul de economie si mediu de afaceri s-a modificat in ultimo 5 ani. Acest instantaneu reflecta toate modificările cumulate in reglementarea de afaceri a unei economi măsurata prin Doing Business,cum ar fi o reducere a timpului pentru a începe o afacere datorita unui one_stop shop sau o creştere a tăriei de protecţie a investitorilor datorita indexului la noile norme bursiere la care strângeţi cerinţele de publicare pentru părţile similar tranzacţiei.

Date Istorice

130

Standarde si reglementari comerciale

Bariere comerciale, netarifare/tarifare si taxe de import

In prezent, nivelul mediu al taxelor vamale aplicate in Japonia (conform datelor Japan Tariff Association) este unul din cele mai scăzute din lume (3,6%). Totuşi, taxele aplicabile unor produse manufacturate si produse agricole sunt relativ ridicate. Ca o măsura de încurajare a importurilor, Japonia a mărit numărul produselor scutite de taxe la import la 2400, din 7000 cate sunt listate in tariful vamal. In prezent, aproape toate importurile de echipamente industriale sunt scutite de taxe vamale. Ca membra a Convenţiei Sistemului Armonizat, Japonia foloseşte acelaşi sistem de clasificare tarifara pana la sase cifre. Tariful vamal japonez are patru coloane de taxe aplicabile: general, GATT, preferenţial si temporar. Sistemul tarifar preferenţial japonez oferă taxe reduse sau exceptări pentru produse importate din tari in curs de dezvoltare, de care beneficiază si România.  Pe lângă taxele vamale, se percepe o taxa de consum de 5% (impozit indirect general) asupra tuturor bunurilor vândute in Japonia. Plata acestei taxe este solicitata in momentul efectuării declaraţiei de import. Taxa este aplicata la valoarea CIF a produsului plus taxa vamala de import. Guvernul Japoniei oferă producătorilor din tara reduceri ale taxelor (tax credits) de 5% din valoarea cu care aceştia cresc importul unor produse manufacturate eligibile in decurs de un an (produse duty-free) si acorda amanari de plata a impozitului pe profit. Taxele vamale sunt specifice sau ad valorem, aplicabile valorii CIF, iar in câteva cazuri o combinaţie a celor doua. Vama nipona este considerata una dintre cele mai riguroase entităţi publice din Japonia si existenta unor abateri este penalizata foarte exigent. 

Reglementari privind importurile

În prezent, majoritatea bunurilor sunt "liber importabile", pentru importul lor nefiind necesara o licenţa. Singura excepţie este pentru acele produse care cad sub incidenta cotelor de import, caz in care importatorul japonez trebuie sa solicite licenţa. Grâul, carnea de vita si produsele din piele se număra printre cele câteva produse aflate sub incidenta sistemului de cote de import. Pentru produsele alimentare si de uz uman trebuie îndeplinite anumite cerinţe de siguranţa si calitate. Deşi procedurile vamale au fost mult simplificate in ultimii ani, exista anumite documente indispensabile formalităţilor de vămuire. Acestea includ: 1) licenţa de import, valabila timp de patru luni de la data eliberării (pentru produsele supuse sistemului de cote); 2) o declaraţie de import (formularul vamal C 5030); 3) documentele de livrare (factura comerciala, packing list, conosament-ul sau, in cazul transportului aerian, air-bill); 4) un certificat de origine, daca bunurile sunt îndreptăţite la un tratament favorabil (la taxe preferenţiale sau OMC);5) orice document adiţional necesar pentru a dovedi respectarea legilor japoneze si reglementarilor in privinţa standardelor (certificate sanitare si fito-sanitare etc). 

131

Importul temporar

Japonia este membra a Convenţiei Internaţionale pentru facilitarea importului de mostre comerciale si materiale publicitare ATA. Utilizarea unui Carnet ATA permite trimiterea si introducerea temporara intr-o tara străina a unor bunuri, precum mostrele pentru expoziţii, echipamentele profesionale, instrumente muzicale si camerele de televiziune, fără plata impozitelor sau a altor obligaţii. Materialele publicitare, incluzând broşurile, filmele si fotografiile pot intra in Japonia cu scutire de taxe. De asemenea, este permisa introducerea articolelor menite sa fie expuse dar nu si vândute la târguri comerciale si alte evenimente similare, fără plata taxelor, doar in cazul in care târgul sau evenimentul se desfăşoară intr-un spaţiu expoziţional definit prin interzicerea efectuării in perimetrul sau a unor operaţii si acte de vânzare-cumpărare. Aceste articole trebuie reexportate după eveniment sau depozitate intr-un teritoriu liber vamal. Pe factura comerciala pentru aceste bunuri trebuie consemnate specificaţiile: "no comercial value, customs purposes only" si "these goods are for exhibition and are to be returned after conclusion of the exhibition". De asemenea, este important sa se consemneze pe documentele de livrare numele târgului sau al locului de expunere, inclusiv numărul standului (daca este cunoscut). Nerespectarea clauzei de exportare din Japonia a produselor intrate in regim temporar poate atrage penalizări semnificative. 

Cerinţe privind inscripţionarea

Ambalajele din fibra vegetala sunt interzise. Conform legislaţiei japoneze toate produsele importate trebuie sa fie măsurate in sistem metric, iar in documentele de livrare sa fie înscrise in acelaşi sistem. Pentru marea majoritate a produselor nu se solicita consemnarea tarii de origine, aceasta fiind insa solicitata pentru băuturi si produse alimentare. Nu sunt admise etichetele false, indicând numele unor tari, regiuni, drapele, producători, designeri etc altele decât cele din realitate. Japonia este una dintre putinele tari din lume in care importatorii, distribuitorii si utilizatorii de produse falsificate sunt sancţionaţi, in mod solidar cu producătorii respectivelor mărfuri. Pentru textile, aparatura electrica, produse din plastic si diverse bunuri de consum de utilitate casnica, Legislatia japoneza solicita etichetarea. Întrucât toate aceste reglementari se aplica in mod specific produselor individuale, este important sa se opereze cu un agent/importator care sa lucreze in perspectiva pentru a asigura ca produsele sa corespunda cerinţelor. Toate inscripţionările trebuie sa fie făcute si in limba japoneza. 

Importuri interzise

In Japonia este strict interzisa introducerea narcoticelor, materialelor obscene, a bunurilor contrafăcute si a acelora care violează dreptul de proprietate intelectuala. Utilizarea chimicalelor si a altor aditivi in produsele alimentare si cosmetice este restricţionata sever de reglementari care fac uz de procedura "listelor pozitive". Produsele interzise includ anumite produse agricole si de carne, specii sau bunuri in pericol de dispariţie, precum fildeşul, parţi de animale si blănuri a căror comercializare este interzisa prin tratate internaţionale, săbiile si armele de foc si o

132

cantitate mai mare decât rezerva pe doua luni de medicamente si cosmetice de uz personal. 

