Introducere

Motto:

” Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru”

N.Stănescu

Din cele mai vechi timpuri păsările au fost un model de urmat pentru oameni,

începând de la cromatica penajului lor, armonia glasului şi zborul care a constituit modelul

creaţiilor aeronautice.

Vecinătatea apelor a fost mereu populată de numeroase specii de păsări, ele trâind în

preajma primelor comunităţi umane ce s–au dezvoltat în apropierea cursurilor de apă.

Omul a urmărit dintotdeauna zborul păsărilor şi a fost impresionat de glasurile lor şi

de felul în care îşi construiesc cuibul. În acest fel s–au făcut primii paşi în cunoaşterea acestor

vieţuitoare, astfel apărând domeniul pe care noi îl numim azi – Ornitologie.

Multe popoare au legende legate de păsări: mitologia grecească vorbeşte despre

pasărea Phoenix, egiptenii de Benu (pasăre mitică ce simbolizează nemurirea).

Cercetările ornitologice au cunoscut un avânt deosebit, târziu, în cursul secolului XX,

sub aspect sistematic, biologic, ecologic şi etologic.

Omul a încercat să intervină în cursul firesc al naturii, modificând habitatele şi

ecosistemele, fapt ce a afectat efectivele păsărilor, teritoriile de cuibarit, popas şi hrănire.

Oamenii şi–au pus întrebări legate de fenomenul migraţiei păsărilor şi cauzele care îl

provoacă. Acest termen se referă la deplasările regulate executate în fiecare an, între locurile

de cuibărit şi cartierele de iernare. Migraţia păsărilor este determinată de mai multe cauze:

scăderea luminii şi a temperaturii, imposibilitatea procurării hranei, datorită îngheţării

acumulărilor şi datorită repausului vegetativ din timpul iernii.

Din fericire, mentalitatea unora dintre noi s–a schimbat, evoluând de la plăcerea de a

observa, la implicarea în activităţi de protejare a păsărilor, mai ales a celor pe cale de

dispariţie.

Lucrarea constituie un studiu avifaunistic care cuprinde prezentarea speciilor care

populează Aria de protecţie avifaunistică „Eleşteele Jijiei şi Miletinului”. Am abordat acestă

temă, pentru a putea face cunoscută Aria protejată „Eleşteele Jijiei şi Miletinului”, atât din

punct de vedere avifaunistic, cât şi din punct de vedere al impactului antropic.

1

CAPITOLUL I

Scurt istoric al cercetărilor ornitologice în Moldova şi bazinul Prutului

Dintre cele mai vechi scrieri cunoscute care amintesc abundenţa păsărilor cu valoare

cinegetică de pe teritoriul Moldovei, putem menţiona însemnările suedezului E. H.

SCHNEIDER din 1714.

În 1716, apare cartea “Descriptio Moldaviae” în care D. CANTEMIR, scrie despre

păsările sălbatice şi domestice.

În 1778, J. BENKÖ realizează în publicaţia “Transilvania”un tabel sistematic al

păsărilor, unde sunt menţionate 63 de specii de păsări.

În anul 1834, odată cu înfiinţarea Muzeului deIstorie Naturală din Iaşi, încep studiile

ornitologice în zona Moldovei.

R. VON DOMBROWSKI publică în 1912 lucrarea “Ornis Romaniae” care cuprinde

tot ce se cunoştea despre cele 347 de specii de păsări întâlnite în sud–estul munţilor Carpaţi.

Între 1912 – 1945, apar publicaţii despre păsări de interes vânătoresc aparţinând lui I.

PHILIPOPWICZ (1924 – 1945), H. REZORI (1935), E.BOTEZAT (1943).

Ş. PAŞCOVCHI publică 115 articole în perioada 1930 – 1976 şi înscrie o specie nouă

pentru avifauna ţării noastre (Chettusia gregaria – 1968).

În anul 1958, C.V.MÂNDRU semnalează pentru prima dată în Moldova unele specii

tipic avatice: Branta ruficollis (Larga Jijia), Gavia stellata (Dorobanţi)şiOxyura leucocephala

(Dorobanţi, Belceşti, Bulbucani şi Larga Jijia) în lucrarea “Câteva date zoogeografice

referitoare la unele păsări din Moldova”.

În anul 1966, A. PAPADOPOL, publică lucrarea “Les Charadriiformes de Roumanie

considérations systématiques, zoogéographiques et écologiques”, în care realizează o

prezentare sistematică a ordinului Charadriiformes din România.

A.PAPADOPOL şi C.V.MÂNDRU publică observaţii despre păsările acvatice

prezente în câteva puncte de pe valea Jijiei: Vlădeni, Larga Jijia şi Cristeşti, în lucrarea

“Contribuţii la cunoaşterea păsărilor din regiunea Iaşi”,aparută în 1967.

C. RANG, publică,în 1968, lucrarea “Contribuţii la cunoaşterea avifaunei văii

mijlocii a Siretului în perioadele de pasaj”, unde semnaleazăpentru prima dată specia

Calidris minuta.

2

În anul1975, A.PAPADOPOLpublică un studiu referitor la avifauna judeţului Vaslui

“Contribution à la connaissance de l´avifaune du district Vaslui” referindu–se la lunca

inundabilă a Prutului şi la depresiunea Elanului. Sunt citate 200 de specii de păsări distribuite

pe habitate, dar sunt menţionate şi 110 specii de păsări clocitoare identificate în zonă.

În anul 1991, I. ION, publică lucrarea “Glimpses of ornithofauna from Prut valley”,

în care caracterizeză din punct de vedere calitativ cinci zone avifaunistice; sunt identificate

146 de specii din care 111 sunt clocitoare în regiune.

În 1992, apare primul atlas al păsărilor clocitoare pe teritoriul României (CIOCHIA

1992) ,iar în 1994 apare un atlas provizoriu al păsărilor clocitoare din România (în 2002

apare ediţia a doua “Atlasul păsărilor clocitoare din Romania”,publicat de Societatea

Ornitologică Română) care sintetizează cele mai noi date provenite de la ornitologi din toată

ţara, inclusiv din Moldova (MUNTEANU, WEBER şi PAPADOPOL 1994).

Carmen Gache începe, în 1992, un amplu studiu avifaunistic, efectuat pe bazinul

superior şi mijlociu al Prutului, studiu finalizat printr-o teză de doctorat, iar ulterior, în 2002,

este publicată lucrarea “Dinamica avifaunei în bazinul râului Prut”.

Una dintre publicaţiile cele mai importante cu referire la avifauna acvatică este teza de

doctorat ”Studiul avifaunei acvatice din bazinul mijlociu al Siretului” (Feneru, 2002).

N. ONEA, publică în anul 1996 lucrarea “Contribuţii aduse la cunoaştera avifaunei

din lunca Prutului – judeţul Galaţi” care include o listă de 92 de specii observate în diferite

puncte de studiu: zona Prut – vărsare, lacul Brateş, eleşteele Vlădeşti.

De asemenea, ocontribuţie importantă la studiul paseriformelor de talie mică din

zonele umede aleMoldovei o aduce studiul lui ION C. (2007).

În 2008, apare teza de doctorat a lui BUTNARU M. M. , cu titlul “Aspecte ecologice

privind avifauna urbană din municipiul Iaşi”.

3

CAPITOLUL II – Caracterizarea generală a acumulărilor Jijioarei

2.1. Caracterizarea fizico – geografică

1.AŞEZAREA

Eleşteele Jijiei şi ale Milentinului

Localizare

N 47˚39’; E 27˚32’

Altitudine

minimă 41, maximă 174

Suprafaţa

17387 hectare

Căi de acces

Accesul în zonă este posibil pe DN 24c. Situl este accesibil de pe drumurile judeţene ce leagă

localităţile Movileni – Ţigănaşi – Mihail Kogălniceanu – Vlădeni – Hălceni – Şipote. În

perimetrul eleşteelor Larga Jijia accesul se face pe drumuri locale şi diguri de pământ.

Biotopuri principale

Terenuri arabile neirigate (34, 3%)

Păşuni (38,4%)

Păduri de foioase (2,3%)

Mlaştini (6,4%)

Cursuri de apă (3,1%)

Ape stătătoare (10,4%)

Jijioara este unul dintre afluenţii râului Jijia (figura 1). Râul Jijia izvorăște din

regiunea Cernăuți a Ucrainei, în apropiere de frontiera cu România, la o altitudine de 410

metri și curge spre sud-est în județul Botoșani prin orașul Dorohoi, vărsându-se în Prut pe

teritoriul județului Iași. Are o lungime de 275 km și un bazin hidrografic de 5.757 km².

Printre afluenții cei mai importanți se numără râurile Sitna, Miletin și Bahlui.Inițial, Jijia se

vărsa în Prut în dreptul localității Gura Bohotin (comuna Gorban, județul Iași), într-o regiune

4

mlăștinoasă cu statut de rezervație, numită "Delta Jijiei".Pentru reducerea efectului

inundațiilor și extinderea suprafețelor agricole, au fost efectuate mai multe lucrări de

regularizare a cursului râului Jijia.Astfel, în aval de localitatea Chiperești, apare o bifurcație

(nod hidrotehnic) a Jijiei, o parte din debite (așa-numita "Jijia veche") pornind spre Gorban și altele ("Jijia nouă") - pe albia nouă - spre Moreni.

