Suntem de găsit și pe www.bibliothecaluijulien.ro

„Offline“...o piesã a Teatrului National din

Tg Mures, de toatã jena!

Stagiunea 2018 – 2019 a Companiei „Liviu

Rebreanu” s-a încheiat în seara zilei de 25

iunie, la Sala Mare a Teatrului Național din

Târgu-Mureș, cu reprezentația spectacolului „Offline”.

Spectacolul s-a ținut în regim studio și l-a avut ca regizor

pe Laurențiu Blaga...”

Până aici, toate bune. Numa' că...

Inițial, am vrut ca titlul articolului să fie

„Offline”, o piesă a Teatrului Național, de

toată subcultura”, însă am realizat imediat că

„subcultura” e prea mult spus pentru o piesă de teatru

care, la finalitatea ei, te face să ieși din sală în căutarea

unui livret, pe care să vrei să-l citești doar ca să te

dumirești ce dracu a vrut să fie ceea ce ai văzut cu

proprii ochi, vreme de 50 de minute?

Dacă respectiva piesă de teatru ar fi fost

vreo chestiune inovatoare în materie de

teatru, ceva dificil de înțeles și pe care,

doar dacă aveai ceva bagaje de cunoștințe

teatrale și dramaturgice, ai fi putut s-o descâlcești,

astăzi aș fi tăcut mâlc. Și nu pentru că aș avea niscaiva

carențe la capitolul teatru/dramaturgie/scenă/spectacol

etc, ci pentru că bunul simț mă dă afară din casă, iar

atunci când ceva îmi depășește așteptările, prefer să

aplaud sau să tac chitic, în ambele cazuri, rămas fără

cuvinte!

Nu a fost însă cazul și după momentul

vizionării, așa-zisului spectacol, intitulat

„Offline”!

După primele 5 minute de

desfășurare a reprezentației, am

realizat că în fața mea joacă niște

tineri, totalmente nepregătiți pentru acest gen

de artă. L-am și împuns cu cotul pe Sergiu,

colegul meu de la ziar, cu care îmi propusesem

să fac escapada teatrală, întrebându-l în

șoaptă:

-Ești sigur că copii ăștia au luat vreo lecție de

actorie, pe undeva?

Nici unul dintre tinerii aflați în fața mea,

pe post de actori debutanți, nu avea

pic de dicție sau vreo urmă de stofă

pentru mișcarea scenică, și vorbeau pe scenă -

și asta atunci când scoteau câteva interjecții urlate sau

șoptite - de parcă erau pe stradă.

Culmea era că tema spectacolului trebuia să

trateze lipsa comunicării în relațiile

interpersonale, în rândul tineretului, însă

ceea ce se derula în fața ochilor mei, ei bine... dacă țineai

cont de modul în care vorbeau tinerii diletanți și

pretențios spus, „actori”, ce se fâțâiau de colo-colo, ba

stând pe scaune, ba țipând unii la alții... realizai ad-hoc, că

reprezentația și-a și atins scopul!

În rest... după nici un sfert de oră, am simțit

nevoia imperativă să părăsesc sala improvizată

în studio... de fapt, scena mare umplută cu

scaune pentru spectatori și transformată pompos, în

cuvântul numit „studio”... simțind că timpul însăși mă trage

de mânecă, cerându-mi nemilos să părăsesc aceea locație.

Doar bunul simț a fost cel care m-a

determinat să rămân în scaun, încercând să-

mi stăpânesc pornirile și frustrarea, căci în

orice clipă îmi venea să scot un urlet și să

strig; „Huoo! Ajunge cu porcăria asta! Voi chiar nu vedeți

cât sunteți de penibili?”.

Adevăruri... delicate 3pag.

Suntem de găsit și pe www.bibliothecaluijulien.ro

Adevăruri... delicate

Am ieșit, în sfârșit din clădirea Teatrului

Național din Târgu-Mureș, și mi-am aprins

îngândurat o țigară.