Standarde

In Japonia, cerinţele fata de produse sunt de doua categorii: reglementari sau standarde obligatorii si standarde "voluntare", neobligatorii. Conformarea cu reglementările si standardele este administrata printr-un sistem de certificări in care rezultatele inspecţiilor determina daca aprobările (certificări/mărci de calitate) sunt acordate. In general, aceste aprobări sunt necesare pentru a vinde sau expune la un târg; echipamentele medicale neaprobate pot fi expuse daca sunt însoţite de un înscris indicând ca produsele respective nu au încă aprobare pentru a fi vândute. Pentru aplicarea unei mărci care sa ateste conformitatea cu standardele obligatorii sau "voluntare" este necesara aprobarea prealabila a tipului de produs, precum si, daca este posibil, inspectarea fabricilor pentru evaluarea controlului de calitate efectuat. Produsele care fac obiectul reglementarilor trebuie sa poarte marca atestării standardului obligatoriu potrivit când sunt livrate in Japonia pentru a putea fi vămuite. Reglementările pot fi aplicate nu numai produsului, ci si ambalării, cerinţelor de marcare si etichetare, testării, transportului si depozitarii, precum si instalării acestuia. Respectarea standardelor "voluntare" si obţinerea autorizării conforme standardelor "voluntare" pot spori cu mult potenţialul de vânzare si asigura câştigarea acceptului consumatorilor japonezi. Printre reglementările japoneze din domeniu se număra Legea protecţiei consumatorului, Legea controlului materialelor si aparatelor electrice etc. Standardele "voluntare" includ Standardele industriale japoneze (JIS), Standardele agricole japoneze (JAS) si altele. Marca "voluntara" JIS, administrata de către METI, este utilizata in cazul a peste 1000 de produse industriale si consta in peste 8600 de standarde din care 90% sunt disponibile in limba engleza. Conformitatea cu JIS este, de asemenea, un factor determinant pentru companiile ce concurează la licitaţiile pentru achiziţiile guvernului japonez. Produsele care se conformează acestor standarde beneficiază de tratament preferenţial in deciziile privind achiziţiile sub incidenta articolului 26 din Legea standardizării industriale. JIS acoperă toate produsele industriale cu excepţia produselor reglementate de legi naţionale specifice sau a acelora cărora li se aplica un alt sistem de standardizare. (ex.: Legislatia in domeniul produselor farmaceutice, standardele agricole japoneze). 

Marca JAS este o alta marca "voluntara" larg întrebuinţata, aplicata băuturilor, produselor alimentare procesate, produselor forestiere si agricole, celor animaliere, uleiurilor si grăsimilor, produselor piscicole si bunurilor procesate din materiile prime utilizate de agricultura, industria piscicola si cea forestiera. Specificaţii JAS exista pentru numeroase tipuri de placaj, panel, parchet, cherestea si lemn de construcţie. Sistemul de marcare JAS este administrat de Ministerul Agriculturii Silviculturii si Pisciculturii (MAFF). Alte standarde obligatorii pentru marcarea calităţii alimentelor procesate si a băuturilor sunt administrate de Ministerul Sănătăţii si Protecţiei Sociale (MHW). In unele tari dezvoltate, agenţii ale guvernului japonez au desemnat un număr de laboratoare pentru a testa si aproba produsele americane in concordanta cu legile si sistemele de certificare japoneze. Produsele care nu fac obiectul acestor aranjamente trebuie testate si aprobate de laboratoare japoneze, înainte de a putea fi vândute in Japonia. 

133

Clauze speciale de import

Guvernul Japoniei a pus in aplicare un amplu program pentru promovarea in Japonia a importurilor de bunuri prin asigurarea mai multor tipuri de asistenta pentru potenţialii exportatori dornici sa facă comerţ cu Japonia. Scopul acestor programe cuprinde taxe preferenţiale pentru importul in Japonia, finanţare pentru exportul către Japonia, asistenta in identificarea partenerilor de afaceri japonezi, studii de piaţa, programe de studiere a exportului, precum si o clauza pentru asigurarea unui spaţiu de lucru temporar in cinci oraşe din Japonia. Programul JETRO (Japan External Trade Organization) de promovare a importului include: trimiterea in România de consilieri economici pe termen lung pentru a asista si consilia operaţiunile de export pentru Japonia; trimiterea de experţi pe termen scurt pentru a identifica bunurile potenţial exportabile in Japonia; deplasări in Japonia, pentru oamenii de afaceri in scopul de a studia si înţelege mai bine piaţa japoneza; deschiderea de Centre de Afaceri in Tokyo, Yokohama, Nagoya, Osaka si Kobe si, de asemenea, deschiderea in toate cele 47 de prefecturi a unor centre locale pentru informare in domeniul importurilor. Cele 5 centre de afaceri JETRO au scopul de a oferi companiilor străine un spaţiu de lucru temporar pentru o perioada cuprinsa intre 2 săptămâni si 6 luni, timp in care acestea isi căuta un spaţiu de lucru permanent in Japonia. Spatiile de lucru ale Centrelor de Afaceri oferă birouri complet mobilate, consultanţi, o biblioteca, servicii de telefonie in sistem robot, spatii pentru organizarea de întâlniri, seminarii si expoziţii si o camera de recepţii. Transformarea in ultima perioada de timp a JETRO dintr-o structura integral bugetara intr-una care trebuie sa-si acopere din încasări proprii 50% din buget, precum si includerea intre obiectivele majore de activitate ale JETRO a atragerii de investiţii străine in Japonia, au diminuat disponibilităţile si resursele JETRO in susţinerea exporturilor pe piaţa nipona. In noiembrie 1991, METI a instituit un program global de parteneriat de afaceri cu 40 de companii din industria de automobile, electronica, echipamente, siderurgie, metale neferoase, chimie si comerţ din Japonia. Alte 160 de companii din domeniile industriilor maşinilor unelte, echipamentelor pentru producerea semiconductorilor si sticlei participa activ, toate cele 200 de companii angajându-se sa se implice si sa aplice planurile de import voluntar, stabilite de fiecare din ele. Parteneriatul are in vedere atingerea a trei obiective creşterea importului/lărgirea in perspectiva a importurilor de bunuri, inclusiv intensificarea eforturilor pentru mărirea importurilor de piese de schimb, componente si capital ; mărirea, de către companiile japoneze afiliate care operează in exterior, a sortimentului de bunuri procurate de la furnizorii locali:  promovarea unei cooperări strânse cu firmele străine cu scopul de a le ajuta sa pătrundă si sa se stabilească pe piaţa japoneza, inclusiv prin investiţii directe. 

134

Finanţarea comerţului

Relaţia companii-bănci

In Japonia, conexiunile dintre instituţiile bancare si corporaţii sunt mult mai strânse decât in alte tari, lăsând cu mult in urma tradiţionala relaţie creditor/creditat. Întrucât companiile japoneze sunt, de obicei, mai puternice decât firmele din alte tari, băncile manifesta un interes sporit pentru operaţiunile firmelor japoneze. Relaţia existenta intre o companie si o banca este una de lunga durata, o companie japoneza schimbându-si rar banca creditoare si, probabil, niciodată nu o va "trăda" pentru a obţine de la alta banca credite mai avantajoase. Chiar si atunci când finanţarea decurge relativ uşor pot fi momente când companiile împrumuta cu mult peste necesităţile lor, tocmai pentru a menţine bunele relaţii cu băncile lor si a se asigura ca mai pot recurge la astfel de fonduri si in situaţii de criza. Băncile sunt, adesea, acţionari importanţi in corporaţiile care isi vând public acţiunile, menţin relaţii strânse atât cu guvernele locale, cat si cu agenţiile de reglementare naţionale si au adesea o funcţie de coordonare a clienţilor lor. In afacerile de proporţii, rolul băncii este adesea esenţial, nu doar de creditor. Acest sistem de valori si relaţii a dus la apariţia uneia dintre cele mai grave probleme a economiei nipone in ultimii ani: creditele neperformante. Intervenţia ferma a guvernului si aplicarea unor programe radicale a determinat reducerea volumului acestui tip de împrumuturi, cu începere din anul 2004. Relaţia dintre compania comerciala, beneficiarul final si exportator constituie o trăsătura importanta a mediului financiar japonez. Companiile japoneze de comerţ general ( SOGO SHOSHA ) sunt organizaţii cu structura complexa, îndeplinind funcţii de marketing, distribuţie, finanţare si livrare a mărfii si, de asemenea, colectează, prelucrează si difuzează informaţii comerciale. Ele îndeplinesc funcţii care, in alta parte, ar intra in atribuţiunile companiilor de import-export, de transport maritim, ale băncilor, firmelor specializate in legislaţie, contabilitate si consultanta de afaceri. 