Bazinul hidografic estesituat între 45º25´ latitudine nordică şi 24º12´ - 28º18´

longitudine estică şi aparţine Podişului Moldovei – subdiviziunea Câmpia Moldovei (Jijiei).

Figura nr.1 – Eleşteele Jijiei şi ale Miletinului, inclusiv acumulările Jijioarei (Arii de importanţă avifaunistică din România – Societatea Ornitologică Română)

2.RELIEFUL

În era precambriană-proterozoic, ca urmare a orogenezei balkaliene, apare ca uscat

Platforma Est-Europeană constituită din șisturi cristaline. Aceasta se prelungea în nordul

Podișului Moldovei, coborând în trepte spre Carpații Orientali. În era mezozoico-cretacică, ca

urmare a orogenezei alpine, partea sudică a Podișului Moldovei suferă un proces lent de

scufundare, fiind invadată de apele mării. De-a lungul erelor mezozoică și neozoică, s-au

produs regresiuni și transgresiuni repetate care au dus la depunerea unor straturi groase de

roci sedimentare.

5

În a doua parte a erei cuaternare, Holocen, agenții exogeni, în principal, apele

curgătoare, au definitivat aspectul actual al Podișului Moldovei.

 Podişul Moldovei este cel mai întins şi mai tipic podiş din ţară, desfăşurat

aproximativ de la nord la sud. Acesta prezintă altitudini diferite în funcţie de subunitate: este

mai înalt în partea de nord-vest, unde atinge 500 – 600 metri, mai jos în nord-est (200 metri)

şi coboară uşor de la 500 metri la 200 metri în partea de sud.

În zona cercetată, relieful apare mai vălurat, cu văi largi, în care pe un versant s–au

dezvoltat terase, iar pe celălalt predomină cuestele. Predomină altitudini medii, între 100–

150 m. De–a lungul acumulărilor relieful cuprinde câmpii joase mărginite de coama unor

dealuri, ce nu depăşesc 200 m altitudine.

Din punct de vedere litologic, sarmaţianul este reprezentat prin roci detritice ca:

argile, marne, nisipuri cu intercalaţii de gresii. Depozitele precuaternare existente în Câmpia

Moldovei sunt reprezentate printr-un complex argilo–mărnos, cu intercalaţii de nisipuri şi

gresii.

Depresiunea Jijieieste o depresiune de eroziune fluvial modelată de depozite

sarmatice. Câmpia Jijiei este formată din depozite argilo–mărnoase şi nisipoase ale

sarmaţianului mediu.

3. SOLUL

În zona studiată, sunt caracteristice următoarele tipuri de soluri: sărătuorase,

cernoziomuri de luncă, aluviale şi silvestre.

1.Solurile de luncăse formează pe şesurile râurilor mari şi sunt influenţate de regimul

pluviometric. Primăvara, după topirea zăpezilor, aceste soluri se îmbibă cu apă în straturile

superficiale, iar panta redusă favorizează menţinerea apei.În perioadele secetoase, solul se

usucă puternic şi, apar fisuri adânci.

2.Cernoziomurilesunt formate pe substraturi luto–argiloase, lutoase, argiloase şi

mărnoase. În zona studiată sunt prezente cernoziomuri levigate, iar pe versanţi cernoziomuri

propriu –zise. Pe terase, s–au format cernoziomuri carbonatoase. Cernoziomurile de fâneaţă

cu conţinut mare de humus şi cu acumulări de calciu se găsesc pe versantul stâng al Jijiei şi

pe valea Miletinului (sunt supuse salinizării, gleizării şi solonetizării, iar în perioadele

secetose pierd doar apa capilară.

3.Solurile cenuşii (silvestre) sunt formate pe depozite loessoide, nisipuri, sau marne.

6

4.Solurile sărăturoase de tip soloneţ sunt sărace în calciu şi cu reacţie alcalină datorită

conţinutului de sulfati de sodiu.

4.CLIMA

Temperatura medie multianuală a aerului este influenţată de poziţia latititudinală a

zonei studiate, de altitudine şi de dinamica maselor de aer (figura 2). Aceasta variază în

raport invers cu altitudinea, gradienţii termici fiind mai mari în est şi mai mici în

vest.Temperatura medie anuală pentru zona studiată se situează în jurul valorii de 12 –

13ºC.Valoriile temperaturii din sezonul rece se situează în intervalul (+1şi – 24ºC), iar în

sezonul cald, au valori de la 12ºC până la 39ºC.În perioada studiului (2011 – 2012) clima a

fost foarte capricioasă, cu temperaturi foarte scăzute iarna (tabelul 1).

Tabelul nr.1 – Valoriile temperaturii înregistrate în perioada 2011 – 2012 (ºC)

Luna Media Minima MaximaMai 2011 20 12 28Iunie 2011 23 15 31Iulie 2011 28,5 18 39

August 2011 24 19 29Septembrie 2011 23,5 18 29Octombrie 2011 13 3 23Noiembrie 2011 6 3 9Decembrie 2011 5 2 8Ianuarie 2012 -2,5 -10 5

Februarie 2012 -11,5 -24 1Martie 2012 2,5 -2 7Aprilie 2012 24,5 19 30

Distribuţia precipitaţiilor (figura 3) pe acumulările Jijioarei variază de la nord – sud.

Precipitaţiile medii multianuale sunt cuprinse în intervalul 400 – 600 mm pe an. În timpul

anului, precipitaţiile nu sunt distribuite uniform; în luna ianuarie valoarea precipitaţiilor este

mică (peste 30 mm), iar în luna iulie sunt înregistrate valori mai mari (80–100 mm). Numarul

mediu de zile cu precipitaşii solide se situează în intervalul 40 – 60 zile, iar grosimea stratului

de zăpadă este de aproximativ 75 cm.

Variaţia parametrilor climatici atmosferici (temperatură, precipitaţii, vânturi)

provoacă o fluctuaţie a volumelor de apă din acumulările studiate.Temperatura şi

precipitaţiile influenţează în mod direct fenomenele din timpul iernii, deoarece acumulările

îngheaţă, provocând blocarea accesului păsărilor la sursele de hrană.

7

Figura nr. 2 – Temperaturiile medii multianuale (C. Stoleriu, A. Ursu, 2011)

8

Figura nr. 3 – Precipitaţiile medii multianuale (C. Stoleriu, A. Ursu, 2011)

9

5.HIDROGRAFIA

Are un rol foarte important pentru păsări, prin habitatele acvatice ca mediu ecologic.

Scurgerile anuale se află sub inflenţa precipitaţiilor, temperaturilor, debitelor apelor

subterane.Hidrografele pentru zona studiată se încadrează în categoria dealurilor şi

podişurilor, caracterizată prin prezenţa apelor mari în lunile februarie – martie şi mai – iunie

şi o perioadă cu ape mici în iulie – septembrie. Datorită existenţei apei mari în luna martie,

este favorizată crearea porţiunilor cu apă mai mică şi a zonelor inundabile, mlăştionoase,

lucru ce oferă zone de popas şi hrănire pentru păsări.

5.1.Surse de impurificare a apei

Impurificarea antropică apare datorită deversărilor de ape şi deşeuri menajere(figura

4),deversări de ape uzate de la ferme zootehnice (figura 5), din zonele agricole.

Figura nr. 4 – Surse de impurificare a apei(acumularea Forăşti) – foto original

10

Figura nr. 5 – Microfermă zootehnică (Focuri) – foto original

Impurificarea naturalăeste produsă de: debitele reduse, temperaturile crescute ale apei

(mai ales, în perioada verii), vitezele mici de curgere.

2.2. Caracterizarea vegetaţiei de pe acumulările Jijioarei

Ecosistemele naturale de pe acumulările Jijioarei au suferit modificărimari, datorate

intervenţiei omului. În această zonă, vegetaţia caracteristică estecea de stepă şi silvostepă, cu

pâlcuri izolate de păduri de stejar în amestec cu ulm şi tei.

Terenurile aflate în apropierea acumulărilor şi a lacurilor au un exces de umiditate şi

sunt acoperite de vegetaţie higrofilă. Plantele din aceste fitocenoze suportă bine inundaţiile,

în funcţie de gradul de hidofilie al fiecărei specii componente. Spre marginea zonelor umede,

apar specii mezohigrofile, care fac legătura cu vegetaţia mezofilă de pe terenurile cu

umiditate mai redusă (Lolium perene – zâzania, Melilotus officinalis – sulfina, Artemisia

absinthium – pelin).

11

Speciile palustre cele mai întâlnite sunt: Phragmites australis(stuf – figura 6), Carex

sp. (rogoz), Typha latifolia, T. angustifolia (papură), Scirpus sylvaticus (pipirig), Alisma

plantago–aquatica (limbariţă), Mentha aquatica(izma broaştei), Juncus sp. (rugina),

Sagitaria sagittifolia (săgeata apei), Equisetum palustre (barba – ursului), Sparganium

erectum (buzdugan de apă), Iris pseudacorus (stânjenel de baltă) etc.