-Dacă îmi fac publică părerea în ziar, ori nu mai vine

nimeni să vadă piesa asta, ori umplu sala de teatru! E cu

două tăișuri... i-am spus lui Sergiu, care aștepta să-mi audă

pronosticul.

Nu sunt critic de artă și nici nu mi-ar trece

prin cap vreodată, să critic munca artistică

a cuiva, fie că-mi place sau nu, ceea ce îmi

văd ochii sau simt cu celelalte simțuri olfactive. Am însă

gusturile mele, formate deja, de-amu, parcă de mii de ani

lumină, iar în materie de gusturi, vorba aia... le ai, că te-ai

născut cu ele, sau nu le ai! E simplu...

De împrumutat sau de căpătat, nu le poți obține, așa

cum nici nu te poți căca în ele!

Însă... în cazul mizeriei „Offline”, cu pretenție de

„piesă de teatru” și jucată pe scena Teatrului

Național din Târgu-Mureș, devenit ad-hoc,

garantul unei piese cu valoare artistică... și dacă aș fi vrut,

nu puteam trece cu ușurință peste subiect, căci la mijloc

era vorba de bani! Iar flerul... deh, deformație

profesională... îmi spunea limpede că respectiva mizerie

artistică, s-a făcut prin cheltuirea unor sume de bani

publici.

Într-un cuvânt, „Offline“ nu putea fi altceva decât

vreun proiect cultural, probabil inițial bine

gândit, de a fost girat de Teatru Național, și

realizat din bani publici și/sau fonduri nerambursabile!

Doar că ceea ce a ieșit în final, ca reprezentație, era

strigător la cer!

Și... am avut dreptate în bănuielile mele!

Offline” a devenit o mizerie artistică, după ce

a fost pusă în scenă de Laurențiu Blaga.

Cine-i individul? Păi... hai să vedem ce spune

„goagăl”:

„... Laurențiu Blaga este teatrolog, regizor, scriitor și

jurnalist. Începând cu anul 2012, ocupă funcția de secretar

artistic la Compania Liviu Rebreanu, a Teatrului Național

din Târgu-Mureș”...

Mai precis, Blaga este amicul celebrului actor

Nicu Mihoc, vedeta incontestabilă (din

rândul actorilor mureșeni, încă în viață!) a

Târgu-Mureșului. Și cum, parcă prin 2017,

celebrul actor și-a lăsat baltă propriul proiect, intitulat

„Teatru 74”, preferând să-și piardă independența

actoricească în favoarea reântoarcerii în Teatrul Național

Târgu-Mureș, în calitate de director – artistic, se pare că

l-a adus, printre bagaje, și pe Laurențiu Blaga, unul din

tovarășii săi de sihăstrie artistică.

Că Mihoc este și va rămâne o vedetă, în cel mai

bun sens al cuvântului, este o realitate, căci ce

este al Cezarului... jos pălăria. Și ți-o poate

confirma oricare muritor de rând, mureșean, fie el de

origine română, maghiară, ebraică sau țigănească. În

schimb, cu Laurențiu Blaga, stă altfel treaba...

Laurențiu Blaga, cunoscut mediului cultural

mureșean pentru implicarea sa în numeroase

proiecte teatrale și literare, a fost nominalizat

la Premiul UNITER, pentru Cea mai bună piesă de teatru

românească, pe anul 2018”... mai spune „goagăl”!

Jos cu pălăria în fața unei asemenea știri, însă...

deocamdată, Blaga nu este convingător! Nu degeaba a fost

„doar” nominalizat, alături de alți 4 pretendenți! O fi ceva

de capu' lui... dar categoric, mai are serios de muncă!

