Contractul de asigurare

1.Definirea și trăsăturile juridice ale contractului de asigurare

Relațiile sociale dintre oameni se realizează pe vaza unor înțelegeri verbale sau scrise, pe baza contractelor.

Art. 942 din Codul civil român definește contractul astfel: “ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic.”

Contractul de asigurare este un contract cu character civil. Orice asigurare este o activitate comercială pentru societatea de asigurări și foarte adesea și pentru asigurat. Contractul de asigurare este strict bilateral și nu poate fi încheiat cu titlu gratuit.

Contractul de asigurare este actul juridic consensual,aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros și cu executare succesivă, prin care asiguratul se obligă să platească o anumită sumă de bani numită primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca la producerea evenimentului să platească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, în limitele convenite, precum și onorarea obligațiilor de raspundere civilă ce revin asiguraților față de terți.

Din definiția de mai sus rezultă trăsăturile juridice caracteristice ale contractului de asigurare. Acestea sunt urmatoarele:

este un contract personal este un contract consesual este un contract aleatoriu este un contract sinaalagmatic este un contract cu titlu oneros este un contract succesiv este unic pentru întrega sa durată este un contract de adeziune este un contract de buna credință

2. Condițiile de valabilitate a contractului de asigurare

Potrivit art. 948 din Codul Civil, un contract este valid dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) părţile să aibă capacitatea de a contracta;

2) consimţământul acestora să fie valabil;

3) să aibă un obiect determinat sau determinabil;

4) cauza contractului să fie licită.

3.Principiile care stau la baza încheierii și derulării contractului de asigurare  

a) Interesul asigurabil

b) Principiul maximei bune credințe

c) Principiul despagibirii

d) Subrogarea

e) Contribuția

4. Formarea și conținutul contractului de asigurare

Contractul de asigurare se prezintă, de regulă, în formă scrisă. Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România prevede că un contract de asigurare nu poate fi probat cu martori. Lipsa formei scrise nu atrage nulitatea contractului, ci determină numai limitarea posibilitații de a dovedi existența și conținutul lui.

Contractul de asigurare cuprinde două parți principale și anume:

Prima parte conține clauzele imprimate, relevând extrase din condițiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat și socitatea de asigurări, scoțând în evudență drepturile și obligațiile asiguratului;

Partea a doua care cuprinde părțile neimprimate ale contractului care indică elementele contractuale

5. Încheierea contractului de asigurare

În vederea încheierii contractului de asigurare este necesară parcurgerea câtprva etape pe baza cărora se stabilesc clauzele și condițiile concrete ale acestuia. Aceste etape sunt următoarele:

Întocmirea declarației de asigurare Analiza declarației de asigurare Momentul încheierii contractului

6. Durata contractului de asigurare

Durata contractului cuprinde perioada de timp în care este valabil și în care se exercită drepturile si obligațiile părților.

Din punct de vedere al întinderii valabilității lor, contractele de asigurare pot fi încheiate pe operioada determinată sau nedeterminată. Pentru unele asigurări de persoane, contractul de asigurare se încheie pe o durată limitată, cum este cazul asigurărilor de accidente.

Asigurările de viață se încheie pentru mai mulți ani.

7. Proba contractului

Consimţământul valabil al părţilor se cere a fi exprimat în scris. El nu poate fi dovedit cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

Cererea formei scrise se referă la proba contractului nu şi la existenţa lui, care poate fi recunoscută de asigurător dacă rezultă din registre sau din alte acte emise de el.

În cazurile de forţă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme

Elementele esenţiale ale contractului sunt precizate cu exactitate, ceea ce constituie o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor părţilor, aşa cum au fost ele stabilite iniţial, evitându-se neînţelegerile ulterioare.

Încheierea contractului de asigurarea se probează cu poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emise şi semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de

asigurare.

8. Interpretarea contractului

Fiecare contract de asigurare trebuie întocmit în termeni foarte clari și preciși, fără să dea naștere la interpretări eronate sau confuzii.

Riscul se prevede precis și clar definit, deoarece trebuie evitate confuziile, neînțelegerile ulterioare care ar putea fi determinate de o interpretare diferită sau chiar eronată de către părțile contractante.