Figura nr.6 – Stufăriş (Focuri) – foto original

În zona studiată pâlcurile de păduri (figura 7) şi pajişti sunt intens modificate sub

aspectul vegetaţiei spontane. Pădurile au fost defrişate masiv.

Figura nr.7 – Din cauza defrişărilor masive, în comuna Gropniţa mai sunt doar câţiva arbori – foto original

12

Dintre speciile de arbuşti întâlnim: cornul – Cornus mas, sânger –

C.sangiunea ;alunul – Corylus avellana; cătinaalbă – Hypophae rhamnoides; porumbarul –

Prunus spinosa; măceşul – Rosa canina; cătina roşie – Tamarix ramossisima.

Silvostepa se caracterizează prin vegetaţie ierboasă xerofilă. Pajiştilesunt dominate de

specii cum ar fi: păiuş –Festuca pratensis; firuţă – Poa pratensis, P. bulbosa.

Pe luciul apei sunt prezente: Hydrocharis morsus–ranae – iarba broaştei; Lemna

minor, L. trisulca – lintiţa; Potamogeton natans – broscăriţa.

Vegetaţia de stepă este denaturată de extinderea culturilor agricole, degradarea prin

păşunatul excesiv (figura 8), incendierea stufărişului (figura 9) şi de modificarea compoziţiei

foloristice.

Figura nr. 8 – Pajiştile sunt folosite pentru păşunat (comuna Focuri) – foto original

13

Figura nr. 9 – Incendierea pajiştilor şi a stufărişuilor devine o practică obişnuită în regiune – foto original

2.3.Caracterizarea faunei de pe acumulările Jijioarei

Acumulările Jijioarei au o faună diversă.Această zonă oferă păsărilor hrană abundentă

şi accesibilă (figura 10).

Figura nr. 10 – Zonă mlăştinoasă din comuna Gropniţa, ce oferă limicolelor hrană abundentă – foto original

14

Fauna planctonică şi bentonică a acumulărilor este format din rotifere, larve de

coleoptere, viermi oligocheţi, izopode, hirudinee, heteroptere. În stufărişuri sunt prezente:

lăcusta – Tettigonia viridissima; râma – Lumbricus terrestris.

Moluştele prezente în apa lacurilor şi în mâl sunt: Anodonta cygnea – scoica de lac;

Lymnaea stagnalis – melcul de nisip; Limax sp.

În apele acumulărilor şi lacurilor pot fi întâlnite următoarele specii de peşti: Cyprinus

carpio – crap; Carassius auratus gibelio – caras; Abramis brama – plătică;Chondrostoma

nasus–scobar;Leuciscus cephalus – clean;Aspius aspius – avatul;Esox lucius–ştiucă. În

eleşteieledestinate pisciculturii sunt întâlnite specii de: cosaş –Ctenopharyngodon idella;

sânger –Hypophthalmichthys molitrix; somnul – Silurus glanis; scoicar – Mylopharingodon

piceus.

Herpetofauna este caracterizată de: tritoni – Triturus cristatus, T. vulgaris; broaştele

verzi de lac – complexul Pelophylax format din speciile P. ridibundus, P. lessonae şi hibridul

acestora P. esculentus (figura 11); broasca râioasă brună – Bufo bufoşi buhaiul de baltă -

Bombina bombina. Dintre reptile menţionăm: şarpele de casă – Natrix natrix; şarpele de apă

– Natrix tessellata; şopârla verde –Lacerta viridis; şopârla cenuşie – Lacerta agilis.

Figura nr.12 – Broasca verde de lac (complexul Pelophylax) – www.google.roMamiferele sunt reprezentate, în general, prin specii de rozătoare: iepurele de câmp –

Lepus europaeus; popândăul – Spermophilus citellus(figura 12); şoarecele de camp –

Apodemus agrarius (figura 13); şoarecele de casă – Mus muscullus.

15

Figura nr. 12 – Popândaul (Spermophilus citellus) – www.google.ro

Figura nr. 13–Şoarecele de camp (Apodemus agrarius) – www.google.ro

16

Capitolul III – Durata studiului şi metodele folosite

3.1. Durata şi scopul studiului

Lucrarea prezentă are ca scop surprinderea aspectelor dinamicii ornitofaunei care îşi

găseşte, pe aceste acumulări şi lacuri, adăpost şi condiţii favorabile pentru cuibărit şi hrana şi,

totodată, evaluarea influenţei factorilor de mediu, ce determină manifestări diferite la fiecare

specie.

S–au urmărit aspectele legate de migraţie, perioada nupţială, cuibărit, dar şi

inventarirea speciilor pentru a le cunoaşte şi pentru a le putea proteja.

Studiul s–a desfăşurat în perioada 2011 – 2012 şi a acoperit toate aspectele sezoniere:

hiemal, prevernal, vernal, estival, serotinal şi autumnal. Ieşirile pe teren pentru estimările

numerice s–au făcut o dată pe lună.

Figura nr. 14–Egreta mică (Egretta garzetta) – foto original

17

3.2. Metode de cercetare folosite în ornitologie

Metodele de cercetare în ornitologie pot fi: taxonomice– au scopul de a defini poziţia

sistematică şi gradul de înrudire dintre păsări (etapele parcurse încep custudiul caracterelor

metrice şi numerice, iar apoi se interpretează datele); ecologice –oferă informaţii privind

comportamentul păsărilor, relaţia lor cu celelalte vieţuitoare, rolul lor în ecosistem şi

importanţa economică a speciei.

Metode autoecologicepermit studierea vieții unei specii în strânsă legătură cu mediul

în care trăiește urmărind răspândirea păsărilor, resursele trofice, cantitatea de hrană, locul

pentru cuib și adăpost, reproducerea și importanța economică a fiecărei specii.

a)Metodele pentru studiul hranei păsărilor oferă date despre cantitatea hranei consumate de

păsări și permite aprecierea importanței economice.

b)Metode etologice constau în obervarea pe teren cu ajutorul binoclului, lunetei, înregistrarea

fotografică.

c)Metoda inelăriieste folosită pentru studiul migrațiilor sezoniere. Păsările sunt capturate în

plase speciale și marcate cu inele oficiale.

Metode de apreciere cantitativă a efectivelor unei poplații de păsări

Aprecierea efectivelor unei populații are următoarele scopuri: determinarea numărului

de indivizi ai unei specii; studierea influenței mediului asupra ornitofaunei; studierea

fluctuațiilor numerice. Metodele cantitative sunt de trei tipuri:

metode de suprafață – estimează numeric o populație de pe o anumită suprafață;

metode de timp – evaluează efectivele unei populații într-un interval de timp bine

determinat;

metode combinate – reprezintă o combinare a celor două metode de mai sus.

Metode sinecologice – cercetează comunitățile în care trăiesc păsările urmărind

relațiile numerice și trofice între efective.

Metoda itinerariilor constă în urmărirea tuturor indivizilor vazuți sau auziți de către

unobservator care se deplasează cu o viteză constantă pe un traseu ales.

Metoda fâșiilor poate fi aplicată în terenurile deschise.Această metodă constă în

deplasarea observatorului pe o direcție rectilinie în interiorul unei fâșii măsurate.

Metoda cercuriloreste eficientă în teren deschis pentru găsirea cuiburilor. În

interiorul unui cerc cu raza de 25 de metri, observatorul identifică indivizii speciilor prezente

și cuiburile acestora.

18

Metoda radiolocației constă în montarea unui microemițător pe corpul păsării

capturate și urmărirea cu ajutorul radarului a speciilor marcate. Chiar dacă este costisitoare

oferă informații exacte legate de localizarea păsărilor.

Metode personale

În vederea atingerii scopului propus am utilizat următoarele metode:

observarea păsărilor cu ochiul liber;

observarea cu ajutorul binoclului și al lunetei de–a lungul unui traseu şi din

punct fix;

fotografierea;

observarea unor aspecte legate de comportament;

urmărirea sunetelor emise în timpul cuibăritului și formării perechii;

material folosite: binoclu, lunetă și determinator ilustrat “Guide des Oiseaux

d’Europe”– Delachaux et Niestlé.

19

Capitolul IV – Analiza taxonomică a ornitofauneiinventariate pe

acumulările Jijioarei

4.1.Lista sistematică a speciilor de păsări întâlnite pe acumulările Jijioarei

Observațiile realizate pe teren, începând cu anul 2011, au permis identificarea în aria

studiată a 90 de specii aparținând la 13 ordine.

În tabelul 2, prezentăm lista sistematică a speciilor de păsări întâlnite pe acumulările

Jijioarei: Larga Jijia–Movileni, Mălăești, Forăști, Bulbucani, Gropnița, Focuri–Coarnele

Caprei.