Facilitaţi generale de finanţare

In timp ce unele mari companii străine din Japonia menţin relaţii foarte apropiate cu 10 bănci de tipul "bănci orăşeneşti" (gen Yokohama Bank) din Japonia, majoritatea firmelor mici si mijlocii sunt nemulţumite de faptul ca este aproape imposibil sa-si asigure finanţarea si factoring-ul necesare pentru import si distribuţie. In Japonia, depunerea unui colateral (îndeosebi ipoteca imobiliara) este importanta pentru obţinerea unui împrumut si uneori capacitatea unei firme de a împrumuta se bazează mai degrabă pe contactele si raporturile companiei respective cu băncile, decât pe bonitate. In tranzacţiile internaţionale cea mai uzitata forma de reglementare a plaţilor este acreditivul la vedere. Plăţile amânate in tranzacţiile cu firme străine sunt comparativ rare. In Japonia, plăţile comerciale se fac in mod uzual prin bilete la ordin, de obicei la 60 sau 120 zile, băncile acordând finanţare pe termen scurt prin discounting si roll-over. Întrucât marile companii de comerţ general din Japonia joaca un rol de intermediar financiar si comercial pentru companiile mici si mijlocii, acreditivele fiind adesea scrise in numele acestora si nu in numele beneficiarului final al produsului. Odată ce

135

compania comerciala preia riscurile tranzacţiei, firma străina este protejata de posibilele falimente ale firmelor mai mici. Modalităţile de efectuare a plaţilor sunt: plata in numerar, in avans, acreditivul documentat, biletul la ordin, trata, contul deschis. 

Tipurile de finanţare si asigurare a exporturilor

Atât METI cat si JETRO au in structura lor departamente specializate de asistare a importului. Sase mari corporaţii publice financiare - Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţionala, Banca de Dezvoltare a Japoniei, Corporaţia Financiara a întreprinderilor mici, Corporaţia publica financiara pentru dezvoltarea regiunii Hokkaido-Tohoku, Corporaţia Financiara Populara si Corporaţia întreprinderilor mici din Japonia - acorda, in prezent, credite cu dobânda scăzuta pentru încurajarea importurilor si a investiţiilor in Japonia. In afara acestora, companiile străine pot recurge si la serviciile Corporaţiei de Dezvoltare Regionala din Japonia, instituţie afiliata guvernului care acorda credite pe termen lung cu dobânda scăzuta. Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţionala creditează importul produselor manufacturate. Importatorilor, distribuitorilor si celor care se ocupa de comerţul cu amănuntul, care intenţionează sa-si mărească importurile de bunuri manufacturate (exclusiv produse alimentare) cu 10% sau mai mult comparativ cu anul precedent, li se pot oferi împrumuturi pe 5 ani sau garantate echivalente cu pana la 70% din valoarea importului si linii de credit cu dobânda de 3,85%. Exportatorilor străini li se pot acorda credite pe termen lung de pana la 70% din valoarea exporturilor, cu o dobânda de 3,85% pe an, pentru cumpărarea de produse manufacturate exportate in Japonia in condiţiile unor plaţi pe credit ale respectivului export. Acelaşi tip de credite poate fi acordat producătorilor străini si instituţiilor financiare intermediare pentru realizarea de investiţii in facilitaţi de producţie si echipamente ce urmează a fi folosite pentru producerea de bunuri pentru piaţa japoneza. In ultima perioada de timp, Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţionala are ca priorităţi de finanţare importurile de materii prime energetice si operaţiile complexe derulate in contextul definit prin Protocolul de la Kyoto in domeniul protecţiei mediului. Banca de Dezvoltare a Japoniei (JDB) si Corporaţia Financiara de Dezvoltare a regiunii Hokkaido-Tohoku oferă doua tipuri de împrumuturi pentru creşterea importurilor in Japonia. Aceste credite sunt accesibile companiilor străine si celor locale deţinute de străini pentru 50% - 60% din costul investitorilor străini pentru extinderea activităţilor de afaceri in Japonia. Corporaţia Financiara a Întreprinderilor mici si Corporaţia Financiara Populara si-au extins programele de creditare pentru a facilita vânzările mărfurilor importate. Aceste programe urmăresc sprijinirea micilor comercianţi cu amănuntul, a angrosiştilor si importatorilor din Japonia pentru a investi si a creste importurile in Japonia. 

Facililităţi de finanţare a proiectelor

In afara programelor de creditare a investiţiilor, prefecturile si municipalităţile oferă diferite stimulente, in care sunt incluse amortizarea speciala a activelor, amanari de plata a taxelor pentru cumpărări de înlocuire a unor active specifice, scutiri de taxe speciale, pe proprietăţi de terenuri, achiziţii imobiliare si subvenţii pentru construcţii. Pe lângă acestea, 33 din cele 47 de prefecturi oferă programe de creditare intre 100 si 200 milioane yeni (circa 1-2 milioane USD) si pana la 500 milioane yeni (circa 5

136

milioane USD) in Hokkaido si Kochi, pentru a încuraja companiile sa execute operaţiuni pe plan local. In prezent exista o strategie la nivel guvernamental de încurajare a investiţiilor in mijloace fixe, in dorinţa de a stimula consumul intern si a determina in acest mod o relansare economica solida. 

Pieţe de capital si investiţii de portofoliu

La sfârşitul anilor '80, Japonia a devenit un important exportator de capital. Fenomenul de apreciere a yen-ului ce a avut loc după 1985 a determinat multe companii japoneze sa facă investiţii de portofoliu majore in alte tari. Guvernul Japoniei considera ca investiţiile directe in exterior vor determina accelerarea reorganizării industriale a economiei prin efectul de înlocuire a exporturilor si creşterea importurilor provenite de la filialele companiilor japoneze din exterior. Guvernul a încurajat firmele japoneze sa investească in exterior, oferindu-le credite si asigurări. Investiţiile in tarile in curs de dezvoltare sunt apreciate ca un mod de promovare a dezvoltării economice a acestor tari. Pe lângă aceasta, investiţiile in tarile dezvoltate sunt încurajate ca modalităţi de a asigura pe deplin accesul pe pieţele străine si de a reduce tendinţele protecţioniste in zonele in care exporturile japoneze au pătruns masiv pe pieţele locale. Nu exista restricţii referitor la investiţiile de portofoliu in Japonia, dar exista unele limitări practice care scad gradul de atractivitate a pieţei japoneze in acest domeniu. Una din aceste limitări este dat de volumul mic de acţiuni disponibile la nivelul pieţii pentru investitorii străini, cauzat de practica corporaţiilor nipone de deţinere încrucişata de acţiuni sau existenta unor restricţii informale ce obstrucţionează participarea acţionarilor străini la actul managerial. Investitorii locali si străini au acces liber la o larga gama de instrumente de credit, la dobânda pieţei. In general, companiile străine din Japonia nu au dificultăţi in obţinerea fondurilor. Creditele pe termen scurt sunt obţinute de majoritatea firmelor străine de la băncile comerciale japoneze sau de la filialele băncilor străine activând in Japonia.Creditele pe termen mediu se pot obţine de la băncile care efectuează operaţii de finanţare de durata (Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţionala) care acorda împrumuturi atât companiilor străine cat si celor locale sau de la trusturile bancare si companiile de asigurări de viata. Creditele pe termen lung sunt acordate de Banca de Dezvoltare a Japoniei, dar pentru companiile străine este dificil sa obţină acest gen de finanţare. Din acest punct de vedere, marile firme străine au tendinţa sa folosească surse străine de finanţare pentru necesitatule de creditare pe termen lung. 