De asemenea, prima trebuie să fie precis calculată și să aibă termene certe de plată. Dacă sunt clauze cu două înțelesuri, atunci se aplică prevederile dreptului comun, interpretându-se în sensul producerii de efecte și nu în acela de a nu produce nici un efect.

 9. Efectele contractului de asigurare

În perioada de până la producerea evenimentului asigurat, asiguratul și societatea de asigurări au următoarele drepturi și obligații:

Obligațiile asiguratului sunt : să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile

de asigurare; să întreţină bunul asigurat în bune condiţii; să comunice împrejurările care agravează riscul.

Drepturile asiguratului sunt : dreptul de a modifica contractul dreptul de a încheia asigurări suplimentare dreptul de răscumpărare dreptul de a obţine împrumuturi asupra poliţelor de asigurare dreptul la asigurările la care se constituie rezerva tehnică să ceară

repunerea în vigoare a asigurării

Obligațiile societății de asigurări sunt : obligaţia de a elibera la cerere duplicatul

documentului de asigurare dacă asiguratul l-a pierdut pe cel iniţial;

obligaţia de a elibera la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurării

obligaţia să notifice asiguratul despre obligaţia de plată a primei

Drepturile societății de asigurări sunt : dreptul de a verifica existenţa bunului asigurat şi a modului în care

acesta este întreţinut; dreptul de a aplica sancţiuni legale când asiguratul a încălcat

obligaţiile privind întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate.

După producerea evenimentului asigurat, asiguratul si societatea de asigurări au următoarele drepturi si obligații:

Obligațiile asiguratului sunt : să limiteze paguba, să salveze bunurile asigurate, să păstreze şi să

asigure paza bunurilor rămase pentru prevenirea degradărilor ulterioare;

să avizeze asigurătorul în termenele prevăzute de condiţiile de asigurare cu privire la producerea evenimentului asigurat

să participe la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate;

să furnizeze date şi acte referitoare la evenimentul asigurat.

Dreptul principal al asiguratului este: Încasarea indemnizației de asigurare

Obligația societății de asigurări este : Stabilirea și plata ondemnizațoeo de asigurare, în care scop va

constata și evalua pagubele.

Drepturile societății de asigurări sunt : Să verifice dacă asigurarea era în vigoare la data producerii

riscului; Dacă primele de asigurare au fost plătite și perioada pentru

care au fost achitate ; Dacă bunurile respective au fost cuprinse în asigurare; Dacă evenimentul producător de daune este datorat unui risc

împotriva căruia s-a contractat asigurarea.

10. Subrogarea societății de asigurări în drepturile asiguratului

Explicaţia subrogării este dublă: este necesară menţinerea unui echilibru financiar între primele

încasate şi despăgubirile acordate; ea se justifică din punct de vedere social, cel care a pricinuit o

pagubă trebuie să fie obligat să o repare.

Condiţiile exercitării subrogării:

1. plata indemnizaţiei de către asigurător;

2. existenţa unei acţiuni în răspundere aparţinând asiguratului contra terţilor responsabili autori ai evenimentului.

Derularea exercitării subrogării.

Prin subrogare, asigurătorul exercită acţiunea în nume propriu, ca titular al dreptului creanţei. Asigurătorul va putea opune terţilor mijloacele de apărare sau excepţiile ce ar fi fost invocate de asigurat.

11. Încetarea contractului de asigurare.

Modul obişnuit de încetare a contractului de asigurare cu durată determinată îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Modurile neobişnuite de încetare a contractului de asigurare sunt:

1) denunţarea;

2) rezilierea;

3) anularea.

Bibliografie

  Gheorghe Bistriceanu „Sistemul asigurărilor şi

reasigurărilor din România”, Editura Universitară, anul 2010;

Cristina Ciumaş, “Asigurări generale”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2009 ;

 Iulian Vacarel si Florian Bercea, „Asigurari si reasigurari”, Editura Expert, Bucuresti, 2002.

 www.consultantavocat.ro www.asigurari.ro