Tabel nr.2 – Lista sistematică a speciilor de păsări întâlnite în aria studiată

NR ORDINUL FAMILIA DENUMIREA SPECIEI(ŞTIINŢIFIC

DENUMIREPOPULARĂ

1 PHALACROCORACIFORMES

PHALACROCORACIDAE Phalacrocorax carbo cormoran mare

2 ANSERIFORMES ANATIDAE Cygnus olor lebăda de vară3 Anser anser gâsca de vară4 Tadorna tadorna călifar alb5 Anas platyrhynchos rață mare6 Anas strepera raţă pestriţă7 Anas acuta rață sulițar8 Anas querquedula raţă cârâitoare9 Anas clypeata rață lingurar10 Anas crecca raţă mică11 Aythya nyroca rață roșie12 Aythya ferina raţă cu cap castaniu13 Aythya marila raţă cu cap negru14 CICONIIFORMES ARDEIDAE Egretta garzetta egreta mică15 Ardea alba egreta mare16 Ardea cinerea stârc cenușiu17 Ardea purpurea stârc roșu18 Ardea ralloides stârc galben19 Nycticorax nycticorax stârc de noapte20 Ixobrychus minutus stârc pitic21 THRESKIORITHIDAE Platalea leucorodia lopătar22 CICONIIDAE Ciconia ciconia barza albă23 ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE Buteo buteo şorecar comun24 Circus aeruginosus erete de stuf25 Pernis apivorus viespar26 FALCONIFORMES FALCONIDAE Falco tinnunculus vânturel roșu27 GRUIFORMES RALLIDAE Gallinula chloropus găinușa de baltă28 Fulica atra lișiță29 CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE Gallinago gallinago becațină comună30 Lymnocryptes minimus becaţină mică31 Limosa limosa sitar de mal32 Philomachus pugnax bătăuş

20

33 Phalaropus lobatus notatiţă34 Numenius arquata culic mare35 Actitis hypoleucos fluierar de munte

36 Tringa totanus fluierar cu picioare roșii

37 Tringa erythropus fluierar negru38 Tringa ochropus fluierar de zăvoi39 Tringa nebularia fluierar cu picioare

verzi40 Tringa glareola fluierar de mlaştină41 RECURVIROSTRIDAE Recurvirostra avosetta cioc – întors42 Himantopus himantopus cataligă43 CHARADRIIDAE Vanellus vanellus nagâț44 LARIDAE Larus ridibundus pescăruș râzător45 Larus michahellis pescăruş argintiu

pontic46 Larus cachinnans pescăruș argintiu cu

picioare galbene47 Larus minutus pescăruş mic48 STERNIDAE Sterna hirundo chira de baltă49 Chlidonias hybridus chirighiță50 PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE Podiceps cristatus corcodel mare51 Tachybaptus ruficollis corcodel mic52 COLUMBIFORMES COLUMBIDAE Columba palumbus porumbelul gulerat53 Streptopelia decaocto guguştiuc54 CUCULIFORMES CUCULIDAE Cuculus canorus cuc55 CORACIIFORMES CORACIIDAE Coracias garrulus dumbrăveancă56 MEROPIDAE Merops apiaster prigorie57 UPUPIDAE Upupa epops pupăza

58 PICIFORMES PICIDAE Dendrocopos syriacus ciocănitoarea de grădină

59 PASSERIFORMES CORVIDAE Corvus monedula stâncuţă60 Corvus frugilegus cioară de semănătură61 Corvus cornix cioară grivă62 Pica pica coțofană63 ORIOLIDAE Oriolus oriolus grângure64 LANIIDAE Lanius collurio sfrâncioc roşiatic65 Lanius minor sfrâncioc cu fruntea

neagră66 ALAUDIDAE Alauda arvensis ciocârlie de camp

67 Galerida cristata ciocârlan68 HIRUNDINIDAE Hirundo rustica rândunica69 Delichon urbica lăstun de casă70 ACROCEPHALIDAE Acrocephalus

arundinaceuslăcar mare

71 Acrocephalus scirpaceus lăcar ţârâiac72 Acrocephalus

schoenbaenuslăcar mic

73 Locustella luscinioides greluşel de stuf74 STURNIDAE Sturnus vulgaris graur

21

75 PARIDAE Parus major pițigoi mare76 PASSERIDAE Passer domesticus vrabie de casă77 Passer montanus vrabie de câmp78 MOTACILLIDAE Motacilla alba codobatura albă79 Motacilla flava codobatură galbenă80 MUSCICAPIDAE Saxicola torquata mărăcinar negru81 Saxicola rubetra mărăcinar mare82 Phoenicurus

phoenicuruscodroş de pădure

83 Oenanthe oenanthe pietrar sur84 PANURIDAE Panurus biarmicus piţigoi de stuf85 Carduelis chloris florinte86 Carduelis carduelis sticlete87 Carduelis cannabina cânepar88 TURDIDAE Turdus pilaris cocoşar89 EMBERIZIDAE Miliaria calandra presură cenușie90 Emberiza schoeniclus presură de stuf

4.2. Analiza taxonomică a păsărilor observate în zona studiată

În urma studiului efectuat, am identificat un număr de 90 de specii, aparţinând la

34de familii şi 13 ordine. Raportată la numărul total de specii din România, ornitofauna de pe

acumulările Jijioarei reprezintă 23,19 %. În ceea ce priveşte numărul de familii şi ordine,

acestea reprezintă 53,12 %, respectiv 68,42 % din totalul de 64 de familii şi 19 ordine

existente în ţara noastră (tabelul 3) şi (figura 15).

Tabelul nr. 3 – Avifauna acumulărilor Jijioarei în cadrul avifaunei României

Nr.crt. Unitatea taxonomică România Acumulările JijioareiNr. %

1 Ordine 19 13 68,422 Familii 64 34 53,123 Specii 388 90 23,19

22

ORDINEFAMILII

SPECII

0

50

100

150

200

250

300

350

400

Acumulările Jijioarei

România

13 349019

64

388

Acumulările JijioareiRomânia

Figura nr. 15 – Avifauna acumulărilor Jijioarei în cadrul avifaunei României

În tabelul 4, este prezentată repartiţia numeric pe unităţi taxonomice supraspecifice a

speciilor ce formează ornitofauna acumulărilor Jijioarei.

Tabelul nr.4 –Repartiţia numerică pe unităţi taxonomice supraspecifice a speciilor ce formează ornitofauna de pe acumulările Jijioarei

Nr. crt Ordinul Familia Număr de specii1 PHALACROCORACIFORMES PHALACROCORACIDAE 12 ANSERIFORMES ANATIDAE 124 CICONIFORMES ARDEIDAE 75 THRESKIORITHIDAE 16 CICONIIDAE 17 ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE 38 FALCONIFORMES FALCONIDAE 19 GRUIFORMES RALLIDAE 210 CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE 1211 RECURVIROSTRIDAE 212 CHARADRIIDAE 113 LARIDAE 414 STERNIDAE 215 PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE 216 COLUMBIFORMES COLUMBIDAE 217 CUCULIFORMES CUCULIDAE 118 CORACIFORMES CORACIIDAE 119 MEROPIDAE 120 UPUPIDAE 121 PICIFORMES PICIDAE 122 PASSERIFORMES CORVIDAE 423 ORIOLIDAE 124 LANIIDAE 2

23

25 ALAUDIDAE 226 HIRUNDINIDAE 227 ACROCEPHALIDAE 428 STURNIDAE 129 PARIDAE 130 PASSERIDAE 231 MOTACILLIDAE 232 MUSCICAPIDAE 433 PANURIDAE 434 TURDIDAE 135 EMEBERIZIDAE 2

Cel mai bine reprezentat este ordinul Paseriformes, cu 32 de specii (35,55 % din

totalul de specii observate). Urmează ordinul Charadriiformes, cu 21 de specii (23,33 %),

ordinul Anseriformes, cu 12 de specii (13,33 %), ordinul Ciconiiformes, cu 9 specii (10%),

ordinele Accipitriformes, Podicipediformes şi Coraciformes, cu câte 3 specii fiecare (3,33

%), ordinele Gruiformes, Podicipediformes şi Columbiformes, cu câte 2 specii fiecare (2,22

%) şi ordinele Phalacrocoraciformes, Cuculiformes şi Piciformes, cu câte 1 specie fiecare

(1,11 %) – figura 16.

1 12

9

3

12

21221

31

32PhalacrocoraciformesAnseriformesCiconiiformesAccipitriformesFalconiformesGruiformesCharadriiformesPodicipediformesColumbiformesCuculiformesCoraciformesPiciformesPasseriformes

Figura nr. 16 – Repartiţia numerică pe ordine a speciilor de păsări observate pe acumulările Jijioarei

24

Dintre familii cele mai numeroase sunt: Scolopacidae (fugaci, becaţine, fluierari)

şiAnatidae (raţe) cu 12 specii fiecare (figura 17), Ardeidae (stârci) cu 7 specii şi familiile

Laridae(pescăruşi), Corvidae (ciori), Acrocephalidae (lăcari), Muscicapidae (muscari) şi

Panuridae (piţigoi) cu câte 4 specii fiecare.