137

CAPITOLUL VIII

MEDIUL POLITIC

8.1. GENERALITĂŢI

În Regiunea Asia pacific se întâlnesc unele dintre marile puteri ale lumii de astăzi: SUA, China, Japonia, Rusia. La care se adăugă Coreea de Sud şi ceilalţi “tigri” asiatici (Singapore, Taiwan, Malayezia, Hong Kong); înaintând spre Asia Oceanică, nu am putea să nu menţionăm India, ţară de mărimi continentale, cu o ascensiune economică în ultima vreme demnă de luare aminte. Sunt autori care nu ezită să numească secolulurmător drept “un secol al Pacificului”, pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasă a multor state din zonă, de la boom-ul economic şi comercial pe care îl înregistrează regiunea. Statul cu evoluţia cea mai impresionantă în regiune este, neîndoielnic, China. Evoluţia economică din ultimii ani a Chinei a fost aşa de spectaculoasă, încât a activat şi a adus în prim plan toate potenţialităţile geopolitice ale Chinei, care până nu de mult erau doar latente. Este vorba despre întindere şi bogăţii - China fiind a treia ţară ca întindere de pe glob, după Rusia şi Canada, şi dispunând de considerabile resurse naturale; despre populaţie - China fiind cea mai opulată ţară a lumii; despre poziţie geografică - China dominând prin aşezare importante căi comerciale ale Pacificului; despre putere militară - China deţinând una dintre cele mai puternice armate, în măsură să valorifice poziţia sa geostrategică, să-i promoveze şi să-i protejeze

138

interesele.Nu este nici un fel de exagerare să spunem că ridicarea Chinei este poate cea mai importantă tendinţă geopolitică a momentului.Fig. nr. 8.1. Harta politică a Chinei

Putem face o serie de observaţii şi consideraţii critice la adresa sistemului politic chinez, chiar la adresa unor concepte de bază, cum ar fi cel al “sistemului economiei socialiste de piaţă”. Cert este că economia Chinei a progresat continuu, că dezvoltarea şi modernizarea economică a acestui megastat au developat un actor politic de primă importanţă al lumii de azi. Concomitent, a fost abandonată în bună măsură practica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale, chiar încercarea de legitimare ideologică a sistemului, pornindu-se de la premisa că atâta timp cât merge economia, totul este în regulă.Prin experienţa din ultimele decenii, Japonia ne transmite un adevăr esenţial: forţa şi importanţa geopolitică se sprijină din ce în ce mai mult pe forţa umană întrupată în calitatea modelului de dezvoltare şi în vitalitatea acestuia.Agenda politică şi de securitate a Japoniei în Asia este limitată în comparaţie cu agenda economică. Cu toate acestea, este o agendă din ce în ce mai încărcată şi mai plină de înţeles.Japonia deţine în momentul actual al treilea buget de apărare din lume, iar la începutul anului 2000, Parlamentul japonez a anunţat că va declanşa un proces de revizuire a constituţiei, documentul prin care Japonia renunţa, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la folosirea forţei pentru rezolvarea disputelor internaţionale.

139

Fig. nr. 8.2. Harta politică a Japoniei

Vorbind de situaţia din regiunea Asia-Pacific, ni se pare elementar să subliniem că totul depinde în momentul de faţă de modul cum va fi modelată relaţia dintre Japonia şi China.Ambele state luptă pentru crearea şi consolidarea sferelor de influenţă, ambele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate, ambele sunt însă suficient de puternice pentru a emite pretenţii la supremaţie.

8.2 IDEOLOGII POLITICE

“Ideologiile sunt constelații de credințe și expresii cu încărcătură simbolică, prin care lumea este prezentată, interpretată și evaluată într-un mod menit să modeleze, să mobilizeze, să orienteze, să organizeze și să justifice anumite modalități sau direcții de acțiune și să anatemizeze altele”Lucrurile sunt departe de a fi așa. Ideologia este un concept care excelează prin ambiguitate. Este un concept foarte derutant pentru că, printre altele, ridică întrebări referitoare chiar la baza și validitatea celor mai profunde întrebări ale noastre. Un

140

mare rol în crearea aurei de ambiguitate în jurul conceptului îl are și conotația peiorativă care există în jurul său.Un mod de gândire ideologic este respins aproape instinctual, și aceasta din cauză că ne temem ca nu cumva fundamentele celor mai îndrăgite concepții ale noastre să se afle pe nisipuri mișcătoare și nu pe baze solide. În fapt, istoria conceptului de ideologie este, în cea mai mare parte, istoria tentativelor de îndepărtare de conceptul în cauză, de găsire a acelui punct din afara sferei discursului ideologic din care acest discurs să poată fi urmărit și analizat. Un loc important în această direcție îl are tradiția marxistă ce căuta la modul manifest acel grup de indivizi cu o vocație înnăscută pentru modul de gândire non-ideologic.Cariera conceptului de ideologie este de fapt povestea disputei intelectuale între cei care, într-o tradiție veche de mii de ani, cred că putem construi o știință obiectivă a societății, pe de o parte, iar pe de altă parte cei care, împărtășind o tradiție la fel de veche, neagă posibilitatea adevărului obiectiv. Cu alte cuvinte, orice analiză a ideologiei și a discursului ideologic trebuie să ajungă să vorbească, în fapt, despre cunoaștere, adevăr și știință.

8.2.1 Conservatorismul

Conservatorismul este o doctrină politică apărută ca o reac ț ie la liberalism.Avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”, conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke.Principalele elemente ale gândirii conservatoare sunt:1. Omul ca ființă eminamente religioasă, întruchipare a rațiunii, a instinctului și a emoției, iar religia - element fundamental al societății civile.2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.3. Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale.4. Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale.5. Inegalitatea umană (nu și din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizării sociale complexe.

In optica foarte multor cercetatori nu este o doctrina, ci un spirit al politicii, un mod de a concepe societatea sub semnul ratiunii sau al rationabilitatii, pe baza carora elaboreaza o morala, o politica, o viziune asupra existentei in general. Din aceasta perspectiva extrem de larga, el apare in primul rand ca un corp de idei orientat spre protectia ordinii sociale, spre structuri care asigura stabilitatea unei societati (familie, comunitate), in general concepute ca un cadru al apararii omului real, concret fata de tendintele uniformizatoare manifestate de catre stat. In acest sens, conservatorismul e un set de idei, credinte, valori, inclinatii, atitudini, care pornesc de la convingerea ca omul este totdeauna intr-o situatie, intr-o ordine sociala preexistenta lui, care are continuitate, traditie, care este un factor coaugulant prin el insusi si nu prin interventia unui element abstract, construit rational. Astfel, exista o ordine prestabilita, un echilibru care vine din istorie si care refuza revolutia.Societatea este mai degraba o piramida a indatoririlor, decat un cadru al drepturilor. Societatea buna se intemeiaza pe respectul pentru diversitate, pe alegerea libera a oamenilor, pe spiritul de independenta, pe dorinta de intreprindere privata. De aici rezulta puternicul atasament al conservatorismului fata de proprietate.Convingerea conservatorilor ca ordinea lumii e de sorginte divina si ca problemele reale ale societatii sunt cele religioase si cele morale. Oamenii sunt egali numai din