Dacă pe vremea sihăstriei artistice a actorului

Nicu Mihoc, acesta îl lăsase pe Blaga să

semneze afișul unei piese precum „Cea mai

proastă piesă din lume”, de Duffel, pentru că

nu putea apare maestru' pe afiș, în dubla postură de

regizor-actor, că nu dădea bine la imagine, mai ales că e de

notorietate că actorii care veneau să joace la Teatrul 74,

veneau să joace pentru Mihoc și nu pentru elucubrațiile

regizorale, lipsite (... de pe-atunci!) de viziunea lui Blaga, ei

bine... odată ajuns la Teatrul Național, se pare că tocmai lu'

Blaga i s-a urcat vedetismul la cap!

Altfel, nu pot înțelege ioc, cum de i-a lăsat pe

bieții copii, culeși de prin băncile Școlii

Populare de Arte, din Târgu-Mureș, să urce

pe o scenă a Teatrului Național, fără să îi pregătească și nu

a stat alături de ei, ore în șir dacă era cazul, până ce acești

tineri pasionați de teatru, ajungeau să învețe o mișcare

scenică, ajungeau să învețe, odată intrați în roluri, să nu se

acopere unii pe alții, ajungeau să rostească cuvintele, „cu

toți dinții din gură”, că de asta se învață dicția în teatru

Laurenţiu Blaga, un regizor cu viziuni morbide şi sinucigaşe?

Suntem de găsit și pe www.bibliothecaluijulien.ro

Adevăruri... delicate 5pag.

Julien T.

și mai ales, ajungeau să învețe să-și exprime trăirile,

privindu-și chipul în oglindă! Cum de și-a permis maestru’

Blaga, „nominalizatu’” al 4-lea la UNITER pe anul 2018, din

tot atâția nominalizați, să-și bată joc de acei copii care, din

cauza lipsei de experiență, în cel puțin 2 (două)

reprezentații ale piesei „Offline”, au „jucat” 2 (două)

variante diferite ale aceleiași piese?

e naiba? Sau piesa „Offline”, în viziunea

Csuprarealistă a lu’ Blaga, era o piesă de teatru

ce se vroia cameleonică, cu un alt fel de

scenariu, un altfel de joc de scenă și alte replici, la fiecare

reprezentație?

Păi să aflăm și noi cum stă treaba, maestre! Ce ne tot

chinuiești atâta?

.....................

NOTĂ:

(lu' Blaga, en personne!)

Musiu...

Teatrul Național nu poate fi terenul tău de dat țepe

regizorale, și nici târgumureșenii dornici de un spectacol de

calitate, fraierii tăi plătitori de bilete! E drept că fraier e

cel care plătește, nu cel care cere, însă nici chiar așa...

... Te-ai gândit că poate, „Cea mai proastă piesă din

lume” ți-a fost cumva... predestinată? Dar categoric, nu cea

scrisă de Duffel, ci chiar „Offline”, cu care ți-ai bătut joc

de tinerii debutanți și chiar de spectatori?

Ce naiba cauți Laurențiule, cu kitsch-uri de acest fel,

în ditamai Teatrul Național? Sau nu știi oare, că și pe

afișele pe care ți-ai pus numele, se pot pișa câinii

târgoveți?

S-avem pardon, musiu...

........................

n ultimii ani, am mai văzut câteva piese de teatru,

Îcel puțin jenante, ținând cont de numele sonore

de pe afișe – în nici un caz, atât de mizerabil

puse în scenă, ca „Offline” – și mai că îmi este dor de

perioada istorică în care, dacă piesa de teatru pusă în

scenă, era sau nu, pe placul spectatorilor, actorii erau

plătiți în monede de aur sau bătuți cu ouă stricate și roșii.

Cine știe... Poate că într-o bună zi, îmi va ajunge

totuși, la urechi și această teribilă știre; „Marele regizor

„veșnic nominalizat”, Laurențiu Blaga, bătut cu ouă!”