Figura nr. 17 – Lebăda de vară (Cygnus olor) – www.google.ro

25

12

12

7

44444

3222

2

2

2

2

2

2

22

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Scolopacidae

Anatidae

Ardeidae

Laridae

Corvidae

Acrocephalidae

Muscicapidae

Panuridae

Aciipitridae

Raliidae

Recurvirostridae

Sternidae

Podicipedidae

Columbidae

Alaudidae

Hirundinidae

Passeridae

Motacillidae

Emberezidae

Laniidae

Phalacrocoracidae

Falconidae

Charadriidae

Cuculidae

Coracidae

Meropidae

Upupidae

Picidae

Oriolidae

Sturnidae

Paridae

Turdidae

Ciconiidae

Figura nr. 18 – Repartiţia numerică pe familii a speciilor de păsări observate pe acumulările Jijioarei

26

Capitolul V – Aspecte ecologice ale ornitofaunei inventariate

Dinamica sezonieră

Urmărind modificările populaţiilor, am observat că modificările învelişului vegetal

(incendierea stufărişului, degradarea terenurilor) şi retragerea suprafeţelor luciurilor de apă

(Focuri – Coarnele Caprei), au influenţat păsările ce îşi găsesc în această zonă adăpost şi

hrană. Apar şi oscilaţii cantitative ale ornitofaunei de la un anotimp la altul, prezenţa păsărilor

în timpul anului fiind inegală, acest lucru datorându–se faptului că fiecare pasăre este legată

de un anumit mediu de viaţă.

Păsările, animale deosebit de mobile, trăiesc într–o lume lipsită de graniţe, executând

călătorii foarte lungi. Această pendulare continuă a păsărilor dintr–o zonă în alta a fost

observată încă din antichitate. Pentru păsări, migraţia constituie o adaptare în vederea

reproducerii sau a procurării hranei. Iniţierea migraţiei este corelată cu condiţiile

meteorologice şi cu accesul la resursele de hrană.

Migraţia în vederea reproducerii, este o însuşire dobândită de păsările care trăiesc în

regiunile sudice şi care, pe măsură ce glaciaţiunea s–a retras, şi–au extins spre nord aria de

cuibărire în anotimpurile calde. Unele specii execută migraţii foarte lungi, din zonele unde au

cuibărit, spre ţinuturile mai calde (cea mai lungă migraţie este realizată de chira polară –

Sterna paradisea – figura 19,care parcurge de două ori pe an distanţe de 17000 km între

cercul polar de nord şi coastele sudice ale Africii, unde iernează).

Figura nr. 19 – Chira regală (Sterna paradisea) – www.google.ro

27

În funcţie de deplasările lor sezoniere, păsările se pot grupa pe mai multe categorii:

1.sedentare – păsări prezente tot timpul anului în ţara noastră;

2.migratoare parţial – păsări care se reproduc şi pot petrece iernile blânde în ţara noastră;

3.oaspeţi de vară – păsări care ne vizitează în sezonul cald şi petrec iarna la sud de ţara

noastră;

4.oaspeţi de iarnă – păsări care ne vizitează în sezonul rece, venind din nord, unde au

cuibărit;

5.specii de pasaj – păsări care sunt în trecere prin ţara noastră, primăvara spre nord pentru

cuibărit şi reproducere, iar toamna spre sud pentru a ierna.

Situaţia exactă a speciilor identificate, din punct de vedere fenologic este prezentată în tabelul

5.

Tabelul nr.5– Avifauna de pe acumulările Jijioarei – fenologieNr.crt.

Specie N D I F M A M I I A S O Fenologia în România

1 Phalacrocorax carbo * * * * * * OV2 Cygnus olor * * * * MP3 Anser anser * * * * * * MP4 Tadorna tadorna * OV5 Anas platyrhynchos * * * * * * * * * MP, OI6 Anas strepera * * * * * * OV7 Anas acuta * * P, OI8 Anas querquedula * * * * * * * P, OV9 Anas clypeata * * * * P, OI, OV10 Anas crecca * * * * P, OV11 Aythya nyroca * * * * * * * * * OV12 Aythya ferina * * * * * * * * * MP13 Aythya marila * OI14 Egretta garzetta * * * * * OV15 Ardea alba * * * * * * * * * OV16 Ardea cinerea * * * * * * * * * OV17 Ardea purpurea * * * * * * OV18 Ardea ralloides * * * * * OV19 Nycticorax nycticorax * * * * * * OV20 Ixobrychus minutus * * * * * OV21 Platalea leucorodia * * * * * * OV22 Ciconia ciconia * * * * * * * OV23 Buteo buteo * * * * * * * * * MP24 Circus aeruginosus * * * * * OV25 Pernis apivorus * * OV26 Falco tinnunculus * * * * * * * * * MP27 Gallinula chloropus * * * * * * * OV28 Fulica atra * * * * * * * * * MP29 Gallinago gallinago * * * P30 Lymnocryptes minimus * * * P31 Limosa limosa * * * * P32 Philomacus pugnax * * * * P

28

33 Phalaropus lobatus * P34 Numenius arquata * * * * OV35 Actitis hypoleucos * * OV36 Tringa totanus * * * * * P,OV37 Tringa erythropus * * * * * * P38 Tringa ochropus * * * * * P39 Tringa nebularia * * * * P40 Tringa glareola * * * P41 Recurvirostra avosetta * * * * * * * * * OV42 Himantopus himantopus * * * * * OV43 Vanellus vanellus * * * * * * * * OV44 Larus ridibundus * * * * * * * * * MP45 Larus michahellis * * * * * * * * * MP46 Larus cachinnans * * * * * * * * * * MP47 Larus minutus * P, OV?48 Sterna hirundo * * * * * * OV49 Chlidonias hybridus * * * * * * OV50 Podiceps cristatus * * * * * * * * * OV51 Tachybaptus ruficollis * * * * * * * * OV52 Columba palumbus * * * * * * * * OV53 Streptopelia decaocto * * * * * * * * * * * * S54 Cuculus canorus * * * * * OV55 Coracias garrulus * * OV56 Merops apiaster * * * * * * OV57 Upupa epops * * * * * * OV58 Dendrocopos syriacus * * * * * * * * * * * * S59 Corvus monedula * * * * * * * * * * * * S60 Corvus frugilegus * * * * * * * * * * * * S61 Corvus cornix * * * * * * * * * * * * S62 Pica pica * * * * * * * * * * * * S63 Oriolus oriolus * * * * * * OV64 Lanius collurio * * * * * OV65 Lanius minor * * * * * * OV66 Alauda arvensis * * * * * * * * MP67 Galerida cristata * * * * * * * * * * * * S68 Hirundo rustica * * * * * * * OV69 Delichon urbica * * * * * * OV70 Acrocephalus arundinaceus * * * * * * * OV71 Acrocephalus scirpaceus * * * * * * OV72 Acrocephalus schoenobaenus * * * * * * OV73 Locustella luscinioides * * * * * * OV74 Sturnus vulgaris * * * * * * * * MP75 Parus major * * * * * * * * * * * * S76 Passer domesticus * * * * * * * * * * * * S77 Passer montanus * * * * * * * * * * * * S78 Motacilla alba * * * * * * * * * OV79 Motacilla flava * * * * * * OV80 Saxicola torquata * * * * * * OV81 Saxicola rubetra * * * * * * OV82 Phoenicurus phoenicurus * * * * * * OV83 Oenanthe oenanthe * * * * * OV84 Panurus biarmicus * * * * * * * * S85 Carduelis chloris * * * * * * * * S

29

86 Carduelis carduelis * * * * * * * * * * * * S, OI87 Carduelis cannabina * * * * * * * * MP88 Turdus pilaris * * * * MP, OI89 Miliaria calandra * * * * * * * * MP90 Emberiza schoeniclus * * * * * * * * MP

Dinamica specilor de păsări pe anotimpuri este următoarea:

Aspectul hiemal (noiembrie – februarie) – sunt observate păsări sedentare şi oaspeţi

de iarnă;

Aspectul prevernal(martie – aprilie) – începe migraţia de primăvară;

Aspectul vernal (mai) – începe perioada de reproducere (stabilirea teritoriului,

constuirea cuibului, depunerea pontei, inceperea clocitului);

Aspectul estival (iunie) – continuarea clocitului, apariţia puilor;

Aspectul serotinal (iulie – august) – creşterea şi educarea puilor, declanşarea

migraţiei;

Aspectul serotinal (septembrie – octombrie) – are loc migraţia de toamnă.

În timpul observaţiilor asupra ornitofaunei de pe acumulările Jijioarei, s–au acoperit toate

aspectele fenologice şi s–a stabilit că păsările identificate în această zonă aparţin

următoarelorcategorii fenologice (tabelul 6 şi figura 20).

Tabelul nr. 6 – Tipuri fenologice

Tipuri fenologice Număr de specii Procent din totalul speciilor identificate (%)

sedentare 13 14,44migratoare parţial 16 17,77

oaspeţi de vară 45 50oaspeţi de iarnă 1 1,11specii de pasaj 15 16,66

30

13

16

45

1

15

SedentareMigratoare parţialOaspeţi de varăOaspeţi de iarnăSpecii de pasaj

Figura nr. 20 – Tipuri fenologice

Aspectul hiemal (noiembrie – februarie) este cel mai lung, având o durată de patru

luni. Este perioada cea mai rece din an, cu temperaturi scăzute (- 24˚C, în luna

februarie).Apar precipitaţiile sub formă de zăpadă, iar uneori apare îngheţul.