141

punct de vedere religios si moral. O egalizare economica si politica a lor nu inseamna progres.Gandirea conservatoare aduce un tip uman distinct, pentru care “a fi conservator inseamna a prefera familiarul -; necunoscutului, faptul -; misterului, realul -; posibilului, limitatul -; nemarginitului, ceea ce este aproape -; indepartatului, ceea ce este indeajuns -; supraabundentei, acceptabilul -; perfectului, legaturile si fidelitatile familiale -; seductiei unor atasamente mai profitabile, ceea ce s-a incercat -; neincercatului. Durerea unei pierderi va fi mai acuta decat atractia unei noutati”.A fi conservator inseamna, pe potriva soartei pe care o ai, a te multumi cu acea nevoie de mai multa perfectiune, care este pe masura omului si a imprejurarilor in care traieste.“Ori de cate ori stabilitatea este mai folosita decat imbunatatirea, certitudinea -; mai pretioasa decat speculatia, familiarul -; mai dorit decat perfectul, ori de cate ori o eroare ce intruneste consenul este de preferat unui adevar controversat, inclinatia de a fi conservator va fi mai potrivita decat oricare alta”.Se pledeaza pentru trei valori de baza:1) Traditie2) Evolutie organica (prin ordine)3) Libertatea care nu uniformizeazaTraditionalismulTraditio (lat.) = act de transmitere, de trecereTraditia inseamna regulile, procedeele de transmitere a continutului si presupune ca cel ce primeste sa fie initiat, sa fie cuprins intr-un proces de invatare sau initiere in aceasta traditie.Relatia traditie -; inovatieConservatorismul nu se opune ideii de progres, ci doreste pastrarea unui raport echilibrat intre traditie si inovatie, fiind ostil revolutiei.Un aspect important este cel ce vizeaza caracterul coagulant al traditiilor. Acestea leaga o comunitate, asigurandu-i pastrarea identitatii. De aceea unele traditii se codifica, evitandu-se disolutia identitatii colective.Supralicitarea rolului traditiei determina o societate sa ramana in stadiul traditional.Prin etnic se determina un mod de a fi a unei societati, in care antropobiologicul este socializat. Etnia este un mod de a fi a unei societati, care are aceeasi origine de neam, convertita in elemente sociale de unitate (limba, obiceiuri, traditii, mod comun de a vedea si simti).

8.2.2 Liberalismul

Liberalismul este o doctrină politică și economică care proclamă principiul libertății politice și economice a indivizilor și se opune colectivismului, socialismului, etatismului și, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societății, statului sau națiunii inaintea individului. Individul și libertățile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.Într-un sens strict, liberalismul, numit "clasic", este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului și ale altor forme de putere, oricare ar fi forma și modul lor de manifestare.

142

În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății.Liberalism politic este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de "Stat providențial". Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți.Liberalism economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția Statului în economie și are ca principiu fundamValorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea și independența personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în fața legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de bază:- libertatea individuală- proprietate privtă- responsabilitate individuală- egalitatea in faţa legii.

Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acționa fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiția să nu afecteze drepturile și libertățile legitime ale celorlalți indivizi.Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităților sale, de bunurile care-i aparțin. Proprietatea include dreptul la viață și cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate și rezistență la opresiune derivă din acestea.Principiul responsabilității individuale proclamă individul ca singur răspunzător pentru acțiunile sale proprii.Egalitatea în fața legii derivă din principiul responsabilității individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naționalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.ental proprietatea individuală.Liberalizarea JaponieiAliații au încercat să dezmembreze așa-numitele „Zaibatsu” („clicile economice”). Japonezii au rezistat acestor încercări prin formarea unor alianțe de mari companii economice – „ keiretsu”. Aliații au reușit să impună o reformă agrară. Peste 20.000 km² de terenuri agricole ale latifundiarilor au fost expropiate și au fost redistribuite țăranilor, care lucrau pe aceste pământuri.China prereformista era profund sceptica atunci cand venea vorba de piete, scepticismul nu exista deloc in ceea ce priveste educatia primara si asistenta medicala larg raspandita.In momentul in care China s-a intors catre o economie de piata in 1979, ea avea deja oameni cu inalta pregatire, in special tineri, cu bune facilitati de scolarizare de-a lungul intregii tari.In acest sens, China nu era foarte departe de situatia privind educatia primara din Coreea de sud sau Taiwan, tari in care, de asemenea populatia educata a jucat un rol esential in orientarea catre oportunitatile economice oferite de un sistem de piata ajutator.La polul opus India avea o populatie adulta pe jumatate analfabeta atunci cand s-a orientat catre economia de piata, in anul 1991, iar situatia nu este cu mult imbunatatita astazi.

143

Opt tari din Asia de Est: Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore, Thailanda si Indonezia s-au dezvoltat in ultimii treizeci de ani intr-un ritm mai rapid ca altele.ce se ascunde asadar, in spatele reusitei “tigrilor”, care este scretul combinatiei dintre investitiile masive si cresterea rapida a eficientei?Raspunsul la aceasta intrebare provoaca polemici atat printre economisti cat si in randul opiniei publice.Vorbind despre celelalte tari asiatice, opinia majoritara pare a imbratisa ideea ca interventia statului a dus la crearea si consolidarea dezvoltarii.“Tigrii asiatici” au cunoscut un dinamism exceptional pentru ca si-au sporit intr-un ritm extrem de rapid capitalul productiv, economisind si investind cea mai mare parte a veniturilor curente si reusind in acelasi timp, sa atinga o viteza medie de crestere a eficientei foarte mare. Statul pare a nu avea un rol atat de mare cum se vehiculeaza. Aceste precizari simple ne permit sa formulam ipoteze concurente cu privire la resorturile care au generat saltul “tigrilor”: 1. Resortul principal l-a reprezentat interventia specifica a statului; bazele dezvoltarii nu au fost esentiale; 2.un rol esential au jucat atat factorii de baza cat si anumite forme de inerventie specifica; 3. Principala forta motrice a fost asezarea temeinica a bazelor dezvoltarii; interventia specifica statului nu a jucat un rol esential, fiind in anumite situatii chiar daunatoare.In al treilea rand, acesti tigrii care au apelat la interventia specifica au dispus totodata de un aparay de conducere a economiei competent, cu mult mai bun decat in majoritatea tarilor cu un nivel de dezvoltare similar sau mai scazut.Dupa ce am eliminat primele doua ipoteze, ne ramne s-o discutam pe cea de-a treia: principala motrice a dezvoltarii rapide a “tigrilor asiatici a fost asezarea temeinica a bezelor dezvoltarii.IN toate cele opt tari putem detecta pe baza datelor de care dispunem, o serie de elemente comune care au determinat dezvoltarea intr-un ritm extrem de rapid.Am putea puncta cateva elemente ilustative: -stabilirea monedei nationale, cu mult mai mare decat in celelalte tari ale lumii a treia, stabilirea obisnuita printr-o politica monetara si bugetara ferma, care a favorizat acumularea si a stimulat interventiile; -ponderea mai mare a proprietetilor private comparativ cu cea de stat; -orientarea pro-export :motivatia de a produce pentru export nu a fost mai mica decat cea pentru productia destinata pietei interne. Datorita acestei orientari, producatorii indigeni au fost nevoiti sa faca fata permanent concurentei externe si totodata au putut si au trebuit sa folosesca experienta strainatatii; - fiscalitatea si cheltuielile bugetare reduse. In contextul unor cheltuieli generale reduse, au fost alocate sume mai mari invatamantului de baza si investitiilor in infrasctructura, iar sume foarte mici su fost folosite in scopurile sociale clasice; - piata muncii elastica si relatii de munca propice dezvoltarii: profilurile intreprinderilor au fost protejate ompotriva presiunii exagerate a salariilor si folosite pentru investitii care, la randul lor, au creat noi locuri de munca si au asigurat cresterea productivitatii muncii.Astfel, cresterile reale au putut creste rapid. Acest al cincilea element a putut exista tocmai datorita caracterului privat al intreprinderilor si absentei unor sindicate agresive; - procentul mare al preturilor fixate liber pe piata: ponderea preturilor controlate si deformarea a fost in aceste tari mult mai mica decat in tarile din lumea a treia; -“tigrii asiatici” s-au caractericat printr-o stabilitate politica de lunga durata, esentiala nu in sine, ci ca fundal pentru asezarea temeinica a bazelor dezvoltarii rapide.Stabilirea politica, plus politica adevarata a crea Coreea de Sud; stabilirea politica, plus o politica economica nepotrivita, a produs Coreea de Nord.