Asta, în loc de o altă teribilă știre, care ar putea

foarte bine spune; „Attila Gasparik, directorul Teatrului

Național, a fost dat afară pe ușa din dos. Motivul; prea

mulți regizori „geniali”, de genu' lui Blaga cel „nominalizat”,

au dus de râpă, financiar, bietul Teatrul Național!”

i o ultimă adnotare; în urma discuțiilor pe care Șle-am avut cu sursele mele (sâc!)... am aflat și

că tinerii folosiți să se maimuțărească în

mizeria cu pretenție artistică, numită „Offline”, nu au

văzut nici un ban, din fondurile aflate la discreția

maestrului „nominalizat”, Laurențiu Blaga! Ori, din câte se

pare, aceste fonduri i-au fost puse lu’ Blaga la dispoziție,

din banii publici și niscaiva fonduri europene.

e ce nu le-a dat „nominalizatu'” regizor,

Dbarem de-o Coca-Cola sau de-o șaorma,

bieților tineri cu aspirații de actori, rămâne

un secret doar de Blaga știut! Probabil, pentru că a ajuns și

măestria sa, la părerea mea; că tineretul ales de el să-i

maimuțărească mizeria artistică, a făcut-o în doru' lelii!

Fără pic de pasiune! Și fără pic de talent!

De parcă, aveau vreo vină bieții copilandrii și

copilandre!

NOTĂ:

Nu vreau să fac publice numele tinerilor de 18-20 de

ani, care au jucat în mizeria cu iz artistic, intitulată

„Offline”. Nu vreau, pentru că ei nu au nici o vină. De vină

pentru părerea mea critică, este nimeni altul decât

regizorul Blaga Laurențiu, împreună cu cei din anturajul

„nominalizatului”, și mai ales, vinovați se fac profesorii, mai

mult decât amatori, pe care acești tineri îi au la Liceul de

Artă din Târgu-Mureș.

Sper ca articolul de față, să trezească la realitate și

să-i facă pe cei în măsură să gândească, să nu ne mai vândă

mediocritatea, căci viața e prea scurtă de trăit. Iar eu, cel

puțin, m-am săturat să tot arunc cu banii pe toate kitsch-

urile! Fie ele chiar și gratuite!

Lavinia Abu-Amra iar sare peste... cămilă! Deputata USR, ortodoxa trecută la mahomedanism şi propovăduitoare de Coran, musulmanca Lavinia Abu-Amra... a sărit iar calu’! Sau... cămila, cum vreţi s-o luaţi! Probabil ofticată pe primarul Dorin Florea, care o pusese la punct de Ziua Europei, pentru că dama se manifestase în public, neţinând cont de protocoalele festive, de astă dată musulmanca deputată USR, şi-a băgat în cap să candideze taman la Primărie! Şi hodoronc-tronc, beduina deputat Lavinia Abu-Amra apare în public şi singurică, face marele anunţ: Va candida la scaunul de Primar! Că deh... taman mneaei reprezenta salvarea omenirii acestui târguşor! Noroc cu Ioana Şerban, şefa ei pe linie de partid, care finuţă şi diplomată, i-a tăiat avântul muncitoresc beduinei deputat USR şi tot public, a punctat sonor;

„Promovarea unei candidaturi a USR-ului la funcţia de primar, este pripită!“. Punct. Când am văzut ce tranşant a pus-o Ioana Şerban la punct pe beduina deputată USR, am şi realizat pe repede-nainte, că USR-ul mureşean, o fi condus de-o blondă, însă e bine să se ţină cont că nu e... platinată! Prin urmare, USR-ul acesta, mureşan, e de băgat în seamă, în viitorul apropiat... Cu o condiţie; Lavinia Abu-Amra, s-o lase baltă cu politica în Mureş. Mai bine să se-ocupe de Sălaj, căci Mureşul o depăşeşte. Părerea mea. Şi-a altora... Julien T.

Ioana Serban Lavinia Abu-Amra