În sezonul hiemal, am găsit pe acumulările Jijioarei, un număr de 15 specii de păsări,

din totalul de 90 studiate (16,67%). Speciile dominante sunt cele sedentare: Pica pica

(coţofană), Passer domesticus (vrabie de casă), Passer montanus (vrabie de câmp), Corvus

frugileus (cioară de semănătură), Corvus monedula (stâncuţă), Corvus cornix (cioară grivă),

urmate de oaspeţii de vară, prezenţi încă în regiune în luna noiembrie, la începutul acestui

sezon:Vanellus vanellus (nagâţ), Recurvirostra avosetta (cioc – întors) – figura 21, Ardea

alba (egretă albă), Ardea cinerea (stârc cenuşiu), Phalacrocorax carbo (cormoran mare) şi

de speciile migratoare parţial: Falco tinnunculus (vânturel roşu), Turdus pilaris

(cocoşar),Larus ridibundus (pescăruş râzător) – figura 22, Larus cachinanns(pescăruş

argintiu cu picioare galbene).

Repartiţia speciilor de păsări observate pe ordine este următoarea: Passeriformes–7

specii, Charadriiformes–4 specii; Ciconiiformes– 2 specii; Phalacrocoraciformes şi

Falconiformes cu câte o specie fiecare (figura 23).

31

7

4

2 1

ASPECTUL HIEMAL

PasseriformesCharadriiformesCiconiiformesPhalacrocoracifomesFalconiformes

Figura nr. 23 – Repartiţia speciilor de păsări, pe ordine în sezonul hiemal

Figura nr. 21 – Cioc–întors (Recurvirostra avosetta) – www.google.ro

32

Figura nr. 22 – Pescăruş râzător (Larus ridibundus) – www.google.ro

Aspectul prevernal (martie – aprilie) este perioada de tranziție de la iarnă la

primavară. Iarna îşi mai face simţită prezenţa prin ninsori scurte şi lapoviţă.În acest sezon

crește temperatura, durata zilei și umiditatea solului.Plantele își încep activitaea biologică

prin creșterea vegetativă şi înflorire.

În sezonul prevernal, are loc migrația de primăvară, când oaspeții de iarnă părăsesc

teritoriul țării noastre, îndreptându–se spre locurile de reproducere din nord. Tot în această

perioadă, milioane de păsări se întorc din sud pentru reproducere în emisfera nordică. Multe

dintre ele se opresc și la noi în țară, fiind numite oaspeți de vară.

În acest sezon am găsit pe acumulările Jijioarei un număr de 48 de specii (53,33%),

dominante fiind oaspeții de vară, cu 21 de specii: Tadorna tadorna (călifar alb), Anas

strepera(rață pestriță),Egretta garzetta (egreta mică), Ixobrychus minutus (stârc

pitic),Vanellus vanellus (nagâț) – o pereche în zbor nupțial la Mălăești, Oenanthe oenanthe

(pietrar sur) – figura 25, Acrocephalus arundinaceus(lăcar mare), Columba palumbus

(porumbel gulerat) – figura 24, etc.

Urmează speciile sedentare: Dendrocopos syriacus (ciocănitoarea de grădină),

Carduelis carduelis (sticlete), Carduelis cannabina (cânepar), Corvus monedula (stâncuță),

etc; migratoare partial:Anser anser (gâsca de vară), Alauda arvensis (ciocârlie de câmp),

33

Falco tinnunculus (vânturelul roșu) – figura 26, etc. În localitatea Focuri, o pereche de

Falco tinnunculus, cuibăreşteîn acelaşi arbore cu o pereche de Columba palumbus –

porumbel gulerat.Dintrespeciile de pasaj, am întâlnit în zona de studiu: Anas acuta (rață

sulițar), Anas crecca (rată mică), Philomachus pugnax(bătăuș), Tringa glareola (fluierar de

mlaștină), Tringa totanus (fluierar cu picioare roșii) – figura 27,etc cu câte 9 specii fiecare.

În acest sezon cele mai mari efective au fost observate la Anas crecca şi Anas

platyrhynchos, 320 şi respectiv 250 de exemplare.

Figura nr. 24 –În imagine sunt porumbei domestici(Columba palumbus) – foto original

Figura nr. 25 – Pietrar sur (Oenanthe oenanthe) – www.google.ro

34

Figura nr. 26 – Vanturel roșu (Falco tinnunculus) – foto original

Figura nr. 27 – Fluierar cu picoare roșii (Tringa totanus) – www.google.ro

35

În această perioadă, are loc alegerea teritoriului pentru cuibărit, jocul nupțial,

formarea perechii și depunerea primei ponte la Passer montanus (vrabia de câmp).

Repartiția speciilor de păsări observate, pe ordine este următoarea:Passeriformes–18

specii;Anseriformesși Charadriiformes–8 specii; Ciconiiformes–6 specii; Accipitriformes –

3 specii; Falconiformes, Podicipediformes, Gruiformes, Columbiformes și Piciformes cu

câte o specie fiecare (figura 28).

18

88

6

31 1 1 1 1

PasseriformesAnseriformesCharadriiformesCiconiiformesAccipitriformesFalconiformesPodicipediformesGruiformesColimbiformesPiciformes

Figura nr. 28 – Repartiția pe ordine, a speciilor de păsări observate în sezonul prevernal

Aspectul vernal (mai), în această perioadă migraţia este în plină desfăşurare şi au loc

unele faze ale reproducerii. Păsările sedentare au deja pui, iar speciile acvatice au depus ponta

şi asigură incubaţia, care este realizată, la majoriatatea speciilor, de către femele, în timp ce

masculii apără teritoriul.

Perioada de reproducere coincide, cu temperaturi optime, orice abatare fiind însoțită

de scăderea intensității reproducerii, sau chiar încetarea ei.

În acest sezon am observat în zona de studiu 31 de specii (34,44%), dominante fiind

oaspeții de vară: Lanius collurio (sfrâncioc roșiatic), Ardea purpurea (stârc roșu),

Himantopus himantopus (cataligă), etc, urmate de speciile migratoare partial: Sturnus

vulgaris(graur) – figura 29, Saxicola rubetra (mărăcinar mare) – figura 30, Emberiza

schoeniculus(presură de stuf).

36

Figura nr. 29 – Graur (Sturnus vulgaris) – foto original

Figura nr. 30 – Lișiță (Fulica atra) – foto original

37

Distribuțiaspeciilor de păsări observate, pe ordine în acest sezon este: Passeriformes

și Charadriiformes–11 specii fiecare; Ciconiiformes–5 specii; Anseriformes–3 specii,

Gruiformes și Podicipediformes cu câte o specie fiecare (figura 31).

În luna mai, cele mai mari efective au fost observate la Tringa erythropus şiHirundo

rustica, circa 380 respectiv 368 de exemplare.

11

11

5

21 1

Passeriformes

Charadriiformes

Ciconiiformes

Anseriformes

Gruiformes

Podicipediformes

Figura nr. 31 –Repartiția pe ordine, a speciilor de păsări observate în sezonul vernal

Aspectul estival (iunie), creşte durata zilei şi temperaturile sunt ridicateîntre 23 –

31˚C. Datorită resurelor de hrană abundente, efectivele păsărilor cresc. Este continuat

procesul de clocire la speciile care au depus ponta în sezonul trecut; are loc apariţia şi

creşterea puilor la unele specii. Puii multor specii devin independenţi, dar la majoritatea

speciilor, după ecloziune, puii sunt neajutoraţi şi au nevoie de atenţia părinţilor.

Dintre speciile de păsări observate în acest sezon în zona de studiu menţionăm: Anas

platyrhynchos(raţă mare), Aythya nyroca (raţă roşie), Nycticorax nycticorax (stârc de

noapte), Circus aeruginosus (erete de stuf), Tachybaptus ruficollis (corcodel mic).

Aspectul serotinal (iulie–august). În timpul aspectului serotinal, se declanşează

migraţia de toamnă. Acesta se desfăşoară mai lent decât migraţia de primăvară, păsările

poposind timp mai îndelungat în teritoriile care le oferă hrană abundentă, adică puncte în care

38

pot acumula rezerve adipoase, ce le asigură energia necesară zborului din timpul migraţiei.

La speciile sedentare aceste rezerve sunt necesare supravieţuirii în sezonul rece.

În acest sezon am întâlnit pe acumulările Jijioarei un număr de 64 de specii din totalul

de 90 studiate (71,11%), fiind aspectul ecologic cu cea mai mare diversitate specifică.

Din punct de vedere fenologic, domină oaspeţii de vară – 37 de specii:Nycticorax

nycticorax (stârc de noapte), Numenius arquata (culic mare),Saxicola rubetra(mărăcinar

mare)– figura 32, Coracias garrulus (dumbrăveancă) – figura 33, Upupa epops (pupăza),

Delichon urbica (lăstun de casă), Locustella luscinioides (greluşel de stuf), etc şi speciile

migratoare parţial – 13 specii: Cygnus olor (lebăda de vară), Larus cachinnans (pescăruş

argintiu cu picioare galbene), etc, urmate de speciile de pasaj – 8 specii: Lymnocryptes

minimus (becaţină mică), Limosa limosa (sitar de mal), Phalaropus lobatus(notatiţă) –

figura 34, etc şi de cele sedentare – 6 specii: Passer domesticus (vrabia de casă) – figura 35,

Parus major (piţigoi mare), etc.