144

8.3 EVOLUŢIA PARTIDELOR POLITICE

Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimțământ, ce acționează programatic, conștient și organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma program.Un partid politic este o organizație care încearcă sa obțină putere politică în cadrul unui guvern, de obicei prin participare în campanii electorale. Unele partide nu încearcă să câștige putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc să participe în sistemul electoral, și uneori utilizează alte metode, chiar și terorismul. Multe partide sunt centrate în jurul unei ideologii, însă pot și să facă parte dintr-o coaliție cu interese mixte.Într-un sistem parlamentar de guvernare, majoritatea partidelor politice au un lider ales care în cazul în care partidul său câștigă, devine șeful statului. Într-un sistem președințial, președintele poate fi ales ca un reprezentativ a partidului său, dar în unele țari e forțat să renunțe la legăturile sale cu orice partid politic când devine șeful statului. În unele situații electorale, un guvern de coaliție poate fi format, cu membri din partide diferite. Acest fenomen este întâlnit mai des în sisteme cu reprezentare proporțională decât într-un sistem de tipul first past the post.

Activitatea politica in societate se realizeaza nu numai prin intermediul statului, a institutiilor si organismelor ce tin de acesta, ci si printr-o vasta si complexa retea de organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si importante sunt partidele politice.Existenta partidelor politice, a partidismului ca fenomen politic reprezinta un element esential al vietii democratice.Democratia incepe si exista numai odata cu aparitia si dezvoltarea partidismului.Notiunea de partid are o vechime milenara, ea deriva in majoritatea lumilor moderne din latinescul pars-partis si desemneaza intr-o acceptiune semnatica: o grupare de oameni constituita in mod voluntar, animati de aceleasi idei, conceptii, interese, scopuri care actioneaza in comun in baza unui program, in vederea realizarii acestora.Partidele politice nu au avut aceiasi pondere, semnificatie si valoare in toate oranduirile sociale. Trebuie facuta o delimitare neta intre asa-zisele partide ce au existat in sclavagism si feudalism, fata de cele din societatea moderna, capitalista.Geneza partidelor politice moderne trebuie cautata in perioada trecerii de la feudalism la capitalism, in timpul luptei antifeudale purtate de burghezie.Revolutiile burgheze, dar si opozitia vechii clase feudale vor da nastere la fundamentele doctrinar-politice si odata cu acestea si la instrumentele aplicarii lor-partidele politice.In aparitia si impunerea partidelor politice au contribuit urmatorii factori:-lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul maselor populare care insa trebuiau constientizate, organizate si conduse. Partidele politice au constituit tocmai acele instrumente prin care burghezia a organizat si condus lupta generala antifeudala. La randul ei, vechea clasa feudala pentru a-si apara privilegiile si interesele in lupta cu burghezia, si-a creat si ea propriile sale partide politice;-Noul sistem de constituire si exercitare a puterii impus de burghezie bazat pe noi valori si principii, ca cel al reprezentativitatii, al eligibilitatii, al democratismului au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne.Partidele politice se interpun intre marea masa a alegatorilor si organismele si institutiile reprezentative democratice. Tot partidele sunt cele care creeaza prin

145

reprezentantii lor alesi institutiile politice (parlamentul, guvenul, institutia sefului statului) si tot ele, prin aceiasi reprezentanti, le asigura functionalitatea;-In multe tari, partidele politice s-au nascut din cerinta realizarii unor sarcini si obiective ale luptei de eliberare nationala, de constituire sau desavarsire a statului national. In aceste situatii, partidele politice au fost singurele care au reusit sa uneasca intr-o singura forta social-politica pe cei interesati in lupta nationala, sa asigure acesteia un program coerent si clar, precum si strategia si tactica necesara realizarii sale.Aproape imediat după începerea ocupației, partidele politice au început să reapară. Organizațiile de stânga, precum Partidul Socialist Japonez și Partidul Comunist Japonez, s-au reînființat rapid, un proces asemănător având loc și în cazul partidelor conservatoare. Au repărut mai vechile partide Seiyukai și Rikken Minseito, rebotezate ca Partidul Liberal Japonez (Nihon Jiyuto), respectiv Particul Progresist Japonez (Nihon Shimpoto). Primele alegeri postbelice au avut loc în 1946, cu participarea pentru prima dată la procesul electoral a femeilor. Premier al Japoniei a devenit vicepreședintele Partidului Liberal Yoshida Shigeru (1878-1967). Pentru alegerile din 1947, forțele anti-Yoshida au părăsit Partidul Liberal și s-au alăturat Partidului Progresiv pentru a forma Partidul Democrat Japonez (Minshuto). Fracționarea dreptei a permis socialiștilor japonezi să aibă o majoritate care le-a permis formarea pentru un an a guvernului. După acest prim succes, popularitatea socialiștilor a intrat în declin. După o scurtă perioadă de guvernare a democraților, liberalii lui Yoshida a revenit la putere în 1948 – 1955. (Yoshida a fost înlocuit în 1954 în funcția de premier de Ichirō Hatoyama).

8.3.1 Partidul democrat

Partidul Democrat din Japonia este un partid politic social-liberal, membru al organizaţiei internaţionale Alianţa Democraţilor.În septembrie 2009 avea 308 (din 480) reprezentanţi în Camera Reprezentanţilor şi 109 (din 242) în Camera Consilierilor din Dietă.A fost format pe data de 27 aprilie 1998 prin fuziunea a patru partide: fostul Partid Democrat din Japonia, Minseitō („Partidul Guvernării Bune”), Shintō-Yuuai („Partidul Fraternităţii Noi”) şi Minshu-Kaikaku-Rengō („Partidul Reformei Democratice”).Liderii celor 21 de state membre ale forumului de cooperare Asia-Pacific, reuniţi timp de două zile la Yokohama, Japonia au convenit semnarea unui acord privind înfiinţarea unui spaţiu de comerţ liber în regiune. Principalii artizani ai acestui acord au fost liderii american, chinez şi japonez, de fapt reprezentanţii celor mai mari economii din lume. Chiar dacă s-au înţeles privind termenii acestui document, statele care l-au semnat, şi ne referim aici mai mult la cele trei puteri economice şi financiare de pe glob, şi-au menţinut divergenţele în ceea ce priveşte problemele care le despart. Mai precis, Statele Unite şi China sunt cei doi mari poli ai economiei mondiale, care mai au încă disensiuni în ceea ce priveşte dezechilibrele comerciale şi cursul valutar între yuan şi dolarul american. În vreme ce Washingtonul doreşte creşterea exporturilor în regiune, considerând moneda chinezească, destul de slabă, drept o barieră pentru atingerea acestui scop, preşedintele chinez Hu Jintao a declarat, chiar la încheierea lucrărilor summit-ului, că Beijingul nu-i dispus să cedeze.În declaraţia finală a reuniunii de la Yokohama, liderii APEC au reafirmat angajamentul fără echivoc pentru realizarea unui spaţiu de comerţ liber şi deschis ce

146

va duce la întărirea investiţiilor în regiunea Asia-Pacific. De asemenea, s-a spus că se vor face paşi concreţi spre atingerea acestui obiectiv, însă termenul la care se va putea vorbi despre asta nu a fost precizat.