Din punct de vedere sistematic, aspectul serotinal este dominat de ordinul

Passeriformes–24 de specii şi Charadriifromes–16 specii. Urmează apoi ordinele

Ciconiiformes–8specii, Anseriformes–6 specii, Coraciiformes–3 specii,Accipitriformes,

Gruiformes şi Podicipediformes – câte 2 specii fiecare şi ordinul Phalcrocoraciformes – 1

specie (figura 36).

În acest sezon cele mai mari efective, au fost înregistrate de Anas platyrhynchos

(circa 1200 de exemplare), Sturnus vulgaris (600 de exemplare), Hirundo rustica (450 de

exemplare) şi Passer domesticus (circa 430 de exemplare).

24

16

8

6

3 2 2 21

PasseriformesCharadriiformesCiconiiformesAnseriformesCoraciiformesAccipitriformesGruiformesPodicipedifromesPhalacrocoraciformes

Figura nr. 36 – Repartiţia pe ordine, a speciilor de specii inventariate în sezonul serotinal

39

Figura nr. 32 – Mărăcinar mare (Saxicola rubetra) – foto original

Figura nr. 33 – Dumbrăveancă (Coracius garullus) – www.google.ro

40

Figura nr. 34 – Notatiţă (Phalropus lobatus) – www.google.ro

Figura nr. 35 – Vrabie de casă - (Passer domesticus) – foto original

Toate modificările apărute în regimul de iluminare şi în regimul termic, influenţează

unele fenomene din viaţa păsărilor: sfârşitul perioadei de reproducere, declanşarea migraţiei

de toamnă.

41

Aspectul autumnal (septembrie – octombrie) se accentuează declinul vegetaţiei,

reducerea activităţii temperaturilor şi a luminozităţii.

În acest sezon am întâlnit pe acumulările Jijioarei 15 specii dintre cele 90 studiate

(16,67%).

Au fost observate 6 specii din oaspeţii de vară (deşi temperaturile erau scăzute şi

vremea ploioasă): Phalacrocorax carbo (cormoran mare), Ardea alba (egretă mare),

Vanellus vanellus (nagâţ), Lanius minor (sfrâncioc cu frunte neagră) – figura 37, Hirundo

rustica (rândunica), Acrocephalus arundinaceus (lăcar mare); 4 specii migratoare parțial:

Larus michahellis (pescăruș argintiu pontic), Larus ridibundus(pescăruș râzător), Anas

platyrhynchos(rață mare), Fulica atra (lișiță);3 specii de pasaj: Anas crecca (raţă mare),

Gallinago gallinago (becaţină comună) şi Larus minutus (pescăruş mic) şi o singură specie

dintre oaspeţii de iarnă, Aythya marila (raţă cu cap negru) – figura 38.

În luna octombrie au fost observate cele mai mari efective de Larus ridibundus

(circa 2830 de specii), Galerida cristata şi Larus michahellis (150 de specii fiecare).

Figura nr. 37 – Sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor) – www.google.ro

42

Figura nr. 38 – Raţă cu cap negru (Aythya marila) – www.google.ro

Din punct de vedere sistematic domină ordinele Charadriiformes – 5 specii şi

Passeriformes – 4 specii, urmate de ordinele Anseriformes – 3 specii,

Phalacrocoraciformes, Gruiformes şi Ciconiiformes – câte 1 specie (figura 39).

5

4

3

11

1

CharadriiformesPasseriformesAnseriformesPhalacrocoraciformesCiconiiformesGruiformes

Figura nr. 39 – Repartiţia pe ordine, a speciilor de păsări inventariate în sezonul autumnal

Pentru alcătuirea acestei statistici, fiecare specie a fost încadrată în categoria

fenologică principală: de exemplu sticletele (Carduelis carduelis) a fost încadrat în categoria

speciilor sedentare, dar în România, este prezent şi ca oaspete de iarnă.

43

Capitolul VI – Omul şi păsările

Multe dintre acumulăriile din zona de studiu au fostgolite în vederea folosirii terenului

în agricultură, păşunat, activităţi industriale etc. Majoritatea au fost poluate prin substanţele

chimice utilizate în agricultură, prin apele menajare sau datorită fermelor zootehnice

(localitatea Focuri). Aceste modificări au distrus locurile de cuibărit, popas şi hrănireale

păsărilor. Datorită distrugerii habitatelor, păsăriile au fost nevoite să efectueze zboruri mai

lungi până la locurile de reproducere şi hrănire, cantitatea de hrană s–a diminuat, ceea ce a

dus la scăderea efectivelor de păsări.

Instituirea reţelei NATURA 2000, ca reţea europeană de zonenaturale ce cuprind,

specii de plante şi animale vulnerabile, ce trebuie protejate, a fost cel mai important pas

pentru a putea aplica un management durabil al acestor zone.

Reţeaua NATURA 2000 are la baza Directivele Uniunii Europene şi anume:

Directiva Habitate şi Directiva Păsări, care reglementează modul de selectare şi desemnare

a siturilor şi protecţia lor, iar statele membre au dreptul de a reglementa modalităţile de

realizare şi de implementare a prevederilor din Directive.

Scopul reţelei NATURA 2000 este de a proteja biodiversitatea continentului european

şi implicit a Romaniei, precum şi de a promova activităţi economice benefice pentru

conservarea biodiversităţii.

Reţeaua NATURA 2000 este constituită din două tipuri de situri: Arii Speciale de

Conservare (SAC – Special Areas of Conservation), constituite conform Directivei Habitate şi

Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas), constituite

conform Directivei Păsări.

Situl în care se află zona de studiu este de tip SPA – Aria de protecţie avifaunistică

„Eleşteele Jijiei şi ale Miletinului” cod ROSPA 0042.

În acest sit activităţile antropice care au impact negativ asupra ecosistemului sunt:

defrişările masive, agricultura, păşunatul excesiv, pescuitul, creşterea raţelor şi a gâştelor

domestice în zonele umede.

Defrişările masive

Extinderea culturilor agricole, a drumurilor, folosirea lemnului în construcţii sau ca şi

combustibil, sunt câteva dintre cauzele defrişărilor masive. Distrugerea pădurii implică multe

probleme cum ar fi: încălzirea globală, efectul de seră, acumularea de dioxid de carbon în

atmosferă, apariţia aridizării, degradarea terenurilor (figura 40), etc. De asemenea, păsările

44

care trăiesc în coronamentul arborilor sunt şi ele afectate, fiind nevoite uneori să–şi schimbe

teritoriul în care cuibăresc.

Acest fenomen este întâlnit foarte frecvent în Aria de protecţie avifaunistică

„Eleşteele Jijiei şi ale Miletinului”.

Figura nr. 40 – Degradarea terenurilor în comuna Gropniţa – foto original

Agricultura

Din nefericire, activitatea agricolă inflenţează într–un mod negativ viaţa păsărilor,

prin poluarea cu pesticide, scăderea resurselor de hrană, etc.

Pe suprafeţele irigate necorespunzător, pot apărea procese de degradare prin exces de

umiditate sau salinizare. Aplicarea de îngrăşăminte sau pesticide în doze prea mari, poate

conduce la degradarea prin acidifiere sau poluare. De asemenea acestea se pot inflitra în sol şi

pot ajunge în apele acumulărilor, reprezentând un pericol atât pentru vieţuituarele acvatice,

cât şi pentru păsări .Multe dintre teritoriile de hrănire sau cuibărire ale păsărilor sunt distruse

pentru extinderea terenurilor agricole.

45

Pescuitul

Pescuitul poate coexista în armonie cu speciile de păsări acvatice. Problemele apar,

atunci când pescarii pătrund cu bărcile în teritoriile de cuibărit ale păsărilor, acest fapt având

ca şi consecinţă abandonarea pontei.

Pescuitul poate avea şi efecte pozitive, mai ales prin popularea apelor cu puiet de

peşte (figura 41),cum este cazul acumulăriilor de la Larga Jijia, care asigură şi hrana păsărilor

ihtiofage.

Figura nr. 41 – Popularea cu puiet de peşte a acumulării Larga Jijia

Zona de studiu a suferit modificări bruşte prin realizarea unor lucrări de îndiguire,

desecare, prin crearea lacurilor de acumulare, dar şi modificări ale habitatelor ca urmare a

păşunatului excesiv sau a pescuitului.

De asemenea o problemă majoră o reprezintă şi aruncarea gunoaielor în apele

acumulărilor, ceea ce duce la prejudicierea calităţii mediului din acestă zonă. Acest fenomen

este întâlnit mai ales în apropierea acumulării Forăşti.

Efectele negative asupra habitatelor şi păsărilor în ceea ce priveşte prezenţa umană

includ: părăsirea şi distrugerea cuibului, reducerea eficienţei comportamentului de explorare

a mediului înconjurător. Pe termen lung, se pare că şi încălzirea globală va afecta din ce în ce

mai mult păsările.