8.4. CONSTITUŢIA

Constituţia este legea fundamentală a Chinei. Ea cuprinde principiile de bază ale sistemului social şi ale sistemului de stat, ale structurilor şi sferelor de activitate ale instituţiilor guvernamentale, precum şi drepturile şi obligaţiile elementare ale cetăţenilor. Constituţia prevede care sunt drapelul naţional, imnul de stat şi capitala. Ea dispune de cea mai mare putere juridică, fiind baza tuturor celorlalte legi şi regulamente. Nici un act normativ nu are voie să contravină prevederilor Constituţiei.    Programul comun al Conferinţei Consultative Politice Populare din China”, program al Frontului Unit Democratic Popular din ţara noastră, a fost adoptat la prima sesiune în plen a Conferinţei Consultative Politice  Populare şi promulgat la 29 septembrie 1949. Înainte de promulgarea în 1954 a Constituţiei, acest program a jucat rolul de constituţie provizorie.  După crearea la 1 octombrie 1949 a Republicii Populare Chineze, au fost promulgate în 1954, 1975, 1978 şi respectiv, în 1982 4 variante ale constituţiei.   Actuala constituţie a fost aprobată în cea de-a 5-a sesiune a celei de-a 5-a legislaturi a Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului şi a intrat în vigoare la 4 decembrie 1982. Aceasta a menţinut şi a dezvoltat principiile de bază cuprinse în varianta din 1954, a sintetizat experienţa acumulată în procesul de dezvoltare a socialismului din ţara noastră, a asimilat experienţa altor ţări, fiind o lege fundamentală cu specific chinez şi adaptabilă cerinţelor construcţiei de modernizare socialistă din ţara noastră. În constituţie sunt stipulate sistemul politic şi cel economic din ţara noastră, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, structurile aparatului administrativ al statului şi atribuţiile acestora, obiectivele de perspectivă ale statului şi altele. Cele 4 principii, reforma şi deschiderea sunt considerate drept orientări de bază pentru poporul chinez. Se subliniază că nici o organizaţie sau persoană nu are voie să încalce prevederile constituţiei. Constituţia Chinei are 5 părţi: principii generale, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, structurile aparatului de stat, drapelul naţional şi stema ţării, în total sunt 138 de articole.Economia e caracterizata de o piata stabila, Japonia fiind una dintre marile puteri economice mondiale. Tipul de organizare politica este monarhia constitutionala, seful statului fiind Maiestatea sa Împaratul (Akihito). Puterea legislativa revine Dietei Nationale (Parlament), alcatuita din Camera Reprezentantilor si Camera Consilierilor. Puterea executiva revine Guvernului. Din punct de vedere administrativ, Japonia este împartita în 47 de prefecturi, conduse de câte un guvernator si un consiliul prefectoral. Curtea Suprema, alcatuita din 14 judecatori, este cea mai înalta instanta judecatoreasca. Ziua nationala este 23 decembrie. Limba oficiala este japoneza, moneda nationala este yenul, iar capitala tarii este Tokyo.Constitutia Japoniei specifica faptul ca "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta consta din Camera reprezentantilor (Camera inferioara sau Shkgi-in) cu 480 de locuri, aleasa prin vot

popular la fiecare patru ani sau la dizolvare, si o Camera a consilierilor (Camera superioara sau Sangi-in) de 242 de locuri, ai carei membri alesi popular au mandate

147

de sase ani. Exista vot universal pentru adulti (peste 20 de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru si ministri de stat, si raspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie sa fie membru al Dietei, si este desemnat de colegii sai. Primul Ministru are puterea de a numi sau demite ministri, majoritatea acestora fiind obligatoriu membri ai Dietei. Partidul Liberal Democrat (PLD) este la putere din 1955, cu exceptia unui guvern de coalitie format de partidele de opozitie în 1993; cel mai mare partid de opozitie este Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-socialista.Casa Imperiala a Japoniei este condusa de Împaratul Japoniei. Constitutia Japoniei defineste împaratul ca "simbol al statului si al unitatii poporului". El executa datorii ceremoniale si nu are putere reala, nici macar în situatii de urgenta. Suveranitatea este pusa în mâinile poporului japonez prin constitutie. Desi statutul sau oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împaratul tinde sa se comporte (doar daca are sustinere publica) de ca si cum ar fi sef de stat.

148

CONCLUZII

ASIA, este cel mai întins şi mai populat continent al Terrei, reuneşte o mare varietate de condiţii naturale, culturi şi civilizaţii străvechi, resurse bogate şi ţări situate la niveluri diferite de dezvoltare economică. Asia este un continent al superlativelor şi al contrastelor. Are in jurul ei cele mai întinse peninsule ale uscatului.Continentul, este înconjurat din mai multe părţi de oceane şi mări, are peninsule, insule şi arhipelaguri. Are cele mai mari înălţimi ale Terrei; continentul este format din scuturi ce aparţin unor unitaţi tectonice diferite, sudate printr-un sistem de munţi tineri ( sistemul alpino-himalayan). Există o mare varietate de forme de relief. Este un continent cu resurse naturale foarte bogate şi variate. Clima, foarte diferită, cuprinde întinse zone reci ( în nord), aride (în centru şi sud-vest), calde şi ploioase ( în sud şi sud-est). În interiorul Asiei există o mare întindere fără scurgere hidrografică exterioara. Clima, vegetaţia, fauna şi solurile, cuprind – datorită întinderii şi poziţiei geografice - toate zonele importante ale Terrei.Asia ( îndeosebi Orientul Apropiat, India şi China) a fost leagănul unei populări străvechi, al unei activitaţi economice importante şi al unor vechi civilizaţii. Asia are cele mai populate ţări ale lumii: China şi India. Ţările din jurul Golfului Persic deţin 60% din rezervele mondiale de petrol. Activitaţile industriale sunt inegal dezvoltate, fiind concentrate foarte mult în Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, estul şi sudul Chinei. Agricultura are o dezvoltare străveche cu ramuri şi produse tradiţionale.În Asia pot fi identificate mai multe unitaţi regionale orientate spre Oceanul Arctic ( Asia Nordica), Oceanul Pacific ( Asia de Est), Oceanul Indian ( Asia Sudica), spre Africa şi Europa ( Asia de Vest şi Sud-Vest), spre Australia ( Asia de Sud-Est), pornind de la o regiune interioara mai înaltă în centru şi mai joasă spre nord-vest ( Asia Centrală).China reprezintă locul de formare şi dezvoltare a unei vechi civilizaţii, fiind cel mai populat stat din lume; în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare economică extrem de rapidă; este o mare putere economică. Zonele economice libere integrează China în cea mai activă regiune economică a lumii contemporane.Tokyo este cea mai mare aglomeraţieie urbană a lumii. Arhipelagul Japonez este o regiune cu frecvente cutremure pe pământ. Japonia este a doua putere economică a lumii contemporane.Oceanul Pacific este aproape simetric fata de Ecuator; de aici decurg o serie de consecinţe, cum ar fi: deplasarea simetrică a curenţilor oceanici, zonalitatea climatică etc. Oceanul Pacific se remarcă prin numărul foarte mare de insule, dintre care multe sunt atoli, dezvoltaţi pe suportul unor vulcani submarini.Concluzii mediul culturalIn concluzie mediul cultural al zonei Asia-Pacific este unul foarte diversificat si variat.Multitudinea popoarelor aflate in regiune ofera zonei un numar foarte mare de traditii,obiceiuri,festivaluri si simboluri.Aceasta regiune a dat istoriei nu numai personalitati ilustre ci si monumente istorice si arhitecturale de o frumusete rara(Marele Zid Chinezesc singura cladire vizibila din spatiu).

Prima problematică tratată de acest capitol este cea a investiţiilor naţionale.Conform Raportului Mondial al Investiţiilor, in 2007, Asia a fost principalul beneficiar, cu intrări record de capital de aproape 260 miliarde $.Asia de vest a fost

149

una din cele mai dinamice părţi ale continentului asiatic, cu o creştere a influxurilor de yece ori faţă de anul 2002.Una dintre concluziile semnificative ale acestui capitol este aceea că la ora actuală, China este o mare putere economică pe plan regional şi internaţional, acest lucru datorîndu-se şi investiţiilor realizate în această ţară.Referitor la China, se poate spune faptul că, sunt valorificate peeste 54 miliarde $ în investiţii străine. Avînd în vedere aceeaşi problematică a investiţiilor, Bahrain a investit în ultimii ani în Pakistan, iar Kuwait în Indonezia.

În domeniul inovării, Japonia şi China sunt lideri pe plan internaţional.China şi celelalte ţări din Asia de est au impulsionat transferul de tehnologie, ajutînd la reducerea decalajului de cunoaştere şi îmbunătăţind rapid calitatea bunurilor produse.Creşterea pe baza exporturilor a dat Chinei posibilitatea de a produce fără să poarte grija dezvoltării pieţei interne.Dacă China îşi doreşte cu adevărat un sistem dinamic de inovare, ar trebui să reziste presiunilor guvernelor occidentale, care cer introducerea unor legi dezechilibrate pentru reglementarea proprietăţii intelectuale.Din moment ce China dispune de forţă de muncă din abundenţă, ar fi logic ca aceasta să-şi concentreze competenţele ştiinţifice pe noi tehnologii care consuma mai puţin resurse.Aceasta îşi propune să dispună în viitorul apropiat de un sistem de inovare care să asigure folosirea la scară largă a inovaţiilor.

La ora actuală, Japonia este inclusă în grupul ţărilor lider în domenilu inovării, iar acest lucru se datorează în mare măsură perseverenţei poporului nipon. Şi la capitolul tehnologie, continentul asiatic nu stă mai prejos, fiind lider mondial.Multe ţări arată un interes deosebit pentru ştiinţa şi tehnologia japoneză, solicitînd transferuri tehnologice pentru ridicarea propriilor nivele tehnologice. Dacă chinezii vor ajunge să stăpînească lumea, vor reuşi datorită perseverenţei lor, caracteristică a culturii asiatice. Dar pînă să se întîmple acest lucru, asiaticii au cucerit domeniul tehnologiei.

Capacitatea asiaticilor de a surprinde lumea prin inovaţiile şi tehnologia lor a fost, este şi va fi o enigmă pentru întregul Mapamond.

Cooperarea Economica Asia-Pacific urmareste sa reduca barierele din calea comertului pentru a facilita mai bine schimbul de bunurii,servici,resurese si sa consolideze cat mai bine cooperarea econimica dintre ei.În Regiunea Asia pacific se întâlnesc unele dintre marile puteri ale lumii de astăzi: SUA, China, Japonia, Rusia. La care se adăugă Coreea de Sud şi ceilalţi “tigri” asiatici (Singapore, Taiwan, Malayezia, Hong Kong); Evoluţia economică din ultimii ani a Chinei a fost aşa de spectaculoasă, încât a activat şi a adus în prim plan toate potenţialităţile geopolitice ale Chinei, care până nu de mult erau doar latente. Putem face o serie de observaţii şi consideraţii critice la adresa sistemului politic chinez, chiar la adresa unor concepte de bază, cum ar fi cel al “sistemului economiei socialiste de piaţă”. Cert este că economia Chinei a progresat continuu, că dezvoltarea şi modernizarea economică a acestui megastat au developat un actor politic de primă importanţă al lumii de azi. Concomitent, a fost abandonată în bună măsură practica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale, chiar încercarea de legitimare ideologică a sistemului, pornindu-se de la premisa că atâta timp cât merge economia, totul este în regulă.

150

Prin experienţa din ultimele decenii, Japonia ne transmite un adevăr esenţial: forţa şi importanţa geopolitică se sprijină din ce în ce mai mult pe forţa umană întrupată în calitatea modelului de dezvoltare şi în vitalitatea acestuia.Vorbind de situaţia din regiunea Asia-Pacific, ni se pare elementar să subliniem că totul depinde în momentul de faţă de modul cum va fi modelată relaţia dintre Japonia şi China.Ambele state luptă pentru crearea şi consolidarea sferelor de influenţă, ambele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate, ambele sunt însă suficient de puternice pentru a emite pretenţii la supremaţie.

151

BIBLIOGRAFIE

1. Arthur N. Strahler, Geografia fizicam, Revista Arborele lumii,

Planeta Pamant2. Cignoni P., Scopigno R., (iunie 2008), "Eşantionate modele 3D

pentru aplicaţii CH: A şi care să permită nou mediu viabile sau doar un exerciţiu tehnologic?" (PDF), ACM Jurnalul pe Computing şi Patrimoniu Cultural 1 alineatul (1)

3. Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, 2005Effland R.,1998. Evoluţia culturală a civilizaţiilor Community College Mesa 4. Iliescu, A-P.-Socaciu, E-M.: Fundamentele gindirii politice moderne. Polirom, 1999

5. Jenkins R., Londra din 2002. Învăţătura de: Sociologie. Palgrave MacMillan 6. Lenski G,. 1974: Omului. Societăţile O Introducere la Macrosociology:. New York, McGraw-Hill 7. Lowenthal M., (1985), Trecutul este o ţară străină, New York: Cambridge University Press 8. Mungiu-Pippidi, Alina: Doctrine politice. Polirom, 1998

9. Norberto Bobbio: Liberalism si democratie. Nemira, 1998.10.Octavian Mândrut, Geografia continentelor extraeuropene,

Editura Corint, Bucureşti;11. Rotariu I., notiţe de curs Mediul Internaţional al Afacerilor şi

Conjunctura Economică, 2010, Timisoara12. Tanselle T. G.,(1998), Literatură şi artefacte, Charlottesville,

VA: Societatea bibliografice de la Universitatea din Virginia13.Terence Ball-Richard Dagger: Ideologii politice si idealul

democratic. Polirom, 2000.14. UNDP, Human Development Report 200915. Williams R., "www.flpmihai.blogspot.com", în: Williams,

Cuvinte cheie: un vocabular de Cultură şi societate. Fontana, 197616. http://www.1235.ro/details-id13809-sChina17. http://www.adevarul.ro18. http://www.doingbusiness.com19. http://www.eco.md20. http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Asia21. http://www.ipedia.ro/asia-enciclopedie-informatii-geografie-470/22. http://www.johnsparks.org/russia.html

152

23. http://www.kalipedia.com/geografia-peru/tema/asia-clima-vegetacion.html?x=20070410klpgeodes_18.Kes24. http://www.logopedics.ro/imagini/oceania/oceanul-pacific-1.jpg&imgrefurl25. http://mattyusha.wordpress.com/2010/08/02/drumul-matasii/26. http://mirceaeliade.wikispaces.com/Himalaya+-+Stan+Diana27. http:// www.news.softpedia.com28. http:// www.onuinfo.ro29. http://picses.eu/keyword/harta%20lumi/30. http://picsicio.us/domain/ilmeteo.it/31. http://pisaspeak.wordpress.com/2010/01/15/the-post-cop-view-from-32.hong-kong-bullish-on-china%E2%80%A6/33. http://www.politicus.blogmoldova.com34. http://www.revista22.ro35.http://www.unctad.org >statistics > statistical data base on-line>Handbook of statistics>developement indicators36. http://www.unescap.org/publication/detail.asp?=122337. http:// :www.voyagesphotosmanu.com38. http:// :www.voyagesphotosmanu.com/cartina_asia.39. http://vcg.isti.cnr.it/Publications/2008/CS08/ 40. http://www.wall-street.ro41. http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia42. http://www.wikipepedia.ro/wiki/China43. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Japan.svg44.http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_the_People%27s_Republic_of_China.svg45. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:TurkmenbashiSea.jg46. http://www.wikipepedia.ro/wiki/Japonia

153