46

Păsările reprezintă o componentă a biodiversităţii şi scăderea efectivelor înregistrată

astăzi indică o stare gravă, în care oamenii, prin activităţile lor, ameninţă mediul. Totodată s–

a demonstrat că păsările reprezintă indicatori importanţi ai biodiversităţii, verigi cheie în

funcţionarea ecositemelor. Starea lor de sănătate este un bun indicator al calităţii mediului ăn

care trăiesc.

Pentru a îmbunătăţi condiţiile de mediu în Aria de Protecţie Avifaunistică „Eleşteele

Jijiei şi ale Miletinului” se impun următoarele măsuri:

interzicerea păşunatului în apropierea acumulărilor;

interzicerea depozitării gunoiului pe malurile lacurilor;

impunerea unei agriculturi ecologice, fără folosirea pesticidelor;

interzicerea pescuitului, mai ales în perioada de reproducere a păsărilor.

Prin educarea populaţiei şi conştientizare, se poate ajunge la un stadiu în care activitatea

umană să nu afecteze habitatele şi viaţa păsărilor. De aceea se impune organizarea de

workshop–uri sau de discuţii în cadrul comunităţilor, astfel încât păsările să fie protejate, iar

habitatele să nu fie afectate de activităţile umane.

47

Concluzii

Observaţiile realizate în perioada 2011–2012 asupra ornitofaunei de pe acumulările

Jijioarei a dus la următoarele rezultate:

Ornitofauna de pe acumulările Jijioarei: Larga Jijia–Movileni, Mălăeşti, Forăşti,

Bulbucani, Gropniţa, Focuri–Coarnele Caprei este reprezentată de 13 ordine, 35 de familii şi

90 de specii.

Cel mai bine reprezentat esteordinul Passeriformes cu 32 de specii. Dintre familii

cele mai bine reprezentate sunt: Scolopacidae(fugaci, becaţine, fluierari) şi Anatidaecu 12

specii,Ardeidae (stârci) cu 7 specii şi familiile Laridae (pescăruşi), Corvidae (ciori),

Acrocephalidae (lăcari), Muscicapidae (muscari) şi Panuridae (piţigoi de stuf) cu câte 4

specii fiecare.

Din punct de vedere fenologic, reprezentanţii celor 90 de specii sunt repartizaţi astfel:

Specii sedentare – 13 specii;

Specii migratoare parţial – 16 specii;

Specii oaspeţi de vară – 45 de specii;

Specii oaspeţi de iarnă – 1 specie;

Specii de pasaj – 15 specii.

Acumulările Jijioarei fac parte din Aria de importanţă avifaunistică “Eleşteele Jijiei şi

Miletinului”.

Aceste acumulări reprezintă zone de interes avifaunistic deosebit oferind loc de

refugiu si de popas păsărilor.

Dintre speciile de păsări protejate întâlnite aici menţionăm: Aythya nyroca,

Recurvirostra avosetta, Himanthopus himanthopus, etc.

Studiul de faţă confirm faptul că Aria de protecţie avifaunistică “Eleşteele Jijiei şi

Miletinului” se confruntă cu problem de mediu generate de indiferenţa şi lipsa de informare a

oamenilor, în ceea ce priveşte zona în care locuiesc.

48

BIBLIOGRAFIE

1.BUTNARU, M.M., 2005 – Preliminary aspects of urban avifauna composition in Iaşi

city, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Biol., p 227 – 236.

2.BUTNARU, M.M., 2006 – Aspects of the avifauna diversity in the urban area of Iaşi city,

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Biologie animală, p 205 – 211.

3.BUTNARU, M.M., 2008 – Aspecte ecologice privind avifauna urbană din municipiul Iaşi,

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.

4.BRUNN,B., DELIN, H., SVESSON, L., SINGER, A., 1999 – Păsările din România şi

Europa – determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd.

5.CANTEMIR, D., 1716 – Descriptio Moldaviae. Cap „Pentru fiarele cele sălbatice şi

dobitoacele cele domestice”.

6.CAZACU, M., 2007 – Studiu ecologic şi etologic asupra genului Chlidonias (aves – ord.

Charariiformes, fam. Sternidae) din bazinul inferior românesc al Prutului, teză de doctorat,

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.

7.CĂTUNEANU, I. şi colab., 1978 – Fauna Republicii Socialiste România, Aves, vol. 15,

Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.

8.CIOCHIA, V.,1984 – Dinamica şi migraţia păsărilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti.

9.CIOCHIA, V., 1992 – Atlasul păsărilor clocitoare din România, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti.

10.DOMBROWSCHI, R., 1946 – Păsările României (Ornis Romaniae), vol. I, traducere,

completare şi ilustrare, Linţia, D., Editura Fundaţiilor, Bucureşti.

11.FENERU, F., 2002 –Studiul avifaunei acvatice din bazinul mijlociu al Siretului, teză de

doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”.

12.GACHE, C., 1998 – 1999 –Contribution to the study of vertebrates from the Jijia river

drainage basin, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Biologie animală, p

153 – 163.

13.GACHE, C., 2002 – Dinamica avifaunei bazinului râului Prut, Publicaţiile Societăţii

Ornitologice Române, Cluj – Napoca.

14.ION, I., VALNECIUC, N., 1969 – Contribuţii la cunoaşterea faunei ornitologice din

bazinul superior al Moldovei. Studii şi comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău, p 265

– 270.

49

15.ION, I., 1991 – Glimpses of ornitofauna from Prut valley, Analele Ştiinţifice ale

Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Biol., p 241 – 243.

16. ION, C.,2006 –Studiul ecologic şi etologic al populaţiilor genului Acrocephalus ( Aves)

în zonele umede ale Moldovei, teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.

17.ION, C., ION, I., 2008 – Valea Prutului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

18.ION, C. şi colab., 2009 – Migraţia paseriformelor în estul României, Editura Universităţii

„Al. I. Cuza”, Iaşi.

19.ION, C. şi colab., 2011 – Păsările şi habitatele din zonele umede ale Moldovei, Editura

Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

20. KISS, A., 1999 –Avifauna din zonele umede ale Banatului, Editura Mirton, Timişoara.

21.MÂNDRU, C. V., 1958 – Câteva date zoogeografice referitoare la unele păsări din

Moldova, Stud. Cerc. St. Biol., st. Agric., IX, Bucureşti.

22.MULLER, J. W., 2004 – Cercetări privind ecologia şi etologia unor păsări limicole

(Subord. Charadrii) din bazinul românesc al râului Prut, teză de doctorat, Universitatea „Al.

I. Cuza”, Iaşi.

23.MUNTEANU, D.,1966 – Metode de cercetare a migraţiei păsărilor. Vânătorul şi

pescarul sportiv, Nr.4.

24.MUNTEANU, D. şi colab., 2000 –Îndrumător de protecţia păsărilor, Publicaţiile

Societăţii Ornitologice Române, Cluj – Napoca.

25.MUNTEANU, D., 2001 – Dicţionarul poliglot al speciilor de păsări din România,

Publicaţiile Societăţii Ornitologice Române, Cluj – Napoca.

26.MUNTEANU, D., 2004 –Arii de importanţă avifaunistică din România, Editura Alma

Mater, Cluj – Napoca.

27.PANTAZICĂ, M., 1974 –Hidrografia Câmpiei Moldovei, Editura Junimea, Iaşi.

28.PAPADOPOL, A., 1965 – Contribuţii la cunoaşterea păsărilor din regiunea Iaşi, Com.

Zool., p 159 – 181, Bucureşti.

29.PAPADOPOL, A., MÂNDRU, C. V.,1967- Contribuţii la cunoaşterea păsărilor din

regiunea Iaşi, Com. Zool., p 89 – 126, Bucureşti.

30.PETERSON, R., şi colab.,- Guide des oiseaux d΄Europe, Editura Delachaux &Niestlé.

31.RANG, C.,1968 –Contribuţii la cunoaşterea avifaunei văii mijlocii a Siretului în

perioada de pasaj.Studii şi comunicări,Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău, p 79 – 90.

32. RADU, D., 1961 – Originea geografică şi dinamica fenologică a păsărilor RPR, p 513 –

574, Bucureşti.

50

33.RADU, D., 1967 – Păsăriledin Carpaţi, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti.

34.RADU, D., 1984 – Păsările din peisajele României, Editura Sport – Turism, Bucureşti.

35.RUDESCU, L., 1958 – Migraţia păsărilor, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti.

36.VARVARA, M., ZAMFIRESCU, Ş., 2001 – Lucrări practice de ecologie, Editura

Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

37. WEBER, P., 1994 – Atlasul provizoriu al păsărilor clocitoare din România, Publicaţiile

Societăţii Ornitologice Române, Mediaş.

38. http://apmis.anpm.ro/

39. http://www.sor.ro/

40.http://www.google.ro/

41. http://www.ibaromania.ro/aia_elesteele_jijiei_si_miletinului.htm

42.http://natura2000.mmediu.ro/site/267/rospa0042.html

43. http://www.nature.com/

51